Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
CUPRINS
INTRODUCERE
1.1 Definiţii
uzuale..................................................................................................................... 9
social şi
ecologic .................................................................................................................. 11
1.3 Motivaţiile ce stau la baza practicǎrii
agroturismului............................................................ 15
2.4.1
Economia..................................................................................................................... 28
2.4.2
Industria....................................................................................................................... 29
2.4.3
Agricultura................................................................................................................... 31
2.4.4
Învǎţǎmântul................................................................................................................ 31
2.4.5
Populaţia...................................................................................................................... 33
3.1.1 Resurse
naturale........................................................................................................... 36
3.1.1.1
Relieful........................................................................................................... 39
3.1.1.2
Clima............................................................................................................... 42
3.1.1.3 Reţeaua
hidrograficǎ....................................................................................... 43
3.1.1.5 Rezervaţiile
naturale....................................................................................... 45
3.1.2. Resurse
antropice...................................................................................................... 47
3.2.1 Unitǎţi de
cazare......................................................................................................... 59
3.2.2 Unitǎţi de
alimentaţie.................................................................................................. 67
3.2.3 Instalaţii de
agrement.................................................................................................. 68
3.2.4 Instalaţii de
tratament.................................................................................................. 69
4.1
Aşezǎrile .............................................................................................................................
. 82
4.2 Meşteşugurile
ţǎrǎneşti......................................................................................................... 83
5.2.Numărul de
înnoptări........................................................................................................... 92
agroturismului în
România.................................................................................................... 97
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
İNTRODUCERE
Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent printre
altele de condiţiile meteo, dar mai ales de starea mediului înconjurător. Astfel întreg
materialul turistic, materie primă a “industriei călătoriei şi ospitalităţii”, este parte
1[1] Neguţ Silviu, Suditu Bogdan – Geografie economicǎ mondialǎ, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001, p. 190
integrantă a mediului înconjurător, şi drept urmare, depinde în mod direct şi obiectiv de
calitatea şi ospitalitatea zonelor turistice.
Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care
omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni
şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se
distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria
creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la
un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în
special, şi a mediului înconjurǎtor în general2[2].
Pentru a-şi satisface nevoia de mişcare fizică, oamenii doresc să-şi petreacă mai
mult timp liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc şi cât mai
2[2] www.wikipedia.org
Dacă în ţări ca Franţa, Germania sau Austria, turismul rural are deja o vechime
de câteva decenii, în România, această formulă de vacanţă cu sejur în gospodăriile
4[4] www.fonduriue.mfinanţe.ro
ţăranilor se practică de puţin timp într-un cadru organizat.
Turismul rural se practică în România din anii `20-`30, dar abia între 1973-1974
s-a încercat revitalizarea acestuia prin identificarea a 33 de „sate turistice” din toate
zonele etnografice şi omologarea gospodăriilor ţărăneşti, însă, acţiunea a fost stopată
din raţiuni politice. Ulterior, au fost omologate 13 sate, dar au funcţionat numai două:
Lereşti (Argeş) şi Sibiel (Sibiu).5[5]
5[5] Bran Florina, Marin Dinu, Şimon Tamara – Turismul rural. Modelul european, Editura Economicǎ, Bucureşti,
1997, p. 130
După 1990, s-au iniţiat acţiuni de promovare a turismului rural, la nivel
organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare şi cooperare internaţională. Astfel, s-a
înfiinţat Comisia Zonei Montane, care avea şi sarcini de organizare şi promovare a
turismului în mediul rural, apoi au apărut agenţi economici specializaţi. Apoi,
constituirea ANTREC, a dat un nou impuls acestei forme de turism.
peisaje de un neasemuit pitoresc, zeci de izvoare minerale, pajişti alpine întinse, ape
nǎvalnice, pǎduri compacte cu o faunǎ ce i-a adus faimǎ printre vânǎtori6[6].
CAPITOLUL 1
Deşi este considerat de cei mai mulţi dintre specialişti ca un fenomen propriu
perioadei contemporane, prin care se valorifică potenţialul turistic al unui spaţiu,
turismul s-a cristalizat la sfârşitul sec. XIX şi, ca atare, primele încercări de definire şi
caracterizare a acestuia datează din acea perioadă.
8[8] Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, Şimon Tamara – Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turisticǎ a spaţiului, Editura Universitarǎ, Bucureşti, 2003, p. 13
9[9] Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, Şimon Tamara, op. cit., p. 14
rezoluţii şi recomandări cu privire la conceptele utilizate în turism, printre care şi
definiţii ale turismului, călătorului şi turistului10[10]:
Vizitatorul reprezintă orice persoană care călătoreşte într-un loc, altul decât
cel obişnuit, pentru mai puţin de 12 luni consecutive şi al cărei scop principal nu este
acela de prestare a unei activităţi lucrative la locul vizitat.
Turistul este vizitatorul care rămâne cel puţin o noapte în mijloacele de cazare
colective sau private la locul vizitat.
10[10] Bǎltǎreţu Andreea – Turism internaţional. De la teorie la practicǎ, Editura Sylvi, Bucureşti, 2004, p.13
bază suplimentare, cât şi activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de
gazdele turiştilor (activităţi productive de obţinere şi prelucrare a produselor agricole
în gospodărie şi comercializarea acestora către turişti, sau prin reţele comerciale,
precum şi modul de petrecere a timpului liber).11[11] Ambele forme de turism se
încadreazǎ în noţiunea mai generalǎ de turism „moale”, cel ce se practicǎ fǎrǎ a deranja
echilibrul natural dintr-un areal.
11[11] Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, Şimon Tamara, op. cit., p. 17-19
12[12] Bran Florina, Marin Dinu, Şimon Tamara, op. cit., p. 130
Odihna la ţarǎ este o alternativǎ din ce în ce mai atractivǎ pentru orǎşeni.
Sǎ colinzi ziua întreagǎ pǎdurile şi fâneţele, sǎ te abaţi pe la o stânǎ, iar seara sǎ dormi
într-o camerǎ mirosind a mere coapte ... acestea sunt imaginile pe care le derulǎm în
minte atunci când, copleşiţi de griji şi stresaţi de aglomeraţia strǎzii, începem sǎ visǎm
cu ochii deschişi la o vacanţǎ idealǎ.
Într-adevǎr, turismul rural este preferat de tot mai mulţi turişti români şi strǎini
„saturaţi” de modernitate, de oraşele poluate, de aglomeraţia marilor hoteluri.
Dupǎ cum se observǎ, agroturismul, componentǎ a turismului rural, are cele mai
mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de
viaţǎ al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economicǎ a localitǎţii rurale şi comunitǎţii în
general şi nu în ultimul rând, în protejarea şi conservarea mediului natural şi
construit, în contextul unei activitǎţi economice pe principii ecologice (turismul incitǎ
la protejarea mediului). De aceea, interesul comunitǎţii şi autoritǎţii locale este acela de
13[13] Mihalache St., Stoian M., Istrate Ion, Manole V., Bran Florina – Agroturism, turism rural,
Editura Fax Press, Bucureşti, 1996, p. 29
a elabora o strategie de organizare şi dezvoltare durabilǎ şi de promovare a turismului
rural, cu precǎdere a agroturismului, la nivel local, cu concursul tuturor agenţilor
economici implicaţi în desfǎşurarea acestei activitǎţi.14[14]
14[14] Vasile Glǎvan – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economicǎ,
Bucureşti, 2003, p. 147
Turismul ajutǎ la creşterea fenomenului de stabilitate, dar şi de restrângere a
procesului de emigrare a populaţiei rurale, deci de întreţinere a acesteia la
diversificarea ocupaţionalǎ a populaţiei rurale, îndeosebi cea tânǎrǎ, pǎstreazǎ modelele
socio-culturale existente, a tradiţiilor populare şi a arhitecturii locale, contribuie la
educaţia şi instrucţia populaţiei turistice tinere în vederea lǎrgirii orizontului de
cunoaştere a mediului rural din ţara noastrǎ, ajutǎ la creşterea calitǎţii vieţii populaţiei
locale, strângerea de relaţii prieteneşti între localnici şi turişti, creeazǎ o imagine
externǎ favorabilǎ României, prin contactul turiştilor strǎini cu etnocultura şi
ambianţa naturalǎ şi ospitalierǎ a satului românesc.
Dupǎ cum se poate observa , toate aceste activitǎţi turistice au impact atât asupra
mediului înconjurǎtor cât şi asupra mediului economic şi a celui social.
15[15] Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, Şimon Tamara, op. cit., p. 282
Pornind de la caracteristicile mediului citadin, alǎturate convenţiilor sociale
specifice, poate fi depistatǎ o serie de necesitǎţi pe care orǎşeanul le emite din ce în ce
mai constant şi tinde sǎ le transforme în acţiuni16[16]:
• Reîntoarcerea la naturǎ, motivaţie valabilǎ pentru toate categoriile de varstǎ, sex, profesie,
statut social. Este rezultatul necesitǎţii de relaxare, sǎnǎtate, confort fizic şi spiritual;
• Motivaţiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, armonie, naturaleţe, determinǎ
majoritatea turiştilor, care viziteazǎ satele respective, sǎ se considere privilegiaţi pentru posibilitatea de
a cunoaşte locuri atât de frumoase şi de pitoreşti;
• Odihna, cura de aer şi fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc sǎ beneficieze
cei care îşi îngrijesc sǎnǎtatea în vacanţǎ;
• Sportul, vânǎtoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile sunt motivaţii care capǎtǎ o
notǎ autenticǎ, lǎsând loc suficient iniţiativei, imaginaţiei şi înclinaţiilor individuale.
16[16] Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenatu Daniel, Şimon Tamara, op. cit., p. 275
De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mod de selecţionare
a turiştilor, aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în funcţie de principalele
lor motivaţii şi opţiuni turistice.
Aşezǎrile rurale de interes turistic sunt prezente, şi s-au dezvoltat, pe cele mai
variate forme de relief, de pe litoralul Mǎrii Negre şi Delta Dunǎrii, pânǎ în zona
montanǎ, fiind grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore17[17]:
• Satele peisagistice şi climaterice se caracterizeazǎ prin prezenţa unui cadru natural atractiv,
cu elemente de potenţial turistic numeroase şi variate, care favorizeazǎ petrecerea timpului liber.
Aşezǎrile turistice de acest tip, situate în zone de deal şi de munte, cu casele raspândite la o oarecare
distanţǎ unele faţǎ de altele, dar şi în zona litoralǎ – sunt adecvate turismului de sejur, oferind
posibilitǎţi de plimbare în aer liber, bǎi de aer, helioterapie, drumeţie: Tismana (Gorj), Brǎdet (Argeş),
Botiza (Maramureş), Vama Veche (Constanţa).
• Satele balneare susţin turismul balnear de importanţǎ localǎ şi mai rar regionalǎ, bazându-se
pe o serie de „resurse turistice” exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase, mofete, izvoare
sau lacuri sǎrate, nǎmol: Zizin (Covasna), Coştiui (Maramureş), Sǎcelu (Gorj).
• Satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de
zǎpadǎ persistent, condiţii de pantǎ deosebite ce favorizeazǎ practicarea sporturilor de iarnǎ (Fundata,
Gǎrina – Jud. Caraş), dar şi zonelor joase, cu oglinzi de apǎ, care susţin sporturile nautice (Murighiol)
etc.
• Satele turistice pastorale (Vaideeni, Prislop, Jina). În aceastǎ grupǎ pot fi incluse satele de
munte în care preocuparea de bazǎ a localnicilor este creşterea oilor şi vitelor, şi care pot sǎ atragǎ
turişti, prin meniuri bazate pe produse lactate.
• Satele turistice de creaţie artisticǎ şi artizanalǎ (Tismana, Margina, Cordun, Sǎpânţa) atrag
turiştii interesaţi de creaţia artisticǎ şi artizanalǎ, prin posibilitatea achiziţionǎrii unor astfel de creaţii
direct de la sursǎ, de la producatorul însuşi, precum şi posibilitatea de a asista la modul de
confecţionare al acestora.
• Satele turistice etnofolclorice grupeazǎ aşezǎrile rurale care deţin un fond etnografic, de
valoare inestimabilǎ, reprezentat prin muzee etnografice, arhitecturǎ popularǎ de excepţie, port
tradiţional şi folclor: Curtişoara (Gorj), Rǎşinari (Sibiu), Vama (Suceava) etc. Aceste sate pot oferi
turiştilor servicii de cazare şi masǎ în condiţii autentice (mobilier, decor şi lenjerie în stil popular, meniuri
tradiţionale servite în veselǎ şi cu tacâmuri specifice, farfurii şi strǎchini de ceramicǎ, linguri de lemn
etc.).
17[17] Cândea Melinda, Bran Florina – Spaţiul geografic românesc, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2001, p. 291
• Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care
prin inedit, unicitate şi frumuseţe, atrag spre vizitare numeroşi turişti strǎini şi autohtoni: Andrieşeni
(Vrancea), Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramureş) etc.
• Sate turistice pomiviticole unde principala activitate este cultivarea pomilor fructiferi şi a
viţei-de-vie iar turismul se poate practica pe toatǎ durata anului, atât în perioada recoltǎrii cât şi dupǎ
aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor şi a preparatelor pe baza lor: Recaş, Şiria, Agapia etc.
