•

Anul II. - Nr. 11. Februarie 1937.

-
� - - - .-
"'='"'wP-uFiv ;;;:;-�-�
��
năama �
· -�
u•crr •-�mâ--m
ur -��· ��
- ri��-��-
=A ... --- -
� n
----•
-
•

•
•

Apar odată pe lună.

•

Director: TRAIAN BRĂILEANU,

profesor de Sociologie la Universitatea din Cernăuţi.
•

•
•

CUPRINSUL •

' . '
•

I
ARTICOLE
•

I. Ion Ţurcan: Ion I Moţa şi Vasile Marir1, în lumina

scrisului şi faptei lor.
II. Leon Ţopa: Din sociologia_ italiană : Reviste.
J
III. Claudiu Usatiuc : Mişcarea culturală de la Ungureni. •

I
REDACŢIA: Cernăuţi, str. General Berthelot 5.
ADMINISTRAŢIA (Profesor Constantin Zoppa):
•
Cernăuţi, str. Baltinest�r 15.
•

.
Abonamentul pentru I an ·
• •
• • • • Lei 60
„ .

Exemp!arul . . . • . • . . • • • • •
" 5
I
•

•
•
- -„.
'
• •

• •
•

Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi.

I

•
' •

www.dacoro111anica.ro
REVISTA CĂRŢILOR
C. Narly -· Către o politică şcolară.
Orlgore Nandrlş - Iosif Pilsudskl.
Dimitrie Bucevscbi - O viaţă de om în slujba neamului.
Ernest Bemea - Otndurl pentru Ţari Nouă .

REVISTA REVISTELOR
Iconar, II, 5, 1937.
Cuvtntul studenţesc, >}II, No. 1-4-, 1 937 .
Prcd�nia, Dir. O. Racoveanu, 1, No. 1, 1937.
Revista Institutului Social-Banat-Crişana, Dir. Dr. Cornel Grofşorian,
lV, No. 16, 1936.
·
•

Arhiva pentru ştiinta şi refonna s ocială, XIV, 1936.

Sociologie romtnească, Dir. D. Ousti, I, No. 12, 1936.

Fiecare număr va avea cel putin 32 pagini.

Manuscrisele nu se înapoiază.

www.dacoromanica.ro
ANUL ll. Nr. 11. Februarie, 1937.

Insemn.ări Sociologice
Director: TRAIAN BRĂILEANU,
profes<>T' de Sociologie la UnirJersitatea din Oernăuli.

Ion I. Moţa şi Vasile Marin

în lumina scrisului şi faptei lor.
Pe frontal spaniol naţionalist, tn laptele tnverşonate cari
au dus la cucerirea Majadahondei, au căzut doi din cei şapte
comandanţi legionari pleca\i în Spania.
Au cizot pe acest front doi oameni maturi, cari an ajuns
Ia o concep\ie de vialA bine conturat! şi adlnc săpată tn gtn­
dul şi sufletul lor.
Ionel Mota şi Vasile Marin şi-au dat perfect de bine sea·
ma de primejdia pe care o prezintă comunismul pentru viitorul
credintei creştine şi al Statelor nationale. Jertfa lor este co attl
mai mare co ctt ei au avut mai clară tn mintea lor conştiinta
acestei primejdii, pentru înlăturarea cireia au plecat bucuroşi
sA se sacrifice.
Scoaterea to evidenţi a concep\iei lor de via\ă, a gtndirii
lor politice şi a faptei lor divine este rostul încercării de faţA.

I.
Neamul romtnesc n'a cunoscut tn ultimele secole momente
de avint sufletesc, tn afară de cel al războiului de întregire. O
încordare supremă şi o jertfă uriaşă au dat naştere Statului
nostro. Dar luptătorii întorşi de pe front, biroiti şi tnlătorati de
politicienii venali �; imorali, s'au moltomit să se înflăcăreze
din ctnd tn ctnd prin amintirea faptelor sivtrşite şi sA reciteze
crtmpee de epopee din luptele purtate. Ei au renon\at să mai
lupte tn contra duşmanului dinlăuntru, fie ci atenţia lor a fos.
sustras! dela această primejdie, fie că energia Ie fusese secă­
tuită de războiu. In orice caz, epoca de dopA războiu se carac­
terizeazi printr'o totali lipsă de credinţi vie.
Clasa noastră conducătoare no este chinuită de împlinirea
unui ideal, ci-i preocupati numai de formule şi programe. Li­
beralismal şi „democraţia" romtneascA au sttrpit chiar din mu·

www.dacoromanica.ro
 -2-

gore orice încolţire de năzoinţi soperioare ale acestui Neam.

Viaţa politică a devenit an joc de-a formalele, an sport pllcot
celor ce se doresc ieşiţi din anonimat şi co averea simţitor
sporită.
Procesul de alanecare tn lomea intereselor individoale şi
de scobortre a politicei la roiai de satisfacere a năzuinţelor de­
magogilor s'a împlinit co uşorinţă.
Viata noastră politică no este decît o loptă de concurenţă
tntre programe şi nomăr, luptă din care nimeni no are de su­
ferit dectt din cînd în cînd agenţii electorali prea zeloşi şi tot­
deauna Ţara co nimic vinovată de acest spectacol.
Răol cel mai mare al acestui joc, este
deprinderea lomi i
romtneşti cu convingerea că îndreptarea Ţării e to func�ie de
programe şi că pentro mintoirea ei no mai e nevoe de sacri­
ficii şi de jertfe. Toate partidele se găsesc înlr'o goaaă nebună
după cel mai bon program şi dopă cel mai mare număr de
sosţinători. Politica a devenit cel mai plăcut şi mai „nobil"
sport al raţiunii şi cel mai bun mijloc de îmbogăţire.
Dialectica formulelor şi a programelor a crescot o clasă
conducătoare „inteligentă ", însă laşă şi netnţelegătoare pentrq
destinele romîneşti.
La lipsa onoi ideal romînesc s'a adăugat, ca o consecinţă
necesară a excesului de raţionalizare, şi valol necredinţii. Pro­
cesul de laicizare a cuprins atît de poternic atmosfera romî­
nească, tnctt slujitorii altarelor, departe de a- I zădărnici, mulţi
dintre ei, l-au grăbit prin faptele şi covîntol lor. No surprinde
pe nimeni azi faptol, cînd anii preoti în loc să fie alături de
cei ce cad pentro croce, sunt împotriva lor.
Lipsa credinţei în Dumnezea şi a onoi ideal romtnesc tn
lame, coincide cu perioada de dezagregare a comonităţii romt­
neşti, a cărei coeziune şi solidaritate s'a întemeiat şi trehue să
se întemeieze pe aceşti doi factori spirituali.
Io aceste momente de desagregare şi haos, jidanii bine or­
ganizaţi, co an scop determinat şi co mijloace din cele mai
diabolic alese : francmasoneria şi comonismol, sporesc aceastii
stare de slăbiciune şi de haos, pregătind astfel, zi de zi şi ceas
de ceas, stiiptnirea lor.
·

No e acesta an proces specific Ţării romineşti, ci ne gli­

sim tn faţa onoi fenomen general. Ststele în cari no se iveşte
o reacţione sA.n!toasA. şi bine organizată, cad pradă acestei
acţiuni sacrileee.

www.dacoromanica.ro
 -3 -

„Democratiile", preocupate de programe şi votanti, n' au

timp sl �ea atentie orgaoizlrii forţelor criminale oari tind
sl şteargă existenta statelor naţionale şi să distrugă din temelii
aşezarea creştină a lumii. Probabil el democratiile nici ou pot
sesiza această primejdie. Co o bază individualistă-materialistă,
ele an şi dreptul sl no se simtl vizate pentrocl comunismul se
indreaptă contra ceeace depăşeşte individul şi materia, în
contra Neamurilor şi a lui Dumnezeu, cari încep acolo unde
sfîrşeşte individualismul şi materialismul.
Comunismul pentru a birui s'a organizat tn fortl interna­
ţională şi ataci, acolo unde rezistenta e mai slabă, cu cele inai
atroce mijloace şi cu o totali lipsă de scrupule.
Războiul civil din Spania a arătat el Stalul asupra căruia
s'a deslăoţoit forţa comunistă, nu· i poate rezista pr.in propriile
lui poteri. Şi acest pericol devine cu attt mai mare co ctl comu­
nismul îşi va întări poziţiile şi bazele de atac prin cucerirea de
State nationale.
Nu ne găsim în faţa onor teodinte de rectificare a grani­
niţelor etnice, politice san economice prin forţa armat.A, ci tn
fala celui mai tnverşnnat războia ideologic din cite a existat
vreodatl. Lupta se dă între spiritualitate şi materie, peste orice
considerent de graniţe etnice sau politice, între ideile de Neam
şi de Dumnezeu pe de o parte, care stau la haza aşezării Sta­
tt!lor naţionale Şi forta oarbă a instinctelor şi a materiei, pe de
altă parte, din care tşi stoarce seva poterii sale Comunismul.
Io existenta acestui pericol comun �vom glsi explicarea
solidarilălii Stalelor .Naţionale to combaterea mişcării comuniste.
Tot aici vom găsi explicarea şi posibilitatea de �o\elegere a ple­
clrii echipei legionare şi a jertfei grele pe care a dat-o Legiunea.

li.
Comnoismnl luptă aşadar pe donl fronturi : în cuprinsul
fiecărui Stal şi pe plan internaţional. Lupta eontra Ini lrebue
dusă pe ambele fronturi. Statele naţionale trebne sl aibă o po­
litici interni şi una externă bine îndrumate ca să poată com­
bate co succes acest flagel ce ameoinlă omenirea.
Statul care ar neglija una din aceste cli de aplrare n'are
sorti sl iasă biruitor d.in acest rlzboin. Cn at tt mai mult Statul
care le-ar neglija sau le-ar îndruma greşit pe amtodonA. ln silua­
tia din urmi se găseşte Statal nostru. Aoţiunea de aplrare

www.dacoromanica.ro
 -4-

a comnnitiitii romtneşti s'a ziimislit şi s'al organizat in contra

vointei clasei noastre conducătoare. Mişcarea legionari a trebuit
si se desvolte peste vointa „legali a StatnJni", care n'a vroit
sii tnteleagă nici primejdia comnnistA nici reacţiunea faţă de
aceastA primejdie. Nici chiar „naţionaliştii• noştri n'an sesizat
·
aceastA primejdie, deşi era aproape de noi şi se manifesta vi- .
zibil tn principalele oraşe ale Ţării.
Singur Căpitanul a văzut pericolul şi a tnteles adtncimea
şi gravitatea lni. Tot El a preconizat tn mod genial mijloacele
ce trebnesc folosite ta aceastii luptă. Din acest moment, din
anal 1919, Legiunea ia naştere şi se desvoltă snb mtna crea­
tornlni ei : a Cipitannlni, ca o reactinne pe plan spiritual şi
material contra primejdiei comuniste. Legiunea apare din ce tn
ce mai mult, penlrn toată lumea, ca o operă de artă, ca 'O crea­
•

ţiune a Căpitannlni, care s'a rapt cel dintîin de lumea veche,

tntrebnintînd expresia lui Ionel Mota, pentru a readuce din non
în figaşnl istoriei mersol tn lame al popornlni romtn.
In aceasti operă uriaşă, Căpitanul a fost ajutat ca scrisul
şi ca fapta de cttiva soldaţi pricepuţi şi devotaţi, dintre cari
Ionel Mota a fost cel diottiu, şi Vasile Matrin printre cei mai
de frunte. Ei aa contribuit tn largi măsură la explicarea feno­
menului legionar şi la conturarea spiritaalititii legionare, făctnd-o
accesibilii şi celor ce nu pot lua contact ca ar.eastii mişcare de·
/
ctt pe cale raţională. Ei i-au dat suportai logic şi tnchegarea
doctrinarii de cari are nevoe orice credinţă sau mişcare politică.
Ionel Mota ne-a dat tn articolele sale strtnse tn volumul
„,Cranii de Lemn", ca şi în celelalte rămase pe dinafara lui, ca­
tehismul spiritnalitătii legionare. Ele cuprind dogma credintei le­
gionare aşa cam a văzut-o şi cam o trăieşte Căpitanul. La aceastii
•

operă. trebae sii adăugăm lucrarea sa „La Secnrite jaridiqae dans

Ia Societe des Nations" din 1932, tn care fixează, ca o compe­
tin\ă desăvtrşitii, principiile tn temeiul cărora se poate ajunge la
o tntelegere durabili între State, ari.tind cii Liga Naţiunilor IB
forma .ei actuali e departe de a putea îndeplini aceast� func­
ţiune, atât din cauza preceptelor care-i stau la bazi ctt şi din
cauza organizirii sale juridice pozitive.
Pentru Ionel Moţa, mişcarea legionarii nn-i o mişcare po­
Jitici ca atttea · altele, ci o religie, o credinţii. Ea priveşte no
ceeace e rational şi formal, ci ceeace-i conţinut via şi superior
uman. Mişcarea legionarii, spune Ionel Moţa tn .Cranii de Lemn" „
„

e o revoluţie naţională., care se caracterizeazi tn· ordine spiri-

www.dacoromanica.ro
 - 5 -

tuală, printr'o totală ruptură de mentalitatea actuală de robie

şi slăbiciune tn faţa strâinoloi (pg. 218).
No ajunge sâ cunoşti doctrina naţionalistă şi s'o poţi mîooi
cu facilitate, ci e nevoe de o tmpărtăşire deplinl de valoarea
eterni, care-i Neamul romtnesc, ptaâ la desăvtrşita uitare de sine
şi totala jertfă personală. .
Ideea naţională este identică cu sptrttul adevărului şi cos­
titoe criteriul fondamental tn problema ortndoirilor sociale ale
-Omenirii (pg. 69 şi 71). Statele no pot fi decît naţionale, pentrocă
ele ca să poată dara, au nevoe de sprijinul lui Dumnezea, spri­
jin care no poate fi dobtodit dectt atonei ctnd Statele întropeazâ
spiritul adevărului, cristalizat tn ideea naţională. Statele, relatnd
o idee mai veche, no sant decît mersol lui Domne;,zea tn lame.
Neamurile sunt opera. lui Dumnezea. Pentru aceasta, cei
ce luptă pentru adevăr şi lamină se glsesc în slujba lui Dumne­
zea, de al cărui concurs invincibil vor beneficia. Ele trebae să
tnfăptaiască binele dorit de Dumnezea şi să lapte necontenit
pentru adevăr şi lomină1 sau mai bine zis, pentru perfecţionarea
1or ca adevâr şi lamină. Statele no sunt produse necesare ale
factorilor geografici sau economici, ci operă divină, tnfâptnită de
an condacâtor care s'a Împârt(lşit de spiritul divin şi lucrează
tn sensul voiei lai Dumnezea şi sub directa lui ocrotire. Neamu­
rile na pot trâi dectt prin năzuinţa de a tnvia în Credinţa lni
Domnezeo. Ele trebae să caute să devină ctt mai creştine 'şi să
constitue comunităţi morale ctt mai perfecte.
Viata şi dăinuirea Neamului romînesc depind de primatul
normelor morale tn viaţa individalni, a familiei şi-a StatnJoi, tn
exterminarea viciilor şi păcatelor noastre şi înlocuirea lor prin
virtuţile creştine şi cetăţeneşti (pg. 85-92). De aceea şi caracte­
rele noul oi sistem născtnd sunt: Lumină din lumină!
Pentrucă "întunericul patimilor nu va putea niciodată cris­
taliza un focar de lumină salvatoare. Iar ceea-ce căutăm şi do­
rim noi din toată fiinţa noastră, e lumina, e tnstăpînirea din nou
a vietii aşa cam a voit·o Dumnezea : viată de adevăr, dreptate,
virtute. In aceasta consistă mintoirea, co scăparea de jidani şi
de toate plăgile ucigătoare care ne mistoe: readucerea rodului
ln via dumnezeiască azi bolnavă şi stearpâ, to nationea noastră
(măcar tn ea) căzută in ghiarele satanice sttrpitoare ale snfleto­
loi şi aducătoare de pieire. Aceastâ nou4 fecundare a sufletului
pierdut al unei naţiuni, na se poate face decit prin cea tnai
pură esenţă de lumină, de virtute" (pg. 58).

