EDITIE SPECIALA

ARMAGHEDONUL OLIGARHILOR

· Oligarhia controleaza Statul! · Cartelul mogulilor de presa · Interesele

rusesti in Romania · Santajul energetic impotriva Europei · Miza bazelor
americane de pe teritoriul romanesc

· De ce vor sa-l dea jos

Proiectul lichidarii lui Traian Basescu si razboiul total pentru Romania

“Luati mana de pe controlul politic al tarii!”

Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa
catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor
nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub
patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat vreme de aproape doua
decenii. Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei
grupari “care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si
mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controleaza
discretionar viata economica si viata politica”. In acest mesaj public Traian
Basescu, definea practic criza structurala a Romaniei. Totodata, Ion Iliescu,
Petre Roman, Virgil Magureanu, precum si membrii Guvernului din 1990,
implicati in dosarul „Mineriada ‘90“, sunt la un pas de trimiterea in judecata in
urma administrarii unor noi probe. Alaturi de acestia, toti magnatii Romaniei ale
caror dosare au fost reevaluate dupa urcarea la putere a lui Traian Basescu risca
pierderea averilor si ani buni dupa gratii. In actualul razboi al puterii din
Romania, lui Ion Iliescu si lui Petre Roman li se imputa fapte care le pot atrage
condamnarea pe viata. Fostul sef al tarii pe vremea celebrei descinderi a
minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infractiuni grave,
printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand
inchisoarea pe viata. Pentru aceleasi fapte, Ceausescu a fost executat. Iliescu,
Roman, Magureanu si toti ceilalti au un motiv in plus sa incerce debarcarea lui
Basescu, acum cand instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie
1989 si ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.

Replica Oligarhiei

Coalitia retelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al
familiei care a hotarat sa rupa angajamentele tacite cu interesele grupului
asumandu-si un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a
culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva
presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii. Puciul celor 322,
marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca
“democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele.
Democratura si-a demonstrat adevarata fata. Pentru a-si asigura victoria
impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza
atat legile cat si elementarul bun simt. Legea referen dumului de exemplu a fost
astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor
(art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in
caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele
electorale”. S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a
Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322.
Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care ince
pe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-
politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice. Conceptul de partid
si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incre dibile intre grupari care
si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista.
PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a
batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns,
pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa
a minciunii si dezinformarii, se impart apele!

UDMR, creatia lui Iliescu

UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiara a FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel

cum PRM a fost dintotdeauna o anexa a aceluiasi nucleu dominat si controlat de
Ion Iliescu. Adevaratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizatiei fiind
stabilita inca din primul “document” al Frontului, in care Iliescu anunta drepturi
speciale pentru minoritatea maghiara. PRM-ul a fost practic fondat de Petre
Roman si Andrei Plesu, cel care a oferit logistica lansarii revistei Romania
Mare, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusa de cuplul Vadim –
Barbu avea un singur obiectiv initial – nimicirea oricarei grupari opozabile
Frontu- lui condus de Ion Ilici Iliescu. Din revista, creata in urma aprobarii
acordate de Petre Roman s-a cladit Partidul. Pe fond PRM nici nu este un partid
in adevaratul sens al cuvantului, ca si UDMR-ul care este de fapt un ONG cu un
singur obiect de activitate – opozitia fata de institutia Sta tului Roman. PRM-ul
este mai degraba o asociatie de locatari ai “sentimentului romanesc” cuplati la
viziunea excentrica, si definita de umorile personale, a unui singur personaj, care
s-a dovedit a fi, la randul sau, nimic altceva decat extensia politica a “carpei
caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei “Romania Mare” si-a asumat explicit
atacarea si desfiintarea grobiana a oricarei forme de Opozitie politica fata de
FSN. Ulterior Alianta Civica, mosita de Mihnea Berindei, agent cu acte in
regula, a preluat aceeasi misiune - faramitarea oricarei forme de agregare
ideologica venita dinspre mostenitorii “partidelor istorice”.

Colegiile invizibile

FSN-ul si arhitectii sai cu studii si legaturi la Moscova au creat un curent

anarhizant, un curent contraorganizational al mediului vietii colective care a dus
la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, in timp,
au determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului
national. Deriva institutionala de acum, lipsa de legitimitate a formelor de
organizare politica pune in primejdie atat Statul cat si Na tiunea, ale carei
trasaturi dominante sunt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului
Roman, contraelita care are ca tinta demolarea efigiilor nationale si a reperelor
identitare. „Structuri alternative” au format retele ale “colegiilor invizibile”,
create pentru a captura centrul puterii in Ro mania. Cadrele recrutate din zone
periferiale au fost plasate in toate partidele, toate publicatiile, in toate guvernele,
reusind sa-si adjudece in permanenta accesul sau chiar controlul in institutii
cheie ale Romaniei, de la MAE la Presedintie, de la Guvern la Parlament si nu in
ultimul rand in “societatea civila”.

Criza structurala a Romaniei

Lansarea cu putere in spatiul public si politica grupului de interese a realizat o

mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al
Romaniei. Conform hartii politice de azi a Romaniei, frontierele interne au fost
strapunse, guvernul care controleaza teritoriul este format din persoane care se
autoidentifica drept alogeni asociati cu o lumpenburghezie care maimutareste
boieria. Parghiile statului au fost preluate si folosite de carteluri si mafii
organizate intr-o masinarie a infractiunilor, care au reusit crearea unei baze a
organizatiilor negre ale societatii romanesti. Patriciu este exponentul si expresia
unei forte a rasturnarii axei, o miscare descendenta a traseului Romaniei – de la
energia descatusarii din 1989 la cea a inrobirii totale de catre exponentii Noii
Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a incheiat. Referendumul este doar o etapa.
Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confrunta Romania
de azi. Razboiul se va acutiza. Are loc o incercare, pe viata si pe moarte, de
conversie a puterii politice a statului - in putere financiar-politica a unui grup
hegemonic, transpartinic si - vadit - antinational. Obtinerea controlului
Romaniei nu este o intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv
geopolitic al unor importante puteri mondiale. “Partida Oligarhiei” este sustinuta
prin mii de fire nevazute, dar si prin miscari vizibile de catre “arhitectii” de la
Moscova.

Afacerea Kondiakov-GRU
Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat
impins pe o directie cat mai indepartata de misiunea reala a fostului ofiter GRU.
Kondiakov nu a venit la Bucuresti impreuna cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon
cultural, sau pentru a participa la Conventul Masonic. Generalul Kondiakov a
venit sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. Cea mai importanta intalnire a cadrului
GRU, nementionata de Presedinte, s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti,
sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu
prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp
a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea
acestora. Discutia dintre cei doi a insemnat lansarea unui semnal catre
autoritatile romane. Tariceanu urmareste sa ajunga la Moscova cu orice pret, iar
Moscova ii arata care este pretul pe care trebuie sa il plateasca Statul Roman.
Moscova cere practic imunitate pentru oamenii sai din sistem, pentru cadrele pe
care s-a sprijinit de-a lungul anilor. Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a
nascut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic,
facultatea de redactare si activitate editoriala. A ocupat functii de conducere in
agentia TASS, la Academiei de stiinte a URSS in Comitetul organizatiilor de
tineret a URSS. A fost unul dintre fondatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului
Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei impotriva crimei organizate si
a terorismului, academician RAEN, membru al asociatiilor europene si
internationale a consultantilor politici.

NOVOCOM si acapararea sectoarelor strategice

La sfarsitul anilor ’80 – inceputul anilor ’90 reprezentanti ai noii generatii de

caghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, au fost initiatorii
miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astazi multi dintre ei ocupa pozitii
strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Din anul
1999 NOVOCOM-ul se afla in primele trei locuri ale celor mai importante
companii ruse din domeniul consultantei politice si a business-PR-ului in rating-
ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societatii ruse si
cercetarea pietei). Firma ofera consultanta atat administratiei prezidentiale a
Rusiei cat si satelitilor ori supusilor Moscovei, printre acestia numarandu-se si
presedintele Voronin. Kondyakov este nu doar consilier al presedintelui
Moldovei, ci si director executiv al RIA Novosti. Expertii, specialistii si
managerii NOVOCOM-ului au participat activ in elaborarea si realizarea
programelor pe termen lung, incluzand si pe top-managerii lor, printre care sunt
„Grupul Baltik”, „Aluminiul Siberiei”, „Motoarele Rabinskului” si un sir intreg
de mari firme rusesti. In portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului exista
elaborarea programelor de pozitionare a corporatiilor straine in anumite regiuni
ale Rusiei. Presedintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici
Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialisti si savanti din Rusia contemporana
in domeniul psihologiei politice, lobby-ului si business consulting-ului. Alexei
Yurievici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – presedintele companiei NOVOCOM,
s-a nascut la Moscova la 13 august 1954. A terminat facultatea de psihologie a
Universitatii din Moscova „M.V.Lomonosov”. Cariera lui a inceput in
Komsomol si mai tarziu a devenit presedintele Comitetului International al
Organizatiilor de Tineret, organizatie mostenitoare a Comitetului URSS al
Organizatiilor de Tineret. A fost fondatorul si prin cipalul participant in procesul
de dezvoltare a ideologiilor si a muncii de organizare pentru a pune bazele
Miscarii pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul si
presedintele miscarii rusesti “Viitorii Lideri ai Noului Mileniu”. Specialistii
companiei au participat activ la crearea structurilor Miscarii Ruse pentru
Reforme Democratice si a Partidului democratic al Rusiei, au fost creatorii
miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru
partidele „Rusia casa noastra”, KPFR, DPR, „Patria-intreaga Rusie” . Unul
dintre marile proiecte politice a NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al
Rusiei „RUSI”. Se intelege cu usurinta din descrierea activitatilor si
competentelor membrilor acestei institutii ca avem de-a face cu o “organizatie
de front”, de fatada, a stucturilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfata
civila “respectabila”.

Legatura cu Masoneria

In data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anuala a Marii

Loje a Rusiei. In cadrul acesteia au fost alesi: Mare Maestru – Dimitri Denisov
si mare Secretar – Alexandr Kondyakov. La aceasta intanire a participat si
Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht. Desi oficial venirea acestuia in
Rusia a fost prezentata ca o vizita turistica, Consiliul Suprem al Rusiei a
organizat in tacere un program separat care cuprindea intalniri semioficiale intre
Kleinknecht si mai multi lideri guvernamentali si culturali. Aceste intalniri
prezentau un mare potential pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse. Printre
participantii rusi la aceste intalniri au fost si Alexei Kosmarov, Prim Mare
Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare
Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat dupa
asezarea sa intr-o postura de varf in cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat
Romania, in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici in functia de
lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania. La intalnirea
cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina
noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii”
la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic,
subordonarea fata de Loja Rusiei.

Filiera din Romania

Chirovici a fost ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui
Voiculescu. Marele Trezorier, Ion Tanasie, este una dintre figurile de varf prinse
in organigrama ROMPETROL. Mihaela Chirovici, sotia Marelui Maestru al
Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu Chirovici, este director
financiar in holdingul patronat de Dinu Patriciu. ROMPETROL este conectat
puternic la sfera de interese rusesti. In vara anului 2006 (iunie) Kondiakov,
Marele Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei a revenit in Romania, unde s-a
intalnit cu Eugen Ovidiu Chirovici si Calin Popescu -Tariceanu. La intalnirea
recenta dintre rus si premierul Tariceanu, acestuia i s-a fagaduit sprijin economic
(energie, gaze) din partea Rusiei. Nu s-a precizat care va fi pretul si cine il va
plati.