Cazarea în satele turistice se poate organiza şi amenaja pe mai multe tipuri şi anume:
- casǎ de vacanţǎ, alta decât cea locuitǎ de gospodar, construitǎ ad-hoc sau
eliberatǎ în sezonul turistic;
- spaţiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotǎ) în grǎdinǎ sau
livadǎ, gospodarul locuind în apropiere, spre a asigura securitatea turiştilor;
Alimentaţia publicǎ. În satele turistice, servirea mesei pentru turişti se poate realiza în
mai multe modalitǎţi:
- demipensiune;
- pensiune completǎ sau demipensiune acordatǎ de o familie unui grup mai mare
de turişti, care locuiesc în gospodǎrii diferite;
Criteriile minime pentru intrarea unei gospodǎrii în circuitul turistic se referǎ la:
- accesul în camerele de dormit şi la grupurile sanitare sǎ fie direct, fǎrǎ a se trece prin
alte camere;
Clasa I - camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, grup sanitar propriu fiecǎrei camere, cu WC,
lavoar, duş, (cadǎ), cu apǎ rece şi apǎ caldǎ.
Clasa II - camerǎ cu 1-2 paturi, 10-16 mp, cu posibilitǎţi de încǎlzire asigurate şi grup
sanitar comun cu alţi turişti, cu WC, lavoar, duş, cu apǎ rece şi apǎ caldǎ.
Clasa III - camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, cu posibilitǎţi de încǎlzire asigurate şi
grup sanitar comun cu alţi turişti şi cu proprietarul, cu WC, lavoar, duş, cu apǎ rece,
eventual şi apǎ caldǎ.
Clasa IV - camerǎ cu 1-3 paturi, 10-20 mp, latrinǎ separatǎ de locuinţǎ, comunǎ cu
proprietarul şi o încǎpere pentru spǎlat, cu lavoar, cu apǎ rece, comunǎ cu alţi turişti.
Clasa I - camerǎ de servit masa şi de recreere, dotatǎ cu un loc pentru prepararea hranei,
în folosinţa exclusivǎ a turiştilor.
Clasa II - camerǎ de servit masa şi de recreere, în folosinţa turiştilor cu propietarul, cu
acces la bucǎtǎria propietarului.
Clasa III - fǎrǎ camerǎ de servit masa şi de recreere, dar cu acces la bucǎtǎria
proprietarului.
ferite de surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau
viaţa turiştilor.
4. Dotările din camerele şi din grupurile sanitare destinate turiştilor vor fi puse în
turiştilor.
6. Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor
dimensiunea parcelelor18[18].
• Satul de vacanţǎ este un centru turistic compus din vile sau bungalouri destinate cazǎrii
individuale sau familiale şi grupate în jurul unor spaţii comune pentru masǎ, distracţii şi sport. Preţurile
de sejur cuprind atât pensiunea cât şi distracţiile oferite. Primele sate de vacanţǎ au fost create în anul
1947 de cǎtre Touring Club de France şi au intrat în circuitul turistic începând cu anul 1965.
18[18] www.mturism.ro
19[19] Cocean P., Vlǎsceanu Gh., Negoescu B. – Geografia generalǎ a turismului, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2003, p.278
• Popasul turistic este un tip de hotel destinat în special turiştilor în trecere şi amenajat de-a
lungul unui mare traseu turistic sau în apropierea lui; are mai puţin de 10 camere şi un restaurant cu
specific gastronomic regional.
• Hotelul rustic pavilionar este un tip de hotel turistic, situat în mediul rural, grupând o serie de
pavilioane rustice.
• Campingul este forma de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând,
pentru un sejur mai mult sau mai puţin prelungit, un echipament adecvat. Dezvoltarea crescândǎ a
acestei forme de turism a impus introducerea unor reglementǎri privind amenajarea terenurilor şi
compartimentul turiştilor.
• Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având capacitate de cazare de pânǎ la
10 camere, totalizând maxim 30 de locuri în mediul rural, şi pânǎ la 20 de camere în mediul urban,
funcţionând în locuinţele cetǎţenilor sau în clǎdiri independente, care asigurǎ în spaţii special
amenajate cazarea turiştilor în condiţii de pregǎtire şi servire a mesei.
CAPITOLUL 2
20[20] www.vacantesicalatorii.ro
Secolul al XIV-lea şi începutul secolului urmǎtor se caracterizeazǎ în toatǎ
Transilvania prin înǎsprirea relaţiilor dintre iobagi şi nobili. În urma unor rǎscoale de
proporţii (Bobâlna-1437), deţinǎtorii puterii - nobilii maghiari în majoritate, dar şi
nobilii români care se maghiarizeazǎ - semneazǎ o convenţie cu saşii şi secuii, o uniune
frǎţeascǎ de întrajutorare, în cazul când una din pǎrţi este atacatǎ. Pentru cǎ erau trei
pǎrţi de trei
neamuri diferite, înţelegerii i s-a mai spus Univ Trium Natium. Sub raport politic, actul
a
avut o deosebitǎ importanţǎ: el a servit tezei de mai târziu care prezenta ca naţiuni
politice ale Transilvaniei numai pe unguri, saşi şi secui; românii erau doar toleraţi.
Dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial, situaţia s-a schimbat radical. Teritoriul
maramureşean din nordul Tisei a trecut la Ucraina, respectiv la Uniunea Sovieticǎ,
legǎturile dintre românii de pe cele douǎ maluri au fost puternic întrerupte şi a urmat o
intensǎ politicǎ de deznaţionalizare a populaţiei româneşti de cǎtre puterea sovieticǎ.
Pânǎ şi denumirea româneascǎ a satelor a devenit slavǎ: Slatina s-a schimbat în
Solotvina, Teceu în Tiacev, Biserica Albǎ - Belaia Terkov, iar Apşa de Jos - Dabrova.
21[21] www.wikipedia.org
Dǎinuirea româneascǎ la nord de Tisa este însǎ fragilǎ şi depinde de sprijinul
celor din ţarǎ. În privinţa împǎrţirii administrativ teritoriale a ţǎrii, s-a procedat la
desfiinţarea judeţelor şi s-a preluat modelul sovietic, al regiunilor şi raioanelor. În acest
context, în 1948 s-a desfiinţat şi judeţul Maramureş cu reşedinţa la Sighet şi s-a creat
regiunea Baia Mare, care încorpora teritoriul Maramureşului, Satmar, Oaş, Lǎpuş,
Chioaru, Zona Codrului - deci şi actualul judeţ, şi se înfiinţeazǎ raioanele ca unitǎţi
teritoriale restrânse, subordonate regiunii.
22[22] www.romaniatravel.ro
vecinǎ, Ucraina.
Din suprafaţa totalǎ de 10 354 km cât avea fostul comitat Maramureş înainte de
primul rǎzboi mondial, la sud de Tisa a mai rǎmas o suprafaţǎ de 3 381 km, cât
reprezintǎ
actualul Maramureş. Aceastǎ zonǎ este situatǎ în partea de nord a Carpaţilor Orientali,
care sunt marcaţi de masivul Rodna, Carpaţii Vulcanici de Nord şi respectiv Munţii
Maramureşului. Limita de nord a zonei se suprapune pe graniţa cu Ucraina, graniţa
marcatǎ de râul Tisa începând de la satul Piatra pânǎ la vǎrsarea Vişeului în Tisa.
Graniţa
se continuǎ pe cumpǎna apelor din Munţii Maramureşului pânǎ dincolo de Izvorul
Cǎţelei
(izvor al Ceremuşului). Spre est Maramureşul se învecineazǎ cu Bucovina (actualul
judeţ
Suceava) pânǎ la Bistriţa Aurie. La sud, Maramureşul se învecineazǎ cu judeţul Bistriţa-
Nǎsǎud pe Bistriţa Aurie, urcǎ în Pasul Prislop şi în continuare pe cumpǎna apelor, peste
Rodna urmeazǎ lanţul munţilor Ţibleşului, Lǎpuşului, Gutâiului, Ignişului şi Oaşului. La
sud-vest se învecineazǎ cu Depresiunea Baia Mare23[23].
23[23] Şerbov Cioculescu, Sebastian Bonifaciu, Mircea Grigorescu – România. Ghid turistic, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1969, p. 325
principale şi secundare pe care sunt dispuse aşezǎrile omeneşti cu toatǎ frumuseţea şi
pitorescul lor.
Cǎile rutiere ale judeţului sunt reprezentate de drumul european E60 care strǎbate
traseul Bucureşti – Cluj Napoca, E571 spre Dej şi DJ1C spre Baia Mare.
Cǎile ferate oferǎ o altǎ posibilitate de acces spre Maramureş. Prima reţea de cale
feratǎ s-a dat în folosinţǎ în anul 1875, când a devenit funcţionalǎ şi gara Sighet.
Începând din 6 decembrie 1996 s-au dat în folosinţǎ noi trasee, pe calea feratǎ, înspre
Ucraina.
Calea feratǎ însuma 232 km lungime la sfârşitul anului 2000, cu o densitate de 40
km/1000 km, structuratǎ pe douǎ direcţii:
Transportul aerian, atat de marfuri cat si de persoane se face prin aeroportul din
comuna Tǎuţii – Mǎgherǎuşi situat la 10 km de Baia Mare24[24].
2.4.1 Economia
Total: 100%
24[24] Dan Ghinea – Enciclopedia geograficǎ a României, Editura Enciclopedicǎ, Bucureşti, 2002, p. 782
Repartizarea salariaţilor pe principalele ramuri de activitate în anul 2003, în
judeţul Maramureş
2.4.2 Industria
forestierǎ, vânat
Industrie 29,9 22,3 20,0 20,6 24,0
Ind. Extractivǎ 5,0 3,9 3,7 3,5 3,5
Ind. Prelucratoare 23,9 17,2 15,3 16,1 19,5
Energia electricǎ şi termicǎ, 1,0 1,2 1,0 1,0 1,0
gaze si apǎ
Construcţii 2,8 2,7 2,6 2,5 2,7
Comerţ, repararea şi 6,1 7,8 7,5 8,6 8,7
întreţinerea autovehiculelor,
a bunurilor personale şi
casnice
Hoteluri şi restaurante 1,5 0,9 1,2 0,8 0,5
Transporturi şi depozitare 3,0 2,7 2,8 2,5 3,3
Poşta şi telecomunicaţii 1,0 1,1 1,0 1,0 1,0
Activitǎţi financiare, 0,5 0,6 0,5 0,6 0,6
bancare şi de asigurare
Tranzacţii imobiliare, 1,5 1,9 1,8 1,6 1,5
închirieri şi servicii prestate
întreprinderilor
Administraţie publicǎ 1,1 1,0 1,3 1,3 1,4
Învǎţǎmânt 4,6 4,7 4,6 4,6 4,8
Sǎnǎtate şi asistenţǎ socialǎ 4,0 4,0 4,6 4,3 4,4
Alte activitǎţi 1,4 1,4 1,1 1,6 1,5
Agricultura a avut cea mai mare pondere în anul 2000 cu 50,0%, iar în anii
urmǎtori ponderea a început sǎ scadǎ la 49,9% în 2001 şi 44,7% în 2002. Silvicultura,
exploatarea forestierǎ şi economia vânatului au variaţii foarte mici. Industria extractivǎ
scade de la un an la altul (1999 – 3,9%, 2000 – 3,7%, 2001, 2002 – 3,5%), iar industria
prelucrǎtoare are o pondere în creştere din an în an (2000 – 15,3%, 2001 – 16,1%, 2002
– 19,5%). Activitǎţile care au o creştere semnificativǎ sunt: construcţii, comerţ,
repararea şi întreţinerea autovehiculelor, a bunurilor personale şi casnice, transporturile
(2000 – 2,8%, 2002 – 3,3%) învǎţǎmântul şi sǎnǎtatea.
Industria feroasǎ este reprezentatǎ printr-o turnǎtorie de oţel aflatǎ la Baia Mare,
iar industria construcţiilor de maşini are centre la Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare.
Producţia acestor centre se bazeazǎ în general pe utilaj minier, maşini şi utilaje agricole
şi forestiere, piese de schimb auto etc.
2.4.3 Agricultura
Fondul funciar al judeţului Maramureş la sfârşitul anului 1996 era format din 311
226 ha de terenuri agricole acoperite cu fâneţe naturale, pepiniere pomicole şi viticole,
terenurile arabile însumând 3 604 ha cultivate cu: porumb, cartofi, grâu, orz etc.
25[25] www.maramures.insse.ro
îmbunǎtǎţirea pajiştilor, care în judeţ ocupǎ 71% din totalul suprafeţelor agricole.
2.4.4 Învǎţǎmântul
Efectivul şcolar scade de la un an la altul (de la 111 903 în 1999/2000 la 105 573
în 2002/2003). O scǎdere spectaculoasǎ au avut-o grǎdiniţele (de la 296 în 1999/2000 la
56 în 2002/2003). Şcolile profesionale au scǎzut de la un numar de 3 în 1999/2000 la o
şcoala în 2002/2003. Învǎţǎmântul superior a suferit şi el o transformare dintr-un numǎr
de 31 de instituţii în 1999/2000 la 14 în 2002/2003.
2.4.5 Populaţia
Conform ultimului recensǎmânt din 18 martie 2005, Maramureşul avea 535 000
locuitori, adicǎ 2,37% din populaţia ţǎrii, din care populaţia masculinǎ 249 350, iar cea
femininǎ 285 65026[26]. Populaţia urbanǎ reprezintǎ 52,9%, cea ruralǎ 47,1% iar
densitatea populaţiei este de 82,6 locuitori/km2.
