Motto:

"O gâlmǎ de uitǎturi peste deşert!"

Laurenţiu Budău

NEGUSTORUL DE
MIRESME
PERSONAJELE:
SULTANUL FETIN

MǍTURǍTORUL BDUL

YLMAZ, INVENTATORUL DE DISTRACŢII

IZMIR - MARELE VIZIR

ŞEFUL HALEI DE PEŞTE

ESME - NEGUSTORUL DE MIRESME

ROABA AISHA

PRIMUL NEGUSTOR

AL DOILEA NEGUSTOR

AL TREILEA NEGUSTOR

(Curteni, soldaţi, gură-cască e.t.c.)

-2019-
Scena 1

(SULTANUL FETIN, CURTENII, IZMIR-MARELE VIZIR, YLMAZ-

INVENTATORUL DE DISTRACŢII)

Se aude un urlet în grădina mirifică a palatului sultanului care face o duzină de păuni
(pân-atunci, extrem de relaxatǎ) sǎ alerge haotic... Fetin apare gesticulând nervos, urmat
îndeaproape de o cohortă pestriţă de curteni specializaţi în linguşiri de cimci şi şapte
semilune.

SULTANUL FETIN: Mă plictiseeesc! Nu trăieeesc... mă plictiseeesc!!!

CURTENII: E-he-he! Se plictiseşte! A te plictisi este foarte sultǎneşte!

SULTANUL FETIN: Nu înţelegeţi că mă plictisesc îngrozitor, ca un purice care joacǎ

singur şah pe un covor?

CURTENII: E-he-he! Sigur, se plictiseşte ca un peşte! Bineînţeles că se plictiseşte,

doar este stăpânul plictisului!

IZMIR-MARELE VIZIR (disperat): Anlamadim! Anlamadim!1 Ce anume aţi mai vrea,

mărite sultan care le ştiţi, care le cunoaşteţi încă din faşă, pe toate şi pe toţi?

SULTANUL FETIN: Culmea e că tocmai asta nu ştiu!... Ştiu?!

CURTENII: Ho-ho! Ştie, bineînţeles că ştie... şi asta e tocmai culmea culmilor

culmeşti! (Aplauze într-un stil unitar-oriental pervertit.)

IZMIR-MARELE VIZIR: Dǎ-mi voie sǎ nu te cred, panoramă atotcuprinzătoare a

înţelepciunii, chiparos al transcendenţei, vulcan activ al sofismelor! Taman cel care le
ştie pe toate să nu ştie ce ştie?!

SULTANUL FETIN: Pe cine, nǎtǎrǎule, îndrǎzneşti tu sǎ faci chiparos?!

IZMIR-MARELE VIZIR: ...Am spus eu aşa ceva?!

CURTENII (ca un ecou defect): ...Am spus noi aşa ceva?!

SULTANUL FETIN: Chiar dacǎ n-ai spus-o, în mod sigur aţi gândit-o!

IZMIR-MARELE VIZIR: Sunt posedat de o gândire vegetalǎ?! ...Pe bune?

1
Nu am înţeles! Nu am înţeles! (Arabă).

1
SULTANUL FETIN: Pe bune, doar nu pe alune! Nu ştiu, mare vizir Izmir, ce m-a
apucat de la un timp de nu mǎ mai lasǎ... Habar n-am!... Mă las pe magistrala ta
mânuţă apucătoare... pe fantezia-ţi măsurată demn cu iataganele de lemn, am vrut să
spun.

IZMIR-MARELE VIZIR: Aferim! Plecăciunea plecăciunilor plecăciuneşti! Rezolvǎm

şi-ncǎlecǎm!... Încurcǎ-Glume!!! Ylmaz!!! ...Unde te-ai ascuns, inventatorule de
distracţii? Arată-ţi chipul boit şi sulemenit!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Aaaa... aici... În umbra palmierilor

ruşinii, mărite vizire, dupǎ colţul colţului colţat...

CURTENII: Neruşinatule! Ne ruşinezi prin ruşinoasa neruşinare a ta!

IZMIR-MARELE VIZIR (dând tonul): Ha, ha, ha!

CURTENII: Ha, ha!... Ha, ha!... Ha, ha!

IZMIR-MARELE VIZIR (dând tonul): Ha, hi, ha!

CURTENII: Ha, hi, ha!... Ha, hi ha!... Ha, hi ha!

IZMIR-MARELE VIZIR: Treci în linia întâi, opreşte-te la dungă! Arată-ţi chipul

frumos, drag şi luminos, ca sǎ te descos! ...Ce te tot codeşti? Propune, frate, propune;
propune, făr-a ne indispune!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: O paradă multicoloră de... (Pauză

atent studiată.) struţi, mărite Fetin?

SULTANUL FETIN: Ţţţ! Slăbuţ, foarte slăbuţ! S-a văzut, s-a mai văzut, s-a mai
făcut...

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: O cursă, atunci, de cămiloi buzaţi,

coafaţi, pudraţi şi despăducheaţi?

SULTANUL FETIN: Ţţţ! Nimic nou sub soare, sub lună, sub semilună, nimic
original... Prea indigen, prea rău mirositor.

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Moment! Putem să acoperim

mirosurile nedorite cu o ploaie finǎ din apă de trandafiri mixată cu pastă de ceapă.
Avem 50.000 de pǎmǎtufuri noi, gata pregǎtite.

IZMIR-MARELE VIZIR: Rezolvǎm şi-ncǎlecǎm! O sută cincizeci de butoaie cred că

ar fi suficiente.

SULTANUL FETIN: Altceva, am zis!

2
YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: O bătaie cu turbane de mătase cât
minaretul de groase?

SULTANUL FETIN: Pueril, prea simplist... Mă plictisesc reluările, n-ai remarcat?

Prea multe reluări... Mă plictisesc!!! Altceva! Altceva!!!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Sunt în pană de idei când mă uit în

ochii, necuprinşii tăi, mărite sultan. Divertismentul e mult mai greu de realizat decât
câştigarea unei bătălii (scuze!), decât găsirea unui izvor fermecat în piatră seacă,
decât ridicarea unei moschei care sǎ croşeteze norii... Trǎiţi într-o zi cât alţii într-un
an! Aşa, în ritmul ăsta infernal de paradisiac, nu se mai poate crea. Tot arsenalul de
surprize pe care vi-l pregătisem pentru următorii şapte ani l-aţi devorat într-o
singură săptămână. Efectele consumismului. Şi doar aţi fost prevenit... Câte trucuri,
câte geniale numere de magie, câte decoruri s-au irosit în zadar, câte decoruri!

SULTANUL FETIN: Ce să fac altceva dacă somnul nu se mai lipeşte de mine, dacă
ospeţele nu mă mai satură, dacă arcul meu odată încordat atârnă ca o panglică
veştedă în adierea zefirului leneş? Nu ştiu ce vreau, dar vreau cu totul altceva decât
ce am vrut pânǎ acum... Clar?

CURTENII: Ceea ce faci bine faci, mărite; şi chiar dacă nu ai face, totuna ne place...
Pace, pace, între două dobitoace! Mai faceţi... un zglobiu de fiu arămiu!

SULTANUL FETIN: Am deja 1273! Peste tot numai biberoane! Peste tot numai
zdrǎngǎnele şi scutece! A trebuit sǎ mut cavaleria în afara zidurilor ca sǎ fac o
parcare decentǎ pentru cǎrucioare... De unde credeaţi cǎ am pǎrul creţ?

CURTENII: Puneţi-vǎ mamelucii aflaţi în şomaj tehnic la treabǎ, nu la pilaf... Mǎriţi-

vǎ haremul. Faceţi-l un zgârie-nori!

SULTANUL FETIN: Serios? Şi eu care mǎ gândeam sǎ desfiinţez şi dǎrǎpǎnǎtura aia

veche, impregnatǎ de bârfe costisitoare... Nu mai suport certurile conjugale şi
conjugate! Dispăreţi, şacalilor!

IZMIR-MARELE VIZIR: Şi eu?!

SULTANUL FETIN: Tu, Izmire, nu... Încă nu. Eşti singurul în care mă mai încred.

IZMIR-MARELE VIZIR: Pupa-v-aş conduraşii! (Sforăitor.) Măritul nostru sultan

trăieşte în alte ritmuri orientale decât noi, nevrednicii! Ritmurile modernităţii, ale
viitorului pe care l-a depǎşit datoritǎ celestei sale indiferenţe!... Problema trebuie
oricum şi acum rezolvatǎ... Să-l aruncăm în cuşca tigrilor siberieni pe Ylmaz, pe
caraghiosul ăsta debusolat, mărite sultan Fetin? Poate doar aşa vom reuşi sǎ-ţi
readucem veştejitul zâmbet din minunata ta barbă verde.

3
YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Îndurare, sultane! Nu mǎ simt defel
pregǎtit cu izmenele astea ciuruite de fatale încercǎri! Nu mǎ simt defel pregǎtit cu
şalul ǎsta decolorat ieşit din tendinţele tendenţioase!

SULTANUL FETIN: Rău cu rău, dar mai rău fără rău! Izmire, mi-e frică să nu facă
animăluţele alea delicate indigestie. Ştii cât m-au costat? Nu i-am servit niciodată cu
resturi... Ce pǎrere ai?

