V O L . X I V (Seria Noua) No.

2 A P R I L I E — I U N I E 1929

REVISTA
DE

FILOSOFIE
DIRECTOR
C. RĂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

S U M À R U L :
S T U D I I
Idei noui despre sentimentul estetic Tudor Viami
Note despre ontologismul geometric Thomas Greenwood
Cosmologia elenă Mircea Florian
Problema afectivităţii în psihologia conduitei . . Const. Georgiade
Consideraţii asupra îndreptăţirii educajiunii . . . I. F. Buricescu
Contribuţii la teoria categoriilor N. Segărceanu

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă IN Ţ A R Ă
Congresul international de educaţie în România Vasile Băncilă
Din psihologia cursului secundar C. Rădulescu*Motru

R E C E N Z I I
Eugeniu Sperantia : Tradiţia şi rolul ei social (M. Nestor). — Dumitru
Theodosiu : Aptitudinile şi selecţia elevilor, din punct de vedere şcolar
şi profesional (Vasile Băncilă).— Petre Sergescu : Gândirea matema­
tică (I. Brucar).—7. Nistpeanu : Voluntarismul în lumina ştiinţei actuale
(I. B r u c a r ) . — G . Vlădesco-Răcoasa : L a sociologie en Roumanie (N. B . )
Félicien Challaye : Bergson (George Bontilă). — André Cresson : Les
courants de la pensée philosophique française (G. \ lădescu*Răcoasa).
Hans Driesch : Der Mensch und die Welt (I. Brucar).

NOTE ŞI I N F O R M A Ţ I I
Delà Societatea Română de Filosofic
t Niculae C . Segărceanu (Efi. M.j.

S O C I E T A T E A R O M Â N Ă DE F I L O S O F I E

B U C U R E Ş T I
Preful 65 Lei
V O L . X I V (Seria Nouă) No. 2 A P R I L I E — I U N I E 1929

R E V I S T A D E F I L O S O F I E
Director : C. R Ă D U L E S C U - M O T R U , Profesor la Universitatea din Bucureşti

IDEI NOUI D E S P R E SENTIMENTUL ESTETIC.

Teoria simpatiei estetice străbate astăzi o criză hotărâtoare

pentru întreaga orientare a disciplinei, a cărei evoluţie a domi­
n a t - o în u l t i m a j u m ă t a t e de s e c o l . M a r e l e ei r o l i s t o r i c p a r e a fi
în a d e v ă r î m p l i n i t . V e c h i a d i s t i n c ţ i e d i n t r e f o r m a şi c o n ţ i n u t u l
artei, c a r e l a mijlocul veacului trecut alimenta încă polemica
d i n t r e f o r m a l i ş t i şi i d e a l i ş t i , a d e v e n i t i m p o s i b i l ă în m o m e n t u l
în c a r e n o u i l e v e d e r i c a r e îşi f ă c e a u l o c , a u d o v e d i t c ă s i m p a t i a
e s t e t i c ă c u v r e u n a din f o r m e l e n a t u r i i şi a r t e i , î m p r u m u t ă a c e s ­
t o r a un c o n ţ i n u t şi a n u m e p r o p r i u l c o n ţ i n u t s u f l e t e s c a l s u b i e c ­
t u l u i s i m p a t e t i c . D o v e d i n d a s t f e l s o l i d a r i t a t e a şi i n t i m a î n t r e p ă ­
t r u n d e r e a f o r m e i şi c o n ţ i n u t u l u i , n o u a t e o r i e f ă c e a i m p o s i b i l ă
d i s t i n c ţ i a l o r şi a n u l a în a c e s t c h i p o b i e c t u l u n e i î n d e i u n g i ş i
s t e r i l e d i s c u ţ i i . S m u l g â n d p e de a l t ă p a r t e p r o b l e m a e s t e t i c ă
din s f e r a u n e i filosofii s p e c u l a t i v e şi c o n s t i t u i n d - o c a un c a p i t o l
al psihologiei, teoria simpatiei o încredinţa metodelor mai sigure
a l e a c e s t e i a din u r m ă şi i n t r o d u c e a în d e s b a t e r e a e i un g r a d m a i
m a r e de preciziune ştiinţifică.
P o r n i t ă însă pe a c e s t drum, estetica trebuia s ă ajungă a-şi
pune nişte întrebări, al căror răspuns ţinteşte mai departe decât
acolo unde teoria simpatiei se opreşte. O îndoială generală se
r i d i c ă a s t ă z i f a ţ ă d e v a l o a r e a a c e s t e i t e o r i i şi d i s c u ţ i i l e în j u r u l
ei c o n c e n t r e a z ă i n t e r e s u l c e l m a i viu a l e s t e t i c e i . c o n t i m p o r a n e .
C ă c i , în a d e v ă r , e s t e s i m p a t i a e s t e t i c ă a t i t u d i n e a c e a m a i p o t r i -
în f a ţ a a r t e i şi a f r u m o s u l u i ? D a r e s t e s i m p a t i a e s t e t i c ă c e l p u ­
ţin b i n e o b s e r v a t ă ? E s t e e a în a d e v ă r a c e a c o n t o p i r e d e s p r e
c a r e n i s e v o r b e ş t e ? N u e x i s t ă o a r e şi un a l t gen de s i m p a t i e ,
c a r e e s t e p o a t e t o c m a i a c e l a p e c a r e f r u m o s u l n a t u r e i şi a l a r t e i î l
trezeşte ? Nu cumva în sfârşit e s t e t i c a poate să d e p ă ş e a s c ă limi­
t e l e a c e l u i c a p i t o l s p e c i a l a l p s i h o l o g i e i , în c a r e t e o r i a s i m p a t i e i
o închide, pentru a deveni o şiinţă a u t o n o m ă ? T o a t e a c e s t e între­
b ă r i , e s t e t i c a m a i n o u ă şi le p u n e p e n t r u a c o n c h i d e , fie l a n u l i t a ­
t e a t e o r i e i s i m p a t i e i , fie l a p a r ţ i a l i t a t e a e i .
 F e n o m e n u l e x p r e s i v i t ă ţ i i e s t e t i c e , un g â n d i t o r c a F r . T h .
V i s c h e r îl d e c l a r a d e a d r e p t u l inexplicabil, d s c ă nu a d m i t e m
a d e v ă r u l unei m e t a f i z i c e panteiste- N u m a i în i p o t e z a identităţii
s u b s t a n ţ i a l e a omului c u r e s t u l naturii, e x p r e s i v i t a t e a l u c r u r i l o r
m o a r t e d e v e n i a , p e n t r u V i s c h e r şi p e n t r u unii d i n t r e r o m a n t i c i
1
a n t e r i o r i , c a p a b i l ă s ă fie î n ţ e l e a s ă ) . P r o g r e s u l în sens ştiinţi­
fic p e c a r e t e o r i a s i m p a t e t i c ă îl a d u c e a î n t r ' a c e s t e a a s t a t t o c m a i
în i a p t u l de a n e fi d i s p e n s a t d e i p o t e z a p a n t e i s t ă , p e n t r u a a r ă t a
c ă e x p r e s i v i t a t e a o b i e c t e l o r e s t e t i c e e s t e un r e z u l t a t imitativ. I m i ­
t â n d i n t e r i o r m i ş c ă r i l e e f e c t i v e a l e r e a l i t ă ţ i i s a u n u m a i posibi­
lităţile d e m i ş c a r e închise în f o r m e l e ei s t a t i c e , t e o r i a sim­
p a t i e i a a r ă t a t c u m c o n ş t i i n ţ a c o n s t r u e ş t e un întreg c o n ţ i n u t
e x p r e s i v , p e c a r e a p o i îl p r o e c t e a z â în s â n u l obiectului r e c e şi
s t r ă i n . O dificultate d e n e î n l ă t u r a t a p a r e î n s ă în a c e s t p u n c t . C ă c i
« s t e l i m p e d e c ă nu p u t e m vorbi d e o imitaţie, d e c â t d a c ă r e a l i ­
t a t e a n e p r e z i n t ă un m o d e l p e c a r e să-1 p u t e m i m i t a . N u s u n t e m
obligaţi atunci să admitem c ă lumea obiectelor eterogene po­
s e d ă o expresivitate neatârnată de noi? Şi d a c ă este aşa, nu t r e -
bue s ă a d m i t e m m a i d e p a r t e c ă a t i t u d i n e a s i m p a t e t i c ă , a m e s ­
t e c â n d p r o p r i u l c u e t e r o g e n u l , n u f a c e d e c â t s ă diminueze a u t o ­
n o m i a a c e s t u i a din u r m ă , s ă difuzeze şi s ă c o b o a r e f o r ţ a şi pi­
t o r e s c u l s ă u ? „ M a r e a p r i m e j d i e a t e o r i e i s i m p a t e t i c e , s c r i e în
a c e s t sens R , H a m a n n , e s t e c ă p r e ţ u e ş t e p r e a puţin f o r m a şi
b o g ă ţ i a p e r c e p ţ i e i d a t e în chip n e m i j l o c i t şi c ă p r i n t r ' o o r i e n t a r e
a s u p r a u n o r s e n t i m e n t e f ă r ă obiect, c o m p r i m ă î n ţ e l e g e r e a c o n ţ i ­
2
nutului p r o p r i u zis a l p e r c e p ţ i e i " ) .
S ' a r s p u n e c ă în p r e z e n ţ a unui obiect e s t e t i c , spiritul p o a t e
s ă a i b ă d o u ă intenţii d e o s e b i t e : u n a o r i e n t a t ă c ă t r e p r o p r i i l e s a l e
a f e c t e , c e a l a l t ă c ă t r e însuşirile obiectului c a a t a r e . S c r i i t o r u l
c a r e a d i s e r t a t o d a t ă a s u p r a obiectului: du pîaisir de la mauvaise
masique, n e - a pus în f a ţ a faptului e x t r e m d e semnificativ c ă l a
a u z i r e a unei m e l o d i i c ă r e i a t r e b u i e s ă - i t ă g ă d u i m o r i c e însuşire
a r t i s t i c ă obiectivă, spiritul p o a t e s ă se s i m t ă i n v a d a t d e o n e a s e ­
m ă n a t ă d e l e c t a r e . P o e s i a simbolistă a s p e c u l a t l a r â n d u l ei c u
o i n s i s t e n ţ ă o a r e c u m e x a g e r a t ă m o t i v u l m i z e r a b i l e i flaşnete c a r e
n e t r i m i t e din s t r a d ă , a c c e n t e c a p a b i l e s ă n e u m p l e d e a n x i e t a t e
şi m e l a n c o l i e . D a r în a c e a s t ă d e p l a s a r e a a t e n ţ i e i d e l a p r o p r i u l
n o s t r u a f e c t a b s o r b a n t l a obiectul e s t e t i c c a a t a r e , a c ă r u i m e ­
d i o c r ă v a l o a r e o r e s i m ţ i m în c o n t r a s t c u m a r e a i m p o r t a n ţ ă p e
c a r e a f e c t u l o c a p ă t ă în conştiinţă, î n ţ e l e g e m în c e c o n s t ă c e l e
d o u ă intenţii deosebite a l e spiritului. P e n t r u a d e s e m n a situaţii
a n a l o a g e , p r i n t r e c a r e M . G e i g e r a r fi p u t u t c i t a şi p e a c e a s t a ,

