Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Teza de doctorat
personalităţii adolescentului
REZUMAT
Conducător ştiinţific
Prof. Univ. Dr. Emil Verza
Doctorand
Psiholog Lavinia Maria Pruteanu
-2008-
PROLEGOMENE
2
ataşamentul nesigur sau anxios (determinat de comportamentul inconsecvent, contradictoriu
al părinţilor şi care îi induce copilului un comportament ambiguu şi nesigur), şi ataşamentul
extrem de nesigur sau ambivalent (datorat lipsei de afecţiune şi indiferenţei din partea
părinţilor, precum şi absenţei unei relaţii normale, bazate pe dragoste şi siguranţă între părinţi
şi copil. Acest tip de ataşament are ca urmare pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, apariţia
sentimentului de non-valoare personală şi formarea mecanismelor de apărare faţă de eşecuri
şi dezamăgiri prin “îngheţare afectivă” (neimplicare afectivă totală).
Formarea unei personalităţi armonioase este rezultanta dezvoltării unui ataşament
securizant, bazat pe afecţiune şi siguranţa familială încă din primii ani de viaţă, asumarea
valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalţi, stimulării aptitudinilor creative, a
responsabilităţii şi independenţei individuale, ansamblul factorilor purtători de educaţie
reprezentând şi ei un element important în formarea personalităţii.
3
CAPITOLUL I
FUNDAMENTE TEORETICE
Despre adolescenţă s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a
dezvoltării umane, ea constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi şi stăruitoare
preocupări, atât din partea psihologilor, cât şi a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor,
medicilor şi psihiatrilor. Cu toate că numărul celor care au scris despre adolescenţă este foarte
mare şi numărul lucrărilor legate de această etapă a vieţii este poate chiar şi mai mare,
adolescenţa rămâne o temă controversată.
Considerată, metaforic, când “vârsta de aur”, când “vârsta ingrată”, adolescenţa
rămâne, pe drept cuvânt, ceea ce J.J.Rousseau numea “a doua naştere”, sau, conform
definiţiei date de Pantelimon Golu („Psihologia copilului”, 1994, p.159), „vârsta oglinzii,
vârsta la care adolescentul caută să coincidă cu sine”.
Etimologic, cuvântul adolescenţă provine din limba latină, în care “adolesco-ere”
înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza. În acest sens îl găsim la cei mai
reprezentativi scriitori latini: la Plautus: “Pestgnam adolevit ad eam aetatum” (după ce a
crescut până la această vârstă); la Cicero: “Cupiditas agendi adolevis” (plăcerea de a lucra a
crescut); la Tacitus: “Ver adolescit” (primăvara capătă putere). Prin urmare, fie că este vorba
despre organism, despre anumite procese psihice sau despre fenomene ale naturii, cuvântul
“adolesco” înseamnă a creşte, a se maturiza.
Astfel putem consemna că încă întemeietorul cercetărilor în domeniul adolescenţei –
G. Stanley Hall („Adolescence: Its Psychology and Its Relations to Physiology, Anthropology,
Sociology, Sex, Crime, Religion, and Education”, 1904) – consideră această fază ca o
“tinereţe a popoarelor”, pornind în interpretarea datelor fundamentale de la o concepţie
biologică prin esenţă, din care se desprind aspectele fiziologice, genetice, statistice şi
“dramatice”, insistând mai mult asupra dominării trăsăturilor negative ca: spirit de
contradicţie, vanitate, egoism, altruism etc.
Printre cei mai cunoscuţi cercetători care s-au ocupat de adolescenţă, de anumite
probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera:
F. Mendeuse, care considera adolescenţa “o anarhie mintală”;
M. Debesse (Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Bucureşti, 1970), care
arată că adolescenţa este „epoca entuziasmului juvenil”, este “afirmarea eului”, ocupându-se
şi de “criza juvenilă”;
Ch. Buhler, care arată că adolescenţa este “epoca negaţiei” şi indică consecinţele
maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca: anarhism,
4
fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene izolate determinate
de factori nefavorabili, decât trăsături specifice adolescenţei;
E. Spranger consideră că adolescenţa se caracterizează prin “sentimentul adânc de
singurătate”, prin “radicalism şi tendinţă de idealizare”, acordând importanţă fenomenului de
conştientizare.
V. Pavelcu, ocupându-se de formarea şi dezvoltarea personalităţii cu toţi factorii şi
trăsăturile sale, punctează unele caracteristici ale adolescenţei, considerând-o “vârstă a
furtunilor”, a “conflictelor şi frământărilor”, o “vârstă metafizică a sistemelor şi teoriilor”,
“vârsta adevăratei prietenii”, scoţând în evidenţă trăsături psihologice şi sociale ca: afirmare
de sine, autonomie, independenţă, aspiraţii şi năzuinţe, izolare şi singurătate, solidaritate,
egoism şi altruism, realizarea personalităţii pe plan social prin integrarea în profesie şi
societate în conformitate cu un “plan de viaţă” şi cu schimbarea normelor de conduită prin
voinţă liberă, autocontrol şi creaţii personale şi originale (1972, p. 89-90).
6
• ciocnirea dintre cerinţele interne şi cele externe, care reprezintă sursa predominantă a
conflictelor în copilărie;
• competiţia între două cerinţe externe, care constituie conflictul exogen obiectiv,
interpersonal, intersubiectiv, interpsihic;
• conflictul care are loc între două cerinţe interne, numit conflict endogen, subiectiv,
intrapersonal, intrapsihic.
Între aceste categorii de conflicte există condiţionări reciproce şi treceri succesive în
dinamica endo-exogenă.
Kurt Lewin descrie conflictul ca efect al opoziţiei între două forţe, între două aspecte
polare apărute în mediul intern al organismului: cel de atragere şi cel de respingere. Pe baza
acestui raport de forţe el ajunge la o clasificare, devenită clasică, a conflictelor:
Conflictul de tip atracţie-atracţie (A-A) este situaţia în care alternativele puse în faţa
individului sunt la fel de dezirabile, adică ambele variante sunt pozitive.
Conflictul de tip respingere-respingere (R-R) apare în cazul în care subiectul trebuie să
aleagă între variante la fel de indezirabile, ambele având valenţe negative.
Conflictul de tip atracţie-respingere (A-R) – apare atunci când un scop are atât valenţe
pozitive, cât şi negative.
Referindu-se la particularităţile bio-psiho-sociale pe care le impune ierarhizarea
calitativă şi motivaţională a conflictelor în adolescenţă, Maurice Debesse sublinia necesitatea
precizării particularităţilor dominante “nucleare”, pe seama cărora apar anumite
conflictualităţi dinamice corespunzătoare “schemei lor ontogenetice, situaţiilor-tip şi
evenimentelor”. Astfel, el identifica:
• la 11-13 ani - conflictul pubertar (căutarea de sine)
• la 14-17 ani - conflictul de afirmare (afirmarea de sine)
• la 17-20 de ani - conflictul între rol şi statut, profesie, carieră, vocaţie, prin care se
realizează sau nu dominanta vectorială de integrare socio-profesională, de adaptare şi
integrare.
7
în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. Frustrarea intervine şi atunci când, după
expresia lui N. Sillamy, “subiectul se înşală în speranţele sale”.
Dintre reacţiile la frustrare trebuie menţionate:
• Agresivitatea, care poate fi orientată asupra obiectului frustraţiei sau, prin comutare,
asupra oricărui alt obiect (R. Sears constată că violenţa actelor agresive se măreşte în funcţie
de intensitatea motivaţiei frustrate);
• Regresia la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea);
• Depresia;
• Reacţiile de abandon;
• Procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de exaltare a dificultăţilor şi dobândirea
de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu.
Cunoaşterea fenomenului de frustrare ne permite:
• prevederea conduitei de frustrare pe baza cunoaşterii structurii personalităţii şi a
situaţiei obiective de frustrare;
• diagnosticarea personalitatii celui frustrat pe baza cunoaşterii conduitei şi a situaţiei
frustrante;
• discernerea modului în care se reflectă situaţia contrariantă în conştiinţa subiectului,
pornind de la analiza conduitei în situaţii de frustrare şi a structurii personalităţii celui
frustrat.
La copil, frustrarea este provocată, de obicei, de interdicţiile părinţilor sau de simple
conflicte cu fraţi, surori sau alţi copii. Se apreciază că frustrările produse în copilărie au
efecte persistente, influenţând reactivitatea adultului în situaţiile de frustrare care în aparenţă
sunt analoge celor petrecute în copilărie.