Miza militara

Este necesara largirea cadrului de analiza pentru a aseza in contextul potrivit

imprejurarile ultimelor evenimente. Miza actuala politica are si componente
militare, strategice, de mare importanta, deoarece bazele americane vor inchide
linia istmului ponto-baltic si vor realiza o „impresurare” sau mai de graba o
„indiguire” a Avanpostului rusesc. Romania va deveni un fel de portavion fix de
pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde de la Caucaz pana la
muntii Iranului. La proiectele si mizele de tip militar comanda „ostilitatilor” este
preluata nemij locit de structurile aferente. Mai exact, de o buna bucata de timp
serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De
altfel, GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc.
Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada
anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre
au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din
sistem. Ulterior, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta s-a
imbogatit prin preluarea „disidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor in
spatiul politic, dupa 1989.

Cadre tradatoare in servicii

Dupa Revolutie si serviciile romanesti au avut parte de o adevarata inflatie de

cadre provenite din Armata care au fost rotite in aproape toate institutiile de
informatii. Ceea ce putina lume a observat in primul interviu acordat de la
inceperea campaniei de catre presedintele Basescu este referinta la cei 28 de
generali din SRI dati afara. Si mai multi au fost eliminati din SIE si MApN. Un
numar important de ofiteri superiori din sistemul militar si de informatii au
trebuit sa plece deoarece nu corespundeau standardelor NATO si mai ales celor
americane. La comanda institutiilor s-au perindat ofiteri cunoscuti de catre
serviciile vestice pentru legaturi mai mult sau mai putin apropiate cu ofiteri ai
serviciilor speciale estice. Americanii i-au cerut afara pe cei care au mai ramas
in sistem. Pana in august anul acesta vor “zbura” toti cei care au mai ramas in
servicii si care provin din vechea garda. Cei care au inlocuit insa Vechea Garda
din Armata si DSS, actualii sefi de sectii, birouri etc au fost recrutati, crescuti si
plasati in posturi de control de catre „epurati”.

Razboiul nevazut sub Constantinescu si Basescu

Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO
cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de
fata pe „frontul nevazut”. Americanii nu-si pot permite plasarea bazelor militare
si aducerea ofiterilor si a soldatilor americani intr-un mediu nesecurizat. Marea
Curatenie a inceput imediat dupa ce Basescu a ocupat Cotroceniul. Americanii
s-au fript o data cu Constantinescu, cel care s-a plans ca a fost izgonit de la
Cotroceni de Conjuratia Securistilor „care l-au invins”. O buna parte dintre
aceste cadre au fost avansate si protejate chiar de catre Emil Constantinescu.
Una dintre cele mai proeminente figuri – totodata un caz scandalos – a fost cea a
generalului Gheorghe Aghachi Carp, cel cu care s-a afisat Kondiakov inainte de
a trece si pe la ceilalti amici ai Rusiei din Guvernul Romaniei si de la PSD.

“Corbii” KGB Si GRU

In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat

din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe
linie de Partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion
Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. Contraspionajul militar il avea in
atentie pe Carp si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii” (in Dosarul
“Corbii” au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal,
Dumitru Pletosu - legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii
Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost
lucrate selectiv sau folosite informativ - Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu,
Constantin serb, de la graniceri, si legaturile lor politice din activul P.C.R. -
Virgil Magureanu si Ion Iliescu. Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-
maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la
Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Dupa 1994, Carp este evacuat de
la presedintie si ocupa un deceniu pozitii importante in cadrul Ministerului de
Interne, mai ales in guvernarea Constantinescu-CDR. Generalul Carp, Dumitru
Iliescu, fost sef la SPP si actualul General-locotenent Ionel Marin, adjunct al
directorului SRI, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul
cercetarii penale a represiunii din 1989. Ionel Marin, subordonatul lui Carp si
cercetas diversionist la baza a devenit secund al granicerului Radu Timofte, la
SRI. Ionel Marin a fost capitan in Regimentul 2 Mecanizat Bucuresti si in
aceasta calitate a participat la misiunea de represiune. Ionel Marin a fost numit
adjunct al Directorului SRI la data de 16 iulie 2001, prin Decretul numarul 624,
semnat de Ion Iliescu.

Credibilitatea SRI, stirbita

Cei trei au scapat pana acum datorita recursurilor fostilor procurori generali din
timpul lui Ion Iliescu. Nu au fost trimisi in judecata pana acum desi Stanculescu
si Chitac au fost intre timp condamnati la 15 ani de inchisoare. Ii asteapta insa si
pe ei decizii similare. Recent, numele lui Ionel Marin a fost pomenit in presa de
investigatii si dat ca autor sigur al furtului notelor prim adjunctului SRI, Florian
Coldea, folosite apoi de Mircea Geoana pentru a proba asa zisa implicare a lui
Basescu in acte de politie politica. “Biletelele” lui Geoana nu au reusit sa
probeze nimic, dar au ridicat mari semne de intrebare referitoare la credibilitatea
SRI, scotand la iveala un mare viciu care poate fi devastator pentru o institutie a
carei menire este protejarea secretelor. Toti acesti comandanti si ofiteri superiori
au motive serioase pentru a se grupa impotriva presedintelui deoarece ar avea de
executat ani grei de inchisoare, pedepse similare celor lui Chitac si Stanculescu.
Pe langa acesti ofiteri mai sunt si multi altii, prinsi in dosarele lui Dan Voinea.
Aceasta elita ofitereasca are toate motivele pentru a lupta din rasputeri. Deja pe
culoarele Parchetului se vorbeste despre inlocuirea lui Voinea cu Joarza, cel care
a avut, de fapt, rolul de a bloca dosarele revolutiei si mineriadelor. Daca in cazul
Monicai Macovei si a pro cu rorului Ciprian Nastasiu, dar si a altora de la
DIICOT care au anchetat cazuri de spionaj, tradare si mare infractionalitate
economica, ce implicau nume grele ca Seres, Nagy, Patriciu, miza a fost
evidenta pentru marele public, in cazurile ce privesc justitia militara acest temei
a ramas in umbra, aproape invizibil pentru cei care nu au avut acces la
informatii.

Masoneria kaki

Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofiteri in fata legii a fost
apartenenta acestora la asa numita Masonerie kaki o grupare cunoscuta drept un
fel de umbrela a ofiterilor din Armata si din serviciile secrete. Intre cadrele
reprezentative, alaturi de generalul Gheorghe Carp se numara: - generalul Virgil
Ardelean, fostul sef al Directiei de Informatii si Protectie Informativa - colonelul
Olimpian Ungherea, fost consilier al PDSR - generalul Mihail Popescu, fost sef
al Statului Major General - generalul Ovidiu Soare (SRI, fostul sef al diviziei de
aparare a Constitutiei), arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Zilele
trecute dosarul sau a fost inaintat de catre Parchet, instantei. Dosarul sau contine
elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”.
Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave
ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise
de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase,
Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu - actual deputat de Prahova, Ioan
Stan - presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si
factori din administratia locala Prahova.

Securistii penali

Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003
inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai
unor personaje importante: actualul lider al PSD - Mircea Geoana; Silviu
Predoiu - director interimar al SIE - sau Gheorghe Fulga - directorul demisionar
al SIE. Inainte de 1989, Soare a lucrat la Directia V a Securitatii, unde a fost
unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la
Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi,
actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul
Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti
fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la
scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru
inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A,
numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind
continuarea Directiei 1 a Se curitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor
politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai
importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.

Soare, omul lui Nastase

Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier
Adrian Nastase. In grupul sau de apro piati ii mai regasim pe Victor Opaschi,
generalul Carp - fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan
Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat
de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care
s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-
ul este cel mai puternic. Ascensiunea lui Patriciu are de-a face cu Paltanea in
mod direct. Paltanea este acum cercetat penal. De adaugat ca fostul sef al sectiei
SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte
dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc,
practic, SRI-ul acum. - Aurel Rogojan (colonelul Aurel Rogojan, a fost seful de
cabinet al generalului Iulian Vlad, ulterior a ajuns consilierul personal al
directorului SRI, Radu Timofte) - Generalul Vasile Iancu (fost sef de
contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui
Timofte). Pana in 1989, Iancu a fost ofiter la Directia I Informatii Interne a
Securitatii, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua si Dinamo. Pastrat
in SRI, Iancu a fost sef al Diviziunii de protectie a cadrelor, iar apoi sef al
Corpului de control al SRI. - Victor Marcu. A absolvit in 1968 scoala de ofiteri
de securitate de la Baneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Directia de Informatii
Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului. In perioada 1980-1985, a
fost sef de birou si sef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care
supraveghea grupurile legio - nare din diaspora, iredentismul maghiar si care se
mai ocupa si de anihilarea emigratiei ostile regimului comunist. Intre 1985-
1992, generalul Marcu a condus aceasta unitate care avea si sarcini speciale
(dupa 1988, unitatea va fi coordonata de colonelul Ristea Priboi). Dupa
revolutie, Victor Marcu a fost colonel in cadrul Serviciului de Informatii
Externe, iar in 1992 a fost transferat la SRI si avansat general maior. In 1994 a
fost numit prin decret prezidential adjunct al directorului SRI, iar un an mai
tarziu a primit inca o stea pe umar. In cadrul serviciului secret, Victor Marcu a
fost seful Operativului institutiei.

Magureanu vs Marcu
Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, sub
pretextul esuarii unei operatiuni de filaj indreptate impotriva unor ziaristi de la
ZIUA, actiune care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa
Anda”. Se pare ca Magureanu insusi a fost insa acela care i-a strecurat lui Rosca
Stanescu informatia despre pozitionarea echipei de filaj a subordonatilor
generalului Marcu. Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de
discreta. Practic, generalul Marcu a aparut in luminile rampei abia cand a fost
numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, secretar general al Autoritatii
Nationale de Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu declara atunci ca misiunea
generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. Atat de
bine a fost asigurata incat o buna parte din activele statului a ajuns aproape
gratis in mainile rusilor.

Firul rosu si frontul din umbra

Am facut un excurs oarecum aleatoriu, pornind de la intalnirea dintre ofiterul rus

si generalul Carp punctand cateva nume si cazuri tocmai deoarece exista un fir
rosu care ii uneste pe toti cei pomeniti mai sus. Acesti ofiteri cu pozitii extrem
de puternice, vreme de aproape doua decenii, sunt pe de o parte oameni foarte
bogati, pe de alta parte sunt cunoscuti pentru “atingeri” cu capitalul rusesc. O
parte dintre acestia sunt sub ancheta Parchetului Militar. Pedepse grele i-ar
astepta daca s-ar ajunge sa fie finalizate dosarele. Aceste personaje si reteaua lor
de suport alcatuiesc “frontul din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul
operatiunii de anihilare. Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a
presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite
sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin
tradare, isi vad primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au
controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre
superioare in rezerva, se intalnesc cu ofiterii unor alte Puteri si discuta despre
politica, rezultatul nu poate fi decat unul spectaculos. Se dau mesaje si se
marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei
jocului politic.