26[26] www.maramures.insse.ro
Maramure Ambel Ambel Ambel
Masculi Femini Masculi Femini Masculi Femini
ş e e e
n n n n n n
sexe sexe sexe
Anii:
1990 559393 278051 281342 296745 147698 149047 262648 130353 132295 88,7
1995 537477 266134 271343 286789 141256 145533 250688 124878 125810 85,3
2000 530955 262845 268110 284256 139396 144860 246699 123449 123250 84,2
2001 530605 262560 268045 284468 139399 145069 246137 123161 122976 84,2
2002 520635 256901 263734 275357 134416 140941 245278 122485 122793 82,6
2003 519057 255981 263078 274876 133986 140890 244181 121995 122186 82,3
Sursa:www.maramures.insse.ro
Populaţia urbană a judeţului era alcătuită din 38,6% evrei, 35,4% români, 19,9%
maghiari, 4,5% ruteni (ucrainieni) ş.a. Ca limbă maternă în mediul urban predomina
limba idiş (36,6%), urmată de limba română (33,7%), maghiară (25,7%), ucraineană
(2,3%) ş.a. Din punct de vedere confesional, locuitorii s-au declarat în majoritatea lor de
religie mozaică (38,9%), urmaţi de greco-catolici (38,0%), romano-catolici (12,8%),
reformaţi (5,7%), ortodocşi (3,5%) ş.a.27[27]
CAPITOLUL 3
27[27] www.wikipedia.org
Judeţul Maramureş reprezintǎ o zonǎ turisticǎ aparte, cu caracteristici şi
personalitate distinctǎ, acesta s-a fǎcut remarcat prin frumuseţile şi bogǎţiile sale şi prin
staţiunile climaterice şi balneo-climaterice. Denumit şi Ţara Lemnului, judeţul este
renumit pentru zonele etnografice şi folclorice care şi-au pǎstrat aproape nealterate
porturile, tradiţiile, obiceiurile şi arta popularǎ.
Seini este o comunǎ mare unde întâlnim podgorii, o fermǎ horticolǎ unde s-au
aclimatizat migdali şi lǎmâi, o carierǎ de piatrǎ pentru pavaj şi chiar douǎ mici fabrici,
una de drojdie de bere şi una de abrazive. În apropierea comunei, pe dealul Bradului,
localnicii au folosit un întins luminiş (4000mp) pentru a scrie cu litere formate din brazi
numele marelui poet Mihail Eminescu.
Mergând spre vest, vom întâlni marea comunǎ Medieşul Aurit, unde se înalţǎ o
cetate din sec. al XII-lea. Între zidurile ei, iobagii rǎsculaţi în 1848 au închis mai mulţi
latifundiari din regiune. Pentru eliberarea lor a trebuit sǎ intervinǎ armata, care a trecut
apoi la sângeroase represalii.
Atracţia ţinutului este fǎrǎ egal şi resorturile ei tainice rezidǎ din oamenii
locului. Eşti primit în lumea lor cu respect, dar şi cu demnitate. Sunt curioşi sǎ afle ce se
mai petrece prin universul mare şi sunt gata sǎ povesteascǎ şi sǎ arate ce-i cu viaţa lor de
ţǎrani, care trǎiesc într-un fel de paradis dat de Dumnezeu, dar înfrumuseţat apoi de
mâna şi gândul omului. Splendoarea ţinutului este datǎ de lumea satelor, în care fiecare
aşezare apare ca un mic miracol, greu de definit pentru strǎini. La început de nou
mileniu, când ultima tehnologie a robotizat existenţa, iatǎ cǎ este posibil sǎ amesteci
toate astea într-un basm cu oi şi cai, cu locomotive cu aburi şi meşteri cioplitori în lemn,
cu ritualuri ce-ţi taie respiraţia şi teribile ritmuri de dans, ori cu atâtea şi atâtea chipuri,
privelişti şi trǎiri. Dacǎ eşti venit din alte colţuri de lume, vrei sǎ te convingi ca ceea ce
vezi este aievea şi nu un vis din alte vremi...
Starea de uimire nu te pǎrǎseşte aproape nici o clipa. Cu atât mai puţin când este
vorba de fabuloasele chipuri pe care le capatǎ lemnul. Ţinutului i s-a spus pânǎ nu
demult, "Ţara Lemnului", pǎdurile reprezentând, la începutul secolului trecut, 90 la sutǎ
din suprafaţa Maramureşului. De la cruce şi capcane pentru animalele codrului şi pânǎ
la linguri, mobilier, poartǎ ori casǎ, arta cioplitorilor dǎinuie ca una dintre virtuozitǎţile
meleagului. Toate sunt inconfundabile prin monumentalitatea şi bogǎţia motivelor
decorative, predominate de semnul soarelui şi al funiei, simboluri ce semnificǎ firul
vieţii. Bisericile din lemn din Maramureş - unele vechi de peste jumatate de mileniu –
alcǎtuiesc un spectacol unic european, încântând prin tehnica ineditǎ a construcţiei, prin
înǎlţimea turlelor, prin armonia proporţiilor.
Ţara Maramureşului reprezintǎ una dintre regiunile cele mai bogate în elemente
de interes turistic în care obiectivele naturale se îmbinǎ armonios cu cele social-istorice.
Munţii Rodnei din care face parte Ţara Maramureşului, reprezintǎ cel mai înalt masiv
din
Carpaţii Orientali, jalonaţi de o serie de vǎi, cu un pitoresc aparte: Iza-Vişeu, Bistriţa
Aurie, Someşul Mare, Sǎpânţa.
s-au format lacurile glaciare din partea superioarǎ a crestei principale dintre Vârfurile
Pietrosu. La picioarele pârâului Pietrosu, care coboarǎ în cascade, este situat unul din cele mai pitoreşti lacuri
glaciare din masiv - lacul Iezer, la 1786 m altitudine.
Majoritatea lacurilor sunt de origine glaciarǎ, ele fiind acumulate din izvoarele
care apar la baza depozitelor de grohotişuri, cu apǎ limpede, bunǎ de bǎut. Cele 23 de
lacuri situate la altitudini de 1800 - 1950 m, în spatele unor depozite morenice
(Buhǎescu II, Iezer, Izvorul Pietrosului, Izvorul Bistriţei).
În afara peşterilor amintite mai sunt şi alte fenomene carstice: Poarta lui Beneş
are forma unei arcade prin care trece uşor un om; apoi izbucul numit Izvorul Albastru al
Izei. O importantǎ rezervaţie naturalǎ se aflǎ la 10 km de oraşul Borşa - Rezervaţia
Pietrosul Mare, zona limitrofǎ a vârfului gǎzduieşte cea mai mare parte a rezervaţiei
naturale din nordul ţǎrii. Flora, fauna, geologia, urmele glaciare creeazǎ o rezervaţie cu
o suprafaţǎ iniţialǎ de 183 ha, care cuprinde golul de munte din jurul Vârfului Pietrosu.
Culmea principalǎ adǎposteşte pe versantul nordic trei cǎrǎri glaciare care, prin
peisajul lor sǎlbatic, sunt unice în Carpaţii Orientali. Prima este Zǎnoaga Micǎ, cea mai
extinsǎ şi a doua, cea mai adâncǎ, cu pereţi prǎpǎstioşi, este Zǎnoaga Iezeru, care
adǎposteşte lacul Iezeru şi obârşia pârâului Pietrosu; versantul sudic al Vârfului
Pietrosu, adǎposteşte cǎldarea Buhǎescu, în care sunt cantonate Râurile Buhǎescului
populate cu pǎstrǎv.
Vǎrful Pietrosu este acoperit cu vegetaţie tipic alpinǎ şi subalpinǎ, cu specii rare
printre care şi floarea de colţ. O bunǎ parte din golul alpin este acoperit cu jnepenişuri,
iar la limita superioarǎ a pǎdurii de molid apar exemplare de tişǎ. În cadrul rezervaţiei
apar şi specii de animale ca: ursul brun, cerbul, râsul, acvila de munte, capra neagrǎ,
marmota.
Lacul Morenilor din hotarul satului Breb, s-a format în urma unei alunecǎri de
teren, având o formǎ circularǎ, cu un luciu de apǎ de 4300 mp şi o adâncime de 20 m.
Este alimentat de un pârâu în Valea Mare, afluent al râului Mara. Mai mult de jumǎtate
din suprafaţa lacului este ocupatǎ de trifoiul de baltǎ. În jurul lacului, pe o suprafaţǎ de
20 ha se întâlneşte o interesantǎ asociaţie vegetalǎ, care include specii de crin, alun,
plop, specii de alge de origine nordicǎ. Aceastǎ rezervaţie naturalǎ rǎmâne un obiectiv
turistic pentru cel ce îşi propune o ascensiune pe Creasta Cocoşului (Munţii Gutâi),
având ca punct de plecare Ocna Şugatag, Breb.
3.1.1.1 Relieful
28[28] Tufescu Victor – România: naturǎ, om, economie, Editura Stiinţificǎ, Bucureşti, 1974, p. 89
29[29] www.infoturism.ro
Munţii vulcanici ai Maramureşului, dintre valea Tisei şi valea Sǎlǎuţei, cu
altitudine redusǎ (în medie 600-l000m), se prezintǎ sub formǎ de platouri cu conuri
vulcanice deasupra. Construcţia petrograficǎ şi formele de relief dominante justificǎ
împǎrţirea acestor munţi în douǎ grupe: Munţii Oaş-Gutâi sunt formaţi din lave şi din
piroclastite, pe substrat sedimentar (marne, argile şi gresii cutate) cu relief de platouri
vulcanice, deasupra cǎrora saltǎ vârfuri conice. Acest relief caracteristic se menţine la
altitudini relativ coborâte în Munţii Oaş, unde punctul culminant (vf. Frasin) atinge abia
827 m şi la înǎlţimi mai mari în Munţii Gutâi, unde unele vârfuri depǎşesc 1300 şi chiar
1400 m (Igniş - 1307 m, Gutâi - 1442 m). Aceşti munţi, care se întind pânǎ la valea
Botizei, au pe alocuri curmǎturi relativ joase, folosite ca pǎşuni de culme, între care mai
circulate sunt Negreşti-Oaş, Sighetu Marmaţiei şi Gutâi (987 m). Pǎdurile de foioase
cuprind spre sud un brâu de castani comestibili. Caracteristice sunt de asemenea, micile
depresiuni de pe latura sudicǎ a Gutâiului (Bǎiţa, Firiza, Chiuzbaia) şi o depresiune de
mai mari dimensiuni, în Munţii Oaşului. Ţara Oaşului, o cuvetǎ cu relief colinar şi
piemontan, închisǎ spre vest de câteva maluri vulcanice, este de origine tectonicǎ şi
erozivǎ.
A doua grupǎ, a Munţilor Ţibleş, este constituitǎ, în cea mai mare parte, din
rocile flisului paleogen (îndeosebi marne şi gresii), care dau culmi teşite sau larg
ondulate
la circa 1000 m altitudine, la care se adaugǎ restrânse iviri de andezite şi prioclastite,
care
alcǎtuiesc proeminenţe de relief, adevǎrate mǎguri conice, între care cel mai înalt este
vârful Ţibleş de 1839 m altitudine.
Masivul Farcǎu este aşezat între vǎile Ruscova, Repedea şi Rica; vârful care
dominǎ masivul se numeşte Mihǎilescu (1918 m), unde se aflǎ şi lacul periglaciar
Venderelu. Tot în cadrul acestui lanţ muntos se aflǎ şi Culmea Copilaşu (1611 m) şi
Muntele Bârsǎnescu (1542 m). În toţi aceşti munţi se practicǎ pǎşunatul, de primavara
pânǎ toamna, fiind împânziţi de stâne de oi, stavre de cai, cirezi de vite, care nu şi-au
schimbat „locurile de vǎrat" iar ,,drumurile oilor" se pǎstreazǎ încǎ din secolul al XIV-
lea, când aceste locuri apar menţionate pentru prima datǎ în documente.
Tabel nr.
3.1
Munţii Rodnei. Masivul cel mai înalt din Carpaţii Rǎsǎriteni (alt. max. vf.
Pietrosul, 2303m). Creasta principalǎ mǎsoarǎ peste 50 km lungime, pe o lǎţime de
30-40 km şi prezintǎ o asimetrie asemǎnatoare celei fǎgǎraşene: abruptǎ
spre nord, domoalǎ spre sud cu excepţia zonei Pusdrele, în apropierea
cǎreia se aflǎ o cabanǎ şi un refugiu Salvamont. Lipsit în zona alpinǎ
de popasuri amenajate, masivul este indicat pentru drumeţia cu cortul31[31].
Depresiunea Maramureş este cea mai mare formaţiune de acest gen din
Carpaţii
Orientali. Porţile de intrare în depresiune sunt marcate de pasurile de peste munţii care o
înconjoarǎ, pasuri care din vremuri strǎvechi o leagǎ de celelalte ţinuturi româneşti.
Astfel, intrarea în Maramureş, dinspre Depresiunea Baia Mare, se face prin pasul Gutâi,
dinspre Moldova de Nord-Bucovina, intrarea şi legǎtura se fac prin pasul Prislop,
dinspre
zona Bistriţa-Nǎsǎud, legǎtura cu depresiunea şi Ţara Maramureşului se face prin pasul
Şetref, iar legǎtura cu depresiunea şi Ţara Maramureşului se face prin pasul Huţa.