În preadolescenţă se produc profunde restructurări în sfera personalităţii, care va
evolua trecând succesiv prin stadiile căutării de sine (11-14 ani), al afirmării de sine (14-17
ani) şi al impunerii de sine.
Până a ajunge însă la acest ultim stadiu al integrării socio-profesionale, adolescentul va
trece prin vârsta pubertală a conflitelor, când apar numeroase cazuri de inadaptare, de rupere
a echilibrului psihic în favoarea emoţionalităţii, când tensiunea interioară este mai puternică
decât controlul de sine, când instalarea funcţiilor de reproducere generează transformări ce
influenţează capacitatea intelectuală, afectivitatea şi temperamentul puberului.
Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacţiile imediate la frustrare vor deveni mai
puţin frecvente şi vor pierde din intensitate, aceasta datorită, pe de o parte, creşterii gradului
de toleranţă la frustrare, iar pe de altă parte interdicţiilor educaţiei care va sancţiona în
principiu toate reacţiile inadaptate ale adolescentului.
8
Literatura de specialitate vorbeşte în acest sens de adevãrata “crizã” a adolescenţei,
constând în multiple conflicte interne şi externe, acte impulsive sau conduite deviante,
exprimate prin ostilitatea faţã de pãrinţi, revolta contra interdicţiilor puse de adult şi afirmarea
unor modele contestatare de conduitã.
Trãsãturi specifice crizei de originalitate:
• atunci când apare se manifestã prin episoade lente şi spectaculoase;
• este generatã se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin; adolescentului i se
neagã identitatea de copil, dar nu i se recunoaşte încã capacitatea de a îndeplini rolurile
adultului. Ralph Linton („The Study of Man, 1936) defineşte doi termeni fundamentali în
psihosociologia personalităţii: status şi rol. El acordă termenului de „status“ înţelesul de „loc
al individului în societate“, definitorie fiind „colecţia de drepturi şi datorii“, care este asociată
poziţiei sociale a individului. Rolul, în concepţia autorului, reprezintă aspectul dinamic al
status-ului;
• sentimente de solitudine şi tandreţe egocentrista;
• anumitã oscilaţie a personalitãţii adolescentine între normal şi patologic.
După opiniile mai multor cercetători, criza de originalitate comportã trei etape:
1. Perioada revoltei:
• prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l
provoacã ideea cã i se ordonã ceva;
• adolescentul nu mai este serviabil şi se înfurie împotriva micilor ajutoare pe care trebuie
sã le dea în casã;
• revolta împotriva pãrinţilor şi a familiei este cea mai frecventã şi mai evidentã;
9
În definirea personalităţii, se apelează la formula consacrată a lui G. Allport
(„Structura şi dezvoltarea personalităţii”, 1991): ”personalitatea este unică şi irepetabilă”.
Atributul “individualitate” ataşat personalităţii, accentuează această semnificaţie.
Esenţa personalităţii rezultă din trăsăturile sale particulare şi articularea lor originală,
manifestându-se în comportamentul persoanei, în acţiunile sale.
Personalitatea, în termenii trăsăturilor, rezumă şi comunică semnificaţia
comportamentelor, ea este socialmente construită din comportamente. Trei componente pot fi
identificate în “construcţia” personalităţii:
• comportamentul pe care actorul, ca individ biologic distinct, îl aduce pe scena socială;
• semnificaţiile pe care le ataşează acestui comportament individul însuşi;
• semnificaţiile ataşate comportamentului actorului de către ceilalţi.
10
Alături de inteligenţă, ca semn al personalităţii autentice a fost propusă creativitatea,
dar nu ca trăsătură în sine, ruptă de context. Finalitatea organizării şi dinamicii personalităţii
este acţiunea, valorizarea, integrarea şi afirmarea în realitatea socială. Deci, de eficienţa
socială depinde succesul personalităţii. Realizarea personalităţii nu poate fi deci concepută în
afara socialului, care-şi pune amprenta asupra dezvoltării individului, îi modelează
comportamentul şi stilul gândirii.
Într-un amplu studiu, care s-a impus ca model teoretic de referinţă în ştiinţele educaţiei
şi dezvoltării, psihologul L. Kohlberg identifică principalele secvenţe ale procesului de
formare şi cristalizare a standardelor morale.
Punctul de plecare al cercetărilor sale l-a constituit lucrarea lui J. Piaget, „Judecata
morală la copil” (E.D.P., Bucureşti, 1980). În această lucrare psihologul elveţian analizează
prin prisma concepţiei sale interacţionist-cognitiviste evoluţia diferitelor forme ale judecăţii
morale infantile şi a sentimentului de "dreptate" sub influenţa cerinţelor şi constrîngerilor
exercitate de societate asupra copilului, prin intermediul părinţilor. Astfel, în accepţiunea
piagetiană, judecata morală a copilului este iniţial heteronomă, adică este preluată "neselectiv,
nesituativ şi rigid" din mediul familial, vizînd doar fapta, nu şi motivaţia.
Printr-un demers asemănător, Kohlberg va extinde şi va nuanţa analiza dezvoltării
morale pe baza investigării interviurilor luate unor copii şi adolescenţi între 10 şi 16 ani, care
erau puşi în faţa unor dileme morale în care obedienţa şi supunerea la regulile de autoritate
impuse de adulţi intrau în contradicţie cu nevoile proprii, reale şi justificate. În funcţie de
preferinţa sa, fiecare copil trebuia să aleagă între cele două soluţii posibile ale dilemelor şi să
explice apoi de ce a optat pentru o soluţie şi nu pentru cealaltă.
Interpretarea răspunsurilor şi a justificărilor date acestor dileme de copii şi adolescenţi
îl va conduce pe Kohlberg să distingă trei niveluri ale dezvoltării morale, subdivizate la
rândul lor în câte două stadii. În opinia sa, ordinea stadiilor este invariabilă, dar acestea nu
sunt parcurse de toţi oamenii la aceeaşi vârstă.
Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze demersul de consiliere este
dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de scopuri de viaţă, cu alte cuvinte, întărirea
comportamentului intenţional. O persoană orientată spre scop are sentimentul propriei sale
capacităţi, este capabilă să pună în acţiune modele alternative de comportament, poate aborda
problemele de viaţă din unghiuri diferite de vedere, fără a se cantona rigid în anumite soluţii
prefabricate.
Consilierul trebuie să urmeze următoarea schemă în cursul procesului de abordare a
sprijinului clientului:
1. Definirea clară a problemei clientului.
2. Elaborarea unor alternative posibile de soluţii.
3. Alegerea unei alternative şi implementarea ei în practică.
Dacã am încerca sã definim concepte cum ar fi: „individ social", „sistem social",
„societate", am descoperi cã factorul decisiv ar fi prezenta sau absenţa dispoziţiei spre
comunicare a participanţilor la sistemul respectiv. Pentru o persoanã membrã a unei societãţi
sau uniuni particulare, a unui sistem social sau grup, criteriul fundamental al comunicãrii este
dacã acel membru poate fi „centrat" (focalizat) pe cunoaşterea importanţei sistemului de
comunicare. Cu alte cuvinte, subiectul ar trebui sã dispunã de capacitãţi de a se angaja în
activitatea de comunicare cu alţi membri ai grupului (C.Flament în "Psychologie
expérimentale", vol.IX "Psychologie sociale", P.Fraisse, J.Piaget, PUF, 1969).
Într-o perspectivã istoricã, teoriile privind comunicarea, au la bazã înţelegerea
societãţii ca non-staticã, în dezvoltare, cu numeroase schimbãri dependente în timp de
relaţiile economice.
13
Familia poate fi analizatã din perspectiva tiparelor de comunicare existente în familie,
tot aşa cum aceste tipare se stabilesc în familie şi mediul social. O societate poate fi descrisã
prin intermediul sistemelor de comunicare care au contribuit la dezvoltarea ei.
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit
în comunicarea interumanã. El a fost definit de aceea ca fiind un vehicul ce transportã
intenţii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informaţiilor care circulã fãrã rezistenţã de
la un sistem cognitiv la altul.
I.8 Educaţia
Diversele definiţii abordează fie scopul educaţiei, fie natura procesului, fie conţinutul
educaţiei, fie laturile sau funcţiile actului educativ. Definirea educaţiei se poate realiza din
unghiuri diferite de vedere.
a. educaţia ca proces;
b. educaţia ca acţiune de conducere;
c. educaţia ca acţiune socială;
d. educaţia ca interrelaţie umană;
e. educaţia ca ansamblu de influenţe.
