TIPURILOR DE INVATARE

(identificate de Robert M. Gagne)

Exemple din practica pedagogica in invatamantul prescolar

1. INVATAREA DE SEMNALE

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Individul invata sa dea un raspuns general, difuz, la un semnal. El reprezinta un raspuns

conditional clasic, studiat de Pavlov.
Invatarea de acest tip consta intr-un ansamblu de manifestari fiziologice si
comportamentale care apar atunci cand organismul recepteaza un stimul nou. Se
concretizeaza in elemente motrice si modificari ale activitatii cerebrale.

B. Mecanismele invatarii

Aceast tip de invatare, consta in actiunea unui semnal asupra unui individ, stimul care
capata o anumita semnificatie pentru individ intr-un anumit context.
Invatarea de semnale are la baza, ca mecanism biologic, reflexul conditionat clasic de tip
pavlovian.
Individul invata cum sa interactioneze cu mediul, prin asocierea unui stimul, initial fara
relevanta sineutru, cu un alt stimul relevant. Prin aceasta asociere, individul reactioneaza si isi
modifica comportamentul. Achizitia comportamentului nou se realizeaza doar daca puterea de
asociere dintre stimulul conditionat si cel neconditionat este suficient de puternica.
Procesul se produce in mod involuntar, este declansat de actiunea stimulului si nu
presupune un rationament. Invatarea se datoreaza doar actiunii repetate a stimulului.
Raspunsul elaborat este organic, difuz, nu implica operatii riguros elaborate si organizate
intr-un sistem de operatii elaborate.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de cel care invata)

- sa existe un reflex natural, emotional tipic ( placere, suparare, etc)
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii)
- de contiguitate de timp (stimulul semnalizator si cel neconditionat trebuie prezentat intr-o
succesiune stransa si in ordinea mentionata de exeprimentul lui Pavlov; se considera ca
stimulul conditionat trebuie sa-l preceada pe cel neconditionat la un interval de 0,5
secunde )
- de repetare a perechilor de stimuli ( numarul de repetari de care este nevoie poate varia in
functie de raspunsul implicat si de intensitatea cu care este produs)

1
 EXEMPLU: INVATAREA DE SEMNALE
Orientarea atentiei copiilor prin jocuri de formare a unor reflexe conditionate
( grupa mica)

Pentru orientarea atentiei copiilor din grupa mica in directia dorita de cadru didactic, la
grupa mica, am utilizat jocul “Hocus-pocus, puisorii mei!”. Acest joc se bazeaza pe reactia
copiilor la un stimul extern si in plus conduce la crearea treptata a reflexului conditionat de
orientarea atentiei in directia sau momentul dorit de cadrul didactic. Este o activitate placuta,
care motiveaza copiii sa reactioneze in sensul dorit de cadru didactic.

A. Semnificatie

Atentia voluntara este mai putin eficienta la copiii mici. Ei receptioneaza stimulii din mediu
mai putin sistematic si ca atare sunt mai vulnerabili la distragerea atentiei de catre stimulii
nerelevanti. De aceea, mai ales la grupa mica, cadrul didactic trebuie sa gaseasca modalitati,
placute si distractive, prin care sa orienteze atentia prescolarilor in timpul activitatilor.
Ca modalitati se pot enumera: bataia din palme, atentionarea verbala ( Atentie!; Ochii la
mine !, etc.), dar si jocurile si exercitiile pentru orientarea si concentrarea atentiei.

B. Mecanismele invatarii

In prima parte a jocului, am emis un semnal sonor: o pocnitura din degete, insotita de
cuvintele care sa le starneasca interesul copiilor, “hocus pocus, puisorii mei!” Acest semnal
sonor orienteaza in mod involuntar atentia copiilor inspre cadrul didactic
In partea a doua, am asociat semnalul sonor, cu mimarea “privirii prin binoclu”, ceea ce
pentru copiii are semnificatia de “atentie sporita”. Mimarea privirii prin binoclu preceda, cu 1-2
secunde semnalul sonor.
Am repetat jocul, pana cand, copiii s-au obisnuit, ca atunci cand mimam doar privirea prin
binoclu, sa-si indrepte atentia in directia mea, fara a fi nevoie de o atentionare verbala.
Ca mecanism de invatare, jocul din exemplu se bazeaza pe formarea unui reflex
conditionat clasic. Formarea acestui reflex se bazeaza pe asocierea celor doi stimul: stimulul
semnalizator, sonor ( pocnirea degetelor de catre cadrul didactic insotit de cuvintele “hocus-
pocus, puisorii mei!”), care declanseaza atentia in mod involuntar si stimulul care nu are in
mod normal relevanta asupra atentiei ( mimarea privirii prin binoclu).
Etapele de desfasurare a jocului respecta fazele necesare declansarii reflexului conditionat
clasic. Cei doi stimuli survin imediat unul dupa altul.
Invatarea nu presupune un efort voluntar sau mintal, de prelucrare a informatiei.

2
C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- intre stimul (zgomot) si atentie (raspuns) exista un reflex natural, involuntar si
neconditionat;
- metoda de invatare aleasa (jocul distractiv) corespunde particularitatilor de varsta
prescolara mica, stimuland motivatia copiilor;
- invatarea se realizeaza prin joc, ceea ce ii motiveaza pe copiii mici.
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii ):
- jocul respecta succesiunea si intervalul de timp optim pentru prezentarea stimulilor
( zgomotul produs de pocnirea degetelor si mimarea privirii prin binoclu);
- aceasta modalitate de conditionare a atentiei este specifica contextului scolar;
- reflexul conditionat se realizeaza dupa repetarea de 2-3 ori a jocului, cand copiii obisnuiti
cu semnificatia gestului de a privi prin binoclu, isi orienteaza privirea spe mine fara sa-I
mai atentionez sonor.
- metoda de invatare aleasa (jocul distractiv) corespunde particularitatilor de varsta
prescolara mica, stimuland motivatia copiilor

2. INVATAREA STIMUL RASPUNS

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Invatarea de acest tip consta in formarea capacitatii individului de a stabili o anumita

legatura intre un stimul precis si un raspuns la fel de précis. Se utilizeaza atunci cand individul
doreste sa dea un raspuns precis la un stimul discriminat. Raspunsul are forma unei
deprinderi ( folosirea instrumentelor) si satisfice o trebuinta ( are caracter instrumental).

