Trasatura comuna a tuturor actiunilor unui individ

o reprezinta consumul energetic, care atunci cand

atinge un anumit nivel determina starea de oboseala.
Actiunile motrice specifice educatiei fizice implica
o suprasolicitare somato-functionala si psihica a
individului, care printr-o dozare si dirijare adecvata
induce perfectionarea organismului la nivele diferite.
In acest fel putem defini efortul sportiv, cel mai
importanta consumator de energie al activitatii
noastre.
In educatia fizica DOZAREA efortului este
esentiala pentru realizarea obiectivelor si se
realizeaza prin modificarea parametrilor efortului si
corelarea cu un anumit tip de pauza, respectand
legile fiziologice ale organismului. Acesti parametri
sunt:
A. Marimea efortului – este privita atat din
perspectiva externa: a factorilor indusi de
specialist si anume volum, durata,
amplitudine, densitate, intensitate,
complexitate, cat si din perspectiva interna
a reactiei complexe a organismului la
activitatea desfasurata. Acesti factori sunt
in legatura cu notiunea de stimul specific.
B. Orientarea efortului – se apreciaza in
functie de sistemul furnizor de energie
aerob-anaerob, dominant in tipul de effort
programat in lectie. Totodata, ea este
determinata si de particularitatile aplicarii si
ordinea combinarii caracteristicilor de
durata, intensitate, caracterul exercitiilor, al
pauzelor, numarul de repetari, etc.
C. Tipul efortului – este discutat sub
aspectul efortului specific si nespecific.
Specificitatea efortului se considera a fi
data pe de o parte de caracteristicile
externe ale miscarii si pe de alta parte de
structura sa coordinativa, particularitatile
functionale ale muschiului si de reactiile
vegetative ale organismului.
Aprecierea dinamicii efortului in educatie
fizica se face prin evolutia parametrilor
frecventa cardiaca si frecventa
respiratorie. Evolutia acestora evidentiaza
un traseu al efortului in lectie de forma
unei curbe ale carei cote de reprezentare
sunt stabilite prin valorile indicatorilor
functionali mentionati.
Astfel, pe parcursul primelor trei verigi evolutia
efortului inregistreaza un drum ascendent
evidentiat de valorile FC si Fr, care pornind de la
aproximativ 70 pulsatii/minut, respectiv 16-18
respiratii/minut, pot atinge cote de 120-130
pulsatii/minut, respectiv 20-22 respiratii/minut in
finalul verigii a treia. Aceasta situatie corespunde
incalzirii organismului, care exprima o stare de
preparatie psiho-fizica, senzoriala si chinestezica
optima ce previne posibilele accidente. In verigile
urmatoare (4, 5), se inregistreaza o aparenta
stabilizare a efortului la cote crescute, puse in
evidenta de valori ale FC in jurul a 160
pulsatii/minut.
 Evolutia descendenta a valorilor
parametrilor functionali este una fiziologic
normala, asigurata de mijloacele ultimelor
doua verigi care urmaresc revenirea
organismului la o stare optima continuarii
activitatii scolare sau cotidiene. Acest fapt
genereaza un aspect descendent al curbei
de efort pana la cote apropiate de cele
inregistrare inaintea inceperii lectiei.
 Sarcina dirijarii efortului in lectia de
educatie fizica, revine profesorului care are
obligatia de a asigura o dinamica
corespunzatoare, fapt ce reclama o buna
cunoastere a relatiei effort-oboseala-odihna.
Oboseala poate fi privita ca raspunsul acut al
organismului la efortul fizic. Aceasta stare
este una reversibila si fiziologic normala,
urmarita de profesor pe parcursul lectiei.
Modalitatile principale de dirijare a efortului
in lectie, sunt:
 dirijarea anticipata- realizata prin
intermediul documentelor de planificare;
 dirijarea concreta- realizata in timpul
desfasurarii lectiei in urma unor informatii
obtinute prin metode obiective si
subiective. In aceasta situatie se impun
modificari ale dirijarii anticipate
concretizate in:
-Modificarea duratei si naturii pauzelor;
-Modificarea parametrilor de effort;
-Modificarea conditiilor de exersare.