Adriana Deac

Instituţiile Uniunii Europene.

I Cadrul instituţional . Principii.

1.Cadrul instituţional al U.E este:
a) identic cu cadrul instituţional comunitar.
b) mai larg decât cel comunitar, prin adăugarea Consiliului
European şi B.C. European.
c) cel mai restrâns decât cadrul instituţional comunitar, care
conţine şi Consiliul Europei.
d) identic cu cadrul instituţional al unei ţări membre.

2. Preluarea de către Uniunea Europeană, prin succesiune, a

celor cinci instituţii comunitare, la care s-au adăugat Consiliul
European şi Banca Centrală Europeană, s-a făcut prin:
a) Tratatul de la Maastricht .(1993).
b) Convenţia referitoare la anumite instituţii comune (1975).
c) Tratatul de Fuziune a executivelor (1967).
d) Tratatul de la Lisabona (2009).

3. Fiecare instituţie comunitară acţionează în limitele

atribuţiilor care îi sunt conferite prin:
a) legislaţia naţională a statelor membre.
b) Constituţia Uniunii Europene.
c) tratatele Uniunii Europene.
d) recomandările Consiliului.

4. Structura instituţională a Uniunii Europene se completează

cu:
a) organisme ale Uniunii cu funcţii consultative sau cu
caracter tehnic ori financiare.
b) reprezentanţele diplomatice ale statelor membre.
c) organisme ale organizaţiei Naţiunilor Unite.
d) organisme ale organizaţiei pentru securitate şi Cooperare
în Europa.

5. Din categoria organismelor comunitare cu funcţii

consultative, care sunt create prin tratatele comunitare face
parete:
a) Comitetul Economic şi Social.
b) Comitetul Repreentanţilor permanenţi.
c) Comitetul politic şi de Securitate.
1
 d) Banca Europeană.

6. Fondurile structurale fac parte din categoria:

a) organismelor comunitare cu caracter financiar create prin
tratatele U.E.
b) organismelor comunitare cu caracter financiar înfiinţate
de instituţii comunitare, în baza tratatelor.
c) organismelor naţionale ale statelor membre.
d) organismelor extracomunitare aflate în relaţii de
colaborare cu instituţiile comunitare.

7. Din categoria organelor interinstituţionale ale Uniunii

Europene face parte:
a) Comitetul reprezentanţilor permanenţi – Coreper.
b) Comitetul regiunilor.
c) Oficiul de selecţie a Personalului Comunităţilor
Europene.
d) Comitetul tehnic E..

8. Agenţiile descentralizate ale Uniunii Europene sunt

înfiinţate:
a) prin tratatele comunitare.
b) prin acorduri interguvernamentale ale statelor membre.
c) prin hotărâri ale Curţii de Justiţie a U.E.
d) printr-un act legislativ.

9. În documentele sale de lucru, Comisia face distincţie între

două tipuri de agentii ale Uniunii, respectiv:
a) agenţii executive şi agenţii de reglementare.
b) agenţii secrete şi agenţii publice.
c) agenţii cu scop lucrativ şi agenţii non profit.
d) agenţii guvernamentale şi agenţii private.

10.Agenţiile executive ale Uniunii sunt instituite prin:

a) regulamente adoptate de către Consiliu.
b) decizii ale comisiei.
c) regulamente adoptate de Parlamentul European şi
Consiliu, în procedură legislativă ordinară.
d) tratatele comunitare.

11. Agenţiile de reglementare ale Uniunii sunt instituite prin:

a) acorduri guvernamentale ale statelor membre.
b) tratatele comunitare.

2
 c) regulamente adaptate de către Consiliu cu participarea
Parlamentului European prin procedura legislativă specială.
d) decizii ale comisiei, în baza unui regulament al
Consiliului.

12. În cadrul Instituţional comunitar , adoptarea de decizii

individuale în domenii specifice în cazul cărora este necesară o
expertiză tehnică determinată, intră în competenţa:
a) agenţiilor executive ale Uniunii.
b) organelor interinstituţionale ale Uniunii.
c) fondurilor structurale.
d) agenţiilor de reglementare.

13. În cadrul instituţional comunitar, punerea în aplicare a

programelor sectoriale de asistenţă financiară ce aparţin
Comisiei, finanţate prin credite care rămân înscrise în bugetul
general, intră în competenţa:
a) agenţiilor executive.
b) Băncii Centrale Europene.
c) agenţiilor de reglementare.
d) Comitetului Economic şi Social.

14.Diferenţa dintre instituţiile şi organismele Uniunii constă în

faptul că:
a) angajaţii instituţiilor sunt cetăţeni europeni, în
exclusivitate, în timp ce angajaţii organismelor Uniunii pot fi
cetăţeni extracomunitari.
b) instituţiile iau decizii obligatorii faţă de statele membre,
de ele insele sau faţă de persoane fizice/juridice, în timp ce
organismele Uniunii iau decizii care nu sunt obligatorii.
c) nu există nici o diferenţă.
d) membrii instituţiilor sunt irevocabili, în timp ce membrii
organismelor pot fi revocaţi de guvernele naţionale care i-au
desemnat .

15. Dintre următoare instituţii/organisme comunitare, au

personaltate juridică:
a) Comitetul reprezentanţilor permanenţi-Coreper.
b) Comitetul Economic şi Social.
c) Agenţia de aprovizionare Euratom.
d) Comitetul Regiunilor.

16. Dintre instituţiile/organismelor comunitare, „în fiecare

dintre statele membre agreate să dobândească şi să înstrăineze
3
bunuri mobile sau imobile şi poate sta în justiţie ”(art.335
TFUE):
a) Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie.
b) Uniunea Europeană, reprezentată de Consiliu.
c) oricare dintre agenţiile executive ale Uniunii.
d) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

17. Structura organizatorică specifică uniunii monetare a

Uniunii, statuată prin Tratatul de la Maastricht este:
a) Banca Centrală Europeană.
b) sistemul European al Băncii Centrale (SEBC).
c) Fondul Monetar Internaţional.
d) Banca Europeană de Investiţii.

18. Din sistemul european al Băncii Centrale (SEBC) fac parte,

cf.Tratatului de la Maastricht:
a) Băncile Centrale Naţionale şi băncile comerciale din
statele membre.
b) Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de
Investiţii.
c) Banca Centrală Europeană şi Băncile Centrale Naţionale.
d) Banca Centrală Europeană şi Fondurile Structurale.

19. „Principiul echilibrului instituţional”, conform Curţii de

Justiţiei a U.E. presupune:
a) separarea puterilor între instituţiile comunitare.
b) că fiecare instituţie comunitară să-şi elaboreze propriul
regulament.
c) obligaţia de cooperare loială între instituţiile comunitare.
d) ca fiecare instituţie să-şi exercite competenţele celorlalte
instituţii.

20. Potrivit principiului echilibrului instituţional, competenţele

instituţiilor comunitare sunt:
a) limitate şi exclusive.
b) nelimitate şi exclusive.
c) conform cu tradiţionala separare: legislativă, executivă,
judecătorească.
d) exclusiv consultative.

21. Referindu-se la atribuiţiile instituţiilor comunitare, tratatele

Uniunii utilizează noţiunea de:
a) competenţe.
b) funcţii.
4
 c) puteri.
d) responsabilităţi.

22. Principiul echilibrului instituţional al instituţiilor

comunitare:
a) permite transferul de atribuţii de la o instituţie la alta.
b) permite colaborarea între instituţii.
c) interzice orice transfer de atribuţii de la o instituţie la alta.
d) interzice delegarea de competenţă de la o instituţie la unul
din statele membre.

23. Faptul că instituţiile Uniunii îşi pot adopta,ele însele, în baza

tratatelor, propriile regulamente interioare, este expresia:
a) principiului echilibrului instituţional.
b) principiului reprezentării intereselor.
c) principiului independenţei instituţiilor.

d) principiului autonomiei instituţiilor.

24. Faptul că instituţiile Uniunii nu pot să se desesizeze sau să

împartă răspunderea, este expresia:
a) caracterului exclusiv al atribuţiilor stabilite prin tratate.
b) principiului separaţiei puterilor în cadrul Uniunii.
c) principiului autonomiei instituţiilor.
d) principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.

25. Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată, conform

art.5 TUE de:
a) principiul reprezentării intereselor.
b) principiul atribuirii competenţelor.
c) principiul cooperării loiale între instituţii.
d) principiul echilibrului instituţional.

II Parlamentul European.

26. Parlamentul European este instituţia UE compusă din:

a) reprezentanţii guvernelor statelor membre.
b) reprezentanţii celorlalte instituţii comunitare.
c) reprezentanţii cetăţenilor Uniunii.
d)

27. Parlamentul European execută funcţiile care îi sunt

conferite:
a) de către Comisie.
5
 b) prin acordurile anuale ale statelor membre.
c) prin referendum universal la nivelul Uniunii.
d) prin tratatele Uniunii.

28. Reprezentanţii în Parlamentul European ai popoarelor în

Comunitate sunt:
a) aleşi prin vot universal, direct, liber şi secret.
b) desemnaţi de către guvernele statelor membre.
c) aleşi prin vot proporţional ,indirect.
d) aleşi prin tragere la sorţi.

29. Conform tratatului de la Lisabona, numărul membrilor

Parlamentului European nu poate depăşi:
a) 1000 membri.
b) 750 membri.
c) 75 membri.
d) 500 membri.

30. Reprezentarea cetăţenilor comunitari este asigurată, în

Parlamentul European,:
a) printr-un număr egal de europarlamentari din fiecare stat
membru.
b) în mod proporţional crescător.
c) în mod proporţional descrescător.
d) în acelaşi mod ca în majoritatea simplă a Parlamentelor
Naţionale.

31. Pragul minim de reprezentanţi în Parlamentul European,

pentru fiecare stat membru:
a) este de un membru.
b) este de 96 membri.
c) este stabilit de către comisie, înaintea alegerilor
parlamentare.
d) este de şase membrii.
32. Conform art.14 par.2 TUE,Nici unui stat membru nu i se
atribuie, în Parlamentul european :
a) mai mult de 96 de locuri.
b) mai mult de 6 locuri.
c) mai mult de 750 de locuri.
d) mai mult de 36 locuri.

33. Alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European se face:

a) după procedurta privind alegerea reprezentanţilor în
Parlamentul Naţional al fiecărui stat membru.
6
 b) după o procedură uniformă în toate statele membre,
conform normelor constituţionle.
c) după procedura instituită de Codul Electoral european.
d) după o procedură uniformă stabilită de Comisie pentru
fiecare scrutin electoral.

34. Locurile în Parlamentul European sunt distribuite

proporţional cu:
a) suprafaţa ficărui stat membru.
b) creşterea economică din anul precedent alegerilor a
ficărui stat membru.
c) populaţia fiecărui stat membru.
d) contribuţia la bugetul Uniunii a fiecărui stat membru.

35. Mandatul unui membru în Parlamentul European este :

a) de 4 ani.
b) de 5 ani, fără a putea fi reânoit.
c) de 2 ani.
d) de 5 ani, cu posibilitatea de a fi reânoit.

36. Calitatea de reprezentant în Parlamentul European este

incompatibilă cu:
a) calitatea de membru al Consiliului, Comisiei şi Curţii de
Justiţie Europene.
b) calitatea de membru al unui partid politic.
c) calitatea de membru al unei fundaţii înfiinţate în unul din
statele membre.
d) calitatea de fost membru într-unul din Parlamentele
Naţionale.

37. Mandatul deputaţilor din Parlamentul European se exercită

în mod:
a) imperativ.
b) independent.
c) consensual.
d) aleatoriu.