14
Educaţia formală. Se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice, elaborate în
cadrul unor instituţii specializate (şcoală, universitate), în vederea formării personalităţii
umane.
“Peer Education” – este bazat pe folosirea în mod pozitiv a potenţialul influenţei unui egal,
aşa cum este acesta văzut în timpul adolescenţei, când foarte adesea relaţia colegială devine
dominantă, iar tinerii vor învăţa mai bine unul de la celălalt.
“Peer Education” – implică împărtăşirea de informaţii, atitudini sau comportamente de
către colegi, care nu au pregătire profesională ca instructori, dar al căror scop este
educarea.
Una dintre cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea
tinerilor în vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. Aici, în cadrul grupului
familial, părinţii exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional-formative asupra propriilor
lor copii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un
veritabil model social care, fiind de altfel primul în ordinea influenţelor din partea modelelor
sociale existente, are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor
despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori
sociale.
Pe de altă parte, părinţii exercită influenţe educaţional-modelatorii în cadrul familiei şi
în mod direct, în baza unei anumite strategii educaţionale, folosind mai mult sau mai puţin
sistematic şi organizat anumite metode şi tehnici educaţionale.
15
Una din funcţiile orcãrui grup social este aceea de a institui norme şi de a încerca sã le
aplice, fie chiar numai în anumite circumstanţe. Normele sociale definesc situaţii şi moduri de
comportament, din care unele sunt dezirabile, astfel sunt interzise. Atunci când un individ
încalcã norma ce defineşte o situaţie dezirabilã, el va fi perceput ca un “strãin”, ca un individ
periculos şi particular, deseori denumit deviant.
Comportamentul deviant este o formã a comportamentului antisocial şi constã în
încãlcarea regulilor morale, integritãţii fizice, drepturilor sociale ale individului.
Comportamentul delincvenţial este comportamentul care apare ca urmare a inadaptãrii
sociale, manifestatã sub forma unor comportamente agresive îndepãrtate fie spre colectivitate,
legile morale, sau spre distrugerea de bunuri de operã de artã, violentarea bunelor moravuri,
furturi, vandalism, incendii.
Comportament aberant este comportamentul care se abate de la normele medico-
legale.
Devianţa reprezintã ansamblul comportamentelor care se abat de la / sau intră în
conflict cu standartele socio-culturale general acceptate în cadrul unui grup sau sistem social.
Predelincvenţa, devianţa potenţialã, se referã la ansamblul de acte intrate în conflict cu
norma de comportare moralã, care pot în anumite condiţii conduce pe un individ în faţa
instanţei de judecatã, iar în alte condiţii nu.
Comportamentele predelincvente manifestate de anumiţi indivizi nu reprezintã
întotdeauna un preludiu al comportamentului delincvent, dupã cum nici acesta nu reprezintã
consecinţa fireascã a sãvârşirii anterioare a unor acte predelincvente.
16
I.10.2. Forme de manifestare a tulburărilor de comportament
Adolescentul instituţionalizat
Este important de precizat că, deşi tradiţia criminalităţii şi delincvenţei sunt o forţă
importantă în anumite comunităţi, ea nu figurează ca o parte singulară a sistemului lor de
valori. În fiecare comunitate, tradiţia dominantă este cea convenţională, chiar unde sunt cele
mai mari procentaje de delincvenţă. Valorile convenţionale care vehiculează tradiţia sunt cele
reprezentate de familie, biserică, şcoală şi alte instituţii şi organisme.
În acelaşi timp, progresul cunoaşterii psihismului uman - psihologia clinică, psihiatria
copilului, etc. a făcut posibilă partajarea a ceea ce este relevant. Succesul tezelor despre
18
dezvoltarea individului a contribuit mult la discreditarea teoriilor deterministe prin orientarea
către experienţa copilăriei. Astfel, adultul poate fi conceput ca produsul experienţelor
acumulate în timpul copilăriei. Un nou câmp se deschide astfel în prevenţia delincvenţei:
corectarea brutală a conduitelor deviante este substituită de căutarea problemelor precoce în
construirea personalităţii.
Abordarea la nivel societal
Forma sub care se prezintă autoritatea instituţiilor sociale se modifică: munca femeilor,
simplificarea divorţului, recunoaşterea drepturilor copilului, creşterea autonomiei acordate
adolescenţilor, renovarea pedagogică, raţionalizarea sistemului penal, primatul prevenţiei
asupra represiei.
Ştim că fiecare din aceste efecte ale schimbărilor sociale implică efectul său pervers:
disoluţia familiei, neresponsabilizarea părinţilor, pierderea influenţei educatorilor, declinul
moralei, etc.
Factorii generali utilizaţi pentru a ţine cont de influenţa cadrului familial asupra
achiziţiei de către copil a atitudinilor conforme cu aşteptărilor sunt de natură esenţial
psihologică. Este vorba despre constituirea unei personalităţi în reacţie la solicitările
parentale. Variabilele reţinute evaluarea reuşitei educative sunt considerate în măsurarea
relaţiei între integrare socială şi devianţă: mărimea familiei, serviciul mamei, gradul de
atenţie al părinţilor, nivelul de afecţiune, frecventarea instituţiilor de cultură,
conştiinciozitatea şcolară, participarea la asociaţii sau mişcări de tineret etc.
Sentimentul de sancţiune
19
puterii. În această distribuţie inegală de acest tip, grupuri de populaţie sunt regulat conduse la
ocuparea ultimelor nivele ale vieţii sociale.
Pentru a înţelege mai bine fenomenul delincvenţei juvenile este necesar să se facă o
caracterizare psihologică, şi psiho-comportamentală a minorului, a copilului. În cadrul
Dicţionarului Webster, de exemplu, copilul este definit a fi “persoana tânără ce aparţine
oricăruia dintre cele două, sexe, ce se află, ca vârsta, între perioada prunciei şi cea a tinereţii”.
Evidenţierea caracteristicilor psihice specifice personalităţii delincventului minor
prezintă o mare importanţă pentru organizarea activităţii recuperative, care trebuie să
intervină în direcţia restructurării şi rearmonizării profilului acesteia. Influenţele educative,
reeducative şi recuperative trebuie să pătrundă, adânc în substructurile de personalitate ale
minorului delincvent, depăşindu-se aspectul pur formal prin utilizarea activă şi adecvată a
unor metode şi procedee eficiente terapeutic-suportive şi constructiv-compensatorii.
20
Capitolul II
Metodologia cercetării
Obiectivele cercetării
Ipotezele cercetării
Interviul
Interviul reflectă şi semnifică una din cele mai caracteristice activităţi umane -
comunicarea, convorbirea, “discuţia liberă” sau transmiterea verbală a unor informaţii între
oameni, relaţia specifică omului de a întreba şi de a primi răspunsuri. Interviul nu este însă
numai o simplă discuţie “în doi”, ci şi o tehnică de investigare ştiinţifică, aplicată de echipe
pentru cunoaşterea ştiinţifică şi “interdisciplinară” a unui fenomen sau domeniu social, caz în
care “discuţia în doi” se integrează unui ansamblu de mijloace de culegere a datelor.
23
Interviul folosit în cercetarea de faţă este structurat pe 12 secţiuni, încercând să
realizeze un portret cât mai complet şi mai condesat al adolescentului, realizat într-un timp
cât mai scurt.
În prima secţiune se regăsesc datele esenţiale referitoare la subiect: numele şi
prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, nivelul de studii ( clasa/liceul) şi data completării
chestionarului.
Secţiunea a doua încearcă să delimiteze mediul social în care se desfăşoară viaţa
cotidiană a adolescentului:
1. Cu cine locuieşti?
a. Cu ambii părinţi
b. Cu unul dintre părinţi; Cu care?
c. Dacă nu locuieşti cu ambii părinţi, precizează te rog motivul.
d. Cu altcineva. Precizează, te rog, cu cine.
2. Ce studii au părinţii tăi / tutorele / persoanele cu care locuieşti?
3. Cu ce se ocupă părinţii / tutorele / persoanele cu care locuieşti?
4. Câţi membri are familia ta şi cu ce se ocupă fiecare?
5. Locuieşti:
în: - mediul urban
rural
la - casă
- bloc
6. Ai camera ta? Dacă nu, cu cine mai locuieşti în acea cameră?
Secţiunea a treia doreşte să surprindă climatul emoţional, legăturile afective pe care
tânărul le are şi cum le percepe acesta, în relaţia cu familia de origine sau cu persoanele cu
care locuieşte.