31[31] www.carpati.org
Depresiunea Maramureş este dominatǎ de douǎ categorii de relief, una ar fi cea
care cuprinde dealurile şi piemonturile şi alta în care intra vǎile, bazinetele şi micile
depresiuni. Între piemonturile Maramureşului amintim Piemontul Mara-Sǎpânţa,
Piemontul Gutâiului, Piemontul Vǎratecului şi Piemontul Botizei, Valea Vişeului cu
afluenţii sǎi a permis în timp dezvoltarea unor mici depresiuni ca cele ale Borşei,
Vieşului, Ruscovei şi bazinetele Bistrei şi Valea Vişeului. Culoarul Izei cuprinde, de
asemenea, o serie de bazinete şi mici depresiuni favorabile aşezǎrilor, amintind în acest
sens bazinetele Sǎcel, Sǎliştea de Sus, Dragomireşti, culoarul Rozavlea, micile
depresiuni
Bârsana şi Vadul Izei. Râurile şi afluenţii au dat naştere la mici depresiuni care le poartǎ
numele: Mara, Cosǎu, Rona şi desigur Sighet, depresiune situatǎ la confluenţa Izei cu
Tisa caracterizatǎ de terase joase şi lunci; râuleţul Sǎpânţa a creat Depresiunea Sǎpânţa,
în care s-a dezvoltat aşezarea cu acelaşi nume, de mare faimǎ în ţarǎ şi în lume.
3.1.1.2 Clima
Clima zonei Maramureş este moderatǎ de tip temperat continental. lernile sunt
destul de geroase, cu zǎpadǎ abundentǎ, lapoviţǎ şi ploi reci şi se întind pe o perioadǎ
lungǎ. În munţi, precipitaţiile sunt mult mai abundente, iar stratul de zǎpadǎ atinge
grosimi de peste 80-100 cm şi se pastreazǎ pânǎ la 200 de zile din an. În covata din
versantul nordic al Pietrosului Rodnei, vara se vede stratul gros de zǎpadǎ.
Râul Vişeu izvorǎşte de sub pasul Prislop (1416 m altitudine) şi se varsǎ în Tisa
în localitatea Valea Vişeului. De la izvoare şi pânǎ la Borsa-Moisei se numeşte Borşa
sau
Vişeul. Pe partea stângǎ, Vişeul are ca afluenţi pe cei din Munţii Rodnei - Valea
Fântânelor, Podul Izvorului, Cimpoieşu, Negoiescu, Pietroasa, Vremuşu, Pârâul
Hotarului, Valea lui Dragoş, Izvorul Negru. Din partea dreaptǎ Vişeul primeşte ca
afluenţi Vaşerul şi Ruscova.
Râul Iza izvorǎşte de sub vârful Bǎtrâna din Munţii Rodnei (1380 m altitudine)
şi se varsǎ în Tisa, strǎbǎtând peste 83 km. Afluenţii Izei pe partea stângǎ sunt: Bǎleasa,
Baicu, Slatina, ledişorul, Botiza, Slǎtioara, Mara, pârâul Sugǎului. Pe partea dreaptǎ, cel
mai important afluent este pârâul Ronişoara, lung de 22 km. Râul Mara are izvorul sub
vârful Iezurile din Munţii Igniş (1040 m altitudine).
Râul Sǎpânţa işi are izvorul sub vârful Rotundu (1150 m altitudine) în Munţii
Igniş. Caracteristica râului este debitul mare şi constant, datorat pǎdurilor numeroase
care atrag şi menţin umiditatea în sol.
O mare bogǎţie a zonei atât din punct de vedere peisagistic cât şi al rezervei de
apǎ sunt lacurile. Mai numeroase, dar mici, sunt cele glaciare din Munţii Rodnei şi cele
de tip periglaciar din Munţii Maramureşului (Venderelu din Muntele Mihǎilescu),
lacurile de sub abrupturile Gutâiului (lezerul Mare, lezerul Mic, Tǎul lui Dumitru).
Dintre lacurile glaciare amintim Buhǎescu Mare, lezerul Pietrosului (18 lacuri). În
minele de sare de la Ocna Şugatag s-au format opt lacuri, cel mai întins lac de minǎ din
România fiind lacul Gavrila, iar restul Tǎul fǎrǎ Fund, Lacul Bǎtrâna, Lacul Roşu şi
încǎ peste 30 de lacuri mici în coline. Apele sǎrate şi lacurile care s-au format la Ocna
Şugatag şi Costiui au permis în timp dezvoltarea în cele douǎ localitǎţi a unor staţiuni de
agrement şi balneare, cu largi posibilitǎţi de tratament al bolilor reumatismale.
Tabel nr.
3.2
sǎ le protejeze prin lege, constituind unele rezervaţii naturale şi declarând anumite specii
monumente ale naturii.
Cea mai reprezentativǎ zonǎ protejatǎ prin lege este Rezervaţia Pietrosul Mare,
care cuprinde peste 3000 ha, din care 1200 ha gol de munte, iar peste 1500 ha sunt
pǎduri. Este situatǎ în limitele localitǎţilor Borşa şi Moisei. Dintre speciile de florǎ de
tip alpin sau subalpin considerate ca rare şi protejate amintim: Guşa porumbelului sau
Specii de muşchi pe care le gǎsim numai aici, ca: Pleuroclada albescens, Mnium
blyti, Cirripshyllum cirrosum, precum şi rogozul alpin (Cbresia simpliciuscula) sunt
considerate ca relicte arctice. În golurile de munte florile de smârdar (Rhododendron
kotschyi), iar lângǎ pǎdurile de molid - zâmbrul (Pirus cerba) sunt specii rare şi ocrotite
de lege. Zona este bogatǎ şi în faunǎ dintre care amintim capra negrǎ (Rupicapra
rupicapra}, recolonizatǎ în anul 1964, marmota (Marmota marmota), recolonizatǎ în
anul 1973, râsul (Lynx lynx}, cerbul carpatin (Cervus elaphus), ursul brun (Ursus
arctos}, acvila de stâncǎ (Aquila chrysaetos), cocoşul de munte (Ttrao urogallus),
vipera (Vipera berus) etc. Toate sunt puse sub protecţia legii.
Pentru iubitorii de excursii cantonaţi în Borşa sunt câteva trasee turistice care le
vor oferi bucurii de neuitat, astfel34[34]:
• Borşa (Gura Pietroasa) - Staţia metorologicǎ - Lacul Iezer - Pietrosu Rodnei - Vârful
Buhǎescu - Tǎmiţa la Cruce;
• Staţiunea de odihnǎ Borşa - Cascada Izvorul Cailor - Şaua Ştiol - Hanul Prislop;
• Staţiunea de odihnǎ Borşa - Podul Izvorului - Poiana Runca - Poiana Ştiol – Şaua
Gargalǎu;
34[34] www.apmbm.ro
(Târniţa "La Cruce") - Vârful Bǎtrâna - Dealul Ştefǎniţei.
Rezervaţiile floristice sunt în mai multe locuri pentru diferite specii protejate:
arboreţul de gorun şi larice de la Ocna Şugatag; laricele de la Costiui; rezervaţia de
goruneţ de pe Ronişoara, cu arbori seculari de o rarǎ frumuseţe. Alte specii de faunǎ şi
florǎ ocrotite în zonǎ sunt bujorul de munte, laleaua pestriţǎ, precum şi o serie de arbori
seculari. Dintre animale sunt ocrotite prin lege râsul, corbul, acvila ţipǎtoare micǎ,
bufniţa, huhurezul, ciuful, cocoşul de munte, iar dintre peşti, lostriţa.
35[35] Gr. Posea, C. Moldovan, Aurora Posea – Judeţele patriei – Judeţul Maramureş, Institutul de Geografie,
Bucureşti, 1980, p. 158
36[36] www.hoinari.ro
În zona turisticǎ Valea Cosǎului, de la crucea drumului din Fereşti, D.J. 109 F,
la 5 km, urcând panta dealului, pe un drum asfaltat ajungem în staţiunea
balneoclimatericǎ Ocna Şugatag. De la Sighetul Marmaţiei sunt 20 de km, iar de la
Baia Mare, 58 km.
Ocna Şugatag, sau denumirile mai vechi Slatina sau "La Sare", ne sugereazǎ
exploatarea sǎrii aici din timpuri vechi. Prin tradiţie se mai ştie cǎ aici erau bǎi
balneoclimaterice din vechime. Staţiunea de astǎzi are deja un renume pentru diverse
tratamente medicale. Existau aici patru hoteluri amenajate cu peste 300 de locuri de
cazare, restaurante, cantine, terase, baruri, cafenele. Vin aici oameni la odihnǎ şi
tratament din toatǎ ţara, dar şi ţǎranii din satele Maramureşului. Bolnavii beneficiazǎ de
cabine individuale, instalaţii de hidroterapie, fizioterapie (inhalaţii, împachetǎri cu
parafinǎ, masaje, sǎli de gimnasticǎ medicalǎ). Complexul modern este situat în
apropierea pǎdurii Crǎiasa, cu arbori de stejar de sute de ani, pǎdurea fiind ocrotitǎ ca
monument al naturii.
37[37] www.romaniatourism.ro
Mircea Antal din Breb s-a îngrijit de construirea unei biserici de lemn în stil
maramureşean, o
adevǎratǎ capodoperǎ a arhitecturii în lemn.
Dupǎ decembrie 1989 comuna a oferit posibilitatea şi pentru cei din afara ei
(Sighet, Baia Mare, satele din jur) de a-şi construi case de vacanţǎ proprii, care vor da
satisfacţie multor persoane şi vor îmbogǎţi peisajul locului.
Satul Breb este aşezat pe versantul nordic al Muntelui Gutâi, imediat la poalele
acestuia, în partea superioarǎ a bazinului Mara. Oarecum izolat, nefiind pe nici una din
arterele principale, Brebul se învecineazǎ cu localitǎţile Budeşti şi Sârbi de pe Valea
Cosǎului, Hoteni şi Mara de pe Valea Marei şi peste deal cu satul Surdeşti, din zona
Lǎpuşului. Accesul în sat se face pe drumul care leagǎ Sighetul de Ocna Şugatag spre
Budeşti, satul fiind pe dreapta, între aceste douǎ localitǎţi. Este strǎbǎtut de pâraiele
Breboaia şi Valea Mare ce izvorǎsc din Muntele Gutâi şi se varsǎ în râul Mara. În
hotarul Brebului se aflǎ mlaştinile cu turbǎ, groase de opt metri, numite Tǎul
Chendroaiei sau Lacul Morǎrenilor.
Satul Breb de astǎzi cuprinde teritorii care în perioada medievalǎ fǎceau parte
din
aşezǎrile ce apar în documente sub denumirile de Valea Mare, Copacis şi Breb, aici
descoperindu-se şi vestigii din epoca bronzului.
Prima atestare documentarǎ este o diplomǎ a regelui Ludovic I de Anjou, fiul lui
Carol Robert, din 20 martie 1360, prin care îl întǎreşte pe romanul Dragoş, fiul lui
Giula, în moşiile Breb, Copacis, Slatina (Ocna Şugatag), Deseşti, Hǎrniceşti şi Sat
Şugatag,
diplomǎ care recunoaşte drepturile acestei familii cneziale asupra acestei moşii din
vechime.
Biserica satului, aşezatǎ în apropierea întâlnirii pârâului Buboaia cu Valea
Caselor, a fost construitǎ înainte de 1531, lǎrgitǎ în 1643 şi reparatǎ în 1715. Arhitectura
bisericii este specific maramureşeanǎ pentru acest gen de construcţii. De remarcat faptul
cǎ acoperişul, cu o pantǎ abruptǎ, are o singurǎ streaşinǎ. Intrarea în bisericǎ se face pe o
poartǎ aflatǎ pe peretele sudic. În cimitir se pot vedea câteva troiţe cu coroane circulare,
neobişnuite în regiune.
În zona turisticǎ Valea Izei întâlnim satul Ieud. Un sat nu este numai o aşezare
în spaţiu, ci un loc în umanitate şi în univers. Un sat este un loc anume, orânduit dupǎ
legile omeneşti, un sat poate fi şi o cale cǎtre ţarǎ, o deschidere a rosturilor ei cele mai
îndepǎrtate. Ieudul este aceastǎ "cale" şi o deschidere cǎtre ţarǎ, acolo în miazǎnoaptea
pǎmântului românesc, în Maramureşul istoric, la margine de hotar voievodal strǎbun.
Prin tot ce a dǎinuit din începuturile lumii şi pânǎ azi, Ieudul mǎrturiseşte despre
obârşiile strǎmoşeşti, crescute din pǎmânt şi deodatǎ cu pǎmântul, zǎmislite dupǎ legile
lui.
Comuna Ieud este aşezatǎ la sud de şoseaua care urmeazǎ firul vǎii Izei, în care
se varsǎ perpendicular Ieudişorul, pârâul Ieudului, de-a lungul cǎreia pe parcursul
mileniilor s-au statornicit casele oamenilor locului care au format satul, la nord aşezarea
este dominatǎ de Munţii Ţibleş. Specific Ieudului este sistemul de amplasare al
gospodǎriilor care sunt dispuse pe aceeaşi linie, perpendicular pe axa drumului.
38[38] www.wikipedia.org
icoane pictate pe sticlǎ de Nicula, covoare şi ştergare cu motive geometrice, vopsite în
coloranţi vegetali şi minerali, mobilier specific şi câteva cǎrţi de mare valoare, printre
care se numǎrǎ şi Tipǎriturile lui Coresi "Întrebare Creştineascǎ" (Braşov 1560) şi
"Apostolul" (Braşov 1563).