www.dacoromanica.ro
 -
6 -

Neamori]e, formaţioni spirituale, no pot exista decît prin

spiril Reducerea lor la materie şi instincte tnseamnă condam­
narea lor la moarte, pentrocă existenţa lor tocepe acolo node
încetează determinismol material şi stăptoirea instinctelor. Naţiu­
nile vor fi co attt mai vii şi mai poternice, co ctt se vor apro­
pia mai molt de virtute, de spirit. Iar cel mai por spirit, esenta
cea mai carată e Damoezeo.
De aceea naţiunile nu pot trili decît
prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, urmărind adevărul şi
lumina.
Iovierea Neamului romtnesc consistă tn retncreştinarea
noastră. Creştinismul nostru, tnsA, no trebae să fie o conformare
la ceeace e mai mult exteriorul doctrinei creştine, ci ceva. via,
o tnviogere a poverilor omeneşti şi o apropiere de Mtntoitorol.
Creştin no poate fi decit cel ce consimte la o jertfi pentru bi­
nele altora, la o jertfă personală liber, co dragoste şi co elan
consimtită. Numai jertfa care e desl�ntoită din dragoste, dintr'o
dragoste pentru altceva declt fiinţa noastră, ne pnoe tn directă
comuniune co Dumnezeirea care pătrunde năvalnic şi deadreptnl
în sufletul nostru (pg 244-245). Sontem creştini numai în mă­
sura tn care putem jertfi ceva pentru aproapele. Desăvirşirea
noastră ca oameni, ca fiinţe privilegiate ale lui Dnmnezeo, no-i
posibilă dectl pe această cale: a jertfei personale pentru aproa­
pele. Şi aceasta nu-i posibilă la rtndul ei decit tn cadrai noei naţiuni.
Apropierea de Dumnezea, desăvtrşirea noastrA ca creştini, aduc co
sine şi transformarea naţiunii tntr'o comunitate morală perfectă
şi puternică. Cel ce iubeşte pe Dnmnezeo, contriboe la întlrirea
·Neamului loi; iar cel ce-şi iubeşte Neamul, iubeşte implicit şi
pe Domnezeo, făcîndo-i voia lui. Neamul şi Damnezeo sn11t cele
donă valori absolute şi eterne, tn faţa cărora individul trebae
să se plece. El no primeşte sens ca cetătean şi ca om dectt în
măsura to care trăieşte pentru ele şi prin ele. „Omoi doar nu
a fost născut pentrn a trăi numai dectt an număr no ştia cili
de ani, ci pentru a se apropia de Dumnezea prin faptele vieţii
sale". (ln ultima scrisoare adresată părinţilor săi) .. Viaţa pămln­
tească era considerată de Ionel Mota, ca an moment trecător, legat de
materie şi păcat, şi pe care suntem datori s'o depăşim prin măr­
turisirea to Hristos şi în aşezarea creştină a lumii, tndnrtod toate
suferintele fizice legate de această năzoinlă nobilă, singura oo­
bilâ. Ceeace am pierde aparent prin moartea noastră fizică,
vom cîştiga tnsotit în lumea cealaltă, câci ne o mare binefacere
sufletească pentru viata viitoare să fi căzut în apărarea Joi Hristos."

www.dacoromanica.ro
 - 7-

Din toate scrisorile pe cari le-a lăsat tn armă, găsim o

deplini seninătate în faţa mortii şi o siguranţă desăvîrşită el
existi o viaţă pe cealaltl lume, pentru care trebue să ne pre­
gătim co toţii prin iubirea şi apărarea lui Hristos.
nEo aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Chris­
stos şi am mers fertcit la moarte pentru El ! . . . Eu am sufletul
mtntuit, ln tmpărăţia lui Dumneze11." 1)
Ionel Mota era un creştin întreg, deplin. El a potol să se
stăptnească co desăvtrşire pe sine, ca fiinţă pămtntească, prin
marea lui credinţă tn Dumnezeu, şi să se mtntoiască. El no adu­
ce to Legiune numai argumentarea necesităţii mărturisirii tn
Dumnezeu, ci exemplul credinţei vii, it celei mai depline care
a stăptnit vreodată pe un muritor.
Legionarismul, pentru Ionel Moţa, este identic ca substan­
ţă etici co creştinismul. Biruinţa Neamului romtnesc o vedea
in retncreştinarea noastră şi în reaşezarea ordinei noastre so­
ciale pe bazele moralei creştine. . . „Elementul moral a fost
tntotdeaona principala temelie a vieţii şi rosturilor noastre ome­
neşti, spune dtnsal. Dacă această temelie se pierde, am pierdut
totul şi dreptu] la viaţă şi puterea de a birui, prin propriile
poteri, pe duşmanii cari ne încalcă şi ne înjosesc. . ." (C. d.
L. pg. 105). Duşmanii noştri vor fi cei ce vor lovi to această
emeli e şi în biserica noastră, susţinătoare a ei. Ei nu sunt greu
de identificat, plectnd dela acest criteriu infailibil. Biserica şi
aşezarea creştină a lumii sunt lovite în primul rtnd de spiritul
materialist al vremii, promovat şi stimulat de jidovime. Lupta
trehue dusă in contra acestui spirit şi to contra celor ce-l
susţin şi-l răsptndesc. Aceasta tnsă nu-i posibil dectt prin con­
solidarea bisericii şi a spiritului creştin. Soluţia e una singură
şi constă tn: nA reda lumii /rină şi cirma morală, iar nu nu­
mai decît o bucată de ptne mai mult şi o economie materială
mai bonă. .. " (pg. 106). Găsim în aceste rînduri esenţa Mişcării
egionare şi cea mai categorică repudiere a materialismulai istoric.
Duşmanii Neamului romînesc pot fi combătuţi prin orice
mijloace? No ne găsim. to caz de răspuns afirmativ la această
întrebare, în faţa tncălcării principiului ai cărni aplrători ne pre­
tindem a fi ? Ionel Moţa şi-a pus aceste întrebări chinuitoare
pentru conştiinţa sa profund creştină, tocă din 1922 şi le-a re·
zolvat to chip magistral.

1) Scrisoarea testament, adresatJ părinţilor. Libertatea, 28 Ianuarie 1937.

www.dacoromanica.ro
 -8-

Morala iudaică e tocmai contrariul principiului fondamen­

tal al moralei creştine : Iubirea de-aproapele. Ea constă 'tn iu­
birea de sine, de ai săi, şi tn persecutarea străinilor. Faţă de
această situaţie, faţă de poporul care vrea sl ne doboare, na
putem tntoarce celalalt obraz ca sl fim loviţi, pentrucă aici e
vorba de asasinarea mişelească a unui Neam, pentru mtotuirea
cărnia treboe să alegem cea de a doua cale indicată de Hrjstos ;
aceea pe care a folosit-o singur ctnd a gonit cu bicinl afară
din biserică pe negustorii cari se vtrtserl. acolo tn ciuda tnturor
legilor morale. Lupta contra jidanilor este, aşadar, tn conformi­
tate co morala creştină şi serveşte progresul social (pg. 13-17).
Odată făcotl această împăcare a luptei pentru ridicarea
Neamului romtnesc cu morala creştină, Ionel Moţa a trecut la
o analiză adtncită a problemei jidoveşti.
Comunitatea romtneascâ suferâ tn primul rtnd din cao�a
tndeplrtlrii ei de Dnmnezeu şi de normele moralei creştine. E
cea mai grea boală ce s'a abâtot vreodatl asupra acestui neam.
El suferă tnsl şi din cauza invaziei unui popor care accentuează
această criză, pe toate căile posibile, prin devierea spiritului ro­
mtnesc dela linia Joi istorică, prin acapararea economicii a Ţării şi
prin nlzoinţa lui de a-şi instilai stăptoirea politică asuj;)ra ei.

Poporul jidovesc prezintâ aşadar o întreită primejdie: a)

Pe plan moral şi spiritual, lucrează la dezagregarea comunităţii
noastre şi la alterarea spiritului şi culturii romîneşti, prin pro­
movarea curentului materialist al vremii. b) Pe plan economic,
Jidanii au şi ajuns stlptnii atotputernici ai Ţlrii. c) Pe plan po­
litic, ei năzoesc la distrugerea şi înlocuirea clasei noaatre con­
ducătoare prin nomărol mare de studenţi pe care-i îndrumează
spre universitlţi, prin coruperea conducătorilor romîni şi to sfirşit
ei se folosesc şi de puterea fizică, pentru a-şi institui domina­
ţionea, prin org\nizarea mişcării comuniste.
Lovitura mortală pe Clare o pregătesc Neamului romtoesc
no e orgaoizatl numai tntr'on sigur domeniu de activitate a loi.
Ei înţeleg să dea lupta pe toate fronturile şi cu toate mijloacele
posibile. Din această cauzl, rezolvirea problemei jidoveşti nu se
poate face prin măsori parţiale şi timorate, ci prin atacarea de
front a tutregei probleme şi solutiinarea ei radicali tn toate do­
meniile de activitate. Dar tu deosebi tn domeniul izvoarelor
stăpînirii jidoveşti. (pg. 217).
Agravarea şi chiar naşterea acestei probleme, Ionel Moţa o

www.dacoromanica.ro
 -9-

vede tn : criza organizărll de Stat pricinuită de democraţie şi

în criza de moralitate a clasei condudi.toare romîneşti (pg. 217).
Deslegarea acestei probleme cere on timp mai îndelungat
de adlncă pregătire. In actoala organizare a Statoloi şi co mo­
ralitatea de azi a clasei condacătoare, o rezolvire, orictt de ra­
dicală ar fi plănaită, va fi imposibilă, tntractt primele tncepotori
vor fi co siguranţă sabminale attt de fortele ocolte care ar ră­
mtne stăptne cit şi de slăbiciunea noastră morală care ne va
dace spre compromL�, descurajare şl t rddare (pg. 218). E nevoe
deci de o reformă morală, tn primul rtnd, şi ana de reorganizare
a Statului pe alte baze.
Reforma morală trebae îndreptată tn două direcţii : a) Spre
o desăvtrşire a noastră oa oameni. Săgeţile treboesc îndreptate
in primul rînd împotriva propriilor noastre scăderi. Dreptatea
cauzei noMtre se întemeiază pe superioritatea noastră morală.
•

Dacă viciile ne-ar scădea valoarea morală snb cea a Jidanilor,

dreptatea cauzei noastre ar fi pierdută definitiv în faţa lai Du­
mnezea, iar jidlnimea ar triumfa.
Deci, tn primai rtnd, trebue sd avem grid j de noi tnşine
(pg. 24), trebae să ne desăvtrşim ca oameni, ca fiinte privilegiate
ale lai Dumnezea. Intr'on covtnt: treboe să devenim creştini.
Na ajunge tnsă numai attt ! Aceasta ne va da îndreptăţirea mo­
rală să luptăm contra jidovimii păgtne şi să dobîndim ocrotirea
Ioi Dumnezea. Noi treboe însă să fim pregătiţi pentra această
luptă şi sl avem tăria sofletească ca s'o ducem pînă la capătul
birnintei. De aceea, reforma morală trebue îndreptatl şi b) spre
o desăvtrşire a noastră ca Romtni, spre o totală ruptură· de
mentalitatea actoală de robie şi slăbiciune tn fata străinului. No
ajange ca cineva sl cunoască doctrina naţionalistă pentru a fi
şi bon Romtn. Pentru aceasta e nevoe de o adlncă transformare
sufletească, de an dnh nou, spre a ne putea �astrage influentei
lumii vechi, înstrăinată şi tnfrăţită co doşmanul străin. Lupta
contra Jidanilor n'are sorp de biruinţă atîta timp ctt ea e dosi
•

co mănuşa dialeticei ştiintifice, fie ea chiar genială. E nevoe, ca

să biruim, de o educaţie în spirit de total/I. Jertfii Personală
(pg. 151). şi de .sfărtmarea în noi, a noei întregi vieţi pregătite
pentru normala tihnă şi rtndoire personală, spre a o înlocui cu
o viaţă destinată numai luptei pentru neam, gata oricînd de
moarte• (pg. 152).
Ionel Moţa cerea deci o educaţie vie tn spirit creştin şi
nat�onal. Loptltor dintro tncepotol mişcării stodenteşti, a sesizat

www.dacoromanica.ro
 -10 -

tn mod clar oă problema jidovească, ca şi celelalte probleme

de altfel, nu pot fi solnţionate prin afişare de programe şi dis­
cuţii sterile. Problema jidovească a tnttrziat să fie rezolvată, nn
pentrncă ar fi lipsit solntiile practice, ci din canza lipsei de
pregătire morală şi cetăţenească a celor chemaţi să le ducă la
îndeplinire. Leginnea vine să umple acest mare gol, să aducă
conţinutul, esenta mişcării de reacţiune a Neamnlni romtnesc.
Ea pregăteşte falanga de luptători, cari vor aduce biruinţa neîn­
doelnică a românismnlni, tn spiritul îndoitei rnptnri : de menta­
litatea veche şi de viaţa comodă şi tihnită a fiecăruia dintre noi.
„Acest duh al marei, definitivei şi neîmpăcatei rupturi -
ruptură de înstrăinata generaţie veche şi ruptura de o viaţă
personală orientală, chiar şi nnmai partial, de interesul personal,
îndoită rupturd indispensabilă unel lupte eroice de totală pri­
menire a unei vieţi obşteşti - a fost aportul nostru sufletesc
original în aceastd mişcare naţionald, la inceputurile ei de
acum JO ani. Nici unul dintre noi n'a mai păstrat, în între­
gime neatins, acest duh dela 1923, nemicşorat prin loviturile
vreţtt (supremul eroism e eroismul de duratd !). Nicl unul afară
de Corneliu Zelea-Codreanu ! Căci el l-a avut tnaintea tuturora
şi el î! renaşte astăzi in întregul tineret legionar al Romîniei"
(pag. 152).
Acest duh non de totală jertfă pentru Neam nu are pentrn
pnrtătoral lni decît donă ieşiri din lnpta necruţătoare tn care
s'a angajat: victoria sau moartea. Lupta aceasta e' nelimitată şi
tn tntrebnin�area mijloacelor şi a impetuozităţii cu care trebne
<lnsă1 observtndn-se numai o gradaţie doar, to sensnl de a nu
se recQrge la mijloacele ex.treme decît dopă completa epuizare a
celorlalte (pg. 152). Legea conservării fiintei naţiei nn numai că
tngădnie, dar chiar pretinde neapărat ca cei oe se găsesc pe
linia destinului acestui popor să tntrebninţeze orice mijloace
necesitata de apărarea, loi, deşi în aparentă ele ar lovi tn starea
de legalitate .tn fiin,ă. Deasnpra legalitâţii consacrate prin legi
ordinare, ficate de guverne şi parlamente, există o supra-lega­
litate 4 conseruăril unei naţiuni şi a culturii sah chiar tmpo­
triva legilor obişnuite cari ar viola această legalitate fixată prin
uadiţie, simţiminte şi istorie. 'fot ce stă tn calea destinnlni nnni
popor, poate fi dobortt la pămtnt de cei ce se găsesc to slujba
lui, chiar dacă acţianea lor un ar fi în concordantă cn ceeace
-este operă arbitrară, trecltoare şi adeseori' meschini (Pi· 6�).