38. Deputaţii în Parlamentul European se grupează în funcţie

de:
a) naţionalitate.
b) religie.
c) afinităţile politice.
d) orientare sexuală.

7
39. Statutul Parlamentului European şi condiţiile generale
privind exercitarea funcţiilor membrilor săi sunt stabilite de:
a) comisie.
b) Consiliu.
c) Curtea de Justiţie Europeană.
d) Parlamentul European.

40. Candidaturile pentru funcţia de Preşedinte al Parlamentului

European trebuie să fie prezentate:
a) de un grup politic din P.E.
b) de un grup de cel puţin 100 de deputaţi din P.E.
c) de un stat membru al Uniunii.
d) de o instituţie comunitară.

41. Preşedintele Parlamentului European este desemnat prin:

a) votul universal, direct şi secret al cetăţenilor din statele
membre.
b) votul secret al deputaţilor din P.E.
c) decizia comisiei.
d) decizia consensuală a Comisiei, Consiliului şi Consiliului
European.

42. Preşedintele Parlamentului European reprezintă:

a) Uniunea, în raport cu statele extracomunitare.
b) Uniunea, în raport, cu statele membre.
c) instituţia Parlamentului în relaţiile cu terţii şi cu celelalte
instituţii ale Uniunii.
d) Parlamentul, Comisia şi Consiliul,în relaţiile cu terţii.

43. Biroul Parlamentului European este compus din :

a) un număr minim de 25 de deputaţi europeni.
b) preşedinţii tuturor consiliilor permanente sau speciale ale
P.E.
c) Preşedintele P.E şi preşedinţii grupurilor politice.
d) Preşedintele Parlamentului European şi cei 14
vicepreşedinţi.

44. Conferinţa preşedinţilor este:

a) o structură organizatorică permanentă a Parlamentului
European din care fac parte Preşedintele PE şi preşedinţii
grupurilor politice.
b) întâlnirea anuală a şefilor de stat şi guvern şi ţările
comunitare,
c) un for de comunicări ştiinţifice.
8
 d) o agenţie executivă a Uniunii.

45. Deciziile financiare, organizatorice şi administrative

privind organizarea internă a Parlamentului sunt reglementate
de:
a) plenul Parlamentului European.
b) Birolu Parlamentului European.
c) Conferinţa preşedinţilor de comisie.
d) Conferinţa preşedinţilor de delegaţie.

46. Programarea legislativă şi ordinea de zi a sesiunilor

Parlamentului European sunt stabilite de către:
a) Comisie.
b) Conferinţa preşedinţilor de comisie.
c) Conferinţa preşedinţilor.
d) Conferinţa preşedinţilor de delegaţii.

47. Secretarul General al Parlamentului European este numit:

a) printr-un concurs organizat de Oficiul European pentru
Selecţia Personalului.
b) prin votul majorităţii simple a deputaţilor europene.
c) de către conferinţa preşedinţilor din Parlamentul
European.
d) de către Biroul Parlamentului European.

48. Un deputat din Parlamentul European:

a) poate aparţine unui singur grup politic sau poate funcţiona
ca deputat neafiliat.
b) aparţine,în mod obligatoriu, unui grup politic, pe care are
dreptul să îl aleagă.
c) poate aparţine mai multor grupuri politice, dar nu mai
mult de trei grupuri concomitent.
d) nu are dreptul de a face parte dintr-un grup politic.

49. Parlamentul European îşi desfăsoară lucrările:

a) în limba engleză.
b) în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.
c) în limba convenită de preşedinţii grupurilor politice la
începutul sesiunii parlamentare.
d) în una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, stabilită
prin tragere la sorţi la începutul fiecărei şedinţe.

50. În plenul Parlamentului European hotărârile sunt luate:

a) cu unanimitatea voturilor exprimate.
9
 b) cu majoritatea calificată stabilită anterior de către
Conferinţa preşedinţilor de delegaţie pentru fiecare hotărâre în
parte.
c) cu majoritatea simplă a voturilor exprimate.
d) prin consensul preşedinţilor de grupuri politice.

51. În cadrul Parlamentului European, elaborarea propunerilor

legislative se face:
a) în cadrul delegaţiilor interparlamentare.
b) în cadrul comisiilor parlamentare de anchetă.
c) în cadrul comisiilor parlamentare speciale constituie la
propunerea conferinţei preşedinţilor.
d) în cadrul comisiilor parlamentare permanente.

52. În cazul administrări defectuase în aplicarea dreptului

Uniunii din partea unei instituţii comunitare, Parlamentul
european:
a) poate constitui o comisie de anchetă.
b) poate desfiinţa acea instituţie, prin votul unanim al
deputaţilor.
c) poate suspenda activitatea acelei instituţii, pe termen
nelimitat.
d) poate desfăşura instrucţia penală printr-o comisie specială

53. La lucrările Parlamentului European participă regulat, prin

Preşedintele său:
a) Consiliul European.
b) Consiliul Uniunii Europene.
c) Curtea de Conturi.
d) Banca Centrală Europeană.

54. La începutul mandatului său îşi prezintă programul în

Parlamentul European:
a) Preşedintele Băncii Centrale Europene.
b) conducătorul fiecărei agenţii de reglementare a Uniunii.
c) Preşedintele Consiliului Uniunii Europene.
d) Preşedintele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

55. Dreptul de a da sau nu descărcarea Comisiei cu privire la

execuţia bugetului aparţine:
a) Curţii de Conturi.
b) Curţii de Justiţie a U.E.
c) Consiliului European.
d) Parlamentului European.
10
56. Procedura codeciziei are legătură cu:
a) funcţia legislativă a Parlamentului European.
b) funcţia bugetară a Parlamentului European.
c) funcţia de contul politic a Parlamentului European.
d) funcţia consultativă a Parlamentului European.

57. Procedura codeciziei (procedura legislativă ordinară)

presupune adoptarea unui act legislativ de către Parlamentul
European împreună cu:
a) Consiliul Europen.
b) Consiliul Uniunii Europene.
c) Comisia Europeană.
d) Comitetul reprezentanţilor permanenţi.

58. Parlamentul European adoptă un act legislativ prin

procedura codeciziei ( şi împreună cu Consiliul):
a) la iniţiativa unui grup de state membre.
b) la recomandarea B.C.E
c) la propunerea Comisiei.
d) la solicitarea C.J.U.E

59. Adoptarea bugetului anual al Uniunii este atribuţia:

a) Comisiei Europene.
b) Parlamentului European, în exclusivitate.
c) Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
d) comună, a Parlamentului European şi Comisiei.

60. În executarera funcţiei bugetare a Parlamentului European,

Preşedintele acestuia convoacă comitetul de conciliere, în
consens cu Preşedintele Consiliului,atunci când:
a) Parlamentul adoptă amendamente la poziţia Consiliului
faţă de proiectul de buget.
b) Parlamentul aprobă poziţia Consiliului.
c) Parlamentul nu aprobă poziţia Consiliului în termen de
patruzeci şi două de zile de la primirea acestora.
d) Comisia modifică proiectul de buget în cursul procedurii.

61.În cadrul procedurii de adoptare a bugetului Uniunii,

Comitetul de Conciliere are atribuţia:
a) ca,pe baza poziţiilor Parlamentului European şi
Consiliului să ajungă la un acord asupra unui proiect comun.
b) să ia toate măsurile pentru a obţine apropierea poziţiilor
Parlamentului European şi Comisiei.
11
 c) să întocmească un nou proiect de buget.
d) să decidă asupra menţinerii sau înlăturării din proiectul de
buget a amendamentelor Parlamentului European.

62. În cadrul procedurii de adoptare a bugetului Uniunii, va

participa, la toate lucrările Comitetul de conciliere.
a) Preşedintele Parlamentului Europea.
b) Comisia, printr-un reprezentant.
c) Preşedintele Curţii de Conturi.
d) un judecător al Curţii de Justiţie Europene.

63. Bugetul Uniunii este considerat adoptat definitiv atunci

când proiectul comun elaborat de Comitetul de Conciliere:
a) nu este aprobat de către Parlamentul European şi Consiliu,
în termen de şapte zile de la acordul exprimat de comitet asupra
proiectului.
b) este respins, atât de P.E. cât şi de Consiliu, în termen de
14 zile.
c) este adoptat de către P.E., în termen de 14 zile, iar
Consiliul nu a luat o hotărâre, în acelaşi termen.
d) este aprobat de Consiliu şi respins de P.E., în termen de
14 zile.

64. Comisia va prezenta un nou proiect de buget al Uniunii

dacă:
a) P.E şi Consiliul nu iau o hotărâre asupra proiectului
comun de elaborat de Comitetul de Conciliere, în termen de 14
zile de la elaborarea acestuia.
b) P.E. aprobă proiectul comun elaborat de Comitetul de
Conciliere, iar Comitetul nu ia o hotărâre, în termen de 14 zile
de la elaborarea acestuia.
c) Consiliul aprobă proiectul comun elaborat de Comitetul de
Conciliere, iar P.E nu ia o hotărâre, în termen de 14 zile de la
elaborarea acestuia.
d) P.E respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă.

65. Dacă în cadrul procedurii de adoptare a bugetului Uniunii,

Comitetul de Conciliere nu ajunge la un acord asupra unui
proiect comun, în termen de douăzeci şi una de zile de la
constituirea sa:
a) Comisia poate prezenta un nou proiect de buget.
b) Parlamentul European este dizolvat de drept.
c) Comisia este suspendată, iar atribuţiile ei sunt preluate de
Consiliu.
12
 d) va fi considerat ca adoptat bugetul Uniunii din exerciţiul
financiar precedent.

66. Controlul asupra execuţiei bugetare a finanţelor Uniunii

revine, ca atribuţie:
a) Comisiei.
b) Parlamentului European.
c) Consiliului.
d) Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi – Coreper.

67. Alegerea candidatului pentru funcţia de preşedinte al

Comisiei este atributul:
a) Consiliului Uniunii Europene.
b) Consiliului European.
c) Parlamentului European.
d) Comitetului reprezentanţilor Permanenţi – Coreper.

68. Prin alegerea candidatului pentru funcţia de preşedinte al

Comisiei, Parlamentul European exercită:
a) funcţia consultativă.
b) funcţia legislativă.
c) funcţia bugetară.
d) funcţia de control politic.

69. Controlul P.E. asupra Comisiei, pe durata mandatului

acesteia, se execută prin:
a) obligaţia Comisiei de a răspunde oral ( prin unul sau mai
mulţi membri) sau în scris la întrebările adresate de către
deputaţi.
b) obligaţia membrilor Comisiei de a asista la toate şedinţele
Parlamentului.
c) dreptul de a solicita unui comisar să prezinte rapoarte de
activitate lunare.
d) dreptul de a interzice membrilor Comisiei să participe la
lucrările Parlamentului.

70. Comisia, ca organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului

European prin intermediu:
a) dreptului Parlamentului de a dizolva Comisia.
b) moţiunii de cenzură asupra activităţii Comisiei.
c) moţiunii simple asupra unuia sau multor comisari.
d) dreptului Parlamentului de a suspenda activitatea
Comisiei.

13
71. Moţiunea de cenzură împotriva Comisiei se adoptă de către
Parlamentul European:
a) cu unanimitate de voturi.
b) cu majoritatea simplă a voturilor exprimate.
c) cu majoritatea de două treimi din voturile exprimate şi de
către majoritatea membrilor care compun P.E.
d) cu majoritatea de două treimi din voturile exprimate,
indiferent de numărul membrilor P. European.