1) Asupra panteismului lui Vischer şi a romanticilor, c a fundament al sim­

patiei estetice vd. lucrarea lui P. Stern, Einfühlung und Association in der
neueren Aesthetik, 1898, pg. 1 urm., pg. 10.
2) R. Hamann, Aesthetik, 2 Aufl. 1919, pg. 50 urm.
 Idei noui despre sentimentul estetic 127

a î n t r e b u i n ţ a t e l d e c u r â n d t e r m e n i i „ c o n c e n t r a r e e x t e r n ă " şi
1
„concentrare i n t e r n ă " ) . A d e v ă r a t a atitudine estetică, observă
G e i g e r , c o n s t ă î n t r ' o c o n c e n t r a r e e x t e r n ă , din o r i e n t a r e a s p i ­
ritului c ă t r e î n s u ş i r i l e d e s t r u c t u r ă a l e o b i e c t u l u i e s t e t i c . C o n ­
c e n t r a r e a i n t e r n ă , a s u p r a p r o p r i i l o r a f e c t e , a r fi m a i d e g r a b ă
s e m n u l u n e i a t i t u d i n i d i l e t a n t i c e şi fals e s t e t i c e . A d e v ă r u l e s t e
c ă , d u p ă c u m şi E . M e u m a n n a o b s e r v a t , e v o l u ţ i a i n t e r e s u l u i a r ­
t i s t i c s e î n d r e a p t ă n e c o n t e n i t c ă t r e c e e a c e în a r t ă e s t e m a i i n d e -
2
p2ndent de s u b i s e t i v i t a t e ) , în a ş a f e l î n c â a r t i ş t i i , c a r i în a c e a s t ă
evoluţie ocupă etapa c e a mai înaintată, nu mai a r a t ă interes decât
părţei tehnice a creaţiei artistice, profesând în a c e l a ş timp o
neglijenţă superioară pentru aspectul de umanitate, capabil să
fie v a l o r i f i c a t s u b i e c t i v şi c a r e p e n t r u p r o f a n i r ă m â n e î n c ă e l e ­
mentul cel mai preţios al artei.
î n a r m a ţ i cu a c e a s t ă distincţie s'ar p ă r e a c ă putem aprecia
a c u m v a l o a r e a oricărei teorii de estetică. In c e priveşte teoria
s i m p a t e t i c ă n e p u t e m î n t r e b a în a d e v ă r d a c ă e a s t i p u l e a z ă c o n ­
c e n t r a r e a i n t e r n ă s a u e x t e r n ă ; d a c ă e a f o r m u l e a z ă a t i t u d i n e a in­
sului e v o l u a t e s t e t i c e ş t e , s a u a b a r b a r u l u i şi d i l e t a n t u l u i ? S i m p a ­
t i a e s t e t i c ă a fost d e f i n i t ă o d a t ă d e T h . L i p p s d r e p t „ o p l ă c e r e da
s i n e o b i e c t i v a t ă " . C e e a c e p r o e c t e z în o b i e c t u l e s t e t i c e s t e o s t i ­
m u l a r e internă c a r e umple conştiinţa cu î n c â n t a r e a de a se intui
3
p l i n ă d e e n e r g i e şi v i t a l i t a t e ) . I n s u l o r i e n t a t s i m p a t e t i c s e g ă ­
s e ş t e d e c i în c a z u l t i p i c a l u n e i c o n c e n t r ă r i i n t e r n e ş i în s i t u a ţ i a
de a nesocoti tot c e alcătueşte particularitatea tehnică sau ori­
ginalitatea pitorească a obiectului estetic. D e a c e e a poate avea
dreptate R . Hamann când scrie că teoria simpatetică „face po­
s i b i l ă n u n u m a i o m u z i c ă p e n t r u armuzicali şi o p i c t u r ă p e n t r u
c e c i t a t e a f o r m e l o r şi c o l o r i l o r , d a r p e r m i t e şi g u s t u l u i n e c u l t i v a t
s ă s e s i m t ă p l i n d e s i g u r a n ţ ă în f a ţ a u n o r o p e r e dificile, c u s i n ­
g u r a c o n d i ţ i e de a î n c e r c a u n s e n t i m e n t o a r e c a r e în l e g ă t u r ă
c u e l e " . A t i t u d i n e a s i m p a t e t i c ă a r fi a ş a d a r c u t o t u l n e a d e c u a t ă
cerinţelor pe c a r e obiectul estetic ni le impune.
D a r este e a cel puţin bine observată ? Psihologia mai cu­
n o a ş t e un c a z în c a r e o b i e c t u l e x t e r n s ă fie c o n s t i t u i t p r i n t r ' u n
a c t d e p r o i e c ţ i e , f ă r ă c a în a c e a s t ă o c a z i e c o n ş t i i n ţ a d e s i n e s ă
p a r t i c i p e î n t r ' u n fel o a r e c a r e . O p e r c e p ţ i e e s t e în a d e v ă r o s i n ­
t e z ă d e r e p r e z e n t ă r i , î n s o ţ i t ă d e a c t u l c a r e o l o c a l i z e a z ă în s p a ­
ţiu. In p e r c e p ţ i a unui obiect e x t e r i o r nu a p a r e însă niciodată
c o n ş t i i n ţ a s a u s e n t i m e n t u l d e s i n e . S i m p a t i a e s t e t i c ă a r fi a s a
d a r un f e n o m e n f ă r ă n i c i o a n a l o g i e în î n t r e a g a v i a ţ ă p s i h o l o -

1) M. Geiger, Zugänge zur Aesthetik, 1928, pg. 14 urm.