www.dacoromanica.ro
 - 11 -

Nu este aici un soio de machiavelism. Deosebirea e în­

deajuns de evidentii. Pe ctnd concepţia machiavelistă e preocu­
pată numai de mijloacele cari pot duce la tnfăptnirea onoi scop,
indiferent de valoarea loi morală, Ionel ?tioţa fixează tnttio va­
lorile absolute şi eterne, superioare a tot ce este contingent �i
·uman trecător, afirmînd el\ pentru promovarea acestora toate
.mijloacele sunt tngădoite şi nici o jertfi\ nu e prea mare.
Odată rezolvată problematica moralii a mijloacelor, Ionel
Moţa trece la analiza puterii lor. ln lumina punctelor fixate mai
sos, s'ar părea că Ionel Mota va tnclina să admită, tn lupta pe
care o porta, de preferinţă mijloace materiale, forţa fiizicii. Na
tAgădueşte importanţa şi necesitatea acestora, dar ele rlmtn mail
tn urmii faţă de on mijloc pe care i l-a pus la dispoziţie uriaşa sa
forţă morală creştină de care era caprins sufletul său.
Cel mai puternic şi mai potrîvit mijloc de loptl pentru
biruinţa Neamoloi şi a loi Domnezeo nu e de ordin material, ci
moral. El con'3istă în propria noastră jertfă. „ . Esenţialul în
,

acest domeniu al realizărilor este on element interior sufletesc

al loptătoroloi, un element care a caracterizat mişcarea naţio­
nală studenţească de la 1922-23 şi care trebue păstrat şi cul­
tivat tnainte de orice: confundarea vieţii personale a studentului
cu idealul său. Acest salt din egoismul individual orictt de
justificat, pentru. a trece tn focnl dureros al unei lupte din care
să fii hotlrît a nu ieşi viu fără a fi biruitor, acesta e elemen­
tul esential făr'1 de care nu poate exista o împlinire a idealu­
rilor studenţeşti. ·1· ·atala aservire a interesului personal intere­
sului colectiv, hotărîtea de a-ţi da pieptul tlo sdrobil pentru
a sluji ca temelie biruinţei romtneşti pe care o visezi, numai
-din această transfigurare sofleteascl poate ţtşni victoria ta
student romtn !
Nu-mi pasă· dacd
Ctnd vei spune cnmplitilor tăi duşmani:
mă veţi zdrobi sau nu, na-mi pasd dac4 voi vedea sau nu ziua
biruinţei, dar sunt �ignr că jertfa mea va aduce prlhnşirea
voastră, şi ctnd porneşti şi te mentii tn luptă pinii la capăt cu
această hotărtre senină, nu încape nici o îndoială că porp tn
tine o forţă pe care nici G tehnici represivii nu o poate birui.
Spiritul de jertfă este esenţial.ul I
Avem cu toţii la dispozipe cea mai formidabilă dinamită,
cel l[lQ.i irezistibil intrument de luptd, mai puternic dectt tan-
•

eurile şl mitralierele: este propria noastră cenuşă I Nici o

potere din la.me nu va• putea evita prăbuşirea atunci cînd se

www.dacoromanica.ro
 - 12 -

menţine pe cenuşa unor luptltori vitejt, clzuP. pentru dreptate

şi Dumnezeu.
Camarazi! Trecntnl tuturor luptelor romtneşti şi al lupte­
lor stucjenteşti ne tnvatl sl mtnuim aceastl teribilă armă :.
Propria noastr4 jertfă!" (pg. 211-212).
Am citat aproape to întregime acest articol, care tn urma
jertfei chiar a autorului, datl în modul cel mai deplin posibil,
işi dobtndeşte o semnificaţie deosebitl.
Chiar apropierea de Dumnezeu, retncreştinarea noastrl nu
e posibilă fără jertfă, pentrucă măsura creştinătăţii noastre n'o.
putem găsi dectt tot tn jertfă (pg. 245).

111.
Rezolvirea problemei jidoveşti ca şi a celorlalte ce-şi aş­
teaptă soluţionarea in Statul legionar, e tn foncţie şi de reforma
Statului. Structura juridici şi formală a Statului trebue pusă în.
concordantl cu realităţile romîneşti.
Din cauza excesului de abstracţiune datorit spirilului raţio­
nalist şi tnstrăinat al epocei, s'a ajuns ca forţa juridică a Sta­
tului să lovească to realitlţile romtneşti şi să apere pe cei ce­
compromit cultura şi viitorul Neamului nostru. Exemplul ni-I
oferă constituţia care declară cetăţeni pe toţi locuitorii Statului
. romtn dela un moment dat, indiferent de originea lor etnică..
In acest fel, dopă constituţie, no poate exista o problemă
jidoveascl şi o politică de romtnizare a oraşelor flră a cădea
in contrazicere şi ilegalitate (pg. 139).
Structura juridică a viitorului Stat romtnesc va trebui să..
fie expresia realitlţilor romtneşti care sunt : naţiunea, familia ş�
finalitlţil& creştine ale vieţii (pg. 14).
Ideile de libertate, egalitate şi frăţie nu trebuesc înlăturate,
ele fiind derivate ale învăţăturilor Joi Isus Hristos. Trebuesc însă
privite prin prizma posibilităţii lor de realizare folositoare tn
împrejurările de azi, şi mai ales, trebne de respins interpretarea
dată acestora de cf'ltre jidani, cari Ie folosesa to contra scopu­
lui pe care-l urmăreşte acceptaţiunea lor just interpretată, tn-
drepttndu-le contra neamurilor creştine. ln aceastl operă de
purificare a lor de tot ce-i otravă jidoveascl şi in opera lor de
adaptare tmprejorlrilor şi cerinţelor romtneşti, trebue să fim
călăuziţi de spiritul celui mai intransigent naţionalism. (pg. 18)�-
Dreptnl nu este produsul condiţiilor economice, ci-şi gă·
seşte fundamentul său tn ideia binelui. Dreptul este astfel sas--

www.dacoromanica.ro
 -13-

tras arbitrarjului fie al factornlui politic, fie al celui economic.

El este tn fnnctie de ideea transcendentă a binelni, pe care o
pntem cnnoaşte printr'uu proces snbiectiv al conştiintelor nmane1.)
Statul trebue sl se plece to fata dreptului astfel conceput. El
nu poate fi un Stat al bunolni plac, ci noul legal limitat de
lege. „Noi niciodată n'am conceput Romtnia legionară d„ mtine
ca nn Stat autoritar limitat nnmai de bunul plac, ci ca un Stat
juridic, pe principii juridice tnoite, limitat de o serie de regule
precis determinate, justificat de un snop de scopnri clar şi pe faţă
mărturisite. Niciodată n'am dorit înlocuirea democraţiei consti­
tuţionale cu o dictaturi a bonului plac... " 1). Care vor fi for­
mele noni de viaţă ale Statnlni de mtine ? Ionel Moţa spnne el
ele vor trebui să fie tn concordantă cu realităţile romtneşti şi
cn cerinţele moralei transcendente. Structura şi aspectul lor
însă, evitl să le discute deocamdată din donă motive ; a) Ceeace
interesează în primol rtnd nn sunt farmele ce le va îmbrăca
Statal, ci conţinntnl lni vin. E adevărat că suferim şi din cauză
el haina aceasta· no e potrivită fnncţinnii pe care trebne s'o
îndeplinească Statal nostro, dar suferinţa mare, aproape tntreagă,
provine din faptul că tnseşi realităţile romineşti sunt tn snfe·
rinţă, sunt puternic lovite de criză. Iar numai o reformă co pri­
vire li formele de viaţă ale Statului nn ajunge pentru a vindeca
rănile grele ce an sfirtecat vjtalitatea acestui Neam. E nevoe tn
primnl rînd de o reformă a strncturii de bază a Statnlni, de o
purificare a spiritului romînesc şi a structurii lui etnice. Deabia
după această purificare snfleteascl şi etnică a naţiunii, pntem
discuta şi asupra formelor fn cari trebuesc turnate realităţile
romtueşti pentru a-şi găsi cel mai potrivit cadru liberii lor des­
voltări. Poate el va fi bon corporatismul, poate nn alt sistem
de organizare. In orice caz, fondal naţiunii purificate sufleteşte
şi etniceşte, turnat în farma nonă adevărată, va porta mai po­
trivit nomele de .Romînla leglonard", visul, voinţa şi sufletul
de fiece clipă a lui Ionel Mota (C. d. L. pg. 183-196).
E interesant cum nici Ionel Mota. nici Vasile Marin no.
s'au ·lăsat seduşi de frnmuşetea logică a unui sistem, pentra a
cădea victimele nnni formalism sec şi să neglijeze astfel fondul.
lntr'un articol publicat tn „Axa", sub titlul nNaţiunea îm­
·

potriva Statului de import" din 5 Februarie 1933, Vasile Marin

1) La securite juridique
. • . pg. 31-32.
1) .Arestarea - Act de guvernamînt" Axa, 23 Det. 1933.

www.dacoromanica.ro
 - 14 -

scotea tn evidenţă divorţul ce există între Naţiunea romtnească

cu aspiraţiile ei legitime şi structura formală a Statului nostra,
conchiztnd ci acest Stat al ficţiunii democrate nu este, tn for­
mele sale de viaţă, expresia năzuinţelor de afirmare ale Nea­
mului romtnesc, ci an produs importat de o clasă conducătoare
ce şi-a tnslriinal sufletul. Acelaş atac contra Statului „democrat"
disecat din toate punctele de vedere, tl găsim aproape tn toate
articolele lui. Mai amintim aici pentru cercetători : Stlrşital erei
aemocrate (Axa, 14 Mai 19 33), Dela formalismul democratic la
naţionalismul constructiv (Axa,1 Oct. 1935). PJectnd dela premi­
sele stabilite tn aceste articole, Vasile Marin, tnlr'an substanţial
articol publicat tn „Revista Mea", din Iannarie 19 36 şi intitulat
„Stat şi Callară", arată că singurul Stat viabil şi creator de
istorie e cel ce tncadreazi perfeci o naţiune.
„Naţiane-Stat-Cnlloră - sunt termeni identici, o naţinne
·

nepultlidu-se proiecta t11 istorie dectt integrată sub forma unui

Stat, iar Stalul acesta nn-şi poate valida drepta) de afirmare tn
raport ca celelalte Stale dectt prin caltura sa."
Cultura este
quintesenţa tnsoşirilor superioare cu cari divinitatea a tnzestral
o naţiune. Ea este an fenomen specific fiecărei natiuni, spre
deosebire de civilizaţia incolori, aceeaş pentru toali lumea .
Cultura crează valori eterne pe piau de viaţa superioară şi
poartă specificul naţiunii din care-şi stoarce seva spiritualităţii
sale. Civilizaţia crează numai valori materiale şi poartă pecetea
anonimalalai, oepaltnd fi determinate tn spaţiu. Naţionalismul
care tinde spre consolidarea Neamurilor şi spre diferenţierea lor
specifică, din acordul cirora rezultă armonia universală, este
promovator de callurA.
Socialismul care, din contra, tinde spre uniformitatea lumii,.
spre confundarea Neamarilor inlr'o massă amorfă, este predica­
tor de civilizatie şi distrugător de cultură. De aici regimul pro­
priu culturii Statul bazat pe o naţiune, deci Statal naţio­
este
nal, iar regimul ideal al civilizaţiei - democratia materialistă.
Statele naţionale, avtnd o cultură specifică a lor şi fiind
promovatoare de culturi, au istorie ; Sovietele „distrngtnd epe·
cific al nationat, înlătarlnd prin politica lor de Stat manifestările
reale ale poporului respectiv„ au reuşit să se înglobeze în rtndul
popoarelor fără istorie. Pentrucl fără Stat naţional şi fără cul­
tură naţională nu se poate scrie istor;e" 1).

l) Revista Mea: .stat şi Cultur!".

www.dacoromanica.ro
 - 15 -

Forma acestni Stat oatiooal va fi aceea pe care o vor re­

clama cooqiţinnile morale ale popornlui romtn şi care va cores­
pnnde mai bine necesitătilor şi intereselor structurii sale econo·
mice şi politice 1).
Şi Vasile Mario, aşadar, pune accentul pe ceeace-i continut
vin lăstnd pe planul al doilea structura formală a viitorului Stat.
deşi putea să discute cu multă competinlă şi uşnrinţă această pro­
blemă, deoarece a expns şi analizat, în lncrarea sa de doctorat
„Fascismul", organizarea constituţională a Statului corporativ
italian, lucrare pe care a publicat-o tn 1932, anul intrării sale
tn Legiune.
Criticînd "haina" actuală a Statului care nu corespunde
cerinţelor de viată ale Neamalui şi certnd o adaptare a exteri­
oralai la aceste realităţi, ei au evitat să discute forma viitoare a
structurii juridice a Statului de mtne şi din alt motiv.
b) Mişcarea legionară nu e prodosnl nnai carent filosofie,
rationalist, ci e o transformare, o adtncă prefacere, de ordin sa­
.fletesc creată şi promovată de personalitatea nriaşă a Căpitanului.
Ei n'au făcut, prin scrisul lor, decit să explice şi să dea con­
turari logice fenomenului legionar nnmai pe măsură ce se des·
volta. N'au anticipat nimic, pentrncă nu voiau ca prin specnla•
ţiuni teoretice să producă confuzii şi să devieze spiritul legionar
dela linia Joi normală de scurgere. Ei o'au anticipat şi pentru
motivai că nn vroiau să intre într'nn domeniu exclusiv de com·
petioţa Căpitanului. Ideologia ca şi formele ei de manifestare şi
de concretizare nu pot fi decît creaţia artistică a omaloi desti­
nat să dacă la împlinire misiunea istorică a Neamului acestuia.
Ei an arătat că cei ce-au construit forma Statului · actual
n'au respect�t legile de cari trebae să ţină seamă orice om de
artă care vrea să faci o operă darabilă, şi că departe de a fi
oameni politici de genia, n'aa fost nici cel pnţin oameni cu ban
sjmţ. Au arătat apoi, că Omul tn care vedeau pe conducătorul
predestinat, s'a întors spre aceste realităţi pentrn a le purifica
tn structura lor etnică şi spirituală şi că Acesta tinde sl le toarne
tn opera de artă a geoialui său politic. Atît puteau ei să con­
state şi attt puteau să ne spună. Nn pateao tnsă to nici nn caz
sa arate cam va apare opera de artă creată de Căpitan: Romî­
nia legionară. O vedeau, însă, to orice caz măreaţă !
Intr'an articol întitnlat "Artă şi luptă", Ionel Mota trattnd
problema raportului dintre artă şi luptă, dădea ca exemplu al
1) Axa: .Dela formalismul democratic la naţlonalismuJ constructiv.