IZMIR-MARELE VIZIR: Ha-ha-ha-ha! Hi-hi-hi-hi! Rezolvǎm şi-ncǎlecǎm! De ce să

mai facă pehlivanul umbră pământului degeaba?... Atunci să-l scufundăm pe Ylmaz
într-un puţ părăsit şi neisprăvit, să stea cu dârlicile goale în şerbet de curmale
expirate până-şi adună, până-şi sedimentează ideile absente?

CURTENII: Genial! Absolut ge-ni-al!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Îndurare, sultane grandomane! Mai

bine, prefer tigrişorii! O scot cu ei cumva la capǎt...

IZMIR-MARELE VIZIR: Da, da, aşa cum crezi c-ai scos-o şi cu noi, cu glumele tale
de nesoi!

SULTANUL FETIN: Gura, plagiatorule nedovedit! Nu ne bruia! ...Izmire, crezi că ar

ajuta?

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Nu, nu! Desigur cǎ nu!

CURTENII: Da, da, da!

IZMIR-MARELE VIZIR: Să-i desfacem cutiuţa cu gânduri, ca pe-o păstaie de linte!

CURTENII: Cine minte, să ne-alinte!

SULTANUL FETIN: Tǎl-pǎ-şi-ţa şi... uşiţa !

CURTENII: Gata! Câtǎ-i glumǎ-i panaramǎ! Acum chiar că nu mai suntem, că nu

mai putem fi aici! (Dispar ca prin farmec.)

SULTANUL FETIN: Ar fi o idee, asta cu păstaia... Crezi c-am găsi, cât de cât, ceva
acolo, înăuntru?

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Îndurare!... Nu!... Nu!

IZMIR-MARELE VIZIR: Da, da!

SULTANUL FETIN: Ce "da"?

4
YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Un roi de litere derutate! Un mosor
de idei încâlcite! O pijama fără creier! O gâlmǎ de uitǎturi peste deşert! Un blid de
proverbe zaharisite!

SULTANUL FETIN: Anost, foarte anost...

IZMIR-MARELE VIZIR: ...Sǎ nu-l mai luǎm la rost?!

Scena 2

(SULTANUL FETIN, IZMIR-MARELE VIZIR)

SULTANUL FETIN (dărâmat): Am de toate şi nu sunt fericit... Pilafurile nu mă mai

satură, urechiuşele nu mă mai alintă, mă ridic de lângă şerpuitoarele roabe fierbinţi
congelat ca o cobză pe care nu o mai freamǎtǎ nimeni; mă ridic de lângă revărsatele
havuzuri cu lapte şi miere mai însetat ca o mumie de 3.000 de ani... U-ha! Sunt într-
un mare şi considerabil nedeterminat!

IZMIR-MARELE VIZIR: Minunat, minunat... Cine este cel mai bun prieten al tău?

SULTANUL FETIN: Nu ştiu... Garan, dulăul meu orb? ...Eu?!

IZMIR-MARELE VIZIR: Egoist ca de obicei, pupa-v-aş conduraşii! (Tiranic.) Adu-ţi

aminte!... Cine, în afara ta, este cel mai bun prieten al tău?... Cine?

SULTANUL FETIN: Garan?! ...Tu?! A, da! Tu, vizire, cine să fie! Tu!... Descăpăţânat?
Nedescăpăţânat? Încăpăţânat?

IZMIR-MARELE VIZIR: Minunat, minunat... (Hipnotizator.) Cine este cel mai bun
prieten al tău? Repetă!

SULTANUL FETIN: Tu, vizire, cine să fie! (Se aude lătratul înverşunatului Garan.) Tu!
Tu! Tu!... (Scoate fum colorat pe urechi.) Trebuie să-mi aerisesc un picuţ creierii, nu
crezi!

IZMIR-MARELE VIZIR: A, da, da, bineînţeles, prietene... Aşa mă gândeam şi eu,

Fetine... Plimbă-te printre oamenii simpli, printre salahori, printre piţipoance, printre
ieniceri, spahii, printre harapi şi cocǎlari... Fă o reconfortantă nocturnă baie cu nămol

5
de mulţime... Aruncă-te în real... Ia pulsul supremei realităţii... Pune-ţi dărâmatele
idei ravisante într-o ordine necontrolată.

SULTANUL FETIN: Şi crezi că n-o să mă sfâşie turmele alea înfometate dacă o să-mi
recunoască ochişorii mei de broască? Netotul de mine! Prea, prea i-am împovărat cu
biruri. Prea, prea i-am obligat să umble încovoiaţi. Prea, prea i-am făcut să se uite
chiorâş la alaiurile mele strălucitoare... Nu vrei cumva să mă-nsoţeşti?

IZMIR-MARELE VIZIR: De ce să te tulbur? Forţează-ţi, viteazule, norocul! Pentru

ei, eu sunt oaia neagră, ţapul ispăşitor şi adevăratul asupritor... Ţi-a văzut vreodată
ochişorii cineva?... Spune-mi, ţi-a văzut vreodată faţa cineva?

SULTANUL FETIN: Nici soarele! Păi, cine să îndrăznească?... Poate, cel mult, tu.

IZMIR-MARELE VIZIR: Ai văzut! Pe cât eşti de cunoscut, pe atât de necunoscut.

Deghizează-te! Uite, ia hainele astea ponosite... Pe tine încă te iubesc, de mine se
tem...

SULTANUL FETIN: Tare mă îndoiesc că o să funcţioneze...

IZMIR-MARELE VIZIR: Rezolvǎm şi-ncǎlecǎm! Garantez! Ce crezi că mai ai de

pierdut?

SULTANUL FETIN: Ce crezi că mai e de câştigat?

IZMIR-MARELE VIZIR: Liniştea! LI-NIŞ-TEA!... Nu pe asta o cauţi?... Îmbracă-te!

Scena 3

(SULTANUL FETIN, MĂTURĂTORUL BDUL, ŞEFUL HALEI DE PEŞTE)

Piaţa de peşte plină de resturile zilei. Printre tarabele pe care sforăie vagabonzii
cetăţii, Bdul mătură larg, fără să se grăbească.

MĂTURĂTORUL BDUL: Ah! Dacă mâine dimineaţă şeful halei mi-ar arunca câteva
cozi de peşte ca să astâmpăr foamea celor cinci copilaşi ai mei, aş socoti că Allah mi-a
pus mâna pe turban. Dacă nu... (Cântă abătut.) “Soarele-i o mătură,/ Luna-i un

6
peşte,/ Sufletul meu ostenit/ Pe cine-ndrǎgeşte?... Stâncă mi-e pieptul,/ Dorul e-un
câine,/ Cu cine-ntâlni-mǎ-voi.../ mâine?!”

SULTANUL FETIN: Care este numele tău, omule?

MĂTURĂTORUL BDUL: Cu mine vorbeşti?!... Cine să fiu? Măturătorul pieţei de

peşte... licheaua... Aşa-mi zic toţi, chiar şi zarzavagiii.

SULTANUL FETIN: Nu asta te-am întrebat, frate...

MĂTURĂTORUL BDUL: "Omule"?! "Frate"?!... Nu te-am mai văzut. Nu eşti de pe-

aici, nu?

SULTANUL FETIN: Cum te strigǎ mama ta?

MĂTURĂTORUL BDUL: Mǎ striga, cǎ nu mǎ mai strigǎ... E atât de mult de atunci

încât parcă nu mă striga în niciun fel, ci doar că striga... Îmi aduc doar aminte că
avea un baston lucios cu care ai fi putut să baţi până şi cuie într-un smochin uscat...
Parcă, "Hoţule", parcă "Netrebnicule", parcă "Alde-ăla"... Mi-am amintit, străine! Ce
bine că mi-am amintit! (O imită.) "Bdul, mişcă-te încoce, (Sic!) Bdul, mişcă-te încolo!"

SULTANUL FETIN: Bdul?! Ce nume e ăsta?!

MĂTURĂTORUL BDUL: De la Abdul... Nu putea sǎ-l pronuţe pe “A”.

SULTANUL FETIN: Aaa! Abdul, deci...

MĂTURĂTORUL BDUL: Nu, Bdul!

ŞEFUL HALEI DE PEŞTE: Taclale-taclale?! Iar?!!! Aşa, deci?! Licheaua, tot lichea!

MĂTURĂTORUL BDUL: Am şi eu, ca toţi supuşii mǎritului nostru sultan, un

nume! Nu mă chema Lichea, mă cheamă Bdul!

SULTANUL FETIN: Iar mai înainte de asta, îl chema Abdul! Dar asta e cu totul altǎ
poveste.

ŞEFUL HALEI DE PEŞTE: Ce tot te bagi în seamǎ, strǎine? Te cam mǎnâncǎ şi pe

tine spinarea, dupǎ câte vǎd... Nicio problemă! Rezolvǎm! Rezolvǎm!

MĂTURĂTORUL BDUL: Ai ce ai cu mine, dar cu el ce ţi s-a mai cǎşunat?