Monarhia ingroapa Romania

Scoaterea, recent, de la naftalina, a spectralului Mihai I cu al sau Duda si
ventilarea publica, dar si “underground” a perspectivei unor alternative de tip
monarhic, de catre oamenii puterii, probeaza inca o data controlul deplin al lui
Dinu Patriciu asupra aparatului guvernamental. Intr-un interviu recent acordat
Corinei Dragotescu, seful ROMPETROL a afirmat ca va vota pentru rasturnarea
lui Basescu “pentru ca sper sa se faca cvorumul care sa permita trecerea, in
liniste, catre o republica parlamentara sau poate catre o monarhie”. Iesirea la
rampa a lui Patriciu este un semnal care confirma incercarile unor politicieni din
PNL si PSD in special de a-l contrabalansa pe Basescu prin varianta reinstaurarii
Monarhiei. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, cel care si-a permis sa dea
liber dosarelor de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei -
cazul ROMPETROL - se apropie de apogeu. Patriciu l-a comparat cu Lukasenko
– dictatorul bielorus si l-a mai numit pe Basescu “maimuta”, “gorila”, “cioban”,
“frana in calea progresului tarii”.

Reteaua Patriciu a Noii Oranduiri Oligarhice

Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei

romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia
publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii
statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al
reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al
cleptocratiei.

CES – Cartelul Patronatelor si sindicatelor pe mana lui Patriciu

Lupta investitorilor autohtoni pentru mentinerea controlului economic la nivel

national, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a dus la
crearea unor coalitii intre oamenii de afaceri, greu de imaginat in alte conditii.
Desi lupta interna dintre patronatele din Romania nu trebuie neglijata, in
urmatoarea perioada, acestea intentioneaza sa se coalizeze, in cadrul Consiliului
Economic si Social (CES), „impotriva ingerintelor nedorite ale investitorilor din
Vest”, dupa cum a afirmat public unul dintre membri. Ideea constituirii unei
grupari de afaceristi care sa controleze mediul de afaceri la scara macro si sa
negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui
George Paunescu. Volski a fost adus in Romania, in anii ‘90 si i s-a pus la
dispozitie banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un
culoar de manipulari financiare din si dinspre spatiul CSI, iar Volski, devenit
consilier al presedintelui rus, Vladimir Putin, a trecut intre timp la cele vesnice.
Emulii sai, insa, au perseverat. La ora actuala, in Romania, exista trei mari
asociatii patronale. Una este Alianta Confederatiilor Patronale din Romania
(ACPR), al carei presedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu. Entitatea
condusa de acesta are ca membri asociatii si confederatii patronale conduse, la
randul lor, de George Constantin Pau nescu, Lucian Boghiu, Mihai Carciog, si,
din umbra, de Dan Voiculescu si Dan Ioan Popescu. A doua este Uniunea
Generala a Industriasilor din Romania - 1903 (UGIR - 1903), iar a treia,
Confederatia Patronala a Industriilor din Romania (CONPIROM). Pe plan
national, intre cele trei asociatii exista o lupta pentru suprematie in CES, insa
ACPR se bucura de sustinerea Guvernului, prin relatii de prietenie, de afaceri si
politice ale conducatorilor sai.

Miza CES-ului

Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si

Guvernului pe probleme sociale si de munca. Rolul membrilor sai este extrem
de important pentru economia nationala, tinand cont de faptul ca, prin legea sa
de organizare, CES avizeaza proiecte de hotarari si de ordonante ale Guvernului,
proiecte de lege ce urmeaza a fi prezentate Parlamentului, avizeaza proiecte de
programe si strategii economice la nivel national. Concret, orice proiect privind
un anume segment din economie, trece mai intai pe la CES, care, dupa o analiza
atenta, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativa. CES-ul
reuneste majoritatea patronatelor si sindicatelor din Romania, din toate
domeniile economiei nationale. Din acest motiv, controlul total al unei asociatii
asupra CES este atat de contestata de ceilalti membri ai institutiei.

Figurile cheie: Patriciu, Voiculescu, Paunescu

In prezent, cele mai importante patronate care se bat pentru a obtine majoritatea
celor 15 locuri destinate lor din CES- ul care urmeaza a se constitui sunt: ACPR,
UGIR-1903 si CONPIROM. Potrivit legii, CES-ul nu poate fi constituit decat
prin consensul partilor, in vreme ce, daca o asociatie membra detine 3/4 din
numarul total de votanti in cadrul institutiei, are drept de VETO - adica are si
painea si cutitul. ACPR-ul lui Patriciu intentioneaza sa obtina 11 locuri in CES
(desi semneaza doar patru contracte colective de munca la nivel national), astfel
ca UGIR-903 si CONPIROM (care semneaza impreuna 15 contarcte) ar urma sa
primeasca doar doua locuri. Celelalte doua locuri ar urma sa fie distribuite „altor
organizatii patronale“ (cu doua contracte semnate) care pot fi oricand „racolate“
de ACPR. Daca acest calcul se va materializa, asociatia condusa de Dinu
Patriciu ar avea rolul de judecator suprem in CES.

Fratia „lupilor“ lui Patriciu

Asociatiile reunite sub tutela ACPRului condus de Dinu Patriciu ascund nume
influente din mediul de afaceri si politic. De la infiintare, ACPR a fost condus,
pe rand, de fostul vicepremier George Copos - care a renuntat la functie dupa
intrarea in Guvern, de Lucian Boghiu - fostul sef al Electrica si om de incredere
al fostului ministru PSD al Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, iar
acum de Dinu Patriciu. Din ACPR fac parte un numar de sapte Asociatii si alte
trei entitati care sunt membri asociati: Consiliul National al Intreprinderilor
Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) - este condusa de Ovidiu
Nicolescu, personaj cunoscut ca fiind unul dintre oamenii de incredere ai
liderului PC, Dan Voiculescu. La randul sau, Voiculescu este legat de Dinu
Patriciu prin afaceri comune in umbra ROMPETROL – fiica sa, Camelia Voi
culescu, a castigat in patru ore 10 milioane de dolari in ziua marelui tun cu
actiunile de la Bursa. Il mai uneste strans cu Patriciu si dosarul penal
ROMPETROL. Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR) - este
condusa chiar de Dinu Patriciu. Uniunea Generala a Industriasilor din Romania
(UGIR) - este condusa de George Constantin Paunescu. Relatia sa apropiata cu
rusii i-a permis lui Paunescu intermedierea, in anii ‘90, a primului acord de
colaborare intre Rusia si Romania. Confederatia Patronala a Industriei,
Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC) este condusa de Lucian Boghiu,
(adica de Dan Ioan Popescu).

Alfa si Omega rusilor

Alti membri ai ACPR sunt: Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii

(ARACO) - condusa de Laurentiu Plosceanu; Consiliul National al Patronilor
din Romania (CoNPR) - presedinte este Mihai Carciog; Patronatul National
Roman (PNR) - condus de controversatul Florian Costache. Dintre membrii
asociati, cel mai influent este Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de
Radu Gratian Ghetea. Acesta este si prim vicepresedinte al Alpha Bank, entitate
cunoscuta ca apartinand unor oameni de afaceri rusi, implicati in preluarea
RAFO Onesti. Ghetea este un personaj extrem de influent in lumea bancara, el
fiind vreme de 17 ani la Banca Romana pentru Comert Exterior (BRCE). Mai
mult, Ghetea - in calitate de presedinte al bancherilor din Romania - are stranse
legaturi inclusiv cu guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Alti doi
membri asociati ai ACPR, cu un rol la fel de important in cercul pentru putere,
sunt Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri (IEMA) - al carei presedinte
este tot Dinu Patriciu, si Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) -
condusa de Florin Pogonaru. Patriciu isi doreste obtinerea controlului si in
structura CES, ceea ce i-ar conferi o ascendenta in plus asupra guvernului.
Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse - conspirate pana in prezent -
care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere,
un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care
va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile sale de resort politic si
social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se
hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile
ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si
influenta. Exista legaturi stranse intre astfel de grupari si politica cinica a Noii
Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.

ROMPETROL – garnizoana logistica a grupurilor comisariale

Arhitectul care detine Grupul ROMPETROL nu se ocupa doar de politica, ci si
de “politica culturala”. ROMPETROL Holding detine, pe langa cotidienele
Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca -
fondate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de
Mircea Dinescu si Romania literara - girata de Nicolae Manolescu). Banii
proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani,
evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa,
administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculitele unor grupari care si-au
asumat functii comisariale ale spatiului public. Printre acestia se afla membri
fondatori si actionari ai Academiei Catavencu care au fost platiti cu suma de
8.626.095.788 lei, la data de 07.11.2002, din surse financiare ilicite mentionate
in raportul Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor. Matricea
functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural
reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si
apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana
ROMPETROL si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. Patronul este si
fondator al Institutului de Studii Liberale, intre ai carei membrii fondatori se
numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici si Andrei
Plesu.

Razboiul cu Justitia

Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati
personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si
razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de
procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima
organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale
statului. Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar
fi cea mai vasta, printre alte motive, si pentru ca “sa infiltrat la toate nivelurile
puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc
multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a
Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de
interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.
“Grupul de criminalitate organizata”

In septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului ROMPETROL.

Rezulta de aici ca, aproape un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu impreuna
cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat,
transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de
capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume
considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma
desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu
Patriciu este calificat drept un „grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin
cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii
ale statului - grup de criminalitate organizata.” Dosarul ROMPETROL arunca in
aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea
“capitalistilor” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu.
Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest
moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din
jurul sau a unor personaje asemanatoare - Dan Voiculescu, Marko Bella,
Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de
important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. Toti acestia sunt
cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa
incaseze ani grei de puscarie. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai
precizeaza: In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-
a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de
cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a
Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a
sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera
sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale
si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la
bursa a Rafinariei Petromidia. Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu
doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare
strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar
implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o
placa turnanta - se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul,
astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante
resurse - energia.
Conexiunea Vantu

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui

Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era
una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe
avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia,
Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este
stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era
asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui
Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea
ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni
ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea
dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul
lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi
anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de
parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea
sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI
cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu.
Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile
catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a
intamplat asa, in realitate Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe
actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vantu insa Patriciu nu ar fi reusit sa
puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu
schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte
al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si
reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale
Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales,
accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea
ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic
din sud-estul Europei - SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult
mai mica pondere - OMV, in conditii cu totul discutabile. Cand Basescu a
incercat o (timida) dezbatere publica pe aceasta tema au facut zid si Ion Iliescu,
si membrii guvernului Nastase. Actiunea de lichidare a grupului PETROM a fost
o forma de predare a Romaniei din punct de vedere energetic, statul roman fiind
astfel lipsit pe viitor de autonomie energetica. Castigul reprezentat de controlul
sistemului energetic si al unor importante ramuri industriale ale Romaniei
apartine unei mari puteri, Rusia. Obiectivul principal al Washingtonului -
eliminarea treptata a influentei rusesti in politica europeana - a primit o lovitura
directa si ca urmare a eurostangismului militant al petro-liberalilor lui Patriciu.

Rusia, liberalii Si virusul Antiamerican

Manifestarea cea mai pregnanta se vadeste in campania (cu note isterice)

retragerii trupelor din Irak. In vara anului trecut, Tariceanu si liberalii lui
Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor romanesti
din Irak, cazurile Spaniei si Italiei. La Madrid si la Roma guvernele sunt insa
socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul
stangist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre
europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant trotkist din
Franta anilor ‘60, Daniel Cohen - Bendit, un fan declarat al Armatei Rosii
sovietice. Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeana fata
de Statele Unite in domeniul politicii externe si de securitate, este asociat cu
gruparile comunistilor si ecologistilor create si finantate cu ani in urma de
Uniunea Sovietica, mai exact de o directie a KGB. Initiativa retragerii trupelor
din Irak, trambitata de Tariceanu, devoaleaza afinitatile cu discursul
antiamerican si antioccidental promovat de Rusia in plan european. Contextul
este totodata acela al planului instalarii de baze militare americane in Romania.
Rusia a reactivat retelele de agenti de influenta conservate in Romania si astfel a
ajuns presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa afirme ca deja
intrati in NATO ar trebui sa o lasam mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite.
Finul lui Tariceanu, cerea practic intreruperea parteneriatului strategic cu Statele
Unite. Agenta kaghebista Gisella Vass ar fi fost mandra de nepotelul ei. Tot
Bogdan Olteanu este cel care trage sforile pentru proiectata intalnire a lui
Tariceanu cu Putin, preparata deja de o recenta vizita a lui Patriciu in Rusia.