7. Cum te înţelegi cu părinţii / tutorele / fraţii?
- Foarte bine cu ......
- Bine cu .......
- Am mici conflicte cu ........
- Am o relaţie foarte tensionată cu .......
8. Care sunt motivele tensiunilor sau conflictelor?
9. Părinţii / tutorele / fraţii te pedepsesc?
- Care e pedeapsa cea mai des folosită?
- Care e pedeapsa cea mai grea?
Secţiunea a patra se referă la petrecerea timpului liber, din două perspective:
-perspectiva psihologică, privind conotaţia efectivă pe care o are timpul liber în percepţia
adolescentului (modul în care îşi defineşte timpul liber) şi activităţile preferate cu care acesta
şi-l ocupă;
- perspectiva materialistă, respectiv accesul pe care tânărul îl are la diversele mijloace de
recreere şi distracţie (TV, radio, computer, Internet, vacanţe/călătorii).
10. Cum îţi petreci timpul liber?
Zilnic: ........
Săptămânal: .........
11. Ai acces la:
24
- TV
- Radio
- Computer
- CD Player
- DVD Player
28
INTERPRETAREA DATELOR
Rezultatele cantitative brute obţinute în urma cercetării sunt prezentate în graficele următoare,
pentru a oferi o imagine clară, de ansamblu
60
50
40
Procent
30
52
48
20
10
0
M F
SEX
29
Grupul de 600 de subiecţi pe care a fost efectuată cercetarea este distribuit în funcţie
de sex într-un procentaj foarte apropiat, aşa cum se observă în graficul de mai sus.
80
60
Percent
40
74
20
13.7 12.3
0
Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti
familia
In cercetarea de fata, prin “ situatie speciala” am inteles familiile in care unul sau
ambii parinti nu locuiesc impreuna cu copiii, deoarece lucreaza sau locuiesc in localitati sau
tari diferite.
Prin “familie monoparentala” intelegem situatia prin care absenta unui parinte este
cauzata de deces sau divort.
30
50
40
30
Percent
46.3
20
28.3
25.3
10
0
gimnaziale liceale superioare
studiile parintilor
Adolescenţii provin din familii al căror nivel minim de studii este gimnazial, ponderea
cea mai mare având-o studiile medii, referindu-ne aici la ambele medii de provenienţă (urban
şi rural).
31
70
60
50
Percent
40
63.7
30
20
22
10
14.3
0
colaborare confruntare neutra
comunicarea cu parintii
32
80
60
Percent
40 79.7
20
14
3.7 2.7
0
la evenimente niciodata frecvent in fiecare zi
speciale
consumul de alcool
33
100
80
60
Percent
99
40
20
0
da nu
consumul de droguri
34
70
60
50
Percent
40
30 61
20 39
10
0
da nu
fumatul in familie
Am tratat fumatul din perspectiva integrării sociale în grupul de prieteni (gaşcă), fie ca
modalitate de dobândire a sentimentului de apartenenţă la grup (normă socială a grupului), fie
ca expresie a “teribilismului” şi a imitării comportamentului de adult.
35
70
60
50
Percent
40
66.7
30
20
33.3
10
0
da nu
pedepsele in familie
36
80
60
Percent
40
73
20
27
0
da nu
conditii de studiu
37
80
60
Percent
40
75
20
25
0
facil greu
accesul la scoala
Prin “acces la scoala” intelegem atât conditiile, cât şi modalităţile pe care le are
adolescentul la dispozitie pentru a parcurge distanta dintre casa si scoala:
- distanţa de parcurs până la şcoală
- mijloace de transport în comun sau individual (maşina personală, maşina părinţilor,
taxi sau scuter)
38
50
40
30
Percent
44
20
29
27
10
0
liceu universitate postuniversitar
nivelul de studii asteptat
39
60
50
40
Percent
30 59.3
20
37.7
10
1.3 0.7 1
0
teme distractie comunicare toate deloc
utilizarea internetului
Pentru analizarea modului în care adolescenţii de azi îşi petrec timpul liber, am urmărit
influenţa pe care o are Internetul sub aspect cantitativ şi calitativ, deoarece acesta reprezintă o
componentă de socializare importantă în viaţa tinerilor, prezentă tot mai mult şi în mediul
rural.
40
50
40
30
Percent
45.7
20
37.7
10
13
3.7
0
2 - 3 ore 5 - 6 ore peste 8 ore deloc
utilizarea computerului
41
60
50
40
Percent
30
56
20 41
10
3
0
Merg frecvent la biserica Nu merg la biserica
Merg la biserica doar la evenimetele religioase important
viata religioasa
42
60
50
40
Percent
30 59
20
22.7
10
14
4.3
0
mai buna mai rea la fel nu stiu
asteptarile de viitor
Prin aşteptări de viitor ne-am referit la modul în care tinerii îşi conturează atât
componenta personală, cât şi cea profesională, la nivel deziderativ şi general de percepţie a
calităţii vieţii de adult.
43
50
40
30
Percent
43.3
20
28.7 27.7
10
0
de loc minime stiu tot nu raspund
educatia sexuala
44
50
40
30
Percent
49.7
20
10
17.3
16
9.3
7.7
0
mama tata ambii parinti alt cineva nimeni
atasamentul in familie
45
80
60
Percent
40
70.3
20
15 14.7
0
da nu nu raspund
aprecierea in familie
46
B. ANALIZA CALITATIVĂ ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR
60
50
40
Procent
30
55
20
27
10
18
0
0-3 4-6 7-10
C
47
Factorul C exprima forta Eu-lui in termeni psihanalitici, vizand urmatoarele aspecte:
toleranta scazuta la frustrare vs maturitate emotionala; stabilitate emotionala slaba vs
stabilitate emotionala puternica, nervozitate vs calm. Majoritatea adolescentilor chestionati -
55% - se incadreaza pe linia de mijloc.
Prin comparatia celor doua extreme, majoritara este prima categorie (27%) ce
reprezinta caractere emotive, nestatornice, agitate, influentabile, iritabile. Doar 18% dintre
adolescenti au tendinte spre stabilitate emotionala, maturitate, calm.
70
60
50
Procent
40
66
30
20
10 20
14
0
0-3 4-6 7-10
G
48
În coroborare cu rezultatele obţinute prin interviu şi chestionar, am constatat că în
familiile în care nu se consuma alcool in exces - 79,7 % si nu se fumeaza - 61 %, există o
apreciere înaltă a valorilor morale, fapt ce confirmă rezultatele obţinute la factorul G.
Notele scăzute la acest factor, obţinute de 20% dintre respondenţi, coroborate cu
rezultatele de la celelalte probe, indică faptul că normelor socio-morale nu li se acordă o
valoare prea mare, majoritatea familiilor din care provin subiecţii cu note scăzute făcând parte
din categoria familiilor dezorganizate.
60
50
40
Procent
30
55
20
29
10
16
0
0-3 4-6 7-10
I
Factorul I se formeaza prin influenta culturii si a mediului. Notele scazute la acest factor
indica un comportament realist, relativ insensibil, cinic, imatur emotional, nerezonant estetic.
Astfel, 29 % dintre adolescentii evaluaţi au obtinut note scazute la acest factor, ei
provenind din familii organizate cu un nivel material ridicat dar cu o comunicare carentata
calitativ din cauza lipsei timpului fizic, dar si din familii in care unul sau ambii parinti sunt
extrem de ocupati profesional sau sunt plecati efectiv din tara pentru perioade foarte lungi de
timp. Valoarea principala ce coordoneaza asteptarile de viitor, nivelul de studii, intemeierea
unei familii (ca expresie a echilibrului emoţional) este dominată de aspectul material,
pragmatic cultivat în familie.
49
Un procent de 16 % dintre adolescenti au obtinut cote ridicate la acest factor, accentul
fiind pus pe comportamentul sensibil la estetic, relativa imaturitate emotionala, bogata viata
interioara, intuitie, sensibilitate, tandrete, dependenta afectiva.
Fetele prezinta in general cote mai ridicate la acest factor, opozitia masculin-feminin
fiind aici bine reflectata.
60
50
40
Procent
30
52
20 39
10
0
0-3 4-6 7-10
O
50
50
40
30
Procent
50 50
20
10
0
4-6 7-10
Q4
Factorul Q4 pune in evidenta tensiunea energetica. Notele scazute indica destindere, liniste,
apatie, nepasare, lipsa sentimentului de frustare. Notele ridicate indica incordare, iritare,
frustrare, surmenaj.