ŞEFUL HALEI DE PEŞTE: Ceee?! Sunteţi înţeleşi, după cum văd eu. Ţine,
neobrăzatule! N-ai terminat curăţenia, şacal puturos? Ţine!

MĂTURĂTORUL BDUL: Auuu!

7
ŞEFUL HALEI DE PEŞTE: Pescarii şi-au ancorat de douǎ ceasuri bărcile pline în
port şi tu stai la taclale cu toţi netrebnicii... Din cauza ta am să-mi pierd toţi muşterii,
toată chiverniseala zilei de azi! (Îl loveşte cu sălbăticie.) Ţine! Ţine! Ţine!

MĂTURĂTORUL BDUL: Auuu! Dar aproape am terminat... Auuu! ...Dacă vă las să

mă bateţi încă o jumătate de ceas, aş putea nădăjdui la câteva cozi de peşte măcar?

ŞEFUL HALEI DE PEŞTE: Da, da, nădăjduieşte. Capete nu vrei? O să-ţi dea sultanul
Fetin, lacomul care-i jupoaie pe toţi, pe săturate. Eu, nu, că nu suntem rude!
(Continuând să-l croiască vârtos.) Şterge-o de-aici până nu-mi chem verii cei încruntaţi,
pe paznicii porţii!

Scena 4

(ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME, ROABA AISHA)

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Să ne grăbim, frumoaso! Simt că astăzi este

ziua noastră norocoasă. Ah, Cenay, Cenay! Îţi vom vinde toate ulcelele de lut în care
sunt zăvorâte miresmele mele minunate, miresmele mele alcǎtuite cu atâta ştiinţă şi
trudǎ...

ROABA AISHA: Înţeleptule Esme, ar trebui să ne oprim... doar atât cât să ne mai
tragem un picuţ sufletele! Drumul ăsta părăginit, plin de spini şi pietre colţuroase e
în stare să ne vlăguiască de tot.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME (îngrijorat): Încă puţină răbdare, Aisha! Nu

mai avem mult! Să ne grăbim, frumoaso! Peste o jumătate de ceas, mândra piaţă
Cenay îşi va deschide porţile ferecate şi toţi vor năvăli să-şi cumpere ceea ce cred că
le lipseşte. Simt că astăzi este ziua noastră norocoasă. Trebuie să fie şi ziua noastră
norocoasă după toate ghinioanele prin care-am trecut. Toate turbanele umflate ale
cetăţii vor veni să caşte gura printre tarabele multicolore; şi unde mai pui că îşi vor
aduce şi nevestele şi copiii... Dacă avem noroc destul, poate-l vedem şi pe sultan,
deşi nimeni nu ştie cum arată la chip... (Surâde, bântuit de amintiri plăcute.) Nevestele
de aici nu sunt aşa de strânse la pungă ca şi bărbaţii lor, şi asta poate pentru că nu
ştiu cu ce trudă le sunt câştigaţi galbenii... Cât despre hoardele vesele de copii: sunt
în stare să-şi dea şi ultimul bănuţ pe tot soiul de prostioare, când le place cu adevărat
ceva... Au o strategie foarte bine pusă la punct în a-şi convinge părinţii să fie de

8
acord cu dorinţele şi fanteziile lor. Odată, pentru un simplu zmeu de hârtie pictat cu
dragoni al unui chinez, unul dintre mărunţii viziri de-aici a fost în stare să-şi vândă o
întreagă herghelie de mânji albi... Îndeamnă, îndeamnă odată măgăruşul, copilă!
(Frecându-şi palmele de zor.) Ah, Cenay, Cenay! Îţi vom vinde toate ulcelele de lut în
care sunt zăvorâte miresmele mele minunate, miresmele mele alcǎtuite cu atâta
trudǎ... Cu ce ne vom căpăta astăzi simt că îmi voi putea deschide o micuţă prăvălie
albastră la malul mării, împodobită musai cu arabescuri multicolore şi îmi voi putea
permite o bătrâneţe tihnită... Da, da, e ziua culesului, Aisha! Nu va mai trebui să
vindem în genunchi pe covorul ponosit şi plin de cârpituri.

ROABA AISHA: Prea bine, stăpâne Esme! O să ajungem la timp! Dar... îngǎduie!
(Insistă.) Măgăruşul e tot numai o apă şi tremură ca o frunzǎ. A mers ca niciodată,
fără să crâcnească, toată noaptea... Îndură-te măcar de el! Lasă-mă să-l şterg cu paiele
uscate din coş şi să-i dau câţiva napi ca să se mai învioreze. O să ajungem la timp!
Soarele e de-abia cât ochiul puiului de cămilă, iar luna n-a apucat încă să-şi ridice
vălurile de ceaţă în faţa lui... Nu te îngrijora, înţeleptule! Vom ajunge!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME (foarte îngrijorat): Vezi norul ăla de praf gros

din urmă noastră? Nu e un nor de praf, sunt cămilele încărcate ale negustorilor turci
care se îndreaptă în galop spre Cenay... Să ne grăbim, Aisha! Te rog! Simt că astăzi
dăm lovitura! Hei, hei! Ce faci?! Umblă cu atenţie! Ai grijă să nu se spargă nicio
ulcică! Ştii că nu sunt două la fel! Ştii că, oricât am încercat, n-am reuşit niciodată
până acum să fac două miresme care să semene câtuşi de puţin. De asta sunt atât de
preţioase. Oricât de ieftin le-am vinde pe celelalte, una singură în mâinile
cumpărătorului potrivit poate să ne asigure liniştea dorită pe care o căutăm atât...
Cine ştie care o fi din ele...

ROABA AISHA: Dacă am şti, desigur că n-am mai fi nevoiţi să le ducem pe

celelalte. Dar aşa...

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Allah ne ajută peste poate, copilă; dar

trebuie să vadă şi un picuţ de străduinţă din partea noastră nevrednică. Suntem
înconjuraţi de darurile Lui ca de o livadǎ de mandarini îngreunatǎ de rod; trebuie
numai să ştim să ne întindem mâinile şi să le culegem smeriţi... Dar, mai înainte de
toate, ar fi bine să ştim limpede ce ne dorim... (Măgăruşul rage de trei ori.) Spre
deosebire de noi, se pare că Urechilă ăsta ştie foarte bine ce îşi doreşte. (Mucalit.) O fi
simţit vreun cârd de măgăriţe tinere scoase la mezat şi vrea să le răscumpere
neapǎrat. Ia te uită cum a pornit-o cu coada în vânt spre Cenay!

ROABA AISHA: Tot ceea ce ne dăruieşte Măritul este bine primit, înţeleptule!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Că bine zici!

9
Scena 5

(ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME, ROABA AISHA, SULTANUL FETIN,

MĂTURĂTORUL BDUL, PRIMUL NEGUSTOR, AL DOILEA NEGUSTOR, AL
TREILEA NEGUSTOR)

PRIMUL NEGUSTOR: Păsări! Păsări cu ochii scoşi, pentru cei nervoşi!

AL DOILEA NEGUSTOR: Peşte, peşte, peşteee!

AL TREILEA NEGUSTOR: Vrei-nu vrei, tot iei, şerpi cu clopoţei pentru mititei!

PRIMUL NEGUSTOR: Tri-li-li-li-li-li! Păsări, păsări cu ochii scoşi ca să poată cânta

cele mai frumoase cântece de pe faţa pământului!

AL DOILEA NEGUSTOR: Peşte, peşte, peşteee! Calcani, guvizi, scrumbii albastre -

pentru dorurile voastre! Stavrizi, ţipari! Toţi doldora de icreee!

AL TREILEA NEGUSTOR: Şerpi cu clopoţei, pentru mititei! Dragii de ei!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Miresme de la Esme! Miresme de la Esme!

PRIMUL NEGUSTOR: Hei, vânzătorule de iluzii! Mută-ţi covorul cu ulcelele astea

urâte mai încolo, la margine! (Strigă.) Tri-li-li-li-li-li! Li-li-li-li-li! Privighetori, cinteze,
mierle, ciocârlii, cuci, grauri, aușeli sprâncenaţi!

AL DOILEA NEGUSTOR: Ce cauţi pe locul nostru? Pleacă de aici, ghiujule! Ne

strici toate socotelile! (Strigă.) Peşte, peşte, peşteee! Cei mai proaspeţi peşti uscaţi la
soare din tot ţinutul!... Din toată împărăţiaaa!... Din lumea întreagăăă!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Miresme de la Esme! Miresme de la Esme!

ROABA AISHA: Cumpăraţi miresme! Cumpăraţi miresme!

AL TREILEA NEGUSTOR: N-aţi plecat încă?! Ne aduceţi la faliment cu prostiile

astea ale voastre! (Strigă.) Şşş! Şşş! Minunaţilor! Chilipir!!! La un şarpe cumpărat,
primiţi două jumătăţi la acelaşi preţ! Şşş! Şşş! Şşş!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Fiecare are partea sa de cer. Este loc sub

soare pentru toată lumea.

PRIMUL NEGUSTOR: Pentru noi, da. Nu şi pentru tine. (Strigă.) Tri-li-li-li-li-li! Li-
li-li-li-li! Tri-li-li-li-li-li! Li-li-li-li-li!