Melescanul lui Patriciu, gunoiul in costum Armani

De la inceputul lui 2006 asistam la o adevarata ofensiva a lui Dinu Patriciu in

stergerea responsabilitatii penale personale, cat si a complicilor sai. Eforturile
sale au culminat prin asaltul asupra guvernarii Romaniei care a devenit practic o
anexa a consiliului de administratie ROMPETROL. Teodor Melescanu actual
ministru al Apararii, a fost membru in Consiliul de Administratie al
ROMPETROL, intre 2002 si 2004. In conditiile in care principalul actionar al
ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci si intr-un litigiu
international cu statul roman, prezenta unor oameni in pozitii cheie din guvern,
care au fost remunerati de el cu sume importante, ridica serioase semne de
intrebare fata de cat de bine este protejat interesul public in acest litigiu.
Melescanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu,
ofiterul care a fugit in Occident inainte de 1989 (Traian Basescu l-a numit, pe
Melescanu, mai inspirat poate, “gunoi in costum Armani”). Melescanu a fost cel
care a legat PNL-ul direct cu partidul lui Putin, semnand un acord cu o
organizatie din Moldova sustinuta si creata de consilierul special al lui Putin,
Gleb Pavlovski.

Orban, pudelul care latra

Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv,

firma membra a holdingului ROMPE TROL, al carui principal actionar este
Dinu Patriciu. Orban a incercat recent, ca viceprimar al Capitalei, sa treaca prin
Consiliul Municipal o hotarare favorabila ROMPETROL. Instalat de Patriciu
drept sef al ofensivei anti-Basescu, Ludovic Orban a facut eforturi disperate
pentru a se remarca, prin obscenitate si trivialitate desantata, in ochii
adevaratului sef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban si-a dovedit fidelitatea
in perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, cand a sarit sa-si apere
patronul din calitatea de presedinte al PNL Bucuresti afirmand ca, “dupa cazul
Dinu Patriciu nici un cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta” -
jignind astfel toti cetatenii Romaniei care n-au nici un motiv sa fie pusi in
aceeasi oala cu jefuitorii economiei nationale. Tatal lui Orban a fost securist in
perioada cea mai neagra si mai plina de blestematii a Securitatii. Batranii
membri ai AFDPR care mai sunt in viata si-l amintesc inca pe macelarul din
Brasov, renumit pentru sadism si maniac al batailor crunte. A fost dat afara in
perioada anilor ’60, cand aparatul incerca sa isi schimbe fata. Ulterior, a lucrat la
Abator, unde, ca fost securist, si-a facut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind
in lot cu fostul director al ONT, serbanica, un caz cunoscut la vremea aceea. A
facut puscarie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fiie-su, Ludovic,
sa-si doreasca sa serveasca Partidul, astfel ca, dupa absolvirea facultatii de
Tehnologie a Constructiilor de Masini din Brasov, in 1988 si-a propus sa intre la
stefan Gheorghiu. Imediat dupa absolvire, la un an, a devenit, ajutat de
“structuri”, invatacel in ale activismului PCR la Stefan Gheorghiu.

Politrucul pe stil nou

Munca in fabrica nu i-a suras, vocatia de politruc fiind mult mai aproape de fibra
sa intima. Dupa revolutie, se metamorfozeaza in liberal, aripa deplin conspirata,
si se inscrie la continuatoarea scolii de activisti de partid “stefan Gheorghiu”, la
SNSPA, institutie fondata de ofiterii securitatii si activistii partidului comunist,
in sedii puse la dispozitie de SRI. Conducerea SNSPA era asigurata de cadre de
nadejde, apropiati ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o institutie ce urma
sa asigure necesarul, linia a doua de cadre si slujbasi ai retelei cominterniste care
apucase sa puna mana pe conducerea statului. Din acea perioada dateaza si
racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care isi
propunea, inca de pe atunci, preluarea patrimoniului romanesc in folos propriu.

“Famiglia liberala”

“Famiglia liberala” creata de Patriciu cuprinde numai astfel de “curati liberali”,

“pur sange”: Orban, odrasla de ofiter de securitate, fotomodelul Tariceanu,
crescut de colaboratorul Securitatii Dan Amedeo Lazarescu, Bogdan Olteanu,
finul si mana dreapta a lui Tariceanu, nepot al Gizellei Vass, agenta NKVD
direct implicata in dosare de crima si chiar cercetata dupa Revolutie o perioada,
pana cand, misterios, dosarul s-a topit si exemplele pot continua. Cat despre
Tariceanu, practic nici nu mai incap comentarii daca avem in vedere ca in
procesul ROMPETROL acesta depune marturie in favoarea companiei Bossului
si impotriva intereselor statului roman (desi, teoretic, reprezinta statul roman, ca
prim ministru!). Un simt de sluga fara egal sau aroganta unei sfidari fara
precedent l-a determinat pe Tariceanu sa-i ofere, initial, postul Justitiei
avocatului lui Dinu Patriciu in dosarul ROMPETROL, Cristian Iordanescu.
Informatia apare chiar intr-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevarul”. Am
fi putut fi un exemplu unic pentru intreaga Europa cu un ministru al Justitiei care
sa cumuleze si functia de avocat al unui cercetat penal! si toate acestea in
numele “reformei”, asigurarii functionarii statului de drept, garantarii
independentei justitiei si continuarii luptei anticoruptie.

Complicitatea lui Constantinescu

Patriciu si-a luat avant in afaceri prin complicitatea lui Emil Constantinescu
care, nu intamplator, este acum ideologul frontului anti Basescu. Plasarea lui
Constantinescu tot mai evidenta, in aceste momente politice din Romania, de
partea celor care tin prin orice mijloace sa intrerupa la mijloc, mandatul
presedintelui Romaniei, trebuie analizata cu mai multa atentie. Geoana,
Constantinescu, Sorin Rosca Stanescu si Voiculescu se vad des si dezbat
impreuna cu Patriciu un proiect numit Romania fara Basescu. Odata cu
instalarea Regimului Constantinescu Dinu Patriciu i-a cooptat pe Catalin
Harnagea si pe Dorin Marian, cel care raspundea la nivel inalt de Securitatea
Nationala, obtinand astfel suportul si propulsia SIE si a sistemului de siguranta
nationala. I-a recompensat ulterior pe amandoi, oferindu-le slujbe la
ROMPETROL. Tariceanu l-a mobilizat recent pe Dorin Marian la Cancelaria sa,
instalandu-l, practic, sef al campaniei anti Basescu. Resursele financiare nu vor
fi o problema, cata vreme campania este sustinuta de Patriciu.

Lichidarea lui Basescu

Constantinescu a primit, se pare, rolul de manager al acestui proiect al carui

mesaj definit chiar de el, este “lichidarea lui Basescu”. Cu alte cuvinte,
Presedintele Basescu trebuie infrant cu orice mijloace deoarece ne aflam in criza
–in stare de razboi total. Un prim efect al razboiului este suspendarea legii.
Asadar, Constantinescu a citat definirea fazelor, ne-a dezvaluit faza care
urmeaza – suspendarea legii, a moralei si a regulilor. Geoana propune sudarea
lui Basescu intr-un sarcofag de plumb sau alungarea din Romania (evident dupa
lichidare). Voiculescu si Rosca Stanescu au in acest razboi, rolul de ofiteri de
presa si diversiune. Constantinescu este ideologul. Cand spui ca intr-un razboi,
legile trebuiesc suspendate, ne indreptam spre un deznodamant al fatalului.
Basescu trebuie sa dispara –si in plus, lovitura trebuie sa fie fatala, pentru ca,
odata esuata, ea va genera un efect contrar. Constantinescu propune un proiect
politic care nu exclude suprimarea. Cand spui ca in razboi – legile se suspenda –
excluzi din start procedura electorala si votul democratic. Probabil ca poate fi
luata in considerare si fraudarea masiva a alegerilor printr-o Generare
premeditata de haos, urmata de o stare de urgenta declarata sub autoritatea
Parlamentului. Lucruri asemanatoare se petrec in vecinatatea noastra rasariteana.

Ucrainizarea Romaniei

Asemanarea si coincidenta miscarilor de pe scena politica a Romaniei si

Ucrainei nu sunt deloc intamplatoare. si aici si in Ucraina se da o batalie –
aproape pe fata - intre interesele rusesti si cele euro-atlantice. Noile evolutii din
campul politic din Romania, dar si din spatiul mai larg al vecinatatilor
rasaritene, Ucraina, mai ales, reclama o noua cheie de abordare, adecvata
dinamicii evenimentelor care sunt in derulare. Jocul lui Patriciu si sprijinul din
umbra sau fatis obtinut de acesta nu poate fi decriptat fara intelegerea acestui
aspect. Ucraina a lansat o adevarata batalie impotriva intereselor Romaniei, pe
toate planurile posibile, episodul recent, al transformarii Insulei serpilor in
district al Odessei, in scopul interzicerii accesului tarii noastre la rezervele
continentale submarine de hidrocarburi fiind doar varful aisbergului. Ne aflam
intr-o arie de intersectie a numeroase interese geo-politice, in mij locul bataliei
pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeaza a fi alimentate de
titeiul din bazinul Marii Caspice. O rivalitate energetica fara pre cedent se
ascunde in spatele numeroaselor dispute diplomatice si militare regionale. Din
aceasta perspectiva trebuie asezata grila de intelegere a rolului lui Patriciu si a ac
tiunii “grupului sau de crima or ganizata”.

Destructurarea economiei nationale

Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional condus de Patriciu a spalat
bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era
nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti
de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care
activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara
milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in
domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Afacerea ROMPETROL a
fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei
nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg
patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind
instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa
momentul 1989. Tandemul de astazi OMV - ROMPETROL este expresia unui
periculos monopol in industria petrolului creat prin contributia decisiva a “elitei”
corupte securistice si de partid. Cazul Patriciu si analiza contextului care a creat
situatia de acum este de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei
orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent
ilustrativ, este deja expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti, asemanatoare
celei rusesti. Nu intamplator oligarhia noastra este conectata direct cu omologii
de la Moscova. Eficacitatea Cartelului arata o remarcabila tenacitate.

PNL S.R.L.

