iti scriu aici cate ceva din ce-a zis parintele Iustin la o conferinta, care avea

titlul "Pocainta - exercitii interioare"

Notiunea de pocainta nu este neotestamentara, ci este exclusiv umana.Pocainta nu

are efecte pozitive in realitatea vietii daca nu este cu binecuvantare. Numai in
ascultare orice virtute. Pocainta nu este proprie varstelor inaintate, ci varstelor
duhovnicesti. Termenul de pocainta apartine exclusiv Bisericii.

Toata lupta se da intre Adevar si minciuna. Nu exista posibilitate de mijloc in

fata adevarului. Numai jumatatile de adevar se refuza, oamenii integri sunt
ascultati. Nu trebuie nimeni silit, pt ca Adevarul se autosustine.

Toate se rezuma la iubire si discernamant. Iubirea fara discernamant este

alunecatoare. Iubirea si discernamantul te invata cand si cum si cat. Performante
maxime: exigenta si iubire.

Oboseala. boala moartea sunt etapele pacatului.

Omul duhovnicesc - cei care il inconjoara, chiar daca nu sunt de aceeasi parere cu
el il iubesc... chiar daca o fac cu putina sila.

Nu trebuie timp pt rugaciune, post, iubire, pocainta, ci doar hotarare, sub povata
unui indrumator duhovnicesc.

Sectarii folosesc in mod interesat si speculativ cuvintele Sf. Scripturi pt a-si

acoperi comoditatea. Ei sunt frati intru asteptarea dragostei noastre.

"De cate ori cazi, ridica-te." - daca ne obisnuim cu acest gand, nu ne mai putem
ridica.

Virtutea iti da indrazneala, pacatul iti da rusine.

Smerenia ne invata sa cugetam cele normale.

Placerea duce la durere, suferinta la bucurie.

Preotii sunt maestrii cuvantului, dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos care
este Cuvantul.

Pedeapsa vindeca si smereste pe om.

Ceea ce-ti lasa in suflet liniste, echilibru, e de la Dumnezeu, iar ceea ce-ti lasa
tulburare nu e de la Dumnezeu.