2) E . Meumann, System der Aesthetik, trad. rom. Gabrea pg. 149.
3) T h . Lipps, Grundlegung der Aesthetik, 2 Aufl. 1914, vol. I, pg. 9 6 urm.
Üxpresia citată într'un articol din „Zukunft" 1906, ap. W . Worringer, Abstrak­
tion und Einfühlung ,1908, ed. 1921 pg. 4, 8.
 1
g i c ă ) , p e n t r u c a obiectul p e r c e p ţ i u n e i s a l e p a r e a s e constitui
t o c m a i din a s i m i l a r e a unui a s p e c t e x t e r n c u un s e n t i m e n t d e
sine p o t e n ţ a t . N u c u m v a a t u n c i t e o r i a simpatiei e s t e t i c e e s t e
f a l s ă ? A c e a s t a e s t e c e l puţin c o n c l u z i a l a c a r e n e î n d r e p t ă ţ e s c
c e r c e t ă r i l e p e c a r e M . S c h e l e r l e - a c o n s a c r a t a c u m în u r m ă fe­
nomenelor despre c a r e ne ocupăm.
T e o r i a a l e c ă r e i dificultăţi le a r ă t ă m aici, susţine în a d e v ă r
c ă p e r c e p ţ i a i n t e l e c t u a l ă a e x p r e s i e i e s t e un r e z u l t a t a l a s i ­
m i l ă r i i s i m p a t e t i c e . î n ţ e l e g e m din chipul unui s e m e n s a u dintr'o
r e p r e z e n t a r e a plasticei, c ă o a n u m i t ă dispoziţie a t r ă s ă t u r i l o r
e s t e e x p r e s i a s p a i m e i s a u a d e s n ă d e j d e i , p e n t r u c ă i m i t a ţ i a sim­
p a t e t i c ă a a c e s t o r t r ă s ă t u r i , a p r o d u s în p r o p r i a m e a c o n ş t i i n ţ ă
a f e c t u l p e c a r e îl atribui în m o m e n t u l u r m ă t o r m o d e l u l u i p e
c a r e - 1 a m în f a ţ ă . U n astfel d e e x e m p l u , în s t a r e a fi folosit d e o ­
p o t r i v ă p e n t r u c a z u l s i m p a t i e i o r d i n a r e şi a l c e l e i e s t e t i c e , p r e ­
s u p u n e însă o s e r i e d e ipoteze, a s u p r a c ă r o r a c o r d u l nu e s t e c o m ­
plet. E l p r e s u p u n e m a i întâi c ă s i m p a t i a a n t i c i p e a z ă p e r c e p ţ i a in­
t e l e c t u a l ă a e x p r e s i e i . E l p r e s u p u n e a p o i c ă a c e a s t ă din u r m ă
p e r c e p ţ i e o c o l e ş t e prin c o n ş t i i n ţ a d e sine. I a t ă însă nişte p r e s u ­
p u n e r i c a r e , p e n t r u u n e l e motive, p o t fi p u s e l a î n d o i a l ă . A ş a
observă M. Scheler c ă percepţia intelectuală a expresiei nu nu­
m a i c ă n u e s t e r e z u l t a t u l simpatiei, d a r e s t e a n t e c e d e n t u l şi
c o n d i ţ i a ei, „ N u prin s i m p a t i e , s c r i e S c h e l e r , d o b â n d e s c c u n o ş ­
t i n ţ a s u f e r i n ţ e l o r a l t u i a ; ci a c e a s t ă c u n o ş t i n ţ ă t r e b u e s ă e x i s t e
2
p e n t r u m i n e sub o f o r m ă o a r e c a r e , p e n t r u a o p u t e a î m p ă r t ă ş i " ) .
D a c ă p e r c e p ţ i a e x p r e s i e i a r fi r e z u t a t u l simpatiei, nu s'ar î n ţ e ­
l e g e c u m c i n e v a p o a t ă s ă p e r c e a p ă e x p r e s i a foamei s a u a d u r e r i i
în t r ă s ă t u r i l e unui copil, f ă r ă s ă î n c e r c e t o t u ş nici o c o m p ă t i ­
m i r e p e n t r u el. O astfel d e situaţie se p o a t e însă p r o d u c e şi e a
d o v e d e ş t e c ă p e r c e p ţ i a e x p r e s i e i p o a t e e x i s t a şi i n d e p e n d e n t d e
s i m p a t i e , d a c ă nu c h i a r , d u p ă c u m v r e a S c h e l e r , c a o c o n d i ţ i e
a ei.
E s t e a d e v ă r a t a p o i c ă i n t u i r e a unei e x p r e s i i o c o l e ş t e p r i n
c o n ş t i i n ţ a d e s i n e ? Intuiţia e x p r e s i e i e s t e p e n t r u S c h e l e r t o t
a t â t d e „ o r i g i n a r ă şi p r i m i t i v ă " c a şi intuiţia p r o p r i e t ă ţ i l o r fizice
a l e m a t e r i e i . „ I n fenomenul vizual al m a n i l o r î m p r e u n a t e , „ r u g ă ­
c i u n e a " ni se m a n i f e s t ă c u a c e e a ş e x a c t i t a t e c u c a r e se m a ­
nifestă vizualităţii n o a s t r e p u r fizice, c o r p u r i l e c a obiecte".
E x i s t ă o i m a n e n ţ ă a s e n t i m e n t e l o r în e x p r e s i a lor, c a r e f a c e
inutilă i n t e r p r e t a r e a lor prin r ă s u n e t u l s i m p a t e t i c pe c a r e
îl p r o v o a c ă în noi. Nici „ i m i t a ţ i a " n u p o a t e fi o c o n d i ţ i e
a p e r c e p ţ i e i unei e x p r e s i i e t e r o g e n e , f a p t e l e şi sentimen­
t e l e i m i t a t e a p ă r â n d conştiinţei c a a l e s a l e . U n individ c a r e

1) R, Hamann, op. cit. pg. 50.

2 ) M. Scheler, W e s e n und Formen der Sympathie, 3 Aufl. 1926, pg. 4 urm.
i m i t ă sub o influenţă h i p n o t i c ă s a u din p r i c i n a înglobării s a l e
într'o m u l ţ i m e o m e n e a s c ă , a r e t o t d e a u n a i m p r e s i a c ă a c ţ i o n e a z ă
s p o n t a n şi p e r s o n a l . S i m p a t i a n u i m p l i c ă deci, î n c h e e S c h e l e r ,
c o n f u z i a e t e r o g e n u l u i c u p r o p r i u l , sub n i c i u n a din f o r m e l e p r e ­
supuse. A d e v ă r a t a s i m p a t i e , c o n s i d e r a t ă sub l a t u r a c o m p r e h e n -
siunei a f e c t i v e , i m p l i c ă m a i d e g r a b ă m e n ţ i n e r e a d i s t a n ţ e i din­
t r e e t e r o g e n şi p r o p r i u , I n t e m e i n d u - s e p e o i n t e r p r e t a r e a fe­
nomenului p e r c e p ţ i e i e x p r e s i e i , c a r e s'a d o v e d i t falsă, t e o r i a sim­
patiei e s t e t i c e a r t r e b u i s ă t r a g ă c o n s e c i n ţ e l e s a u s ă se modifice
în sensul c r i t i c e l o r î n f ă ţ i ş a t e m a i sus. A c e s t e c r i t i c e p r o p u n e a u
t o ; m a i o a t i t u d i n e e s t e t i c ă în c a r e c o n ş t i i n ţ a e t e r o g e n i e i d i n t r e e u
şi obiectul e s t e t i c s ă nu d i s p a r ă n i c i o d a t ă . E l e se r i d i c a u î m p o ­
triva a c e l u i s e n t i m e n t a l i s m diletant, în c a r e a ţ i n t i r e a a s u p r a p r o ­
priilor a f e c t e , n i m i c e ş t e o r i c e a t e n ţ i e şi i n t e l i g e n ţ ă p r o p r i u zis
artistice.
T e o r i a simpatiei p o a t e fi î n s f â r ş i t î n v i n o v ă ţ i t ă c ă m e n ţ i n â n d
p r o b l e m a e s t e t i c ă în c a d r u l unui c a p i t o l a l psihologiei, o î m ­
p i e d i c ă s ă se d e s v o l t e p â n ă la limitele unei discipline a u t o n o m e .
S i m p a t i a e s t e t i c ă s t u d i a z ă în a d e v ă r obiectul e s i e t i c n u m a i sub
r a p o r u l r ă s u n e t u l u i subiectiv p e c a r e îl t r e z e ş t e . C â n d v r e a u s ă
a r ă t î n s ă c a r e e n a t u r a unui fulger, o b s e r v ă M . G e i g e r , nu spun
c ă el c o n s t ă din s p a i m a p e c a r e o p r o d u c e , a t u n c i c â n d c a d e
l â n g ă c i n e v a . E s t e t i c a psihologică î n c e a r c ă î n s ă s ă c u p r i n d ă fi­
r e a esteticului, a r ă t â n d c a r e sunt e f e c t e l e lui. î n c ă din a n t i c h i ­
t a t e , A r i s t o î e l e s definea t r a g i c u l prin s p a i m a şi m i l a c a r e p r o ­
v o a c ă p u r g a r e a sufletului d e pasiuni, c â n d m a i just a r fi fost s ă
a r a t e ( c e e a c e d e a l t f e l f a c e într'o m ă s u r ă o a r e c a r e ) c a r e e s t e
s t r u c t u r a d e s f ă ş u r ă r i i d r a m a t i c e în t r a g e d i e . Ş i i i n ţ a a u t o n o m ă
a e s t e t i c e i v a a v e a d e c i s ă d e s c r i e însuşirile d e s t r u c t u r ă a l e
l
obiectului e s t e t i c şi v a r i e t ă ţ i l e l u i ) . S e v e d e însă c ă în a c e s t c a z
e s t e t i c a u r m e a z ă s ă ia o a l t ă f o r m ă d e c â t a c e a psihologică, p e
c a r e t e o r i a simpatiei e s t e t i c e i-a i m p r i m a s e .

Obiecţiile a d u s e î m p o t r i v a e s t e t i c e i s i m p a t i e i n'au r ă m a s f ă r ă
r e p l i c ă . I. V o l k e l t le r ă s p u n d e şi schimbul de v e d e r i c a r e s e
î n j g h e b e a z ă î n t r e el şi S c h e l e r a l c ă t u e ş t e o i n t e r e s a n t ă p a g i n ă a
analizei m o d e r n e şi c a r e m e r i t ă s ă fie f i x a t ă . V o l k e l t se î m p o t r i ­
v e ş t e ideii c ă însuşirile obiectului e s t e t i c a r p u t e a fi s t u d i a t e şi
i n d e p e n d e n t d e r ă s u n e t u l lor subiectiv şi c ă prin u r m a r e m e t o d a
p s i h o l o g i c ă s ' a r o p u n e constituirii ştiinţei a u t o n o m e a e s t e t i c e i .
„ E s t e t i c u l , o b s e r v ă el, s e î m p l i n e ş t e în subiect. N u m a i în t r ă i r e a
psihologică devine el r e a l . Obiectul e s t e t i c e s t e n u m a i c o n d i ţ i a
r e a l i z ă r i i e s t e t i c u l u i în subiect". A r fi d e c i n e p o t r i v i t s ă c ă u t ă m
c â m p u l d e c e r c e t a r e a l e s t e t i c e i în a l t ă p a r t e d e c â t în r e a c ţ i i l e

1) M. Geiger, op. cit., pg. 141 urm.