B. Mecanismele invatarii

Invatarea se bazeaza pe discriminarea gradata a stimulilor corecti, de cei incorecti. Se

realizeaza prin asocierea repetata a unui stimul oarecare cu o reactie. Ea se refera la o
singura legatura intre stimul – raspuns, nu la legaturi multiple sau lant. Stimulul si raspunsul
apar total legati unul cu altul.
Aceasta invatare implica producerea unor miscari precise ale aparatului osteomuscular ca
raspuns la stimuli foarte precisi sau la o combinatie de stimuli so consta in memorarea
mecanica a comportamentelor motorii.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- sa produca satisfactie (intarire).
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- aparitia stimulilor sa se realizeze în acelasi timp sau consecutive;
- intarirea sa urmeze comportamentul invatat si nu sa-l preceada;
- aparitia raspunsului si stimul sa se produca cat mai repede ( contiguitate temporala);
- intarirea sa se produca la aparitia comportamentului dorit si sa fie omisa atunci cand
acesta nu apare;
- numarul repetarilor pana la dobantirea comportamentului dorit depinde de dificultatea
discriminarilor implicate

3
 EXEMPLU: INVATAREA STIMUL RASPUNS
Prinderea si manuirea corecta a instrumentelor de scris ( creionului, pensulei de desen, etc)
( grupa mica)

A. Semnificatie

Prinderea si tinerea corecta a creionului in mana depind de gradul de dezvoltare a

motricitatii (atat grosiere, cat si fine), a coordonarii mana-ochi, dar si a abilitatilor intelectuale
ale copilului. Dobandirea acestei abilitati necesita multa rabdare, dar si multe "antrenamente"
din partea copilului.

B. Mecanismele invatarii

In acest tip de invatare sunt implicati stimuli de natura tactila si chinestezica.

Initial, creionul va fi asezat intr-o pozitie corecta in mana copilului de catre cadrul didactic, care
ii va explica totodata si cum trebuie sa procedeze. Continutul explicatiilor si demonstratiilor
cadrului didactic privesc:
- pozitia copilului la masa de scris, esentiala pentru manuirea corecta a creionului: sa stea
drept, fara a ridica umerii; sa fie pozitionat la o inaltime corespunzatoare pe scaun (cam
pana la mijlocul pieptului), astfel incat sa nu fie nevoit sa isi aplece corpul deasupra mesei
de scris; scaunul si corpul sa stea cat mai aproape de masa de scris si mainile pe masa,
pana la coate;
- prinderea corecta a creionului in mana: cu mana pe care o prefera, intre degetul mare si
aratator, sprijinind obiectul de scris pe degetul mijlociu;
- modul in care trebuie sa-si sprijine mana cu care scrie pe coala de hartie in doua puncte
importante: pe muchia palmei si pe degetele de sprijin (degetul mic si inelar - doar acestea
vor atinge hartia in timpul scrisului);
- pozitia relaxata a degetelor in timpul scrisului (strangerea creionului prea tare sau
apasarea prea puternica cu degetele pot tensiona mana si provoca dureri).
Acest procedeu se va repeta de doua, trei ori.
Dupa ce copilul este ajutat sa tina corect creionul in mana, trebuie ajutat sa puna varful pe
o coala de hartie. La inceput, va trebui sa i se tina mana, in care tine obiectul de scris in timp
ce face primele dungi pe hartie, pana cand invata sa o faca singur.
Treptat, copilul incepe el insusi sa tina creionul prin incercari care il conduc la selectarea
stimulilor corespunzatori (in timp ce stimuli ibcorecti sunt eliminate prin stingere), raspunsul
fiind miscarile din ce in ce mai precise ale aparatului osteomuscular.
Copilul poate invata sa tina corect instrumentele de scris in mana pe la varsta de 4-5 ani.
In practica didactica, in scopul dobandirii acestei deprinderii motrice ( tinerea corecta a
creionului) se realizeaza inca din grupa mica, constand in: demonstratii practice si sprijin din
partea cadrului didactic pentru intelegerea modalitatii corecte si exercitii repetate de utilizare a
creionului pentru colorare. Activitatile destinate dezvoltarii motricitatii mici si coordonarii ochi-
mana, constituie un suport important care sprijina formarea acestei deprinderi. In acest scop in
gradinita se utilizeaza jocuri de manipulare a obiectelor, exercitii de incalzire a musculaturii
mainii (inchidem-deschidem pumnul, cantam la pian in aer si pe masuta, batem din palme,
rotim incheietura manutelor, etc.), jocuri de masa ca puzzle, etc.

C. Conditiile invatarii
a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):
- “ reusita” scrierii stimuleaza motivatia copilului
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- aprecierile cadrului didactic urmeaza dupa comportamentul invatat si nu il preced;
- cadrul didactic recompenseaza prin aprecieri verbale aparitia comportamentului dorit si
omite cand acesta nu apare.
- numarul repetarilor depinde de capacitatile individuale ale copiilor.

4
 3. INLANTUIREA

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Acest tip de invatare sprijina dobandirea unor deprinderi ( incheierea nasturilor, utilizarea
foarfecii, etc.) si automatisme (innot, mers pe bicicleta, etc)
Este o forma simpla de invatare, numita si “invatarea pe secvente” si consta in invatarea
unei serii de legaturi, inlantuite intr-o anumita ordine. Este o invatare neverbala, prin care se
dobandesc deprinderi si automatisme. Formarea lor insa presupune utilizarea unor indicatii
verbale care faciliteaza invatarea.