72. Atunci când Parlamentul European adoptă o moţiune de

cenzură împotriva Comisiei:
a) activitatea acestuia din urmă este suspendată până la
numirea altor membri.
b) atribuţiile comisiei sunt preluate de Consiliu.
c) membrii comisiei sunt demişi.
d) membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din
funcţiile lor.

73. Mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui pe

membrii Comisiei obligaţi să demisioneze colectiv ca urmare a
unei noţiuni de cenzură aprobate de Parlamentul European:
a) expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul
membrilor obligaţi să demisioneze.
b) este de 5 ani de la data numirii, la fel ca mandatul regulat
al Comisiei.
c) este reînnoit, din şase în şase luni, prin votul
Parlamentului European.
d) expiră la data la care membrii Parlamentului în exerciţiu
îşi încheie mandatul.

74. Atunci când Parlamentul European îşi exprimă neîncrederea

faţă de un comisar:
a) acesta este demis, de drept.
b) Preşedintele Comisiei ori cere comisarului să
demisioneze, ori explică Parlamentului decizia de a nu face
acest lucru.
c) nu există nici o consecinţă juridică sau politică.
d) mandatul acestuia va fi executat sub monitorizarea unei
comisii speciale a P.E.

75. Comisiile temporare de anchetă constituite de P.E:

a) pot demite funcţionarii comunitari ce se fac responsabili
de încălcarea dreptului Uniunii.

14
 b) pot suspenda activitatea organelor sau instituţiilor
investigate.
c) nu pot aduce atingerea atribuţiilor conferite prin TFUE
altor instituţii, organe,oficii sau agenţii.
d) pot suspenda procedurile judiciare atunci când faptele
sesizate sunt examinate de o instanţă judecătorească.

76. Orice cetăţean al Uniunii, precum şi alte persoane fizice sau

juridice rezidente sau având sediul statutar într-un stat membru,
au dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European şi a primi
răspuns:
a) în limba sa maternă.
b) în orice limbă de circulaţie internaţională.
c) în limba engleză.
d) în oricare din limbile tratatelor.

77. Pentru ca petiţiile adresate Parlamentului European să fie

declarate admisibile este necesar ca acestea:
a) să se raporteze la conţinutul tratatelor şi la dreptul derivat
al Uniunii.
b) să se raporteze la dreptul internaţional public.
c) să se raporteze la clauzele INCOTERMS.
d) să se raporteze la dreptul intern al ţării de origine a
petiţionarului.

78. Pentru ca petiţiile adresate Comisiei Parlamentare pentru

Petiţii să fie declarate admisibile este necesar ca acestea:
a) să se raporteze la activitatea unei instituţii din ţara de
domiciliu sau rezidenţă a petiţionarului.
b) să se raporteze la activităţile unei instituţii sau ale unui
organ al Uniunii.
c) să se raporteze la activităţile unui for sau instituţii
internaţională.
d) să se raporteze la activităţile petiţionarului .

79. Pentru valorificarea dreptului de petiţionar al cetăţenilor

Uniunii, Parlamentul European numeşte:
a) o comisie parlamentară de anchetă.
b) un deputat – raportor din fiecare stat membru.
c) Mediatorul European (Ombudsman).
d) un judecător de drepturi şi libertăţi.

80. Mediatorul European primeşte plângerile ce previn de la

orice cetăţean al Uniunii care privesc cazuri de administrare
15
defectuoasă în activitatea instituţiilor,organelor,oficiilor sau
agenţiilor Uniunii, cu excepţia:
a) Comisiei.
b) Unităţii de Cooperare Judiciare a Uniunii Europene
(EUROJUST).
c) Oficiului European de Petiţie (EUROPOL).
d) Curţii de Justiţie a Uniunii.

81. Mediatorul European efectuează investigaţiile pe care le

consideră justificate, pe baza plângerilor care i-au fost adresate
direct sau prin intermediul unui membru al P.E., cu excepţia
cazului în care:
a) pretinsele fapte fac sau au făcut obiectul unei proceduri
judiciare.
b) pretinsele fapte privesc încălcări minore ale dreptului
Uniunii.
c) petiţionarul nu a solicitat un răspuns scris.
d) deleagă această atribuţie unei alte agenţii comunitare sau
unei autorităţi a unui stat membru.

82. Dacă Mediatorul European constată un caz de administrare

defectuasă:
a) va desfăşura instrucţia penală împotriva funcţionarilor
responsabili.
b) va transmite un raport Parlamentului, după ce primeşte
punctul de vedere al instituţiei, oficiului nu agenţiei în cauză.
c) poate suspenda activitatea instituţiei, oficiului sau agenţiei
în cauză.
d) va sesiza comisia.

83. La plângerea Parlamentului European, Ombudsmanul poate

fi destituit:
a) de către Comisie.
b) de plenul Parlamentului European, cu majoritatea de două
treimi din voturi.
c) de Curtea de Justiţie a Uniunii.
d) de către Consiliul.

84. Ombudsmanul (Mediatorul European) este ales:

a) pe termen nelimitat.
b) pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit.
c) dintre membrii Parlamentului, din şase în şase luni, prin
rotaţie.

16
 d) după fiecare alegere a P.E, pe durata legislaturii, mandatul
de cinci ani putând fi reînnoit.

85. Pe durata executării mandatului Ombudsmanul (Mediatorul

European):
a) nu are dreptul să exercite nici o altă activitate
profesională, renumerată sau nu.
b) poate sa exercite şi funcţie de membru al P.E.
c) are drept să exercite şi alte funcţii neremunerate.
d) poate cumula funcţia sa cu cea de Judecător la Curtea de
Justişie Europeană.

86. Funcţia de supraveghere şi control a P.E. se exercită şi prin

adresarea de întrebări sau recomandări adresate:
a) Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene.
b) Consiliului.
c) organelor judiciare din statele membre.
d) altor instituţii internaţionale din afara Uniunii.

87. Atunci când Consiliul emite acte legislative

(regulamente,directive sau decizii):
a) P.E nu are nici un rol sau atribuţie.
b) consultarea Parlamentului este iniţiată de Comisie, înainte
de a înainta propunerea către Consiliu.
c) consultarea Parlamentului este iniţiată de Consiliu, pe
baza propunerii înaintate de Comisie.
d) Parlamentul emite un aviz conform.

88. Atunci când consultarea Parlamentului, înaintea adoptării

unui act legislativ de către Consiliu, este prevăzută expres în
TFUE, lipsa acestei consultări:
a) nu produce nici un efect juridic sau politic.
b) nu produce nici un efect juridic, dar poate duce la
adoptarea unei noţiuni de cenzură împotriva Consiliului.
c) are ca efect suspendarea actului legislativ până la
efectuarea consultării.
d) reprezintă un motiv pentru anularea de către Curtea de
Justiţie a actului legislativ.

89. Avizul negativ al P.E. în legătură cu actul normativ adoptat

de Consiliu blochează actul respectiv doar în situaţia în care
acesta priveşte:
a) aderarea la Uniune a unor noi state.
b) bugetul Uniunii.
17
 c) drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
comunitari .
d) politica de mediu a Uniunii.

90. La propunerea Consiliului European, P.E. alege:

a) Preşedintele Consiliului.
b) Preşedintele Comisiei.
c) Preşedintele Parlamentului.
d) Secretarul General al P.E.

91. Parlamentul European alege Preşedintele Comisiei la

propunerea:
a) majorităţii statelor membre ale Uniunii.
b) Preşedintele Parlamentului.
c) Consiliului European.
d) statului membru cu cea mai mare populaţie.

92. În faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Parlamentul

European:
a) nu poate avea nici o calitate proceduală.
b) poate avea doar calitatea de pârât, dar nu poate introduce
acţiuni directe.
c) poate introduce acţiuni directe, dar nu poate fi reclamat.
d) poate avea atât calitatea de reclamant (prin acţiuni
directe), cât şi pe cea de pârât.

93. Statutul partidelor politice la nivel european este stabilit:

a) de către P.E. şi Consiliu, prin procedura codeciziei.
b) de către P.E.,cu participarea Consiliului, prin procedura
legislativă specială.
c) de către Consili, cu participarea P.E. , prin procedura
legislativă specială.
d) de către Comisie.

94. Parlamentul European numeşte:

a) membrii Consiliului.
b) membrii Curţii de Conturi.
c) unul din membrii Curţii de Conturi.
d) jumătate din membrii Curţii de Conturi.

95. Membrii Comitetului Director al Băncii Central Europene

sunt numiţi de către:
a) Comisie.
b) Consiliu.
18
 c) Parlamentul European.
d) Consiliul European.

96. În cazul încheierii de către Uniune a unor acorduri externe

cu unul sau mai multe state, acorduri care au implicaţii bugetare
importante pentru Uniune:
a) Parlamentul European nu are nici un rol sau atribuţie.
b) acordurile sunt încheiate după consultarea P.E.
c) Parlamentul European este informat, după încheierea
acordului.
d) acestea sunt încheiate după aprobarea P.E.

97. Cu ocazia încheierii unor acorduri formale privind un sistem

al cursului de schimb al monedei euro în raport cu monedele
statelor terţe:
a) P.E. trebuie informat.
b) P.E. nu are nici un rol sau atribuţie.
c) P.E. trebuie consultat în prealabil.
d) este necesară aprobarea prealabilă a P.E.

98. Parlamentul European:

a) este subordonat parlamentelor naţionale ale statelor
membre.
b) se află în relaţii formale de cooperare cu parlamentele
naţionale.
c) este supraordonat parlamentelor naţionale ale statelor
membre.
d) nu are nici un fel de relaţii, formale sau informale, cu
parlamentele naţionale sau membrii acestora.

99. Forul de cooperare dintre P.E. şi parlamentele naţionale

este:
a) Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi.
b) Adunarea Parlamentară a Consiliului European.
c) Conferinţa interparlamentară a organismelor specializate
în afaceri europene.
d) Conferinţa Preşedinţilor.

III Consiliul European

100. Instituţia Uniunii cu cel mai înalt statut politic este:

a) Parlamentul European.
b) Consiliul Uniunii Europene.
c) Consiliul Europei.
19
 d) Consiliul European.

101. Rolul principal al Consiliului European: în arhitectura

europeană este:
a) de a stabili strategiile comune care va fi implementate la
nivelul Uniunii, inclusiv orientările generale ale politicii
externe şi de securitate.
b) de a participa formal la procesul de luare a deciziilor în
cadrul Uniunii, în executarea funcţiei legislative.
c) cel de mediator între instituţiile comunitare.
d) cel de garant al respectării tratatelor şi al respectării
drepturilor omului în interiorul Uniunii.

102. Deciziile de principiu ale Consiliului European:

a) au efectele juridice ale oricărei alt act comunitar.
b) nu intra în sfera contractului jurisdicţional al Curţii de
Justiţiei Europene.
c) modifică obligaţiile statelor membre stabilite prin
Tratatele Comunitare.
d) au fost adoptate potrivit procedurii prevăzute în Tratatele
Comunitare.

103. Consiliul European este compus din:

a) cîte un reprezentant al fiecărui stat membru ,ales în
această calitate prin vot universal, direct şi secret.
b) câte un reprezentant al fiecărui stat membru , la nivel
ministerial, împuternicit să angajeze guvernul acelui stat
membru.
c) şefii de stat şi de guvern ai statelor membre.
d) jurnalităţile culturale cele mai semnificative ale fiecărui
stat membru.

104. În afara şefilor de stat şi de guvern din ţările membre ale

Uniunii ,din Consiliul European mai face parte:
a) Preşedintele P.E.
b) Preşedintele Consiliului Uniunii Europene.
c) Preşedintele Curţii de Conturi.
d) Preşedintele Comisiei.

