C� ce-mi iese de pe buze mi-e �i-n g�nduri ca-n cuvinte; Iar �n leg�tura cu-al�ii, dup�-a Ta pova�� bun�, M� feresc de-asupritoarea cale-a celor f�r� minte.
Pa�ii mei pe-a Ta c�rare merg mereu cu neclintire;
�ie strig: ascult�, Doamne, �nspre glasul meu Te-apleac� �i-mi arat� bun�tate, Cel ce dai ad�postire Celor asupri�i c�nd r�ii caut� r�ul s� li-l fac�!
M� p�ze�te ca lumina ochilor cu-a� Tale-aripe
De vr�jma�ii mei de moarte �i de ura lor cea mare, C� li-e inima �nchis� �i-s f�lo�i, �n orice clipe M� p�ndesc �i m�-nconjoar� la p�m�nt s� m� doboare.
Parc�-ar fi un leu ce-ntruna dup� prad� st� la p�nd�
Scoal�, Doamne-a�ine-i calea, �l doboar� �i m� scap�; Scap�-m� de to�i vr�jma�ii �i de-a urii lor os�nd�, Cu-a Ta sabie-ascu�it� de-al lor s�nge Tu-i adap�!
Izb�ve�te-m� Tu, Doamne, de-ace�ti oameni care-n lume
Parte au �n via�a asta de bel�ug �i desf�tare, C�rora le-ng�dui, Doamne, bun�t�i f�r� de nume, De-�i �mbuib� �i urma�ii cu prisosul lor cel mare!
Iar eu, Doamne, �n curata, sf�nta nevinov�ie,
Voi vedea pe totdeauna Fa�a Ta cea Str�lucit�; C�nd m� voi trezi din noaptea ce-a trecut pe ve�nicie, M� voi s�tura de Chipul �i de Fa�a Ta Sl�vit