B. Mecanismele invatarii

Are la baza legarea a doua sau mai multe reactii de tipul stimul-raspuns invatate anterior.
Comportamentul dobandit ( raspunsul) este de fapt o succesiune de acte. Pentru dirijarea
succesiunii executiei se apeleaza la indicii ajutatoare exterioare ( demonstratii si instructiuni
verbale)

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- invatarea prealabila a fiecarei conexiuni stimul-raspuns in parte
- ultima veriga trebuie sa produca satisfactie (intarire)
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- respectarea ordinii de succesiune a fiecarei verigi
- executarea actelor intr-o succesiune temporala stricta fara intreruperi, ezitari, intarzieri.

EXEMPLU: INLANTUIREA
Formarea/ consolidarea deprinderilor igienico-sanitare în cadrul rutinelor la gradinita; concret,
inlantuirea in actul de spalare corecta pe maini
( grupa mica)

A. Semnificatie

La gradinita, acest tip de invatare se regaseste in activitatile prin care copiii sunt invatati sa
execute corect o insiruire de operatii, pana la transformarea lor in automatisme necesare
copilului pentru viata. Astfel de activitati, numite rutine, constituie activitatile de dezvoltare
personala: spalatul pe maini, folosirea toaletei, folosirea batistei, etc

B. Mecanismele invatarii

Spalatul pe maini este o succesiune de acte, care trebuie sa se desfasoare intr-o anumira
ordine pentru a fi corecta: udarea mainilor, frecarea cu sapun, spalarea, limpezirea, etc. Orice
modificare a acestei succesiuni duce la nereusita.
Ca atare, o astfel de activitate cuprinde:
1. activitati de familiarizare a copilului cu obiectele necesare si denumirea lor (sapun, prosop,
spalator etc.). Ei isi formeaza o imagine globala asupra actiunii si obiectelor utilizate in
actiunea pe care urmeaza sa o desfasoare.

5
2. activitati pentru intelegerea modului in care se executa corect fiecare operatie si a
succesiunii corecte a fiecarei verigi a lantului pe care il presupune dobandirea deprinderii
de a se spala pe maini, cadrul didactic explica si demonstreaza pas cu pas, fiercare
secventa: "Udam mainile, le dam cu sapun, ne frecam mainile bine cu sapun, le spalam, le
limpezim cu apa, le stergem pe prosopul personal". Se insista asupra corectiudinii
executiei si succesiunii verigilor. Copiii imita miscarile facute de cadrul didactic, dupa care,
pe rand, exerseaza.
3. activitati pentru formarea si consolidarea propriu-zisa a deprinderii, concretizate in exercitii
realizate sub supravegherea cadrului didactic. In acest fel, copiii au posibilitatea sa
sesizeze singuri greselile, sa retina detaliile in mod concret si sa elimine miscarile de
prisos.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata)

- modul de proiectare si desfasurare a activitatii de instruire asigura invatarea prealabila a
fiecarei operatii. Orice executie incorecta poate duce in finalul executiei la nereusita, ceea
ce dovedeste ori ca insusirea s-a realizat gresit, ori ca cunostintele anterioare necesare nu
au fost insusite;
- cadrul didactic intervine ori de cate ori este necesar cu explicatii verbale si/sau
demonstratii practice a modului de executie, inclusive legate de succesiunea corecta a
fiecarei verigi.
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- spalarea corecta pe maini implica o succesiune temporala stricta;
- formarea si consolidarea acestei deprinderi se realizeaza prin exercitii repetate de catre
copil.

4. ASOCIATIA VERBALA
REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Asociatia verbala (sau lantul verbal) este o subclasa a inlantuirii, care implica
comportamentul verbal.

B. Mecanismele invatarii

Cele mai simple inlantuiri verbale sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui
obiect. In acest sens se constituie un lant de cel putin 2 verigi:
- prima veriga reprezita o relatie care leaga aparitia obiectului de un raspuns rezultat din
observarea unor aspecte ale obiectelor;
- a doua veriga este o alta conexiune care face ca individul sa se autostimuleze pentru a
declansa un raspuns verbal, voluntar.
In invatarea asociatiilor verbale pot sa apara fenomene secundare, ca:
- fenomene de stingere, datorate numarului insuficient de repetari; lipsa exersarii repetate
poate duce la aparitia unor erori prin stergerea conexiunilor anterior formate intre stimul si
raspuns;
- fenomene de generalizare, care pot ingreuna invatarea, in situatia in care doua serii de
unitati verbale sunt asemanatoare din punct de vedere fizic, dar diferite ca semnificatie.
Invatarea verbala cu sens este o forma superioara celei descrise mai sus, datorita
caracteristicilor ei:
- se face retinand ideile si nu prin reproducerea unui lant verbal cuvant cu cuvant;
- retinerea ideilor sprijina actualizarea mai rapida a materialului verbal;
- uitarea este mai putin prezenta decat in cazul lanturilor verbale fara sens.

6
C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- unitatea verbala trebuie sa fie usor de pronuntat
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- sa fie anterior invatata discriminarea, atat a primului, cat si celui de al doilea termen al
lantului verbal;
- sa se respecte succesiune potrivita a unitatilor verbale;
- invatarea sa se sprijine pe stimuli externi;
- raspunsurilor corecte sa fie confirmate;
- sa existe o veriga intermediara cu functie de mediere sau de codificare pentru ca invatarea
sa fie a eficienta.