In cercetarea realizata, la nivel global, raspunsurile adolescentilor se impart pentru
acest factor in doua parti egale .
51
Tipologia familiei – perspectivă generală
80
60
Procent
40
74
20
13.7 12.3
0
Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti
Tipul structural de familie
Din perspectiva interpretării testului arborelui, la peste jumătate din tinerii ce provin
din familii cu o situaţie specială sau din familii monoparentale au reieşit următoarele aspecte:
- dificultăţi de adaptare – plasarea desenului în partea stângă a paginii
- conflicte afective – prezenţa scorburii în tulpină, ramuri retezate
- labilitate sau inconstanţă emoţională – trunchi înclinat, coroană cu contur tremurat,
bătută de vânt, baza trunchiului aşezată direct pe marginea paginii
52
Relaţia cu religia – perspectivă generală
60
50
40
Procent
30
56
20 41
10
3
0
Merg frecvent la biserica Nu merg la biserica
Merg la biserica doar la evenimentele religioase importante
Viata religioasa
53
Calitatea comunicării adolescenţilor cu părinţii – perspectivă generală
70
60
50
Procent
40
63.7
30
20
22
10
14.3
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
După cum reiese din graficul prezentat, observăm că majoritatea adolescenţilor percep
relaţia lor cu părinţii ca fiind armonioasă, bazată pe o bună comunicare. Din punctul lor de
vedere, această relaţie se caracterizează prin sinceritate, fair-play, încredere reciprocă şi
necondiţionată în abordarea oricărui tip de subiect, ceea ce nu se poate spune despre cei 22%
dintre tineri, care consideră că relaţia lor cu părinţii este conflictuală, comunicarea fiind
distorsionată sau trunchiată.
14,3% dintre respondenţi au caracterizat relaţia cu părinţii ca fiind neutră, indiferentă,
valoarea calitativă a comunicării în aceste familii fiind minimă. Din celelalte probe aplicate a
reieşit că această deficienţă în comunicare este cauzată în principal de distanţa fizică dintre
membrii familiei.
54
Aprecierea adolescentului în familia de origine – perspectivă generală
80
60
Procent
40
70.3
20
15 14.7
0
da nu nu raspund
Aprecierea in familie
55
Prezenţa sistemului punitiv în familia de origine – perspectivă generală
70
60
50
Procent
40
66.7
30
20
33.3
10
0
da nu
Pedepsele in familie
După cum se observă din grafic, noţiunea de pedeapsă în sens general este întâlnită la
un procent de 66,7% dintre tineri.
Apar însă diferenţe ca percepţie şi aplicare a pedepsei. Astfel, pentru elevii din liceele
de elită din mun. Iaşi, pedeapsa este privită din punct de vedere calitativ, ca interzicerea
micilor capricii sau luxuri (spre exemplu, ca privarea de maşina personală a tânărului pe o
perioadă scurtă de timp). Pentru tinerii din mediul rural, pedeapsa se referă la latura fizică
(bătaie) sau consemnarea în casă, dar şi sporirea responsabilităţilor la nivelul gospodăriei
(treburi casnice, agricole, îngrijirea fraţilor mai mici).
56
Apreciere in familie = da
consumul de alcool
300
la evenimente
speciale
niciodata
250 frecvent
in fiecare zi
200
Cantitate
150
100
50
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
57
În cele mai multe familii, atât în cele în care adolescenţii au o relaţie apropiată cu
părinţii, cît şi în cele în care calitatea comunicării este carenţată, se consumă doar ocazional
alcool.
Din rezultatele obţinute, nu observăm nici o legătură semnificativă între aprecierea
adolescentului în familie şi consumul de băuturi alcoolice în familia de origine, ceea ce
conduce la concluzia că aprecierea adolescentului nu depinde de consumul de alcool în
familie. Dintre subiecţii intervievaţi, doar la 11% din cazuri tânărul are o relaţie tensionată cu
părinţii, mari consumatori de alcool.
În urma interpretării desenelor realizate (prin aplicarea testului arborelui) de
adolescenţii proveniţi din familii monoparentale sau în situaţii speciale, caracterizate printr-o
comunicare deficitară între părinţi şi copii, lipsa aprecierii tinerilor şi utilizarea pedepselor ca
metodă de educare, a reieşit (în coroborare cu testul de personalitate 16 P.F.) un profil al
adolescentului caracterizat prin instabilitate emoţională, conflicte afective, deficienţe de
relaţionare şi dificultăţi de adaptare la mediul social.
În cazul tinerilor proveniţi din familii cu ambii părinţi, dar caracterizate de relaţii
conflictuale între părinţi şi copii, nu am observat nici un element dizarmonic, care să iasă din
tiparul normal al profilului adolescentului. Un factor posibil de echilibrare emoţională a
tânărului aflat într-o asemenea situaţie îl reprezintă mediul social asigurat de grupul de colegi
şi prieteni, în care adolescentul “evadează” din climatul familial tensionat.
58
Internetul ca mijloc de petrecere a timpului liber
60
50
40
Procent
30 59.3
20
37.7
10
1.3 0.7 1
0
teme distractie comunicare toate deloc
Utilizarea internetului
59
Computerul ca mijloc de petrecere a timpului liber
50
40
30
Procent
45.7
20
37.7
10
13
3.7
0
2 - 3 ore/zi 5 - 6 ore/zi peste 8 ore/zi deloc
Utilizarea computerului
Din totalul adolescenţilor care folosesc calculatorul, observăm că 20,83% petrec zilnic
cca 5-6 ore la calculator, timp care, raportat la media programului şcolar (6 ore/zi), timpul de
somn necesar şi programul de mese, indică prezenţa tendinţelor de dependenţă faţă de
mijloacele indirecte de socializare, car nu implică contactul şi interacţiunea directă cu ceilalţi.
Dintre utilizatorii de calculatoare, 5,93% petrec mai mult de 8 ore/zi la calculator, ceea
ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că aceasta este singura modalitate de petrecere a timpului
liber. Cercetările şi studiile realizate în ultima perioadă trag un semnal de alarmă privind
dependenţa de calculator, ce are efecte devastatoare asupra dezvoltării individului ca fiinţă
socială, şi a interrelaţionării cu grupul.
60
Accesul adolescentului la şcoală
80
60
Procent
40
75
20
25
0
facil greu
Accesul la scoala
Dintre adolescenţii intervievaţi, 75% parcurg uşor distanţa dintre domiciliu şi unitatea
de învăţămînt; dintre aceştia 5,3%, care provin din familii caracterizate printr-o situaţie socio-
economică medie sau ridicată, folosesc maşina personală, scuterul sau taxiul pentru deplasare.
Restul de 69,7% utilizează mijloacele de transport în comun sau se deplasează pe jos,
ca urmare a distanţei mici până la şcoală.
Dintre cei 25% din tinerii care parcurg cu greutate distanţa dintre şcoală şi casă, 11,7%
au de parcurs mai mult de 4 km. Familiile de origine se caracterizează printr-o situaţie socio-
economică precară.
61
Relaţia adolescentului cu religia
60
50
40
Procent
30
56
20 41
10
3
0
Merg frecvent la biserica Nu merg la biserica
Merg la biserica doar la evenimentele religioase importante
Viata religioasa
62
Trăsăturile psiho-afective ale adolescenţilor
60
50
40
Procent
30
51
20
38
10
11
0
0-3 4-6 7-10
A
63
70
60
50
Procent
40
63
30
20
27
10
10
0
0-3 4-6 7-10
E
64
60
50
40
Procent
30
52
20 41
10
0
0-3 4-6 7-10
F
65
70
60
50
Procent
40
66
30
20
10 20
14
0
0-3 4-6 7-10
G
66
70
60
50
Procent
40
64
30
20
29
10
0
0-3 4-6 7-10
H
Factorul H
7 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, regasindu-se intre cei proveniti
din familiile in care nu sunt foarte apreciati- 15 %, 14,7 %, sau in care atasamentul este
inexistent sau precar- 17,3 %, 9,3 %, dar care merg frecvent la biserica- 41 %. Credinta in
Divinitate si in institutia bisericii reprezinta pe de o parte un suport moral, spiritual important
dar care, pe de alta parte submineaza ambitia, vointa de a avea un traseu personal, profesional
ascendent. In filosofia de viata a acestor persoane un loc important il ocupa autosuficienta si
justificarea ca “ asa vrea Dumnezeu, nu avem ce face!”.
Tinerii care au obtinut note scazute la acest factor provin din mediul rural in mare
masura, din familii a caror studii sunt de nivel gimnazial - 25,3 %.
