Impactul Primului Razboi Mondial asupra prezentului

Primul război mondial prin dimensiunile sale temporale (patru ani) şi geografice (Europa, Africa,
Orientul Mijlociu şi Oceanul Atlantic în primul rând), prin uriaşele eforturi umane şi materiale făcute de toate
statele combatante, prin caracteristicile sale militare şi nu în ultimul rând prin numărul nemaiîntâlnit de victime
a marcat, în mod tragic, sfârşitul brusc al unei lumi şi intrarea într-un secol nou, al violenţei pe scară largă, al
ideologiilor combatante, al totalitarismelor şi al crimelor de masă programatic induse de stat.
Istoricii au captat consecinţele Primului Război Mondial sub câteva schimbări majore, cu adevarat
relevante la momentul actual.
În primul rând, cea mai dramatică urmare a Primului Război Mondial a fost dispariţia a patru mari
imperii: ţarist, austro-ungar, otoman şi german. Un rol important în stabilirea hărţii geopolitice actuale, işi fac
apariţia “rămăşiţele” Imperiului Austro-Ungar, ţări cu valoare importantă în context contemporan : Austria,
Ungaria, Cehia, Slovacia, Croatia, Bosnia şi Herţegovina. O altă schimbare majoră, Transilvania, Bucovina şi
Banat trec la România prin hotărârea majorităţii populaţiei care era română, drept dovadă continuarea unui
conflict între români şi unguri. Renaşte Polonia. Împrărţiţi între Austria, Rusia şi Prusia, polonezii avuseseră o
viaţă istorică separată aproape un secol şi jumătate (după 1772). Cu ruşii şi cu germanii nu se înţeleseseră
deloc. Cu austriecii relaţiile lor fuseseră "posibile". La sfârşitul primului război mondial, incredibil, cad în jurul
Poloniei toate imperiile care o înrobiseră până atunci. Alt stat care se creează acum şi căruia Congresul de la
Paris îi dă legitimarea sa este Cehoslovacia. Un nou stat independent e Finlanda, care în 1918 se eliberează din
strânsoarea rusă. Victoria Aliaţilor îi permite să se elibereze şi de strânsoarea germană. Alte două state, Estonia
şi Letonia, sunt recunoscute de Tratatul de la Paris. Ele deja îşi proclamaseră independenţa la Tallin şi la Riga,
încă în 1918. Iugoslavia era în acelaşi timp o continuare a Serbiei şi un stat nou, un stat al sârbilor, croaţilor,
slovenilor, muntenegrenilor, proclamat ca atare la 24 noiembrie 1918 (numele Iugoslavia îl ia zece ani mai
târziu). Decizia unei reîmpărţiri a Imperiului Otoman duce la războiul greco-turc din 1919-1922. În urma
acestuia se proclamă Republica Turcă si cea Greacă existente până în zilele noastre; rivaliatea între acestea are
la bază conflictul încă activ.
În al doilea rând, Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamen-
tală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și
precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate
având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie
1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale
Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor
internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă,
tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor,
sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
În al treilea rând, apare o schimbare a mentalităţii în cadrul lumii postbelice : ideea de abolire a
monarhiei şi trecerea la republică, la început comunistă (până în 1991), iar apoi democrată. Dacă în anul 1916,
din 23 de state câte număra atunci Europa doar trei erau republici (Franța, Elveția și San Marino), astăzi ne
confruntăm cu o situație inversă, din 49 de state europene doar 10 mai sunt monarhii autentice. Acestea
sunt Marea Britanie, Olanda, Spania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Luxemburg, Monaco, Liechtenstein,
iar alte două pot fi asimilate monarhiei, Andorra şi Vatican, toate acestea situate în vestul Europei, dincolo de
ceea ce s-a numit Cortina de Fier în perioada Războiului Rece. În Europa Răsăriteană nu a supraviețuit nicio
monarhie. Majoritatea regimurilor de tip monarhic din Europa au dispărut între cele două Războaie Mondiale şi
după încheierea celui de-al Doilea.
În Bulgaria, monarhia a fost abolită printr-un aşa-zis referendum, influenţat de trupele sovietice de
ocupaţie, în anul 1946. Carol al IV-lea a fost ultimul rege al Ungariei. După încheierea Primului Război Mondial
este proclamată Republica Sovietică Ungaria. Aceasta n-a avut însă viață lungă. Spre sfârşitul celui de-al Doilea
la presiunea şi cu implicarea sovieticilor, Ungaria a fost declarată republică, în 1946. Ultimul rege al Iugoslaviei
este Petru al II-lea Karageorgevici. Intrată şi ea sub influenţă sovietică, după război Iugoslavia a abolit monarhia,
iar Petru al II-lea nu s-a mai întors niciodată din exil. Germania urmează exemplul fostului Imperiu Ţarist şi
impune republica, menţinută până în prezent. Cu toate că aceasta a fost sub influenţă nazistă între 1931 şi
1945, ea şi-a păstrat organizarea, ajungând ca în 1945, Vestul să devina democrat, urmat în 1989 de Est
(unificarea Germaniei).
Şi nu în ultimul rând, în toate regiunile în care au fost tranșee sau lupte, (de exemplu în
regiunea Champagne din Franța), au ramas mari cantități de muniție nefolosită, neexplodată sau uitată de
toate calibrele, unele dintre ele cauzând accidente chiar și în zilele noastre. Unele dintre proiectilele rămase din
Primul Război Mondial mai sunt găsite și în zilele noastre, în special de fermierii care-și ară câmpurile, de aceea
această muniție a primit și numele de „recoltă de oțel”. Unele dintre aceste proiectile conțin încărcături
chimice toxice precum gazul muștar. Curățarea principalelor câmpuri de bătălie este o sarcină neîntreruptă,
care continuă de decenii și nu pare să se încheie în curând. Sute de tone de proiectile neexplodate sunt
adunate, stocate și distruse de echipe speciale din Belgia și Franța.
Unele estimări merg până acolo încât să aprecieze că, în ritmul actual, Franța nu va putea să distrugă întregul
stoc de muniție neexplodată din Primul Război Mondial decât în câteva sute de ani.
În concluzie, prin urmările sale, încheierea Primului Război Mondial a afectat profund ordinea politică,
socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au apărut noi state pe
harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost înființate organizații
internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume.