Agorafobia

CAZ
Dana O. are 30 de ani (născută în data de 6 martie, 1988) lucrează ca biolog, este căsătorită de 9 ani și
are doi băieți (unul de 8 ani și unul de 5 ani). A fost unicul copil al familiei și a primit o educație strictă,
părinții nefiind foarte afectuoși cu ea. Relația cu familia a fost rece până la nașterea primului ei copil când
mama ei a devenit ajutorul ei de nădejde. Cu soțul (pe care l-a cunoscut în timpul liceului, a fost primul și
singurul ei iubit) și băieții ei are o relație bună, a încercat să le ofere tot ce i-a lipsit ei și să țină familia unită.
În urmă cu doi ani a suferit un șoc emoțional cauzat de moarte bruscă a mamei ei, decedată în urma unui
infarct s-a simţit vinovată, neputincioasă pe motiv că nu a putut sa facă ceva pentru ea. . Ea era singura acasa,
i-a fost rău, a facut infarct și a căzut pe jos. A găsit-o tatăl Danei când a venit de la serviciu, după 5 ore. Era
mult prea tarziu Au urmat patru zile în care Dana nu a dormit, urmate de senzaţii de oboseală, slăbiciune,
senzaţie de nod in gât. La hipermarket (era la cumpărături singură) a început să vadă în ceață, să vadă dublu,
inima a început să bată mai tare, îşi aminteşte că a ameţit şi a lesinat. Oamenii au chemat salvarea si s-a trezit
la spital. S-a speriat foarte tare gândindu-se să se izoleze în casă de teama de a nu leşina pe undeva sau de nu
face un infarct.
Simptomatologia ei prezentă constă în: palpitaţii, ameţeli, tremor, senzaţie de sufocare, parestezii ale
feţei, senzaţie de leşin, stări de rău general. În decursul ultimilor 2 ani aceste stări au inceput să apară şi în
excursii/vacanțe cu familia, în parcarea hipermarketului, la cinema sau când era într-o mulțime de oameni la
concert, acest lucru deranjând-o foarte mult. Întrebând-o dacă atunci când este insoşită experimentează stări
asemănătoare, a răspuns că s-a întamplat de cateva ori, dar când nu e însoțită vorbeşte la telefon cu soţul ei,
băiatul sau o prietenă pentru a-i oferi siguranța că dacă pățește ceva, cineva o va salva.
Frica/anxietatea îi cauzează distres clinic semnificativ, probleme la nivel social, ocupațional și în alte arii
ale vieții sale;
• profesional: nu participă la conferințele naționale și internaționale, refuză invitații la evenimentele mari
din cadrul firmei;
• social: nu participă la nunta sau botezul persoanelor din afara familiei (în cazul unui eveniment în
familie se asigură că primește masa de lângă intrare și că la masa ei nu sunt decât 5 invitați), nu iese cu soțul
sau prietenele la film, nu acceptă să meargă la premiere unde e sala plină, a refuzat în ultimii doi ani să meargă
la concert cu soțul ei deși amândoi obișnuiau să facă asta cu fiecare ocazie înainte de moartea mamei sale;
• familial: nu mai merge la cumpărături în hipermarket decât însoțită, când își duce copiii la înot nu
coboară din mașină dacă e parcarea aglomerată, îi așteaptă în mașină și stă la telefon cu soțul ei sau îi trimite
SMS la fiecare 10 minute, nu merge în excursii cu familia la munte sau la mare, cu toate că ea soțul și băieții
schiază de mulți ani și înainte de apariția agorafobiei mergeau aproape la fiecare sfărșit de săptămână la
cabana lor de la munte, băiatul cel mare nu înțelege de ce mama lui nu mai merge să îl vadă la meciurile de
polo deși ea l-a încurajat să meargă la înot și era cel mai mare suporter al lui.
Oana resimte anxietate marcantă în diferite situații (mers la cumpărături singură în hipermarket, în parcare
mai ales dacă e afară din mașină, la cinema în special în weekend când e sala plină, în mulțime la diferite
evenimente, de exemplu festivaluri de muzică). Ea se teme și / sau evită aceste situații deoarece crede că va fi
dificil să scape sau să primească ajutor dacă se va afla în incapacitate sau va avea atacuri de panică. După
decesul mamei ei a devenit dependentă de soțut ei pentru aproape orice activitate.
Dana a ajuns la psiholog după numeroase controale medicale ( mai multe specializări –medic de
familie, cardiologie, endocrinologie) si mai multe tratamente administrate în ultimii 2 ani dar fără efect.
Finalmente după ultima prezentare la serviciul de urgenţă, medicul de gardă îi recomandă să meargă la
psihiatru sau psiholog. Simptomatologia principală este prezentată de teama și evitarea mai multor situații
deoarece crede că va fi dificil să scape sau să primească ajutor dacă se va afla în incapacitate sau va avea
atacuri de panică (de a nu avea un atac subit de ameteala ori un atac de diaree, dublate de convingerea că va
face un infarct (mai devreme sau mai târziu), frică de moarte, nelinişte psihomotorie, parestezii ale feţei,
senzaţie de leşin, greaţă, frisoane, stări de rău general.
 Ședința 1
Primul pas:
1.Analiza Funcțională
1.1. lista de probleme
- Incapacitatea de a ieşi afară din casă fără a fi însoțită;
- Teama de a merge la mall, la cinema, conferinte, concerte, mai ales atunci când sunt mulţi oameni
- Incapacitatea de a merge la cumpărături în supermarket fără a fi însoţit de cineva.
- Teama de a fi singura in parcare
- Răcirea relaţiei cu sotul
- Scăderea performanţei la locul de munca
- incapacitatea de a merge in excursii in aer liber, in zone retrase
1.2. Pasul doi: Evaluarea
„Dana, în primele ședințe, vom evalua problema ta și voi culege cât mai multe informații pentru a-mi face o imagine de
ansamblu asupra problemei tale, pentru a putea stabili modul de intervenție.
Acum te rog să îmi spui ce s-a întîmplat când episodul de frică a început?
Dana: Am mers la hipermarket, la cumpărături, eram singură, am început să văd dublu şi deodată inima a
început să bată mai tare, am ameţit şi am lesinat. Oamenii au chemat salvarea si m-am trezit la spital.
A existat un stimul specific care a declanşat această teamă?
D: Da.
Care a fost acesta?
D:Pot să spun că faptul că era foarte multă lume în curte și pentru că era înăbușeală.
Cât a ţinut anxietatea?
D:Cred că aproximativ jumătate de oră.
Ce gânduri ţi-au trecut prin minte?
D:Că am să pierd controlul, mă voi sufoca în cele din urmă și voi muri.
Ulterior, ai încercat să reduci anxietatea sau să fugi de stimulul acela?
D:Da, faptul că l-am rugat pe soțul mea să vină cu mine aproape oriunde e multa lume. De atunci, am evitat să
mai merg la hipermarket singura.
Ce efect au avut aceste comportamente asupra fricii tale?
D:Eu cred că au redus din frica pe care o simțeam.”