AL TREILEA NEGUSTOR: Poezia n-are loc în afaceri. E un copil orfan. Unul bătut
de soartă. Hi-hi-hi-hi-hi!

10
AL DOILEA NEGUSTOR: Când pleci, nu uita să iei şi cioara asta crăcănată cu tine!
(Arată cu degetul spre Aisha.) Nu îmi place deloc cum cârâie! (Strigă.) Batog, burtă de
crap, untură de balenă, cozi de rechin! Batog, burtă de crap, untură de balenă, cozi
de rechin!

AL TREILEA NEGUSTOR: Ştergeţi-o, până nu vă arunc în sân câte un ghem de

vipere! (Strigă.) Şşş! Şşş! Animale drăguţe de companie! Animale de companie!
Venin! Venin! La un şarpe cumpărat, primiţi trei la acelaşi preţ! Şşş! Şşş! Şşş! Trei!
Trei!... Treizeci!!!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Miresme! Miresme!

TOŢI TREI NEGUSTORII: Ce-ai găsit, se pare că ai căutat!

SULTANUL FETIN: Nu vă e ruşine, tâlharilor, să tăbărâţi aşa pe un bătrân

neputincios?! Ar putea să vă fie bunic!

PRIMUL NEGUSTOR: Hopa! Obrăznicia mucoşilor se întinde mai tare ca râia...

Cine te crezi, fraiere, de vorbeşti aşa cu nişte negustori cinstiţi?

AL DOILEA NEGUSTOR: Chiar aşa!

AL TREILEA NEGUSTOR: Se vede că te mănâncă şi pe tine zdravăn spinarea,

după cum te văd...

SULTANUL FETIN: Îngenuncheaţi! Sunt Fetin!

PRIMUL NEGUSTOR: Care Fetin?! Ciungul din faţa moscheii?

SULTANUL FETIN: Prea luminatul vostru sultan!

AL DOILEA NEGUSTOR: Tu, sultan? Ha-ha-ha-ha! Chiar că nu eşti întreg la minte!

PRIMUL NEGUSTOR: Ha-ha-ha-ha! Ce glumeţ!

AL TREILEA NEGUSTOR: Dacă tu eşti Sultanul Fetin, atunci eu sunt Ali-Baba şi

cei 40 de hoţi, iar ăla grasu' de colo e Şeherezada.

SULTANUL FETIN: Îngenuncheaţi! Sunt Fetin, cel mai bogat sultan al Răsăritului şi
Apusului!... Sultanul vostru prealuminat!

PRIMUL NEGUSTOR: Dovedeşte!

AL DOILEA NEGUSTOR: După însoţitor şi veşmintele tale ponosite, n-aş zice. Ha-
ha-ha-ha! Demult n-am mai râs cu asemenea poftă.

AL TREILEA NEGUSTOR: Dovedeşte!!!

11
MĂTURĂTORUL BDUL (în şoaptă): Chiar că nu eşti în toate minţile. Te rog, nu-ţi
pune mintea cu cârcotaşii ăştia puşi pe harţă. Hai s-o ştergem cât mai repede de aici,
străinule, până nu dăm de bucluc.

PRIMUL NEGUSTOR: Pun rămăşag că n-ai nici după ce bea apă... Ai?

SULTANUL FETIN: Un adevărat sultan nu trebuie să dovedească nimănui nimic,

nici măcar lui însuşi! Sunt Fetin, cel mai bogat sultan al Răsăritului! Îngenuncheaţi,
cât mai aveţi timp, în faţa bătrânului şi cereţi-i iertare!

MĂTURĂTORUL BDUL: Gata cu bancurile, cu glumele proaste. Gata! Să plecăm

până nu e prea târziu.

AL DOILEA NEGUSTOR: Noi nu îngenunchem decât în faţa banilor, fie chiar şi a

celui mai mărunt dintre ei... Pun rămăşag, nervosule, că n-ai nici măcar o para
chioară la tine... Ai?

SULTANUL FETIN: N... n-am... Nici nu am nevoie, pentru că sunt stăpân peste tot
şi peste toate. Peste viaţă şi peste moarte. Peste zi şi peste noapte. Lăsaţi-i în pace,
până nu-mi chem mamelucii turbaţi.

PRIMUL NEGUSTOR: Are curaj piticul. Chiar că-i sărit de pe fix.

AL DOILEA NEGUSTOR: La o parte, păduchiosule! Ne alungi muşteriii!

SULTANUL FETIN: Am să vă tai capetele la toţi! Mameluci!

PRIMUL NEGUSTOR: Ha-ha-ha-ha! Ha-ha-ha-ha!

SULTANUL FETIN: Izmir!!! Marele Vizir!!!

AL DOILEA NEGUSTOR: O fi ocupat cu ospeţele ticălosul ăla mieros; o fi ocupat

să dreseze cadânele - de asta nu te aude, de asta nu prea are timp de tine.

PRIMUL NEGUSTOR: Chiar aşa, cheamă-l pe Bau-Baul ăla linguşitor, să vedem ce

părere are despre toată tărăşenia asta.

SULTANUL FETIN: Izmir!!! Marele Vizir!!!

AL TREILEA NEGUSTOR: ...Ai mare noroc că nu ne punem mintea chiar cu toţi

nebunii.

TOŢI TREI NEGUSTORII: Gata cu plictiseala! La o parte, derbedeilor! La o parte!

Începe distracţia!!!

12
 Îi sparg pe rând toate ulcelele lui Esme cu bâtele. Cu mare greutate, Aisha reuşeşte să
mai salveze una singură, pe cea mai mică dintre ele... În încăierare intră şi Bdul care, cu mare
greutate, îi scapă pe cei doi de negustorii furioşi. Larmă, vaiete, strigăte de ajutor, ţipete,
răgete de măgăruş.

Scena 6

(MĂTURĂTORUL BDUL, ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME, SULTANUL

FETIN, ROABA AISHA)

MĂTURĂTORUL BDUL: Îhh!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Vasele mele dragi!... Vasele mele!

SULTANUL FETIN: Auuu!... Auuu!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Zob! Zob!... N-au iertat nimic!... Într-o

clipită, au făcut zob munca mea de o viaţă!... Nemernicii!

MĂTURĂTORUL BDUL: Ticăloşii! Cred că nu mi-au mai lăsat niciun os întreg!

SULTANUL FETIN: Da, da, Bdul. Nu s-au zgârcit deloc... Auuu!... Trebuie să
recunosc: au fost foarte generoşi în privinţa loviturilor. Ne-au întins bine spatele. Mi-
e şi frică să încerc să mă ridic.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Au zburat ca nişte fluturaşi în văzduh, au

zburat în pustiu toate miresmele mele minunate, miresmele mele alcătuite cu atâta
trudă, de-a lungul întregii mele vieţi... Ah, Cenay, Cenay! Blestemat fie-ţi numele!...
Adio micuţă prăvălie albastră la malul mării, adio arabescuri multicolore, adio
bătrâneţe tihnită... Bun găsit, lapte al disperării care mă faci sugarul tău!... Of, of! Va
trebui să te vând primului venit, Aisha, ca să nu mori de foame pe uliţe... Cel de Sus
să te ajute să-ţi găseşti un stăpân milos.

MĂTURĂTORUL BDUL: Îhh!

SULTANUL FETIN: Auuu!... Auuu!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Ce-i cu ulcica asta pe care mi-o tot întinzi,

Aisha?!

13
ROABA AISHA: Atât am reuşit să mai salvez, bunule Esme. Ştiu că este cea mai
preţioasă dintre toate, pentru că la mireasma ei ai lucrat cel mai mult. Dacă am reuşi
s-o vindem, am putea s-o luăm de la capăt.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Draga de ea!... Sunt prea bătrân pentru asta,

Aisha. Mi s-a făcut silă de tot... nu mai am nicio putere să o iau de la capăt...

MĂTURĂTORUL BDUL: Nici eu!... Auuu!

SULTANUL FETIN: Eu da, şi încă în ce mare fel!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Cred că ar fi timpul să le mulţumim

binefăcătorilor noştri, nu crezi?

ROABA AISHA: Că bine zici, stăpâne Esme. Fără ei am fi încurcat-o rău de tot.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Oameni buni, nu am cu ce să vă răsplătesc

pentru ajutorul vostru în afară de această mică ulcea, plină cu mireasma celei mai
fericite zile pe care aţi trăit-o... Dac-aş fi avut două... Împărţiţi-o aşa cum vă taie
capul...

MĂTURĂTORUL BDUL: Mulţumim frumos, dar cred că ţie, bunule negustor, ţi-ar
fi mult mai de folos.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Începând cu o anumită vârstă, numai

bunătatea îi mai este folositoare cu adevărat oricărui bărbat. Când dai cuiva, parcă
primeşti tu însuţi. Aisha!

ROABA AISHA: Poftim... preafrumosule!

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Ce-aud?! Privirea în pământ, Aisha! Chiar că

nu te mai recunosc... Ce-au să creadă binefăcătorii noştri despre vorbele astea prea
slobode?

SULTANUL FETIN: Mulţumesc... preafrumoaso! Dă-mi voie să nu te uit.