EXEMPLU: ASOCIATIA VERBALA

Invatarea denumirii animalelor in cadrul activitatilor de cunoastere a mediului
( grupa mica)

A. Semnificatie

Invatarea denumirii unor obiecte/ vietuitoare/ fenomene, este un tip de invatare care se
regaseste frecvent in activitatile cu prescolarii. In diverse jocuri desfasurate la toate
disciplinele curriculare, copiii au sarcina denumirii diverselor elemente din mediul inconjurator.
Astfel de activitati au la baza invatarea prin asocierea verbala, simpla.

B. Mecanismele invatarii

Rezultatul final (rostirea de catre copil a denumirii animalului) reprezinta inlantuirea a doua
verigi: prima care consta in perceperea obiectului si discriminarea lui, ca urmare a observarii
caracteristicilor care il deosebeste de alte animale si a doua, autostimularea interna a
copilului, care il determina sa rosteasca in mod constient denumirea animalului.
Autostimularea interna este cea care sudeaza cele doua verigi. Raspunsul final (rostirea
denumirii) este un raspuns verbal, constient (voluntar).
Etapele invatarii denumirilor sunt
1. Invatarea prealabila a denumirii. Cadrul didactic arata copiilor imaginea unui urs, precizand
verbal “Acesta este un urs”. Apoi, solicita copiii sa repete denumirea. Ulterior, cand copiii
vor percepe imaginea unui urs, cel mai probabil, ei vor fi capabili sa spuna ca este un urs.
Daca nu vor reusi sa-l denumeasca inseamna ca nu l-au discriminat corect dintre alte
animale (nu au observat care sunt caracteristicile care il deosebesc de alte animale) sau
ca nu au retinut denumirea lui. Pentru a sprijini invatarea prin asociatii verbale de acest tip,
cadrul didactic foloseste imagini vizuale.
Ca exemplu concret, activitatea de predare-invatare:”Animalele padurii” (in cutia surprizelor
a se gasesc animale salbatice din tara noastra – jucarii din plus sau plastic. Fiecare copil
va lua cate un animal si il va denumi: iepure, arici, cerb, caprioara, urs, vulpe, lup, veverita,
bufnita, etc. Nu este obligatorie retinerea tuturor denumirilor de animale, fiecare copil va
retine automat numele animalelor care-i atrag atentia si-i starnesc interesul. Sunt copii care
vor recunoaste unele animale fie din povesti, fie din desene animate – depinde de “bagajul”
de cunostinte de acasa. Copiii sunt lasati sa se joace cu animalele, sa le “studieze”, sa
faca schimb cu colegii.

7
2. Realizarea asociatiei verbale de catre copil. La vederea imaginii, copiii percep si observa
obiectul (stimulul) si il discrimineaza dintre alte animale, pe baza caracteristicilor,
denumindu-l ( raspunsul).
Ca exemplu concret, activitatea de consolidare – verificare: jocul “Cine mi-a iesit in drum!
Grupa a fost impartita in doua echipe, o echipa a primit masti cu animale. Copiii fara masca
se plimba prin clasa, iar cei cu masca stau pe scaunele. La semnalul cadrului didactic, pe
rand, fiecare copil cu masca se ridica si “apare” in fata celor care se plimba. Sarcina lor
este sa denumeasca animalul care le-a iesit in cale. Jocul se repeat de 2 ori, dupa care se
schimba sarcina intre echipe. Fiecare raspuns corect este rasplatit de aplauzele copiilor si
aprecierea verbal a cadrului didactic.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata)

- accesibilitatea denumirilor este asigurata de cadrul didactic, prin selectarea continutului.
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- invatarea anterioara discriminarii pentru cele 2 verigi care formeaza lantul s-a realizat cand
copilul a fost pus sa repete denumirea, privind imaginea obiectului, dupa ce cadrul didactic
a facut el acest lucru;
- sucesiunea corecta a actiunii de invatare: intai prezentarea imaginii si apoi rostirea
denumirii;
- invatarea se sprijina pe stimuli externi (imagini vizuale);
- raspunsurilor corecte sunt confirmate de cadrul didactic;
- copilul trebuie sa capabil sa se autostimuleze pentru a declansa un raspuns verbal,
voluntar.

5. INVATAREA PRIN DISCRIMINARE

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Invatarea prin discriminare se bazeaza pe faptul ca individul poate face diferenta intre doi
stimuli si raspunde diferit si cu certitudine la actiunea lor in circumstante diferite. In acest fel
subiectul invata sa raspunda diferentiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la
distingerea lor: forme, marimi, culori, litere, numere, etc. Ea opereaza cu trasaturile distinctive
ale obiectelor.
Individul invata sa dea n raspunsuri de identificare diferite la tot atat de multi stimuli, care
prezenta intr-o masura mai mare sau mai mica similitudini din punct de vedere fizic.

B. Mecanismele invatarii

Insusirea discriminarilor este o activitate de mare importanta, inclusiv pentru activitatea de

instruire scolara: culori, forme, marimi, distante, etc.
Invatarea discriminarii duce la diferentieri perceptuale. Realitatea actioneaza asupra
individului sub forma de stimuli la nivelul receptorilor, declansand înlantuiri de impulsuri
nervoase, care sunt organizate de sistemul sau nervos central. Aceasta activitate nervoasa se
desfasoara într-o anumita succesiune sau dupa anumite modele avand ca efect învatarea. În
final, activitatea nervoasa se exprima prin actiune, aceasta putand fi observata ca miscare a
muschilor care executa diferite tipuri de raspunsuri.