Astǎzi, trecǎtorul prin Ieud poate vedea încǎ în zilele de sǎrbǎtoare portul
popular,
specific locului, iar printre casele noi, ici-colo se mai zǎresc şi casele vechi, deja
devenite monument. Situat la 97 km. distanţǎ de Baia Mare şi la 43 km. de Sighetul
Marmaţiei, pe Valea Izei, Ieudul atrage prin frumuseţea şi varietatea peisajului, a
arhitecturii construcţiilor ţǎrǎneşti, prin pitoresc şi originalitate.
Ieudul se mândreşte cu cea mai veche bisericǎ din lemn din Maramureş, ridicatǎ
în 1364, numitǎ "Biserica din deal", precum şi cea mai veche pravilǎ în limba românǎ
scrisǎ de mânǎ cu litere chirilice cunoscutǎ sub denumirea de "Codicele de la Ieud".
Centrul comunei este dominat de biserica din lemn aflatǎ într-o poziţie
privilegiatǎ, pe un promontoriu; puţin mai jos este biserica nouǎ, masivǎ, de zid; în
partea opusǎ sunt clǎdirile administrative şi cooperativa.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, vechea bisericǎ din lemn care exista atunci
devenise neîncǎpǎtoare şi a fost înlocuitǎ cu o bisericǎ din lemn mai mare, daruitǎ de
comunitatea credincioşilor din Vişeul de Jos, care tocmai îşi ridicaserǎ un alt lǎcaş, din
piatrǎ, mai spaţios. Arhitectura monumentului este caracteristicǎ bisericilor din lemn
maramureşene. Ca element sculptural în exterior este de remarcat, în primul rând, tocul
uşii de la intrare, unde se regǎsesc aceleaşi decoraţii ca şi pe porţile gospodǎriilor
ţǎrǎneşti, cu simbolistica precreştinǎ în majoritatea cazurilor. Biserica a fost restauratǎ
în anul 1962.
Creşterea populaţiei din comunǎ a impus ridicarea, între 1975-1976, a unui nou
lǎcaş de închinǎciune, de asta data din cǎrǎmidǎ, cu şapte turle. În 1992, lângǎ aşezarea
lor, aproape de un izvor de apǎ mineralǎ, la locul numit "Valea Sasului", locuitorii au
mai
construit o bisericǎ de lemn, în stilul arhitecturii tradiţioanale maramureşene, cu intenţia
de a creea aici o mǎnǎstire de maici. Este unul dintre cele mai pitoreşti sate
maramureşene situat la 99 km. de Baia Mare şi vestit prin atelierele meşteşugǎreşti de
ţesut covoare din lânǎ vopsitǎ în culori vegetale39[39].
Bârsana este una din comunele mari ale Maramureşului. Aşezatǎ pe malul drept
al râului Iza, la o distanţǎ de 20 km de municipiul Sighetul Marmaţiei, este strǎbǎtutǎ de
39[39] www.agroturism.com
drumul judeţean 186. Prima atestare scrisǎ despre comunǎ este din 22 septembrie 1326
când, printr-o diplomǎ, regele Carol Albert I de Anjou recunoaşte şi întǎreşte în aceste
locuri pe cneazul Stanislau, fiul lui Stan. Astǎzi satul îţi dǎ, de la primul contact,
sentimentul bogǎţiei (materiale şi spirituale).
În anul 1881 este edificatǎ în centrul satului o nouǎ bisericǎ greco-catolicǎ (azi
ortodoxǎ), din piatrǎ. Aceasta este pictatǎ în frescǎ în stil neobizantin. Atât biserica
veche
din lemn, cât şi cea din piatrǎ, conservǎ în interior icoane din secolul al XVIII-lea
pictate
în Maramureş în tehnica "tempera pe lemn". Se pǎstreazǎ şi tablouri pe pânzǎ de mare
valoare, precum şi multǎ carte veche din tiparniţele de la Iaşi, Bucureşti, Blaj, Râmnic.
În ultimii ani, 1993-1994, s-a construit în centrul satului o bisericuţǎ din lemn de
stejar pentru cultul greco-catolic şi este în curs de finalizare o bisericǎ tot din lemn,
pentru un viitor centru mǎnǎstiresc ortodox. Ambele sunt creaţii arhitectonice deosebite,
inspirate din tradiţia vechilor biserici maramureşene din lemn.
În Bârsana se aflǎ una dintre cele mai frumoase mǎnǎstiri din Maramureş. De asemenea
se poate vizita casa meşterului popular Toader Bârsan, acesta fiind considerat unul
dintre cei mai vestiţi meşteri populari în lemn din ţarǎ.
Multe din porţile din lemn, lucrate dupa rǎzboi, sunt creaţiile meşterului Pop
Taina, al cǎrui urmaş a întemeiat în zilele noastre firma Taina Lemnului, specializatǎ în
restaurǎri de monumente în lemn (în special biserici) şi în construcţii noi în lemn
specifice zonei şi adaptate la nevoile contemporane.
Casele vechi din lemn sunt pe cale de dispariţie, dar noile construcţii au preluat,
în
special la etaj, elemente din arhitectura veche din lemn. De asemenea, s-au pǎstrat şi
porţile (mult îmbogǎţite în pǎrţile sculptate). În zilele de sǎrbǎtori oamenii se îmbracǎ în
portul tradiţional.
În partea de jos a satului, se pǎstreazǎ cea mai veche troiţǎ de hotar, cunoscutǎ
sub
numele de "Troiţa Rednicenilor" şi datatǎ în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În sat
se pǎstreazǎ foarte bine portul, dansurile, obiceiurile. Copiii şi tinerii pe categorii de
vârstǎ sunt constituiţi în grupuri folclorice. Biserica satului este construitǎ la începutul
secolului al XIX-lea prin grija preotului Petru Barlea, participant la Marea Unire.
În sat s-au pǎstrat pânǎ nu demult case foarte vechi din secolele XVII si XVIII.
Demn de relevat este grupajul de case care a aparţinut familiei Pop Tomanu. Dintre
acestea, una a fost transferatǎ la Muzeul satului din Bucureşti, una la Muzeul
Transilvaniei din Cluj-Napoca şi una la Muzeul din Baia Mare. Toate poartǎ inscripţii şi
datǎri certe pe parcursul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Casele
sunt din lemn de stejar (pereţii din bârne impresionante) pe modelul clasic, foarte bine
conservate. În zilele de duminicǎ şi sǎrbǎtori, oamenii ies la plimbare prin centrul
satului,
La Coştiui, pe lângǎ Castel (astǎzi şcoalǎ), se mai poate vizita "Calvaria St.
Ioan",
construitǎ în 1742, şi biserica romano-catolicǎ, construitǎ din piatrǎ în stil baroc în
perioada 1807-1814. În bisericǎ, pictura din altar aparţine pictorului Simion Hollosy
Corbul; tot aici existǎ şi o orgǎ, datatǎ în 1888. În sat a existat şi o bisericǎ veche din
lemn (1730), care a ars.
Comuna Sǎpânţa este aşezatǎ pe malul de sud al Tisei în dreptul Vǎii Taraşului,
pe D.N., la 18 km distanţǎ de municipiul Sighetul Marmaţiei. Sǎpânţa este una din
comunele mari ale Maramureşului; hotarul comunei atinge hotarul municipiului Baia
Mare, aşezarea este dominatǎ de Piatra Sǎpânţei, un abrupt vulcanic de mare frumuseţe
şi atractivitate turisticǎ şi desigur de râul Sǎpânţa care izvorǎşte de sub Vârful Rotundu
1500 m altitudine şi se varsǎ în Tisa 228 m altitudine.
În Sǎpânţa s-au pǎstrat pânǎ în zilele noastre mai multe case monumentale din
sec. XVII-XVIII construite din lemn; una dintre acestea este casa Stan, restauratǎ în
Muzeul Satului Maramureşean .
Ceea ce a dus faima Sǎpânţei este aşa-zisul "Cimitir Vesel", creaţie a renumitului
sculptor de cruci Stan Ioan Patraş. Maniera proprie de realizare a acestor semne de
mormânt, cruci, a fǎcut din cimitirul de la Sǎpânţa un adevarat mit. Arta lui Stan Ioan
Patraş constǎ în faptul ca a reuşit sǎ sintetizeze viaţa celui dispǎrut într-o imagine
plasticǎ sculptatǎ în tehnica basoreliefului, adǎugând de cele mai multe ori şi câteva
versuri care redau preocupǎrile celui dispǎrut. Maniera naivǎ de tratare plasticǎ şi
versurile însoţitoare trǎdeazǎ un optimism robust şi o anumitǎ veselie care au determinat
pe unii cercetǎtori sǎ denumeascǎ cimitirul din Sǎpânţa "Cimitirul Vesel". Stan Ioan
Patraş, colora lemnul sculptat pentru cruce, folosind ca fond albastrul, iar pentru
sublinieri, galben, albastru şi roşu. Stan Patraş a sculptat şi mobilier ţǎrǎnesc, impunând
un stil specific, anume, prelucrarea artisticǎ a lemnului, prin vopsirea lui. Nicǎieri în
Maramureş lemnul nu se vopseşte, numai la Sǎpânţa se foloseşte acest procedeu.
Meşterul a avut mai mulţi ucenici care îi urmeazǎ îndeletnicirile.
Sǎpânţa are mai multe locuri frumoase de vizitat: Cimitirul, Casa-muzeu Stan
Ioan Patraş, popasul de la Borcut cu renumita apǎ mineralǎ de Sǎpânţa, Pǎstrǎvia,
Cascada, Piatra Sǎpânţei, vâltorile şi horincile, dar mai ales casele frumos amenajate,
curate şi deschise întotdeauna40[40].
Borşa este una din vechile şi statornicele aşezǎri maramureşene. Urme de locuire
exista încǎ din epoca bronzului, descoperiri întamplatoare au dat la ivealǎ piese şi
fragmente ceramice edificatoare. Pǎcat cǎ încǎ nu s-au fǎcut cercetari sistematice.
Interesante sunt urmele de aşezare din epoca bronzului remarcate la circa 750-800 m
altitudine.
Atestǎri scrise apar târziu, la 2 februarie 1365, cu statut de villae, când regele
Ludovic, supǎrat pe voievodul Bogdan I pentru nesupunerea sa şi plecarea în Moldova,
va confisca moşiile acestuia dǎruindu-le voievodului Balc Vodǎ şi fraţilor sai Drag,
Dragomir şi Ştefan, care au manifestat supunere. În istoria comunitǎţii, evenimentul
marcat cu litere de aur este lupta care s-a dat cu hoardele tǎtǎrǎşti în ultima lor invazie în
Europa, când la 4 septembrie 1717 tǎtarii au fost nimiciţi de sǎteni într-o bǎtǎlie eroicǎ.
În Borşa au fost douǎ biserici de lemn, una în parohia de Sus şi celaltǎ în parohia
de Jos. Se pare cǎ cele doua biserici au ars în 1717. Biserica din lemn, monument,
existentǎ astǎzi este din secolul al XVIII-lea, reconstruitǎ probabil imediat dupa 1717.
Monumentul are o absidǎ poligonalǎ, naos drepunghiular, turn, clopotniţǎ şi pridvor
deschis. În Borşa s-a pǎstrat una din puţinele case parohiale: o construcţie monumentalǎ
din bârne rotunde din lemn din brad, cu un plan generos pentru perioada respectivǎ:
40[40] Firuţǎ Corina, Ion Cori Simiona – România. Obiective turistice, Editura Alcor, Bucureşti, 2002, p. 125
tindǎ,
douǎ încǎperi mari, care o flancheazǎ şi încǎ douǎ încǎperi în spatele lor.
Munţii Rodnei, care se ridicǎ ca un zid deasupra Borşei, oferǎ un peisaj unic, cu
bogǎţii ale faunei şi florei de neegalat. În Masivul Rodnei pentru varietatea şi bogǎţia
vegetaţiei şi animalelor, în 1932 s-a creat Rezervaţia Pietrosu Rodnei (3300 ha), care
astǎzi a devenit Rezervaţie a biosferei. Cel care se va încumeta în Munţii Rodnei şi
Munţii Maramureşului, pe lângǎ frumuseţile naturii va gǎsi şi oameni la stâne, la
exploatǎrile forestiere, la culesul fructelor de pǎdure. De pe Vârful Prislopului, unde în
luna august a fiecarui an se face marele festival folcloric "Hora la Prislop", avem
perspectiva spre Valea Bistriţa Aurie, care ne va conduce spre Bucovina.
Localitatea Baia Borşa aparţine de oraşul Borşa. Din centrul Borşei, pe un drum
modernizat ce merge în paralel cu râul Tasia se ajunge în Baia Borşa. Oraşul a fost
dintotdeauna localitate minierǎ, fiind atestat ca atare încǎ din anul 1554.
Pentru realizarea unei activitǎţi turistice cât mai bune este necesar ca pe lângǎ
resursele naturale şi antropice sǎ existe şi resurse materiale adecvate, capabile sǎ asigure
satisfacerea cerinţelor turiştilor. Aceste resurse materiale sunt cunoscute sub denumirea
de „bazǎ tehnico-materialǎ”42[42]. Aceasta este reprezentatǎ prin: unitǎţi de cazare şi
alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de tratament sau agrement şi este
condiţionatǎ în primul rând de dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale
existente. Astfel, o zonă turistică de mare atractivitate nu se poate constitui în ofertă
înainte de a beneficia de dotările necesare primirii şi reţinerii călătorilor.
Volumul fluxurilor turistice este determinată atât de cerere cât şi factorii acesteia,
dar şi de gradul de dotare tehnică a teritoriilor. Deoarece, pe măsură ce cresc exigenţele
turiştilor faţă de calitatea serviciilor şi nivelul de confort, apar mutaţii în criteriile de
selecţie a destinaţiilor de vacanţă, are loc o sporire a importanţei bazei tehnico-
41[41] www.ropedia.ro
Tabel nr.