ROABA AISHA: Nici eu...

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Allah să vă lumineze cărările şi să aveţi grijă

de voi!

14
Scena 7

(MĂTURĂTORUL BDUL, SULTANUL FETIN)

MĂTURĂTORUL BDUL: Eşti un adevărat paratrăsnet pentru belele. Eşti o

adevărată cuşcă pentru nenorociri. Eşti o adevărată peşteră pentru furtuni. Eşti...

SULTANUL FETIN: Mie-mi spui... Şi încă nu ştii totul.

MĂTURĂTORUL BDUL: Data viitoare să nu prea mai contezi pe mine. Data

viitoare să contezi pe Marele Vizir al tău... oricare ar fi ăla.

SULTANUL FETIN: Pe Izmir, trădătorul ăla mieros? Nici pe el se pare că nu mai

contez. Cred că i-am priceput şiretlicul. Ce zevzec am putut să fiu.

MĂTURĂTORUL BDUL: Iar începi? Ticăloşii ăia cu bâte se pot întoarce în orice
clipă, şi nu doar ca să strângă cioburile... Ar fi mai bine s-o tăiem de aici.

SULTANUL FETIN: Pe cine să tăiem?!

MĂTURĂTORUL BDUL: Of! Era doar o vorbă, altfel spus: "să spălăm putina".

SULTANUL FETIN: În viaţa mea n-am spălat putina... E de rău?

MĂTURĂTORUL BDUL: Ar cam fi timpul să începi să faci niţel curat în "împărăţia

ta", nu crezi?

SULTANUL FETIN: Mi-e foame, mi-e sete, mi-e somn.

MĂTURĂTORUL BDUL: Doar atât?!... Rabdă. Eu cum fac asta de o viaţă întreagă.

SULTANUL FETIN: Tu eşti obişnuit. Eu nu.

MĂTURĂTORUL BDUL: Ai să te obişnuieşti şi tu. N-ai încotro. Dacă n-ai să înveţi

să-ţi ţii gura, cel mai greu o să-ţi fie cu bătăile. Crede-mă, am destulă experienţă în
acest domeniu.

SULTANUL FETIN: Crezi?... Ştiam că am multe lipsuri. Acum sunt convins.

MĂTURĂTORUL BDUL: Şi când ţi-ai dat seama?

SULTANUL FETIN: Când au început să mă-nconjoare de-a dreptul. Bate la cea mai
bogată poartă de aici şi spune-le celor de acolo să ne dea câte o pulpă friptă de
berbec, două burdufuri de vin şi să ne pregătească paturile cu puf.

MĂTURĂTORUL BDUL: Aş bate dac-aş şti că nu m-ar bate... Nu cumva vrei să le

spui tu?

15
SULTANUL FETIN: Autoritatea mea se clatină. Pe mine nu mă ascultă, nici dacă îi
rog, doar ai observat.

MĂTURĂTORUL BDUL: Pe mine, nici cât negru sub unghie. Cât de mult
semănăm... Să mergem. Mâine e o altă zi pentru alţii. De fapt, aceeaşi pentru unii ca
noi.

SULTANUL FETIN: Încotro, slujitorul meu credincios?

MĂTURĂTORUL BDUL: Slujitor?! Vezi, vezi! Nu mă mai enerva cu aiurelile tale. Şi

aşa sunt frânt. Mâine dimineaţă trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap, ca să mătur
hala de peşte. De trei ori.

SULTANUL FETIN: Şi de ce ar trebui să faci una ca asta?

MĂTURĂTORUL BDUL: Ca să nu mor de foame.

SULTANUL FETIN: Poveşti nemuritoare, Bdul. În împărăţia mea nu moare nimeni

de foame. Nici măcar cei care nu mai sunt.

MĂTURĂTORUL BDUL: Chiar că eşti tulburat. Mai ales după ziua asta ciufulită. E
de înţeles.

SULTANUL FETIN: Foarte, dar mai ales nicicum.

MĂTURĂTORUL BDUL: Te cred. Hai să ne punem capul pe-o piatră moale. Hai să
ne culcăm undeva sub o tarabă.

SULTANUL FETIN: Cu burta goală?

MĂTURĂTORUL BDUL: Pe burta goală. Ca să nu se frământe de colo până colo...

Pricepi?

SULTANUL FETIN: Încerc, dar nu e chiar aşa de simplu. Pricep tot, dar nu înţeleg
nimic.

MĂTURĂTORUL BDUL: Am bănuit eu ceva, dar acum sunt sigur. Foarte sigur.

SULTANUL FETIN: Şi mâine?

MĂTURĂTORUL BDUL: Mâine e o altă zi... De fapt, aceeaşi pentru unii ca noi.

SULTANUL FETIN: Adică?

MĂTURĂTORUL BDUL: Nimic bun.

SULTANUL FETIN: Chiar că eşti încoronarea pesimismului.

16
MĂTURĂTORUL BDUL: Mie-mi spui.

SULTANUL FETIN: Cui altcuiva?

MĂTURĂTORUL BDUL: Ai şi tu dreptate, în felul tău... Iar îţi vin ideile alea
nebuneşti?... Dormi.

SULTANUL FETIN: ...Auzi, Bdul?

MĂTURĂTORUL BDUL: Culcă-te odată... culcă-te... Acum ce ţi s-a mai năzărit?

SULTANUL FETIN: Vroiam să te întreb... când mă voi întoarce la palat... n-ai vrea
să te fac vizir în locul lui Izmir? E o experienţă irepetabilă, crede-mă.

MĂTURĂTORUL BDUL: Şeful halei de peşte, nu?... Iar începi cu aiulelile?... Sub
"domnia" ta? În niciun caz... Uită-te şi tu la tine: nu vezi că te porţi ca un descreierat?

SULTANUL FETIN: Chiar că.

MĂTURĂTORUL BDUL: Dormi.

SULTANUL FETIN: Cum?

MĂTURĂTORUL BDUL: Cu ochii deschişi.

SULTANUL FETIN: Bine zis. Până când?

MĂTURĂTORUL BDUL: Până ai să te trezeşti definitiv şi de unul singur.

SULTANUL FETIN: Parcă am de ales?

MĂTURĂTORUL BDUL: Spune şi tu: cine ai vrea să hotărască în locul tău?

SULTANUL FETIN: Aşa-i, aşa-i... Chiar că eşti bun de vizir. Bun rău. Acceptă
postul, măcar cu jumătate de normă. Se dau şi bonuri de masă.

MĂTURĂTORUL BDUL: Mă laşi?

17
Scena 8

(IZMIR-MARELE VIZIR, CURTENII, YLMAZ-INVENTATORUL DE

DISTRACŢII)

IZMIR-MARELE VIZIR: Aruncaţi-l acolo unde îi e locul, pe dulăul meu orb, pe

Garan. Miroase urât şi nu mai are niciun pic de păr... E un adevărat focar de infecţie!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Şi, dacă nu vă este cu supărare,

unde îi e locul, mărite Sultan?

IZMIR-MARELE VIZIR: Cum unde? Nu vă e clar? Printre celelalte stârvuri. La

groapa de gunoi numărul 2. (Se aude lătratul înverşunatului Garan.) Mi-e frică să nu fie
turbat! Mi-e frică să nu răspândească vreo molimă printre cei decedaţi! Gata, am
închis subiectul! (încercând să-l imite pe Fetin): Ah! Mă plictiseeesc! Nu trăieeesc... mă
plictiseeesc!!!

CURTENII: E-he-he! Se plictiseşte! A te plictisi este foarte sultǎneşte!

IZMIR-MARELE VIZIR: Nu înţelegeţi că mă plictisesc îngrozitor, ca un purice care

joacă solo şah pe un covor?

CURTENII: E-he-he! Duetele nu-l mai atrag! Nimic nou sub soare! Sigur, se
plictiseşte ca un peşte! Bineînţeles că se plictiseşte!

IZMIR-MARELE VIZIR: Unde este Izmir-Marele Vizir? Nu l-am mai văzut de

câteva zile... Mi-e dor de mine! Chiar aşa, compuneţi un şlagăr pe această temă! "Mi-
e dor de mine!"

CURTENII: Nici noi! Culmea e că tocmai asta nu ştim! Ho-ho! Bineînţeles că nu

ştim... şi asta e tocmai culmea culmilor culmeşti! (Aplauze într-un stil unitar-oriental
pervertit.)

IZMIR-MARELE VIZIR: Căutaţi-l peste tot! Chiar şi sub lespezi! Chiar şi în

cuiburile de cuci! Doar nu s-a volatilizat!

CURTENII: Nu se poate căuta, mărite Sultan, ceea ce nu se găseşte!

IZMIR-MARELE VIZIR: Ce ar trebui să înţeleg din sintagma asta învechită,

inventatorule de distracţii?

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: A nu găsi nimic din ceea ce cauţi,

este foarte sultăneşte, mărite Sultan!

IZMIR-MARELE VIZIR: Tălmăciţi-mi!

18
YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Îndurare, sultane grandomane! A
dispărut ca un asin în ceaţă! Fără niciun papirus justificativ!

