MAI MINUNATE CRU, O,apusuri de soare!Ce minwnale suit, Odatit mergeam facet spre cast.Ziua fusese arzitoare iar aerul era eu de profin nesfarsite valuri de aw ars, cdmpiile de grau se intindean inaintes meaNici 0 aburire de vint nu le misca capetele semete. pareau ch asteapttt ceasul secerignh, méndre, chiar duct vor fi transformate in pulbere, Cat cuprindeam cu ochiut, cémpii dk gi alte campii de grdu pierzndu-se in zari iitr-o linie palida. O cvata albast’ plutea deasupra huvil, Si cu dénsa o mireasmi de roud si de stiminji ve se coace, se ridice acet din part, La capatul drumului eva o féintin®, cu cumpina-i lunge fintind ca un deget wias spre cer. Léngé dansa era o veche cruce de piairé, aplecatd fntr-o parte ce de oboseala, o cruce iniiliatit odaitt cu fititina denmlt de tot Sttiteam nemiscati $i pacea mi tftigura; Eram sub farmecul de amurg. De departe, o cireailt de bivoli venea incet spre mine pe higul drum drept, un alai de bestii care puteau st ucidé dacé asta le era dorinja, De sub copitele lor nu mai réménea nimic, ci doar péméint bititorit, Unul cate unul fucintau, acoperifi de noroi, hétinind trupurile lor héde, purtind masiv capetele lor cu coarne grele, ochii lor goi de infelegere uitandu-se la nimic, desi din cand in céind, ridictindu-si fetele, pareau of ar cltute ceva in cer. e sub pasii lor se ridica ua nor de praf, intowirtisindwle astfel orice ‘oarele apundnd il prindea, prefticindul intr-un fum gros. Era un vil de a intins asupra acelor animale de povaré, 0 glorioas® aural inaintand cu dainsii spre odihna lor. ‘Staitui pironité: pe loc si mit uitai la dénsii cum treceau pe lingé mine, edte aul... $i ir seara aceea o perdea piirea cit a fost trasé dinaintea atstor taine. Prinsesem srqja unui apus de soare Favia Zamfiresen — 7-C