!!! EXPLICAȚIA

1.3.Al treilea pas:Evaluarea medicală

„Dana, multe simptome descrise de tine pot fi generate de boli care au cauze fiziologice, cum ar fi probleme ale
tiroidei, consumul de substante sau de cafea, probleme ale glandelor suprarenale, sau, unele probleme medicale pot
exagera anxietatea, cum ar fi astmul, alergiile, problemele cardiace, hipertiroidism și hipoglicemie, Așadar, înainte să
începem ședințele, te voi ruga să îți faci un control medical complex. Asta doar ca să evităm apariția unor probleme
medicale care pot afecta apoi expunerea. De exemplu hiperventilaţia nu va fi folosită în cazul pacienţilor cu astm,
situaţiile declanşatoare de anxietate foarte intensă ar putea fi mai puţin folosite în cazul pacienţilor cu boli cardiologice
sau ale femeilor însărcinate. ”
 1.4.Pasul patru: Abordarea istoricului de viaţă al clientului
„Dana, te rog să îmi spui de cât timp te confrunți cu această problemă?
-Cam de 4 ani.
În familia ta (părinții, rudeniile), au mai fost persoane care au avut probleme de anxietate?
-Da, bunicii mele îi era frică să meargă singură la piață, pentru că o dată, când era mai tânără, a leșinat după ce i s-
a făcut rău si si-a spart capul.
Dana, mi-ai povestit deja cum a decurs primul episod de atac de panică. Acum, spune-mi cum a evoluat problema ta.
-De la primul episod, mi s-a mai făcut o dată rau la meciul de polo al copiilor mei, in sala bazinului: Eram acolo cu
sotul meu. Reacțiile mele au fost cam aceleasi. După aceea, am mai pățit asta de trei ori, o data la o intalnire de
afaceri la restaurant, o data la mal si in excursie cu cortul.
Cum a reacționat sotul tau atunci cand erați la meci si i-ai spui ca ti-e rau?
-S-a ingrijorat si el si m-a dus acasă apoi s-a intors la meciul copiilor.
Dar in mall cu cine erai?
-Cu o prietena.
Ea cum a reactionat?
-Tot asa, s-a speriat si mai tare, m-a dus la spital, dar acolo nu mi-au gasit nimic.
Spune-mi crezi că ti s-a intamplat vreun eveniment traumatic sau pe care l-ai perceput ca
fiind amenintator, care poate sa aiba legatura cu problema ta prezenta?
-Da, moartea mamei mele. Ea era singura acasa, i-a fost rau, a facut infarct si a cazut pe jos.
A gasit-o tatal meu cand a venit de la serviciu, dupa 5 ore. Era mult prea tarziu.”