Tot din aceasta categorie face parte si o parte dintre tinerii care au devenit dependenti
de computer- 3,7 % si respectiv de internet - 59,3 %. O persoana excesiv de temătoare, lenta,
fuge de situatii care ii cer contacte sociale, evita reuniunile sau competitiile publice.
Un procent de 29 % dintre adolescenti au obtinut note ridicate la acest factor, fiind
astfel persoane indraznete, active, impulsive, frivole, nelinistite. Acesti adolescenti provin cu
precadere din mediul urban, au o relatie neutra de comunicare cu familia, consumul de alcool
si fumatul in familie sunt constante.
67
60
50
40
Procent
30
58
20
36
10
0
0-3 4-6 7-10
M
68
60
50
40
Procent
30
57
20
30
10
13
0
0-3 4-6 7-10
N
69
70
60
50
Procent
40
66
30
20
22
10
12
0
0-3 4-6 7-10
Q3
Factorul Q3. Acest factor depinde de mediu in sensul dependentei de incurajare, stimularea
valorilor constructive si a respectului de sine. Cota scazuta Q3 este asociata cu delincventa
juvenila.
Un procent de 22 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, manifestandu-
se comportamental prin lipsa de autocontrol, neglijarea convenientelor, supunerea fata de
impulsuri, iar 12 % dintre tineri au obtinut note ridicate la acest factor caracterizându-se prin
autocontrol ridicat, stapanire de sine, vocatie de lider. Ei provin din familii cu un nivel
material si intelectual ridicat, caracterizate prin expectanţe ridicate privind nivelul de studii
(postuniversitar); în aceste familii, adolescenţii beneficiază de sprijinul necondiţionat al
părinţilor – material şi moral, valorizare şi centrarea pe nevoile psiho-afective.
70
Nivelul aşteptărilor adolescentului cu privire la viaţa sa, ca expresie a nivelului
motivaţional
domiciliul familiei
120
rural
urban
100
80
Cantitate
60
40
20
0
gimnaziale liceale superioare
Studiile parintilor
71
Raportul dintre nivelul expectanţelor adolescentului şi situaţia familiei
100
80
Cantitate
60
40
20
0
Situatie speciala Familie Ambii parinti
monoparentala
Familia
72
Nivelul de studii asteptat = universitate
100
80
Cantitate
60
40
20
0
Situatie speciala Familie Ambii parinti
monoparentala
Structura familiei
73
Raportul dintre utilizarea internetului si participarea la
activitatile religioase
viata religioasa
250
Merg frecvent la
biserica
Merg la biserica
doar la
200 evenimetele
religioase
important
Nu merg la
biserica
Cantitate
150
100
50
0
teme distractie comunicare toate deloc
Utilizarea internetului
74
3. Calitatea ataşamentului din familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând
aici şi sistemul de sancţiuni şi recompense practicat în familie), se conturează într-un
pattern comportamental şi atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al
tânărului.
50
40
30
Procent
49.7
20
10
17.3
16
9.3
7.7
0
mama tata ambii parinti altcineva nimeni
Atasamentul in familie
75
80
60
Procent
40
70.3
20
15 14.7
0
da nu nu raspund
Aprecierea in familie
76
70
60
50
Procent
40
66.7
30
20
33.3
10
0
da nu
Pedepsele in familie
77
Relaţia dintre aprecierea tânărului de către părinţi, comunicarea cu aceştia şi consumul
de alcool în familia de origine
Apreciere in familie = da
consumul de alcool
300
la evenimente
speciale
niciodata
250 frecvent
in fiecare zi
200
Cantitate
150
100
50
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
78
Apreciere in familie = nu
consumul de alcool
50
la evenimente
speciale
niciodata
frecvent
40
in fiecare zi
Cantitate
30
20
10
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
79
Relaţia dintre prezenţa ataşamentului adolescentului faţă de familie, sistemul punitiv
din familia de origine şi calitatea comunicării cu părinţii
comunicarea cu
200
parintii
colaborare
confruntare
neutra
150
Cantitate
100
50
0
da nu
Pedepsele in familie
80
Atasamentul in familie = nimeni
comunicarea cu
30
parintii
colaborare
confruntare
25 neutra
20
Cantitate
15
10
0
da nu
Pedepsele in familie
81
Relaţia dintre calitatea comunicării adolescent – părinţi şi prezenţa ataşamentului faţă
de familie
atasamentul in
300
familie
mama
tata
250 ambii parinti
alt cineva
nimeni
200
Cantitate
150
100
50
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
Tipul de relaţie din familie se află în legătură directă cu relaţia de ataşament pe care o
dezvoltă tânărul în familia de origine. Ataşamentul adolescentului faţă de ambii părinţi îl
găsim în proporţii covârşitoare numai în cazul relaţiilor de colaborare, în celelalte tipuri de
comunicare cu părinţii (confruntare şi neutră), tinerii nu se simt ataşaţi de nici un membru al
familiei, iar în procente mai mici de alt membru al familiei în afară de părinţi.
82
Perspectivă asupra factorilor de personalitate ai adolescenţilor vizând dimensiunile
afective ale acesteia
60
50
40
Procent
30
51
20
38
10
11
0
0-3 4-6 7-10
A
83
60
50
40
Procent
30
55
20
27
10
18
0
0-3 4-6 7-10
C
84
70
60
50
Procent
40
63
30
20
27
10
10
0
0-3 4-6 7-10
E
85
70
60
50
Procent
40
64
30
20
29
10
0
0-3 4-6 7-10
H
86
50
40
30
Procent
49
20
34
10
17
0
0-3 4-6 7-10
L
87
60
50
40
Procent
30
52
20 39
10
0
0-3 4-6 7-10
O
88
70
60
50
Procent
40
68
30
20
10
17
15
0
0-3 4-6 7-10
Q1
89
70
60
50
Procent
40
66
30
20
10
18
16
0
0-3 4-6 7-10
Q2
90
70
60
50
Procent
40
66
30
20
22
10
12
0
0-3 4-6 7-10
Q3
91
Expectanţele adolescenţilor privind propriul lor viitor – perspectivă generală
60
50
40
Percent
30 59
20
22.7
10
14
4.3
0
mai buna mai rea la fel nu stiu
asteptarile de viitor
Din analiza rezultatelor reiese că majoritatea (59% dintre tineri) au o viziune optimistă
asupra propriului viitor, şi doar un procent extrem de mic (4,3%) au o perspectivă pesimistă
asupra viitorului. Aceşti tineri fac parte, în principal, din familii dezorganizate, cu o situaţie
materială precară sau la limita subzistenţei, ai căror părinţi nu au o conduită morală adecvată
rolului parental.
În urma interpretării desenului arborelui, mulţi dintre aceşti adolescenţi prezintă slabă
încredere în sine, frustrări, conflicte afective, dificultăţi de relaţionare şi adaptare, informaţii
confirmate şi în cadrul interviului.
92
Nivelul de studii aşteptat – perspectivă generală
50
40
30
Procent
44
20
29
27
10
0
liceu universitate postuniversitar
Nivelul de studii asteptat
La modul general, tinerii evaluaţi şi-au exprimat opţiunea cu privire la nivelul dorit de
studii, expectanţele înalte fiind determinate fie de suportul şi modelul pozitiv oferit de
familie, fie de dorinţa de evadare dintr-un climat familial dizarmonic, conflictual, în care
primează dificultăţile materiale şi un nivel scăzut de trai.
93
50
40
30
Procent
43.3
20
28.7 27.7
10
0
deloc minime stiu tot nu raspund
Educatia sexuala
94
Asteptarile adolescentilor si prezenta pedepsei
asteptarile de viitor
250
mai buna
mai rea
la fel
nu stiu
200
Cantitate
150
100
50
0
da nu
Pedepsele in familie
La nivelul mentalităţii tinerilor, pedeapsa nu este privită prin prisma valenţelor sale
educaţionale, ci contribuie la deteriorarea relaţiilor afective din familie şi la demotivarea
adolescenţilor.
95
Comunicarea cu parintii si nivelul educatiei sexuale
educatia sexuala
200
de loc
minime
stiu tot
nu raspund
150
Cantitate
100
50
0
colaborare confruntare neutra
Comunicarea cu parintii
96
CONCLUZIILE CERCETARII
Chestionarul aplicat ne arata faptul ca speranta pentru o viata mai buna este strans
legata de mediul familial şi de relatia cu scoala, tinerii care au conditii să invete, care au o
relatie buna cu parintii sunt mult mai optimisti în raport cu propriul lor viitor.
