LUCRARE DE LABORATOR

Determinarea distantei focale a unei lentile convergente

I. Noțiuni teoretice
Lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă, material plastic,
etc.), cu două suprafețe opuse în general curbe, folosită singură sau împreună cu alte
piese similare pentru a concentra sau diverge lumina și a forma imagini ale obiectelor.
Lentilele se bazează pe fenomenul de refracție a luminii, adică schimbarea direcției de
propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent în altul.

METODA I

Pentru o anumită poziție a obiectului luminos se măsoara distanța la care se

obține o imagine clară pe ecran prin deplasarea acesteia.

1 1 1 x1∗x2
Din formula lentilelor subțiri - = se deduce distanța focală f = .(1)
x2 x1 f x1−x2

METODA II ( BESSEL)

Se amplasează lentila între un obiect luminos și un ecran fix aflate la distanța L

una de alta. Se deplaseaza lentila până când se obține mai întâi o imagine mărită pe ecran,
notându-se poziția lentilei, apoi o imagine micșorată. Distanța dintre cele două poziții ale
lentilei se notează cu d .Aplicând formula lentilelor în cele două cazuri se ajunge pentru
distanța focală la relația :

𝐿2 − 𝑑2
f= (2)
4𝐿
II. Materiale necesare : banc optic , lumânare , lentilă convergentă, ecran, suport pentru
lentilă , ecran, lumânare.
III. Modul de lucru
Metoda I
1.Se așază pe bancul optic trei suporturi :unul cu obiectul luminos, altul cu lentila
convergentă și al treilea cu ecranul.
2. Se alege o poziție a obiectului față de lentilă (x1) și se deplasează ecranul astfel încât
imaginea obținută (x2) să fie clară.
3.Se măsoară distanța obiect și distanța imagine și se trec datele în tabel.
4. Se repetă experiența pentru alte poziții ale obiectului de minim 3 ori.
5.Se calculează distanța focală conform relației (1).
 Metoda II
1. Se așază pe bancul optic trei suporturi :unul cu obiectul luminos, altul cu lentila
convergentă și al treilea cu ecranul.
2. Se fixează obiectul și ecranul și se notează această distanță cu L.
3. Se deplasează lentila până când se obțin două imagini clare : una mai mică decât
obiectul și cealaltă mai mare. Se notează distanța dintre cele două poziții ale lentilei cu
d.
4. Se repetă experiența pentru alte distanțe între obiect și ecran.
5. Datele se trec în tabel și se calculează distanța focală cu relația (2).
IV. Prelucrarea datelor experimentale

Metoda I Metoda II

Nr. X1 X2 f (cm) ͞f (cm) Δf (cm) Nr. L (cm) d (cm) f (cm) ͞f Δf (cm)

Det. (cm) (cm) Det. (cm)
1. -30 10 7.5 -0.04 1. 75 58 7.53 7.45 -0.08
2. -20 14 8.23 7.46 -0.77 2. 70 53 7.46 -0.01
3. -15 12 6.66 0.8 3. 65 48 7.38 0.07

V. Surse de erori
- Aproximarea măsurătorilor și a valorilor obținute.
- Nepoziționarea corectă a obiectului pentru identificarea poziției clare a imaginii.
- Erori de calcul.
- Erori instrumentale.

VI. Concluzii
- Am obținut valori aproximativ egale a distanței focale prin măsurarea atât prin metoda I,
cât și prin metoda II.
- Observăm că distanța focală ( 7.46 cm și 7.45 cm) se apropie de valoarea distanței
focale a lentilei ( +8 cm).