1.5.Pasul cinci: Culegerea de informaţii despre simptomele prezente

Stimuli anxiogeni:
„Dana, spune-mi te rog ce anume iti provoaca starile de anxietate?
-Multimea de oameni si frica de a fi singura.”
Consecinte cognitive:
„La ce te gandesti in momentele in care esti expusa la stimulii anxogeni?
-Ma gandesc ca daca nu va fi cineva acolo să mă ajute? Daca voi fi singură? Voi ameti atunci si voi lesina.
Ok, inainte mi-ai spus ca iti este frică ca nu va fi cineva acolo care sa te ajute. Si ce se va intampla atunci?
-Voi ramane lesinata pe jos si voi muri pentru ca nu ma vor gasi la timp. Ce vor face copiii mei fara mama?
Cum o sa se descurce? Sotul meu isi va gasi alta femeia si ma va uita.”
Comportamente de siguranta:
„Dana, in general, persoanele care se confrunta cu o problema ca si a ta manifesta anumite comportamente de siguranta.
Acestea sunt strategii pasive si active de a face fata, de a controla, de a reduce anxietatea si de a se simti in siguranta si
protejata. Acum, pentru noi este foarte important sa intelegem rolul lor in mentinerea anxietatii. Acestea pot fi
comportamente de evitare pasivă, adica nu se implică în activităţi ce au un risc minor asociate cu stimulii anxiogeni.
Evitarea poate fi evidentă sau subtilă. Pacienţii pot ruga şi însoţitorii să se angajeze în astfel de comportamente. De
asemenea, la astfel de persoane mai pot aparea si semnalele de siguranţă, care sunt stimulii, locurile în preajma cărora
clientul se simte în siguranţă. Acestia sunt stimulii asociaţi cu absenţa rezutlatelor fricii: celularele, persoanele celelate,
sticla cu apă, medicamente, echipament medical.
Dana, crezi ca manifesti si tu astfel de comportamente? Ai putea sa le identifici?
-Cred ca da, evit sa mai ies din casa, ca sa nu trebuiasca sa ma confrunt cu situatiile in care mi s-a facut rau
inainte. Cred ca, de cand am avut prima stare de rau, am inceput sa il rog si pe sotul meu sa ma insoteasca peste
tot, acum ies aproape doar cu el din casa, uneori si cu baietii mei. In cazurile in care nu poate veni si sunt chiar
nevoita sa ies din casa, am tot timpul telefonul cu mine si il sun sau ii trimit mesaje din 10 in 10 minute, ca sa
ii spun cum ma simt si ce fac.”
1.6.Pasul şase:
Auto-monitorizare
„Dana, iti voi da o fisa de automonitorizare, prin care tu va trebui sa notezi, pe viitor, ce anume iti declanseaza anxietatea,
cat de intens o simti, ce comportamente de siguranta manifesti, momentul exact in care apare si cat timp durează acea
stare.”