5.10
- în România, anul cu cea mai mare capacitate de cazare este 2005 cu 277 384 locuri
faţǎ de anul 2001 cu 277 047 locuri, iar în Maramureş tot anul 2005 prezintǎ cea mai
mare capacitate 3 257 faţǎ de anul 2001 cu 3 077 locuri de cazare.
Din rezultatele obţinute reiese faptul cǎ judeţul Maramureş nu prezintǎ o
importanţǎ semnificativǎ la nivel naţional din punct de vedere al locurilor de cazare.
Ponderea cea mai mare a judeţului a fost înregistratǎ în anul 2005 – 1,15%.
Una din cea mai utilizată clasificare, este cea care separă mijloacele de cazare în: 43
[43]
Figura nr. 3.1 Numărul unităţilor de cazare din anul 2004 în Maramureş.
Unităţile de cazare şi alimentaţie, mijloacele de transport, instalaţiile de agrement
sau tratament sunt adaptate specificului nevoilor turiştilor, în funcţie de categoria socială
şi venit. Atfel, unităţile de cazare şi alimentaţie sunt definite după cum urmează:
În privinţa structurii, aceaste unităţii de cazare pot fi abordate din mai multe
unghiuri, folosind criterii diferite de segmentare ca: tipul unităţii, categoria de de
confort, forma de propietate, perioada de funcţionare, amplasarea în spaţiu,
importanţa, etc.
Tabel nr 3.5
2000 630
2001 873
2002 997
2003 1 116
2004 1 544
Figura nr. 3.3 Ponderea capacităţii de cazare din moteluri între 2000-2004
Complexul turistic: sunt unităţi de mari dimensiuni şi specific lor este faptul că
oferă toată gama de servicii sub aceleşi adăpost: servicii de cazare, de
alimentaţie, de tratament şi de agrement.
Cel mai important compex turistic din judeţul Maramureş este Compexul
turistic Şuior (Baia Sprie), acesta având categoria de 3 stele.
♦ Iza cu două camere single, opt camere duble şi patru cu pat matrimonial;
♦ Mara cu două camere single, opt camere duble şi patru pat matrimonial;
Situaţia locurilor de cazare în cabanele din judeţul Maramureş este bună, numǎrul
acestora creşte treptat de la 40 de locuri în anul 2000 la 84 de locuri în anul 2004.
Totuşi numǎrul locurilor de cazare din cabane este mic comparativ cu numǎrul
locurilor din celelalte unitǎţi de cazare. Această situaţie se datorează slabei importanţe
faţă de acestă categorie de cazare, şi modernizarea altor categori de cazare precum:
moteluri, pensiuni urbane şi rurale şi a pensiunilor agroturistice, care îşi măresc
numărul de la un an la altul.
Figura nr. 3.4 Ponderea
locurilor de cazare în
cabanele din judeţul
Maramureş între 2000-
2004
Tabel nr.
3.8
Anii Pensiuni din judeţul Maramureş
2000 65
2001 69
2002 70
2003 76
2004 76
44[44] Cristea A. – Gestiunea activitǎţilor de turism, Editura Universitatea Creştinǎ Dimitrie Cantemir, Bucureşti,
2003, p. 90
Această categorie de cazare are o evoluţie foarte favorabilă, numărul
pensiunilor creşte de la un an la altul, în anul 2003 s-a produs cea mai mare modificarea
numărului pensiunilor crescând de la 70 la 76.O altă modificare importantă s-a produs
în anul 2001de la 65 la 69 de pensiuni. Această dezvoltare a turismului în pensiuni s-
a produs datorită numărului mare de cereri ale turiştilor de a-şi petrece vacanţa în aer
liber, în natură.
Pensiunile agroturistice sunt cele mai numeroase unităţi de cazare din judeţ, iar
evoluţia numărului lor este într-o continuă creştere.
Tabel nr.3.9
În apropierea oraşului Baia Sprie se află cabana Mogoşa (731 metri altitudine)
unde există un telescaun ce urcă până la vârful Mogoşa (1346 metri altitudine). De aici
coboară o pârtie de schi de 2100 metri lungime, cu o diferenţă de nivel de 500 metri, una
din cele mai bune din ţară pentru probele de slalom.
Alte unităţi de agreement sunt reprezentate de numeroasele cluburi, terenuri
de sport (tennis de câmp, fotbal, handball, baschet, etc), discoteci, baruri, existente în
marile oraşe ale judeţului46[46].
În acest caz, cel mai important loc îl ocupă staţiunea Borşa. Ea dispune de
numeroase izvoare cu apă minerale carbogazoase, magneziene, bicarbonate şi calcice
recomandate în tratarea afecţiunilor rinichilor şi căilor urinare, ale bolilor cronice, ale
tubului digestive, etc.
Deşi reprezintă interes pe plan local, staţiunea Băile Cărbunari merită amintită
apelor sulfuroase şi clorurate-sodice indicate în afecţiuni reumatismale, intoxicaţii
profesionale cu agenţi chimici.
Prin relieful variat pe care îl deţine judeţul Maramureş, turismul poate fi întâlnit
aici în diferite forme şi anume turismul montan în munţii Rodnei, Maramureşului,
Gutâi, Ţibleş, etc; turismul balnear întâlnit datorită prezenţei apelor minerale;
turismul rural şi agroturismul practicat în gospodăriile ţăranilor; turismul cultural
si ştiinţific stimulat prin curiozitatea oamenilor de cunoaştere şi vizitare, datorită
prezenţei a numeroase obiective culturale, bisericii şi obiceiuri străvechi., precum si
rezeravaţii naturale ale Biosferei.
46[46] www.hoinari.ro
Turismul montan. Această formă de turism s-a cristalizat printr-o formă
organizată la sfârşitul secolului XIX . Turismul montan s-a dezvoltat şi a fost susţinut
de numărul de cabane şi staţiuni care creşte de la un an la altul. Întâlnim forme ale
turismului montan care necesită un grad de echipare tehnică ridicat (cazare, pârtii de ski,
mijloace de transport pe cablu, poteci marcate cât mai corespunzător, accesibilitate).
Turismul montan este practicat de gamă largă de persoane cu vârste cuprinse : de la 6 la
70 ani. În România a putut fi practicat la o scară largă, deoarece pe teritoriul ţării se
găseşte un renumit laţ muntos , şi anume :"Lanţul muntos al Carpaţiilor".
Dintre cele mai importante masive ale judeţului pe care se practică turismul
montan, enumerăm : munţii Rodnei (Pietrosu 2302m altit. max.),munţii Căliman, munţii
Ţibleş, munţii Maramureşului, munţii Gutâi.
În traseele montane sunt întâlnite diferite marcaje turistice care apar în patru
forme (triunghi, cerc, punct, banda verticală şi cruce) şi trei culori (roşu, albastru şi
galben ), pentru a fi deosebite de alte tipuri de marcaje (explu : cele silvice), toate
marcajele turistice au un contur exterior alb.
Durata unor trasee montane în judeţ oscilează între 2-10 ore, în funcţie de zonă
şi masiv. Dintre toate traseele ale judeţului cele mai periculoase se află în munţii Rodnei,
de care trebuie să se ţină cont foarte mult de marcaje pentru a nu apărea incidente
majore precum: rătăcire, accidentare, etc47[47] .
47[47] www.alpinet.org
Orice ce persoană care trece prin Maramureş cu siguranţă va avea revelaţia
împlinirii personale, pentru că aici sufletul se regăseşte şi trupul se împrospătează.
• Munţii Rodnei, este o zonă de creastă cuprinsă între vârful Pietrosul Rodnei şi
vârful Ineu, lacurile din zona crestei Taul Pietrosu, Buhăescu, Lacurile Lala
Mare şi Lala Mică), pentru practicarea acestui trase sunt importante
marcajele pe timp nefavorabil, în zona de crestă lipsesc adăposturi.
Ca şi alte zone ale ţării, Maramureşul încântă prin frumuseţea peisajelor, prin
tradiţiile culturale şi etnografice aparte menţinute încă vii de locuitorii acestor
locuri, prin ospitalitatea şi farmecul maramureşenilor cu totul deosebite.
48[48] www.borsa.ro
de atracţie ale localităţii îl constituie biserica declarată monument istoric şi care
datează din anul 1717.
49[49] www.emaramures.ro
Cavnic localitate situată în munţii Gutâi, la jumătatea distanţei dintre Baia
Mare şi Sighetu Marmaţiei, aici zăpada ţine din decembrie până în aprilie. Această
localitate dispune de o pârtie de schi foarte bine întreţinută.
50[50] www.hoinari.ro
Coborârea în rapel se efectuează cu corpul vertical, picioarele orizontale şi
depărtate. În cazul unei surplombe, puteţi să vă sprijiniţi pe genunchi. Coborârea în
rapel trebuie să se efectueze fără întrerupere şi este recomandabil să se evite
suprasolicitările asupra punctului de ancorare (de asigurare).
Parapanta. Depresiunea Maramureşului este locul cel mai indicat pentru zbor cu
parapanta. Aici se întâlnesc cei mai puternici curenţi de aer din judeţ şi, dacă ai învăţat
lecţia bine şi ţi-a reuşit ridicarea de pe pământ, cu puţin talent în mânuirea parapantei, poţi
să zbori ore întregi, folosindu-te de curenţi.
51[51] www.hoinari.ro
locuri pentru aceasta aventură: canioane uscate sau cu apa, avene şi galerii orizontale,
lungi de zeci de metri, cascade, peşteri, chei, toate aflate la distanţe mici unele de altele.
Activitatea este deosebit de atractivă, atât prin ineditul peisajului, cât, mai
ales, prin diversitatea procedeelor necesare parcurgerii: căţărare, coborâre, curgere prin
tobogane naturale, traversări de marmite etc.
Peste o treime din apele minerale ale Europei se găsesc în România. Unele
dintre ele sunt simple, altele fierbinţi, multe radioactive. Încă din antichitate, unele
lacuri acumulate în craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea ori
prăbuşirea unor părţii de munte, erau cunoscute ca având efecte terapeutice.
Pe lângă toate acestea mai există şi izvoarele de ape minerale care sunt
recomadate în tratarea unor afecţiuni reumatismale, ale sistemului nervos periferic,
ginecologice sau ale aparatului locomotor. În sprijinul acestora stau facilităţile de
tratament prezente: bazine cu apa minerală caldă sau rece, fizioterapie,
electroterapie , aerosoli, gimnastică medicală.
52[52] www.infotravelromania.ro
- Baia Sprie - Biserica Romano - Catolică (sec. XIV)53[53].
În Ocna Şugatag se poate ajunge pe şosea urmând drumul naţional DN18 care
leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei sau pe calea ferată până în gară din oraşul Sighetu
Marmaţiei de unde se pot lua mijloace auto până în staţiune.
Din Ocna Şugatag până în Vadu Izei mai sunt circa 12-13 km mergând spre
Sighetu Marmaţiei.
53[53] Dǎncuş Mihai – Zona etnograficǎ Maramureş, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986, p. 87
1. Afecţiuni O.R.L.: rinosinuzite cronice,catarale, alergice, hipertrofice,
ozenoase, sinuzite operate, rinofaringite cronice hipertrofice, laringite, micoze
ocofaringiene.
Efectele apelor iodurate sunt similare cu ale apelor sulfuroase exclusiv efectul
antialergic, au mai mult rol trofic asupra mucoasei (eficiente în ozenă), au efect mai
intens în micoze şi în fluidifierea sputelor vâscoase.
54[54] www.turism-catalog.ro
Efectele apelor sulfuroase în cura externă: vasodilataţie în reţeaua arterială
şi cutanată, îmbunătăţirea circulaţiei arteriale periferice, sulful se reabsoarbe prin
tegument şi intervine în metabolismul, general, scade glicemia, sulful intervine în
cartilagiul articular în componenţa acidului, condroetin sulfric, datorită temperaturii băii
şi în asociere cu parafină, electroterapia diminua durerea în procesul de dinamizare a
stazelor, decontracturant, fluidifiant la nivelul lichidului articular, creşte mobilitatea
articulară; împreună cu kinetoterapia reface dinamica articulară.
55[55] www.infoturism.ro
Din anul 1995 a fost aprobată Legea nr. 154/31. 12 . 1994 care prevede stabilirea
unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona muntoasă, astfel
fiind promovată iniţiativa privată în sensul că gospodăriile ţărăneşti pot fi autorizate să
presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.
Se poate vorbi mult de turismul rural din toată România, dar câteva sunt zonele
care se detaşează faţă de celelalte prin oferta lor mai mult decât generoasă, una dintre
aceste zone fiind şi judeţul Maramureş. Prin promovarea unor aşezări rurale cu valori
etnografice, culturale şi cadrul natural pitoresc, ca sate turistice, a fost înfiinţat oficial
agroturismul.
56[56] Mitrache S., Manole V., Bran F., Stoian M., Istrate I. – Agroturismul şi turismul rural, Editura Fax Press,
Bucureşti, 2003, p. 11
Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor
şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale , în vederea promovării în fiecare localitate:
Vadu Izei cele mai frumoase porţi de lemn din maramureş sculptate, ce
reprezintă adevărate arcuri de triumf ale hărniciei şi omeniei acestui colţ de
ţară, făurite de meşteri cioplitori locali cu mult simţ artistic, cu motive
ornamentale tradiţionale: funia, rozeta solară, margini în dinţi de lup, semnul
soarelui-simbolul vieţii.
