Manager vs Lider

LIDERUL este cel care seteaza misiunea echipei si initiaza schimbarea.

Cauta întotdeauna noul, neobisnuitul, nemultumindu-se cu ceea ce are deja în
fata ochilor. Spiritul sau inovativ uimeste prin originalitate, pasiunea este
revelatoare în fiecare decizie asumata, iar riscul nu implica frica, ci curajul de
a încalca limitele pentru binele comun al organizatiei.
El seamana în cei care îl urmeaza încredere, curaj în fortele proprii, energie si
determinare, vointa si loialitate. În alte cuvinte, liderul inspira si motiveaza.
MANAGERUL se remarca printr-un stil autoritar, impunator, cu o
viziune ancorata în prezent. Interesul sau nu este schimbarea, ci stabilitatea,
iar ca masura preventiva împotriva situatiilor critice, acesta evita riscurile.
Recurge la rational si foloseste logica în realizarea obiectivelor propuse.
El controleaza subordonati, le distribuie acestora sarcini si le
monitorizeaza permanent activitatea. Rezultatul final este ceea ce îl
intereseaza, iar acesta trebuie sa fie întotdeauna optim, încat sa se ridice la
nivelul standardelor trasate.

Raportandu-se la viziune, avem o noua deosebire intre lider si manager:

- liderul opereaza asupra resurselor emotionale si spirituale ale
organizatiei,asupra valorilor, devotamentului si aspiratiilor membrilor ei
- managerul opereaza asupra resurselor fizice ale organizatiei, asupra
capitalului, materiilor prime, tehnologiei, abilitatilor umane ale acesteia
- un manager competent poate face ca oamenii dintr-o organizatie sa-si
castige traiul
- un manager excelent are grija ca munca din organizatie sa fie productiva
si eficienta, de calitate
- liderul eficient este cel care ii ajuta pe membrii organizatiei sa devina
mandri de munca lor, obtinand satisfactie profesionala.
In conditiile unor schimbari rapide ale societatii, ale diversitatii factorilor
care actioneaza asupra organizatiilor, este destul de greu sa se stabileasca
o viziune pe care sa se concentreze atentia liderilor. In plus, cu cat este
mai mare organizatia, cu atat este mai mare numarul de viziuni, cu atat va
fi mai mare complexitatea lor de interactiune si cu atat mai rapida
schimbarea semnificatiei lor de-a lungul timpului

STILUL DE CONDUCERE SI PREGATIREA PROFESIONALA

Tr. Herseni coreleaza aceste doua componente si propune urmatoarele variante de stil
conducere:
• Manageri valorosi profesional cu stil managerial pozitiv
• Manageri valorosi profesional cu stil managerial negativ
• Manageri mediocri profesional cu stil managerial pozitiv
• Manageri mediocri negative nal cu stil managerial negativ.
Din punctul de vedere al eficientei, stilurile 1 si 3 (stil pozitiv de conducere) dau rezultate
bune (atat sub raport productiv cat si socio-uman). Stilul 2 implica o deteriorare a relatiilor
socio -umane, in timp ce varianta 4 este deficitara sub ambeleaspecte (grupurile refuzand sa
accepte la conducere o persoana slab pregatita profesional si cu un stil de conducere negativ).
STILURILE IN RAPORT CU INTENSITATEA MUNCII
Putem descrie trei tipuri de manageri ( E. E. Vendrov) :
• Tipul «face tot», care gandeste pentru toti.
• Cel care deplaseaza toate problemele de rezolvat colaboratorilor sai,facandu-i pe acestia sa
le solutioneze in locul sau.
• Cel care realizeaza o selectie severa a sarcinilor, rezervandu-si doar o serie restransa de
probleme considerate a fi de competenta lui, restul transmitandu-le colaboratorilor sai.

STILURILE DE CONDUCERE SI VOINTA

A.Tabachiu arata ca exista in raport cu acest criteriu 4 categorii de manageri:
• Cei cu vointa puternica, care exceleaza in activitate printr-o comanda severa.
• Cei cu vointa puternica, dar care au si inclinatie spre blandete si indulgenta.
• Cei care au aparent vointa slaba, dar care sunt in fond exigenti, perseverenti,finalizand
sarcinile incepute si rezolvand problemele existente.
• Cei cu o vointa slaba, influentati atat de grup cat si de liderii informali.
Management inseamna „a determina, a realiza, a-si asuma
responsabilitatea, a dirija”, pe cand arta de a conduce reprezinta „a
influenta, a ghida intr-o anumita directie”.
Asadar:
• managerii sunt oameni care fac lucrurile asa cum trebuie
• conducatorii sunt oameni care fac lucrurile potrivite.
Este vorba deci despre activitati de viziune si judecata – eficacitate (in
cazul managerilor) versus activitati de stapanire a rutinei – eficienta (in
cazul conducatorilor).
Arta de a conduce este ceva esentialmente uman, desi din pacate in
organizatiile contemporane se pune accent exagerat pe uneltele
cantitative formale.
In sprijinul acestei idei sta constatarea ca persoanele din posturile cele mai
inalte isi
petrec 90% din timp cu altii si virtual acelasi interval de timp preocupati
de problemele celorlalti. Asadar un factor cheie in conducerea eficienta
este dezvoltarea creatoare a sinelui de catre manager.Fara realizarea
managementului sinelui conducatorii ar putea face mai mult rau decat
bine, ei putand si provoca probleme nu doar sa le rezolve. Rezultatul
castigarii respectului de sine de catre manager este fenomenul inducerii la
angajati a respectului de sine pozitiv fata de celalalt. Asadar, respectulde
sine al managerilor este molipsitor. Important este ca, o data castigat
respectul de sine (stima de sine pozitiva), eltrebuie pastrat. Astfel ca,
managerii nu trebuie sa foloseasca niciodata, sau foarterar critica sau
sanctiunile in lucrul cu subalternii, iar atunci cand o fac trebuie sa
seasigure de increderea neconditionata a acestora.Stima de sine pozitiva
are legatura cu”intelepciunea emotionala”,care se reflecta in modul in
care se raporteaza liderul la ceilalti.
Bennis identifica 5 abilitati cheie (ce apartin acestei sfere a intelepciunii
emotionale) folosite de manageri:
1) Abilitatea de a-i accepta pe oameni asa cum sunt, nu asa cum ar vrea ei
sa fie.
2) Capacitatea de a aborda relatiile cu ceilalti si problemele in termenii
prezentului si nu ai trecutului.
3) Abilitatea de a-i trata pe ceilalti (persoane apropiate sau straini) cu
atentie politicoasa, invatand sa-i asculte si sa aprecieze ceea ce fac,
oferind un feedback
pozitiv stimulativ pentru acestia.
4) Abilitatea de a avea incredere in ceilalti, chiar daca riscul pare prea
mare.
5) Abilitatea de a actiona fara o constanta aprobare si recunoastere din
partea celorlalti, mai ales ca sarcina liderului consta in a-si asuma riscuri,
care de multe ori nu sunt agreate de subalterni (risc = schimbare).

Profesor Codila Cornelia

Director Școala gimnazială EMIL RACOVIȚĂ, sector 4, Bucurest