Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
1
A se vedea OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile
de aplicare a acestuia, publicat în MO nr. 1186/2005.
3. Finanţarea integrală din alocaţii bugetare
2
A se vedea art. 49 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice
B. Deschiderile de credite la nivelul bugetelor locale se realizează la unităţile Trezoreriei
Statului din teritoriu.
Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de
credite efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate,
potrivit destinaţiei stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea
cheltuielilor respective.
Pentru deschiderea de credite bugetare aferente transferurilor de la bugetul de stat
către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetul de stat, se efectuează de
Ministerul Finanţelor Publice prin direcţiile generale ale finanţelor publice, la cererea
ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale şi în funcţie de necesităţile execuţiei
bugetare, cu respectarea destinaţiei.
Deschiderile de credite bugetare se evidenţiază de către Trezoreria Statului în conturi
extrabilanţiere prin creditarea contului. Soldurile acestor conturi reprezintă plafoanele
maxime pentru plăţile ce se efectuează.
Ordonatorii secundari şi terţiari de credite finanţaţi din bugetul de stat sau local
beneficiază de repartizări de credite bugetare. Sumele repartizate se încadrează în deschiderile
de credite bugetare efectuate de ordonatorii principali de credite şi diminuează disponibilul
din deschideri de credite ce pot fi utilizate pentru următoarele deschideri sau pentru plăţi.
Sumele repartizate ordonatorilor secundari de credite se utilizează pentru deschiderea
de credite bugetare ordonatorilor terţiari de credite din subordine şi pentru efectuarea de plăţi
pentru activitatea proprie. Aceste repartizări de credite sunt înregistrate în conturi
extrabilanţiere în mod similar celor de la ordonatorii principali de credite bugetare.
Sumele repartizate ordonatorilor terţiari de credite bugetare se utilizează exclusiv
pentru plăţile iniţiate de aceste instituţii publice. Unităţile Trezoreriei Statului monitorizează
situaţia creditelor repartizate utilizând conturi extrabilanţiere.
Ordonatorii principali şi secundari de credite bugetare pot retrage creditele bugetare
neutilizate. Retragerea de credite apare cel mai frecvent în situaţia în care este nevoie de
alocaţiile neutilizate la anumite capitole şi titluri pentru a fi realocate (prin repartizări) către
alte capitole şi titluri de cheltuială. O altă situaţie apare atunci când, în urma rectificării
negative a bugetului, creditele bugetare deja repartizate sunt mai mari decât noile prevederi
bugetare.
Efectuarea plăţilor de către instituţiile publice trebuie să se realizeze în cadrul
repartizărilor de credite bugetare aferente capitolelor şi titlurilor de cheltuială. Utilizarea
creditelor bugetare în cadrul capitolelor şi titlurilor se face în funcţie de nevoile instituţiei,
neexistând limitări sau corelaţii suplimentare. De exemplu, repartizările de credite bugetare
unei şcoli la titlul de bunuri şi servicii în proporţie de un sfert din prevederea bugetară
trimestrială nu împiedică unitatea şcolară să utilizeze integral sau în proporţie de peste 25%
creditele bugetare la unele aliniate (cum ar fi telefon, carburanţi etc.) şi să utilizeze mai puţin
de 25% la alte aliniate astfel încât valoarea plăţilor iniţiate să nu depăşească repartizarea de
credit bugetar.
Creditele bugetare repartizate şi neutilizate la finele lunii se reportează, soldul
neutilizat cumulându-se cu noile repartizări. Creditele bugetare repartizate şi neutilizate până
la sfârşitul anului bugetar se anulează de drept.
La nivel local există şi o excepţie reprezentată de instituţiile publice din subordinea
Consiliilor Judeţene care nu sunt arondaţi la Trezoreria din reşedinţa de judeţ. Aceste instituţii
funcţionează pe principiul specific instituţiilor subvenţionate cu toate că veniturile proprii ale
acestora sunt inexistente.
Instituţiile publice care obţin venituri proprii în mod curent, dar ale căror cuantum este
insuficient pentru acoperirea cheltuielilor pot beneficia de subvenţii, devenind instituţii
publice subvenţionate. Nu orice instituţie publică care obţine venituri proprii devine automat
instituţie subvenţionată. În actele normative de înfiinţare trebuie să se stipuleze regimul
veniturilor obţine de instituţiile publice respective: rămân la dispoziţia acestora şi se
completează cu subvenţii (în acest caz instituţiile publice devin subvenţionate) sau se virează
integral la bugetul ordonatorului de credite şi beneficiază de alocaţii bugetare ce acoperă
integral cheltuielile (în acest caz devin instituţii publice finanţate integral de la buget,
veniturile încasate nefiind ale instituţiei).