Astfel, turismul rural este reprezentat în judeţul Maramureş prin diferite sate
şi activitǎţii desfăşurate acolo care atrag turişti, fiecare fiind unic şi deosebit prin
creaţiile pe care le deţine.
În acest judeţ există foarte multe resurse antropice iar turismul cultural este
foarte practicat. Ţinutul Maramureşului deţine un patrimoniu cultural-istoric şi etno-
folcloric de mare valoare şi atractivitate turistică. Există valori de patrimoniu cultural
de interes naţional şi internaţional, între care se remarcă: biserici şi ansambluri
mănăstireşti, monumente şi ansambluri de arhitectură şi de artă, din care o parte s-
au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO.
CAPITOLUL 4
57[57] www.incdt.ro
Diversitatea formelor de relief, întinderea pǎdurii cu bogatul fond cinegetic,
specificul etnografic şi folcloric, prezenţa unor monumente istorice şi de arhitecturǎ,
mulţimea izvoarelor minerale şi prezenţa staţiunuilor climaterice conferǎ judeţului
Maramureş un valoros potenţial turistic. Dintre toate acestea, cadrul etnografic este cel
care atrage în mod deosebit turiştii prin frumuseţea şi diversitatea caselor, porţilor
tradiţionale, uneltelor, ţesǎturilor, ceramicii, bisericilor, datinilor şi folclorului, unice
prin semnificaţie, vechime şi desfǎşurare.
4.1 Aşezǎrile
4) Subzona nordicǎ, de-a lungul Tisei, în care se simte mai puternic influenţa
arhitecturii oraşului Sighet, precum şi a localitǎţilor urbane de dincolo de Tisa,
ducând la anumite fenomene de hibridizare.
5) Subzona sudicǎ cuprinde cursurile superioare ale Izei şi Vişeului (satele Sǎcel,
Borşa, Moisei), mai complexǎ ca structurǎ, în care se resimt legǎturile cu
Nǎsǎudul
şi cu Bucovina.
Deşi s-a fǎcut mult pentru dezvoltarea unui turism modern, amenajǎrile
actuale sunt încǎ departe de a pune în valoare potenţialul turistic al judeţului58[58].
Casa ţǎranului din Maramureş poartǎ amprenta timpului peste care a trecut şi la
care a rezistat, rǎmânând un simbol al startoniciei. Casa este dovada importanţei de care
s-a bucurat întotdeauna din partea celor care o locuiau şi de aceea, pe lângǎ
funcţionalitate, s-a avut în vedere şi aspectul ei estetic, pe mǎsura oamenilor locului, a
frumuseţii lor sufleteşti şi a mediului natural care o înconjoarǎ. În Maramureş,
arhitectura construcţiilor este într-o armonie perfectǎ cu peisajul, formând o simbioza
între om, creaţiile sale şi mediu.
Astǎzi gospodǎriile s-au modernizat, fenomen firesc şi necesar, s-au îndesit de-a
lungul drumului principal, dar, în general, au pǎstrat structura modelului tradiţional.
Satul maramureşean, pânǎ în primele decenii ale secolului nostru era pus sub
semnul "civilizaţiei lemnului". Toate componentele, de la poarta de intrare pânǎ la casǎ,
erau confecţionate din lemn, la fel ca şi morile, pivele, vâltorile şi uleiniţele, dar şi
construcţiile administrative. Din lemn erau şi semnele de mormânt - crucile - şi troiţele
de hotar şi ca o sintezǎ a geniului creator ţǎrǎnesc tot din lemn erau construite şi
bisericile
maramureşene. Intrând astǎzi într-o casǎ ţǎrǎneascǎ vei fi uimit de abundenţa produselor
textile de tot felul, care mai de care mai colorate, mobilier modern în amestec cu piese
tradiţionale, vase emailate cu motive strident colorate aşezate în stive pe dulapuri, în
esenţǎ, un amalgam între vechi şi nou. Interiorul ţǎrǎnesc tradiţional condiţionat de
factori social-economici, etnopsihologici, geoclimatici a fost şi este supus nevoii de
înnoire. Trebuie sǎ remarcǎm cǎ semnul categoriei sociale nu era dat de mǎrimea
încǎperilor casei, ci de mǎrimea şi numǎrul construcţiilor anexe din gospodǎrie, care
erau relevante pentru bogǎţia în animale, pǎmânt.
59[59] www.romanianmuseum.com
astǎzi a devenit frecventǎ în Maramureş, este cǎmaşa de Sǎpânţa. Croiul acesteia este
cel tradiţional specific zonei, cu mâneca încreţitǎ prinsǎ din umǎr şi decolteul pǎtrat.
Pieptarul femeiesc are în general douǎ variante: cel din pǎnurǎ de lânǎ şi cojocul din
blanǎ de miel, brodat cu lânǎ finǎ, divers coloratǎ. Podoabele femeilor din Maramureş
sunt puţine şi sobre. La gât poartǎ şi azi "zgǎrdane" din mǎrgele colorate, înşirate şi
împletite sau "ţesute" în motive geometrice.
De-a lungul timpului, obiceiurile au pierdut tot mai mult caracterul lor magic
şi ritual, au trecut în cel ceremonial, evoluând înspre cel artistic, pǎstrând totuşi
61[61] I.D. Ştefǎnescu – Arta veche a Maramureşului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 73
62[62] Pop Mihai – Arta lemnului în Maramureş, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 56
forme sculpturale şi motive
decorative deosebite şi de cele mai multe ori, texte care ele însele sunt monumente de
limbǎ. Maramureşul are puţine monumente vechi din zid (de piatrǎ, pǎmânt, cǎrǎmidǎ).
Printre acestea, cetǎţuia dacicǎ cu suprapunere medievalǎ de la Onceşti, aşezarea
fortificatǎ de pe Dealul Cetǎţii din muncipiul Sighetul Marmaţiei, datatǎ la sfârşitul
epocii bronzului şi începutul epocii fierului.
Coroana. Sculptatǎ în lemn sau confecţionatǎ din diverse frunze sau flori, de
dimensiuni mai mari sau redusǎ la dimensiuni de amuletǎ, coroana a avut din cele mai
vechi timpuri o gamǎ de semnificaţii dintre cele mai diverse, care merg pînǎ la
contradictoriu: simbol funerar, semn de distincţie, recompensǎ, veselie, pavǎzǎ
împotriva
bolilor. Florile erau utilizate în scop profilactic, contra anumitor boli, prin însuşirile
speciale pe care unele dintre ele le aveau. Ca talismane profilactice care se puneau în
anumite puncte ale corpului, florile au avut una din cele mai vechi întrebuinţǎri. În
mormintele antice se puneau flori ca: rosmarin, albǎstrele, busuioc, pentru a întârzia
putrefacţia corpului. Roata, un alt ornament des întâlnit în Maramureş, simbolizeazǎ fie
schimbarea şi curgerea fǎrǎ întrerupere a timpului, fie ciclurile anului. Crucea însǎşi
este unul dintre cele mai vechi semne fǎcute de mâna omului. Are semnificaţii magice,
previne şi chiar respinge rǎul; ea a fost şi un instrument de torturǎ şi
pedeapsǎ. În accepţiunea ulterioarǎ a Bisericii creştine, prin rǎstignirea şi moartea lui
Iisus pe cruce, a fost transformatǎ dintr-un obiect de torturǎ într-un lucru sfânt,
devenind simbol al creştinismului. Şarpele este unul dintre cele mai complexe
simboluri; îl gǎsim gravat şi sculptat în lemn pe stâlpii porţilor în mai multe regiuni din
România, în special în Maramureş. Poate reprezenta uneori spiritul binelui, alteori al
rǎului. În Maramureş este încrustrat pe stâlpii porţilor pǎzind gospodǎria. Şarpele, ca
simbol, este soarta omului însuşi: "repede ca nenorocirea, ascuns şi chibzuit ca
rǎzbunarea, de nepǎtruns ca destinul". Coarnele de berbec sau de bovideu care
împodobesc sub formǎ de gravurǎ sau ciopliturǎ în lemn porţile maramureşene, erau
considerate ca simboluri pentru putere, fecunditate şi forţǎ regeneratoare63[63].
CAPITOLUL 5
Numǎrul turiştilor sosiţi între anii 2001-2005 în judeţul Maramureş este oscilant.
Atât numǎrul turiştilor strǎini cât şi al celor din ţarǎ este în descreştere din anul 2001
pânǎ
în 2004; în anul 2005 se poate observa o uşoarǎ creştere de la 61 522 în anul 2004 la
62 384 în 2005 (români), şi de la 17 315 în 2004 la 17 688 în 2005 (strǎini).
64[64] Minciu Rodica, Baron Petre, Neacsu Nicolae – Economia turismului, Editura Universitatii Independente
Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 1993, p.34
Calculul numǎrului mediu zilnic de turişti sosiţi în
judeţul Maramureş între anii 2001-2005
Tabel 5.2
(turişti/zi)
Figura nr. 5.1 Numǎrul mediu zilnic de turişti sosiţi în judeţul Maramureş între
anii
2001-2005
Astfel, turiştii au cǎutat zone cu bogate resurse turistice atât naturale cât şi
antropice, zone care pe lângǎ linişte, odihnǎ şi recreere, le oferǎ şi programe turistice de
agrement şi tratament, cu ajutorul noilor aparate din tehnologia modernǎ.
Din acest tabel putem observa ritmul evoluţiei privind numǎrul turiştilor sosiţi în
unitǎţile de cazare în judeţul Maramureş pe perioada anilor 2001-2005.
Ritmul evoluţiei privind numǎrul turiştilor români este oscilant, acesta creşte şi
scade de la un an la altul; aceeaşi situaţie o prezintǎ şi numǎrul turiştilor strǎini, care
negǎsind ceva nou în aceastǎ zonǎ au început sǎ caute alte destinaţii.
Tabel nr.
5.4
Figura nr. 5.2 Numǎrul de înnoptǎri înregistrate în unitǎţile de cazare turisticǎ din
judeţul Maramureş între anii 2001-2005
- numǎrul înnoptǎrilor efectuate de strǎini este oscilant; în 2001 situaţia era de 26 560,
iar în 2002 de 31 733, dar din 2003 se observǎ o uşoarǎ scǎdere pânǎ în 2004 când
numǎrul turiştilor creşte cu câteva unitǎţi.
Tabel 5.6
T – numǎr turişti
(zile)
P – numǎrul populaţiei
Tabel nr.
5.7
(turişti/loc
uitor)
Densitatea circulaţiei turistice scade de la 0,18 în anul 2001 la 0,17 în anii 2002 şi
2003 şi la 0,15 în anii 2004 şi 2005 fapt ce diminueazǎ riscul producerii unor conflicte
sociale între populaţia gazdǎ şi turişti, reduce aglomerarea şi poluarea fonicǎ precum şi
posibilitatea furturilor şi a imitǎrii comportamentului turistului.
În raport cu suprafaţa
Suprafaţa judeţului Maramureş este de 6 304 km2.
S – suprafaţa
(turişti/km2)
În cazul densitǎţii turistice în raport cu suprafaţa situaţia este bunǎ, se aflǎ într-o
uşoarǎ scǎdere, neproducându-se supraaglomerǎri sau degradarea suprafeţei de teren.
65[65] Snak Oscar, Baron Petre, Neacsu Nicolae – Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2003, p.
491
Cuc = nr. înnoptǎri (nr. zile turist) / nr. locuri de cazare * nr. zile funcţionare *
100
Tabel nr.
5.11
(%)
a) - managementul global;
66[66] Nistoreanu Puiu – Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 145
programe agroturistice;
67[67] Simion Cristian Ovidiu, Rodica Tǎnǎsescu, Vergina Buianu – Management agricol şi agroturistic, Editura
Bioterra, Bucureşti 2003, p. 175
* Crearea reţelei zonale;
* Promovarea şi publicitatea;
* Atestarea zonei.
* Identificarea şi atestareagospodǎriilor
agroturistice;
Sursa: Simion Cristian Ovidiu, Rodica Tǎnǎsescu, Vergina Buianu, op. cit. p. 175
b) - asigurarea unui nivel de trai şi civilizaţie în mediul rural comparabil cu cel din
zonele orǎşeneşti, contribuind astfel la stimularea stabilirii populaţiei active în zona
ruralǎ,
ANTREC este organizaţia cea mai reprezentativǎ, viabilǎ, realizând în mare parte
ceea ce îşi propunea la fondare:
- formarea profesionalǎ prin colocvii, seminarii, cursuri de scurtǎ duratǎ si lungǎ duratǎ;
- burse de specializare;
Pe de altǎ parte anul 1996 este punctul de pornire a primului Program Phare
68[68] www.antrec.ro
pentru turism rural din ţara noastrǎ. Cu acest prilej a fost demaratǎ o puternicǎ activitate
de promovare a resurselor turismului rural românesc şi au început demersurile pentru
realizarea unei centrale de rezervǎri.
În anul 1997 membrii ANTREC au ajuns la aproape 3 000, iar cei al filialelor la
28. Asociaţia a reuşit editarea primului CD-rom, a primului catalog al pensiunilor şi
fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promoţionale (târguri şi
expoziţii, reuniuni şi congrese) a fost preocupatǎ de realizarea unui climat de
descentralizare a acţiunilor sale69[69].
69[69] www.antrec.ro
Formare Managerialǎ în Turism, Ministerul Apelor, Podurilor şi Protecţiei Mediului.