Data Ora Ce declanşează anxietatea? Nivelul anxietății Comportamente de Timpul

(0-100) siguranţă petrecut

2. Planificarea tratamentului

Prezentarea raţiunii expunerii şi motivarea pentru expunere

„Pentru a reduce frica ta, te voi ajuta să te confrunţi cu ea într-un mod structurat şi organizat. Dacă te confrunţi cu o
situaţie care îţi declanşează teama şi rămâi acolo în acea situaţie în loc să încerci să o eviţi sau să fugi, vei vedea că
anxietatea va descreşte gradat singură. Prin urmare, te voi expune în mod gradat la situaţiile de care te temi, de care fugi
şi vei vedea că anxietatea ta va scădea. Numim acest lucru terapia prin expunere. Pe măsură ce te voi confrunta cu
situaţia de care te temi, cu ajutorul meu vei vedea că situaţia îţi provocă din ce în ce mai puţină anxietate. Ideea din
spatele terapiei prin expunere este simplă. În primul rând, vei învăţa că anxietatea nu rămâne la cote ridicate pentru
totdeauna sau că ea creşte fără să o poţi controla. De fapt, anxietatea ta va descreşte pe măsură ce te confrunţi cu situaţia
în mod repetat şi vei sta în acea situaţie pentru o perioadă de timp. Acest proces se numeşte habituare, deprindere,
familiarizare. Ca să înţelegi mai bine, să ne gândim la momentul în care intri într-o piscină cu apă rece, ai nevoie de un
timp pentru familiarizare. Dacă rămâi în apă, ai impresia că ea se încălzeşte treptat după câteva momente. Dar apa nu
îşi schimbă de fapt temperatura ci corpul tău se obişnuieşte stând în apă. La fel se întâmplă şi când te confrunţi cu situaţia
de care te temi. La început, anxietatea ta este ridicată, dar dacă rămâi acolo câtva timp, vei începe să te calmezi doar
stând acolo. Cu alte cuvinte, te obişnuieşti cu ea. Tu nu ai descoperit acest lucru niciodată în legătură cu situaţia de care
te temi, pentru că de fiecare dată ai evitat-o. Nu ţi-ai dat niciodată şansa să observi dacă frica ta va scădea în mod natural.
În terapia prin expunere, ai această şansă.
Un alt lucru pe ca îl vei învăţa în expunere este acela că lucrurile de care te temi sunt mai puţin probabile decât
te gândeai că vor fi. Vei vedea că lucruri cum ar fi să îţi pierzi controlul, să leşini nu se vor întâmpla în ciuda faptului
că tu te gândeşti că ele ar trebui să se întâmple. Aceste lucruri învăţate, vor ajuta anxietatea să scadă.
 Expunerea nu este uşoară, e o treabă dificilă, în special când începi să întri în situaţia de care te temi. Din fericire,
această anxietate este temporară. Prima dată când vei intra în situaţia anxiogenă, te vei simţi foarte inconfortabil şi de
obicei acesta este momentul în care tu părăseşti situaţia, anxietatea ta reducându-se imediat. Dar dacă reuşeşti să te
convingi să stai mai mult decât câteva minute, vei vedea că nivelul anxietăţii tale începe să descrească – aceasta este
familiarizarea. Următoarea dată când vei încerca să te expui, iniţial te vei simţi inconfortabil, dar anxietatea ta va scădea
mai repede pentru că ai învăţat că habituarea are loc. Cu cât vei sta mai mult în situaţia de care te temi până când
anxietatea ta se reduce, cu atât mai puţin vei resimţi anxietatea de la început şi cu atât mai repede va scădea.
Toate acestea se vor întâmpla doar dacă vei rămâne expus şi nu vei încerca să reduci anxietatea în mod artificial
folosind orice strategie de evitare sau de căutare a siguranţei. Trebuie să te forţezi să mergi mai departe şi să rămâi acolo
destul de mult astfel încât habituarea să se producă.
Bineînţeles, voi face tot posibilul pentru a face exerciţiul de expunere cât mai uşor posibil, fără a compromite
eficienţa terapiei. Sarcina mea este să te ajut să reuşeşti şi tu vei avea foarte mult de spus în modul în cere eu voi
coordona expunerea. Vom planifica aceste exerciţii împreună, înainte de expunere cu ceva vreme, astfel încât nimic să
nu te surprindă. Voi acolo lângă tine să te susţin, să te îndrum, pe tot parcursul exerciţiului. Ai întrebări? Eu voi fi ca un
profesor. De exemplu, nimeni nu te poate învăţa forţat să cânţi la un instrument. Tu singur te pregăteşti mintal pentru
asta, începi apoi să practici pentru că vrei să cânţi din ce în ce mai bine. Ca şi antrenor al tău, ştiu cum să te ajut să obţii
cele mai bune rezultate.
Împreună vom construi o listă de situaţii pentru expunere, data viitoare. Şansele de a scăpa de anxietate sunt
mari dacă vei urma corect instrucţiunile mele. Dacă însă decizi să nu practici exerciţiul într-un mod corect, sunt şanse
mari să nu vedem îmbunătăţirile pe care ni le dorim. Niciodată nu te voi forţa să practici exerciţiul, decizia trebuie să
vină de la tine. Te voi ajuta să vezi că situaţiile de care te temi nu sunt atât de periculoase pe cât le crezi tu şi că este în
interesul tău să te confrunţi cu situaţia decât să o eviţi. Suntem o echipă, voi face tot ce pot să te ajut să faci exerciţiul
în modalitatea corectă din punct de vedere terapeutic. Dacă eşti speriat în legătură cu exerciţiul, te rog să îmi spui pentru
a te putea ajuta.”