105. Preşedintele Consiliului European:

a) este ales cu majoritate calificată de Consiliul European
pentru o durată de doi ani şi jumătate.
b) este ales cu majoritate calificată de Consiliul European,
pe durată nedeterminată.
20
 c) poate exercita şi un mandat naţional în acelaşi timp cu
mandatul de Preşedinte.
d) este ales cu majoritate simplă de Parlamentul European
pentru o durată de 5 ani.

106. Reuniunile Consiliului European:

a) sunt publice.
b) nu sunt publice.
c) sunt secrete.
d) sunt conspirative.

107. La lucrările Consiliului European participă, de drept:

a) Preşedintele Consiliului Uniunii Europene.
b) Preşedintele Parlamentului European.
c) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi
politică de securitate .
d) Preşedintele Băncii Centrale Europene.

108. Cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel adoptarea

deciziilor Consiliului European se face :
a) cu votul a două treimi din membrii Consiliului European.
b) cu votul majorităţii simple a membrilor Consiliului
European.
c) cu votul a trei pătrimi din membrii Consiliului European.
d) prin consens.

109. Atunci când deciziile Consiliului European se iau prin vot:

a) fiecare membru al Consiliului European poate primi
delegare din partea unui singur membru.
b) fiecare membru al Consiliului European poate primi
delegare din partea a cel mult trei membri.
c) Preşedintele Consiliului European are drept de veto.
d) Preşedintele Comisiei participă la vot.

110. Consiliul European:

a) propune Comisiei un candidat la funcţia de Preşedinte al
P.E.
b) propune P.E. un candidat la funcţia de preşedinte al
Comisiei, hotărând cu majoritatea calificată.
c) propune P.E. un candidat la funcţia de preşedinte al
Comisiei, hotărând cu unanimitate.
d) propune P.E. un candidat la funcţia de Secretar General al
forului parlamentar.

21
111. Consiliul European:
a) propune Preşedintelui Comisiei un candidat pentru funcţia
de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi
politică de securitate.
b) propune Parlamentului European un candidat pentru
functia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe
şi politică de securitate.
c) numeşti, cu acordul Preşedintelui Comisiei, Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe şi politică de securitate.
d) numeşte, la propunerea Preşedintelui Comisiei, Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de
securitate.

112. Politica externă şi de securitate comună a Uniunii este

definită şi pusă în aplicare:
a) de Consiliul European, în exclusivitate.
b) de Consiliul European şi Parlamentul European.
c) de Consiliul European şi Consiliu, prin adoptarea de acte
legislative.
d) prin decizii ale Consiliului European şi Consiliului, fiind
exclusă adoptarea de acte legislative.

113. Notificările de intenţie din partea statelor membre care

hotărăsc să se retragă din Uniune sunt transmise:
a) Consiliului European.
b) Consiliului.
c) Comisiei.
d) Parlamentului European.

114. Programarea termenului de intrare în vigoare a acordului

de retragere a unui stat membru poate fi hotărătă:
a) de Consiliul European, cu majoritate calificată.
b) de Consiliul European, în unanimitate.
c) de Parlamentul European, în unanimitate.
d) de Comisie, la propunerea Consiliului.

IV CONSILIUL

115. Consiliul Uniunii este:

a) organul de reprezentare a statelor membre prin
reprezentanţii etnici.
b) organul de reprezentare a statelor membre prin băncile
centrale.
22
 c) organul de reprezentare a statelor membre prin guvernele
lor.
d) organul de reprezentare a statelor membre prin elitele
academice.

116. Consiliul Uniunii este compus din:

a) şefii de stat şi de guvern din ţările membre.
b) reprezentanţii statelor membre, desemnaţi prin vot
universal şi direct în fiercare din ţările Uniunii.
c) preşedinţii Parlamentelor Naţionale.
d) câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat
membru.

117. Reprezentantul în Consiliu al fiecărui stat membru este

abilitat să angajeze<:
a) guvernul acelui stat membru.
b) majoritatea parlamentară a acelui stat membru.
c) partidele politice din acel stat membru.
d) minorităţile naţionale din acel stat membru.

118. Consiliul funcţionează în cadrul mai multor:

a) departamente.
b) formaţiuni.
c) grupuri de lucru.
d) secretariate.

119. Formaţiunea consiliului care asigură, în colaborare cu

Comisia, coerenţa şi continuitatea lucrărilor celorlalte
formaţiuni, în cadrul unui program multianual, este:
a) Consiliul pentru Afaceri Externe.
b) Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne.
c) Consiliul pentru Afaceri Generale.
d) Consiliul pentru Competitivitate.

120. Preşedinţia formaţiunilor Consiliului este asigurată de

reprezentanţii statelor membre, după un sistem de rotaţie egal,
cu excepţia:
a) Consiliului pentru Afaceri Generale.
b) Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne.
c) Consiliului pentru Afaceri Economice şi Financiare.
d) Consiliului pentru Afaceri Externe.

121. Preşedinţia Consiliului este asigurată, pe o perioadă de 18

luni, prin rotaţie, de:
23
 a) grupuri prestabilite de trei state membre.
b) câte unul din statele membre.
c) Germania, Franţa şi Italia.
d) preşedinţii grupurilor politice din P.E.

122. Consiliul pentru Afaceri Externe este prezidat de:

a) Preşedintele Agenţiei Europene de Apărare (AEA).
b) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi
politică de securitate.
c) Preşedintele Institutului pentru Studii de Securitate al
Uniunii Europene.
d) Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

123. Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor

statelor membre (COREPER) funcţionează în cadrul:
a) Comisiei.
b) Parlamentului European.
c) Consiliului.
d) Consiliului European.

124. Dreptul de a cenzura, modifica şi aproba, în unanimitate,

orice propunere sau iniţiativă, luată cu majoritate în Comisie, şi
care urmează să devină act comunitar, aparţine:
a) Parlamentului European.
b) Consiliului European.
c) Consiliului.
d) Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor
statelor membre (COREPER).

125. Deciziile adoptate de Consiliu sau de Coreper sunt

adoptate:
a) cu majoritate simplă.
b) cu unanimitate.
c) cu majoritate de două treimi.
d) prin consens.

126. Iniţiativa convocării Consiliului aparţine:

a) Mediatorului European (Ombudsman).
b) Comisiei.
c) unui grup politic din P.E.
d) oricărui conducător de agenţii din cadrul Uniunii.

127. Iniţiativa convocării Consiliului aparţine:

a) Preşedintelui sau Vicepreşedintelui P.E.
24
 b) Comitetului Politic şi de Securitate.
c) unuia din membrii săi.
d) Secretarului general.

128. Comisia este invitată la reuniunile Consiliului:

a) doar în situaţii excepţionale.
b) cu statut permanent.
c) ori de câte ori solicită acest lucru.
d) în situaţia în care îşi exercită un drept de iniţiativă.

129. Atunci când Consiliului îi este prezentată o propunere

referitoare la adoptarea de norme care sunt obligatorii din punct
de vedere juridic în sau pentru statele membre:
a) prima deliberare este deschisă publicului.
b) toate deliberările Consiliului sunt deschise publicului.
c) şedinţele de lucru sunt secrete.
d) ultima deliberare este deschisă publicului.

130. Consiliul poate vota:

a) doar în prezenţa tuturor membrilor săi.
b) în prezenţa majorităţii membrilor.
c) indiferent de numărul membrilor săi.
d) în prezenţa a două treimi dintre membrii săi.

131. Unul dintre domeniile în care Consiliul hotărăşte cu

unanimitate de voturi este:
a) adoptarea statutului comitetelor prevăzute de tratate.
b) solicitarea de studii şi propuneri ale Comisiei, pentru
realizarea obiectivelor comune.
c) domeniul ajutoarelor de stat.
d) adoptarea regulamentului de procedură.

132. Consiliul hotărăşte cu majoritatea calificată în materia:

a) organizării legislaţiilor privind impozitul pe cifra de
afaceri, acizele şi alte impozite indirecte.
b) politicii de mediu.
c) politicii comerciale comune.
d) controlului la frontiere şi imigraţiei.

133. Consiliul hotărăşte cu unanimitate în materia:

a) cooperării judiciare civile sau penale.
b) organizării fondurilor structurale.
c) protecţiei civile.
d) politicii spaţiale.
25
134. Consiliul exercită, în cadrul Uniunii:
a) funcţia executivă.
b) funcţiile legislativă şi bugetară, împreună cu P.E.
c) funcţia de control al celorlalte instituţii comunitare.
d) funcţia legislativă, în exclusivitate.

135. Atunci când Consiliul deliberează şi votează un proiect de

act legislativ, acesta este examinat în prealabil, în vederea
formulării de opţiuni sau sugestii de către:
a) Ministerele de Justiţie a Uniunii.
b) Curtea de Justiţie a Uniunii.
c) Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor
statelor membre –COREPER.
d) Mediatorul European.

136. Consiliul poate solicita efectuarea unor studii necesare

realizării obiectivelor comune şi formularea de propuneri
legislative corespunzătoare. Această solicitare este adresată:
a) Serviciului Juridic al comisiei.
b) Unității de Cooperare Juridică a Uniunii Europene
(EUROJUST).
c) Parlamentului European.
d) Comisiei.

137. Consiliul poate delega competența de a adopta acte fără

caracter legislativ cu domeniu de aplicare general, care
completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale
unui act legislativ. Delegarea se poate face către:
a) Comisie.
b) orice instituție comunitară pe care Consiliul o
desemnează.
c) Parlamentul European.
d) Comitetul reprezentanților permanenți ai guvernelor
statelor membre.

138. În cadrul procedurii codeciziei (procedura legislativă

ordinară) Consiliul adoptă un regulament, o directivă sau o
decizie împreună cu:
a) Comisia.
b) Parlamentul European.
c) Consiliul European.
d) Curtea de justiție a Uniunii.

26
139. Consiliul, cu participarea P.E., adoptă un regulament. O
directivă sau o decizie, în procedura legislativă specială, la
inițiativa:
a) Comisiei.
b) COREPER.
c) unui grup de state membre.
d) unui stat membru.

140. Potrivit regulamentului de procedură al Consiliului, înainte

de a fi trecut pe ordinea de zi, un proiect de act normativ este
trimis spre dezbatere și negociere în cadrul:
a) comitetelor și grupurilor de lucru ale Consiliului.
b) grupurilor politice din P.E.
c) guvernelor statelor membre.
d) Comitetului reprezentanților permanenți ai grupurilor
statelor membre – COREPER.

141. Consiliul își execută funcția sa bugetară, aprobând bugetul

anual al Uniunii împreună cu:
a) Parlamentul European.
b) Comisia.
c) Curtea de conturi.
d) Banca Centrală Europeană.

142. Dacă, la începutul exercițiului bugetar, bugetul nu este

încă aprobat, Uniunea poate efectua cheltuieli în limita unei
doisprezecimi din bugetul exercițiului precedent. Depășirea
acestui plafon:
a) este interzisă.
b) se poate face, aprobarea Consiliului.
c) se poate face, cu aprobarea P.E.
d) se poate face, cu aprobarea Comisiei.

143. Polițiea externă și de securitate comună a uniunii este

definită de Consiliul European și de:
a) Parlamentul European.
b) Comisie.
c) Consiliu.
d) COREPER.

144. Coordonarea politicilor economice între statele membre și

Uniune este atribuția generală a:
a) Băncii Centrale Europene.
b) fondurilor structurale.
27
 c) Comisiei.
d) Consiliului.