a c e s t u i a din u r m ă . In proc'esul e s t e t i c s u b i e c t i v , V o l k e l t d i s t i n g e
pe deoparte reacţunile sentimentale personale, acelea care ră­
m â n p u r u r i l e g a t e de s e n t i m e n t u l d e s i n e a l e u l t i , c u m a r î i d e
p i l d ă c o m p ă t i m i r e a p e c a r e e r o u l u n e i d r a m e i e - o i n s p i r ă şi p e
de a l t ă p a r t e sentimentele pe c a r e le numeşte „obiective" pentru-
c ă s u n t a c e l e a p e c a r e le a t r i b u i m a c e s t o r e r o i , c u m a r îi de
p i î d ă i u b i r e a d i n t r e R o m e o şi J u l i e t a s a u g e l o z i a lui O t h e l o .
Nu cumva atunci, se întreba Volkelt, estetica anti-simpatetică
î n ţ e l e g e s ă s e o c u p e n u m a i d c a c e s t e a din u r m ă , u i t â n d c ă e l e
s u n t de fapt tot n i ş t e r e a c ţ i i s e n t i m e n t a l e a l e s u b i e c t u l u i , a t r i ­
buite obiectului artistic pe c a l e a proiecţiei simpatetice? Chiar
dacă actul a c e s t a r ă m â n e inconştient, el nu este mai puţin im­
p l i c a t în c o n s t i t u i r e a o b i e c t u l u i ' e s t e t i c . I n e x p r e s i a e s t e t i c ă s e
găseşte cuprinsă impresia pe c a r e a provocat-o. Deosebirea dintre
e s t e t i c a o b i e c t i v ă şi s u b i e c t i v ă d e v i n e l i m p e d e , d a c ă n e g â n ­
dim c ă fiind d e o p o t r i v ă p s i h o l o g i c e , c e a d i n t â i s e o c u p ă n u m a i
d e conţinuturi, p e c â n d c e a d e - a d o u a d e acte s a u funcţiuni su­
f l e t e ş t i . D e o s e b i r e a d i n t r e c o n ţ i n u t u r i şi a c t e s a u î u n c ţ i u n i s u ­
f l e t e ş t i a d e v e n i t c o m u n ă d e c â n d B r e n t a n o şi S t u m p f a u r e -
1
î n t r o d u s - o în p s i h o l o g i e ) . O b i e c ţ i i î m p o t r i v a a c e s t e i c l a s i f i ­
c ă r i n ' a u lipsit, d a r d i s t i n c ţ i a c a r e l e s e p a r ă p r i m e ş t e o j u s t i ­
f i c a r e d e c i s i v ă din felul d e o s e b i t al s e n t i m e n t u l u i eului, c u c a r e
e l e s e î n s o ţ e s c . C o n ţ i n u t u r i l e d e c o n ş t i i n ţ ă s u n t în a d e v ă r î n s o ­
ţ i t e de un s e n t i m e n t p a s i v a l e u l u i ; c o n ş t i i n ţ a le s u p o r t ă , e a n u
se resimte pe sine drept cauza lor. A c t e l e conştiinţei sunt însă
î n s o ţ i t e d e un s e n t i m e n t a c t i v a l e u l u i ; e u l s e s i m t e c u o c a z i a l o r
în a c t i v i t a t e . O p e r c e p ţ i e d e p i l d ă e s t e un c o n ţ i n u t s u f l e t e s c ; r e ­
c u n o a ş t e r e a e s t e î n s ă un a c t . A c e a s t ă d e o s e b i r e o a d o p t ă a c u m
şi V o l k e l t , p e n t r u a d i s t r i b u i î n t r e t e r m e n i i ei, t e m a d e o s e b i t ă
a e s t e t i c e i o b i e c t i v e şi s u b i e c t i v e .
U n r ă s p u n s a d a t V o l k e l t şi o b i e c ţ i i l o r f o a r t e s e r i o a s e a l e
Iui S c h e l e r . F a ţ ă de p ă r e r e a a c e s t u i a din u r m ă c ă i n t u i ţ i a e x p r e ­
s i e i s t r ă i n e e s t e un fapt p s i h o l o g i c t o t a t â t d e o r i g i n a r c a şi i n t u i ­
ţ i a u n e i î n s u ş i r i fizice o a r e c a r e , c a r e n ' a r e n e v o e s ă o c o l e a s c ă
prin conştiinţa de sine, V o l k e l t are motive p e n t r u a susţine con­
t r a r i u l . I n a c e s t s e n s e l i n v o a c ă a r g u m e n t u l c ă în i n t u i ţ i a e x p r e ­
siei, c o n ş t i i n ţ a a d m i t e şi p o s i b i l i t a t e a d e a s e î n ş e l a , c e e a c e a i
d o v e d i c ă e a n u p e r c e p e dirct, c i i n t e r p r e t e a z ă . A c e a s t ă i n t e r ­
pretare s'ar face prin c o m p a r a r e a conţinuturilor sufleteşti atri­
b u i t e e x p r e s i e i c u p r o p r i i l e c o n ţ i n u t u r i s u f l e t e ş t i a n a l o a g e şi

1) F . Brentano, Psychologie vom empirischen Standpunkte, I, 1874; C.

Stumpf., Erscheinungen und psychische Funktionen in der Psychologie, în A b ­
handlungen der Berliner Akademie der Wissenschaften. Deosebirea dintre „acte"
şi „funcţiuni" o adoptă şi O. Külpe, Vorlesungen über Psychologie, op. post.
1920, pg. 128 urm. Âceias deosebire o respinge însă K. Groos, Das Seelenleben
des Kindes, 5. Aufl. 1921 pg. 23.
prin u r m a r e t o c m a i p r i n t r ' o o c o l i r e prin c o n ş t i i n ţ a de sine. P ă ­
r e r e a c ă e x p r e s i a e s t e obiectul unei intuiţii t o t a t â t de o r i g i ­
n a r e c a şi intuiţia însuşirilor fizice, i se p a r e lui V o l k e l t c ă se
p o t r i v e ş t e poziţiei psihologice a omului naiv c a r e c r e d e c ă v e d e
în a d e v ă r în e x p r e s i a unui s e m e n al său, b u c u r i a , r u ş i n e a , t r i s t e ­
ţ e a ş, a. m. d. T o t a t â t de puţin j u s t i f i c a t ă c o n s i d e r ă el şi c e a ­
l a l t ă i d e e a lui S c h e l e r c ă i n t u i r e a sufletului p r o p r i u şi a celui
s t r ă i n , m a n i f e s t a t p r i n e x p r e s i e , e s t e un f a p t d e o p o t r i v ă d e
d i r e c t . In a c e s t fel d e a v e d e a î n t r e z ă r e ş t e V o l k e l t m a i de g r a b ă
o d o r i n ţ ă p i o a s ă , a s p i r a ţ i a o a m e n i l o r d e a n ă r u i zidul c a r e în
r e a l i t a t e îi i z o l e a z ă şi îi î n c h i d e c u t r i s t e ţ e în s i n g u r ă t a t e a s p e c i ­
1
ficităţii lor ) .
S c h e l e r n'a r ă s p u n s a c e s t o r observaţii, d a r într'o e d i ţ i e
n o u ă a l u c r ă r i i s a l e a î n t ă r i t c u a r g u m e n t e inedite p ă r e r e a c ă p e r ­
c e p ţ i a e x p r e s i e i e s t e t o t a t â t d e o r i g i n a r ă şi n e d e r i v a t ă c a şi in­
t u i r e a p r o p r i i l o r c o n ţ i n u t u r i sufleteşti şi c ă a ş a fiind t ă l m ă c i r e a
e t e r o g e n u l u i prin p r o p r i u , p u n c t e s e n ţ i a l în d o c t r i n a s i m p a ­
2
t e t i c ă , e s t e o i p o t e z ă e r o n a t ă şi c u t o t u l n e f o l o s i t o a r e ) . P r o i e c ­
ţia s i m p a t e t i c ă , o b s e r v ă în a c e a s t ă o r d i n e d e idei S c h e l e r , p o a t e
cel m u l t e x p l i c a r e g ă s i r e a eului m e u într'un eu e x t e r i o r , d a r
n u şi faptul c ă a c e s t a din u r m ă e s t e c u n o s c u t c a un eu deosebit
de al m e u . A c e a s t ă din u r m ă c u n o ş t i n ţ ă n u p o a t e fi d a t ă d e c â t în
m o d d i r e c t şi n e m i j l o c i t . N u e s t e a p o i a d e v ă r a t c ă intuiţia d e
sine îi e s t e conştiinţei m a i f a m i l i a r ă , a ş a în c â t e a s ă n e p o a t ă
a j u t a l a i n t e r p r e t a r e a e x p r e s i e i e t e r o g e n e . Copiii si primitivii
t r ă e s c m a i d e g r a b ă în f o r m e l e p r e s t a b i l i t e a l e c o m u n i t ă ţ i i ; d e s ­
c o p e r i r e a universului l ă u n t r i c e s t e un r e z u l t a t t a r d i v şi c a r e r ă ­
m â n e vecinie i m p e r f e c t , d a c ă n e g â n d i m l a a c e a dificultate d e a
ne c u n o a ş t e c u a d e v ă r a t , c a r e a p e r m i s a d â r . c a v o r b ă a lui
N i e t z s c h e : „ f i e c a r e e s t e p e n t r u sine fiinţa c e a m a i d e p ă r t a t ă " .
N u n u m a i a ş a d a r c ă o c o l i r e a prin c o n ş t i i n ţ a d e sine nu se p r o ­
d u c e c â n d e v o r b a d e a p e r c e p e v i a ţ a p s i h i c ă a unui semen, d a r
a c e s t d r u m a r fi e x t r e m de a n e v o i o s . C o n ş t i i n ţ a a l e g e c h i a r d r u ­
mul invers, a c e l a c a r e c o n s t ă din î n a i n t a r e a în c u n o ş t i n ţ a p r o p r i e ,
prin c u n o ş t i n ţ a a l t o r a . Şi e s t e t o c m a i o î m p r e j u r a r e de c e l m a i
m a r e i n t e r e s p e n t r u e s t e t i c ă , faptul c ă o p e r e l e a r t i ş t i l o r şi p o e ­
ţilor a u î n t r e a l t e l e t o c m a i f u n c ţ i a d e a a j u t a l a l ă r g i r e a şi a d â n ­
c i r e a p r o p r i e i conştiinţe, c a u n e l e c a r e p e r m i t a c e s t e i a s ă - ş i a n e ­
x e z e t r e p t a t regiuni c a r e m a i î n a i n t e îi r ă m ă s e s e r ă n e c u n o s c u t e
s a u o b s c u r e . „ C o n s i d e r a t ă sub a c e s t unghiu, s c r i e S c h e l e r , i s t o r i a
a r t e i a p a r e c a o s e r i e de l u p t e î n t r e p r i n s e în v e d e r e a c u c e r i r i i l u ­
mii inteligibile, e x t e r i o a r ă şi i n t e r i o a r ă şi c u i n t e n ţ i a de a o f a c e