www.dacoromanica.ro
 -16-

niizuinţelor Căpitanului o latura desăvtrşită din marea operă de

creaţiune a lui: Omul nou. „Formarea omului noo, prin edu­
caţia legionară, este cea mai miraculoasă operii de creaţiune su­
fletească, înfăptuită de Ciipitan" (pg. 242). Şi ca sii arăt cii aceasta
era concepţia lui Ionel Moţa asupra tntregului fenomen legionar,
ajunge si citez ultimele rtnduri din testamentol liisat Căpitanului:
„Şt sd faci, mdt:comellu, dln tara noastrd o ţară ca un
soare, şl puternlcd şi ascultătoare de Dumne,z.eu".
Statul viitor, aşadar, nu mai apare ca produsul hibrid şi de
import al unei clase înstrăinate sufleteşte, nici ca 11snprastruc­
tnra" modului de producţie şi de repartizare a bunurilor, ci ca
operă de artă a unui geniu politic, pătruns pini Ia totala lui
depăşire de sjne de ideile de Neam şi de Damnezeu.
Ionel Moţa a văzut clar importanta Căpiteniei to ascen­
siunea popoarelor pe drumul istoriei lor. „Marile tnnoiri ale po­
poarelor au fost întotdeauna înfăptuite prin căpitiinia conducă­
toare a unui om providenţial." - - - „Fără mtua de ctrmă
a unui asemea mare conducător, eforturile şi misiunile diverselor
generaţii menite să răzbată prin vremuri grele, n'au putut
niciodată să fie tmplinite, sii se tnalţe pe culmea victoriei." 1)
Iar acel ce a văzut cel dinltiu pe Omul destinat sii ducă la
tmplinire această nobilă, dar grea misiune, a fost tot Ionel
Moţa: „Cel ce vă vorbeşte aici are o mare mtndrie şi mulţumire:
tocă de acum 12 ani a mărturisit şi a arilat cu hotiirtre tn
dispreţul şi netncrederea maltora, pe omul sortit să ne fie Că­
pitan, pe omul firii de care generaţia noastră e tucapabilii de
. a-şi tmplini misiunea : Corneliu Codreanu". 9)

IV.
Pentru Ionel Mota primejdia jidovească era mondială. N11
numai Neamul romtnesc e tn pericol, ci tntreagă creştinătate.
Iudaismul este o forţii internaţională, - cea mai puternică din ctte
au existat vreodată - care caută sii-şi instilue dominaţiunea
pe două căi : prin francmasonerie şi comunism.
Prin francmasonerie, urmăreşte să strice frăţia dintre po­
poarele creştine şi să le asmute tntreolaltă, pentru a le sustrage
aten�ia dela primejdia ce o prezintă.
Prin comunism, cauti să tragă ultimele consecinle ale

') Cranii de Lemn, pg. 232-233.

2) Ibidem, pg. 233.

www.dacoromanica.ro
 - 11 -

lerenoloi pregătit de francmasonerie şi „democraţie" tn soopol

instituirii prin sîoge şi teroare a dominaţionii lui asapra Statelor
căzute în dezagregare morală şi războiu civil. Vasile Marin, în
lucrarea sa amintită, sesiza în dlnsol că lucrurile duc spre o
împărţire a lamii în doul mari fronturi cu intenţii bine deter·
minate : Naţionalismul şi Comunismul. 1)
Lupta, după concepţia acestora, treboe dusă şi pe plan
internaţional. Moţa dorea o tnfrlţire a Naţiunilor creştine împo­
triva jidanilor şi era hotărît tocă din 1927 sl lucreze pentru
ea. 1). Rezultatele concrete s'ao văzut în 1934 la Montreox,
unde Ionel Moţa, prin puterea sa de argumentaţie şi convingere ,
a determinat congresul să hotărascl el există o primejdie jido­
vească, care trebue combătută. El credea cu tărie că această
frâţie este posibilâ şi că ea se va înfăptui pe măsorâ ce toate
Statele îşi vor da seama de existenţa acestei primejdii mondiale.
Atît timp cît iudaismul nu trecuse la acţiune directă, ci-şi pre­
gătea terenul prin francmasonerie, Ionel �fota propunea mijlo­
cel e adecvate, cElottud să lovească tn rădăcinele răului.
Nu se poate ajunge la o înţelegere a popoarelor creştine
din cauza francmasoneriei, care prin instituţia Genevei, împiedică
acest lucru. Atacul trebue deci îndreptat în contra Ligii Naţiuni­
lor, care nu este decît mijlo�nl pe care şi l-a creat francma­
soneria şi iudaismul tn scopul . desfiinţării Statelor naţionale şi
al unei reconstrucţii a lumii dnpl concepţiile 6lozofice materia­
liste şi cosmopolite ale masoneriei" 3). Nu se putea tnsl ataca
instituţia Genevei pe această temă, no pentrocă n'ar fi avut
curajul, ci pentrucă lumea no s'ar fi lăsat convinsă pe această
•

cale. Şi atunci Ionel Moţa, tn lucrarea sa „La secorile joridiqqe

dans la Societe des Nations" 1932, prin care a qimit comisiu­
nea examinatoare a Facultăţii din Grenoble ca şi celelalte uni­
versităţi franceze, în frunte co Sorbona, clrora le-a fost trimisă
lucrarea. a atacat instituţia Genevei în însăşi stractora prin­
cipiilor ei de bază şi în fancţionea ei juridică. Şi aici n'a mai în­
timpinat nici o rezistentl · din partea nimănui.
Liga Naţiunilor, existînd ca tribunal suprem, menit să ju­
dece tn mod obligatoriu conflictele internaţionale, no putea să
fie concepută, susţine Ionel Moţa, decît ca o instituţie esenţial-

1) fascismul. 1932, pg. 3.

') Cranii de Lemn. pg. 77.

1) Cranii de Lemn. pg. 167.

www.dacoromanica.ro
 -- 18 -

mente juridică. Din moment ce deasupra soveranitătii Statelor

există o instituţie care poate decide de soarta acestora, aceasta
nu poate să hotărească dectl tn confora)ilale co an sistem de
norme juridice bine definite, care să limiteze puterea de apre
ciere acestui tribunal suprem. Numai tn acest mod se poate da
Statelor siguranţa juridică că Institotia internaţionala va aduce
hotărtri conforme ca dreptatea. Cam însă nici elementul ideologic nici
ceJ tehnic al dreptului internaţional n'au flcnt progrese tnsem·
nate to această epocă, ca să ne poată da an sistem de norme bine
tntemeiate şi conlorale, după care să se poată conduce an tri­
bunal internaţional, Liga Naţiunilor nici no putea măcar să fie
concepută ca o instituţie de drept, cu potere de jurisdicţie obli­
gatorie şi nici decum realizată ca atare, penlrocă no poate exista
securitate fără drept.
ln acest fel, autoritatea exercitată prin mijlocul acestor
atribuţiuni dominatoare, nu poate fi dectt o autoritate politi, ă,
arbitrară, impontnd o disciplină politică şi n o o disciplină jari­
dicâ, care să asigure securitatea Statelor 1).
Inslitotia Genevei no poate rămîne, î n consecinţă, decit on
organism a cărni atribuţie principală să nu fie asigararea noei
discipline internaţionale antorital'e şi quasi-joridice, ci o socie­
tate de mediaţiune în conflictele ce s'ar ivi tntre State. Dar şi
to acest caz, ca această funcţiune să poatli fi îndeplinită co suc­
ces, organismul nou propus trebue să facă operă de qioralizare
a oamenilor, operă to care no treboe să se desintereseze de
adevăratul izvor al progresnloi moral omenesc : religia creştină.
„ O asemenea Societate a Naţiunilor, fără ambiţia o noi spi­
rit propria, ci pusă tn colaborare armonică cu cea mai mare
forţă moralizatoar� pe care a cunoscut· o istoria : Biserica, -
va putea co sigoranţ� să fie de o mare utilitate pentru o mai
bonă şi mai deplină realizare a Păcii juste, visată de toti oa­
menii, o Pace făcută din dragostea faţă de aproapele, tofăptoilă
prin această "uniune morală şi frăţească mai strtnsă dintre oa·
meni, de cari vorbea Dostoiewsky" 2).
Dopă ce taie astfel puterea fortelor oculte, prin redacerea
puterii Ligii Naţiunilor la o simplă instituţie de mediaţione to
conflictele dintre State, aşa cum ti şade bine, Ionel Moţa merge
mai departe şi propune arderea co fierul roşu a spiritului iudaic
şi mason al „Genevei", prin tntrodncerea spirito1oi bisericii creş-

1) La Becurile juridique dans la Societe des Nations. pg. 155.

') Ibidem, pg. 167.

www.dacoromanica.ro
 - 19 -

tine, singurul care poale să aducă pacea tntre oameni şi tntre

popoare.
In perspectiva viitoralai, pe plan politic internaţional, Ionel
Mota vede State Naţionale independente, tnfrăţite prin morala
creştină şi tt·ăind între ele printr'un echilibra de forţe.
1adaisma1, 1nsă, a depăşit faza uneltirilor din ambră şi al
dezagregârii morale a Neamarilor creşline şi a trecut la acliune
directă cu ajutorul mişcării comuniste iniţiate, organizate şi con·
duse de el, creztud că a sosit momentul dominaţianii lai. Ionel
Moţa şi· a dat perfect de bine seamă că de data aceasta lupta
nu mai poate fi dusă cu condeiul. Ctnd a tnceput să se tragâ
„ca mitraliera tn obrazul lui Chrislos" şi sA se clatine „aşezarea
creştină a lumii", convingerea condeiului a devenit inoperantă.
Trebuia să tntre to joc sabia ! Căpitanul tncă din 1919 a sesizat
marea prirnejdie a comunismului, şi a arâtat el singuro! mijloc
potrivit de comhdtere a acestui flagel e lopta pe teren, dusâ de o
organizaţie fanatică şi disciplinată. In acest sens s'a născut şi
s'a desvoltat legiunea : ca un antipod spiritual şi material al
comunismnlni. Cind războiul civil din Spania a izbucnit pe faţ&,
clnd s'a pornit lupta directă împotriva lui Hristos şi a temeliilor
culturii Statelor Naţionale, Legiunea a încins sabia, prin şapte
comandanţi legionari, dintre cei mai destoinici.
Cineva .ar putea pune totuşi întrebarea : Ce legătură are
soarta Spaniei creş tine cu soart� Ţării noastre ? lată şi râspun­
snl : „ . . Azi ctnd Damnezen a vrut să încerce omenirea şi cre­
. .

dinţa ei prin cea mai cumplită primejdie şi suferinţă, aceea a

năvălirii sâlbatice a romunismulni diavolesc, asupra tntregei
lumi, - astăzi atacul duşman fiind deslănţutt pe front mondial
(tn toate ţările lumii deopotrivă) trebue ca şi apărarea creştină
să jie pe plan mondial� (adtc,i prtntr'o înţelegere de luptă între
toate ţările tmpotriva comunismului). Căci de va cădea Crucea
la păm:nt în Spania, se vor clătina temeliile ei şi în Romlnta.
iar comunismul, dacă ar fi biruitor azi acolo, se va năpusti
milne asupra noastră" 1). Cei şapte comandanti legionari an
avut aşadar conştiinţa clarâ că ln Spania se hotăreşte şi soarta
Statalui nostru. Acolo trebuia sâ fie legiunea tntreagă ! Nu numai
şapte, ci şapte zeci de mii şi dacă ar fi. nevoe şi mai mulţi !
Acest lucru l-a făcut Germania, l-a făcut Italia, pentracâ aveau
mijloacele materiale necesare la dispoziţie. Legiunea nu le-a

1) Intelesul plecărei noastre în Spania . • Cuvîntul Argeşului•, Dec. 1936.

www.dacoromanica.ro
 - 20 -

avat ! A putut strtnge, din sărăcia celor ce-au tnteles chemarea

ceasului de faţl, doar fondurile necesare deplasării a şapte Ar·
hangheli. Şase comandanţi legionari, conduşi de an întemeietor
de mişcare ajuns la cel mai lnall grad tn Legiune, ao format
solia safletoloi romtnesc. O echipl de şapte oameni de elită
dintre cei mai destoinici şi mai reprezentativi ai mişcării legio­
nare ao plecat sA se jertfească, acolo, în Spania, ande se hotă­
reşle şi destinai Neamului nostro. Dacă. n'a trimis număr, Le­
giunea a trimis tn schimb calitate, ca prin jertfa acestora, un
neam lnlreg să poală fi gata de loptă şi de jertfă. to momental
ctnd am trece prin tncercarea Spaniei. Multi spuneau câ acest
· gest simbolic tl putea face Legiunea, trimi\tnd şapte membri
bolnavi, sau to orice caz de o valoare morali şi intelectuală
redusă, ca to caz de moarte, pierderea să no fie prea mare. In
nimicnicia lor sufletească şi tn săricia lor mintalâ, aceştia cre­
deau că· I pot înşela şi pe Domnezen şi că pot educa un Neam
tn spirilul unei totale jertfe, prin sacrificii fărâ nici o semnifi­
catie morali I Dar aceasta e tocmai . mentalitatea pe care o do­
boară zi co zi Mişcarea legionară !
Ionel Moţa plectnd să lapte tn Spania, a activat tn spirilul
Legiunii. El a luat iniţiativa plecării şi tot el a stăruit ptnă la
capit tn împlinirea acestei datorii. „Ea n'am fost trimis de ni­
meni tn Spania ca să i se facă vre- o răspundere pentru asta,
ci ea am avat, cel dinttio, gtndol şi dorinţa de a lua parte la
aceste lapte,". . . far mai departe : „Niciodată n'aş fi primit să
fia înlocuit prin altcineva, căci sufletul mea tmi cerea şi-mi
· cere tmplinirea acestei datorii, pe care am şi dos-o la tmpli-
nire" 1). Celor ce-i obiectau că riscai vieţii sale ar fi prea mare,
şi ca ar fi de an folos mai mare tn Ţară, le-a răspuns : „No e
adevărat ce spuneau unii, că rămas to Ţară, puteam fi mai de
folos, şi ea şi soţii ctţi am luat acest dram, - loptei de acasă.
Biruinţa morală pe care noi o vom ctştiga tn Spania, - co
orice jertfe ! - va fi mai mare pentru lupta naţională dectl tot
ce am mai putea face tn restai vieţii noastre, ba şi dincolo de
ea. Acesta e adevlrol" 9). Din loial luptelor, ne trimite aceste
rlndari de chemare la luptă : „Să na Jâsăm pe urmaşii noştri
să piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mtnlailoraloi ! Să na
le lăsăm o tară fără Biserici, firă icoane, fără ocrotirea mtnii

1) Ultima scrisoare către Părinti.

') Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 - 21 -

lui Dumnezeu ! SA oa llslm copiilor noştri o viaţi în care vor

fi pierdut pe Ohristos !
Iar pentrn aceasta, sl ou fagim în faţa jertfei pentro apl­
rarea Cracii !" 1).
Din cele scrise de Ioan Moţa, valoarea morali a jertfei sale
va putea fi tnteleasă de toată lomea. nEo aşa am înţeles datoria
vieţii mele. Am iobit pe Hristos şi am mers fericit la moarte
pentru el" 2). Iar căpitanului : nMor, Cornelio, co tot elanol şi
toatl fericirea, pentru Hristos şi Legiune. No cer nici rlsplată,
nici nimic, ci doar biruinţa."
Cei ce au citit 'i „Cranii de Lemn", îşi pot da seama co
uşurinţl că jertfa lui Ionel Mota a fost dată în mod conştient,
ca prin ea Legio n e să biruiască şi să aduci din non stăpt­
nirea lui Hristos tn cuprinsul Comunităţii romîoeşti. Ionel Mota
no putea concepe biroin\ă fărl jertfă. Co sigoraoţă, el a avat
convingerea că Legiunea are oevoe de o mare jertfă ! Şi el a
dat· o tn întregime !
·
Vasile Marin l-a înţeles şi l-a armat ca seninătate. Ei ne­
an dat na numai exemplul unei jertfe totale, ci şi exemplul unei
jertfe depline, netntîlnite nici to · istoria vreunui popor. Martirii
şi eroii diferitelor popoare an fost ei încercaţi de moarte, i-a
căutat dînsa, şi ei an acceptat-o senin Ionel Mota şi Vasile
l\i! arin însă, an căutat-o ei pe ea, co gtndol să se jertfească pen­
tru biruinţa lui Hristos ·şi a Legi anii. A da altă interpretare
morţii Joi Ionel Moţa, tnseamnă a scădea mlreţia noei jertfe,
anunţate de el din primii sli ani de luptă.
Ea este, aşadar, o jertfă deplină prin conştiinţa întreagă
co care a tost datl şi prin tnAJtimea valorilor clrora a fost
lnchinată. Ea este tnsl deplină şi prin valoarea morală şi inte­
lectuali a celor ce an dat-o.
No era indiferent pentru biruinţa creştinismului, daci jert­
fa lui Isus ar fi fost dată de an morilor de rtnd, sau de însuşi
fini lni Dumnezea. La fel, pentru biruinţa credinţei legionare nu
era indiferent dacă se jertfeau doi membri oarecare, sau no tn­
temeietor de mişcare, ajuns la cel mai înalt grad to Legiune şi
an comandant Legionar dintre cei mai strllnciţi.
ln istoria p()pornlni romtn ca şi în cea a altor neamari,
găsim ce-i drept eroi şi martiri cari ne fac cinste şi ne-an ri-

1) La Naşterea Domnului, Libertatea No. 37-38 1936.

2) Testamentul lisat Plrintllor. Libertatea 28 Ian. 1937.

www.dacoromanica.ro
 -· 22 -

dicat pe culmi nebănuite. Unii dintre ei au căzut tn slujba lui

Dumnezeu, alt\i pentru biruinţa Neamurilor lor. Brtncoveanu, de
exemplu, a căzut pentru credinţa lui nestrămutată tn Dumnezeu,
Horia, Cloşca şi Crişan pentru dragostea lor fără margini fată
de Neamul romtnesc. Nici unul însă no s'a jertfit cu alita con·
ştiintă deplină tn acelaş timp pentru Dumnezeu şi pentra Nea­
mul lor ca Ionel Mota şi Vasile Marin.
. In jertfa acestora doi se coatopesc pentru totdeaanâ ideile
de Dumnezea şi de Neam, pentru a forma o forlă spirituală in·
deslractibilă pe care se va clădi de azi înainte viitorul Romi­
niei. Prin această jertfă Dumnezeu s'a scoborît to spiritul acestui
Neam, pentru a face din el o forţă vie şi puternică care să ducă
la îndeplinire misiunea loi pe acest pămtnt frin jertfa lor, ei
ao deschis calea mtnluirii Neamului ron1taesc, dindu-i posibili­
tatea învierii lui tn credinţa lui Dumnezeu.
In acest chip cuvintele Căpitanulni, adresate spre mtngîiere
Păti n�ilor lui Ionel Moţa, primesc tntelegere pentru toată lumea :
„El a văzut ceva peste noi, peste gardă şi peste veacnri. EL a
devenit prin felul, bucuria, elsnal jertfei lui pentru Hristos, Crea­
tor de Religie Naţionald. Prin jertfa sa, ceiace eri era an sio:1pl11
articol, azt a devenit religie pentru noi şi pentru nesfîrşite/e
generaţii romîneşti.
El este fundamentul viitoarelor veacuri de mărire romî­
nească " .
Ionel Mota şi Vasile Marin aveau aşadar o concepţie bine
definită despre viaţă. Ei no erao nişte tineri exaltati, ci bărbaţi
. tn virată de 35 de ani, ajaaşi la o maturitate desîivtrşită de gtn­
dire, de simtire şi de actinne. Ei n'au murit ,,eroic" adică pentru
a dobtndi glorie de eroi războinici, ci adlnc pătrunşi de primej­
dia ce pindeşte Cre�tinătatea şi Neamul romtnesc, p1 imejdie care,
ca să poată fi înlăturată, are nevoe de jertfa celor mai bani, de
pilda de sacrificiu de sine a celor ce eran mai convinşi de greu­
tatea ei.
Viata lor mai ales este un exemplu de desăvtrşită confor­
mitate a ideologiei şi simţirii lor cu făptuirea lor. Clasa noastră
conducătoare ne dă exemple de oameni naţionalişti in gtndire,
comunişti în simţire şi trădători de Neam în actiunea lor. Aceştia
doi, prin identitatea perfectă dintre gtndirea lor adtncfl, simţi­
mintele lor puternice faţă de Damnezen şi faţă de Neam, şi tăria
lor de caracter ln tot trecutul lor de luptă, identitate care le·a
dat posibilitatea plinirii jertfei lor totale şi depline, prezintă ge-

www.dacoromanica.ro
 - 23 -

neraţi i1or ce vor urma pilda vie pentru desăvirşirea straclarii

sufleti>şli a Romînului de n1tne.
Cînd an întemeietor al mişcării legionare şi no comandant
legionar ne dau cea mai deplină şi mai sublimă jertfă din cîle
a cunoscut istoria vreunui popor, care dintre legionari va sta la
gtoduri dacă e bine sau nu să cadă penlrn idealul pe care l-au
îmbrăţişat cu sînge, departe de Patrie, Ionel Moţa şi �_Vasile
Mari n ?
Jertfa lor nn va rămîoe zadarn ică! Doar pentru acei ce nn
se pot împărtăşi ca nimic din sublimai ei ! Jertfa lni lsns a ră­
mas zădarnică pînă azi pentru jidovime. N'a fost însă zadarnică
pentru lumea creştină care s'a putut mîntui. Dacă mulţi nn pot
înţelege tucă jertfa legionară depe cîmpiile Madridului, o înţeleg
însă Legionarii. Jertfa lni Isus n'a fost tnfeleasă decîl de Apos­
tolii şi martirii credinţii creştine. Dar pină la armă. au tnleles o
ş i cei multi. Mai tirziu, dar au înţeles-o, cind au văzut că jertfa
lui Tsus se repetă în jertfa nen umăraţi lor martiri.
Aşa i-a fost sortit Legiunii : să nn poală birui fără jertfă.
Poate din cauză că biala soartă se teme „de slăbiciunea oame­
nilor, de trădarea lor, de nesocotirea marilor datorii din pricina
marilor bucurii":
„ lnchisorile noastre, prigoanele noastre, mormintele noastre
linf're ! Ursitoarele au treb1iit să ni-Ie hărăzească ! De aceea Ie
vom avea şi în viilor, pînă to ziua biruinţei pe care, totuşi, na
loli o vom vedea. Căci aşa a vrut şi Dumnezeu : Germenul unei
înnoiri să nn poată creşte decîl din moarte, din suferinţă" 1).
Va spune istoria despre toate acestea, despre cele ctteva
sule de vieti fiziceşte compromise, despre cei 500 de ani de tn­
chiso11re, despre cei peste 30 de morţi ai Legiunii şi despre cele
ce vor arma tocă. Va spune mai ales generaţiilor ce
•
se vor
sncceda ce a însemnat jertfa lui Ionel Mota şi a Jni Vasile Marin,
de a cărei însemnătate istorică şi valoare morală nn ne putem
acuma da seama îndeajuns de bine.
Noi simţim Jncrnrile mai aproape de noi, ne putem da
seama numai de roadele imediate ale jertfei lor :
„Ciudatele sgornote care frămîntă adîncaril e neînţelese şi
chiue ca vtntarile nopţii" se desluşesc din ce în ce mai bine.
Pădurea dela Birnam tncepe să se mişte pentru toţi neînţelegă­
torii şi duşmanii destinelor romtneşli. „Stăptnirea strigo ilor,
cumplită", e aproape şi inevilabill'l ! Ion Ţurcan,

1) Cranii dn Lemn. pg. 112-113.

www.dacoromanica.ro
 - 24 -

Din sociologia italiană actuală :

Reviste

ltaliR. este o tară cu experien ţe sociale şi politice nu numai

epărtate în trecut dar şi de-o unică bogăţie şi adîncin1e. Cele n1 ai
,}

complicate situaţii politi ce , diplomaticE> s'au pe rindat în cursul istoriei

acestei ţări şi desigur că ele n'au trecut fără să lase urme în men­
talitatea oamenilor. Viaţa în State mici a pregătit, în Italia medie­
vală, individul pentru o pătrundere sănătoasă şi înainte de toate
realistă a evenimentelor sociale. Mai ales realistă, căci aceasta mi se
pare caracteristica de bază şi a concepţiei scriitorilor italieni cari au
medit.'lt asupra societăţii şi a legilor ei.
Nu este prin urmare un fapt surpri nzător că drumul nou în
domeniul politic-soc ial al vremii noastre l-a trasat tot Italia.
Fascismul reprezintă pentru cercetătorul faptelor sociale un
teren ele observaţii şi constatări dintre cele mai rodnice. Dar nu nu­
mai practica fascistă este interesantă. Şi teoria socială - dealtfel
strins legată de practică, reftectînd prefacerile şi tendinţele naţiunii
-- se impune atenţiei noastre prin ineditul problemelor ce es� che­
mată a rezolva. In Ital ia de azi ştiinţa este un produs al naţiunii
pus în serviciul aspiraţiilor şi trebui nţelor ei. Ştiinţa a devenit o
armă naţio11ală,
ln cele de mai jos vom da i nformaţiuni scurte asupra cîtorva
reviste de in teres sociologic, oprindu-ne la urmă asupra conţinutului
ultimului număr al revistei „ Genus " .

1. „Universa/ita fascista". A pare la Roma. Revistă la11ară

condusă de Oddone Fantini Anul XV, numărul pe Ianurie 1937.
.

C upri nsul I T. 1\iiirabella : „Fascismul universal. Moscova sa u Roma ?"

II F. Costa : „Forma de guvern în Statul fascist.• Una dintre cele
mai frămîntate probleme în publicistica italiană este clasificarea for­
mei de guvern existentă azi în Italia. Intre definiţiile cari se dau
(varietate a formei parlame ntare varietate de guvern constituţional,
,

o formă ele guvern monarhic - constituţional) este şi teoria lui

Sergie Panunzio, după care Statal fascist a creat o a patra putere
pe lingă cele trei mai vechi : „puterea politică şi corporativă a gu­
vernului. Jn anul 1936 a apărut un foarte sugestiv studiu al d-lui
Alberto Agresti „Forma de guvern în Statul Fascist", cu prefaţa
senatorului prof. P. Chimenti . Definiţia la care ajunge Agresti este
următoarea : n Un guvern de tip corporativ, caracterizat prin libera
acţiune a şefului său, responeabil juridic faţă de coroa11ă şi politic

www.dacoromanica.ro
 - 25 -

faţă de popor". III Ginseppe Scuderi : „Stat fascist sau Stat corpo­
rativ fascist ?" Autorul arată superioritatea Statului corporativ fas­
cist faţă de forma pur politică." IV Gian Filippo di Paola se ocupă
de „Coordonarea prevederii şi a asistenţei sociale." V. Viaţa grupu­
rilor universitare fasciste (Guf.). Secţiunile studenţilor străini. Pentru
anul acesta Guf îşi imputle să strîngă şi mai mult legăturile cu
studenţii străini, urmînd cuvintele Ducelui : „ transportarea întregii
vieţi nationale pe planul imperiului."
Revista mai cuprinde articole scurte asupra presei universitare,
asupra concursurilor, caci se ·deschid anul acesta pentru cele mai
bune opere în diferitele domenii de culturii italiană, precum şi arti­
cole omagiale în memoria lui Arnoldo Mussolini, fratele Ducelui,
unul dintre primii fascişti, asemenea un articol omagia.I în amintirea
ero11l11i Orazio Antimori.
2. Reglme corporativo. (Polemica). Director responsabil : An­
tonio Goglia. O revistă de apreciată valoare ştiinţifică. ln 11umărul
pe Octomvrie 1936 aflăm următoarele studii : l. Antonio Gogiia : O „

soluţie : principiul imperiului", li. Alberto Lumbroso : .Originea şi

desvoltarea imperiului colonial italian" . lll
• Despre dualitate şi des­
•

pre iubire " de Othmar Spann, cunoscutul sociolog vienez. „Dualitatea

este caracterizată de sentimentul de·a fi membrii unui tot, de-a fi
părţi, avînd aceeaş substanţă a întregului" (pg. 292). Formele din
experienţă sub care se prezintă dualitatea sunt : iubirea, mclinaţiunea,
amiciţia, încrederea, bunăvoinţa etc. (pag. 294). Teoria dualităţii a
fost expusă de Othmar Spann în operele sale : Gesellschaftslehre,
Gesellschatsphilosophie şi Kategorienlehre. lV. Rubico : .Indiscretiile
politicii externe". V. Reforma fidecomisară ungară. (La riforma fide­
commisseria ungherese) (d. h.) VI. Pasquale Celsi : „Rezumarea Ştiin­
ţei nouă de Giambattista Vico". �e publică în continuare rezumatul
pe capitole al epocalei opere. Vico a exercitat influenţe însemnate
asupra mai multor cugetători romîni. Vezi şi în recenta carte dato­
rită d-lui Edgar Papu : „Răspintii", capitolul „Vico şi cultura ro­
mînească". Acelaş număr mai coutine însemnări asupra juriedicţiunii
cooperative. Jumale, reviste, cărţi.
3. Menţionăm aci revista de puternică afirmare universalist fas­
cistă : .,.Antieuropa", scrisă de scriitori tineri. Ll numărul din Martie
1936 găsim articolul d-lui G. Basevi : „Romînia-Mare în perpetuă
alarmă•, în care spune că nota caracteristică a Romîniei de a.zi în
politica externă şi internă este panica. Romînia e o ţară care ţşi
teme situaţia : Autorul adaogă că lucrul e semnifica.tiv. Faptul că
Ronainia a aplicat sancţiuni Italiei nu este de mirare, clici o ţară