Ședința 2
Dezvoltarea ierarhiei stimulilor anxiogeni
„Scopul nostru azi, este de a planifica expunerea. Trebuie să începem să construim o listă cu situaţii specifice
şi senzaţii corporale care declanşează anxietatea şi pe care le eviţi. Am nevoie de ajutorul tău pentru că tu ştii cel mai
bine de ce ţi-e frică. După ce vom avea lista, te voi ruga să evaluezi fiecare stimul cât de inconfortabil te-ai simţi dacă
te-ai confrunta cu el. Lista se numeşte ierarhia fricii şi vom urca această ierarhie, stimul de stimul, ca şi cum am urca pe
o scară. Vom începe de la stimulii mai puţin anxiogeni până la cei mai puternici din vârful ierarhiei. Te voi ruga să
practici expunerile şi între şedinţe. Tratamentul va fi mai eficient dacă vom urca treaptă de treaptă.
Acum, Dana, te rog să îmi spui situaţia în care resimţi anxietatea cea mai scăzută.
1. Să merg cu sotul la restaurant.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când trebuie să mergi la restaurant cu sotul?
- Frică, tremur, mi se înmoaie picioarele, simt că nu am putere să cobor scările.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
-45.
OK, te rog să continui lista până ajungi la situaţia sau stimulul de care îţi este cel mai frică.
 2. Să fiu singura in parcarea aglomerata, afara din masina.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când trebuie să stai singurra in parcare?
- Frică intensă, îmi bate inima foarte puternic, respir mai greu, nu am putere.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
-55.
Continuă lista, te rog.
3. Să merg la cinema.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când esti la cinema?
- Frică intensă, senzaţii de leşin, trebuie să inchid ochii, sa ma gandesc ca sunt acasa, palpitaţii, lipsă de oxigen,
simt că nu mai pot respira şi mă sufoc.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
-60 în timpul săptămânii și 65 în weekend.
Continuă lista, te rog.
4. Să merg singură la un super/hipermarket si sa stau la coada.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când trebuie să mergi singură la un hiper/supermarket?
- Nu prea ştiu, că nu am mai fost, de foarte mult timp singură la un hipermarket, dar atunci când am fost am simţit
că trebuie să ies cât mai repede (şi am şi ieşit), fiindcă nu aveam aer, mă sufocam, ameţeam, nu vedeam clar,
transpiram, simţeam că îmi pierd controlul şi nu voi ajunge nici măcar până la casă să pot ieşi, îmi era foarte
rău.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
-70 in magazin si 75 la coadă.
Te rog să continui lista.
5. Să merg singură la un hipermarket de blackfriday, inainte de Craciun sau orice sarbatoare şi să fiu nevoită
să stau mult timp înăuntru, să-mi fac cumpărăturile.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când trebuie să stai în hipermarket mult timp?
- Simt că voi înnebuni, voi pierde total controlul, că nu am aer din cauza mulţimii, simt că toată lumea se uită la
mine, dar totuşi mi-e frică că dacă voi păţi ceva nimemi nu mă vă ajuta, că tremur, că îngheţ pe loc, paralizez şi
că e posibil să mor.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
- 80.
Continua lista, te rog
6. Să merg la bazinul de înot la meciul de polo al băieților mei
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când trebuie să stai la meci?
- Simt că voi înnebuni, voi pierde total controlul, că nu am aer din cauza mulţimii, e mult zgomot, nimeni nu isi
va da seama că imi va fi rău și voi leșina.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
- 85.
Te rog să continui lista.
7. Să merg la un concert.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău când esti la un concert si e multa lume?
 - Simt că îmi voi pierde controlul, că voi leşina fiindcă de la atâta mulţime nu am aer, mă sufoc, transpir abundent,
roşesc, nu îmi pot mişca picioarele, parcă îngheţ.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
- 90
8. Să merg la munte.
Spune-mi, ce simţi în corpul tău atunci?
-Nu prea iesim in natura de 2-3 ani, dar cân am mers ultima dată, am avut foarte mari emoţii, simt că nu am
energie să cobor scările, ameţesc, nu am aer, simt că îmi pierd controlul şi că nu va fi nimeni acolo in timp să mă ajute
dacă se va întâmpla ceva. Ambulanta nu poate ajunge unde nu e asfalt.
Pe o scală de la 1 la 100 cât de intensă este frica ta?
-95 la cabana izolata și 100 sus pe pârtie cu schiurile. Cred că ultima situaţie ar fi cea mai catastrofală situație.

