Deficiența de limbaj

Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului.

Ea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung și
dificil proces de învățare, presupunând un efort îndelungat
din partea individului, în decursul dezvoltării
ontogenetice.
 Una dintre schemele posibile de clasificare a
tulburarilor de limbaj, în functie de mai multe criterii,
îi apartine lui M. Gutu (1975) și ia în considerare
urmatoarele criterii:
 criteriul anatomo-fiziologic:
- tulburări ale analizatorului verbomotor, verboauditiv ;
- tulburări centrale sau periferice;
- tulburări organice sau functionale.
 criteriul structurii lingvistice afectate :
- tulburări de voce;
- tulburări de ritm și fluență;
- tulburări ale structurii fonetico-fonematice;
-tulburări complexe lexico-gramaticale;
- tulburări ale limbajului scris.
  criteriul periodizarii, în functie de aparitia
tulburarilor de limbaj:
- perioada preverbală(pâna la doi ani);
- perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani);
- perioada verbală(peste 6 ani);
 criteriul psihologic:
- gradul de dezvoltare a funcției comunicative a
limbajului;
- devieri de conduită și tulburări de personalitate.
A. Tulburari de vorbire:
 Tulburări de pronunție: Dislalia, Rinolalia,
Disartria;
 Tulburări de ritm si fluență: Balbaiala , Tahilalia ,
Bradilalia;
 Tulburări de voce: Afonia , Disfonia, Fonastenia.
B. Tulburări de citit- scris:
Alexia – dislexie, Agrafie- disgrafie.
C. Tulburări complete de limbaj: Alalie, Afazie;
D. Tulburări de dezvoltate a limbajului:
Mutismul, Întarzierea în dezvoltarea generală a
vorbirii.