Liberalii stau in pozitie de drepti in fata sefilor Calin Popescu Tariceanu (15
milioane de dolari) si Dinu Costache Patriciu (350 milioane de dolari). Pentru a
avea sprijin in partid, Tariceanu i-a luat asociati in firmele Intervam SA, Leader
High Tech SA si Sopas SA pe colegii lui Sebastian Vladescu, Andrei Chiliman,
Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan
Constantinescu, Ion Basgan. Dupa ce a reusit sa puna mana pe PNL si sa scape
de contestatari, gruparea Tariceanu - Patriciu se poate lauda ca detine controlul
asupra partidului. Constienti ca, pentru politicieni, banul este cel mai important,
cei doi afaceristi sau asociat cu senatori, deputati si primari din PNL. Patriciu a
subjugat intreaga Filiala PNL Prahova, iar ceilalti colegi sunt tinuti la respect
prin relatiile de afaceri, in care, bineinteles, sefii cei mari sunt patroni sau
actionari majoritari. Este motivul principal pentru care, in urma cu doi ani,
Theodor Stolojan spunea ca PNL s-a transformat intr-un SRL.
Legaturile de afaceri ale gruparii Tariceanu- Patriciu cu membri PNL

Firma Intervam SA este una din multele societati la care este actionar Calin
Popescu Tariceanu, premierul Romaniei. Interesant este ca printre actionari
gasim nu mai putin de 6 liberali: Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George
Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan.
Chiliman este primarul sectorului 1 din Bucuresti, Basgan, parlamentar de
Teleorman, Cojocaru - fost parlamentar de Brasov, Constantinescu, senator de
Brasov, iar Dan Rusanu este deputat de Hunedoara. Cel mai cunoscut este
George Danielescu, zis si SAFI. Alaturi de acestia, pe lista actionarilor mai apar
alte firme, la care, intamplator, sunt actionari liberali: ARI Electronics Invest
SRL, Banca Romana pentru Relansare Economica Libra Bank, Flanco Import
Export SRL, Publimedia SRL, dar si fantomatica SC ARABESQUE
INVESTMENTS INTERNATIONAL SA, cu domiciliul in Insulele Virgine. La
Leader High Tech SA, printre partenerii lui Calin Popescu Tariceanu il gasim pe
fostul ministru de finante Sebastian Vladescu, dar si firma SC Medist SRL.

Banii si relatiile “baietilor destepti”

Este cel putin dubios cum atatia liberali sunt asociati cu Tariceanu si cu Patriciu
in diverse firme. si nu numai cu ei, in cercul baietilor destepti intrand, mai nou,
Sebastian Vladescu, Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu si altii. Sa nu mai poata
acesti politicieni sa faca afaceri cu altcineva? Sau poate ca tocmai banii si
relatiile – unele chiar in PSD - de care dispun Tariceanu (15 milioane USD,
conform Topului 300 Capital) si Patriciu (350 de milioane de dolari) sa fie
hotaratoare in alegerea celor doi ca parteneri. PNL nu mai este un partid in care
sa primeze interesul public si politic, ci unul in care guverneaza legea banului.
Este un fel de SRL al lui Tariceanu si Patriciu, ambii implicati in megaafacerea
ROMPETROL.

TUNUL ROMPETROL
Castigurile realizate de mai multe persoane importante de pe scena politica, in
urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare: * Camelia
Rodica Voiculescu: 480.000.000 de actiuni x (250-116) a 64,3 miliarde lei *
Attila Verestoy: 70.000.000 x (300- 116) a 128,8 miliarde lei

Castigurile realizate sau partile de realizat de catre persoanele care au cumparat

de la Saltville pentru un pret mediu de vanzare, de 650-660 lei/actiune

* Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 x 650-250) a 192 miliarde lei

*Attila Verestoy: 70.000.000 x 650- 300) a 17 miliarde lei * Calin Popescu
Tariceanu: 10.000.000 x (660-500) a 1,7 miliarde lei

Tariceanu a fost implicat in SAFI

Firma Societatea de Administrare a Investitiilor SAFI – Invest SA Numar de

inmatriculare J40/15812/1994, acordat la 24.08.1994 - 19.12.1996 – Calin
Popescu Tariceanu intra in SAFI - 18.05.1999 – Calin Popescu Tariceanu iese
din SAFI - In 1996, Consiliul de Administratie al SAFI era format din Viorel
Catarama - presedinte, Andrei Ion Chiliman membru, Radu Boroianu - membru,
Dan Rusanu - membru, Bogdan Stanca – membru. Din cele 43.208.013.467 de
titluri de participare la SAFI, liberalii detineau un activ de 251.203.959.581 lei. -
Cand s-a mirosit caderea catastrofala a SAFI, cei din conducere, in frunte cu
George Danielescu si Tariceanu, si-au retras zeci de miliarde de lei. Premierul,
acum proprietar al mai multor societati comerciale, inclusiv al celei ce se ocupa
de importul de autoturisme Citroen pentru Romania, ATS, a imprumutat cateva
zeci de miliarde necesare unor asemenea afaceri de la SAFI, adica, mai exact, de
la oamenii care au cotizat. Prabusirea SAFI, in 1996, a lasat cu buzunarele goale
si a adus la disperare circa 106.000 de investitori, care si-au depus agoniseala,
tentati de dobanzile mari promise.

PNL Si recuperarea filierei PSD - Moscova via Chisinau

Intre PNL si PSD exista insa si un alt fel de “lucrare impreuna” decat cea
vizibila pentru toata lumea. In privinta proiectelor legate de romanii din afara
granitelor functioneaza o coniventa semnificativa care da masura “diferentierii”
ideologice dintre PSD si PNL. Desi anchete ale institutiilor specializate au scos
la lumina fapte ce dovedesc implicarea guvernarii PSD in acte penale si actiuni
antiromanesti, PNL a continuat aceeasi politica dusa de regimul Nastase fata de
romanii din afara granitelor.

Titus Corlatean a dat banii Guvernului Romaniei oamenilor Moscovei de la

Chisinau

Raportul oficial al Curtii de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control

financiar arunca o raza de lumina asupra proportiilor jafului si ilegalitatilor din
timpul gu vernarii PSD si, in acest caz, a implicarii actualului secretar general al
PSD, Titus Corlatean, in sponsorizarea oamenilor Moscovei de la Chisinau pe
vremea cand era responsabil al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de
Pretutindeni. Raportul, realizat pe parcursul anului 2006 si cuprinzand
verificarile asupra perioadei 2004-2005, are sute de pagini si fotografiaza
neregulile din toate institutiile romanesti. Una dintre cele mai explozive parti din
documentul Curtii de Conturi este cea referitoare la modul de utilizare a
fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru
romanii de pretutindeni. Se demonstreaza ca statul a fost prejudiciat, cu zeci de
miliarde de lei, iar organizatiile care au derulat aceste fonduri au fost date pe
mana Justitiei. Cu un an in urma, un functionar al Departamentului a starnit un
scandal rasunator, afirmand public ca alocarea fondurilor catre romanii din afara
granitelor, proces secretizat de Adrian Nastase, s-a facut pe criterii cu totul
anapoda. Fonduri ale statului roman au fost dirijate in beneficiul unor agenti
dovediti ai Moscovei, cu implicarea unor cadre corupte din serviciile romanesti.
Actualul secretar de stat responsabil pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni,
Mihai Gheorghiu, instalat de PNL, a refuzat sa sesizeze Procuratura cerand doar
un Raport al Corpului de Control.

Curtea de Conturi dezvaluie jaful din timpul Guvernarii Nastase

Un Memorandum realizat de un functionar al MAE, inaintat Guvernului
Romaniei in mai 2005, arata urmatoarele fapte - confirmate acum si de
laborioasa cercetare a Curtii de Conturi: in toate proiectele nefinalizate sau
defectuos finalizate se intalneste aceeasi ecuatie: un grup restrans de persoane a
distribuit clientelar, pe criterii cu totul straine interesului national, sume
fabuloase de bani unor reprezentanti ai unor organizatii din Republica Moldova,
fara a urmari finalitatea reala a cheltuirii sumelor decontate. Acest mic grup de
persoane, care include si functionari guvernamentali, precum si persoane care
graviteaza in jurul unor centre de putere politica apartinand fostilor guvernanti,
se poate face vinovat de abuz de putere, trafic de influenta, deturnare de fonduri,
insela ciune. Pe langa irosirea fondurilor publice si a utilizarii necorespunzatoare
a acestora, se adauga dezinformarea cu buna-stiinta a opiniei publice si a
autoritatilor romanesti si straine, prin rapoarte si “analize” lipsite de orice
relevanta si prezentate drept materiale rezultate ca urmare a unor investigatii
costisitoare. Grupul responsabil de toate acestea si-a propus, si a reusit in mare
masura, arogarea rolului de instanta de analiza si interpretare a problematicii
spatiului exsovietic si, cu precadere, a Republicii Moldova.

Coruptia societatii in civil

Memorandumul amintit, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, scotea la

lumina fapte grave de coruptie. Ulterior, datele au fost confirmate de ancheta
Curtii de Conturi a Romaniei, referitoare la modul de utilizare a fondurilor
alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de
pretutindeni, care s-a incheiat la sfarsitul anului 2006. Trei organizatii care au
prejudiciat statul au fost date pe mana Justitiei. Toate cele trei organizatii din
Iasi, Centrul pentru Democratie Iasi, Fundatia Academica Petre Andrei Iasi si
Centrul de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, reprezinta in fapt acelasi
grup, membrii lor avand stranse legaturi. Toate aceste ONG-uri sunt controlate
de oameni apropiati unor cadre corupte ale structurilor serviciilor secrete si sunt
strans legati de PSD. Iulian Chifu, prezent adeseori pe postul Realitatea TV, ca
director al Centrului de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, este fondator
si al Centrului pentru Democratie Iasi. Doru Tompea, membru fondator al
Centrului pentru Democratie Iasi, era si membru al Biroului Judetean al
Partidului Social Democrat si a fost directorul de campanie al Uniunii
PSD+PUR. Tompea este, in acelasi timp, presedinte al Fundatiei Academice
Petre Andrei, actionar al acesteia si, totodata, decan al Facultatii de Psihologie
din cadrul Universitatii Petre Andrei, universitate particulara care apartine
Fundatiei Petre Andrei.

Plan rusesc sustinut la Bucuresti

Centrul condus de Iulian Chifu, un apropiat al senatorului PNL Teodor

Melescanu, a inventat si un Plan comun pentru Transnistria impreuna cu alte
ONG-uri controlate de serviciile de informatii din Ucraina si Republica
Moldova. Prezentata cu fast la Comisia pentru Politica Externa condusa de
senatorul PSD Mircea Geoana, facatura prin care se introduceau in spatiul
politic idei vehiculate de Rusia a subminat intr-o oarecare masura initiativele
Institutiei Prezidentiale a Romaniei in zona. Atat in boardul Centrului de
Prevenire a Conflictelor, cat si intre fondatorii Centrului pentru Democratie Iasi
se afla Gabriel Micu, functionar al DRRP, consilier si reprezentant special al
fostului secretar de stat Titus Corlatean. Micu, propulsat de Hrebenciuc a facut
parte din 1995 din tot felul de comisii guvernamentale, din Consiliul pentru
Minoritati Nationale, apoi din 1997 apare in cadrul Departamentului pentru
Protectia Minoritatilor Nationale, este integrat in MAE, ca director in Directia
Consiliul Europei si Drepturile Omului, este ulterior insarcinat cu interimatul
reprezentantei diplomatice din Cipru pana la sosirea lui Costin Georgescu si
apoi este numit sef al Directiei Moldova.

Corlatean si Nastase au sprijinit oamenii Moscovei

Prezenta sa atat in interiorul departamentului care aloca banii, cat si in or

ganizatiile care primeau banii reprezinta un conflict clar de interese. Bugetul
Departamentului Romanilor de Pretutindeni, condus de Titus Corlatean, secretar
de stat si purtator de cuvant al partidului, a fost secretizat de Adrian Nastase,
ceea ce a permis fraudele si suportul mascat al guvernarii PSD in favoarea
politicienilor creati si sprijiniti de Moscova. PSD, prin DRP, a contribuit masiv
la sustinerea candidatilor Moscovei la Chisinau, acordand, pe langa bani, si
sprijin politic nemijlocit. Chiar seful de campanie al Blocului Moldova
Democrata condus de fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean, era un
pesedist din Iasi, Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul
senatorului PSD Ioan Solcanu, fostul sef autoritar al Iasiului. Agregatul PSD-
ului local ii cuprinde pe Tompea, Nechita, Solcanu, la randul lor direct legati de
Radu Timofte. Liderul Blocului Moldova Democrata - Serafim Urechean - a
sustinut public candidatul Rusiei in Ucraina, Viktor Yanukovici si echipa sa
ruseasca. Iar seful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb
Pavlovsky, a fost si coordonatorul echipei rusesti de campanie a moldovenilor
lui Serafim Urechean. Potrivit unor surse publice, Urechean este totodata un
apropiat al prim-adjunctului SIE, Silviu Predoiu.