8
C. Conditiile invatarii

a) conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata)

- anterior actiunii de invatare, cel care invata, trebuie sa-si fi insusit, separat, fiecare dintre
lanturile care alcatuiesc ansamblul de invatat;
- este necesara discriminarea anterioara, intre ei ai stimulilor initiali ai celor doua lanturi de
tip stimul-raspuns.
b) conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii)
- stimulii trebuie prezentati unul cate unul, astfel incat individul sa poata reconstitui lantul
fiecaruia dintre ei;
- necesita exersarea, repetitia pentru a reduce interferenta care se produce ca urmare a
generalizarii intre stimulii similari;
- necesita confirmare, adica compararea dintre raspunsul dat si cel corect ( forma de
intarire);

EXEMPLU: INVATAREA PRIN DISCRIMINARE

Joc de sortare dupa criteriul culoare
(grupa mica)

Jocul de sortare, luat drept exemplu, da copiilor posibilitatea sa recunoasca si sa diferentieze

culorile. Rezolvarea de catre copii a sarcinii rezultate din urmatoarele versuri: ,,Pe fluturas de
vrei sa-l ajutati/ Trebuie imediat sa sortati/ Fluturii dupa culori / Si sa-i asezati la flori!”
reprezinta un exemplu de invatare prin discriminare a notiunilor abstracte in invatamantul
prescolar (discriminarea se realizeaza dupa un criteriui).

A. Semnificatie

Multe dintre cunostintele care se transmit si se dobandesc de catre copilul prescolar prin
activitatea instructiv - educativa au la baza invatarea prin discriminare. Invatarea prin
discriminare se utilizeaza in activitatile de cunoastere a mediului ( animale, fenomente, plante,
etc), in activitatile de educare a limbajului ( sunete, cuvinte), etc. In activitatile matematice
regasim acest tip de invatare in activitatile destinate insusirii si diferentierii culorilor, formelor,
marimii, grosimii obiectelor etc.
Activitatile bazate pe invatarea prin discriminare se concretizeaza in jocuri senzoriale care
vizeaza capacitatea vizuala, auditiva, tactilo-chinestezica a copiilor, jocuri didactice, jocuri
logico-matematice, exercitii joc sau fise individuale de lucru.

B. Mecanismele invatarii

Tinand cont de particularitatile de varsta ale prescolarilor, pentru invatarea operatiilor de

sortare dupa culoare, culoarea fiind o notiune abstracta, am utilizat ca material intuitiv jetoane
cu fluturi si flori, de diverse culori, prin urmare trasatura distinctiva a obiectelor care constituie
obiectul discriminarii este culoarea.
Copiii au ca sarcina sa identifice culoarea fluturelui, sa denumeasca aceasta culoare, sa
caute floarea de aceeasi culoare si sa aseze fluturele pe floarea corespunzatoare.
Copiii percep vizual culoarea fluturelui (rosie), o numesc, dupa care aleg floarea de
aceeasi cuoare, diferentiind floarea de culoarea (rosie) dintre toate celelealte florilor si
actioneaza, asezand fluturele pe floare a carui culoare corespunde cu cea a fluturelui.
La baza operatiei de sortare si grupare dupa culoare sta invatarea prin discriminare,
bazata pe diferentiere perceptiva (vizuala), intrucat copiii percep culoarea fluturelui si in functie
de aceasta trebuie sa aleaga o floare de aceeasi culoare, discriminand-o dintre toate celelalte
culori ale florilor.

9
C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- copiii si-au insusit cunostinte legate de culorile care constituie obiectul exercitiului, in
activitati desfasurate anterior.
b). Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- reconstituirea asociatiei verbale reprezentata de lantul stimul ( culoarea florii) si raspuns
(denumire), a fost realizata anterior, in secventa activitatii destinata reactualizarii
cunostintelor ;
- operatiile de identificare, observare si denumire a culorilor se repeta pe parcursul activitatii,
reducand posibilitatea de a se produce erori;
- cadrul didactic confirma pe parcursul activitatii raspunsurile corecte, prin aprecieri verbale
de genul “Corect!”” Bine!’, “Exact!”, etc sau prin acordarea unor stimulente de genul buline,
floricele, etc

6 . INVATAREA NOTIUNII

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Acest tip de invatare face posibil raspunsul individual la lucruri si evenimente concepute ca
o clasa. Copiii dobandesc capacitatea de a incadra obiectele intr-o clasa si de a da un raspuns
comun la o clasa de stimuli care pot fi diferiti din punct de vedere fizic. In acest fel, ei pot da un
raspuns care identifica o intreaga clasa de obiecte sau evenimente.
Invatarea notiunii consta in descoperirea de catre copii a unei note comune si esentiale a
unor obiecte/ fenomene printr-o activitate proprie de gandire.
Notiunea:
- exprima, abstract si sintetic, rezultatul generalizarilor in gandire a insusirilor comune
unei serii de obiecte / fenomene;
- redau trasaturile esentiale, definitorii, proprii intregii categorii a cazurilor particulare;
- permit subiectului sa clasifice obiectele pe baza unor proprietati comune si sa-si
insuseasca un limbaj specific disciplinei scolare;
- pregateste individul pentru asimilarea unui volum foarte mare de cunostinte.

B. Mecanismele invatarii

Invatarea notiunilor presupune:

1. Insusirea notiunii, care consta in preluarea cunostintelor si prelucrarea prin interiorizare,
ceea ce angajeaza gandirea si procesualitatea. In diferitele momente ale asimilarii,
continutul notiunii poate fi diferit: in etapele initiale, in continutul notiunii nu intra
intotdeauna insusirile esentiale ale obiectelor/ fenomenelor
2. Întelegerea, care consta in relevarea esentialului din obiectele si fenomenele. Este un
proces de stabilire constienta a unor legaturi intre vechile cunostinte dobandite anterior si
noile cunostinte.

Notiunile se concretizeaza in activitatea elevilor in doua maniere:

a) prin cuvinte, in expunerile verbale sau scrise:expunerea cu propriile cuvinte dovedeste
integrarea notiunilor noi in sistemul celor detinute si capacitatea de a folosi aceste noi
notiuni in situatii variate;
b) prin actiuni, prin aplicarea in practica a noilor notiuni, ceea ce presupune legatura dintre
abstract si concret, dintre general si particular.