IZMIR-MARELE VIZIR: A dispărut?! Trădătorul!... Oricum, nu era nimic de

turbanul lui aurit.

CURTENII: Nouă ne ziceţi? Da, da, era total în afara schemei.

IZMIR-MARELE VIZIR: Am auzit că se ocupa cu tot soiul de matrapazlâcuri... Că

împovăra poporul cu biruri pentru haznalele lui particulare.

CURTENII: Foarte corect, mărite Sultan, foarte exact. Avea mai mult decât îşi putea
permite, chiar dacă-şi permitea totul.

IZMIR-MARELE VIZIR: Am auzit că îi obliga pe harapi să postească doar cu ridichi

negre. Că îi punea să ţină regim forţat în timpul marşurilor.

CURTENII (conspirativ): Mai precis: apă şi verdeţuri de pe marginea drumului,

mărite. Nu ştim exact în ce ordine. O combinaţie neomologată.

IZMIR-MARELE VIZIR: Că îi lăsa pe tâlhari şi pungaşi să-şi facă de cap prin tot
Cenay-ul; că-şi împărţeau cu el furtişagurile...

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: N-am vrut să vă spunem nimic

până acum, deoarece eram siguri c-aţi observat.

CURTENII: Oricine care are un cap de prisos şi-l poate pierde. N-am vrut să riscăm
pentru ceva ce era evident.

IZMIR-MARELE VIZIR: Am observat şi asta?!

CURTENII: Mai încape îndoială?

IZMIR-MARELE VIZIR: Spuneţi-mi: cu cine semăn eu?

CURTENII: Cu el, nu. Cu dispărutul în niciun caz. Nu, nu, foarte nu!

IZMIR-MARELE VIZIR: Cu cine spuneaţi cu semăn?

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Cu absolut nimeni. Nici măcar cu

tine. Sunteţi o fire cameleonică. E... de bine!

IZMIR-MARELE VIZIR: Bine, Ylmaz. Te cred. Dau poruncă!

CURTENII: Ce dor ne era de o poruncă! Ca de alintul unui bici!

19
IZMIR-MARELE VIZIR: Îl condamn pe Izmir-Marele Vizir la moarte prin
segmentarea lui aleatoare de către doi dromaderi cu patru cocoaşe... Bineînţeles, în
cazul în care va mai fi găsit intact. Ticălosul. Strică imaginea instituţiei Sultanatului.

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Opt! Opt!!!... Cu opt, ar fi mult,

mult mai spectaculos, mărite. Ar fi tot poporul mulţumit. S-ar micşora numărul
revoltelor, ar creşte şi natalitatea aflată în grea şi îndelungată suferinţă...

IZMIR-MARELE VIZIR: Ylmaz, mă uimeşti, niciodată nu te-am văzut atât de

entuziast. Ai atâta experienţă în penibil.

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Îndurare, sultane grandomane!

Niciodată n-am îndrăznit să vă depăşesc! Pe bune!

Scena 9

(SULTANUL FETIN, MĂTURĂTORUL BDUL)

MĂTURĂTORUL BDUL: Ce facem, nu deschidem odată şipul ăsta? Dacă e vreo

păcăleală sau mai ştiu eu ce otravă? Măcar să ne lămurim, aşa, între două bătăi...

SULTANUL FETIN: Cum zici!

MĂTURĂTORUL BDUL: Inspiră tu, mai întâi!

SULTANUL FETIN: Ba, tu, prietene Bdul!

MĂTURĂTORUL BDUL: Ba, tu, prietene Fetin!

SULTANUL FETIN: Ce-ai zice să nu mai pierdem vremea şi s-o facem în acelaşi
timp?

MĂTURĂTORUL BDUL: Nu e o idee rea... Care crezi că sunt amintirile tale cele
mai plăcute?

SULTANUL FETIN: Clipa în care am fost înscăunat ca sultan... ori poate clipa în
care am câştigat marea bătălie de la Hazimtep! Asta trebuie să fie... nu?... Dar a ta?

MĂTURĂTORUL BDUL: Clipa în care coliba cu cele cinci neveste ale mele s-a făcut
scrum. (râde) Glumesc, desigur, aş renunţa cu multă plăcere la clipa asta...

20
SULTANUL FETIN: Şi eu... Oare chiar să nu fie niciuna în ceea ce te priveşte?!

MĂTURĂTORUL BDUL: Crede-mă. Nu-mi aduc aminte de nimic plăcut din viaţa
mea de până acum.

SULTANUL FETIN: Hai să ne convingem dacă am avut dreptate sau nu.

MĂTURĂTORUL BDUL: Hai. Deschide capacul!

SULTANUL FETIN: Două, trei, şi!... (Pauză. Fumuri colorate.)

MĂTURĂTORUL BDUL: Fetin, tu vezi ceea ce văd şi eu?

SULTANUL FETIN: Bdul, tu vezi ceea ce văd şi eu?

MĂTURĂTORUL BDUL: Cred că da... Dar nu mă întrebi de ce plâng?

SULTANUL FETIN: Bine, te întreb: "de ce plângi?"

MĂTURĂTORUL BDUL: Azi dimineaţă, în timp ce măturăm prin piaţa de peşte şi

cântam de mama focului despre porumbiţa mea pierdută, a venit un om la mine, un
necunoscut cu glugă, s-a uitat în ochii mei ca şi cum s-ar fi uitat într-o oglindă, mi-a
pus mâna pe umărul drept şi, fără să scoată absolut nici un cuvânt, mi-a pus în
palmă inelul lui cu diamant sângeriu, cât o inimă de porumbiţă... De atunci, ochiul
meu drept lăcrimează fără oprire şi nu mă mai pot stăpâni din plâns... Dacă acel om
a fost umbra mea, dacă acel om a fost fratele meu geamăn pe care nu l-am cunoscut
niciodată?!...

SULTANUL FETIN: Dar cea mai nefericită clipă din viaţa ta, ştii care, care a fost?

MĂTURĂTORUL BDUL: Tot azi dimineaţă, când a venit un al doilea necunoscut

care s-a uitat fioros în ochii mei, mi-a pus o mână pe umărul stâng şi mi-a şuierat
aprig: "Tâlharule, vei fi sfâşiat de cămile pentru blestemăţiile tale!" "Care
blestemaţii?!", l-am întrebat... "Care le-ai făcut sau care le vei face! Tu trebuie să ştii
cel mai bine, sărăntocule!", mi-a răspuns cel de-al doilea necunoscut şi mi-a smuls
inelul din deget... Apoi a luat-o la goană ca un vis urât şi nu l-am mai văzut de
atunci. Cine ştie, poate el a avut mult mai multă nevoie decât mine de inelul acela.
Numai Allah şi Profetul pot să îmi dezvăluie această taină.

SULTANUL FETIN: Crezi că l-ai mai putea recunoaşte?

MĂTURĂTORUL BDUL: Are o privire care te îngheaţă, una care nu se poate uita
uşor.

SULTANUL FETIN: Dar cum arăta?

21
MĂTURĂTORUL BDUL: Ce mai contează. Ca un om rău, cum să arate... Nu ştiu
dacă i-aş spune chiar "om". Mai degrabă un şacal cu patru guri şi două picioare.

SULTANUL FETIN: Bine. Toate, toate la timpul lor. Ai cuvântul meu de sultan că
nu va scăpa nepedepsit...

MĂTURĂTORUL BDUL: O, nu, te rog, nu începe din nou. Dacă te aude cineva...

SULTANUL FETIN: Oricine începe un lucru trebuie să-l şi sfârşească!

MĂTURĂTORUL BDUL: Dacă te aude cineva...

SULTANUL FETIN: Dar pe primul l-ai mai văzut de atunci?

MĂTURĂTORUL BDUL: Care primul?!

SULTANUL FETIN: Cel care ţi-a dăruit inelul!

MĂTURĂTORUL BDUL: A, nici pe el! Cu toate că mi-aş dori atât de mult să-l
revăd, ca să-i mulţumesc.

SULTANUL FETIN: Eu sunt prietene... Mă recunoşti?

MĂTURĂTORUL BDUL: Tu?!... Tu?!... Eşti chiar tu?!

SULTANUL FETIN: Chiar aşa. Eu. (Se îmbrăţişează bărbăteşte.)

MĂTURĂTORUL BDUL şi SULTANUL FETIN: Cu adevărat, deşi încă nu s-a

încheiat, ziua de astăzi a fost cea mai frumoasă din viaţa noastră!!!

SULTANUL FETIN: Zorilor! Zorilor! Am căutat ani de zile un om prin cetatea

Cenay şi, în sfârşit, am dat de urmele sale! Ce bucurie!

MĂTURĂTORUL BDUL: Te cred, cum să nu te cred!... Zboară, porumbiţa mea

dragă, zboară în înaltul cerului şi du-le de veste bucuria mea tuturor!... Am căutat
atât de mult un prieten drag sufletului meu, şi astăzi l-am întâlnit! (Cântă bucuros.)
“Soarele-i o mătură,/ Luna-i un peşte,/ Sufletul meu ostenit/ Pe cine-ndrǎgeşte?...
Stâncă mi-e pieptul,/ Dorul e-un câine,/ Cu cine-ntâlni-mǎ-voi.../ mâine?!” (Lătratul
înverşunat al lui Garan.)