La nivelul ordonatorului principal de credite, subvenţiile destinate ordonatorilor
secundari şi terţiari subvenţionaţi sunt prevăzute pe fiecare capitol în parte în cadrul unui titlu
distinct.
La nivelul instituţiilor publice subvenţionate, veniturile au două componente majore:
- subvenţiile primite de la ordonatorul superior;
- veniturile proprii obţinute de instituţie.
Cheltuielile instituţiilor publice subvenţionate trebuie să se încadreze în totalul
veniturilor stabilite. Structura cheltuielilor este identică cu cea a oricărei instituţii publice.
Efectuarea plăţilor este condiţionată de existenţa disponibilităţilor în contul deschis la
Trezorerie. Disponibilităţile se constituie din depunerea/încasarea directă a veniturilor proprii
la care se adaugă viramentele periodice de subvenţii efectuate de ordonatorul superior de
credite bugetare.
Venituri proprii
Subvenţii
6. Surse de finanţare
O instituţie publică poate avea activităţi diferite ce sunt finanţate din resurse diferite.
Dacă sursa de finanţare a majorităţii activităţilor curente este cea care arată tipul de instituţie
publică, celelalte surse de finanţare vin să acopere anumite cheltuieli punctuale (proiecte,
diverse obiective de investiţie etc.). Legea finanţelor publice impune ca pentru fiecare sursă
de finanţare în parte să se întocmească file de buget distincte pentru un management eficient
al fondurilor.
Sursele de finanţare din sectorul public românesc sunt următoarele:
A. bugetul de stat;
B. bugetele locale;
C. bugetul asigurărilor sociale de stat;
D. bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
E. bugetul asigurărilor pentru şomaj;
F. credite externe;
G. credite interne;
H. fonduri externe nerambursabile;
I. bugetul Trezoreriei Statului;
J. venituri proprii completate cu subvenţii;
K. venituri şi cheltuieli înregistrate în afara bugetului local3;
L. venituri proprii.
Donaţiile şi sponsorizările nu reprezintă o sursă de finanţare de sine stătătoare, aceste
sume fiind incluse pe una din filele de buget ale instituţiei publice.
A. Resursele financiare ale bugetului de stat se constituie din impozite (impozit pe profit,
TVA, impozit pe venit, accize etc.), contribuţii (de la personalul din structurile militarizate),
taxe şi alte prelevări. Aceste resurse sunt repartizate pe ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat (aproximativ 50-60 de ministere instituţii publice). La rândul lor, ordonatorii
principali distribuie sume către instituţiile din subordinea lor (ordonatorilor secundari şi
terţiari de credite bugetare).
Prin legi speciale s-au prevăzut situaţii în care credite bugetare sunt deschise şi pe
seama unor entităţi ce nu fac parte din sistemul de instituţii publice subordonate ordonatorilor
principali de credite ai bugetului de stat. Astfel, regiile autonome de interes naţional pot
beneficia de fonduri pentru implementarea unor investiţii ce vizează proprietatea publică sau
şcolile care organizează examene naţionale pot beneficia de credite bugetare pentru
organizarea acestor examene.
Începând cu 2009, fondurile europene post-aderare atrase de instituţiile publice
finanţate de la bugetul de stat sunt incluse la veniturile, respectiv cheltuielile, bugetului de
stat.
B. Resursele financiare ale bugetelor locale se formează din sume şi cote defalcate din
impozitul pe venit şi TVA, impozite locale (impozit pe clădiri, terenuri, mijloace de
transport), taxe (în special pentru autorizaţii) şi alte vărsăminte. Utilizarea fondurilor publice
locale se face de către singurul ordonator principal al fiecărui buget local şi de ordonatorii de
credite din subordine.
Fondurile europene post-aderare atrase de autorităţile publice locale şi instituţiile
finanţate de la bugetele locale sunt incluse la veniturile, respectiv cheltuielile, bugetelor
locale.
3
A se vedea OMFP nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice, publicat
în MO nr. 1176/2005
Din acest fond se finanţează Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale cu toate instituţiile din subordine. Destinaţia majorităţii sumelor o reprezintă pensiile
din sistemul public şi prestaţiile medicale acordate în caz de accident de muncă.
