lucrul despre oricare proces al invayarii. Indeosebi procesul {nsusirii cunostintelor gata elaborate sau cel al dobidirii priceperilor si deprinde- rilor prezinta pufine puncte comune cu cercetarea. b. Procesul de cercetare In’ esenga, procesul de cercetare stiintifict cuprinde trei momente. Primul dintre ele se bazeazd pe observarea unor lucruri, fenomene sau pbrocese. Desigur, tnsasi alegerea obiectului observayiel este determinata de anumite cerinye si preocupari ale cercetitorului, de intimpinarea de catre acesta a unor ,dificultati* care cer un anumit raspuns. Cel de-al doilea moment se refera la crearea ipotezei pe baza faptelor observate si a raporturilor dintre ele. Ipoteza indeplineste rolul raspun- suluj la intrebarea pusd in’ faya’ observatiei, ‘cercetatorul alegind dintre ipotezele posibile pe aceea care se referd la toate faptele observate, explicind apoi legaturile dintre ele. Ultima faza o constituie verificarea experimentalé a ipotezei. Cer- cetatorul face acest lucru prin desprinderea concluziilor pe baza’ ipo- tezei si verificarea lor prin intermediul experientelor. Rezultatul favo- rabil al acestei verificdri ne oferi posibilitatea si recunoastem ipoteza ca adevarata pina in momentul cind vor fi descoperite noi fapte care sa intre in contradictie cu ea. Schema procesuluj de cercetare prezentata aici are, desigur, o forma simplificata. In realitate, chiar in cadrul unei singure discipline, fari a mai vorbi de deosebirile dintre diversele discipline stiintifice, pot fi intilnite serioase deviatii de la aceasta schema. Destul de frecvent, mai ales astazi, cind cercetarile sint expresia unei activitati colective intr-o sfera tot mai ampla, se tatimpli ca mai multi cercetatori si. Iucreze la anumite faze ale cercetirii, colaborind cu altii care se ocupa de cele- lalte faze. Cu citiva ani in urmi, {n revista ,Stiinya palamene a de exemplu, putea fi fntilnita opinia unuia dintre oamenii de stiinga, dup care planificarea cercetarii stiintifice nu trebuie sa.constea in faptul de a stabili pentru anumite colective de cercetatori teme de cercetare pentru diferite perioade, ci in prezentarea unor ipoteze de-a gata, care sa_pro- vina din ,ateliere® stiintifice ale celor mai remarcabili oameni de stiinya. Colectivele de cercetare ar trebui sa se ocupe numai de verificarea ipo- tezelor care le-au fost transmise 4ntr-o form’ dinainte pregitita. Conturarea unei analogii intre procesul fnvatarii problematizate si procesul cercetarii stiintifice s-a dovedit posibil’. Desi ambele procese vizeaza scopitri diferite, totusi exist’ intre ele o similitudine destul de vizibila. Punctul de plecare in ambele procese il constituie o anumitd situagie problemtaica, in care unele fapte .se cer“ explicate. Problema esenpiala, formulata pe aceasta baza, devine apoi punctul de pornire 70pentru cercetarea ipotezelor si pentru alegerea uneia dintre ele care ex- plicd ‘toate faptele observate. Dupa aceea, ipoteza devine obiectul veri- fiearii experimentale. Si fntr-un caz, si in celalalt, observim, deci, o legdtura permanenti intre gindirea imaginativa si cea’ abstracta, precum si fntre cunoas- tere si actiune. Desigur, participarea elevilor la procesul de cunoastere siactiune este organizata pentru valorile sale educative, in schimb munca oamenilor de stiinyi se remarcd prin valori sociale generale, caci, descoperind legi si legitayi necunoscute pind acum, ei imbogatesc activitatea umand cu noi forme si contribuie la dezvoltarea progre- sului social. 3. REZULTATELE INVAJARII SI ALE CERCETARII in evolutia ontogenetic’, primul rezulrat al tnvayarii stint diferitele forme de actiune, insusite pe baza imitarii. Imitatia ramine si la virsta scolar’ o cale deosebit de important’ a dobtndirii priceperilor, deprin- derilor si obisnuingelor. Invatind sa scriem, sd desenam, sa croim, sa fmbracim cirtile, si folosim diferite instrumente, sa facem gimnastica, sa dansam si sa citim, tn principiu, mai fntfi, ti imitim pe alti, repe- tind mai mult sau mai putin exact modelele demonstrate. Timp de saizeci de ani, copiii polonezi scriu asa cum a dorit acest lucru Marian Falski!, poate economicos, dar mai putin estetic decit copiii din alte yari. Adultii scriu deja altfel, dar si deosebirile dintre ei