10
 Modalitatile de insusire a notiunilor:
a) pe cale empirica (prestiintifica), pe baza experientei individuale; se face fara ca individul
sa constientizeze diferenta dintre nesential si esential, accidental si permanent;
b) pe cale stiintifica, in cadrul sistemului de invatamant; exprima esentialul si generalul din
obiectele/ fenomenele realitatii.
Pasii invatarii notiunii sunt:
1. insusirea cuvantului –termen asociat notiunii, ca o conexiune stimul-raspuns (tipul 2 de
invatare); cel care instruieste spune cuvantul care desemneaza notiunea de invatat, dupa
care solicita elevului sa repete cuvantul;
2. repetarea operatiei de 2-3 ori pentru alte obiecte-stimul; in acest fel cel care invata isi
insuseste asociatiile verbale individuale (tipul 4 de invatare)
3. identificarea cuvantului –termen asociat notiunii, prin discriminarea obiectului stimul dintr-o
multime de alte obiecte (tipul 5 de invatare, intr-o multime de alte situatii-stimul, l-a care
elevul nu a raspuns niciodata;
4. verificarea capacitatii nou formata prin identificarea altor exemple
5. confirmarea corectitudinii raspunsului elevului (intarire)

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- anterior, individul sa-si fi caracteristicile comune ale stimulilor care determina incadrarea lor
intr-o anumita clasa;
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- se utilizeaza obiecte stimul, pentru care au fost invatate in prealabil niste lanturi; aceste
lanturi trebuie sa aiba aceeasi veriga comuna, indiferent de situatia stimul;
- prezentarea obiectelelor stimul se va face simultan sau intr-o stransa succesiune

EXEMPLU : INVATAREA NOTIUNII

invatarea notiunii de “grupa de obiecte”/ multime
( grupa mica)

A. Semnificatie

Notiunea de ,,multime” este o notiune primara, care se introduce prin exemple. Prin
exercitii repetate se formeaza grupe cu mai multe sau mai putine elemente, cu unul, doua...
zece elemente. Treptat, copiii înteleg ca tuturor grupelor de obiecte, indiferent de numarul
obiectelor, li se atribuie denumirea de ,,grupa” sau ,,multime”.
În activitatile matematice din gradinita pentru notiunea de multime se folosesc denumirile
de ,,grup”, ,,grupa” de obiecte. Desi folosirea termenului de „multime” corespunde
rigurozitatii stiintifice, ea ar duce la confuzii din partea copiilor intrucat in limbajul normal al
copiilor ,,multime” inseamna ,,mult” si deci, în reprezentarile lor, o asemenea entitate are un
numar mare de obiecte. Confuzia s-ar crea mai ales in intelegerea multimilor cu un singur
element. De aceea, la început, se utiizeaza cuvintele ,,grup / grupa de…”, ce materializeaza
esenta notiunii, iar in timp, nivelul de abstractizare al copiilor va permite întelegerea faptului
ca notiunea de ,,multime” nu este conditionata de numarul elementelor care fac parte din ea.

B. Mecanismele invatarii

Insusirea notiunii se realizeaza in doua etape:

1. Etapa invatarii prealabile, la sfarsitul careia copiii sunt pregatiti sa utilizeze pentru
invatarea notiunii de grupa de obiecte. Activitatea pe care am proiectat-o si desfasurat-o

11
 cu grupa mica a cuprins urmatorii pasi
a) Am aratat copiilor mai multe scaunele din sala de grupa, spunandu-le ca ele formeaza o
„grupa de obiecte”/ „grupa scaunelelor” si le-am cerut apoi sa repete cuvantul termen
asociat notiunii de grupa de obiecte. Prin aceasta am urmaritsa-i familiarizez cu termen
asociat notiunii de multime ( „grupa de obiecte”) ca o conexiune de tip S-R,
b) Am repetat operatia pentru alte grupe de obiecte din sala: grupa meselor, grupa cuburilor;
grupa papusilor, grupa ursuletilor, grupa avioanelor; in acest fel copiii isi insusesc
asociatiile verbale individuale. În recunoasterea acestor grupe de obiecte am observat
caracterul vag si nedefinit al perceptiei prescolarilor fata de notiunea de grupa si de aceea
am pus accentul pe metoda exercitiului.
c) Pentru pasul urmator care consta in discriminarea unei grupe de obiecte numite ( de
exemplu grupa florilor) dintr-o multime de obiecte –stimuli ( flori, minge, bicicleta, carte,
etc). in acest scop am utilizat o fisa de lucru individuala, copiii avand ca sarcina sa
incercuiasca grupa florilor
2. Etapa intelegerii notiunii, care consta in relevarea esentialului din obiectele si fenomenele.
Aceasta presupune stabilirea constienta a unor legaturi intre vechile cunostinte dobandite
anterior si noile cunostinte. Concret, pentru perceperea si denumirea corecta a grupelor de
obiecte si a însusirii caracteristice a acestora, am folosit "Jocul culorilor". Prin urmare,
activitatea a continuat cu urmatorii pasi:
a) Le-am explicat copiilor ce inseamna o grupa de obiecte. Pentru aceasta le-am prezentat o
plansa pe care erau desenate flori rosii si galbene. Am incercuit florile rosii si separat florile
albastre si le-a dat urmatoarea explicatie:” Aceasta este grupa florilor rosii pentru ca, florile
ei au toate culoarea rosie, iar aceasta este grupa florilor galbene pentru ca toate florile ei
au culoarea galbena”.
b) Am continuat jocul cerandu-le copiilor sa denumeasca alte grupe: grupa mingilor galbene
si grupa mingilor albastre. Am urmarit ca toti copiii sa denumeasca corect grupa si folosind
metoda învatarii prin descoperire, sa deprinda caracteristica acestora (culoarea).
Sesizarea caracteristicii comune s-a realizat numai dupa ce am desfasurat si alte jocuri si
în urma efectuarii unor exercitii cu grupuri mici de copii si chiar individuale.
c) Pentru verificarea noii capacitati formate prin identificarea altor exemple am organizat jocul
"Jucarii mari, jucarii mici”, pe baza actiunii concrete a copiilor cu obiecte mari si mici. Dupa
fiecare raspuns bun copiii am primit confirmarea corectitudinii raspunsului (intarire)