SULTANUL FETIN: Nu trebuie să pomeneşti de două ori un câine, că şi apare de

îndată.

MĂTURĂTORUL BDUL: Fereşte-te! Şi aşa faci destule spume la gură. Ai grijă,

prietene, să nu fie turbat!

22
SULTANUL FETIN: Aman, aman!2 Preacredinciosule Garan! Aman, aman! În ce hal
arăţi!... Cum ai ajuns aici? (Schelălăituri.) A, te-a aruncat şi pe tine Marele Vizir din
palat ca pe o măsea stricată? Nu l-aş fi crezut în stare de aşa blestemăţii... Garan!
Garan! Hei! Unde-ai fugit? Vino cu noi!... Unde? Nici noi nu ştim.

MĂTURĂTORUL BDUL: Să ne zorim după el, Fetine. Nu vezi cum dă din coadă,
nu vezi că vrea să ne arate, cu tot dinadinsul, ceva!

Scena 10

(SULTANUL FETIN, MĂTURĂTORUL BDUL)

Iatacul lui Fetin. Vizirul îmbrăcat cu hainele sultanului trage la aghioase în

baldachin.

MĂTURĂTORUL BDUL: El e, el e!!! Lepra... Şacalul care mi-a furat inelul dăruit de
tine! Ah, bogaţii ăştia ştiu să fure doar de la cei amărâţi...

SULTANUL FETIN: Asta-i cam aşa... Şi cine te opreşte ca să ţi-l iei înapoi?

MĂTURĂTORUL BDUL (îl parodiază pe Izmir): "Tâlharule, vei fi sfâşiat de cămile

pentru blestemăţiile tale!"... Da, da, ce-i în mână nu-i minciună!

SULTANUL FETIN: Izmir! Preamărite, vizire Izmir! M-am întors, ca un ciorap pe

dos... A ce-ţi miroase, coţcarule, acum? Îţi miroase ceva?... Mă simţi? (Sforăituri.)

MĂTURĂTORUL BDUL: A parfum de toiege, a scărmăneală zdravănă pentru noi,

a ce să-i miroase? Asta în cel mai fericit caz... Sst! Sst! Să nu trezim "paraleul"! Să nu-l
trezim pe măritul nostru... "sultan"! E epuizat de-atâta trândăveală. Cugetă la binele
nostru, al Cenay-ului. Face bulbuci. (Sforăituri.)

SULTANUL FETIN: Ia uite!!! Pehlivanul mi-a mutat toată mobila, mi-a schimbat
covoarele, chiar şi tabloul... Ce lipsă totală de gust!

MĂTURĂTORUL BDUL: Sst! Sst! Dacă suntem prinşi aici, capul şi picioarele
noastre vor ajunge într-un singur loc... foarte adânc şi foarte aproape unele de
celelalte.

2
Aman - s. n. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! – (Din tc. aman) Sursa: DEX '09 (2009).

23
SULTANUL FETIN: Ticălosul...

MĂTURĂTORUL BDUL: Cred că ţi s-a urât cu binele... Sst! Nu-l mai zgâlţâi, dacă
nu vrei să avem coşmaruri comune! Da! Da, să ne-ntoarcem pe coclauri cât mai avem
timp... Ce căutăm noi, nişte zdrenţăroşi, aici?

SULTANUL FETIN: O viaţă întreagă am trăit în acest palat, dar n-am bănuit
niciodată de existenţa acestui tunel secret care pleacă din fântâna pieţei de peşte şi
ajunge până aici... Noroc de bătrânul şi credinciosul meu Garan care ne-a adus până
aici. (Mârâituri.)

MĂTURĂTORUL BDUL: Stai!!!... Acum chiar c-ai înnebunit de tot! Mă bagi în

bucluc!... Ce vrei să faci? Ai să-l trezeşti pe şacal.

SULTANUL FETIN: Îmi recuperez veşmintele de preţ, asta fac; sunt plin de iritaţii
de la sacul ăsta de pe mine... Ce te holbezi, Bdul? Ajută-mă!

MĂTURĂTORUL BDUL: Chiar că-ţi vin ca turnate, nu ca pe burtos... Şi cu

vechiturile tale ce facem?

SULTANUL FETIN: Îl îmbrăcăm cu ele pe vizir. Facem rocada. Ca la şah. Te-ai

prins...

MĂTURĂTORUL BDUL: M-am şi nu prea... Şi acum?

SULTANUL FETIN: Târăşte-te înapoi prin tunel, aleargă şi, sub un prtext oarecare,
adu-i neîntârziat pe negustorul de miresme şi pe roaba lui Aisha până la porţile
palatului... Ajunşi acolo, arată-le paznicilor inelul cu diamant pe care ţi l-am dăruit.
Restul e treaba mea... Ai înţeles?

MĂTURĂTORUL BDUL: Am înţeles, preamărite "sultan"! Alerg, alerg, voia să ţi-o

îndeplinesc!

SULTANUL FETIN: Să nu ne formalizăm. Cuvântul "prietene" rostit de gura ta,

cred că este cel mai plăcut urechilor mele... Nu-i aşa, prietene Bdul?

24
Scena 11

(SULTANUL FETIN, MĂTURĂTORUL BDUL)

Sala Tronului.

SULTANUL FETIN: Ylmaz! Ylmaz!!!

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Credeţi-mă! Chiar că sunt la fundul

sacului. Nu mai am nicio fantezie, nici măcar noaptea... Am epuizat tot fondul
nostru de imaginaţie pentru următorii o mie de ani... Puteţi să-mi tăiaţi nasul,
urechile, limba; puteţi să-mi tăiaţi capul, puteţi să-mi faceţi ce vreţi. Nu văd ce
anume ar putea să vă mai însenineze... Pun rămăşag că nici tu, preamărite, nu ştii ce
îţi doreşti cu adevărat.

SULTANUL FETIN: Ştiu!

CURTENII: Ho-ho! El să nu...? Ştie, bineînţeles că ştie, deşi e pentru prima dată... şi
asta e tocmai culmea culmilor culmeşti! (Aplauze într-un stil unitar-oriental pervertit.)

SULTANUL FETIN: Scutiţi-mă de linguşelile voastre de două parale! Îmi cad

greu!... Aduceţi-mi-i pe negustorul Esme şi pe frumoasa roaba lui Aisha în faţa
tronului meu!... E bine?

CURTENII: Cum să nu! Se vede că eşti sultan nu burlan. Ştii să dai o rezolvare atât
de simplă fanteziilor tale complicate... Ceea ce faci bine faci, mărite; şi chiar dacă nu
ai face, totuna ne place... Ne place! Ne place!

SULTANUL FETIN: Dar, mai înainte de asta, duceţi-vă în iatacul meu. Acolo veţi
găsi un zdrenţuros de tâlhar... Aduceţi-l cu grijă aici, aşa adormit cum este!

CURTENII: Asta se cheamă clarviziune... Pace, pace, între două dobitoace! Ne place!
Nu mai stăm ca pe ace! Ne foarte place! (Dispar ca un vis urât.)

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Mă declar total depăşit. Cred că e

timpul să-mi strâng jucărelele şi să-mi dau demisia. Mă retrag de la cultură la
agricultură.

SULTANUL FETIN: De ce te grăbeşti, Ylmaz. Mai ai atât de puţin până la pensie.

Recalifică-te.

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Nu ştiu la ce-aş putea fi folositor. În

toate am dat chix.

25
SULTANUL FETIN: Uite, ai putea să ai grijă de bătrânul Garan. Să-i duci apă şi câte
un os cu zgârci, de două ori pe zi. Te învoieşti?

YLMAZ - INVENTATORUL DE DISTRACŢII: Dacă Garan n-are nimic împotrivă,

mă!

Scena 12

(SULTANUL FETIN, MĂTURĂTORUL BDUL)

Sala Tronului.

SULTANUL FETIN: Cine eşti şi ce-ai căutat în baldachinul meu?

IZMIR-MARELE VIZIR: Am să vă spânzur de limbi ca pe nişte ciocănitori fără

talent! Pe toţi! Pe toţi! Lăsaţi-mă nemernicilor, lăsaţi-mă jos! Jos! Jos! Eu sunt sultanul
Fetin, adevăratul Fetin!

SULTANUL FETIN: Dacă tu eşti Fetin, atunci eu cine mai sunt?

IZMIR-MARELE VIZIR: Ăăăă!... Ăăă!... Ciupeşte-mă, ca să fiu sigur că nu visez!..

Au!.. Auuu!... Tu?!... Tu ai, tu ai avut întotdeauna dreptate! Iartă-mă!... Plecăciunea
plecăciunilor plecăciuneşti!... Îndurare, mărite Fetine, ciupitorule, nici eu nu mai ştiu
cine mai sunt! A, da, mi-am amintit, sunt Izmir - Marele Vizir.

SULTANUL FETIN: Cine ziceai că eşti?! Marele Vizir e măturătorul Bdul.

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Cine?! Abdul? Care Abdul?!