www.dacoromanica.ro
 - 26 -

lipsită de orice iniţiativă proprie, avînd singurul ţel de�a conset'va

ceea ce are, nu putea. face altceva. Ne pare rău iasă că autorul ar­
ticolului nu ştie că există şi-o alt� lume în Romînia, mai mîndră şi
mai încrezută în destinul naţiunii romîneşti.
4. „Economia". Revistă de economie corporativă şi de ştiinţe
sociale. Conducători : Enzo Casalini - Gino Arias - Vittorio Fresco
- Livio Livi. Redactor şef: Agostino degli Espinosa. Anul XIV,
Noemvrie 1936. Roma. Problemele desbătute în „Economia" se referă
la domeniul social actual : impozite, buget, depresiune economică.
Reţinem studiul „Recensămîntul economiei corporative, datorit d-lui
prof. Gino Arias, care este una d:n personalităţile cele mai însem­
nate în domeniul cercetărilor sociale-economice italiene.
5. „Metron". Revistă internaţională de statistică. Director şi
proprietar Corrado Gini, directo1-ul Institutului d� statistică al Uni­
versităţii din Roma. Comitetul de conducere al revistei este format
din însemnaţi repl'ezentanţi ai acestei ştiinţe. Prof. F. Bernstein
(Ne\V·York), prof. A. E. Bunge (Buenos Aires), prof. F. P. Cantelli
(Roma) prof. A. Flores de Lemus (Madrid}, prof. M. Greenwood
(Londra), D. G. Iahn (Oslo), prof. A. Iuliu (Bruxelles), prof. H. W.
Metborst (La. Hayej, prof. W. F. Ogburn (Chicago), prof. R. Pearl
(Baltimore), prof. H. Westergaard (Copenhaga). Administrator : Dr„
Livio Orlandi (Roma). Secretari de redacţie : Luigi Galvani şi Mario
Saibauta.
La Roma, prin institutul d-lui prof. C. Gi11i s'a format u�
centru mondial de studii statistice, a.vînd o mare rază de influenţă,
Studiile publicate în „Metron" sunt din domeniul strict al statisticei.
Nu putem intra în cuprinsul acestora intrucit se reterlt la chestiuni
de tehnică şi calcul statistic.
Relevăm această revistă a sociologului C. Gini pentru că ipo­
tezele sale sociologice se verifică prin cercetări statistice. Nu avem
aci o şcoală sociologică unilaterală, care să identifice sociologia
cu statistica. Ci statistica este utilizată ca instrument de verificare
şi control pentru a putea emite o ipoteză şi-a o trece apoi în do­
meniul adevărurilor dovedite.
6. „Oenus", organ al „Comitetului italian pentru studiu) pro­
blemelot· populaţiei". Voi. II, No. 1-2, Iunie 1936. Apare odată.
pe an, la Roma. Revista t3 condusă de un consiliu ştiinţific, în care
intră personalităţi dintre cele 1nai mari ale erei fasciste : între aceştia
•

aflăm pe D-nul prof. Francesco Ercole, fost ministru, Nicola Pende1

directorul institutului biotipologic ortofrenic din Roma şi prof. Cor­
rado Gini, decanul facultăţii pentru ştiinţele politice, statistice şi deJ

www.dacoromanica.ro
 - 27 -

mografice din Roma. Director responsabil : Di·. Di no Camavitto„

Numărul de fată cuprind e : I. Caraimii din Polonia şi Lituania„
II. Relaţiuni asupra anchetei demografice antropologice şi medico.
biologice întreprinsă in Danada (Fezzan-Tripolitana) de către comi­
tetul italian pentru studiul problemelor populaţiei (Ian.-Februari&
1935). Ambele studii snnt semnate de O. Gini. III. Cuvintele inau­
gurale ale prof. O. Gini citite la adunarea Societăţii de Eugenie a
Americii latine, ţinută în Mexico, 12 Octombrie 1935. Aceste două
studii şi articolul referitor la Eugenie se inradrează în cercet�rile
asupra populaţiei din punct de vedere biologic social. Tendinţa.
acestor cercetări este de a stabili calităţile distinctive ale u11ei popu­
laţii ca viaţă biologică (sănătate, natalitate� caracter sanguin\ pe baza
unor criterii stri�t stiinţifice. Ce1·cetările sunt făcute de anchetatori
specialişti, cari descind la faţa locului. Ancl1etele acestea se servesc
în genere, de trei probe . 1. Un chestionar demografic, care cuprinde
modul de viaţă al popula ţi ei ; 2. Chestionarul antropometric, care
stabileşte în afară de datele antropologice descriptive, metrir.e şi co­
lorimetrice, cele referitoare la grupul sanguin şi la p1 ocen tul de he­
·

moglobină ; 3. Sunt strînse datele unui examen medical general şi

alte note de natură biologică (pag. 59). Profesorul Gini promite
pentru un nu m ăr viit()1• al revistei o amplă relaţiune asupra meto­
delor de cercetare adoptate in aceste expediţii anchete, ca şi in cele
anteri oare. Rezultatele cercetărilor asupra Caraimi lor din Polonia şi
Litua11ia, după ce se face istoria acestei populaţii, sunt arătate pri11
date procentuale, tabele şi expresii matematice asupra situaţiei de­
mografice, iar starea biologică este înregistrată prin procentul gru­
purilor sanguine. Incheierea studiului este următoarea : „Ex:amenul
grupurilor sanguine ne-ar duce la concluzia că populaţia caraimă
din Polonia şi Lituania nu este Îll fond de seminţie turco-tatară, ci
mai curând de 11eam ugric, adoptînd o limbă turcă şi avîod proba­
bil un însemnat procent de sînge lurco-tatur" (pag. 54). Iar în ce
priveşte rezultatele anchetei în Africa, autorul scrie : „Trebue totuşi
să co11cludem că deosebirile, după toate aparenţele, sunt se1nnifica­
tive şi că în real itate Berbero-Arabii, Somalo-Eritreii şi Egip tenii
constituesc trei grupe etnice complet deosebite în ceea ce priveşte
grupurile sanguine". (pag, 75).
In acelaş n umăr al revistei citim studiul lui M. Pawel, scris în
limba. germană : „Calculele matematice ale desvoltării boalelor epi­
demice cronice. " La însemnări analitice şi recenzie semnează : C.
Gini, Nora Fedorici, D. Camavitto, M. de Vergottini şi M. Pesta­
lozza. Recenziile sunt privitoare la lucrări din domeniul raseologiei,
al problemelor demografice, naţionale.

www.dacoromanica.ro
 - 28 -

Studiul d-şoarei G. Levi delia Vida : Teoria circulaţiei aristo­

uaţîei la Pareto şi teoria schimbului social (ricambio sociale) la C.
Gini (Studiu comparativ), l·am lăsat intenţionat la urmă pentru a
st.ărni mai mult asupra cuprinsului acestuia. Fenomenul schimbului
socia·l - trecerea indivizilor de la o clasa socială la alta. - a
·existat şi în antichitate, ţrecum de pe atunci s'au făcut şi primele
-Observaţii teoretice referitoare la acest fenomen. Teoria modernă
asupra schimbului social îşi are reprezentanţii în Gobineau, H.
-chamberlain, G. V. IJapouge, Otto Ammon, Galton, Peerson, Fahl·
beck, Iacoby. Dar pentru teoria schimbului social, cum o numeşte
autoarea, Pareto a avut o deosebită importanţă. ln calitate de con�
tinuatori ai acestuia sunt amintiţi Kolabinska şi G. Sensini, prima
-cu lucrarea nCirculation des elite.a Pn France depui8 la fin du XI
i!Îecle jusqu'a la grande revolution" şi ultimul cu studiul „ Teoria
�hilibrului compoziţiei claselor sociale", apărut în „Rivista italiana.
di Soc iologia, 1913. Pentru a pune faţă în faţă teoria lui Pareto
•

�u cea a lui C. Gini, analizează mai intîiu teoria generală a socio­

logiei primului. Pareto voeşte să afle forma generală 9 echilibrului
social. Intre eleme11tele cari determină acest echilibru, patru sunt
mai importante : interesele (economicul), residuurile (pMihologicul),
derivaţiile (ideologia), eterogeneitatea socială şi circulaţia aristocraţii­
lor (elitelor).
Baza fenomenului circulaţiei elitelor la Pllreto <J tormează ete­
rogeneitatea socială şi diviziunea societăţii în clasa de sus şi clasa
de jos. Clasa de sus se subîmparte în clasa de sus a guvernului şi
clasa de sus în afară de guvern. Intre aceste două este o continuă
trecere de sus in jos şi învers. ln explicarea circulaţiei trebue con·
siderate două momente : 1. raportul î11tre grupul de indivizi ca
totalitate şi indivizii cari fac parte din el fără să-i aibă carapterele;
2. velocitatea cu care se fac schimbările în circulaţia elitelor. Acestea
depind de evenimente externe, interne şi mai ales economice. Mai
depind şi de moartea, degenerescenţa şi lipsa de fecunditate a indi·
vizilor din elită. Schimbarea elitelor produce şi-o schimbare a deri·
vaţiilor şi a residunrilor.
Guvernele pot fi împărţite în două categorii : cele cari se fo­
losesc în mod pri11cipial de puteri materiale şi de sentimente reli­
gioase sau altele analoage şi guverne, cari se folosesc principial de
viclenie şi de arta guvern3rii. In aceste din urmă circulaţia e mai
repede.
.Pe cînd Pareto pune la baza schimbărilor sociale cauze eco­
nomice şi politice, C. Gini stabileşte cele biologice. Patru cauze prin-

www.dacoromanica.ro
 - 29 -

cipale influenţează, după Gini, schimbul social : l. Marele număr al

bogaţilor şi al intelectualilor în capitală şi oraşe ; ll. Selecţionarea.
naturală a claselor de jos. Nu trăesc decît cei bine dotati fiziceşte„
cei debili se elimină de la sine ; 111. Aptitudinea mai mică de repro­
ducere a claselor de sus ; IV. Sc!derea natalităţii în clasele de sus.
este un fenomen şi voluntar. (Men ţinerea averii etc.)
In mişcarea populaţiei Gini desprinde trei cicluri : 1. Ciclul de­
mografic-economic. Demografic în sens larg, deci şi educativ cultural.
Ciclul e determinat de presiunea capitalului uman şi material asupra
reproducerii indivizilor. li. Ciclul politic al formelor de guvern. llIL
Ciclul biologic. Viaţa naţiunilor descrie o parabolă. Pierderea popu­
latiei se poate compensa prin amestecul cu alte populaţii, de altă
esenţă etnică, atunci cînd autoregenerarea n u mai este posibilă.
Fiecare ciclu îşi are lungimea, urcuşul şi căderea. Ciclurile se
întrepătrund, se influ enţe ază Ciclul biologic este fundamental. Ra­
.

portul dintre cicluri provoacă schimbul social. Rapiditatea schimbului

social distruge baza biologică a păturii de jos. (Mi se pare o refle­
xiune dintre cele mai. adtnci). Dacă schimbul e închis, valorile alte­
rate de sus nu pot fi înlocuite.
Din studiul raporturilor dintre cicluri se desprind trei conse­
cinţe : „Diminuarea natalităţii e un fenomen prevalent biologic, avînd
cauza sa in factori fiziologi. 2. E în zadar să provoci artificial creş­
terea populaţiei. Se poate proteja prolificitatea numai acolo unde
există. (ln legătură cu aceasta, autoarea studiului aminteşto de cam­
pania fascistă de-a încuraja prolificitatea italiană, ca un postulat al
rassei mediteraniene i.n faţa marei creşteri a rasselor orientale). 3. A
treia consecinţă este că decăderea şi dispariţia oamenilor dotaţi, ra­
finaţi se face aproape mecanic.
Intre V. Pareto şi O. Gini există puncte de asemănare şi de
diferenţă. Pareto a stăruit asupra circulaţiei elitelor politice. Gini
tinde lilă cuprindă toate clasele sociale. Pareto dă motivări psihologice·
(reziduuri, derivaţii}, Gini biologice (prolificitate, natalit�te decadentă}.
Pareto se bazează pe date istorice, Gini pe date statistice şi demo­
grafice. Rezultatele ceircetărilor sunt apropiate, deşi metodele au fost
diferite.
Din eminentul studiu al autoarei mai sus amintita desprindem
că în sociologia italiană actuală personalitatea ştiinţifică a profeso­
rului O. Gini se impune printr'o originală şi bine întemeiată con­
cepţie sociologică.
*

www.dacoromanica.ro
 - 30 -

Asupra sociologiei d-lui prof. C. Gini vom reveni mai pe larg

in unul din numerele viitoare ale acestei reviste. Cercetările D-Sale
-sunt pe linia mare a operelor sociologice italiene, care numără stră­
luciţi reprezentanti. Dela filosofia istoriei a lui Giambattista Vico,
trecînd peste sociologia lui V. Parato, ajungem la sociologia d-lui C.
Gini. Intre acestea există, cu toate deosebirile evidente, un fir de
·continuitate : teoria ciclurilor.
Interesul ce-1 avem pentru sociologia italiană a fost trezit de
profesorul nostru Traian Brăileanu, în ale cărui opere de sociologie
-şi politică s'au valorificat, pentrtt prima dată în Romînia, rezultatele
la cari au ajuns gînditori sociali italieni ca G. Vico, N. Machiavelli,
Gaetano Mosca, V. Pareto, Roberto Michels. Ipotezele şi teoriile
acestor gînditori au fost fructificate de sociologia romînească prin
<>pera d-lui prof. Traian Brăileanu, care, utilizîndu„Je în cursul cer­
cetărilor sale, a putut face constatări de-o reală valoare pentru pro-
gresul acestei ştiinţe. ·

Din cele cîteva note, pe cari le-am scris despre unele reviste
italiene cu preocupări sociale, se desprinde tendinţa ştiinţei sociale
italiene de-a furniza mijloacele cele mai adecvate pentru ordinea so­
cială nouă. Intre aceste realizări ale Italiei fasciste si străduinţele
,

legionnriem ului romîn există afinităţi d� acelaş ideal latin şi civili­

zator. Revista „Insemnări Sociologice" se găseşte pe acelaş drum de
studiu şi aplicare în do1neniul naţional, în vederea U!:ui scop moral
superior. Leon Ţopa.

Mişcarea culturală dela Ungureni

ltt numărul 8 al „lnsemnărilor" a fost amintită lucrarea d-lui
prof. Eug. Necula.u �upra „Problemel ridicării satului romînesc."
Cum d-l Eug. Neculau nu e i1umai un teoreticeau în această ma­
terie, ci înainte şi mai presus de toate un educator al ţărănimii, un
făptuitor �u rezultate l'eale în ridicarea culturală şi economică a
ţărănimii din 12 sate ale Moldovei, credem că folositor să facem
e

-o expunere mai deevoltată a cuprinsului broşurii sale asupra acestei

probleme, cit şi să stăruim asupra realizărilor sale.