145. Orientările generale ale politicilor economice ale statelor

membre se stabilesc de către Consiliu:
a) printr-o recomandare.
b) printr-un regulament.
c) printr-o directivă.
d) printr-un decret.

146. În anumite cazuri speciale, Consiliul are atribuții de

execuție. Una dintre aceste atribuții este:
a) prezentarea unui nou proiect de buget atunci cânde
proiectul Comisiei a fost respins de Parlamentul European.
b) punerea în aplicare a clauzei de solidaritate, atunci când
un stat membru face obiectivul unui atac terorist.
c) angajarea și plata cheltuielilor certificate din cadrul
fondurilor structurale.
d) asigură reprezentarea externă a Uniunii.

147. Atunci când într-un stat există un deficit excesiv, iar statul
în cauză nu dă curs recomandărilor și somațiilor primite,
aplicarea unei amenzi poate fi decisă de către:
a) Comisie.
b) Curtea de Justiție Europeană.
c) Consiliu.
d) Parlamentul European.

148. Atunci când un stat membru încalcă grav și persistent

principiile art.2 TUE Consiliul poate hotărâ:
a) excluderea statului din Uniune.
b) amendarea statului respectiv.
c) restrângerea unor atribute ale suveranității statului
respectiv.
d) suspendarea anumitor drepturi care îi revin statului
membru.

149.La propunerea motivată a unei treimi din statele membre,

Consiliul poate suspenda dreptul de vot al unui membru:
a) cu majoritate calificată și cu aprobarea Parlamentului.
b) în mod exclusiv, cu unanimitate.
c) cu aprobarea comisiei.
d) cu avizul conform al Curții de Justiție European.

28
150. În cadrul acțiunii externe a Uniunii, Consiliul:
a) nu are nici o atribuție.
b) încheie acorduri internaționale.
c) negociază acordurile care vor fi încheiate de Comisie.
d) avizează încheierea de acorduri internaționale.

151. Nu necesită aprobarea prealabilă a Parlamentului

European acordurile internaționale încheiate de Consiliu
privitoare la:
a) instituirea unui cadru instituțional specific prin
organizarea procedurilor de cooperare.
b) aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
c) cursul de schimb al monedei euro în raport cu monedele
unor state terțe.
d) implicații bugetare semnificative pentru Uniune.

185. Supravegherea aplicării dreptului Uniunii sub controlul

Curții de Justiție a Uniunii Europene ( așa numita calitate de
*gardian al tratatelor*) este atribuția:
a) Parlamentului European.
b) Consiliului.
c) Consiliului European.
d) Comisiei.

186. În ceea ce privește competențele de executare ale

Comisiei, aceasta este controlată de statele membre prin:
a) regulamente ale PE și Consiliului.
b) intermediul comisarilor.
c) Curtea de Conturi.
d) audituri independente comandate de guvernele statelor
membre.

187. Clauza din cuprinsul unei directive prin care se cere

statelor membre să notifice Comisiei măsurile pe care urmează
să le ia pentru a se conforma actului legislativ este expresia:
a) competenței Comisiei de a controla aplicarea dreptului
comunitar.
b) dreptului Comisiei de a se informa.
c) dreptului Comisiei de a impune legislației comunitară.
d) dreptului de a legifera al Comisiei.

29
188. Comisia are dreptul de a impune legislația comunitară în
vederea respectării ei:
a) de către instituțiile comunitare, în mod exclusiv.
b) de către particulari, state membre și instituții.
c) de către particulari, state membre și instituții.
d) de către statele membre, în exclusivitate.

189. Amenzile și penalitățile pentrui nerespectarea ligislației

comunitare pot fi impuse:
a) doar de autoritățile naționale.
b) doar de către Comisiei.
c) de către Comisie, cu acordul autorităților naționale.
d) de către autoritățile naționale și de catre Comisie.

190. Clauzele de salgardare reprezintă :

a) măsuri autorizate, derogatorii de la dispozițiile tratatelor.
b) măsuri autorizate, derogatorii de la dispozițiile dreptului
național.
c) măsuri de asistență umanitară în situații de criză.
d) clauzele care permit sgtatelor membre să iasă din un
Uniune.

191. În cadrul politicii economice și monetare, un stat membru

poate fi autorizat să ia măsuri de salvgardare, cu condiții și
norme definite, de către:
a) Parlamentul European.
b) Comisie.
c) Consiliu.
d) Consiliul European.

192. Executarea bugetului Uniunii Europene este atribuiția:

a) fondurilor structurale.
b) Consiliului.
c) Comisiei.
d) Parlamentului European.

193. În cazul în care proiectul de buget al Uniunii este respins

de Parlamentul European și de Consiliu:
a) va fi reluat exercițiul bugetului din anul precedent.
b) Comisia este considerată demisă.
c) Curtea de Conturi va întocmi un nou proiect de buget.
d) Comisia are dreptul să prezinte un nou proiect de buget.

30
194. Programele de dezvoltare, propuse de statele memmbre ale
Uniunii, care sunt finanțate din fondurile structurale sunt
aprobate de către:
a) Comisie.
b) Curtea de Conturi.
c) P.E.
d) Consiliu.

195. Autorizațiile de gestionare, certificare și audit ale

programelor operaționale sectoriale sunt desemnate de către:
a) Comisie.
b) statul membru.
c) Curtea de conturi.
d) Consiliul European.

196. Funcția de administrare a Comisiei se execută cu privire

la:
a) Programul Europa pentru cetățeni.
b) Programul Naționl pentru Dezvoltare Rurală.
c) Fondul Social European.
d) Programul Operațional Regional.

197. Comisia are competență de reprezentare a Uniunii

Europene în raport:
a) doar cu statele membre.
b) doar cu persoanele juridice.
c) doar cu instituțiile comunitare.
d) cu statele membre, persoanele particulare (fizice sau
juridice), instituțiile comunitare, state terțe sau organizații
internaționale.

198. Atunci când Consiliul autorizează începerea negocierilor

pentru încheierea unor acorduri internaționale, acestea va fi
conduse, din partea Uniunii, de către:
a) Comisie.
b) Președintele P.E.
c) Președintele Consiliului.
d) Înaltul Reprezentant al Uniunii.

199. Pentru a-și îndeplini atribuția de negociere a acordurilor

internaționale, Comisia trebuie să fie împuternicită de Consiliu
printr-o:
a) recomandare.
b) decizie de negociere.
31
 c) directivă.
d) lege.

200. Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la

propunerea:
a) statelor membre.
b) Consiliului.
c) Comisiei.
d) grupurilor politice din P.E.

201. Dreptul de a invita Comisia să prezinte o propunere

legislativă corespunzătoare, în vederea aplicării tratatelor
Uniunii, aparține:
a) fiecărui Parlament Național din statele membre.
b) unui partid politic reprezentat atât în PE cât și în cel puțin
un Parlament Național.
c) șefilor de stat din statele membre.
d) unui număr de un milion de cetățeni ai Uniunii,
resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre.

202. În executarea atribuțiilor sale. Comisia adoptă:

a) regulamente, directive, decizii,recomandări și avize.
b) legi organice și legi ordinare.
c) ordonanțe simple și ordonanțe de urgentă.
d) propuneri,recomandări și opinii de specialitate.

203. Parlamentul European stabilește statutul și condițiile

generale de executare ale funcțiilor Ombudsmanului:
a) la recomandarea Comisiei.
b) după avizul Comisiei.
c) în baza directivei Comisiei.
d) conformându-se regulamentului Comisiei.

204.Actul pe care Comisia îl adresează Consiliului pentru

deschiderea de negocieri în vederea încheierii de acorduri cu
una sau mai multe țări terțe este:
a) o directivă.
b) un aviz.
c) o recomandare.
d) un regulament.

205. Actul adresat de către Comisie statelor membre, în vederea

stabilirii de către acestea a unui cuantum rezonabil al taxelor
percepute de către transportator la trecerea frontierelor este:
32
 a) un aviz.
b) o decizie.
c) o directivă.
d) o recomandare.

206. În cadrul procedurii de conticl al principiului

subsidiautății, Comisia are competențe:
a) de a atrage atenția parlamentelor naționale asupra
propunerilor menționate la act.5 TUE.
b) de a restrânge din atribuțiile generale statelor membre.
c) de a cenzura actele normative emise de statele membre.
d) de a suspenda unele competențe legislative ale
parlamentelor naționale.

207. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și

politică de securitate este de drept:
a) vicepreședinte al P.E.
b) vicepreședinte al Comisiei.
c) președinte al Comisiei de politică externă din P.E.
d) vicepreședinte al Consiliului.

208. Pentru activitatea sa în cadrul PESC, Înaltul Reprezentant

răspunde în fața:
a) Comisiei.
b) Parlamentului European.
c) Consiliului European.
d) Consiliului.

209. Pentru activitatea sa în cadrul Comisiei, Înaltul

Reprezentant răspunde în fața:
a) Consiliului European.
b) Consiliului.
c) Mediatorului European.
d) Parlamentului European.

VI CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE

210. Misiunea de a asigura respectarea dreptului în interpretarea

și aplicarea tratatelor aparține:
a) Curții de Justiție a Uniunii.
b) instanțelor naționale.
c) Curții de Conturi a Uniunii.
d) Comisiei Europene.

33
211. Curtea de Justiție a U.E. se definește ca o instanță
jurisdicțională:
a) penală.
b) constituțională și administrativă.
c) comercială.
d) de mediere între instituțiile comunitare.

212. Curtea de Justiției a Uniunii Europene cuprinde:

a) Curtea de Justiție, Curtea de Apel și Tribunalul.
b) Curtea de Justiție, tribunalul și Judecătoriile.
c) Curtea de Justiție, Tribunalul și tribunalele specializate.
d) Curtea de Justiție și Curtea de Arbitraj.

213. Curtea de Justiție este compusă din:

a) trei judecători.
b) cinci judecători.
c) patru complete de judecată a câte trei judecători.
d) câte un judecător pentru fiecare stat membru.

214. Curtea de justiție este asistată de:

a) opt avocați generali.
b) opt procurori generali.
c) opt magistrați asistenți.
d) opt grefieri.

215. Judecătorii și avocații generali sunt numiți de comun acord

de către:
a) grupurile politice din P.E.
b) guvernele statelor membre.
c) Curțile Supreme de Justiție din statele membre.
d) barourile de avocați din statele membre.

216. Funcția de *a prezenta public, cu deplină imparțialitate și

deplină independență concluzii motivate cu privire la cauzele
care, în conformitate cu statutul Curții de Justiție a U.E, necesită
intervenția sa*aparține:
a) judecătorului C.J.U.E.
b) Ombudsmanului.
c) avocaților generali.
d) comisarilor europeni.

217. Statutul judecătorilor C.J.U.E presupune ca aceștia să-și

îndeplinească atribuțiile:
a) în raport de subordonare față de cei care i-au desemnat.
34
 b) în raport de subordonare față de Comisie și Consiliu.
c) în parteneriat cu celelalte instituții comunitare.
d) cu continuitate și deplină independență.

247. Din punct de vedere al competenței materiale, instanțele

de drept comun în ceea ce privește aplicarea dreptului material
sunt:
a) instanțele organizate la nivelul Uniunii, în temeiul
tratatelor.
b) instanțele naționale.
c) Camerele compuse din trei judecători ale CJUE.
d) tribunalele specializate ale CJUE.

248. Acțiunea promovată în fața CJUE prin care se contestă

validitatea unui act legislativ adoptat de o instituție a Uniunii
poartă denumirea de:
a) excepție de ilegalitate.
b) acțiune în responsabilitate.
c) acțiune în anulare.
d) acțiune în carență.