Curtea de conturi demasca hotia

Raportul Curtii de Conturi a sanctionat ilegalitatile patronate de Titus Corlatean,

actele de control intocmite in urma verificarii Fundatiei Academice “Petre
Andrei” din Iasi, Asociatiei Centrul pentru Democratie din Iasi, precum si
Asociatiei Centrul pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning din
Bucuresti – institutii care au utilizat fonduri destinate romanilor de pretutindeni
in anul 2004, fiind inaintate organelor de cercetare penala, neavand, pe moment,
caracter public. In timp ce Romania sustinea in Moldova reteaua intereselor
rusesti, oligarhii rusi investeau masiv in obiectivele industriale din Romania.

ALRO - povestea adevarata

Povestea ALRO este povestea tuturor guvernelor Romaniei din 1990 incoace.
Este ridicol sa vii astazi si sa pretinzi ca ALRO ar avea de-a face cu Basescu sau
(doar) cu... Stolojan. Anul trecut, celebrul luptator antisovietic Vladimir
Bucovski a vizitat Romania si ne-a spus in fata, transant, ca noi avem KGB-ul in
Romania, cu LukOil si cu sectorul industriei de aluminiu. Asa cum toate
sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera,
Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate
de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in
Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru
industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe
imediat dupa Revolutie. ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca
societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul
Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in
martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a
Romaniei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din
Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de
la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de
alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din
aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior,
restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari - cum o
spune foarte clar Bucovski - a serviciilor rusesti. In mediul de afaceri din
metalurgie se stia ca tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de
concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana,
astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un anumit monopol care s-
ar putea instaura pe piata romaneasca de profil. Totul pleaca de la un singur
nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros.
Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul
sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid
Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko,
specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de
dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica
din Romania.

Aluminiu pe tava Kremlinului

In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO

Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A
fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO
tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse
de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005,
prin care grupul Marco Industries si-a marit participatia la capitalul ALRO de la
76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina
cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006,
ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia
intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO
controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care
impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro.
Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie
prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea
Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la
Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut
pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP
in 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este actionarul principal al
producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom
fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum
Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe
Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii
companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA -
67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557
milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand
mai multor actionari.

Gazexportul rusesc

Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de

firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off
shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions
din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri
intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a
producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la rindul sau, face parte din
Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in
special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepind cu anul 2002,
CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra comertului
de gros, precum si asupra furnizarii de energie electrica la instalatiile de
aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de
contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca
Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul Marco International
a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si
pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai
cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la
inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni, a combinatului. In urma cu
doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a
fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de
desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul
Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat.

Ginerele lui Kucima pune mana pe Tulcea

Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral,
singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral
UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care
face parte din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena
Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima,
unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile
siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta
fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine,
„Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului
Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investiga tii americane, in septembrie
2003, in legatura cu fostul premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin
activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct
interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (actual deputat in Rada
Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat
direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii
Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in
1994.

Filiera americana

In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la

Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu
seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui
imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om
de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si
creeze o imagine internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul
prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane - miliardarul
George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de
sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg
cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului
Monetar International, Stanley Fischer. La inceputul anilor ‘80, Mark Rich,
printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul
exporturilor de neferoase din Rusia, a cumparat toata productia anuala de
aluminiu si cupru a Rusiei pentru a da un „tun“ in SUA. „Tunul“ i-a reusit si s-a
umplut de multi bani. Rich a revenit in anii ‘90 la Bucuresti, incercand sa preia
Hotelul Athenee Palace. Atat Rich, cat si Timis sunt adanc implicati si in
industria petrolului si gazelor din Romania. Dar si in spatiul rusesc. Rich era la
un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.

Economia de partid invizibila

„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului

Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat «Masuri de Urgenta
pentru organizarea activitatii economice comerciale si exterioare a partidului»
care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru «a crea
sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile». Un an mai tarziu,
seful KGB, Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua
misiune a agentiei ca fiind aceea de a apara «reformele economice» impotriva
noilor elemente criminale, in fapt apararea economiei de partid invizibile. Pana
in 1992, conform lui Yasmann, cel putin 80% din companiile mixte din
Federatia Rusa erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“. Armand Hammer a
fost primul om de afaceri occidental care a participat in companiile mixte
controlate de KGB din Uniunea Sovietica. Supranumit „printul capitalist“ de
catre KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani si a
devenit primul si singurul capitalist american caruia i-a fost acordat Ordinul
Lenin. Oameni si companii din Statele Unite si din Rusia au in comun interese si
participatii la diferite nivele. La noi, la o scara mai mica, „oamenii lui Ilici“ s-au
intalnit cu „oamenii lui Kucima“, care s-au intalnit cu „baietii lui Putin“, iar din
toate aceste intalniri a rezultat o Rusie mai trainica, mai puternica, mai infipta in
Romania ca niciodata.

Centrul de Afaceri Romano-Rus si afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete

Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi

proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un
organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societate comerciala. Se numeste
Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de
informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.
Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost arestat in dosarul
furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu
grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri
GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani
si pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi
afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Iuri
Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in
inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea
licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a
fost consilierul lui Evgheni Primakov - fost sef al KGB si actualul presedinte al
Camerei de Comert a Rusiei. Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu
Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de
decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin
suveici off-shore si „firmemama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa
cu multe dintre companiile lui Marc Rich.

Mircea Popa si reteaua firmelor rusesti

In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent
KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-
shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean
moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu. ”Rusia la Zi” este
sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic. Din perioada
PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a
remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are
vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
Relatia sa cu Cosmin Gusa, al carui consilier oficial este de multi ani, dar si
relatiile speciale pe care si le-a format in Rusia fac din Mircea Popa un personaj
pitoresc. Scriitor mediocru a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor de Zaharia
Stancu fiindca era scriitor doar cu numele desi beneficia de toate avantajele de
pe urma acestui statut. A facut greva foamei, la plesneala, in fata Uniunii si a
cerut azil in Rusia fiindca “nu era lasat sa scrie literatura comunista autentica”.
A aparut pe prima pagina din Pravda si Ceausescu, ca sa scape de scandal cu
rusii, l-a numit director de cinematograf (Miorita). Din acea perioada dateaza
relatia sa cu Sorin Rosca Stanescu. Si Bacanu era contactat cam in acelasi timp
de un agent al KGB care i-a propus sprijinirea unor activitati de perestroika in
Romania. Au scos un manifest numit “Libertatea”. Ca urmare a documentarii
relatiei sale cu un ofiter din cadrul Ambasadei Ruse si a gasirii probelor ca
acesta era instruit pentru operatiuni specifice agentilor de influenta Mircea Popa
este arestat, in decembrie 1989. A stat in celula cu Mircea Raceanu. A fost
eliberat pe 22 decembrie, dizident. Dupa 1990 a infintat sindicatul “Fratia” si l-a
instalat in fruntea sa pe Miron Mitrea. I-a pacalit pe americanii de la AFL-CIO,
cea mai mare centrala sindicala si a scos sume mari de bani de la ei, reusind
crearea unei intregi retele sindicale si nu numai cu bani americani. Legaturile
sale cu rusii s-au intensificat. Proiectul deschiderii unor relatii privilegiate cu
rusii este imbratisat si de alti amici ai Marii Rusii printre care si George
Constantin Paunescu.

Mogulii media si servitorii lor

Mogulii sunt cei care detin haturile dinozaurilor media. Ei nu dispar din viata
publica. Ei sunt cei care au cladit presa in Romania. Fiecare in parte declara ca a
format cel putin 100 de jurnalisti, dintre cei care acum au inceput sa ocupe
functii de conducere in media. Au facut scoli de presa in interiorul redactiilor,
dar au transmis propriu model viciat. Pe structura incropita de ei s-au cladit
radiourile si televiziunile, fiindca in primii ani s-a dezvoltat presa scrisa care a
exportat masiv forta de lucru catre audiovizual. Dinozaurii au format si
consumatorii de media. Ei au format si modul in care reactioneaza politicienii,
oamenii de afaceri, publicitarii si chiar interlopii vis-a-vis de jurnalisti: totul este
de vanzare, orice este negociabil. Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor
din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au inceput si cum au
procedat cativa dintre ei.

Succesorul lui Tinu-KGB, C.(T.) Popescu

Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, in Bucuresti, fiul lui Tudor si

Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat oficial in str.
Feroviarilor nr. 52, Bucuresti. Actualmente presedintele cartelului patronatului
din presa - Clubul Roman de Presa – Popescu, director al cotidianului Gandul,
calitate in care afirma ca Basescu mai merita doar voma sa, este succesorul lui
Tinu-KGB si poate unul dintre cei mai toxici agent de influenta anti-Romania
din media centrale. Cand a venit la „Adevarul”, in ianuarie 1990, mult timp dupa
ce zgaltaiala din de cembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la
rand pe cateva mese de la sectia „scrisori”, aflata la mezanin. La vreo
saptamana, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze in scurt timp), Darie
Novaceanu, director al ziarului „Adevarul”, a facut uz de influenta lui la Petre
Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un
apartament in cartierul „Aviatiei”. Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat
un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a inceput sa scrie la comanda
lui Darie, in functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Lansarea si-a
facut-o conducand minerii la sediul redactiei „Dreptatea”. Dar de ce nu avea
casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre
fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l
permitea in calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste
(dupa cum se recomanda). Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de
ei.

Servitorul lui Taher

Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni
si Foraje „Geofizica”, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian
Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul
de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia).
Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui
Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”.
De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul”. Darie
Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate
mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea (in favoarea
mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat
sa-i treaca „Adevarul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l
tovaras la parte pe C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat
afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea
in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie
Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare” fulminanta. Debarcarea in 1991,
a fostului direc tor Darie Novaceanu a fost un moment crucial. Popescu si
Dumitru Tinu au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit
privatizarea patrimo niu lui fostei Scanteia. Toate bunurile inclusiv imobilele au
fost luate de alte persoane, redactia „ramanand doar cu pixurile in mana”. CTP a
ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu
prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru
Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic.
Tinu aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de
publicitate infiintata inca din 1991 – Colosal Import Export. La fel, aparea
actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul „Marul de
Aur” de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu
martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor
Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Din acel moment, cei doi
au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti
Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si
construiasca mai multe vile si in Bucuresti. C.T. Popescu si-a facut si un credit
preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze
inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si
vila de la Breaza.

Tunul lui Popescu

Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand
arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui
Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul” de la ceilalti colegi ai
lui si sa le stranga intr-o singura mana - pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si
fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in
total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce?
Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce
suma fabuloasa a luat el!

Musamalizarea anchetei Tinu

La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja

cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la
concluzia unui accident. si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi
tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui
Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul”, fixandu-si un salariu de
10.000 de euro. Impreuna cu Ana Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul
natural al celui ce-l facuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu. Intre timp, s-a pus pe
facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor
simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul” si firmele lui capusa
Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii. Firmele aveau doar cate o
camera in spatiul ziarului „Adevarul” la Casa Presei si cativa salariati, dar
profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa
interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute
de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia
mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum
sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).