Ceeace ne impresionează, în primul rind, în broşura d-lui
Neculau este descrierea satului rominesc. E o descriere realistă fă­
-cută cu o desăvîrşită obiectivitate de către un om a cărui viaţă
s'a împletit mereu cu cea a satului şi s'a împărtăşit diu plin dia
·durerile şi bucuriile lui.

www.dacoromanica.ro
 - 31 -

lată, de-o pildă, igiena unei case ţărăneşti, în vreme de iarnă:

„ Obielele gospodarului . . . şi ale copiilor sunt puse la uscat pe sobă.
Gospodina şi fetele. • . umblă disculţ. , • Dimineata, nu se deschid
geamurile. Aerisirea seface pe uşă, cit umblă cei ai casei, înăuntru
şi afară. Pe jos nu e podit. La măturat se ridică un nor de praf
care se aşează pe obiecte şi intră tn piepturile celor ce locuesc acolo."
Şi în privinţa alimentaţiei lucrurile nu stau mai bine : „Iarna,
toţi ai casei stau în jurul unei măsuţe rotunde cu 3 aau 4 picioare„.
Toţi mănîncă cu mina. Fui culita e necunoscută. Aiămăliga e mai
întîiu frămîntată în mînă, care de multe ori e nespălată. Toţi în­
ting în aceeaşi farfurie sau tigae. Dacă e sorbitură. toate lingorile
se moaie în aceeaşi strachină . . • Ţăranul e subalimentat. Gospodina
n u ştie a pregăti. Mînca.rea e su1nară şi 11evariată. Carnea de pa­
săre, oule, brinza, laptele sunt mai puţin întrebuintate. Cel ma.i
ades se vînd. lu special oul ţine loc de monedă. Cu ouă gospodarul
îşi cumpăt·ă tutun, iar femeia cumpără gaz, sare ş. a. Ţăranul care
cultivă griul, consumă foarte puţină pîne. La. fel cu zahărul, şi doar
el cultivă sfecla. Pînea şi zahărul sunt obiecte de lux în gospodăria
rurală. O felie de pine şi citeva bucăţi de zahăr, oferite unui copil
rural, sunt lucruri aproape exotice".
Şi în problema alcoolismului, vederile autorului sunt tot realiste
şi ne arată că „în ciuda 01·icitor încercări , alcoolismul nu va fi stîr­
pit decît atunci cînd . . . tăranul va ajunge la o stare de cultură
înaintată şi· la o stare materială prosperă. Altfel, mizeria morală . şi
fizică va întreţine alcoolismul" . . .
Şi finalul : . . . ne găsim în faţa satului real, satul actual romînesc,
satul uitat şi nenorocit. Din fuga trenului sau a automobilului, din
zborul avionului sau din excursiile plăcute de vară, unii îşi vor fi
făcut o idee romantică despre satele noastre. Alţii le privesc cu ochi
străini şi indiferenţi, iar însfirşit unii le privesc cu groază, ca pe
nişte aşezări de troglodiţi, din vremuri străvechi".
Dacă întregim �cestea cu concluziile d-lui Dr. O. Banu din
cartea „Sănătatea poporului rornin", apoi avem adevărata înfăţişare
a majorităţii covîrşitoare a satelor noastre.
Cît de departe este acest sat real, satul întunericului, al bo­
liştei, al mizeriei, de satul-lux, satul-expoziţie, cum este, bună oară
cel dela Şoseaua Kisselef !
Oiţi dintre vizitatorii acesteia nu·şi vor fi făcut o idee cu totul
greşită despre înfăţişarea satelor noastre !
Munca cea uriaşă de ridicat'e a satului romîuesc n u poate se
îndrepta mai întîiu spre scele prea puţine sate înfloritoare cite le

www.dacoromanica.ro
 - 32 -

avem pe ici ·pe colo, ci ea trebue îndreptată spre marea mulţime a

satelor noastre, care sunt aşa cum le-a înfăţişat d-l Necnlau. Acolo
e munca cea mare de întărire a trunchiului neamului romînesc. Dar
cam s'o taci cind „sătenii manifestă neîncredere fată de şcoală, faţă
de spital, faţă de autorităţi, faţă de funcţionari de orice categorie,
fată de oricine şi de orice: inclusiv faţă de carte".
Explicaţia acestei atitudini de înăcrit� rezistenţă a sătenilor
autorul o găseşte mai ales în faptul că dela războiu încoace ţăranul
nostru a încercat numai desamăgiri.
HMulţi i-au făcut făgădueli şi i s'au arătat prieteni, mulţi
s'au bătut cu pumnul în piept în numele lui, dar toţi, în cele din
urmă, l-au ignorat şi l-au dispreţuit în fond." Şi în sflrşit, această
amărîtă constatare a autorului : .Ce poate să mai aştepte acest
ţăran de la politicieni, cind speranţele sale au fost aşa de multe
ori înşelate !"
Cu toată a.ceastă înfăţişare neagră a satului nostru şi cu toată
expu11erea dificultăţilor enorme care se pun de-a-curmezişul oricui
în«.,-earcă o l'idicare a satului la un nivel mai înalt de viaţă, d-l
Eug. Neculau arată totuşi că acele dificultăţi pot fi învinse de acei
dar numai de acel care simt chemarea să 1upte pentru ridicarea
satelor. Aceştia trebu e să trăiască viaţa satului fără a se lăsa co­
pleşiţi de mediu. Ei vor aduce o conceptie nouă de viaţă, vor În·
troduce forme noui de organiza1·e, de cultură şi de civilizaţie, însă
metodic şi. . • Numai cine şl-a oţelit carac­
cu o răbdare de fier.
terul, şi-a fortificat voinţa şt simte in acelaşi timp şi chema­
rea pentru o asemenea munch, va rezista tuturor greatdfilor
şi va găsi in el puterea de a se jertfi pe sine pentru acest
ideal social".
După părerea d-lui Eug. Neculau e deci de sine înteles că
fără o credintă animatoare nu se poate întreprinde nimic durabil în
mediul nostru sătesc. D-sa însă, ca un om practic ce este, îşi dă
• seama, în acelaş timp, că o asemenea muncă nu poate fi îndeplinită
cu succes fără o tehnică anumita. Asupra acesteia d-sa îşi propune
să stărue mai mult în monografia ce va publica-o la primăvară asu­
pra mişcării culturale dela Ungureni.
lată acum şi munca pe teren.
In .Martie 1927 d-l Eug. Neculau a înfiinţat în comuna Un­
gureni din jud. Botoşani un Cămin cultural, care a lucrat neîntrerupt
şi continuă. să lucreze pină acuma. Astăzi acest Cămin e transformat
în' Universitate populară. Această instituţie culturală şi-a extins me­
reu activitatea în satele dimprejur, în aşa măsură, încît astăzi ea ac-

www.dacoromanica.ro
 - 33 -

tivează î11 3 comune cu 12 sate. Acele 3 comune sunt : Ungureni

şi Călugăreni din iud. Botoşani şi Borzeşti din jud. Dorohoi. ln fie­
care din cele 12 sate este acum cîte un cămin cultural. Numai acei
săteni pot fi membri ai acestei Universităţi populare ca1·e îndeplinesc
anumite condiţiuni. Acele obligaţiuni fiind extrem de interesante, ară­
tăm măcar cîteva din .ele. Membrii sunt datori :
Sd albi!. in grddină cel puţin 20 pomi mari altoiţi sau pe­
pinierii. de puieţi altoiţi, să fină curtea în ordine şi cur4fenie.
să facă desmiriştirea, sd aibd cultu14. de lucernd, trifoiu sau
porumb furajer, sd aibd grădină de flori şi de zarzavat, sd
tind contabilitate casnică, să lucreze raţional pămîntul, să facă
plantaţie de salcîmt pe terenuri degradate etc . . . "

„Sd citeascd, în timp de iarnil. cel puţin 3 cărţi şi să

scrie rezumatul celor înţelese pe Foaia de lectură. Cei care nu
ştiu carte învaţă Abecedar" .
Comitetul acestei Universităţi popular«:: compus, în mare parte,
şi din săteni, veghează cu străşnicie ca aceste obligaţjuni să fie în­
deplinite întocmai. Acei membri cari nu îndeplinesc aceste condiţiuni
încetează de a mai face parte din organizaţie. Aşadară nu-i lucru
de şagă ci-i treabă serioasă aici I Şi-i destul de anevoios de a fi şi
mai ales de a rămîne membru al acestei Universităţi populare.
„Programul de lucru cuprinde 2 cicluri : cultural, dela 1 Oct.
Ia 1 April, şi economic, dela 1 Oct. ln decursul celui dintîiu se ţin
şezători, conferinţe, cursuri de popularizare la centru şi la filiale.
„Fiecare cămin cultural organizează cel puţin 15 şezători de
sea�ă . . . La acestea sătenii primesc informaţii care îi interesează,
din ţară şi din lume, apoi urmează o oră de lecturi (citesc numai
ei intre ei) şi în sfîrşit ora de distracţie, cînd se spun poveşti, glume,
ghicitori, toclale etc.
"Conducătorii au griid permanentd să insufle membrilor
dragostea pentru M. S. Regele, respectul pentru legile ţării,
cred/.nţll. în religia strămoşească şi iubirea sfdntă de patrie şi
de neam. Li se formează o disciplină socială"'.
Ceea ce este uimitor în toat� această organizare şi strădanie
e desigur rezultatul obţinut în urma muncii de pînă a.cum. Iată-l :
„S'au organizat 2000 de întruniri culturale, din care 312
conferinţe cu proecţii cii1ematografice fixe şi filme, 244 audiţii la
radio ; 79 producţii şcolare şi săteşti, 30 spectacole cinematografice ,
15 diverse şi 1320 şezători.
Universitatea are o bibliotecă centrală şi cite una în fiecare
sat. ln acestea din urmă cărţile sunt riguros alese aşa ca să poată

www.dacoromanica.ro
 - 34 -

forma pe săteni în directia sănătoasă pe care o urmăresc condu-

cătorii mişcării. •

Sătenii membri sunt obligaţi să aibă biblioteci personale, î1J.

care scop p1·imesc multe donaţii în cărţi iJela Universitate. . .
S'a organizat un muzeu agricol şi altul religios.
Pe lingă universitate funcţionează un comitet pentru construcţia
bisericii din Vicole11i. Acest comitet a adunat numai în răstimp de­
un an, suma de 30.000 lei şi 7 vagoane lemn de plop pentru
arsul cărămizilc.r.
Incă din 1932 s'a înfiinţat o cooperativă agricolă care a
înlesnit sătenilor procurare de seminţe, unelte, maşini agricole şi
re.producători de rassă bu11ă.
Tot prin cooperativă s'an făcut începuturile de apicultură„
viticultură1 sericicultură, legumicultură, avicultură şi creşterea raţională
a animalelor de muncii şi de hrană.
Prin cooperativă sătenii au avut iucasări i1nportante, care au
ajutat la ridicarea gospodăriei ei.
ln Februarie 1936 s'a înfiinţat şi o bancă populară care ru­
lează acum un capital de 50.000 lei. lmprumuturile se da.u numai
pentru scopuri gospodăreşti sau de fortă majoră (boală, moarte în
familie ş. a.)
ln 1937 reglu-
O deosebită atentiune s'a dat plantaţiunilor.
1zea avea aspect de stepă. S'au făcut în fiecare primăvară plan­
tări masive, astjel cd acum avem în regiune 50.000 de puieţi
• de pomi altoiţi, circa 6 OOO de pomi adulţi, pe rod, circa 5.000
de duzi şi nenumăraţi salcîmi şi arbori de pddure. E de notat
·

câ tnatnte de 1921, nu era cunoscut in regiune nici pomul

altoit şi nici dudul".
Acestea. sunt rezultatele, şi numai cele mai însemnate, a.le­
mişcării dela U11gureni.
Atit de adînc a întrat această mişcare în traiul şi obişnuinţa
sătenilor de acolo, încît ei sunt acum aceia care conduc bibliotecile
căminelor şi şezătorile lor, ei care minuesc aparatele de cinematograf>
de proecţie şi de radio, ei care ţin con/erinţe cu proecţiunt, ei
ca1-e vin cu diferite propuneri privind activitatea Universităţii lor. Şi
arată in toate aceste îndeletniciri nouă o conştiinciozitate, o înţelep­
ciuuP, un spirit de ordine şi de curăţenie, demne de imitat. Ei simt
că această mişcare nu e ceva străin, ci-i ceva de-a lor. Ei �tiu prea
bine că buna lor stare materială şi morală atîl'nă acum de viata şi
activitatea a.cestei Universităţi. De aceea ae şi supun cu atîta promp·

www.dacoromanica.ro
 - 35 -

titudine disciplinei şi d iverselor obligaţiuni hotărite tot de

dînşii.
Acum cîtiva ani î n urmă, cînd d-l Eug. Neculau plecase la
Paris ca să-şi complecteze studiile, membrii căminului, săteni din
Ungureni, îi scriau scrisori în citre, după ce îi arătau ce au n1ai
făcut nou în gospodi'iria lor (cite straturi de ceapă şi de alte legu­
...), îşi exprimau la s!îrşit teama ră
me au semănat etc d-l Neculau
110 va fi pe depli11 mulţumit cu munca lor. L-am văzut atu11ci
pe Neculau. Ii luceau ochii în lacrimi de o duioşie părinteasca.
Asemenea clipe de mulţumire nu-i e dat oricui să le aibă. Ca unui
copil îi juca sufletul de bucurie.
Apreciind aceste rezultate, ne-am aştepta de sigur ca o ase­
menea mişcare să fie sprijinită de vrernelnica noastră elită politică
de azi. ln Joc de sprijin însă, actualii noşt1·i conducdtori au iutre­
prius tot ce le-a stat în putinţă ca să distrugă mişcarea, adică munca
de 9 ani a unui om iluminat şi a sătenilor din 12 sate. Au mers
pînă acolo cu 1netodele lor de guvernare, încît au căutat să co11rupă
cu bani şi cu alte inijloace pe cîţiva dintre colaboratorii conducăto­
rului, doar vor putea stinge în felul acesta lumina unui ideal şi nă­
dejdile bine întemeiate ale sătenilor. Şi aceasta numai peutrucă d-l
Eug. Neculau i·efuză cu încăpăţîuare să facă politică milita11tă. Dar
politicianismul acesta tulbure va trece cit de curînd, căci doar oştile
cele verzi ale Arhanghelului Mihail stau gata la datorie şi munca
d-lui Neculau va fi apăl·ată şi sprijinită rum se cuvine.

Nu găsesc cerneală destul de groasă ca să subliniez şi nici

cuvinte destul de potrivite ca să aşez în deplină lumină munca şi
rezultatele direct uiinitoare ale Universitătii populare din Ungureni.
Mi-a fost dat să cunosc multe cătnine culturale di11 ţara noas­
t1·ă, unele cu o activitate destul de frumoasii, dar nicăi1·i şi nici odată
n'am auzit, nici n'am văzut să se fi săvîrşit, la noi, in vreo comună,
o munc� socială aşa de folositoare, aşa de multilaterală şi care în­
tr'un timp aşa de scurt să ridice la o nouă treaptă de evoluţie <>

primitivă structură economică şi culturală a atitot· sate.

·

Secretul acestui succes neobişnuit îl găsim în însuşi sufletul

iniţiatorului şi conducătorului acestei mişcări, �I d-lui Eug. Neculau.
Insuşiudu-şi o solidă cultură filosofică, (d-sa este profesor de filosofie
la Seminarul teologic din I aşi) 1nunceşte în 4 din cele 7 zile ale
sl>ptămînii tn Ungureni, unde conduce personal această mişcare. Bun
şi credincios ca un creşti n adevărat, harnic şi cinstit ca u11 Romîo
adevărat, înţelept şi modest ca un filosof adevărat, răbdător şi per-

www.dacoromanica.ro
 - 36 -

-severent ca un pedagog adevărat, d-sa îşi arde, zi cu zi, energiile

9ale, muncind cu credinţă, cu sistem şi cu o hotarîre de fier la ade­
vărata înălţare culturală şi economică a săteanului nostru. Numai
aşa se poate explica şi faptul că a izbutit să topească neîncrederea
şi să înfrîngă rezistenţa de veacuri a sătenilor faţă de orice iniţiativă
�ărturărească ce tinde să schimbe străvechile tipare de viaţă econo­
mică şi culturală a satelor noastre.