249. Pot fi atacate în fața CJUE, pe calea acțiunii în anulare:

a) doar actele legislative adoptate de instituțiile Uniunii.
b) doar actele nelegislative adoptate de instituțiile Uniunii.
c) actele executive, de aplicare a legislației comunitare, ale
autorităților comunitare.
d) toate actele legislative și anumite acte nelegislative care
produc efecte juridice față de terți, adoptate de instituțiile
Uniunii.

250. Nu fac parte din categoria actelor nelegislative ale

Consiliului, Comisiei și BCE, care pot fi atacate la CJUE pe
calea acțiunii în anulare:
a) recomandările.
b) regulamentele.
c) directivele.
d) deciziile.

251. CAJUE este competentă să judece litigiile prin care se

conticlează legalitatea armătoarelor acte ( pe calea acțiunii în
anulare):
a) hotărârile Consiliului pentru Afaceri Generale, ca
formațiune a Consiliului.
35
 b) hotărârile Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de
Investiții.
c) hotărârile Comitetului Politic și de Securitate.
d) hotărârile SEBC ( Sistemul european al Băncilor
Centrale).

252. Pe calea acțiunii în anulare introduse la CJUE, nu pot fi

atacate:
a) actele Consiliului.
b) actele P.E.
c) actele Comisiei.
d) actele Curții de Conturi.

253. Criteriul după care actele instituțiilor comunitare intră în

categoria actelor care pot fi supuse contractului de legaqlitate,
în fața CJUE, pe calea acțiunii în anulare este:
a) aptitudinea de a produce efecte juridice.
b) instituția emitentă.
c) data publicării în analele oficiale ale Uniunii.
d) modul de adoptare a actului.

254. Criteriul pe care trebuie să îl îndeplinească un act juridic

pentru a fi susceptibil să-i fie conticlată legalitatea de către
CJUE, pe calea acțiunii în anulare este că:
a) actul să fie emis de autoritățile unui stat membru.
b) actul să prevină de la o instituție sau organism al Uniunii.
c) actul să fie emis de o instituție sau de o persoană fizică
sau juridică resortisanți ai Uniunii.
d) actul să fie emis de o autoritate a administrtației publice
locale.

255. Dacă actul atacat la CJUE, pe calea acțiunii în anulare, este

lipsit de efecte juridice, acțiunea este declarată:
a) neîntemeiată.
b) tardivă.
c) inadmisibilă.
d) caducă.

256. În cazul în care acțiunea în anulare promovată ăn fața

CJUE este întemeiată, Curtea declară actul contestat:
a) amabil.
b) caduc.
c) imposibil terților.
d) nul și neavenit.
36
257. Soluția de admitere a unei acțiuni în anulare în fața CJUE
are ca efect:
a) anularea retroactivă a actului, acesta fiind considerat că n-
a existat niciodată, iar efectele sale juridice urmând a fi
desființate.
b) desființarea pentru viitor a actului.
c) desființarea retroactivă a actului și a efectelor juridice
relative la persoana care a intentat acțiunea.
d) desființarea retroactivă a actului și păstrarea efectelor
juridicde care nu au cauzat prejudiciu.

258. Reclamanții instituționali, subiecți activi ai acțiunii în

anulare introduse în fața CJUE,
sunt considerați privilegiați întrucât:
a) nu plătesc taxă de timbru.
b) nu trebuie să justifice vreun interes pentru a acționa.
c) pot cere judecată în lipsă.
d) pot solicita amânarea cauzei fără să prezinte o motivație
în acest sens.

259. Dintre instituțiile Uniunii, nu poate formula acțiuni în

anulare, în fața CJUE:
a) P.E.
b) Consiliul.
c) Consiliul European.
d) Comisia.

260. Raportat la momentul publicării actului atacat prin

acțiunea în anulare în fața CJUE, termenulo de introducere a
acțiunii este de:
a) 2 ani .
b) 6 luni.
c) 20 de luni.
d) 2 luni.

261. Termenul de două luni în care poate fi formulată la CJUE

acțiunea în anularea unui act legislativ al unei instituții
comunitare, începe să curgă:
a) de la data publicării actului sau de la notificarea acestuia
către reclamant.
b) de la data încheierii compromisului între părți.
c) de la data publicării tratatului în termenul căruia se
formulează acțiunea.
37
 d) de la o dată convenită de părți.

262. Invocarea de către particular a ilegalității unui act juridic

normativ al Uniunii, cu ocazia punerii în acțiune a unei decizii
individuale nerespectate poartă denumirea de:
a) acțiune în anulare.
b) excepție de ilegalitated.
c) excepție de necompetență.
d) acțiune în carență.

263. Particularii pot solicita CJUE, prin invocarea excepției de

ilegalitate a unui act normativ al Uniunii:
a) anularea acelui act.
b) acordarea de despăgubiri din partea Uniunii.
c) neaplicarea acelui act cu privire la reclamant.
d) neaplicarea aceluji act pentru viitor, față de toate
subiectele de drept.

264. Excepția de ilegalitate a unui act normativ al Uniunii poate

fi invocat, în fața CJUE:
a) doar de către paticulari, persoane fizice sau juridice.
b) doar de către statele membre chemate în judecată.
c) doar de către instituțiile comunitare.
d) de către orice parte.

265. CJUE consideră,în practica sa, că principala funcție a

excepției de ilegalitate este de :
a) a corecta restricțiile pe care tratatele le impun
particularilor în cadrul acțiunii în anulare.
b) a unifica practica judiciară pe teritoriul Uniunii.
c) a preveni abuzuri în aplicarea Tratatelor Uniunii.
d) a asigura o aplicare unitară a dreptului comunitar.

266. Acțiunea în fața CJUE prin care se poate obține

sancționarea unei abțineri ilegale de la luarea unei hotărâri de
către instituțiile Uniunii poartă denumirea de:
a) acțiune în anulare.
b) acțiune în carență.
c) acțiune pauliană.
d) excepție de ilegalitate.

267. Acțiunea în carență promovată la CJUE poate avea ca

obiect:
a) doar abținerea ilegală de a lua o hotărâre a P:E.
38
 b) doar abținerea ilegală de a lua o hotărâre a Comisiei.
c) abținerea ilegală de a lua o hotărâre a instituțiilor și
celorlalte organe, oficii și agenții ale Uniunii.
d) doar abținerea ilegală de a lua o hotărâre a PE, Consiliului,
Consiliului European, Comisiei sau Băncii Centrale Europene.

268. Reclamanții din cadrul acțiunii în carență promovată în

fața CJUE pot pun în discuție lipsa adoptării:
a) unei directive.
b) unei directive sau a unui regulament.
c) proiectelor de buget, în exclusivitate.
d) a oricărui tip de act a cărui adoptare e impusă de dreptul
Uniunii.

269. Nu poate avea calitatea de pârât în cuprinsul acțiunii în

carență promovată la CJUE:
a) Curtea de Conturi.
b) P.E.
c) Consiliul.
d) Consiliului European.

270. Nu poate avea calitatea de pârât în cuprinsul unei acțiuni

în carență promovată la CJUE:
a) P.E.
b) Curtea de Justiție.
c) Comisia.
d) Consiliul.

271. Acțiunea în carență introdusă la CJUE este admisibilă doar

atunci când:
a) instituția comunitară pârâtă și-a formulat expres refuzul
de a emite actul la care era obligată conform dreptului uniunii.
b) instituția comunitară pârâtă a stat în pasivitate mai mult
de un an de la data la care era obligată să acționeze, conform
dreptului Uniunii.
c) instituția comunitară pârâtă a fost nortificată în prealabil
să acționeze și nu a făcut acest lucru în termen de două luni de
la notificare.
d) instituția comunitară pârâtă a refuzat în mod repetat și
neechivoc să-și îndeplinească obligația.

272. Atunci când acțiunea în carență este introdusă la CJUE

înainte ca instituția comunitară pârâtă să fie solicitată în
prealabil să acâioneze, acțiunea este declarată:
39
 a) prematură.
b) neîntemeiată.
c) caducă.
d) inadmisibilă.

273. Atunci când constată că acțiunea în carență este întemeiată,

CJUE va declara inacțiunea instituțiilor comunitare ca fiind
ilegală și:
a) va impune acestor instituții să acționeze în sensul
elaborării actului cerut de textele legale.
b) va obliga acete instituții la plata unor despăgubiri.
c) va emite o decizie care să țină loc actului ce nu a fost
elaborat.
d) va delega atribuțiile instituțiilor pârâte către alte instituții
comunitare.

274. Hotărârea în carență pronunțată de CJUE are caracter:

a) facultativ.
b) coligatoriu.
c) de recomandare.
d) subsitut al actului comunitar care nu a fost emis, conform
dreptului Uniunii.

275. Competența de a judecva statele membre pentru

neîndeplinirea obligațiilor impuse de tratate și de dreptul
Uniunii aparțin:
a) Comisiei.
b) Curții de Justiție și P.E.
c) Curții de Justiție, în exclusivitate.
d) Consiliului.

276. Are calitatea procesuală activă în sesizarea CJUE cu o

acțiune în constatarea încălcării de către un stat a obligațiilor
care îi revin în temeiul tratatelor:
a) P.E.
b) Comisia, în exclusivitate.
c) oricare instituție comunitară.
d) oricare stat membru.

277. Are calitatea procesuală activă în sesizarea CJUE cu o

cțiune în constatarea încălcării de către un stat a obligațiilor care
îi revin în temeiul tratatelor:
a) Comisia.
b) P.E.
40
 c) Consiliul European.
d) Consiliul.

278. Comisia poate sesiza CJUE în legătură cu încălcarea de

către un stat membru a obligațiilor ce îi revin în temeiul
tratatelor:
a) după ce obțin un vot favorabil, în unanimitate, din partea
Consiliului.
b) dacă statul membru nu se conformează avizului formulat
de Comisie în acestă chestiune, în temeiul stabilit de aceasta.
c) după ce notifică intenția sa Parlamentului Național al
statului membru.
d) după ce obține aprobarea P.E.

279. Oricare stat membru poate sesiza CJUE în legătură cu

încălcarea de către un alt stat membru al Uniunii a obligațiilor
ce îi revin în temeiul tratatelor:
a) fără nici o altă procedură prealabilă.
b) după ce notifică intenția sa statului membru pârât.
c) după sesizarea comisiei, care poate emite un aviz motivat
în termen de trei luni de la sesizare.
d) după ce obține aprobarea Consiliului, care se pronunță prin
concurs.

280. Sesizarea CJUE în legătură cu încălcarea de către un stat

membru al Uniunii a obligațiilor ce îi revin în temeiul tratatelor,
poate fi făcut:
a) de oricare stat european, chiar dacă nu este membru al
Uniunii.
b) de un stat membru sau de un stat vecin unui stat membru.
c) de oricare stat membru sau aflat în procedură de aderare
la Uniune.
d) de oricare stat, cu condiția să fie membru al Uniunii.

281. Introducerea acțiunii în constatarea neîndeplinirii

obligațiilor unui stat membru la CJUE se poate face într-un
termen:
a) lăsat la aprecierea reclamantului.
b) de trei luni de la pretinsa încălcare a tratatelor.
c) de trei ani de la pretinsa încălcare a tratatelor.
d) de un an de la sesizarea Comisiei în legătură cu încălcarea
tratatelor.

41
282. Atunci când CJUE constată că un stat membru a încălcat
oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor:
a) solicită P.E. și Consiliului suspendarea calității de stat
membru a pârâtului.
b) acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune
executarea hotărârii Curții.
c) va dispune excluderea din Uniune a statului.
d) va suspenda dreptul de vot al statului pârât în cadrul
instituțiilor comunitare.