1) I. Volkelt, Das aesthetische Bewusstsein, 1920, pg. 9, 13, 20, 30, apoi
pg. 137 urm.
2) M. Scheler, op. cit. pg. 273 urm.
conceptibilă. într'un chip pe c a r e nici o a l t ă ştiinţă nu l-ar pu­
tea ajunge".
A r g u m e n t a r e a lui S c h e l e r p r e z i n t ă î n s ă p e l â n g ă u n e l e
lucruri bine observate, câteva dificultăţi esenţiale. Intuiţia e x ­
p r e s i e i o c o n s i d e r ă S c h e l e r d r e p t un p u r f a p t d e c u n o a ş t e r e şi
din a c e s t p u n c t d e v e d e r e , e l a r e d r e p t a t e s ă s e o p u n ă t e o r i e i a s i ­
m i l ă r i i a f e c t i v e . O r i c e c u n o ş t i i n ţ ă a r e în a d e v ă r f o r m a r a ­
portului subiecf-obiect; ea presupune întotdeauna eterogeneita-
tea subiectului cunoscător faţă de obiectul său. C â n d a c e a s t ă dis­
tanţă imanentă actului cunoaşterii dispare, conştiinţa tinde să
s e n i m i c e a s c ă şi e a . E x t a z u l m i s t i c e s t e e x e m p l u l t i p i c p e n t r u
î m p r e j u r a r e a în c a r e r e l a ţ i a d e e t e r o g e n e i t a t e î n t r e e u şi o b i e c ­
t u l s ă u fiind î n t r e c u t ă , p e n t r u a o b ţ i n e p e r f e c t a l o r i d e n t i f i c a r e ,
c o n ş t i i n ţ a d i s p a r e în a c e l a ş t i m p . F e l i c i t a r e a m i s t i c u l u i , î n t r u c â t
e s t e î n c ă o s t a r e d e c o n ş t i i n ţ ă , e s t e f ă c u t ă n u m a i din f ă g ă d u i n ţ a
contopirii cu Dumnezeu. A c e a s t ă contopire, odată însă produsă,
c o n ş t i i n ţ a m i s t i c u l u i s e s t i n g e şi e l n u m a i p o a t e î n c e r c a n i c i b e a ­
titudinea făgăduinţei supremei îmbrăţişări, nici tristeţea conş­
t i i n ţ e i v e c i n i e şi p r i n n a t u r a ei d e s p ă r ţ i t ă d e o b i e c t u l i u b i r e i s a l e .
A n a l i z a stării de spirit mistice ne dovedeşte c ă intuiţia e x p r e ­
siei nu poate să se sprijine pe identificarea afectivă. A c e a s t a
din u r m ă a r f a c e - o m a i d e g r a b ă i m p o s i b i l ă .
U n d e mi se pare însă c ă S c h e l e r se î n ş e a l ă este atunci când
c o n s i d e r ă i n t u i ţ i a e x p r e s i e i c a un p u r f a p t d e c u n o a ş t e r e . T r i s ­
t e ţ e a , b u c u r i a , d e s n ă d e j d e a s a u r e c u l e g e r e a şi e v l a v i a c a r e s e
e x p r i m ă în t r ă s ă t u r i l e c u i v a , s u n t c o n ţ i n u t u r i s u f l e t e ş t i p e c a r e
n u n u m a i l e c u n o s c , d a r l e şi r e s i m t . E x p r e s i a e s t e d e o p o t r i v ă
o b i e c t u l u n e i i n t u i ţ i i c o g n i t i v e şi s e n t i m e n t a l e . D i n a c e s t din
u r m ă p u n c t d e v e d e r e , i n t u i ţ i a e x p r e s i e i t r e b u e s ă a i b ă şi a c e a
b a z ă difuză de r e a c ţ i i f i z i o l o g i c e , din c a r e s e d e s v o l t ă o r i c e a f e c t
şi c a r e n u d e v i n e p o s i b i l ă d e c â t p e c a l e a r ă s u n e t u l u i a f e c t i v .
N u m a i r e s i m ţ i t c a un a f e c t p r o p r i u , c o n ţ i n u t u l s u f l e t e s c m a n i f e s ­
t a t în e x p r e s i e d e v i n e c u a d e v ă r a t l i m p e d e p â n ă în u l t i m a s a
a d â n c i m e . î m p r e j u r a r e a a fost r e c u n o s c u t ă d e m u l t d e o p s i h o ­
l o g i e şi e t i c ă p o p u l a r ă , c a r e c e r e p e n t r u o b u n ă c u n o a ş t e r e d e
o a m e n i , n u n u m a i i n t e l i g e n ţ ă a s c u ţ i t ă , d a r şi c a p a c i t a t e d e emo­
ţ i e , c e e a c e î n s e a m n ă o a l c ă t u i r e a s t r u c t u r e i n e r v o a s e , d e s t u l de
i m p r e s i o n a b i l ă şi m o b i l ă p e n t r u a p r i n d e şi r e p r o d u c e în c h i p
s p o n t a n r e f l e x e l e în f a ţ a c ă r o r a s e g ă s e ş t e . D a r , d u p ă c u m p e de
altă p a r t e observă cu multă dreptate Scheler, a c e a s t ă reprodu­
c e r e imitativă nu poate s ă m e a r g ă p â n ă la punctul c o m p l e t e i uni­
f i c ă r i , f ă r ă p r i m e j d i a d e a n u m a i p u t e a v o r b i p r o p r i u zis de s i m ­
patie, a c e a s t a presupunând conştiinţa c ă semenul cu care sim­
p a t i z e z e s t e t o t u ş o a l t ă f i i n ţ ă d e c â t m i n e . S i m p a t i a mi s e p a r e
aşa dar c ă păstrează situaţia mijlocie între completa unificare
şi v e c i n i c a e t e r o g e n i e . E a p r e s u p u n e p e o a m e n i d e o s e b i ţ i î n t r u c â t
 îşi c u n o s c r e c i p r o c c o n ţ i n u t u r i l e s u f l e t e ş t i şi u n i f i c a ţ i , î n t r u c â t
şi l e r e s i m t . Î n t â l n i r e a p o l e m i c ă d i n t r e V o l k e l t şi S c h e l e r s e e x ­
p l i c ă p r i n f a p t u l c ă f i e c a r e a c o n s i d e r a t c â t e un a l t u l din c e l e
două momente ale simpatiei. Observaţiile lor sunt aşa dar juste,
d a r p a r ţ i a l e şi d e p a r t e d e a s e e x c l u d e , e l e s e î n t r e g e s c şi s e
implică.
C u m e s t e I n s ă p o s i b i l ă o a s e m e n e a s i n t e z ă de t e r m e n i în
aparenţă contradictorii, ne-o dovedeşte tocmai cazul artei, con­
s i d e r a t ă c a o f o r m ă d e e x p r e s i v i t a t e şi c a o b i e c t a l u n e i s i m ­
p a t i i , î n t r e g i t ă din d u b l u l s e n t i m e n t a l i d e n t i t ă ţ i i şi e t e r o g e n i e i .
A t i t u d i n e a p o t r i v i t ă în f a ţ a a r t e i s e p o a t e c o n s i d e r a şi m a i d e ­
p a r t e c ă e s t e s i m p a t i a , d a r o s i m p a t i e c a r e , în c o n f o r m i t a t e c u
n o u i l e c e r c e t ă r i , i m p l i c ă î n d o i t u l m o m e n t a l i d e n t i t ă ţ i i şi e t e r o g e ­
n i e i . A r t a p a r e a fi, în a d e v ă r o b i e c t u l u n e i u n i f i c ă r i a f e c t i v e şi a
unei distanţări cognitive. Din a c e a s t ă situaţie rezultă nume­
r o a s e c o n c l u z i i r e l a t i v e l a n a t u r a , e v o l u ţ i a şi t i p o l o g i a s e n t i m e n ­
tului estetic. A ş a de pildă distincţia amintită m a i sus între „con­
c e n t r a r e a i n t e r n ă " a p r o f a n u l u i şi „ c o n c e n t r a r e a e x t e r n ă " a a r ­
tistului, p r o v i n e din f a p t u l c ă a t i t u d i n e a a c e s t u i a în f a ţ a o b i e c ­
tului estetic, e s t e foarte intelectualizată. Considerându-şi activi­
t a t e a s a c a un e x e r c i ţ i u p r o f e s i o n a l , a r t i s t u l îşi î n ţ e l e g e o p e r a
c a un o b i e c t a l c u n o a ş t e r i i , în c a r e c o m p l e x i t a t e a t e m e i n u e x ­
c l u d e p r e o c u p a r e a de a o î n v i n g e p r i n p r o c e d e e t e h n i c e g e n e ­
r a l e . E l îşi l o c a l i z e a z ă a s t f e l o b i e c t u l a c e s t e i p r e o c u p ă r i i n t e l e c ­
t u a l e în d i m e n s i u n e a l u m i i e x t e r n e , l a a c e a d i s t a n ţ ă p e c a r e c u ­
n o a ş t e r e a o implică. N e a v â n d astfel de preocupări, profanul îşi
a p r o p i e o b i e c t u l e s t e t i c p â n ă l a p u n c t u l i d e a l a l c o m p l e t e i unifi­
c ă r i . P e a c e s t drum, s e n t i m e n t u l e s t e t i c i a u n e o r i f o r m e l e p r e ­
g ă t i t o a r e a l e e x t a z u l u i m i s t i c , c u c a r e în d e c u r s u l i s t o r i e i d o c t r i ­
n e l o r el a fost a d e s e o r i c o m p a r a t .
A t i t u d i n e a s e n t i m e n t a l ă în f a ţ a a r t e i a v â n d s ă s t r ă b a t ă d r u ­
mul la c a p ă t u l c ă r u i a se află p e r f e c t a unificare afectivă, se
g ă s e ş t e a n g a j a t ă î n t r ' u n p r o c e s în c o n t i n u ă d e s f ă ş u r a r e şi c a r e
n u p o a t e fi g a t a n i c i o d a t ă . In n u m e l e a c e s t e i a t i t u d i n i , s e v a v o r ­
bi d e c i d e s p r e „ a d â n c i m e a " a r t e i , a d i c ă d e s p r e d i m e n s i u n e a p r o ­
g r e s i v e i ei a s i m i l ă r i s u b i e c t i v e . D a r c u m a c e a s t ă a s i m i l a r e n u
p o a t e a j u n g e n i c i o d a t ă l a t e r m e n u l ei, p e n t r u c ă în a c e s t c a z o b i e c ­
tul e s t e t i c a r î n c e t a s ă m a i e x i s t e c a a t a r e , d e v i n e i n t e l i g i b i l ă şi
p e n t r u p s i h o l o g i e , a f i r m a ţ i a a d e s e o r i f ă c u t ă în t r e c u t c ă o p e r a
de a r t ă p o s e d ă o a d â n c i m e i n e p u i s a b i l ă , u n i v e r s a l ă s a u i n f i n i t ă .
D i n a c e a s t ă î n d o i t ă a t i t u d i n e p o s i b i l ă s e î n ţ a l e g e şi c o n t r a s ­
tul d i n t r e c e e a c e s e p o a t e n u m i f o r m a d e s c h i s ă şi f o r m a î n c h i s ă
a artei. C ă c i d a c ă sentimentul estetic se găseşte într'un p r o c e s
de t r e p t a t ă a d â n c i r e , d e n e c o n t e n i t ă a s i m i l a r e s u b i e c t i v ă , f o r m a
a r t e i p o a t e fi c o n s i d e r a t ă c a d e s c h i s ă . A n a l o g i a f o l o s i t ă a i c i v r e a
s ă s p u n ă c ă în c a z u l a c e s t a , a r t a p r i l e j u e ş t e un a f l u x n e c o n t e n i t
d e e l e m e n t e p e r s o n a l e , p r i n c a r e e a d e v i n e din c e în c e m a i a
noastră. D a c ă însă obiectul estetic r ă m â n e despărţit de noi cu
î n t r e a g a d i s t a n ţ ă c a r e n e c e s i t ă c u n o a ş t e r e a lui şi d a c ă e l s e o p u n e
a s t f e l t o t a l e i lui a s i m i l ă r i a f e c t i v e , a t u n c i f o r m a lui p o a t e fi
n u m i t ă î n c h i s ă . F a p t u l c ă s'a c e r u t a r t e i c â n d s ă fie c â t m a i sug-
g e s t i v ă , a d i c ă s ă p e r m i t ă a s o c i a ţ i i c â t m a i b o g a t e şi în felul a c e s t a
s ă s e p r i n d ă p r i n c â t m a i m u l t e f i r e în ţ e s ă t u r a e x p e r i e n ţ e i p e r ­
sonale, d a c ă în a l t e î m p r e j u r ă r i i s'a cerut o organizare a t â t de
r i g u r o a s ă , î n c â t n i c i un e l e m e n t s ă n u p o a t ă fi c l i n t i t , d a r n i c i
a d ă u g a t a r m o n i e i ei n e c e s a r e , a c e s t e d o u ă i m p e r a t i v e n u s u n t
explicabile decât prin contrastul atitudinelor, dintre c a r e una
t i n d e c ă t r e i d e n t i f i c a r e a a f e c t i v ă şi c e a l a l t ă c ă t r e m e n ţ i n e r e a
distanţei cognitive.
T e o r i a t i p u r i l o r e s t e t i c e , s i m p a t e t i c şi c o n t e m p l a t i v , aşa
c u m a f o s t c o n s t r u i t ă î n t r ' o s e r i e de o p e r e c o n t i m p o r a n e , i z o l e a z ă
c â t e u n u l din c e l e d o u ă m o m e n t e a l e u n e i a t i t u d i n i e s t e t i c e i n t e ­
grale. D u p ă ce a ş a dar c e r c e t a r e a modernă a sistematizat diver­
sităţile pe care viaţa estetică efectivă le prezintă, progresul ana­
l i z e i p o a t e d o v e d i a c u m în c e fel a c e s t e d i v e r s i t ă ţ i s e i m p l i c ă . M .
x
Geiger ) a putut arăta astfel cu multă dreptate, cum menţinut
într'o d e p ă r t a r e de netrecut, obiectul estetic s'ar oferi unei sim­
p l e şi r e c i c u n o a ş t e r i ş i n ' a r m a i p u t e a d e v e n i a s t f e l p r i l e j u l u n e i
t r ă i r i a r t i s t i c e . A c e i a ş s o a r t ă i - a r fi r e z e r v a t ă î n s ă şi d a c ă n ' a r
exista decât c a eveniment al subiectivităţii, căci dintr'o astfel de
s t a r e s u f l e t e a s c ă a r l i p s i c o m p o n e n t a r e l a ţ i e i c u un o b i e c t a r t i s ­
t i c şi p r i n u r m a r e t o c m a i e l e m e n t u l c a r e a c o r d ă p a r t i c u l a r i t a t e a
c a r a c t e r i s t i c ă a sentimentelor de c a r e ne ocupăm. R e z u l t a t e l e
u n e i a s t f e l d e a n a l i z e p o t c o r e c t a şi f e l u l u n i l a t e r a l a l a t i t u d i n e ­
l o r e s t e t i c e e f e c t i v e , a j u t â n d u - l e s ă i n t e g r e z e a d e v ă r a t a şi c o m ­
p l e t a p o z i ţ i e în f a ţ a a r t e i , o p o z i ţ i e d e o p o t r i v ă d e d e p ă r t a t ă d e
i n t e l e c t u l i s m u l a r t i ş t i l o r şi s e n t i m e n t a l i t a t e a n a i v ă a p r o f a n i l o r ,
f ă c u t ă din c e e a c e în a r t ă n e v e r i f i c ă , a p ă r â n d u - n e d r e p t c u n o s ­
c u t şi f a m i l i a r şi din c e e a c e în e a n e u m p l e c u m i r a r e a f r a g e d ă
a u n o r a s p e c t e n o u i şi n e b ă n u i t e .