D. Bugetul asigurărilor pentru şomaj înregistrează la venituri contribuţii pentru asigurări
de şomaj, contribuţii pentru garantarea creanţelor salariale, rambursări din creditele acordate
din bugetul de şomaj etc.
Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru şomaj cad în sarcina Agenţiei Naţionale
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (şi a instituţiilor subordonate) şi vizează plata
indemnizaţiilor de şomaj, plata drepturilor salariale restante, acordarea de credite pentru cei
care creează noi locuri de muncă etc.
4 A se vedea OMFP nr. 1661 bis/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de
încasare şi utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor şi sponsorizărilor de către
instituţiile publice, publicat în MO nr. 881/2003.
- instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, care efectuează plăţi în
valută din donaţiile şi/sau sponsorizările primite - din conturile deschise la
bănci.
Sumele rămase neutilizate din donaţiile şi/sau sponsorizările care, potrivit actelor de
donaţie/sponsorizare, trebuie restituite transmiţătorilor se restituie de către instituţiile publice
beneficiare din contul de venituri bugetare sau de disponibilităţi, după caz, în care acestea au
fost virate. Restituirea donaţiilor şi/sau sponsorizărilor rămase neutilizate de către instituţiile
publice finanţate integral de la bugetul de stat sau din bugetul asigurărilor sociale de stat, după
caz, din contul de venituri bugetare în care acestea au fost virate se efectuează pe bază de
ordin de plată, întocmit de instituţia publică respectivă, la care se anexează Contul de execuţie
al donaţiilor şi/sau sponsorizărilor primite, care va cuprinde informaţiile cu privire la primirea
şi utilizarea donaţiilor/sponsorizărilor respective. Eventualele sume rămase neutilizate din
donaţiile şi/sau sponsorizările primite şi utilizate în valută, care, potrivit actelor de
donaţie/sponsorizare, trebuie restituite transmiţătorilor se restituie din conturile de valută
deschise la bănci. Creditele bugetare rămase disponibile ca urmare a donaţiilor şi/sau
sponsorizărilor restituite transmiţătorilor nu pot fi utilizate pentru alte destinaţii şi se anulează
de drept la finele anului bugetar.
Pentru utilizarea în anul următor a donaţiilor şi sponsorizărilor cu care au fost majorate
în cursul anului bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice, în limita cărora nu au
fost dispuse plăţi, se va proceda astfel:
1. Instituţiile publice îşi transferă sumele reprezentând donaţii/sponsorizări rămase
disponibile din contul corespunzător de cheltuieli bugetare sau de disponibilităţi, după caz,
deschise la Trezoreria Statului, în contul 50.07 "Disponibil din donaţii şi sponsorizări rămase
neutilizate la finele anului".
2. Instituţiile publice care înregistrează la finele anului bugetar donaţii/sponsorizări
rămase neutilizate, acordate de transmiţători diferiţi prin acte de donaţie/sponsorizare
distincte, vor transfera în contul 50.07 "Disponibil din donaţii şi sponsorizări rămase
neutilizate la finele anului" sumele rămase disponibile, pe bază de ordine de plată, la care vor
fi anexate conturi de execuţie a donaţiilor/sponsorizărilor primite şi utilizate, întocmite
distinct pentru fiecare donator sau sponsor.
3. Utilizarea în anul următor a donaţiilor/sponsorizărilor rămase neutilizate la finele
anului bugetar se efectuează din contul 50.07 "Disponibil din donaţii şi sponsorizări rămase
neutilizate la finele anului", pe destinaţiile stabilite.
4. Donaţiile şi/sau sponsorizările rămase neutilizate la finele anului bugetar în
conturile în valută deschise la bănci, se utilizează în anul următor din acelaşi cont, pe
destinaţiile stabilite de transmiţător.
Donaţiile şi/sau sponsorizările primite în cursul lunii decembrie, cu care nu mai pot fi
majorate bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice şi în consecinţă nu mai pot fi
utilizate în cursul anului bugetar, vor fi încasate de către instituţiile publice beneficiare în
contul 50.05 "Sume de mandat şi în depozit" deschis la unităţile Trezoreriei Statului sau în
contul de valută deschis la bancă, după caz, urmând ca virarea sumelor respective în contul de
venituri bugetare corespunzător sau de disponibilităţi, după caz, precum şi majorarea
creditelor bugetare în bugetele instituţiilor publice beneficiare să se realizeze în primele 10
zile ale anului bugetar următor.