Munca acestui om nu s'a înd reptat spre satele înfloritoare,

unde e uşor să lucrezi, ci spre cele mai năcăjite, mai sărăcăcioase
aşezări romî n eş ti din cite sunt pe pămîntul Moldovei. Şi nu e o
muncă de suprafaţă, ci-i una de adîncime. Mai mult încă decît în
rezultatele atît de frumoase, valoarea acestei opere o găsim în pi lda
de muncă organizata, de voinţă stăruitoare şi mai ales de jertia de
9ine, toate puse în serviciu l unui ideal rominesc. O asemenea pildă
va lumina îndelung şi departe, peste marginile vremii.
Mişcarea legionară care se întemeiază pe crediută,. muncă �i
jertra, şi s'a văzut cit de mare şi dnre1·oasă e jertra ei ! e pătrunsă
de deplină înţelegere pentru fapta de lumină a Universităţii din Un­
gureni, iar în d-l Eugen Neculau ea vede un ostaş dintre cei mai
aleşi din marea oaste · a Romînilor noi, cari împlinind un destin lu­
minos, vor z1nulge ţara din mîoa politicianilor corupţi şi nepricepuţi
.şi-o vor transforma într'o uriaşă tabără de munca.
Claudiu Usatiuc.

REVISTA CĂRŢILOR.
C. Narly, Ciitre o politică şcolară. Bucureşti 1937. 138 pg.
40 lei. - Din „ Cuvi n t înainte" : „ Articolele strînse la un loc aici
au fost publicate în Revista de Pedagogie, incepînd odată cu apariţia
.acesteia în 1931 şi pînă în prezent. Chestiuni referitoare la şcoala
primară, secundară şi la universitate au fost desbătute în aceste ar­
ticole pe măsură ce împrejurările tăceau oportună discutarea lor.
Toate au pe de-o parte un rost critic, pe de-alta de sugerare a unor
eventuale reforme trebuitoare şi posibile. . . . Cărticica de fată are un
caracter de luptă , nu pentru idei depărtate de viaţa de toate zilele,
ci pentru realizări practice, de utilitate imediată, în diversele do­
menii ale şcoalei şi educaţi ei romineşti ". Şi aci, ca şi în domeniul
pedagogiei teoreticE>, D-l Narly n i se înfăţişează cu mpenit, cu jude­
cată obiectivă şi exprimată cu claritatti desăvîrşită: Poate că în unele
chestiuni l-am vrea mai înspre linia noastră, mai aproape de zbu­
ciumul şi nădejdile flamurei verzi . . .

Orlgore Nandriş, Iosif Pllsudski. Ediţia a dona cu dis­

�ursul funebru al Ai1inistrului Republic�i Polone Miroslav Arci­
szewski. Bucureşti 1936. - Pe cînd Mussolini şi Hi tler sunt re-

.
www..da man1ca.ro
coro
 - 37 -

formatori politi ci, luptători caridau unor State existente o nouă

structură şi o nouă orientare ide o log ică şi practică, Masaryk şi
Pilsudski sunt făuritori de State noul, pregătind încă de înaintea
războiului mondial şi mai ales în cursul războiului renaşterea
celor două State : Cehoslovacia şi Polonia. D-l Nandriş ne dă cu
rară măestt·ie de expunere documentată imaginea personal ităţii dece­
datului mareşal al Poloniei. „Acest erou, care a. trecut cu dinţii.
încleştaţi de revoltă pe drumurile cele mai prăpăstioase a.le istoriei„
deschizînd, prin opera realizată prin sufer in ţele sale, căi noui popo­
rului polon, este una din acele figuri legendare ale istoriei, cari
intră. încă în viaţă fiind, în cultul p<1porului, unul dintre acei eroi
în jurul cărora posteritatea tese legenda întemeietorilor de ţări, a
organizatorilor de popoare. Din viata lui se desprinde un adevăr :.
Nici un idea.I nu este prea îndrăzne ţ, dacă pentru el omul aruncă
în luptă toată energia şi toată credinta. sa şi dacă luptînd fără în­
cetare nu cruţă nici un sacrificiu". Şi ca să ştim : „In politica ex­
tern ă, alianţa cu Romînia a fost pentru el unul din pivoţii p rincipali .
Prietenia polono-romînă este axa p ăcii în Europa orientală. Ea tre­
buie să rămîie neclinti tă şi să prospereze spre binele ambelor po­
poare" . Studiul D·lui Nandriş merită sii fie citit cu atenţie.
Dimitrie Bucevschi, O viaţă de om în slujba n(!amului.
Schiţă istorică despre Tipografia Mitropolitul Silvestru (Proprietatea
Societăţii pentru cultura şi literatura romînă). Cernăuţi 1937. 76 pg .

- Autorul, director al Tipografiei Mitr. Silvestru, aduce prin lucra­

rea sa o pretioa să contribuţie pentru cunoaşterea istoriei culturale a.
Romînilor din Bucovina. ln lupta împotriva stăpin ir ii străine, slova
tipărită era cea mai puternică armă de apărare a Romînilor. Mitro­
pol i tu l Silvestru îşi dăduse seama de importanţa unei tipografii ro­
mîueşti şi după multă străduinlă reuşi 8ă dea fii nţă tipografiei care
a.zi este proprietatea Societ pentru cultură din Cernăuţi. D-1 Bu­
.

cevschi el însuş, împlinind în curînd vîrsta de 80 de ani, a stat 5f>

de ani î11 fruntea tipografiei. I11 acest lung timp, zice autorul „fiinţa
tipografi.ei s'a împletit cu viaţa şi munca mea". D-l Bucevschi şi·a
dobîndit prin munca sa neobosită, cinstea sa exemplară şi mai pre·
sus de toate prin jertfele aduse pentru cauza naţională, toată dra­
gostea noastră şi va ramînea pildă vecinic vie pentru generaţii!&
viitoare.
Ernest Bernea, Oînduri pentru ]arâ Nouă. Bucureşti 1937.
(Colecţia „Rîn duiala" 4). pg 28. Lei 8. - Ca şi celelalte trei nu­
.

mere (E. Bernea, Tineretul şi politica ; D. C. Amzăr, Naţionalismul

Ti1•eretului ; M. Poli hroniade, Tineretul şi politica externă), şi acesta
al patrulea din Colecţia „Rînduielii ", aduce scurte, dar temeinice şi
logiceşte strîns legate, studii : Ce inseamnă a face politică, Sat şl
Oraş> Ce este o graniţă, Misiune romînească. Te miri cum î11
cîteva pagini autorul reuşeşte să strîngă şi să ferece o bogăţie de
idei. Aceste broşuri ale 11Rînduielii" inaugurează la noi un nou gen
de scrieri politice, stînd la mijloc între studiul de revistă şi articolul
de ziar : temeinic ca cel di11tîiu, scurt şi clar ca cel din urmă, el
împreună calităţile bune şi evită scăderile amîndurora. T. B.

www.dacoromanica.ro
 - 38 -

R EVISTA REVISTELOR.
------ --

Iconar II. 5 (Ianuarie) 1937, Rînduri adînc simţite şi turi1ate

in formă frumoasă închină Iconarii" memoriei eroilor Jonel Moţa
„

şi Vasile Marin : ln hac signo vinces; Eroism de Sever Al.

SJătinescu ; Moartea eroică de Mircea Streiuul ; Sub semnul jert·
fei lui Ionel Moţa de Ion Negură ; lndlţarea la cer de Barbu
Sluşanschi ; Suprema jertfă de V. I. Posteucă. Vasile Posteuca mai
scrie un articol aspru la adresa celor ce vl'eu să îngroape opera lui
Dumitru Strdchinaru, dela a cărui moarte s'a scurâ un an de zile.
Cronici şi Insemnări bogate şi interesante. • Cuvîntul studenţesc.
Organ oficial al Uniunei Naţionale a Studenţilor Creştini Romini.
Red. şi adm. Bucureşti, Cal. Plevnei 61. An: XII, No. l-4
(lan.-Febr. 1 937). Număr festiv închinat eroilol' Ion I. Moţa şi
Vasile Marin. Cuprinsul : Şerban Milcoveanu, Mormînt sfint. Nesm
mesianic. A Vtntu, ţ Ion 1\-foţa, biografie ; Mihail Pollhroniade,
t Vasile Marin, biografie ; Simion Mehedinţi, Urmaşii lui Emi­
nescu ; Corneliu Georgescu, Rindu1'i pentru martiri ; Radu Miro·
novici, Ion Moţa ; Constantin Demetrescu, Ion �foţa, elev al li­
ceului Sf. Sava ; U. Racoveanu, Să tacă tot trupul ; Preotul N. S.
Oeorgescu·Edineţi, Eroi ai crucii, 1nucenici ai neamului ; Vasile
Christescu, Jertfa lui Ion Moţa şi Vasile Marin în lumina istoriei ;
Dr. V. Trifu. Ionel �Iota nu a murit ; Ioan V7ctor Vojen, La pă­
ri11tii lui Vasile Marin ; Ernest Bernea, lntuarcerea acasă ; Victor
Paiu Gîrctneanu, Răscumpărarea. • Predanla, revist1. de Cl'itică
teologică. Director G. Racoveanu. Red. şi sd1n. Preot P1·otesor
Grigorie Cristescu, str. Barbu Văcărescu 107, Bucureşti. Apare de
două ori pe lună. Abon. 200 lei pe an. An. I, No. 1 (15 Febr. 1937).
-Ouvînt de lămurire. Nae Ionescu, Pt1ntru o teologie cu „ nespecialişti."
Pr. I. D. Petrescu, Cintarea corală în biserica noastră romînească.
Pr. Grigorie Cristescu, lnapoi la Molitfelnic. -� Ion Moţa şi Va­
sile Marin. lnformaţiuni. Dorim acestei reviste viată lungă spre
· binele Bisericii noastre. • Revista lnstltutulul Social Banat­
-Crişana. Dir. Dr. Cornel Grofşorean. Timişoa1·a. An. IV, No. 16.
1936 (Oct.-Nov Dec.) La „Studii" : Dr. C. Grofşorean, Politica
.•

.externă ; Grigore Jon, Apropierea bulgaro·iugoslavă ; Ion Negru,

Pierdem şi pămintul ; C. Stoicanescu, Situaţia economică şi proble­
ma naţionalitătii în oraşul Timişoara. La însemnări, redacţia închină
o pagină mişcătoare jertfei celor doi legionari eroi : „Doi făcliei l
morţi pentru ideie". Recenzii numeroase şi instructive. La rubrica
.,, Administrative" : Raport asupra activităţii Institutului dela 1 Apr.
1935-· 1 Apr. 1986. Revista aceasta nu e numai un izvor de te­
meinică documentare în domeniul social şi politic, dar e un tar lu­
minos de conştiinţă şi simţire rominescă. • Arhiva pentru ştilnta
�I reforma socială. Bucureşti. An. XIV, 19361 ne aduce partea
a II- a a volumului omagial închinat d·lui D. Gusti la împlinirea de
25 de ani· de invăţămînt universitar. Cuprinde in 1328 + 31 pa·
gini, 35 de studii. Amintim între ele pe cel al d-lui C. Narly,
„O�oziţia generaţiilor şi educaţia". • Sociologie Romineascl.

www.dacoromanica.ro
 - 39 -

Director D. Ousti. An. 1, No. 12. (Dec. 1936). La Studii : Traian

Hersent, Ceata feciorilor din Drăguş ; C. Brăiloiu şi H. H. Stahl,
Vicleiui 'din Tirgu-Jiu ; Const. D. Oib, Colindă din Şanţ (Năsăud ),
Cronici, Documente, Recenzii. ·

T. 8.

Am mai primit la redacţie :

Reviste
.

Orientări, �Ioi n eşti (Bacău). • Curierul economic şi social,

Sibiu, str. Turnului 33 (An. I, N-rele 1, 2). • Făt-Frumos, Cer­
năuţi. • Avinturl Culturale, Bîrlad. • Plaiuri Săcelene, Satu­
lung-Săcele (Ju,l. Braşov). • Şcoala Someşană, Gl1erla. • Lu­
mina, Revista- Liceului romin din Grebena··Gr�cia. • Conferenţa,
Bucureşti II, Calea Griviţei 26. • Pagini literare, Turda. • Ge­
neraţia de milne, Revistă literară redactată de el. VlI-a a Liceu_.
lui „ Gen eral Drăgălina" Oraviţa sub conducerea d-lui dirig. I. C.
Stoica. • Vieaţa creştină, Cluj. • Decalogul, Bucureşti. • Oră­
dlna Gospodarului, Revistă pentru răspîndirea pomiculturii Red. . •

Pocoleni 1. Fălticeni, jud. Baia.

Ziare
Libertatea. Redacţia : Orăştie, Jud. Hunedoara, Adm. : Bucu­
reşti, Calea Victoriei 63. Această foaie pentru săteni şi muncitori,
întemeiată la Orăştie în anul 1902, a fo8t editată şi susţinută cu
neobosită inuncă şi grele jertfe de părintele Ion Moţa, ajutat în ul­
timii ani de fiul său Dr. Ion /. Moţa După moartea eroică a aces­
tuia, ,,Libertatea" a devenit proprietatea familiei n1oştenitoare a lui
Jon I. Mo ţa. Ea a fostt este şi va răminea cel mai luminos focar
de credinţă 11eclintită în destinul Romîniei Eterne. • Legionarii.
Director Cola G. Ciumetti. Bazargic. • Ogorul, Bucureşti. • De·
şteptarea României, Ploeşti. • Cuvintul Argeşului, Piteşti. Nr.
28-30 închinat î n întregime memoriei lui Ion I. )fota şi Vasile
Marin, cu numeroase fotografi i • Omul nou, Brăila. • Opinia
.

Bucureşteană, Bucureşti II, str. Vasile Gherghel 9. • Semne (�i­

teratură, Artă, Critică), Red. Stelian Tecucianu. Slatina. An. 1, Nr. 1.
• Macedonia, Bucureşti. • Ideea Naţională, Buzău. • Frontul
Rominesc al Bucovinei, Director : R. Cindea. Red. şi Adm. Cer­
năuţi, Roşa 1715. • Cuvintul Satelor, Lugoj şi Timişoara. •
Chemarea, Director Laur Preda, laşi, str. Cuza Vodă 17. • Vo­
lnta Şcoalel. Foaia învăţătorilor din Bucovina. Cernăuţi, Piaţa
Unirii 3. • Cuv.intui nou, Satu-Mare. An. I, No. 12-13 închinat
meruoriei lui Ion l\'Ioţa şi Vasile Marin,

www.dacoromanica.ro
 - 40 -

In curîud va apare în editura ,,Insemnari Sociologice" studiul

D-lui prof. univ. Traian Brăileanu

• •

o broşură de cam 60-80 pagini. Preţul 25 lei exemplarul.

Acest studiu constitue, pe de-o parte, o i11troducere la teoria
.

generală a comunităţii umane şi reprezintă, pe de alta parte, după

părerea noastrli, cea mai clară şi mai pătrunzătoare schiţare a te­
meiutilor sociologice pe cari se sprijină ideologia legionară.
Cartea poate fi comandată direct la autor, trimiţindu-se preţul
de cost, sau prin librării, în modul obişnuit.
Ion Ţurcan.

Pepiniero de pomi roditori

din Pocolenl Jud. Baia
Intemeiată de cîţiva luptători legionari cari aduc la cunoştinţă
că oferă camarazilor legionari pomi roditori din cele mai alese soiuri
Cll preţuri foarte convenabile.
Cer să li se deie concurs de către bunii romîni.
Gratuit catalogul ilustrat pe 1937 şi orice informaţiuni cerute
în branşa pomiculturii.

www.dacoromanica.ro
 '

'
•

J
•

•
•

• •

•
•

•
•

·)
•

•
•
•

I •

•
•

•
I
• •

• •
'
-

•
wwwd
. acoro1narrica.ro