Dana, dacă ar fi să te expui împreună cu mine la aceste situaţii, crezi că ai putea face faţă?
-Cu greu, dar dacă sunteţi acolo cu mine, cred că da, dar nu ştiu cum aş face faţă la ultimele.
Situaţiile pe care le-ai descris tu, au un nivel acceptabil de risc , un nivel pe care îl poate suporta oricine doreşte să fie
în acea situaţie sau care în mod accidental e obligat să se confrunte cu ea, fără a suferi consecinţe grave. Eşti de acord
cu mine?
-Nu ştiu ce să spun, pare a fi logic ce spuneţi, dar mie tot îmi este frică în acele situaţii.
Atunci, Dana, hai să experimentăm împreună şi să îţi demonstrăm că frica ta va scădea gradat odată ce începi să te expui
şi să stai în situaţiile respective, în loc să fugi de ele.

Acum că avem lista de situaţii, le vom evalua pe rând în funcţie de cât de intensă este anxietatea pe care fiecare o
declanşează. Vom folosi SUDS. Este o scală imaginară ce se întinde de la 0 la 100 şi te ajută să îmi spui care este nivelul
tău de anxietate. Dacă nivelul tău SUDS este 0, înseamnă că nu eşti anxios. Dacă nivelul este de 20, 30, înseamnă că ai
un nivel uşor de anxietate. Dacă SUDS are valoarea de 50 anxietatea ta este moderată. Un nivel ridicat de anxietate
înseamnă valori de 70, 80. Un scor de 100 va primi scenariul cel mai grav, cel mai anxiogen. Nu există un răspuns bun
sau rău, este evaluarea ta personală, un scor de 65 pentru tine, poate fi diferit de un scor de 65 pentru altcineva”.
Nr. Descrierea sarcinii pentru expunere SUDS Şedinţa
1 Să merg cu sotul la restaurant 45 (sub 50) nu facem expunere
2 Să fiu singură în parcarea aglomerată, afară 55 3
din mașină
3. Să merg la cinema în timpul săptămânii, 60 4
dupămasa
4 Să merg la cinema în weekend, seara 65 5
5 Să merg singură la un super/hipermarket în 70 6
timpul săptămânii
6 Să stau singură la coadă în hipermarket 75 7
7. Să merg singură la un hipermarket de black 80 8
friday
 8 Să merg la bazinul de înot la meciul de polo 85 9
al băieților
9 Să merg la un concert 90 10
10 Să fiu la munte în weekend 95 11
11 Să mă dau cu schiurile pe pârtia mare 100 12

„Dana, îţi explic puţin procesul de expunere: vei face expuneri zilnice, 5 zile pe săptămână, 3-4 săptămâni,
fiecare expunere va dura până la 90 de minute. ( minim 30 de minute).
Cel mai intens tratament va fi de 3-4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. O expunere este suficientă dacă anxietatea
descreşte până la nivel moderat (30-50 din 100) sau se reduce cu 50%. Expunerile frecvente, intense şi prelungite sunt
cele mai eficiente.
Va trebui să fi foarte atentă la elementele anxiogene în timpul expunerii şi să minimalizezăm distragerea pe cât posibil,
să fi foarte atentă la stimulul/situaţia de care îţi este frică, în nici un caz să nu îţi distragi atenţia. Astfel, te voi rugă
descrii verbal elementele situaţiei, reacţiile tale la aceste elemente, interpretările pe care le faci faţă de ceea ce vezi sau
simţi. Te voi întreaba frecvent la ce se gândeşti în acel moment. Te voi încuraja să simţi anxietatea, nu să o suprimi.
Vom sta în expunere până când anxietatea ta descreşte şi nu până când anxietatea atinge un nivel tolerabil.
Te rog să completăm împreună fișa cu ierarhia stimulilor la care te vei expune și gândurile asociate.”