TUDOR VIANU

1) M. Geiger, op. c i t , pţj'. 119 urm..

 NOTE DESPRE ONTOLOGISMUL GEOMETRIC

de T H O M A S G R E E N W O O D , M. A., P H . D., F . R. G. S. *)

D e s v o l t a r e a e x t r a o r d i n a r ă a geometriei pure şi a metodei ş t i ­

inţifice a t r a g e a t e n ţ i a filosofului, c a r e trebuie s ă g ă s e a s c ă un l o c
pentru ele în sistemul său, d a c ă el d o r e ş t e s ă dea d e s p r e lumea c u ­
noştinţei n o a s t r e o i c o a n ă c â t de c o m p l e c t ă şi a d e c u a t ă posibilă.
P e n t r u a face a c e a s t a , trebuie s ă se dea o interpretare g e o m e ­
triei nu numai „in esse", ci şi „in fieri": pentrucă se pare a fi o deo­
s e b i r e î n t r e a c e s t e două a s p e c t e ale g e o m e t r i e i . D e exemplu, d a c ă
luăm ca admis c ă filosofia u r m ă r e ş te î n t o t d e a u n a descoperirile şti­
inţifice actuale, după cum a r a t ă istoria, suntem obligaţi să admitem
că t e h n i c a sistemelor h i p o t e t i c o - d e d u c t i v e de g e o m e t r i e a fost ima­
ginată mult timp după descoperirea diferitelor teluri de gometrii. D e
fapt, metoda hipotetico-deductivă pare s ă fi fost stabilită pentru a
pune o a r e c a r e ordine în sistemele cu totul deosebite şi în a p a r e n ţ ă
contradictorii de geometrie. D a r a c e a s t a nu poate fi presupus s ă n e
dea un mijloc direct de a p ă t r u n d e esenţa geometriei sau de a e x ­
plica conţinutul infrastructural al a c e l e i ştiinţe.
M e t o d a h i p o t e t i c o - d e d u c t i v ă se m â n d r e ş t e , şi a făcut din a c e a ­
sta un sistem, de a i g n o r a e s e n ţ a o b i e c t e l o r cu c a r e a r e de a f a c e ş i
se m ă r g i n e ş t e la formele relaţiilor pe c a r i ele ( o b i e c t e l e ) le au î n t r e
ele. T o t u ş i , chiar c â n d e a p l i c a t ă la geometrie, metoda hipotetico-de­
ductivă nu a r e nici un scop fără vre un fel de obiect sau fapte cari
ar putea fi întrebuinţate c a termenii a c e l o r relaţii. O relaţie presu­
pune cel puţin doi termeni; şi nu e deajuns a spune c ă acei termeni
sunt formaţi în mod esenţial din relaţii, fiindcă dificultatea r ă s a r e
iar mai departe, c â n d trebuie s ă dai o e x p l i c a r e a a c e s t o r relaţii prin
mijlocul altor termeni. C a r e vine întâi, termenul sau relaţia? C h e s t i u ­
n e a ar putea s ă p a r ă insolubilă; totuşi bunul simţ înclină puternic
să-i dea termenului prima ş a n s ă .
A c e a s t a dă unghiului sub c a r e noi considerăm problema esen­
ţei geometriei. Ş i cu toate c ă metoda hipotetico-deductivă e s t e cu