sint mari, caci actiunile lor sint caracterizate printr-un grad mai mare de indepen- denti. Aceasta desprindere treptata fata de modelul imitat este proprie procesului fnvatarii corecte a tuturor operatiilor pe calea_imitatici. Este de la sine inteles cd Invayarea prin imitare ‘nu prezinta nici o ana- logie cu cercetarea, de aceea nu se poate vorbi despre nici o identitate fntre rezultatele unei actiuni cu caracter imitativ ‘si rezultatele unei cercetari stiintifice. Desi intr-o sferd limitati, o asemenea identitate exista insa fn ca- zul invatarii actiunilor prin rezolyarea problemelor practice. Asemenea probleme le rezolvi elevul atunci cind, de pilda, trebuie sd calculeze practic valoarea lui ™, sa construiasc’ un blitz pe baza unei scheme proprii sau un aparat care sa ilustreze actiunea legii lui Boyle si Ma- riotte. Fiind rezultatul unor astfel de situatii didactice, rezolvarea pro- blemei are valori multilaterale pentru elev: fi furnizeaza cunostinte care sint usor de memorat, fi stimuleaza independenta fn gindire si ac- Marian Falski, pedagog polonez; in 1910 a editat abecedarul Stiinfa cititului si a serisutui (Nauka crytania i pisania), care este valabil pind astaizi. (Nota trad.) 71yiune, ii formeaza initiativa in acyiune si fi dezvolta aptitudinea crea- toare. In mod similar cu acest reaultat al invagirii, putem vorbi despre unele rezultate ale cercetarii in domeniul stiinyelor tehnice, rezultate care se concretizeaza deseori in rezolvarea problemelor tehnice sau tehnologice. Rezultate stiinsifice de acest gen se obtin in institutele de cercetare stiintifica, la catedrele facultazilor tehnice si in laboratoarele de pe linga intreprinderi, Rezolvarea problemelor practice poate avea loc si in afara domeniului stiinjelor tehnice. Dupa cum se vede, capaci- tazile indispensabile desfasurarii unor astfel de lucriri pot si trebuie sd fie dezvoltate in scoala elementara si medie, Dealtfel, aceste capa- citati sint la fel de necesare si in alte genuri de activitati creatoare. In afard de priceperi — dobindite ca unmare a imitirii sau fiind mai mult sau mai putin independente si creatoare —, un alt rezultat al favdparii il constituie cunostingele, Intre cunostinte si priceperi exist’ o legatura indestructibila: nu exist’ priceperi la a caror dobindire si nu fi participat anumite cunostinge, si inyers — toate cunostintele noastre sint datorate anumitor priceperi si deprinderi, fie cle chiar elementare, ca, de exemplu, priceperea de a observa, de a vorbi, de a rationa, de a citi, de a numara. La fel ca si priceperile, cele doua genuri de cunostinge constituie rezultatul invatarii; si aici raportul Jor faya de rezultatele cercetarii stiintifice este diferit. Primul gen de cunogtinte se refera la acele cunos- tine pe care elevul Je primeste intr-o forma de-a gata: de la profesor, paringi si colegi sau din manual, precum si prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa, al caror rol devine tot mai mare, concurind scoala si familia. Desigur ca si in rindul acestor cunostinte, care se acu- muleaza la elev ca intr-o enciclopedie, exista o anumita diferentiere. $i, dobindirea acestor cunostinge depinde de gradul, mai mare sau mai mic, de manifestare a spiritului activ la elevi; spiritul activ este deter- minat de faptul dac& cunostingele sint furnizate intr-o form’, gata ela- borata sau sint asimilate in urma unui efort personal al elevului de a le gasi in surse corespunzatoare. In scoala traditionala, in principiu, aceasta sfera de cunostinte reprezinta singurul gen de cunogtinte pe care le dobindeste elevul. Nici scoala modernd nu poate sa renunte Ta ele, clevului fiindu-i oferite, in primul rind, acele informayii a caror insusire pe alta cale ar insemna pierdere de timp. In principiu, nu se poate vorbi despre o analogie intre aceasta categorie de cunostinge si rezultatele cercetarii stiintifice. Totusi, fn orice proces de cercetare exista o etapa care aminteste de insusirea cunostingelor gata elaborate. Aceasta etapa este studierea literaturii de specialitate, indeosebi inainte de a se trece la cercetarea propriu-zisa. Alaturi, de cunostinyele care ajung la elev prin intermediul unor surse diferite, se poate vorbi si despre cunostinte pe care elevul insusi 72