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- pasii invatarii prealabile, descrisi mai sus, constituie o conditie esentiala pentru insusirea
notiunii descrise
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- activitatea a fost conceputa astfel incat sa asigure prezentarea succesiva a obiectelelor
stimul

7. INVATAREA REGULILOR

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

O regula este o capacitate interna, care ii ofera individului posibilitatea de a raspunde la o

categorie de situatii cu o categorie de performante. Regula trebuie sa fie o stare, o conditie
interna a individului, care ii determina comportamentul. Ea nu trebuie sa fie neaparat un enunt
verbal.

12
B. Mecanismele invatarii

In procesul de instruire pentru invatarea de reguli, succesiunea pasilor este urmatoarea:

1. Informarea elevilor cu privire la performanta asteptata la finele perioadei de invatare;
2. Adresarea unor intrebari elevilor intr-un mod care sa solicite actualizarea notiunilor
componente ale regulii anterior invatate;
3. Folosirea unor enunturi ( puncte de sprijin) verbale, care ii pot duce pe elevi la construirea
regulii, ca un lant de notiuni, in ordinea corecta;
4. Prin intermediul unei intrebari, cere-i elevului sa “demonstreze” una dintre cele mai
concrete exemplificari ale regulii.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- cunoasterea notiunilor din lantul de notiuni care alcatuiesc regula; numai daca notiunile
sunt bine asimilate se poate invata si regula
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- intelegerea caracterului general al performantei asteptate la finele instruirii;
- prezenta instructiunilor verbale pentru reamintirea notiunilor componente ale regulii;
- prezentarea punctelor de sprijin verbale pentru regula ca intreg;
- invatarea individului de a enunta regula in termini cat mai precisi;
- intarirea cand regula este redactata in forma ei completa

EXEMPLU: INVATAREA REGULILOR

Invatarea regulii de relationare cu colegii de grupa
(grupa mica)

Pentru exemplifiare am urilizat urmatoarea formulare a unei reguli de relationare intre

copii: “La gradinita, suntem o familie.”

A. Semnificatia

Regula de relationare cu colegii formeaza un set de cerinte privind comportamentele

acceptate la nivelul grupului scolar. Ele se bazeaza pe notiuni ca: prietenie, colegialitate,
respect, egalitate etc

B. Mecanismele invatarii

1. Informarea copiilor cu privire la forma performantei asteptate la finele perioadei de

invatare. In situatia concreta luata ca exemplu, inca de la inceputul anului scolar, cadrul
didactic informeaza copiii cu privire la modul in care trebuie sa se comporte cu cweilalti
colegi. La gradinita, regulile de relationare cu cei din jur nu capata o forma scrisa sub
forma unui regulament, ca in cazul elevilor mai mari. Avand in vedere varsta copiilor se pot
utiliza insa imagini sugestive, afisate intr-un loc vizibil, care sa reflecte comportamentele
dezirabile si indezirabile acceptate in grupa de copii, insotite de mesaje scurte, pozitive.
Simpla expunere de catre cadru didactic a regulilor nu inseamna ca ele au si fost intelese
si insusite de copii. Explicarea notiunilor intr-o forma care sa corespunda varstei copiilor se
poate realiza utilizand activitati diverse, indeosebi din aria curriculara “Educatie pentru
societate” sau activitati din domeniul Educarii limbajului ( povesti, povestiri), Cunoasterea
mediului ( ex: notiunea de familie), etc. Depinde de modul in care enuntam regula ( de
exemplu daca spunem: ne purtam ca o familie, copiilor li se va explica notiunea de familie
si relatiile dintre membrii ei)

13
2. Invatarea regulilor presupune reamintirea notiunilor componente prin instructiuni verbale. In
unele cazuri aceasta actualizare se realizeaza prin mijloacele verbale ( cadrul didactic
spune “Iti reamintesti ce inseamna …. “familie?” ), alteori, prin indicarea unui situatii
concrete ( cadrul didactic poate spune: “Sa ne gamdinm la familia piticilor din Alba ca
zapada”?”)
3. Cadrul didactic ofera copiilor puncte de sprijin verbale pentru regula in intregimea ei.
Acestea sunt formulari care sprijina invatarea. “Cat stam la gradinita facem multe lucruri
impreuna: ne jucam si invatam, mancam si dormim la pranz impreuna. Nu ne certam,
impartim totul, nu ne imbrancim , etc.” Formularea nu corespunde exact definitiei verbale a
regulii.
Continguitatea de timp dintre actualizarea notiunilor componente ale regulii (pct.2) si
acordarea sprijinului verbal (pct 3) este o conditie importanta.
4. Cadrul didactic cere in continuare copiilor sa-i demonstreze regula, punandu-I in diverse
situatii: “Aveti aceasta jucarie. Aratati-mi cum va puteti juca impreuna?”

C. Conditiile invatarii

c) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- in exemplificare , in componenta regulii intra notiunea de familie, cunoscuta deja de acasa
de catre copii; ea este insa reluata in activitate sub forma asocierii de idei cu piticii din Alba
ca Zapada
d) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- copiii trebuiesa inteleaga caracterul general al regulii ( regula se aplica pentru toti si in
orice situatie)
- proiectarea activitatii asigura respectarea conditiilor referitoare la prezenta instructiunilor
verbale pentru reamintirea notiunilor componente ale regulii si a punctelor de sprijin
verbale pentru regula ca intreg;

8. REZOLVAREA DE PROBLEME

REPERE TEORETICE:

A. Semnificatie

Rezolvarea de probleme este un tip de invatare care necesita eforturi interioare numite in
mod obisnuit gandire. Invatarea de probleme consta in combinarea unor reguli anterior
invatate si pe baza acestei combinatii gasirea solutii pentru rezolvarea unei probleme prin
depasirea unui obstacol inclus in problema.