1) D. T h . Greenwood, autorul acestui articol, este membru al Societăţii

Aristotelice şi al Societăţii Matematice din Londra (N. R . ) .
totul îndreptăţită, de bună s e a m ă , prin e x a c t i t a t e a geometriei, ea nu
a r putea s ă opună nici o c e r c e t a r e metafizică despre n a t u r a „faptelor
g e o m e t r i c e " cari, cum sperăm s ă arătăm, condiţionează însăşi r e l a ­
ţiile c a r i fac m e t o d a h i p o t e t i c o - d e d u c t i v ă posibilă şi utilă. S e p o a t e
ca atitudinea a g r e s i v ă a logicei tradiţionale faţă de noile sisteme de
g e o m e t r i e şi i n t e r p r e t a r e a lor s ă fi î n s t r ă i n a t a c e s t e d o u ă ramuri de
învăţătură, una de alta. D a r după t o a t e a c e s t e a , în a c e s t e zile c â n d
cooperaţia e în frunte, inimiciţia la c a r e am făcut aluzie ar trebui
să fie un lucru al trecutului. I n tot cazul noi am găsit c ă o c o n ­
lucrare a r m o n i o a s ă a logicei cu geometria e c a p a b i l ă să p r o v o a c e
rezultate i n t e r e s a n t e şi stimulante. D e unde următoarele trei teze
cu o concluzie finală.

I. Pentru a caracteriza esenţa unui {apt geometric, trebuie fă­

cută o distincţie întâi între cele două aspecte sub cari geometria ni
se prezintă: Ca un corp de relaţii nedefinite, care trebuiesc desco­
perite, geometria ia forma unei implicaţii obiective care se desvoltă
în mod analitic după condiţii în parte independente de spirit. Dar
ca un corp de relaţii deja determinate, geometria ia o formă hipote­
tico-deductivă.
N u e nici o nevoie de a proba c ă geometria, c a o ştiinţă con­
struită, a luat o formă hipotetico-deductivă. T r e b u i e , totuşi, a c c e n ­
t u a t , c ă a c e s t p r o g r e s m e t o d o l o g i c e mai de g r a b ă r e c e n t : nu numai
că el nu influenţează în nici un chip origina e x p e r i m e n t a l ă a g e o m e ­
triei, d a r şi istoria a r a t ă c ă m e t o d a h i p o t e t i c o - d e d u c t i v ă nu a avut
nici o influenţă r e a l ă a s u p r a g e o m e t r i e i . C h i a r astăzi, se p o a t e a d a ­
o g ă , e a nu e s t e î n t r e b u i n ţ a t ă în mod g e n e r a l c a o m e t o d ă , sub e x ­
presiile ei simbolice, în c e r c e t a r e a sau d e s c o p e r i r e a c u r e n t ă .
D u p ă t o a t e a c e s t e a , l o g i c a şi geometria, o r i c a r e ar fi sistemul
la c a r e se referă, c o o p e r e a z ă incontinuu pentru t o a t e scopurile. P e n -
t r u c ă ele s i n g u r e sunt r e s p o n s a b i l e de p r o g r e s u l ştiinţei. E v o ­
luţia geometriei, în decursul veacurilor, ilustrează faptul c ă , cel pu­
ţin în timpul unei anumite epoci, geometria nu e r a hipotetico-deduc­
tivă în mod real sau conştient, ci mai de g r a b ă o v a s t ă implicaţie
d e relaţii n e c u n o s c u t e pe c a r e spiritul a v e a s ă le studieze îh m o d
t r e p t a t şi cu ajutorul m e t o d e l o r în c a r e a n a l i z a lua în mod o s t e n ­
t a t i v c e a mai m a r e p a r t e .
A c e a s t ă v e c h e metodă, c a r e c o n d u c e a de a s e m e n e a la stabili­
r e a perfecţiei c o n s t r u c t i v e a sistemelor h i p o t e t i c o - d e d u c t i v e , p a r e s ă
fie astăzi iar c a l e a favorită a cercetătorului, chiar c â n d studiază sau
c r e a z ă sisteme hipotetico-deductive. V o r b i n d în mod psihologic, c â n d
spiritul nostru c r e i a z ă noui teorii, sau a n a l i z e a z ă relaţii g e o m e t r i c e
î n c ă imperfect cunoscute, nu se supune o r b e ş t e legilor rigide a l e l o ­
gisticei, nici nu este condus de o simplă fantezie arbitrară. A c t i v i ­
t a t e a sa specifică este condiţionată sau de o intuiţie sensibilă, care
a j u t ă p r o c e s u l său prin ajutorul a n a l o g i i l o r s u g e r a t e de lumea din
a f a r ă , sau de o intuiţie raţională, c a r e îl duce mai departe prin a j u -
torul analogiilor s u g e r a t e de relaţiile a b s t r a c t e d e j a cunoscute sau
î n c e r c a t e . In ambele cazuri, un fel de instinct n e a r a t ă importanţa
sau n e c e s i t a t e a a c e s t o r analogii în desvoltarea cercetărilor n o a s t r e . Ş i
numai c â n d spiritul vede un ţel posibil de ajuns, î n c e p e s ă constru­
iască o sinteză, sau, cu alte cuvinte, s ă c o n s t r u e a s c ă un sistem hipo-
tetico-deductiv. D a r chiar în activitatea s a sintetică, spiritul a l e g e
printre diferitele hipoteze posibile, pe a c e l e a cari vor face mai uşor
c a l e a spre ţel. Ş i a c e a s t ă a l e g e r e î n s ă ş i nu e s t e a r b i t r a r ă , ci mai d e
g r a b ă condiţionată de termenii problemei în considerare, sau de im­
plicaţiile relaţiilor pe c a r e spiritul le-a găsit sau a r e în v e d e r e s ă le
g ă s e a s c ă . P e l â n g ă a c e a s t a este o condiţie fundamentală a c o n s t r u c ­
ţiei de sisteme h i p o t e t i c o - d e d u c t i v e c a a c e a s t ă a l e g e r e s ă nu fie a r ­
bitrară.
P e n t r u ce a c e a s t ă necesitate? P e n t r u c ă spiritul nostru nu p o a t e
să îmbrăţişeze cu un singur act totalitatea proposiţiunilor pe c a r e
trebuie să le s t a b i l e a s c ă pentru a l e g a sintetic relaţiile pe cari le
a r e în vedere cu punctul iniţial al cercetărei sale. Spiritul a r e de stu­
diat a c e s t e proposiţii în mod succesiv, şi prin u r m a r e în mod parţial,
fiind în a c e l a ş timp pe deplin c o n ş t i e n t de a c e s t e limitaţii. Ş i deşi
raţiunile psihologice a l e acestui studiu în mod ineluctibil parţial nu
au nimic a face cu calităţile formale ale unei teorii hipotetico-deduc­
tive, totuşi co n cl u s iile la cari ele c o n d u c sunt î n t ă r i t e de unele con­
sideraţii importante, sugerate de analiza metodei hipotetico-deduc­
tive însăşi.
O a s e m e n e a analiză ar a r ă t a c ă c o n c e p t e l e primitive ale g e o m e ­
triei au un c â m p r e s t r â n s de variabilitate, c a r e este corelativ cu li­
m i t a r e a i n d e t e r m i n ă r e i proposiţiilor primitive c a r e c o m b i n ă a c e s t e
concepte. Ş i a c e s t c a r a c t e r dă c o n c e p t e l o r şi proposiţiilor primitive
un fel de antitipie c a r e le opreşte oarecum de a intra în combinaţii
esenţiale incompatibile cu însăşi n a t u r a lor. E a presupune mai d e ­
parte e x i s t e n ţ a unui o a r e c a r e fel de hipoteze la b a z a a m â n d o r o r a .
N o i trebuie s ă admitem prin u r m a r e c ă [aptele geometrice e x i s t ă in­
dependent de procesul obişnuit de construcţie sau de prezentare l o ­
gică a geometriei. U r m e a z ă c ă geometria p o a t e fi c o n s i d e r a t ă c a o
implicare obiectivă c a r e se desvoltă analitic după condiţii în parte
independente de spirit.
A c e s t dualism, totuşi, nu a f e c t e a z ă unitatea naturei geometriei.
D i n c a u z a limitaţiilor sale materiale, spiritul nostru manifestă a c t i ­
vitatea sa analitic şi sintetic. D a r c â n d e aplicat la geometrie, a c e s t e
două mişcări par s ă ducă funcţional spre o realitate mai înaltă pe
c a r e vom î n c e r c a s ă - o definim prin mijlocul caracteristicelor ei prin­
cipale.