283. Atunci când CJUE constată că statul membru împotriva

căruia a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru
nerespectarea obligațiilor ce îi revin conform tratatelor, nu se
conformează hotărârii Curții:
a) suspendă dreptul de vot al statului respectiv în forurile
comunitare.
b) dispune suspendarea schimburilor comerciale ale
celorlalte state membre cu statul condamnat.
c) stabilește o sumă forfetară sau o penalitate cu titlu
comisatoriu pe care statul condamnat trebuie să o plătească.
d) impune sancțiuni în materia liberei circulații a persoanelor
împotriva statului condamnat.

284. O situație de neîndeplinire a obligațiilor unui stat membru

în raport cu tratatele Uniunii, care poate conduce la
condamnarea statului de către CJUE este:
a) necomunicarea unei informații cerute de Comisie.
b) lipsa de la dezbaterile PE a reprezentanților statului.
c) neluarea măsurilor recomandate de o agenție a Uniunii.
d) netranspunerea în dreptul intern a unei directive.

285. Instituția comunitară abilitată să impună sancțiuni

pecuniare pentru încălcarea dreptului Uniunii este:
a) Comisia.
b) Consiliul.
c) Consiliul European.
d) Parlamentul European.

286. Deciziile luate de Comisie în matertie de sancțiuni

pecuniare pentru încălcarea dreptului Uniunii:
a) sun definite.
b) pot fi contestate la CJUE.
c) pot fi contestate în fața Consiliului.
d) pot fi contestate în fața P.E.
42
287. În practica CJUE, acțiunea împotriva sancțiunilor
pecuniare stabilite de Comisie, este tratată ca o :
a) acțiune în carență.
b) contestație la executare.
c) acțiune în anulare.
d) excepție de ilegalitate.

288. Hotărârile luate de CJUE în materia sancțiunilor pecuniare

impuse de Comisie și contestate în fața acestei instanțe pot fi:
a) de anulare sau menținere a cuantumului sancțiunilor,
acesta neputând fi modificat.
b) de modificare a termenului de plată a amenzii, aceasta
neputând fi modificată:
c) de sesizare a PE, cu propunerea de anulare a sancțiunilor.
d) de anulare, mărire sau micșorare a sancțiunilor aplicate.

289. Competența de a se pronunța asupra oricărui litigiu apărut

între Uniune și funcționării (agenții) acesteia aparține:
a) C.J.U.E.
b) instanțelor naționale ai căror resortizanți sunt funcționarii.
c) instanțelor competente teritorial la domiciliul pârâtului.
d) Mediatorului European (Ombudsman)

290. Un funcționar (agent) al Uniunii poate formula acțiune la

CJUE împotriva Uniunii:
a) în numele și interesul mai multor funcționari.
b) în nume și interes propriu, concret.
c) în numele statului al cărui resortizant este.
d) în numele și în interesul oficiului, agenției sau organelor
comunitare al cărui angajat este.

291. Soluționarea litigiilor care au ca obiect repararea

prejudiciilor cauzei de instituțiile Uniunii sau agenții săi, aflați
în exercițiul funcției, este de competență:
a) Curții de arbitraj de pe lângă Camera Internațională de
Comerț de la Paris.
b) Mediatorul European.
c) C.J.U.E.
d) Curții Internaționale de Justiție de la Haga.

292. Acțiunea în responsabilitatea extracontractuală a Uniunii

poate avea ca titulari ai calității procesuale active:
a) numai cetățenii comunitari.
43
 b) numai statele membre ale Uniunii.
c) numai statele membre ale Uniunii și cetățenii comunitari.
d) orice persoană fizică sau juridică, inclusiv un cetățean
necomunitar precum și orice stat membru sau stat terț.

293. Acțiunea în răspundere extracontractuală a Uniunii poate

fi introdusă:
a) În termen de 5 ani de la data actului sau faptului
prejudiciabil sau de la data apariției daunelor.
b) oricând.
c) în termenul de prescripție în vigoare conform legislației
naționale de la locul producerii prejudiciului.
d) în termen de 2 luni de la data apariției daunelor.

294. Răspunderea delictuală directă a Uniunii este angajată:

a) pentru prejudiciul cauzat de un cetățean comunitar unei
persoane fizice sau juridice necomunitare.
b) pentru prejudiciile cauzate de instituțiile comunitare.
c) pentru prejudiciile cauzate de un agent/funcționar al
Uniunii aflat în îndeplinirea atribuțiilor sale.
d) pentru prejudiciile cauzate de un agent/funcționar al
Uniunii, chiar dacă nu se află în exercițiul funcției sale.

295. Răspunderea delictuală indirectă a Uniunii ( în calitate de

comitent pentru fapta prepusului său este angajată:
a) pentru prejudiciul cauzat de un cetățean comunitar unei
persoane fizice sau juridice necomunitare.
b) pentru prejudiciile cauzate de instituțiile comunitare.
c) pentru prejudiciile cauzate de un agent/funcționar al
Uniunii aflat în îndeplinerea atribuțiilor sale.
d) pentru prejudiciile cauzate de un agend/funcționar al
Uniunii, chiar dacă nu se află în exercițiul funcției sale.

296. Conform jurisprudenței CJUE, răspunderea delictuală a

Uniunii a fost extinsă și la:
a) daunele cauzate de funcționarii/agenții Uniunii în afara
exercițiului funcției lor.
b) daunele cauzate de statele membre, în aplicarea tratatelor.
c) daunele cauzate de funcționarii/agenții statelor membre.
d) daunele cauzate prin diverse acte ale Uniunii, inclusiv
cele cu caracter normativ.

297. Nu intră în sfera actelor normative pentru care CJUE poate

reține răspunderea delictuală a Uniunii:
44
 a) tratatelor comunitare.
b) directivelor.
c) regulamentele.
d) recomandările și avizele.

298.Soluționarea acțiunii în responsabilitatea contractuală a

U.E în legătură cu un contract de drept public sau privat încheiat
de Uniune este în competența:
a) C.J.U.E., în toate situațiile.
b) C.J.U.E., dacă în acel contract figurează o clauză
compromisorie.
c) Mediatorul European.
d) Eurojust.

299. În raport cu Tribunalul și Tribunalele specializate ale

Uniunii, Curtea de Justiție este:
a) instanță de apel.
b) instanță egală în gradul de jurisdicție.
c) instanță de recurs.
d) instanță de drepturi și libertăți.

300. Părțile de proces pot introduce în fața Curții de Justiției un

recurs împotriva deciziei Tribunalului în termen de :
a) 30 de zile de la pronunțarea deciziei.
b) 60 de zile de la pronunțarea deciziei.
c) 30 de zile de la notificarea deciziei.
d) două luni de la notificarea deciziei.

301. Recursul înaintat CJUE, în raport cu hotărârea

Tribunalului, se limitează la:
a) chestiuni de drept.
b) aspecte care privesc situația de fapt.
c) aspecte procedurale.
d) taxele ți cheltuielile de judecată.

302. Recursul la hotărârea Tribunalului, înaintând CJUE, nu

poate privi:
a) lipsa de competență a Tribunalului.
b) taxele și cheltuielile de judecată, în mod exclusiv.
c) nerespectarea procedurii în fața tribunalului, care a atras
atingere intereselor unei părți.
d) încălcarea dreptului Uniunii.

45
320. Regulamentul de procedură al Tribunalului ete supus spre
aprobare:
a) Curții de justiție.
b) Consiliului JAI (Justiție și Afaceri Interne).
c) Parlamentul european.
d) Consiliului.

321. acțiunea în anulare introdusă de un stat membru împotriva

unui act al Parlamentului European este soluționată în prima
instanță de către:
a) Curtea de Justiție.
b) Tribunalul.
c) Tribunalul Funcției Publice.
d) Instanțele naționale ale statului reclamant.

322. Acțiunile în carență, atunci când nu sunt formulate de către

unul din statele membre, sunt soluționate în primă instanță de
către:
a) Tribunalul Funcției Publice.
b) Tribunal.
c) Curtea de Justiție.
d) tribunalul specializat desemnat de către Consiliu,pentru
fiecare caz în parte.

323. Litigiile dintre Uniune și funcționarii acesteia sunt

soluționate în prima instanță de către:
a) Tribunal.
b) Curtea de Justiție.
c) Tribunalul Funcției Publice.
d) tribunalul specializat înființat de P.E. pentru fiecare caz
în parte.

324. Acțiunea în repararea prejudiciului cauzat de un funcționar

al Uniunii, în executarea funcțiilor sale, este judecată în primă
instanță de către:
a) Curtea de justiție.
b) Curtea de arbitraj de pe lângă C.C.I. de la Paris.
c) Tribunalul Funcției Publice.
d) Tribunal.

325. Instanța Competentă să judece în primă instanță acțiunile

în anulare și în carență introduse de persoanele fizice și juridice,
față de actele Uniunii, este:
a) Tribunalul.
46
 b) Curtea de Justiție.
c) Tribunalul Funcției Publice.
d) instanța națională.

326. Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul) este instanță de

apel în privința:
a) deciziile Curții de Justiție.
b) deciziile tribunalelor specializate.
c) deciziile instanțelor naționale care s-au pronunțat în
ultima instanță.
d) deciziile Consiliului referitoare la justiție și afaceri
interne.

327. Tribunalele specializate sunt înființate de către:

a) Curtea de Justiție a Uniunii.
b) statele membre ale Uniunii.
c) Parlamentul European și Consiliu, care hotărăsc în
procedura legislativă ordinară.
d) Comisiei.

328. Tribunalele specializate ale Uniunii funcționează pe lângă:

a) Curtea de Justiţie.
b) P.E.
c) Comisie.
d) Tribunal.

329. Membrii tribunalelor specializate ale Uniunii sunt numiți

de către:
a) Consiliul.
b) plenul Curții de Justiție.
c) Comisie.
d) statele membre ale Uniunii.

330. Deciziile tribunalelor specializate ale uniunii:

a) sunt definitive.
b) pot face obiectul unui recurs la Tribunal, limitat la
chestiuni de drept.
c) pot face obiectul unui apel la Tribunal, atât referitor la
situție de fapt. Cât și cu privire la chestiuni de drept.
d) pot face obiectul unui recurs la Curtea de Justiție.

331. Unul din tribunalele specializate ale Uniunii este:

a) Tribunalul de Primă Instanță.
b) Tribunalul Municipiului București.
47
 c) Tribunalul Funcției Publice.
d) Tribunalul Penal Internațional.

332. Tribunalul Funcției Publice a U.E. este alcătuit din:

a) 13 judecători.
b) 27 judecători.
c) 5 judecători.
d) 7 judecători.

333. Membrii Tribunalului Funcției Publice a U.E. sunt aleși :

a) dintre persoanele care oferă depline garanții de
independență și au capacitatea necesară pentru exercitarea unor
funcții jurisdicționale.
b) dintre funcționarii publici cu experiență de cel puțin 10
ani în structurile administrative ale Comisiei sau ale unui stat
membru.
c) dintre judecătorii Curții de Justiție a U.E.
d) dintre judecătorii specializați în contencios administrativ
ai statelor membre.

334. Judecătorii T.F.P.U.E. sunt numiți de către:

a) Comisie.
b) Consiliu.
c) Plenul C.J.U.E.
d) statele membre, prin rotație.

335. La numirea judecătorilor T.F.P.U.E., Consiliul asigură o

componență cât mai echilibrată tinând cont, printre altele, de:
a) vechimea în profesia juridică a candidaților.
b) vârsta candidaților.
c) sistemele juridice naționale reprezentate.
d) religia candidaților.