În mod succint iată câteva din principalele zone cu potenţial agroturistic din ţara
noastră, menţionând ca practic întreaga suprafaţă a României poate fi cuprinsă în
activitatea de agroturism: judeţele Alba, Argeş, Bacău, Bistriţa Năsăud, Braşov, Buzău,
Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Harghita, Iaşi, Mehedinţi, Mureş, Neamţ,
Prahova, Satu-Mare, Sibiu, Tulcea, Vrancea, Maramureş.
70[70] www.infoturism.ro
rurale împletite cu tradiţia şi spiritul ecologic al ecosistemelor ce găzduiesc
echipamentele şi turiştii.
- material colateral de ajutor sub forma unui catalog succint care listează toate casele
participante;
- servicii de rezervare locală şi centrală care să faciliteze realizarea rezervărilor;
- postere.
După decembrie 1989, turismul românesc a intrat într-o nouă etapă, şi anume
aceea a reformei economice, a aşezării sale pe principiile economiei de piaţă. Reforma
este un proces profund, de durată şi supus acţiunii unor factori mai mult sau mai puţin
cunoscuţi. Ca urmare, în momentul actual,turismul românesc se află într-o situaţie de
criză. Inflaţia a făcut ca tarifele şi preţurile practicate de hotelurile şi restaurantele din
staţiunile tradiţionale de turism să fie inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor. Pe
de altă parte, veniturile populaţiei sunt destinate în întregime cheltuielilor alimentare;
rezultă deci că resursele pentru satisfacerea altor nevoi, implicit pentru petrecerea
timpului liber, sunt practic inexistente.
Dar pe măsura ieşirii din criza economică actuală şi a creşterii veniturilor reale
ale populaţiei, cererea turistică se va ameliora şi având în vedere faptul că turismul
clasic va rămâne în continuare destul de scump, se va orienta mai mult decât până în
prezent către alte forme de turism. Una dintre acestea o reprezintă tocmai agroturismul.
71[71] Mircea Bogdan – Prestǎri servicii agroturistice – Marketingul serviciilor turistice, Editura Bioterra,
Bucureşti, 2003, p. 127
acestui scop, considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi
perpetuat. În caz contrar, interesul actual al turiştilor pentru satul românesc, pentru
mediul rustic, în general, va scădea treptat. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes
din partea organelor administrative şi de specialitate, se poate perpetua, chiar şi în
condiţiile civilizaţiei contemporane, specificul etnografic şi spiritual al unor sate
româneşti. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult, cu cât numeroşi săteni din
unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului de viaţă, aceste
localităţi având şanse să devină baze turistice permanente, de popularitate internaţională,
deosebit de rentabile.
72[72] Bǎltǎreţu Andreea – Amenajarea turisticǎ durabilǎ a teritoriului, Editura Sylvi, Bucureşti, 2003, p. 53
c – nivelul calitativ al acestor elemente (notă)
Σ qi = 1
1 – insuficient 3 – bine
Nota se acordă doar elementelor componente ale capitolelor I, II, III, IV, V, VI.
În consecinţă, indicele de atractivitate total va trebui să fie cuprins în intervalul [1-4].
6.4 Propuneri privind noi trasee turistice în judeţ. Prezentarea unui circuit
turistic în judeţul Maramureş
1) Baia Mare (o km)-Baia Sprie (10 km) aici găsim Rezervaţia naturală
Chiuzbaia- Mara (39 km) Cheile Tătarului- Deseşti (42 km)-Hărniceşti (45 km )-
Giuleşti (51 km )- Vadu Izei (59 km ) Centrul etnografic şi Biserica din lemn Sf.
Nicolae- Sighetul Marmaţiei (65 km ) Grădina Morii şi Muzeul arhitecturii populare
maramureşene-Câmpulung la Tisa (78 km ) - Săpânţa (84 km) Cimitirul Vesel şi
Centrul etnografic - Câmpulung la Tisa (90 km) -Sighetul Marmaţiei (103 km) - Vadu
Izei (109 km) - Giuleşti (117 km ) -Hărniceşti (123 km ) - Deseşti (126 km ) - Mara
(129 km ) - B. Sprie (158 km) Rezervaţia naturală Chiuzbaia - Baia Mare (168 ).
Toate aceste trasee se pot parcurge cu maşina, făcându-se popasuri de câteva ore
sau cazări la pensiunile agroturistice din localităţi pentru a putea vizita toată regiunea
Maramureşului.
Aceste trasee se mai pot face cu bicicleta atunci când drumul este inaccesibil
pentru maşină iar turişti sunt cazaţi în apropiere sau se încearcă păstrarea mediului
prin interzicerea accesului cu autovehicule, şi astfel pe parcurge traseul pe jos sau cu
bicicleta.
Circuitul ales reprezintă un traseu ce străbate cea mai mare parte a judeţului
Maramureş, având ca principal punct de atracţie Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Alegerea
acestui traseu se datorează bogăţiei de atracţii turistice naturale şi antropice prezente în
acest judeţ. Noutatea acestui traseu constă în redescoperirea şi cunoaşterea într-o lumină
nouă şi mult mai atrăgătoare a punctelor turistice deosebit de atractive presărate de-a
lungul unui cadru natural pitoresc.
Coordonatele principale ale programului se disting după cum urmează:
Traseul programului este următorul: Bucureşti – Baia Mare – Baia Sprie – Mara –
Deseşti – Hǎrniceşti – Giuleşti – Vadu Izei – Sighetu Marmaţiei – Câmpulung la Tisa –
Sǎpânţa – Câmpulung la Tisa – Sighetu Marmaţiei – Vadu Izei – Giuleşti – Hǎrniceşti –
Deseşti – Mara – Baia Sprie – Baia Mare – Bucureşti.
Număr de turişti: 20
Număr de şoferi: 1
Număr de km parcurşi:
Total: 1 280 km
ZIUA 1: 1.08.2006
Ora 7.30: Întâlnire în Piaţa Unirii, Bucureşti. Plecare cu Minivan-ul către Baia Mare pe
traseul Braşov, Tg. Mureş, Bistriţa cu scurte opriri.
Ora 16.30: Sosire Baia Mare, vizitare Biserica din Lemn, Biserica Sfânta Treime, casa
Iancu de Hunedoara, Turnul lui Ştefan, Turnul Mǎcelarilor, Vechiul Han al oraşului,
Muzeul judeţean.
ZIUA 2: 2.08.2006
Ora 9.30: Plecare către Baia Sprie unde se vor vizita rezervaţia naturală Chiuzbaia,
Creasta Cocoşului, Lacul Albastru, Muzeul de Mineralogie şi biserici de lemn.
Ora 19.00: Cazare şi cina tradiţională în ambianţa unui taraf de muzică populară la
pensiunea Vlad (3 margarete).
ZIUA 3: 3.08.2006
Ora 9.30: Plecare către Mara – Deseşti – Hǎrniceşti unde se vizitează Cheile Tǎtarului,
Biserica cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Deseşti ridicată în anul 1770, case, porţi
monumentale, şopronuri pentru fân şi alte biserici din lemn.
ZIUA 4: 4.08.2006
Ora 9.30: Plecare către Giuleşti – Vadu Izei, traseu care oferă pe lângă peisaje de un
mare pitoresc şi satisfacţia vizitării unora dintre cele mai vechi biserici din lemn,
precum şi a unui şir întreg de porţi maramureşene, adevărate arcuri de triumf rustice.
Aici se vor vizita Centrul etnografic şi Biserica din lemn Sf. Nicolae.
ZIUA 5: 5.08.2006
ZIUA 6: 6.0.2006
Ora 9.30: Plecare către Sǎpânţa unde se vor vizita Cimitirul Vesel şi Centrul etnografic.
Ora 9.30: Întoarcere pe traseul Câmpulung la Tisa - Sighetu Marmaţiei - Vadu Izei –
Giuleşti - Hǎrniceşti – Deseşti – Mara - Baia Sprie - Baia Mare
ZIUA 8: 8.08.2006
Ora 9.30: Plecare către Bucureşti pe traseul Bistriţa, Tg. Mureş, Braşov
Beneficiarii acestui program turistic pot fi: - grup de turişti români sau străini
- grup de familii
Organizatorul grupului şi al circuitului turistic este ANTREC, unul din scopurile
sale fiind acela de a promova imaginea judeţului Maramureş şi de a îl aduce în acelaşi
timp în atenţia turiştilor de pretutindeni.
Acest preţ este accesibil nu numai pentru familiile cu venituri medii ci şi foarte
atrăgător în acelaşi timp pentru străini.
- cazare la hotelul Mara din Baia Mare, pensiunile Vlad, Ioana, Casa Iurca, Adriana şi
Vila Doina
- transport Bucureşti – Baia Mare - Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmaţiei –
Sǎpânţa – Baia Mare – Bucureşti
CONCLUZII
Cǎile de acces ale judeţului sunt cele clasice: şosele, cǎi ferate, cǎi aeriene
(aeroportul Tǎuţii Mǎgherǎuşi – situat la 10 km de Baia Mare).
Una din atracţiile principale ale judeţului sunt bisericile din lemn ce s-au
menţinut de-a lungul timpului aproape nealterate şi care deţin adevǎrate recorduri:
Biserica din Deal de la Ieud este cea mai veche bisericǎ din lemn din Europa (1364) şi
Biserica din lemn din Surdeşti este cea mai înaltǎ bisericǎ din lemn din Europa (1721).
Sǎpânţa uluieşte lumea cu frumuseţea unicǎ a „Cimitirului Vesel”, creaţia lui Ion
Stan Patraş, în care coloritul crucilor evidenţiazǎ vigoarea spiritului românesc care nu se
teme de moarte, nu îngenuncheazǎ în faţa ei, ci o considerǎ o simplǎ trecere, necesarǎ în
rotirea ireversibilǎ a ciclului vieţii. Maramureşul este „ţara” oamenilor tari şi colţuroşi la
chip ca piatra, „ţara” oamenilor harnici şi buni la suflet ca pâinea caldǎ.
Deşi suntem la început de drum, avem totuşi succese în turismul rural din
România. De la lună, la lună tot mai mulţi turişti români sau străini ne solicită pentru
petrecerea vacanţelor. Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte prospăt, o
plimbare pe cărările munţilor, uliţa satului, câteva clipe în faţa unei expoziţii artizanale,
o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în faţa sobei? Cum să nu alegi această
lume minunată a satului în locul hotelurilor zgomotoase?
BIBLIOGRAFIE
• BĂLTĂREŢU ANDREEA – “Amenajarea durabilă a teritoriului”, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2003
• MIHALACHE ST., STOIAN M., ISTRATE I., MANOLE V., BRAN FLORINA –
“Agroturism, turism rural”, Editura Fax Press, Bucureşti, 1996
• MITRACHE S., MANOLE V., BRAN F., STOIAN M., ISTRATE I. – “Agroturism şi
turism rural”, Editura Fax Press, Bucureşti, 2003
• NEACŞU NICOLAE, CERNESCU ANDREEA, “Economia turismului. Studii de caz.
Reglementări”, Editura Uranus, Bucureşti, 2003
• www.agroturism.com
• www.alpinet.org
• www.antrec.ro
• www.apmbm.ro
• www.borsa.ro
• www.carpati.org
• www.emaramures.ro
• www.fonduriue.mfinante.ro
• www.hoinari.ro
• www.incdt.ro
• www.infotravelromania.ro
• www.infoturism.ro
• www.maramures.insse.ro
• www.mturism.ro
• www.romanianmuseum.com
• www.romaniatravel.ro
• www.romaniatourism.ro
• www.ropedia.ro
• www.turism-catalog.ro
• www.vacantesicalatorii.ro
• www.wikipedia.org
- cazare la hotelul Mara din Baia Mare, pensiunile Vlad, Ioana, Casa Iurca, Adriana şi Vila Doina
- transport Bucureşti – Baia Mare - Baia Sprie - Vadu Izei – Sighetu Marmaţiei – Sǎpânţa – Baia Mare –
Bucureşti
- servicii de ghid specializat în arta folclorului românesc şi
vorbitor de limbi străine
NU EZITAŢI SĂ NE CONTACTAŢI!
ANEXA NR. 5
Acces auto: la 700 m dupǎ intrarea în Botiza o luaţi la stânga. Pensiunea este prima casǎ pe dreapta şi
are o poartǎ tradiţionalǎ.
Structura pensiunii :
Casa tradiţionalǎ:
Parter: • 1 camerǎ cu pat dublu
• 1 baie modernǎ
• sala de mese
Acces auto: pensiunea este a doua casǎ în dreapta bisericii vechi de lemn din centru Botiza, şi are o
poartǎ tradiţionalǎ din lemn.
Structura pensiunii :
Camere: 6
Capacitate de cazare: 12 locuri
Camere: 4
Capacitate de cazare: 8 locuri
• vizite la bisericile din lemn din Maramureş, Muzeul Satului din Sighet, Cimitirul Vesel din
Sǎpânţa.
• plimbare cu cǎruţa sau sania
• searǎ muzicalǎ cu ceteraşi
• grǎtar la iarbǎ verde
• plimbare pe jos ghidatǎ la Ieud sau Poienile Izei
Contact :
BERBECARU VICTORIA
nr. 743, BOTIZA
Jud. MARAMUREŞ
Telefon: 004 0262 334 107; 004 0262 334 207
Mobil: 0723 775 848
Fax: 004 0262 334 107
Facilitǎţi :
• Acces cu automobilul
• Monumente istorice
• Informare
• Grup sanitar
• Baie cu cadǎ
• Telefon
• Pensiune completǎ