LIDERUL este cel care seteaza misiunea echipei si initiaza schimbarea.
Cauta întotdeauna noul, neobisnuitul, nemultumindu-se cu ceea ce are deja în fata ochilor. Spiritul sau inovativ uimeste prin originalitate, pasiunea este revelatoare în fiecare decizie asumata, iar riscul nu implica frica, ci curajul de a încalca limitele pentru binele comun al organizatiei. El seamana în cei care îl urmeaza încredere, curaj în fortele proprii, energie si determinare, vointa si loialitate. În alte cuvinte, liderul inspira si motiveaza. MANAGERUL se remarca printr-un stil autoritar, impunator, cu o viziune ancorata în prezent. Interesul sau nu este schimbarea, ci stabilitatea, iar ca masura preventiva împotriva situatiilor critice, acesta evita riscurile. Recurge la rational si foloseste logica în realizarea obiectivelor propuse. El controleaza subordonati, le distribuie acestora sarcini si le monitorizeaza permanent activitatea. Rezultatul final este ceea ce îl intereseaza, iar acesta trebuie sa fie întotdeauna optim, încat sa se ridice la nivelul standardelor trasate.
Raportandu-se la viziune, avem o noua deosebire intre lider si manager:
- liderul opereaza asupra resurselor emotionale si spirituale ale organizatiei,asupra valorilor, devotamentului si aspiratiilor membrilor ei - managerul opereaza asupra resurselor fizice ale organizatiei, asupra capitalului, materiilor prime, tehnologiei, abilitatilor umane ale acesteia - un manager competent poate face ca oamenii dintr-o organizatie sa-si castige traiul - un manager excelent are grija ca munca din organizatie sa fie productiva si eficienta, de calitate - liderul eficient este cel care ii ajuta pe membrii organizatiei sa devina mandri de munca lor, obtinand satisfactie profesionala. In conditiile unor schimbari rapide ale societatii, ale diversitatii factorilor care actioneaza asupra organizatiilor, este destul de greu sa se stabileasca o viziune pe care sa se concentreze atentia liderilor. In plus, cu cat este mai mare organizatia, cu atat este mai mare numarul de viziuni, cu atat va fi mai mare complexitatea lor de interactiune si cu atat mai rapida schimbarea semnificatiei lor de-a lungul timpului
STILUL DE CONDUCERE SI PREGATIREA PROFESIONALA
Tr. Herseni coreleaza aceste doua componente si propune urmatoarele variante de stil conducere: • Manageri valorosi profesional cu stil managerial pozitiv • Manageri valorosi profesional cu stil managerial negativ • Manageri mediocri profesional cu stil managerial pozitiv • Manageri mediocri negative nal cu stil managerial negativ. Din punctul de vedere al eficientei, stilurile 1 si 3 (stil pozitiv de conducere) dau rezultate bune (atat sub raport productiv cat si socio-uman). Stilul 2 implica o deteriorare a relatiilor socio -umane, in timp ce varianta 4 este deficitara sub ambeleaspecte (grupurile refuzand sa accepte la conducere o persoana slab pregatita profesional si cu un stil de conducere negativ). STILURILE IN RAPORT CU INTENSITATEA MUNCII Putem descrie trei tipuri de manageri ( E. E. Vendrov) : • Tipul «face tot», care gandeste pentru toti. • Cel care deplaseaza toate problemele de rezolvat colaboratorilor sai,facandu-i pe acestia sa le solutioneze in locul sau. • Cel care realizeaza o selectie severa a sarcinilor, rezervandu-si doar o serie restransa de probleme considerate a fi de competenta lui, restul transmitandu-le colaboratorilor sai.
STILURILE DE CONDUCERE SI VOINTA
A.Tabachiu arata ca exista in raport cu acest criteriu 4 categorii de manageri: • Cei cu vointa puternica, care exceleaza in activitate printr-o comanda severa. • Cei cu vointa puternica, dar care au si inclinatie spre blandete si indulgenta. • Cei care au aparent vointa slaba, dar care sunt in fond exigenti, perseverenti,finalizand sarcinile incepute si rezolvand problemele existente. • Cei cu o vointa slaba, influentati atat de grup cat si de liderii informali. Management inseamna „a determina, a realiza, a-si asuma responsabilitatea, a dirija”, pe cand arta de a conduce reprezinta „a influenta, a ghida intr-o anumita directie”. Asadar: • managerii sunt oameni care fac lucrurile asa cum trebuie • conducatorii sunt oameni care fac lucrurile potrivite. Este vorba deci despre activitati de viziune si judecata – eficacitate (in cazul managerilor) versus activitati de stapanire a rutinei – eficienta (in cazul conducatorilor). Arta de a conduce este ceva esentialmente uman, desi din pacate in organizatiile contemporane se pune accent exagerat pe uneltele cantitative formale. In sprijinul acestei idei sta constatarea ca persoanele din posturile cele mai inalte isi petrec 90% din timp cu altii si virtual acelasi interval de timp preocupati de problemele celorlalti. Asadar un factor cheie in conducerea eficienta este dezvoltarea creatoare a sinelui de catre manager.Fara realizarea managementului sinelui conducatorii ar putea face mai mult rau decat bine, ei putand si provoca probleme nu doar sa le rezolve. Rezultatul castigarii respectului de sine de catre manager este fenomenul inducerii la angajati a respectului de sine pozitiv fata de celalalt. Asadar, respectulde sine al managerilor este molipsitor. Important este ca, o data castigat respectul de sine (stima de sine pozitiva), eltrebuie pastrat. Astfel ca, managerii nu trebuie sa foloseasca niciodata, sau foarterar critica sau sanctiunile in lucrul cu subalternii, iar atunci cand o fac trebuie sa seasigure de increderea neconditionata a acestora.Stima de sine pozitiva are legatura cu”intelepciunea emotionala”,care se reflecta in modul in care se raporteaza liderul la ceilalti. Bennis identifica 5 abilitati cheie (ce apartin acestei sfere a intelepciunii emotionale) folosite de manageri: 1) Abilitatea de a-i accepta pe oameni asa cum sunt, nu asa cum ar vrea ei sa fie. 2) Capacitatea de a aborda relatiile cu ceilalti si problemele in termenii prezentului si nu ai trecutului. 3) Abilitatea de a-i trata pe ceilalti (persoane apropiate sau straini) cu atentie politicoasa, invatand sa-i asculte si sa aprecieze ceea ce fac, oferind un feedback pozitiv stimulativ pentru acestia. 4) Abilitatea de a avea incredere in ceilalti, chiar daca riscul pare prea mare. 5) Abilitatea de a actiona fara o constanta aprobare si recunoastere din partea celorlalti, mai ales ca sarcina liderului consta in a-si asuma riscuri, care de multe ori nu sunt agreate de subalterni (risc = schimbare).
Profesor Codila Cornelia
Director Școala gimnazială EMIL RACOVIȚĂ, sector 4, Bucurest