Conditiile precare sau insuficiente pentru studiu şi formare profesionala nu pot fi
suplinite de o relatie buna cu parintii în raport cu modul în care tanarul isi vede viitorul, asa
cum nici relatiile conflictuale din familie nu sunt compensate de conditiile bune şi chiar foarte
bune pentru studiu şi formare profesionala.
Optimismul sau pesimismul cu care tanarul priveste viitorul sunt în fapt o masura a
dezvoltarii sale, a constiintei propriei valori şi a dezvoltarii sale afective care ii caracterizeaza
şi nivelul de securizare sociala. Afectivitatea nu se dezvolta armonios în conditii de
dezechilibru, adolescentul are nevoie şi de familie şi de mediul social pentru a se autodefini şi
pentru a-si gasi propriul drum şi locul în societate.
Imaginea generala oferita de chestionar asupra grupului de adolescenti studiat,
interviul, observatia, testul arborelui şi testul de personalitate se conturează astfel:
Adolescentii cu o dezvoltare afectiva situata în limitele normalitatii sunt cei care au un
mediu familial stabil, au conditii optime pentru a se dezvolta social şi profesional.
Problemele de dezvoltare afectiva apar în cazurile în care exista divergente intre
valorile promovate de mediul social al tânărului şi cele din familie.
În contextul socio-economic actual, sunt diferente sensibile intre mediul urban şi cel
rural.
În mediul urban comunicarea se face aparent mult mai facil, tinerii au acces mult mai
usor la internet, la telefoane mobile, distantele dintre casa şi scoala sunt parcurse cu usurinta,
spre deosebire de mediul rural unde accesul la informatie este deseori foarte limitat . Una
dintre probleme o constituie însă calitatea comunicarii. În mediul urban, comunicarea este
restrictionata de timpul limitat petrecut în familie. Parintii sunt foarte ocupati la locul lor de
munca, pornind deseori de la premisa falsa ca un nivel material ridicat suplineste orice alte
nevoi spirituale, emotionale.
In mediul rural exista aparenta unei comunicari mai ample, datorate timpului petrecut
impreuna în activitatile casnice, gospodaresti, în care sunt implicati de obicei toti membrii
familiei. Parintii din mediul rural sunt totusi mai mult ancorati în traditie şi prezinta o
rezistenta mai mare la schimbare.
In ambele medii de habitatie este tot mai des intalnita ideea şi actiunea plecarii la
munca în strainatate. Astfel, adolescentii se confrunta cu schimbari în structura familiei lor,
schimbari ce ii bulverseaza şi le redimensioneaza dezvoltarea afectivitatii şi personalitatii.
O posibilă aprofundare a temei cercetării realizate este studierea influenţei pe care o
are curentul nou apărut – emo – asupra modelării afectivităţii şi personalităţii adolescenţilor,
în special a celor care prezintă o dezvoltare sinuoasă a acestora.
97
Curentul emo este identificat cu o anumită modă, fiind deseori asociat stereotipic cu
blugi strâmţi, breton lung întins pe o parte a feţei sau peste unul sau chiar amândoi ochi,
drept, negru închis la culoare, tricouri strâmte care de obicei au inscripţionate pe ele numele
unor trupe de rock, curele cu ţinte cu catarame, tenişi de pânză în genul converşi all stars,
adidaşi de skater sau alţi papuci negri (în general vechi, ponosiţi) şi groşi, ochelari cu ramă
neagră groasă, eventual şi o geantă lungă tip poştaş.
Trendul emo este asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoţional, sensibil, timid,
introvertit, anxios. Mai este asociat şi cu stări de depresie, tendinţe de auto-provocare de răni,
chiar şi sinucidere.
În urma acestor concluzii, se simte nevoia introducerii unui nou element care să poata
media relatia dintre tanar, familia în permanenta schimbare structurala, mediul social şi
scoala, care nu poate conferi în totalitate o buna premiză a dezvoltarii personalitatii tanarului,
mai ales ca deseori este şi ea perfectibila.
98
Anexa I
FIGURA I
FIGURA II
FIGURA III
99
Ramurile tubulare cu linii paralele deschise la ambele părţi sugerează indecizie,
neangajare, incapacitate de finalizare a problemelor, caracte impresionabil, influenţabil,
maleabil.
Absenţa frunzelor sugerează vitalitate redusă.
FIGURA IV
FIGURA V
100
Anexa II
GHID DE INTERVIU
Vă rugăm să încercuiţi răspunsul care vi se potriveşte cel mai bine la întrebările de mai jos:
101
Adolescentul:
la liceu La fel
102
Anexa III
CHESTIONAR A-P
1 NUME SI PRENUME
2 DATA NASTERII
3 LOCUL NASTERII
4 DOMICILIU
5 NIVELUL DE STUDII/ CLASA
SCOALA/LICEUL
6 DATA COMPLETARII CHESTIONARULUI
1 Cu cine locuiesti?
a) cu ambii parinti ………………………………………………………..
b) cu unul dintre parinti ; cu care? ..............................................................
c) daca nu locuiesti cu ambii parinti, precizeaza motivul ...………………
d) d cu altcineva, precizeaza cu cine …………………………………….
103
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4 Cati membri are familia ta si cu ce se ocupa fiecare?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………..………………………………………………………………
……………….
5 Locuiesti :
in - mediul
urban
rural
la
casa
bloc
104
am o relatie foarte tensionata cu
………………………………….………………………………………………
11 Ai acces la:
TV
radio
casetofon
CD-player
DVD- player
Computer
105
12 Unde ai acces la acestea?
acasa
la prieteni
la scoala
alte situatii…………………………….
13 Ai acces la internet ?
…………………………………………………………………………………
Unde?
acasa
la scoala
la prieteni
alte situatii………………………………………
filme…………………………………………………………………….
muzica…………………………………………………………………..
jocuri……………………………………………………………………
e-mail…………………………………………………………………….
messenger………………………………………………………………..
chat………………………………………………………………………
informatii diverse………………………………………………………..
programe pentru adulti…………………………………………………..
altele……………………………………………………………………
19 Numeste 3 lucruri/ situatii/ persoane care iti plac foarte mult la scoala .
…………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………..…………………
………………………………………………………………
20 Numeste 3 lucruri/situatii/persoane care nu-ti plac deloc la scoala.
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
108
26 Ce muzica asculti? Exemplifica
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………
29 In familia voastra se consuma substante cu efect psihotic (droguri) ?De catre cine?
da ……………………………………………………………………….
nu ……………………………………………………………………….
nu stiu…………………………………………………………………..
30 Tu consumi alcool?
da – zilnic……………………………………………………………….
ocazional………………………………………………….…………….
nu………………………………………………………..………………
31 Fumezi ?
da ………………………………………………………………………….
ocazional ………………………………………………………………..
nu………………………………………………………………………
109
am incercat……………………………………………………………
nu………………………………………………………………………
34 De unde ai banii?
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
35 Pe ce ii cheltuiesti?
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
Da./ Cand?...............................................................................................
Nu………………………………………………………………………
110
alte situatii……………………………………………………………..
44 Care crezi ca este varsta sau etapa de varsta potrivita pentru a face copii?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………
112
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………
52 Mergi la biserica ?
Saptamanal……………………………………………………………………
de cateva ori pe an…………………………………………………………..
doar la evenimente specifice( nunti, botezuri,inmormantari)……………….
113
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
114
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………..............
...........................................................................