Intensitate mică Nivelul O scurtă descriere a situaţiei Cel mai anxios gând asociat cu confruntarea cu
aşteptat al anxiogene situaţia
intensitate mare anxietăţii
(0-100)

în parcarea aglomerată, 55 Să fiu singură, afară din daca mi-e rau si lesin o sa dureze mult sa
afară din mașină mașină, în parcarea ma gaseasca sotul, nu apuc sa ajung la
aglomerată masina, lumea nu o sa ma ajute, o sa creada
ca sunt beata sau drogata
la cinema în timpul 60
săptămânii, până în ora 17
la cinema miercuri, seara 65
(promotia 1+1 gratis)
singură la hipermarket în 70
timpul săptămânii
singură la coadă în 75
hipermarket
singură la un hipermarket 80
de black friday
la bazinul de înot la 85
antrenament de polo al
băieților
 la un concert. 90
la cabana de la munte în 95
weekend
cu schiurile pe pârtia 100
mare, aglomerată

Sedinta 3
Sceariul „Vom mergem împreună în parcarea hipermaketului Auchan, la ora 18, o ora de vârf, pentru a exista
multe maşini acolo. Vom parca mașina la intrarea de lângă Jumbo, eu voi rămâne în mașină în timp ce tu te vei plimba
încet aproximativ 10 minute, singură prin parcare, printre celelalte mașini în direcția intrării de la Jysk până ajungi în
dreptul ușii, apoi te întorci la mașină. Nu ai voie să iei telefonul cu tine. Te voi ruga să fii atentă la toate elementele
anxiogene. E foarte important sa rămâi concentrată pe sarcină. La finalul fiecărei încercări vom evala nivelul anxietăţii
tale, te voi ruga să îmi descrii toate reacțile fiziologice care apar. Te voi încuraja să simţi fiecare stare, să simţi anxietatea
să fii atentă la tot ceea ce vezi în jur. Vei face din nou acest traseu, a doua oară stând 15 minute plimbându-te în parcare.
Vom crește fiecare tură cu 5 minute până când nivelul anxietății scade sub 50 (se înjumătățește) și ne vom opri din
expunere.

Fişa de observaţie: FIŞA EXPUNERII

Data/Ora Sarcina de Durata Anxietatea Anxietatea în Anxietatea la
expunere (minute) iniţială (0- mijlocul sfârşitul
100) expunerii expunerii
(0-100) (0-100)
luni, 12 în parcare 30 min 55 50 35
noiembrie,
ora 18

În timpul expunerii, Dana a relatat faptul că intensitatea fricii ei a fost de 55, care treptat a scăzut la 35. Am
disputat emoţiile, gândurile ei. Ca și temă de casă, am rugat-o ca, înainte de ședința următoare să meargă
singură în parcarea altui hipermarket și să realizeze aceeași sarcină timp de 15 minute.

!!! FOARTE IMPORTANT – la scenarii

Se specifică foarte clar
- ce va face clientul: detaliat, unde, când, în ce condiții, la ce distanță, cât timp, exemplu concret
- unde stă psihologul (cu el, undeva unde îl poate vedea, undeva unde nu îl poate vedea clientul)
- ce nu are voie să facă (de exemplu să utilizeze telefonul, să se gândească la altceva)
- încurajare să rămână concentrat pe sarcină
- evaluare senzațiilor și a nivelului de anxietate
- durata expunerii
- temă: să facă din nou același exercițiu înafara ședinței, singură.

Sedinta 4
Scenariul:

Fişa de observaţie: FIŞA EXPUNERII

Data/Ora Sarcina de Durata Anxietatea Anxietatea în Anxietatea la
expunere (minute) iniţială (0- mijlocul sfârşitul
100) expunerii expunerii
(0-100) (0-100)