CTP, hot taxat

In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din
functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul”, astfel ca Popescu, impreuna
cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul”, incercand sa distruga „Adevarul” – fara
scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie
Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La infiintarea noului
cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile
vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul” (suma de 650.000 de dolari, cum a
declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu). Intre timp, C.T. Popescu isi
cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face
interesanta o declaratie de avere din partea lui. Dupa un an de zile, „Gandul” lui
Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute)
si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americanoevreies
ti care detine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, sa
retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi
bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand
anchetele impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile
acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec:
„mare om, mare caracter”. Intr-adevar! Seful gazetarilor din Romania, cel ce a
ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are
o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in
topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui.
Ramane de vazut cu ce se va alege. si nu doar in privinta averii.

Operatorul Adrian Sarbu

Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie” a fost luat sub aripa
protectoare a prim-ministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit
consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat,
de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman. In aceasta
calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu
aruncarea coletelor “Romaniei libere” din trenuri sau/si arderea editiilor care se
foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce
arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media
si pune bazele ziarului „Cu rierul National” – primului ziar privat – impreuna cu
unul dintre fratii Paunescu. Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe
construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul
radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea,
transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste,
tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de
formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si
Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu
mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de
firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub
fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu
parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul
Adrian Sarbu.

Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii

Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de

cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului
Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din
Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina
peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum,
Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire
a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central
European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al
coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din
Romania o parte din afacere, asigurandu- si protectia politica si securistica si, ca
atare, posibilitatea largita de jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion tiriac, cu
un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul
urmasilor FSN. Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea
datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000
000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa
confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300
de miliarde de lei, aproximativ 40 de milioane de dolari SUA. Actionarul
american al Media Pro - Central European Media Enterprises (CME) - tocmai
depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission
(Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe
trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor,
iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt inca inaintate spre
aprobare autoritatilor fiscale romane”. Guvernul Nastase a tinut secreta
reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu
actionari CME (66%), Ion tiriac si Adrian Sarbu.

Pro, cimitirul elefantilor PSD

Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania - Media Pro International,
Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut
public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000”, mentiona restante
fiscale ale Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!).
Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu
acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-
ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa
acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt
cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste - cazul bardului Adrian
Paunescu, sau pe doi bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan
Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe
Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la
Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian
Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.

Ingineriile Tiriac-Sarbu

“Ingineriile” financiare dintre tiriac- Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi

amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o
contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din
Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri” Dan Voiculescu si
diversi “analisti” super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita. Acesta
din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul
din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul
Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea

Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului
post de televiziune la acel moment - Televiziune Romana “Libera”. Dupa o
evolutie de “baiat de viitor”, Burci impreuna cu de “faimosul” contrabandist
Bobic, pun mana pe Prima TV ocupanduse, evident, pe langa imaginea
sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom
SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai mica ca ProTv,
avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari SUA. Inginerii PSD ai emisiei
Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700. 000 si
cheltuieli de 2. 000. 000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie - 2 august 2001, in
contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul
de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ
5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training
Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere
in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este, de
asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate
aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si
Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului:
Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia
Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR
Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei
televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de
catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu sase milioane USD finantarea
cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie
2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja
suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti
din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum
ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor din subordinea sa
in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV
in Mitrea TV.

Ion Cristoiu

Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 71 are de

ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru
putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit
redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In 79 este numit
redactor sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza
Secventa si suplimentul Tineretul Liber. In 87 reuseste sa ajunga redactor sef la
revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90
este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista
Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator.
Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de
mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu
puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui
Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. In 92
a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa
plecarea de la Evenimentul Zilei Cristoiu a pus umarul din punct de vedere
editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara
de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar
la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura
Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care
detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un
actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar
Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si
Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp,
relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a
pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile
de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre
sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.

Petre Mihai Bacanu

A debutat la terminarea liceului, intr-un ziar local din Braila, in ‘59. A lucrat la o
revista studenteasca in Galati – Amfiteatru. Inca din ‘70 lucreaza la Romania
Libera , de unde nu pleaca decat pentru un „sejur” in inchisoare. De ce? Pentru
ca la sfarsitul lui 88 scoate un ziar ilegal, Romania , iar in ianuarie’ 89 toti cei
care au participat la editarea ziarului sunt arestati. Bacanu se afla si sub influenta
Ambasadei URSS de la Bucuresti. Colegii sai primesc 3 luni de inchisoare, el
ramane inchis pana in 22 decembrie. Imediat preia conducerea ziarului Romania
Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Bacanu se gasea pe
lista de actionari sau administratori la mai multe firme: Aflux Publiprod,
productie cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si
serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al
Casei Nationale de Asigurari, candidat la Camera Deputatilor din partea
PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte
general iar Societatea R este actionar alaturi de alte 4 firme din Romania si
Italia; Perfect Press, fara obiect de activitate declarat, societate formata dintro
societate romaneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea
R care tipareste Romania Libera, unde in acte apare si ca administrator al carui
mandat a expirat in februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie
de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana,
unde apare ca administrator incepand cu jumatatea anului 2004. Cateva
mentiuni speciale merita Bacanu – date care definesc portretul sau mai putin
cunoscut. Legaturile sale cu agenti rusi, camuflati in ziaristi, la Novosti sau alte
publicatii au continuat si dupa 1990 dar au fost necunoscute americanilor care i-
au pus la dispozitie, cu naivitate, dupa cum se consemna ulterior intr-un raport
de audit american, sume impresionante de bani, pentru anii aceia. Raportul
american consemna, cu obida, irosirea a peste un milion si jumatate de dolari
pentru o publicatie sterila si recomanda evitarea sustinerii pe viitor a unor astfel
de proiecte. Bacanu a concentrat si capitalizat in folos propriu bani proveniti din
Occident, a mimat cu talent “lupta cu structurile”, nu fara a le servi pe dedesubt
cu varf si indesat. Lui i se datoreaza ratarea unui moment care ar fi putut fi
crucial pentru societatea romaneasca postcomunista. Campania de astazi legata
de deconspirarea agentilor securitatii ar fi putut incepe in 1990 si cu totul altfel
ar fi aratat lucrurile astazi. Arhiva sectiilor Securitatii situate in zona centrala
Capitalei care a ajuns in groapa de la Berevoiesti a fost oferita de Bacanu
personal unui fost anchetator al DSS, procurorul Dinu, care a preluat din mana
lui Bacanu documentele stranse de ziaristii prezenti al Berevoiesti. Cei 18 saci
plini varf cu documente operative strict secrete aproape intacte, contineau
informatii care ar fi putut clarifica ceea ce de zece ani CNSAS-ul se face ca face
si nu-i iese deloc. Cea mai mare parte a liderilor din spatiul public erau cuprinsi
in arhiva pe care a vrut sa o distruga SRI-ul si pe care a recuperat-o prin Bacanu.
Ce a primit la schimb Bacanu stie doar Dumnezeu, care vede.

Cornel Nistorescu
Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la
terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct
la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre
Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in
afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de
restrictii. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o
ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in
Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri
importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza
Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se
ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai
detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de
publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv,
Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la
Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa
cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este
administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte),
unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si
actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu
administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM
(prin firma Europe Developpment International Romania). Urmeaza un pachet
important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu
detine inca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine
integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si
Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a
fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei
cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului
publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru
aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate
recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie
anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in
posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul
petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati
conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a
achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio
Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin
Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe
piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost
suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest
ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori
Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din
fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta
de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu
(colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel
care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.

Sorin Rosca Stanescu

A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al

Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la
Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la
departamentul Social. Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar
comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului
„Romania Libera”, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de
investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat
cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a
bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este
unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost
fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat
afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si
coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care
se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub
coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii
propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare
ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de
afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt
timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele
din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service.
Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a
imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin
Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7
dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut
actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas
administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare
pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul
Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care
editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni
la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele
CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces
Press” iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine
procente in agentia de stiri „Rusia la zi”, la „Ziua de Constanta” si in tipografia
„ESOP Omega”. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura
cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de
scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co
95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism
(Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).

Horia Alexandrescu

A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la

Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio
problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia.
Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie.
Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian
Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate
5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin
Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in
momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare.
Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana
si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a
realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru” pentru
servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor
prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul
media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a
sa este „Trustul de presa CROM”, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca
actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din
Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5
actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu
condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este
Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este
Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri
economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al
Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa
dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-
uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.

Mihai Tatulici

A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la

revista Universitatii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor
sef. In a70 ajunge la Viata Studenteasca. In 71, dupa terminarea facultatii, este
pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj. Ajunge
secretar general de redactie in a79, dar este dat afara. Nu pentru fronda
anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie
scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In a80
ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in a89. Face parte
din cercurile vesele” ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde
facand emisiuni pentru tineret la TVR. Are probleme deoarece era etichetat
drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme,
agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile
Televiziunii, la “Revolutie”. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau
special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al
patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de
unde in a95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In a96 fondeaza Clubul
Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV.
Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista
Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de
productie cinematografici (N&T Trading). Detine apoi impreuna cu
omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la
stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar
Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la
Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu
produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma
Mediafest. Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima
organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o
operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune
unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea
sa de jurnalist.

Corneliu Vadim Tudor

S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A

activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la
revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe
cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin,
ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75. Mai bine de 14 ani lucreaza
in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa- si depuna brusc
legitimatia de agentie si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide
impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare” in iunie 90. Revista
este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei
Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim har tia
tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este
pornit si partidul Romania Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si
revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul”. Vadim are actiuni doar
in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de
presa, Anota Impex.

Dan Voiculescu

Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata

firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media
o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci
angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica.
Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul
de Bucu resti. In vara lui 93, Voiculescu inves teste in cotidianul Jurnalul
National, pro iect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul
Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor
(unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara.
Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta
pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in
perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de
Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la
SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic
trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile,
cat si un partid – Partidul Conservator fost Umanist

Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati

In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub

contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie,
dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voicu
lescu”. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa
alaturi de ei. In anul 2000, “purul” Voicu lescu este alaturi de creatia politica a
lui Iliescu, paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiul lui Dan Voiculescu
- transferata copiilor - judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si
contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si
Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele
economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul
imperiu mediatic un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie
aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza
importuriexporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.

Biografia lui Dan Voiculescu

Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce

se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui
Ceausescu. - la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST
- EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr
57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul
exterior; - la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la
01.09.1978 a fost avansat sef birou; - la 01.03.1982 este transferat la Camera de
Comert si Industrie a RSR - Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta
forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director; - la
01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a
detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza
Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director
general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari; - in perioada
1984-1989, cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al
CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept
directorul general al firmei Securitatii - Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992
de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze
afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate
continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara
concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn
etc). Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS)
aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R.
Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in
administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti
directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau
administratori in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost
vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror
actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima
Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a
BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO
INTERNAtIONAL S.A.; Dupa decembrie 1989, o mare parte din securistii de la
ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO,
unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui
Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE - BANCOREX au sters urmele
acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi
pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste
conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat
de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.
Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din
DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in
afaceri” dupa 1989.