67 Doresti sa raspunzi sau sa adresezi vreo intrebare care nu se regaseste in acest chestionar
?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………
115
BIBLIOGRAFIE
42. GLUECK, S., GLUECK. E.- „Unraveling Juvenile Delinquency”, Harvard University
Press, Cambrige, Mass, 1950
43. GOLEMAN, D. - "Perspectives sur la psychologie, la realite et l`etude de la
conscience", in Walsh, R.N.; Waughian, F.E. (Ed.). Au-dela de l`ego, Paris, Table Ronde,
1984
44. GOLEMAN, D. – „Inteligenţa Emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008
45. GOLU, M - "Dinamica personalităţii", Bucureşti, Ed. Geneze, 1993
46. GOLU, P. - „Psihologia copilului”, EDP, Bucureşti, 1994
47. GORGOS C-TIN. - „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”, Ed. Medicală,
Bucureşti,1984
48. GRAHAM, G. - "How to Change Your Life", Real Option Press, 1990
49. HALL, S. – „Adolescence: Its Psychology and Its Relations to Physiology,
Anthropology, Sociology, Sex, Crime, Religion, and Education” 2 vols. New York,
Appleton. 1904
50. HOLDEVICI, I. – “Elemente de psihoterapie”, Editura All, Bucureşti, 1996
51. HOWE, D. - ”Attachment and Loss in Child and Family Social Work”, New York,
1995
52. JANET, P. - „L’Automatisme Psychologique: Essay de psychologie experimentale sur
les formes inferieures de l’activite humaine”, 1973
53. JARVIS – “Probation Service Manual”, edited by Alan Sanders and Paul Senior,
Shefield Hallem University, 1993
54. JOHN, F., DERMOTT, MC. – „Divorce and its psychiatric sequelare in children”, în
,,Arch. gen. Psychiat.,”, 23, nr. 5, nov., 1970
55. KOHLBERG, L. – “Moral Education in the schools!” A developmental View, 1969
56. KOHLBERG, L. – „The Philosophy of Moral Development: Moral stages and the Idea
of Justice”, Harper and Row, San Francisco, 1981
57. KUNKEL, F. – „Caracterul, dragostea, căsnicia”, Ed. de Stat, Bucureşti, 1947
58. LAZARUS, R.S.; FOLKMAN, S. - "The Handbook of Behavioral Medicine", N.Y.,
Guilford, 1982
59. LEWIN, K. – „A Dynamic Theory of Personality”, McGraw-Hill, New York, 1935
60. LINTON, R. – „The Study of Man”, New York, Appleton,1936
118
61. LOHMAN, D. J., FOREWORD, Delinquency Prevention, Ed. W E. Amos and C. F.
Wellford, Prentice-Hall, Englewood Cliff, New Jersey, 1967
62. MASLOW, A. – “Motivation and Personality”, N.Y. Harper & Row, 1954
63. MIFTODE, V.- „Metodologia sociologică”, Editura Porto-Franco, 1995
64. MIFTODE V. – „Teorie şi metodă în asistenţa socială”, Editura fundaţiei “Axis”, Iaşi,
1995
65. MIFTODE V. – „Introducere în metodologia investigaţiei sociale”, Ed. Junimea, Iaşi,
1982
66. MINULESCU, M. - ,,Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”,
Garvel Publishing House, Bucureşti, 1994
67. MITROFAN, I. - ,,Psihologia, psihoterapia şi consilierea copilului: aboedare
experienţială”, Ed. S.P.E.R., Bucureşti, 2001
68. MITROFAN, I.- „Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie”, Ed. ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1989.
69. MITROFAN, N. şi alţii – “Psihologie Judiciară”, Casa de editură şi presă “Şansa”,
Bucureşti, 1992
70. MITROFAN, N. - ,,Testarea psihologică a copilului mic”, Mihaela Press, Bucureşti,
1997
71. MITROFAN, N., MITROFAN I. – “Familia de la A... la Z”, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1991
72. MUCCHIELLI, A. – „Arta de a influenţa: Analiza tehnicilor de manipulare”, Ed.
Polirom, Iaşi, 2002
73. NECULAU, A. - "Personalitatea - o construcţie socialã", Revista de Psihologie, 1,
1988
74. NEVEANU, P.P. - "Personalitatea şi cunoaşterea ei", Bucureşti, Ed. Militarã, 1969
75. NEVEANU, P.P.– „Dicţionar de psihologie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1978
76. OGIEN A. – “Sociologie de la deviance”, Armand Colin, 1995
77. PAVELCU, V. – “Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii”, EDP, Bucuresti,
1970, 1982
78. PAVELCU, V. – „Tratat de psihologie experrimentală”, Bucureşti, 1963
79. PAVELCU, V. – „Drama psihologiei”, Bucureşti, 1972
80. PERKINS, D. F. – „Adolescence: Four Questions”, FCS 2117, Gainesville, FL
University of Florida Extension, 2001
81. PIAGET, J.; CHOMSKY, N. - "Teorii ale limbajului. Teorii ale învãţãrii", Bucureşti,
Ed. Politicã, 1988
119
82. PIAGET, J. – “Judecata morală la copil”, EDP, Bucureşti, 1980
83. PIAGET, J. – „Epistemologie des sciences de l’homme”, 1972
84. POPESCU, T.- “Psihologia copilului şi a adolescentului”, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1943
85. PREDA, V. – „Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială”, Ed. ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1981
86. PRUNĂ, T. – “Conştiinţa de sine la adolescent”, în “Adolescenţă şi adaptare”, red. P.
Brânzei, C.C.P.T., Iaşi, 1974
87. RĂDULESCU, S. – “Sociologia vârstelor”, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1994
88. RÃŞCANU, R. - "Psihologia comportamentului deviant", E.U. Bucureşti, 1994.
89. RĂŞCANU, R. -,,Psihologie medicală şi asistenţă socială”, Ed. Soc. Ştiinţă şi
Tehnică, Bucureşti, 1996
90. ROGERS, C. R. – „Counseling and Psychoteraphy”, 1942
91. ROGERS, C. R. – Freedom to Learn, Corsini, 1983
92. ROŞCA, A., Delincventul minor, Ed. Institutul de psihologie, Cluj, 1932
93. ROSE, V. – “Cunoaşterea copilului”, EDP, Bucureşti, 1972
94. ROUSSELET, J. – “Adolescentul, acest necunoscut”, Ed. Politică, Bucureşti, 1969
95. RUDICĂ, T. – “Maturizarea personalităţii”, Ed. Junimea, Iasi, 1980
96. RUDICĂ, T. – “Familia în faţa conduitelor greşite ale copiilor”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
97. SHAW, C. şi MAC KAY, H. – “Juvenile Delinquency and Urban Areas”, Chicago,
University of Chicago Press, 1942
98. SILLAMY, N. – „Dicţionar de Psihologie”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1996
99. SKOLNICK, A. – “The Intimate Environment: Exploring Marriage and the Family”,
Boston, Little Brown, 1973
100. SZYRUNSKI, V. – „New trends in theory of the disturbed family”, în “Rev. Univ.
Ottawa” 41, nr. 1, ian-mar., 1971
101. ŞCHIOPU, U. (coord.) - "Dicţionar de psihologie", Bucureşti, Ed. Babel, 1997
102. ŞCHIOPU, U. – „Psihologia copilului”, Bucureşti, EDP, 1967, pg. 296
103. ŞCHIOPU, U. - ,,Introducere în psihodiagnostic”, Ed. Fundaţiei ,,Humanitas”,
Bucureşti, 2002
104. ŞCHIOPU, U. – „Psihologia copilului”, partea a II-a, “Copilul şcolar şi
adolescentul”, Editura Litografia învăţământului, Bucureşti, 1956
105. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. – “Psihologia vârstelor”, ediţia a treia revizuită şi
adăugită, EDP, Bucureşti, 1997
120
106. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. – “Adolescenţa – personalitate şi limbaj”, Ed. Albatross,
Bucureşti, 1989
107. TEODORESCU, S. – „Metode pentru cunoaşterea personalităţii”, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1972
108. TEODORESCU, S. – „Psihologia educaţiei şi a dezvoltării”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1984
109. VERZA, E., VERZA F. E. – “Psihologia vârstelor”, Editura Pro Humanitate,
Bucureşti
110. VLAD, T., VLAD, C. – „Psihologia şi psihopatologia comportamentului”, Editura
Militară, Bucureşti, 1970
111. VOICULECU, D. - "Negocierea - o formã de comunicare în relaţiile interumane", Ed.
Ştiinţificã, Bucureşti, 1991.
112. WALLACE, J. – „An abilities conception of personality. Some implications for
personality measurement”, American Psychologist, 21, 1966
113. WALLON, H. – „L’evolution psychologique de l’enfant”, 1941
114. WEDDING, D., CORSINI, R. J. – Current Psychotherapies – Fourth Edition, F. E.
Peacock Publishers Inc., Itasca, Illinois, 1989
115. WOLF, K. - The Personality of the Pre-school Child, Grune and Stratton, 1945
116. ZABCZVYNSKA, E. – „Longitudinal Study of Development of Juvenile
Delinquency”, “Polish Psychological Buletin” vol. 8, 1977
117. ZLATE, M. - "Omul faţã în faţã cu lumea", Bucureşti, Ed. Albatros, 1988
118. ZLATE, M. - ,,Eul şi personalitatea”, ed. a III-a, Ed. Trei, Bucureşti, 2002
119. ZLATE M. - „Fundamente ale psihologiei", partea III, Ed. Hyperion, Bucureşti, 1994
121