B. Mecanismele invatarii

Primul pas in rezolvarea unei probleme este actualizarea regulilor anterior invatate.
Al doilea pas consta in combinarea regulilor anterior invatate, relevante pentru problema
de depasit, astfel incat gasirea solutiei de rezolvare a problemei.
Exista diferente individuale privind rapiditatea cu care pot rezolva o problema. Unii rezolva
mai repede o problema, altuu mai greu. Aceste diferente sunt generate de
- de volumul de reguli de care dispune copilul; cu cat volum regulilor pe care le poseda
copilul este mai mare cu atat rapiditatea de gasire a solutiei este copilul;
- usurinta actualizarii regulilor adecvate;
- capacitatea de a distinge notiunile legate de situatia-stimul , ceea ce ii permite sa
“defineasca problema”;
- fluenta ipotezelor, care arata usurinta cu care imbina regulile in ipoteze;

14
 - capacitatea de a situa exemplele particulare intr-o categorie generala ( necesara la
verificarea solutiei)
Rolul indrumarilor verbale ale cadrului didactic: instructiunile verbale (o propozitie sau o
intrebare pusa cu scopul gasirii solutie), se aplica pentru invatarea si reactualizarea regulilor,
nu a problemelor. Copilul trebuie sa descopere regula de ordin superior fara ajutor.
Instructiunile verbale trebuie sa vizeze regulile, nu problema.
El construieste regula in propria sa maniera. El o poate verbaliza sau nu, indata ce a
construit-o.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata):

- actualizarea regulilor potrivite, invatate anterior ( solutionarea problemei depinde
intotdeauna de experienta anterioara a copilului)
- repetarea este o conditie necesara, doar in situatia in care este afectata capacitatea de
actualizare a regulilor relevante pentru rezolvarea problemei
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- contiguitatea regulilor ce urmeaza sa fie “imbinate” pentru a ajunge la solutie, cu situatia
stimul ( problema de rezolvat).
- probabilitatea contiguitatii solicitate poate fi marita prin reactualizarea de ultima ora a
regulilor aferente; cadrul didactic utilizeaza pentru aceasta intrebari care sa stimuleze
reactualizarea.
- dirijarea oferita prin instructiuni verbale de cadru didactic sau autogenerate

EXEMPLU: REZOLVAREA DE PROBLEME

Joc de recunoastere a variantei adevarate dintr-un enunt
( grupa mica)

Copiilor li se da un enunt, “Lupul era prieten bun cu Scufita Rosie” si li se cere sa recunoasca
varianta adevarata a enuntului din poveste.

A. Semnificatie

Problema luata ca exemplu este o problema de logica simpla, accesibila copiilor de varsta
prescolara. Ea consta intr-un enunt de tip lingvistic, in care se afirma ceva cu privire la doua
fiinte ( lupul si Scufita Rosie).
Rezolvarea ei reprezinta o aplicare a unor reguli generale la situatia creata prin problema.

B. Mecanismele invatarii

Realizarea sarcinii primite de copii, presupune realizarea unei succesiuni de pasi

1. Reactualizarea regulilor: copiii trebuie sa-si reaminteasca doua reguli care au legatura cu
problema de rezolvat. In exemplul dat, copiii isi reamintesc urmatoarele 2 reguli, invatate
anterior:
- Prietenul nu iti face rau, bazat pe notiuna de “prietenie”;
- Dusmanul iti face rau, regula bazata pe notiunea de “dusmanie”.
In acest scop, cadrul didactic “dirijeaza” (canalizeaza gandirea copiilor) din exterior,
utilizand instructiunile verbale sub forma de propozitie sau intrebare. Intrebarile ajutoatoare
trebuie sa vizeze notiunea de prietenie si dusmanie, de genul: “ Ce fel de animal este
lupul, prietenos sau dusmanos?” ; “Lupul este un animal prietenos?” aceste interventii
externe nu trebuie sa vizeze cele 2 reguli la baza carora stau aceste notiuni.

15
2. Combinarea regulilor care va avea ca rezultat gasirea solutiei pentru problema data: copiii
stiu deja din poveste ca lupul a mancat-o pe Scufita Rosie, deci i-a facut un rau.
Combinand cele 2 reguli pe care si le-au reamintit, vor raspunde “Lupul nu era prieten bun
cu Scufita Rosie” pentru ca i-a facut rau.

C. Conditiile invatarii

a) Conditii interne ( care tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata)

- experienta anterioara a copilului ( daca a mai rezolvat astfel de probleme;
- diferentele dintre copii generate de volumul de reguli de care dispune fiecare, usurinta
actualizarii regulilor adecvate, capacitatea de a distinge notiunile legate de situatia-stimul,
usurinta cu care imbina regulile in ipoteze, capacitatea de a situa exemplele particulare
intr-o categorie generala
b) Conditii externe ( care sunt independente de subiectul supus invatarii):
- reactualizarea regulilor invatate anterior ( prietenie si dusmanie si caracteristicile lor) se
realizeaza cu ajutorul unor intrebari ajutatoare legate de notiunea de prietenie si dusmanie
- cadrul didactic organizeaza demersul didactic astfel incat copiii “sa aiba in minte” atat
regulile, cat si problema de rezolvat;

BIBLIOGRAFIE

Robert M Gagne, Conditiile invatartii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975

Dragu Anca, Cristea S., Psihologie si pedagogie scolara, Ovidius University Press,
Constanta, 2002
Dorina Salavastru, Psihologia invatarii, teorii si aplicatii educationale, Ed Polirom,
Bucuresti, 2009

16