Ana Blandiana

Ana Blandiana, pe numele ei adevărat Otilia

Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara)
este o poetă și o luptătoare pentru libertate
civică în România. Înainte de revoluția din
1989, faimoasă disidentă și apărătoare a
drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte
direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin
declarații publice în interviuri acordate
postului de radio Europa Liberă și unor
publicații din străinătate.

Ana Blandiana s-a implicat în viața civică

printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței
Civice. În prezent conduce Memorialul de la
Sighet, un institut de studiere a crimelor
comunismului, cu un centru de cercetare care
organizează anual conferințe, sesiuni
științifice și expoziții pe tema fenomenului
totalitar.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani,
Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl
poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului
comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut
politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la
Facultatea de Filologie din Cluj.[1]

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele
satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția
politică.[1]

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Opera

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale —
mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și
festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și
antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia,
Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După
1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile
ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri,
intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Premii literare

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei
Romane, 1970; Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1982; Premiul International
"Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul National de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001;
Premiul International "Vilenica", 2002.

Cărți de poezie

Persoana întâia plural, 1964;

Călcâiul vulnerabil, 1966;

A treia taină, 1969;

50 de poeme, 1970;

Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;

Poeme, 1974;

Somnul din somn, 1977;

Întâmplări din grădina mea, 1980;

Ochiul de greier, 1981;

Ora de nisip, 1984;

Stea de pradă, 1986;

Alte intâmplări din grădina mea, 1987;

Întâmplări de pe strada mea, 1988;

Poezii, 1988;

Arhitectura valurilor, 1990;

100 de poeme, 1991;

În dimineața de după moarte, 1996;

La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;

Cartea albă a lui Arpagic, 1998;

Balanța cu un singur talger, 1998;

Soarele de apoi, 2000;

Refluxul sensurilor, 2004.

[modifică]Cărți de eseuri
Calitatea de martor, 1970, 2003;

Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975;

Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978;

Coridoare de oglinzi, 1983;

Autoportret cu palimpsest, 1985;

Orașe de silabe, 1987;

Geniul de a fi, 1998;

Ghicitul in mulțimi, 2000;

Cine sunt eu?, 2001.

[modifică]Cărți de proza

Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;

Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;

Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;

Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;

Imitație de coșmar, 1995 - nuvele.