Presa lui Vantu Si Luca

Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma
Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul
prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele
VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best
Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a
certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul
National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL
sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL - 10%.
“Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la
randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine.
Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca
Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al
cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei.
Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” - constituita in septembrie
2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in
actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA.
Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane
fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote - GM
Invest - 7,69%, Fercell Limited - 6,57%, Radoway Ltd. - 9,9%, Stonecom Tld -
9,9%, Stonitec Ltd. - 9,9%, Delta Asigurari - 9,9% Rosca a reusit atunci un prim
“tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri
publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana,
caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de
la stat in buzunare private.

Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru

Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata
de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si
Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume
pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua
offshore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%).
Elbahold Ltd. (Cipru), “mama” Comac Limited este actionar majoritar
(49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati
sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor
profituri uriase. Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua”. Elbahold
Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio
Total, prin intermediul COMAC LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac
Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI
Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel
si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%). Elbahold Limited are un
actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited - un alt offshore in spatele caruia (la
fel ca in A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei ciprioti, frati,
avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar
niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor
proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar
(51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul
Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International
SRL. Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este
asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are
sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate
combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al
Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu
si a devenit unul dintre oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru
acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca
Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au
fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac
Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL. Lucian
Boronea, directorul general al acestei firme a fost manager al sucursalelor din
SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism
patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM
Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor. Dupa ce Gelsor a fost
suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati
de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza
si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza
revista „Bilant” asociata direct cu sotii Carmen si Constantin Rudnitchi. In Print
Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul
revistei iesene „Opinia Studenteasca”. Comac este asociata si cu X-Oil, care
apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar” din Republica Moldova.
Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte
al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai
lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate dintre
afacerile legate de FNI.

CRP - Cartelul Presei

CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media a fost un
fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi
sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre
proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un
patron din CRP, sa nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au
fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au
adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand
dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si
manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici capitalul de
munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti” si nepriceputi in
“afaceri”. Patronii “priceputi in afaceri” ca Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au
folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala. Prima forta armata
a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI
in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de
fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga
informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti
din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai arata ca o
zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in
rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-
bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana
de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI,
CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor
obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea
agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si
Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui
Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de
Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor
cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au
mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator
BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin
Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura
initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul
energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul
scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte
avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in
Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu - fondatorul Energy Holdings si prietenul
lui Boris Golovin. Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de
manuta o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.

Marea Neagra - disputa energetica si controlul rusesc

Condominiumul ruso-turc si interesele economice, politice si militare ale acestor

puteri coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest
bazin. Miza Marii Negre este pe de o parte strategic-militara, iar pe de alta parte
energetica. Semnarea pe 31 ianuarie 2007 a acordului dintre presedintele
companiei americane AMBO si o serie de ministri din cadrul guvernelor bulgar,
macedonean si albanez a unui acord privind constructia unei conducte de petrol
transbalcanice repune in discutie viitorul conductei Nabucco, un proiect atat de
drag autoritatilor de la Bucuresti. Conducta balcanica va face legatura dintre
portul bulgar Burgas si cel albanez Vlore, pe o distanta de 912 kilometri,
urmand a transporta 35 de milioane de tone pe an. Avantajele strategice ale
celor doua porturi, care dispun de o infrastructura ce permite accesul navelor de
mare tonaj, precum si prezenta importantei rafinarii Lukoil din apropiere de
Burgas, au adus un important sprijin politic din partea Federatiei Ruse,
companiile ruse de profil angajandu-se sa livreze in totalitate petrolul necesar
conductei, la un pret deosebit de avantajos. Posibilitatea ca economiile bulgara,
macedoneana si albaneza sa profite de investitii adiacente, precum si de
importante sume de bani pentru tranzit, ce vor fi distribuite intre membrii
elitelor politice din tarile balcanice, atarna destul de mult in procesul de decizie
privind implicarea intr-un proiect sau in altul.

Jugul energetic marca Putin

Cresterea semnificativa a consumului de energie al Uniunii Europene a fost

anticipata de experti, totusi pana in acest moment diplomatia romaneasca nu a
luat o serie de masuri menite sa sustina ambitia eliberarii de sub „jugul
energetic“ al Federatiei Ruse. Profitand, partea rusa a impus demararea
constructiei unor conducte alternative la propunerea romaneasca, cum este
proiectul rus-bulgar-grec privind conducta dintre portul bulgar Burgas si cel elen
Alexandroupolis. Conform acordului semnat la 31 octombrie 2006, din aceasta
Rusia va detine 51%, iar Bulgaria si Grecia cate 24.5%. Pentru a face proiectul
si mai viabil, partea rusa va garanta aprovizionarea, pretul devenind astfel mult
mai atractiv. Cu o distanta de doar 350 de kilometri si costand putin peste 900 de
milioane de dolari, conducta Burgas-Alexandroupolis este justificata, in opinia
initiatorilor, pentru a evita transportul cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si
Dardanele, afectat de limitarile impuse de autoritatile turce, sub pretextul
protejarii echilibrului ecologic al zonei. Prin comparatie, planul Nabucco este
mult mai amplu, fiind necesara o imensa munca diplomatica pentru a se ajunge
la acordurile politice necesare. Aceasta va transporta resursele din regiunea
Marii Caspice, a Asiei Centrale si Orientului Mijlociu catre statele Uniunii
Europene. Avand o distanta de 2841 de kilometri, va traversa Turcia, Bulgaria,
Romania (pe o distanta de 457 de kilometri), Ungaria si Austria, evitand
regiunile turbulente ale Balcanilor de Vest. Costul destul de piperat se ridica la
peste 7 miliarde de dolari, nereusindu-se inca a se determina costurile reale de
implementare a proiectului si de racordare la infrastructura deja existenta in
tarile de destinatie. In ciuda capacitatii mari de transport, specialistii considera
ca, in varianta cea mai optimista, Nabucco va acoperi aproximativ 10% din
necesarul energetic al UE, fiind supusa unor imense presiuni politice si sociale.

Legatura ombilicala de sub Marea Neagra

O alternativa extrem de bine primita de oamenii politici din Turcia si Bulgaria
este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a
actualei conducte subacvative dintre Federatia Rusa si Turcia, „Blue Stream“, ce
intra pe teritoriul turc prin portul Samsun. Avand un cost de aproximativ 3
miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru sectiunea subacvatica, aceasta
conducta si-a dovedit viabilitatea economica si politica, fiind considerata de
primministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale
externe. Ofensiva diplomatica rusa este sustinuta de ofertele economice ale
Gazprom, ce doreste ca „Blue Stream“ sa fie extinsa prin Bulgaria, Serbia,
Croatia, Ungaria catre piata europeana, evitand total teritoriul romanesc. Pentru
promovarea agresiva a acestui proiect, firma rusa a angajat in fiecare din tarile
de tranzit si cele de destinatie firme de lobby care sa asigure un important sprijin
politic. Mizand pe o serie de avantaje sociale si economice, mai mult sau mai
putin reale, pentru tara respectiva, Gazprom a reusit mobilizarea unor importante
segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societatii civile din regiune. Luna
ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obtinerea sprijinului turc pentru
propunerea Gazprom, dupa declaratiile repetate ale unor oficiali de la Ankara,
preluate imediat de presa turca.

Interesele geostrategice

Interesele economice, politice si militare la Marea Neagra ale Ucrainei,

Federatiei Ruse si Turciei coincid in privinta interzicerii accesului unor alte
puteri politice in acest bazin, inclusiv al Uniunii Europene. Recentele vizite
reciproce la nivel inalt dintre Ucraina si Turcia, precum si interventia vehementa
a presedintelui ucrainean, Victor Iuscenko, la summitul Uniunea Europeana-
Ucraina din octombrie 2006, au impus luarea in discutie a altui proiect, sustinut
si de partea rusa, prin care conducta dintre portul Odessa si localitatea Brody,
situata in apropierea granitei polonoucrainene, poate fi extinsa prin Slovacia si
Cehia catre infrastructura intraeuropeana deja existenta. Prin posibila ei
extindere catre portul polonez Gdansk de la Marea Baltica, partea polona doreste
sa reinvie vechile proiecte de transport al resurselor energetice intre bazinul
Marii Caspice si Marea Baltica, oferind sansa Poloniei de a-si consolida pozitia
la nivelul politicii comune europene din diferite domenii de interes. Dorinta
actualei conduceri de la Varsovia de a se impune ca un veritabil lider regional
este adesea exprimata in luarile de pozitie ale oficialilor polonezi, ce considera
ca Polonia ar avea o vocatie istorica in acest sens. Pozitia exprimata la cele mai
inalte niveluri ale administratiei ucrainene este favorizata de Polonia, care o
vede drept contrapondere la mult trambitata conducta subacvatica dintre
Germania si Federatia Rusa, ce evita teritoriul polon sau al tarilor Baltice.
Importanta proiectului ruso-german, precum si sustinerea politica de care se
bucura, este cel mai bine oglindita de faptul ca director al consortiului ce
realizeaza proiectul este fostul cancelar german Gerhard Schroder, care a
facilitat adoptarea sa de partea germana in ultimele saptamani ale mandatului
sau.

Gazprom – noua Armata Rosie

Arma secreta a politicii externe moscovite, Gazprom (comparat de presedintele

Basescu cu Armata Rosie) este gigantul rus al gazelor naturale, detinand 16%
din rezervele mondiale de gaze naturale, controland cu o mana politica 20% din
productia acestuia la nivel global, ceea ce il impune ca un actor cu o putere
remarcabila in domeniul geoeconomic, capabil sa infranga state sau aliante ale
unor state. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale pe care
Uniunea Europeana o importa. Principalii clienti ai Gazprom sunt Germania,
Ucraina, Italia, Turcia si Franta, tari carora compania rusa le poate impune
acceptarea unor compromisuri pe spatele altor state, cum este Romania. Astfel,
Germania preia aproximativ 38 de miliarde de metri cubi, cantitatea fiind in
permanenta crestere, Franta preia 12 miliarde de metri cubi, cantitatea fiind de
asemenea intr-o crestere accelerata, iar pe lista statelor care depind de livrarile
de gaz rusesc prin conductele care tranziteaza Ucraina sau Belarus se regasesc
aproape toate statele din Europa Centrala si Balcani, marea majoritate membre
deja ale Uniunii Europene si oricum membre ale Aliantei Nord Atlantice.
Pentru evitarea unor complicatii politice interne si externe, guvernele tarilor
vizate refuza sa faca public proportiile infricosatoare ale dependentei de gazul
rusesc, existand o adevarata psihoza a estimarilor, incurajata de partea rusa. In
aceste conditii, si Romania este dependenta de gazul rusesc intr-o proportie ce
nu este clara, dar care determina un efort diplomatic sustinut din partea
ministerului roman de resort si a administratiei prezidentiale de la Bucuresti.
Conform unor estimari, Romania produce 14 miliarde de metri cubi pe an, cu
zacaminte estimate la 510 miliarde de metri cubi, si numai 40% din cantitatea de
gaze naturale pe care o consumam este importata din Rusia prin Ucraina.

De ce vrea Moscova debarcarea lui Basescu

Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al

superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce
doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta“
eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita
pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile centralasiatice spre conducte
concurente cu ale lor. In acest scop Moscova taraganeaza rezolvarea problemei
jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan,
Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in
infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea
rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii
independentei provinciei Kosovo. „Conflictele inghetate“ din Moldova, unde
subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic
de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la
un nivel mai larg - geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a
atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian
Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul
politic al Romaniei.

„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant. Moscova stie de ce...

“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei - poporul

la care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care
a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva
romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care
va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de
retelele concrescute in trupul aparatului Statului.