336. Își poate prezenta candidatura pentru a fi judecător la

T.F.P.U.E. orice persoană care :
a) a avut funcție de judecător într-o țară membră a Uniunii.
b) a absolvit o universitate de pe teritoriul Uniunii.
c) a deținut cel puțin un mandat de parlamentar sau comisar
european.
d) este cetățean al Uniunii.

337. Președintele T.F.P.U.E. este ales:

a) de către judecătorii acestei instanțe.
b) de către judecătorii CJUE.
48
 c) de către Parlamentul European.
d) de către Consiliu.

338. Tribunalul Funcției Publice a U.E. judecă, în primă

instanță:
a) acțiunile în responsabilitate extracontractuală îndreptate
împotriva funcționarilor Uniunii.
b) litigiile dintre organe, oficii sau agenții și funcționarii
acestora.
c) litigiile dintre funcționarii Uniunii.
d) litigiile de dreptul muncii de pe teritoriul Uniunii.

339. Deciziile T.F.P.U.E. în executarea competenței sale :

a) sunt definitive.
b) pot fi atacate cu apel la Tribunal.
c) pot fi atacate cu recurs la Tribunal, în limita unor chestiuni
de drept.
d) pot fi atacate cu recurs la Tribunal, atât pe chestiuni de
fapt, cât și pe chestiuni de drept.

340. Atunci când recursul împotriva unei decizii T.F.P.U.E.

este întemeiat, Tribunalul:
a) anulează decizia și trimite cauza spre rejudecare
T.F.P.U.E.
b) anulează decizia și trimite cauza spre rejudecare unui alt
tribunal specializat.
c) anulează decizia și solicită Consiliului deasemenea unei
alte instanțe pentru a rejudeca speța.
d) anulează decizia și se pronunță asupra litigiului.

CURTEA DE CONTURI A UNIUNII EUROPENE

341. Curtea de Conturi a U.E. a fost înființată prin:

a) tratatul bugetar din 1975.
b) tratatul de la Maastricht.
c) tratatul de la Lisabona.
d) tratatul de la Nisa.

342. Curtea de Conturi a dobândit statutul de instituție a

Comunităților Europene prin:
a) Tratatul de la Lisabona.
b) Tratatul de la Maastricht.
c) Tratatul de la Amsterdam.
d) Tratatul de la Nisa.
49
343. Curtea de Conturi a U.E. este organizată și funcționează:
a) ca comisie parlamentară.
b) ca o structură a administrației publice.
c) ca un organ colegial.
d) ca o instanță juridicțională.

344. Curtea de Conturi a U.E. este organizată, din punct de

vedere structural în:
a) comisii.
b) complete.
c) direcții, servicii și birouri.
d) camere și comitete.

345. Curtera de Conturi a U.E. este compusă din:

a) câte un resortisant al fiecărui stat membru.
b) câte un reprezentant al fiecărei instituții comunitare.
c) câte un reprezentant al fiecărui grup politic din P.E.
d) experți financiar contabil desemnați de statele membre.

346. Membrii Curții de Conturi ai U.E. sunt aleși dintre

persoanele care au o clarificare specială pentru această funcție
sau au făcut parte:
a) din guvernele țărilor lor.
b) din instituțiile de control extern din țările lor.
c) din administrtațiile fiscale ale țărilor lor.
d) din învățământului superior economic al țărilor lor.

347. Lista membrilor Curții de Conturi a U.E. este adoptată de:

a) Parlamentul European.
b) Comisie.
c) Consiliu.
d) Consiliul European.

348. Membrii Curții de Conturi a U.E. își exercită mandatele:

a) în interesul statelor ai căror resortisanți sunt.
b) în interesul grupurilor politice din P.E. care i-au propus.
c) în interes personal.
d) în interesul general al Uniunii.

349. Membrii Curții de Conturi ai U.E., în realizarea

mandatului lor:
a) nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern
sau de la un alt organ.
50
 b) aduc la îndeplinire instrucțiunile primite de la guvernul
statului membru care i-a propus.
c) pot solicita instrucțiuni forului comunitar care i-a numit,
respectiv Consiliului.
d) primesc instrucțiuni de la P.E., acesta din urmă fiind
instituția care acordă descărcare de gestiune Comisiei.

350. Pe durata executării mandatului, membrii Curții de

Conturi:
a) pot exercita alte activități profesionale, în afara
programului Curții de Conturi.
b) nu pot exercita nici o altă axctivitate profesională, fie ea
remunerată sau nu.
c) pot exercita alte activități profesionale, care nu sunt
remunerate.
d) pot cumula calitatea de membru al Curții de Conturi cu
cea de angajat al altei instituții comunitare, din categoria celor
care nu sunt controlate de Curte.

351. Destituirea sau decăderea din drepturi a unui membru al

Curții de Conturi poate fi declarată de către:
a) Consiliu.
b) Parlamentul European.
c) Curtea de Justiție a U.E.
d) statul membru care i-a propus Consiliului.

352. Președintele Curții de Conturi a U.E. este numit de către:

a) Consiliu.
b) Parlamentul European.
c) Comisie.
d) membrii Curții.

353. În executarea atribuțiilor, camerele Curții de Conturi a

U.E. adoptă:
a) rapoarte și avize.
b) directive.
c) sentințe administrative-jurisdicționale.
d) regulamente.

354. Ședințele Curții de Conturi a U.E. sunt:

a) publice.
b) nepublice, cu excepția cazurilor în care Curtea decide
altfel.
c) secrete.
51
 d) deschise reprezentanților acreditați ai massmedia.

355. Deciziile Curții de Conturi a U.E. în cazul adoptării

rapoartelor anuale , a rapoartelor speciale sau avizelor, sunt
adoptate:
a) cu unanimitate de voturi.
b) cu majoritatea voturilor membrilor prezenți la ședința
Curții.
c) cu majoritatea voturilor membrilor care compun Curtea.
d) cu majoritatea de două treimi a voturilor membrilor care
compun Curtea.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

365. Înființarea Băncii Centrale Europene a fost determinată de:

a) crearea unei monede unice și instituirea uniunii
economice și monetare.
b) criza datoriilor suverane.
c) nevoia de a gestiona veniturile și cheltuielile Uniunii.
d) extinderea Uniunii Europene.

366. Banca Centrala Europeana și băncile centrale ale statelor

membre constituie:
a) Eurosistemul.
b) sistemul European al Bancii Centrale (SEBC).
c) Fondul Monetare Internațional.
d) Organizația pentru Securitate și Cooperare în europa
(OSCE).

367. Obiectivul principal al Sistemului European al Bancii

Centrale SEBC este :
a) prevenirea și gestionarea crizelor economice.
b) finanțarea fondurilor structurale.
c) menținerea stabilității prețurilor.
d) creditarea principalelor activități economice din spațiul
comunitar.

368. Banca Centrala Europeana:

a) nu are personalitate juridică.
b) este organizată ca o persoană juridică non-profit.
c) are o capacitate juridică limitată la actele de administrare.
d) are personalitate juridică și se bucură de cea mai largă
capacitate juridică din statele membre.

52
369.Organele de decizie ale Băncii Centrale Europene sunt:
a) Consiliul Guvernatorilor și Comitetul executiv.
b) Președintele și Vicepreședintele BCE.
c) Consiliul de administrație și Directoratul.
d) Adunarea generală a acționarilor și Managerul General.

370. Consiliul guvernatorilor BCE este constituit din:

a) membrii Comitetului executiv al BCE și președinții
primelor zece bănci europene.
b) membrii Comitetului executiv al BCE și guvernatorii
băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă
este euro.
c) membrii Comitetului executiv al BCE și guvernatorii
băncilor centrale naționale ale statelor membre.
d) miniștrii de finanțe ai statelor membre și guvernatorii
băncilor centrale din aceste state.

371. La reuniunile Consiliului Guvernatorilor poate să

participe:
a) președintele Consiliului și un membru al Comisiei, care
au și drept de vot.
b) președintele Parlamentului European.
c) președintele Consiliului și un membru al Comisiei, care
nu au drept de vot.
d) câte un reprezentant al fiecarui stat membru, desemnat de
guvernul acestui stat.

372. Președintele, vicepreședintele și cei patru membrii ai

Comitetului executiv al BCE sunt numiți
de :
a) Parlamentul European.
b) Consiliu.
c) Consiliul European.
d) Comisie.

373. Pot fi membrii ai Comitetului Executiv al BCE:

a) cetățenii comunitari sau necomunitari.
b) doar președinții de bănci comerciale europene.
c) doar foștii membrii ai Curții de Conturi a UE sau Curților
de Conturi naționale.
d) doar cetățenii statelor membre.

53
374. Dreptul de a da instrucțiuni băncilor centrale naționale , în
cadrul punerii în aplicare a politicii monetare a Uniunii
aparține:
a) Comitetului Executiv al BCE.
b) Consiliul Guvernatorilor BCE.
c) Comisia.
d) Curtea de Conturi a UE.

375. Definirea politicii monetare a Uniunii și deciziile privind

ratele dobânzilor de referință sunt atribuțiile:
a) Băncii europene de Investiții.
b) Consiliului Guvernatorilor BCE.
c) Consiliului, cu avizul BCE.
d) Comitetul Executiv BCE.

376. Administrarea curentă a Băncii Centrale Europene este

atribuția:
a) Consiliului Guvernatorilor BCE.
b) Președintelui BCE.
c) Comitetului Executiv al BCE.
d) Sistemului European al Băncii Centrale (SEBC).

377. Dreptul de a autoriza emisiunea de bancnote euro în

Uniune aparține:
a) Parlamentului European.
b) Băncii Europene de Investiții.
c) Comisiei, ca instituție executivă a Uniunii.
d) Băncii Centrale Europene.

378. Bancnotele euro pot fi emise de către:

a) BCE și băncile centrale naționale.
b) Băncile comerciale de pe teritoriul Uniunii.
c) Ministerele de Finanțe ale statelor membre.
d) Trezorăriile statelor membre.

379. Măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca

monedă unică a Uniunii sunt stabilite de:
a) Banca Centrală Europeană.
b) Parlamentul European și Consiliu.
c) Sistemul European al Băncii Centrale (SEBC).
d) Consiliul European.

380. Funcțiile consultative ale Băncii Centrale Europene sunt

executate prin:
54
 a) experții BCE.
b) Consiliului Guvernatorilor.
c) Comitetul Executiv al BCE.
d) Președintele BCE.

381. Băncile centrale naționale ale statelor membre ale Uniunii

pot participa la instituțiile monetare internaționale:
a) cu acordul Parlamentelor Naționale.
b) cu acordul Parlamentului European.
c) cu acordul B.C.E.
d) ca urmare a propriei decizii, fără acordul altor foruri.

382. Consiliului, hotărând prin regulamente, poate încredința

Băncii Centrale Europene:
a) prerogative legislative în domeniul politicii monetare sau
al politicii economice comune.
b) dreptul de a prelua atribuțiile uneia din băncile centrale
ale unui stat membru aflat în recesiune.
c) coordonarea unor agenții, organe sau oficii ale Uniunii.
d) misiuni specifice privind politicile în domeniul
supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit și altor
instituții financiare.

383. În exercitarea competențelor și în administrarea finanțelor

sale, Banca Centrală Europeană este:
a) independentă.
b) subordonată Parlamentului European.
c) subordonată Fondului Monetar Internațional.
d) mandatarul statelor membre reprezentate în Consiliul
Guvernatorilor.

55