SULTANUL FETIN: Bdul. B-D-U-L. N-are rost să-ţi reiau toată povestea. S-ar enerva
toţi.

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Anlamadim! Anlamadim! Şi atunci eu, eu cine mai
sunt? Nu mai înţeleg nimic! Nimic!!!

SULTANUL FETIN: Nu?! Vrei să-ţi spun eu?

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Nu!... Da!... Nu! Da!... M-a luat gura pe dinainte!
Pupa-v-aş conduraşii! Sunt atât de derutat! Îndurare! Niciodată nu m-am priceput la

26
deghizări... Ce bine că ţi-ai dat seama la timp cine sunt, chiar dacă nu mai am
veşmintele de vizir!

SULTANUL FETIN: Un trădător, un şobolan care mănâncă porumbei pe

acoperişuri, asta eşti!

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Îndurare! Îndurare! Sunt total lipsit de simţul
umorului oriental... Ce şobolan, ce porumbei?! N-am înţeles prea bine gluma asta cu
tâlc.

SULTANUL FETIN: Eu da. Poate prea bine. Poate prea pe spinarea mea. "Cine este
cel mai bun prieten al tău?"

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Nimeni!!! Pupa-v-aş conduraşii! Nimeni!!!

SULTANUL FETIN: Întocmai! Luaţi-l şi închideţi-l pe zdrenţărosul ăsta lângă tigrii

siberieni, pentru conversaţii cu tâlc! Cu ei o să se-nţeleagă perfect.

IZMIR- (fost) MARELE VIZIR: Pupa-v-aş conduraşii! Pupa-v-aş conduraşii! Şi pe

faţă şi pe dos!... Da! Da! Da!... Nu! Nu! Nu! (Are o ieşire involuntară de foarte mare
defect.)

SULTANUL FETIN (în urma lui): Da! Da! Da! "Aruncă-te în real... Ia pulsul supremei
realităţii..."

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Au zburat ca nişte fluturaşi în văzduh, au

zburat în pustiu toate miresmele mele minunate, miresmele mele alcătuite cu atâta
trudă, de-a lungul întregii mele vieţi... Ah, Cenay, Cenay! Blestemat fie-ţi numele!...
Adio micuţă prăvălie albastră la malul mării, adio arabescuri multicolore, adio
bătrâneţe tihnită... Of, of!

MĂTURĂTORUL BDUL: Preamărite, ţi-am îndeplinit rugămintea! "Cei doi ticăloşi"

sunt aici!

SULTANUL FETIN: Negustorule Esme, e adevărat că umbli să înşeli oamenii din

Cenay cu nălucirile tale, cu ulcele tale goale, aşa cum au jurat înaintea mea aceşti trei
preacinstiţi negustori?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Dacă n-are picioare, adevărul trebuie să-şi

deschidă aripi...

CEI TREI NEGUSTORI NECINSTIŢI: Adevărat! Foarte adevărat! Este un înşelător!

Ne-a ruinat!

27
ROABA AISHA: Ce? Nu vă este ruşine de bărbile voastre crem? Miresmele noastre
nu fac rău nimănui, preamărite, dimpotrivă, îl ajută să-şi reamintească cine a fost sau
ce este cu adevărat...

SULTANUL FETIN: Te-a întrebat cineva ceva?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Preamărite Sultan! Îndură-te de cutezanţa

frumoasei mele roabe Aisha. E foarte îndrăgostită de un străin din această cetate pe
care l-a văzut doar o singură dată, poate de asta e atât de nechibzuită...

ROABA AISHA: Este adevărat că l-am văzut doar o singură dată, dar asta mă va
face să mă gândesc la el toată viaţa.

CEI TREI NEGUSTORI NECINSTIŢI: Taci, neruşinată! Ce îndrăgostită? Ha-ha-ha-

ha-ha! Am văzut cum umbla să sucească capetele tuturor bărbaţilor însuraţi cu o
pereche de coarne răsucite de antilopă... Pentru bani, desigur... Umblă cu vrăji şi cu
alte frecţii din astea.

ROABA AISHA: Ce?!

SULTANUL FETIN: Tăcere şi mai mult nimic!... Aveţi ceva de spus în apărarea
voastră?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Se pare că, în ziua de astăzi, cuvântul unui

cinstit în faţa cuvintelor unui necinstit nu mai are nicio vlagă. Cinstea şi dreptatea
noastră stau în mâinile tale, sultane, ca un fir de nisip în faţa mării învolburate... Şi
aşa am pierdut tot. Tot. Hotărăşte şi ne vom supune fără să crâcnim defel
înţelepciunii tale!

CEI TREI NEGUSTORI NECINSTIŢI: Ha-ha-ha-ha-ha! Ori de câte ori am venit cu

pricinile noastre la curtea ta, n-am pierdut nicio dată. Suntem foarte grăbiţi!
Hotărăşte odată! (îşi zornăie pungile de la brâu)

SULTANUL FETIN: Da, da. Totul e foarte clar, ca printr-un ochean pentru inimi...
Ce pedeapsă credeţi c-ar merita cei găsiţi vinovaţi?

CEI TREI NEGUSTORI NECINSTIŢI: Să li se taie mâinile până la cot! Până la

umăr!... Până la frunte!

SULTANUL FETIN: Întocmai aşa gândeam şi eu, apucătorilor. Luaţi-i pe aceştia trei
şi duceţi-i neîntârziat lângă Izmir! N-aş vrea ca să se plictisească!

CEI TREI NEGUSTORI NECINSTIŢI: Ce?!... Ce?!... Ce-s cu funiile astea?!... Ce-i cu
bătaia asta de joc?!... Ce-i asta, mărite sultane?!

28
SULTANUL FETIN: Răsplata nefaptelor voastre. Luaţi-i, am zis!... Apropie-te,
negustorule Esme!... De ce tremuri?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Preamărite şi înţelepte sultane, unii dintre

cei care nu mă cunosc ar zice că pentru bicisnica viaţa mea, alţii ar zice că pentru
tainele meşteşugului pe care-l port în mine, numai eu ştiu însă ce zace în inima
mea...

SULTANUL FETIN: Şi care ar fi această nelinişte, negustorule?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Preamărite şi înţelepte sultane, martor mi-e

Allah că în toată viaţa mea n-am încetat să fac decât binele, şi chiar dacă uneori am
mai şovăit în truda mea, n-am încetat să mă tem de judecata Celui Preaputernic.

SULTANUL FETIN: Şi atunci de ce ar trebui să te mai temi?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Preamărite, zilele vieţii mele nenumărate au

fost, dar puţine au mai rămas. Am cunoscut şi binele şi răul. Am fost şi şoarece şi
vultur. Am fost câte puţin din toate şi mai mult din nimic. Mi-am trăit viaţa aşa cum
am crezut de cuviinţă şi nu îmi pare rău de ceva.

SULTANUL FETIN: Totuşi...

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Îndrăznesc să am o singură, o ultimă

dorinţă... Cruţă-i viaţa roabei mele Aisha, fie-ţi milă de tinereţile ei... Ia-mi viaţa şi în
schimb elibereaz-o pe Aisha...

SULTANUL FETIN: ...Şi de ce crezi c-ar trebui să-mi fie milă de o neînsemnată
roabă?

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Pentru că iubeşte un bărbat bun şi drept, aşa

cum soarele iubeşte pământul acesta.

SULTANUL FETIN: Cu toţii iubim pe câte cineva sau ceva...

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Într-adevăr, aşa este, însă iubirea Aishei e

pură şi fără seamăn, şi mai presus de toate celelalte iubiri pe care le-am întâlnit de-a
lungul neînsemnatei şi întregii mele vieţi. Iar dacă îl va regăsi pe acel misterios
bărbat, vor fi cu adevărat fericiţi.

SULTANUL FETIN: Aşa este, Aisha?

ROABA AISHA: Aşa este, stăpâne, fie după cum hotărăşti... Facă-se după mila şi
dragostea pe care ne-o porţi tuturor.

SULTANUL FETIN: Atunci, poruncesc să i se taie negustorului de miresme Esme...

29
ROABA AISHA: Aaa!!! Crudule!!!

SULTANUL FETIN: Poruncesc să i se taie negustorului de miresme Esme legăturile

de la mâini şi picioare şi să fie condus de o ceată de călăreţi în afara cetăţii Cenay...

ROABA AISHA: Aaa!!!

SULTANUL FETIN: Răbdare, Aisha, n-am terminat!... Până la o micuţă prăvălie

albastră la malul mării, împodobită cu arabescuri multicolore; asta, bineînţeles, dacă
nu vrea să rămână pentru tot restul zilelor sale alături de noi, la palat... Aceasta e
cheia... Da, da, se pare că azi e ziua culesului faptelor noastre.

ESME-NEGUSTORUL DE MIRESME: Îţi mulţumesc, preamărite sultane. Nici că se

putea un sfârşit mai potrivit acestor întâmplări. Îngăduie-mi s-o iau cu mine pe
roaba mea Aisha.

SULTANUL FETIN: De ce atâta grabă?! Pentru tine roabă, pentru mine sultană!...
Priveşte-mă, frumoasă Aisha, în ochi!... Acum, mă recunoşti?

CORTINA

30