I I . Un fapt geometric este mai bogat şi mai complex decât

toate definiţiile pe care le putem da despre el; este mai bogat decât
toate formele sau combinaţiile de semne şi proposiţii prin mijlocul
c ă r o r a este posibil de a-l exprima. El are prin urmare o anumită o-
 biectivitate pe care propunem să-o numim „intrinsecă", pentru a o
deosebi de obiectivitatea relativă a cunoştinţei experimentale.
A m văzut d e j a c ă faptele g e o m e t r i c e sunt independente de
p r o c e s u l obişnuit al c o n s t r u c ţ i e i ştiinţifice. In dosul c o n s t r u c ţ i e i h i -
p o t e t i c o - d e d u c t i v e a g e o m e t r i e i , noi simţim anumite legi sau mai
b i n e a n u m i t e e x i s t e n ţ e pe c a r e î n c e r c ă m s ă le r e p r e z e n t ă m în lim­
b a j a l g e b r i c - l o g i c . D a r simţim a d e s e a c ă t r a d u c e r e a sau r e p r e z e n ­
t a r e a n o a s t r ă nu e s t e n i c i o d a t ă a d e c u a t ă cu modelul ei, c ă e x p r e ­
sia pe c a r e o dăm d e s p r e el nu e s t e n i c i o d a t ă cu totul c u p r i n z ă t o a r e .
P e lângă aceasta, cu toată atracţia estetică a construcţiei algebrică-
l o g i c ă , noi simţim c ă e a nu r e p r e s i n t ă ţelul activităţii c r e a t i v e a
spiritului ; n e d ă m s e a m a î n t r ' u n fel c ă a c e a s t ă c o n s t r u c ţ i e nu p o a t e
s ă a b s o a r b ă t o a t ă a t e n ţ i a n o a s t r ă , p e n t r u c ă eforturile n o a s t r e c o n ­
v e r g în r e a l i t a t e c ă t r e un model pe c a r e î n c e r c ă m să-1 actualizăm,
şi c a r e e s t e c a o c a u z ă finală e x e r c i t â n d o a t r a c ţ i e p u t e r n i c ă a s u ­
p r a potenţialităţilor de e x p r e s i e , d a c ă nu de c o n c e p ţ i e , a spiritului
nostru. D a r nu e s t e a c e a s t ă d e s n ă d e j d e a eforturilor n o a s t r e o p r o ­
b ă a o b i e c t i v i t ă t i i i n t r i n s e c e a faptului g e o m e t r i c ?
D e aici c a r a c t e r u l arbitrar sau convenţional al expresiei faptu­
lui geometric, cu t o a t ă unitatea lui positivă pe c a r e o simţim. D a r
d a c ă confundăm faptul cu e x p r e s i a sa, atunci nu este posibil a m o ­
tiva d e s v o l t a r e a şi progresul geometriei. D i n c o n t r a , perfectibilitatea
a c e s t e i ştiinţe e s t e o p r o b ă p e r m a n e n t ă a esenţei o b i e c t i v e a f a p ­
tului g e o m e t r i c .
P e l â n g ă a c e a s t a , resultatele c ă u t a t e de geometrician în c e r ­
c e t a r e a sa, însăşi raţiunea eforturilor sale, nu au a p r o a p e nimic c o ­
m u n cu calităţile formale a l e metodei a x i o m a t i c e . D e exemplu, un
fapt g e o m e t r i c este independent de o r d i n e a noţiunilor consecutive,
<:are c o n d i ţ i o n e a z ă e x p r e s i a s a : nu a r e nici o comprehensiune defi­
nită: pentrucă t o a t e proprietăţile sale sunt simultane. S ă considerăm
i d e i a unei elipse sau a p a r a l e l e l o r c a o ilustrare. D i f e r i t e l e definiţii
c a r e se dau despre a c e s t e d o u ă noţiuni sunt toate deopotrivă bune,
p e n t r u c ă ele toate exprimă un o a r e c a r e a s p e c t al a c e s t o r idei. C â n d
vorbim de c e a mai b u n ă definiţie, este mai de g r a b ă o chestiune de
•comoditate, de simplicitate, p o a t e de o c a l e mai scurtă la soluţia
u n o r anumite probleme. C e e a c e facem c â n d construim o teorie a
«lipsei sau a paralelelor, este a d i s e c a un tot c a r e n e e s t e dat c a a t a r e
spiritului nostru, într'o serie de proprietăţi a r a n j a t e după cererile
m e t o d e i ştiinţifice. A c o l o z a c e prin u r m a r e dificultatea c a r e î n t â m ­
pină pe geometru în opera sa: lucrul pe c a r e el îl studiază e s t e unul
în sine, totuşi el nu p o a t e să-1 v a d ă tot în detaliile lui variate. Ş i
m e t o d a hipotetico-deductivă nu-1 a j u t ă de fel în dificultăţile lui; îi
d ă numai un mijloc de a e x p r i m a metodic descoperirile sale parţiale.
D e u n d e variabilitatea şi deseori nedeterminarea metodelor g e o ­
metrice.
Logicismul e s t e prin u r m a r e la cellalt c a p ă t al grijei imediate şi
p r i n c i p a l e a cercetătorului. M e t o d a hipotetico-deductivă tinde spre o
sinteză perfectă: dar noi nu putem construi c e v a înainte de a d e s c o ­
peri elementele construcţiei n o a s t r e . C u tot progresul remarcabil al
logisticei, se vede din c e în c e mai mult c ă matematicianul modern
revizueşte metodele predecesorilor săi din secolele al ş a s e p r e z e c e l e a
şi ş a p t e s p r e z e c e l e a . A s t ă z i spiritul m a te m a tic doreşte s ă se bucure
neînlănţuit de infinita ţ a r ă de minuni a ştiinţei a b s t r a c t e .

I I I . Un fapt geometric este un ideal şi prin urmare o entitate

universală a cărei origină este înrădăcinată direct sau indirect în lu­
mea din afară, deşi forma lui reală poate să nu corespundă adecuat
obiectului real care a cauzat concepţia sa. Dar acest element empiric,
deşi inseparabil de metoda de cunoaştere, nu este un element esen~
ţial al faptului geometric ca atare.
E s t e evident c ă faptele g e o m e t r i c e se deosibesc de lucrurile
sensibile, chiar de a c e l e a c a r e sunt r ă s p u n z ă t o a r e pentru c o n c e p ţ i a
lor. D a r p de a l t ă parte, se poate abia admite c ă ele r ă s a r g a t a făcute
din spirit; în acest caz ar p ă r e a dificil s ă se explice antitipia lor r a ­
ţională. E l e sunt mai de g r a b ă un fel de a m e s t e c de empiricism şi
apriorism: ele sunt rezultatul operaţiei spiritului asupra e x p e r i e n ţ e ­
lor oferite lui de lumea din a f a r ă . E l e sunt prin urmare ideale; enti­
tăţi, cu tot elementul empiric conţinut în evoluţia lor g e n e r a l ă .
R o l u l j u c a t de imaginaţia c r e a t o a r e în construcţia geometriei
este destul de interesant pentru a fi menţionat. U n fel de i c o a n ă e s t e
n e c e s a r ă spiritului activ pentru a forma r e p r e s e n t a n , sau prin a b ­
stracţiuni proprii sau prin a n a l o g i e . D a r a c e a s t ă c a u z ă materială a
activităţii spiritului nostru este c o n t i n g e n ţ ă şi particulară, pe c â n d d e ­
ducţiile n o a s t r e sunt universale şi n e c e s a r e . P e timpul domniei g e o ­
metriei euclidiene, se spune c ă intuiţia, r a ţ i u n e a şi r e a l i t a t e a g e o -
merică contractaseră o alianţă puternică. Singura greşeală
a acestei alianţe era c ă era unilaterală. S e p o a t e pretinde astăzi cu
a c e l a ş drept c ă a c e a s t ă aliată î n c ă e x i s t ă , cu t o a t e posibilităţile n e ­
limitate a l e intuiţiei geometrice, şi faptul c ă imaginaţia n o a s t r ă t r e­
buie, c a s ă zic a şa , s ă canalizeze activitatea s a c â n d aplică g e o m e ­
tria la lumea din a f a r ă . A m putea s ă a d ă o g ă m , totuşi, cu privire la
rolul imaginaţiei creative în geometrie, c ă d a c ă imaginaţia c r e a t i v ă
este indispensabilă c â n d c a u t ă rezultate geometrice, nu este n e c e s a r ă
c â n d a r a n j e a z ă sau c o n s t r u e ş t e rezultatele altfel obţinute. P e n t r u c ă
obiectele geometrice de a r a n j a t sunt ideale în sine, c a a t a r e ele pot
fi uşor mânuite de metoda hipotetico-deductivă, c a r e este d e a s e m e ­
n e a independentă de orice element empiric. A c e a s t a ducea greşit la
a l u n g a r e a intuiţiei din geometrie; în o r ic e c a z calea d e j a umblată de
geometrie dela origina ei nu ar trebui uitată din c a u z a desvoltărilor
u l t e r i o a r e a l e a c e s t e i ştiinţe.
F a p t e l e geometrice, pentrucă ele sunt ideale, sunt de a s e m e n e a
entităţi universale. C u m ele aparţin ordinei c o n c e p t u a l e , nu e s t e nici
un principiu d e individuaţie s ă le d i v e r s i f i c e . P r i n u r m a r e c â n d c o n ­
s i d e r ă m un fapt g e o m e t r i c p a r t i c u l a r s ă ajute o d e m o n s t r a ţ i e , e s t e
pentru modul nostru de c u n o a ş t e r e . D a r noi ne gândim mereu la ti­
pul universal c a r e îl represintă. A i c i e s t e raţiunea deosebirei î n t r e
inducţia e x p e r i m e n t a l ă şi m a t e m a t i c ă . Inducţia e x p e r i m e n t a l ă p r o ­
c e d e a z ă dela particular la universal: de l a realitate la a b s t r a c ţ i e , c a
să zic a ş a ; pe c â n d inducţia m a t e m a t i c ă p r o c e d e a z ă dela o universali­
t a t e particulară la o universalitate g e n e r a l ă : î n t o t d e a u n a în d o m e ­
niul a b s t r a c t .
U r m e a z ă de a s e m e n e a c ă raţionamentul geometric p r o c e d e a z ă
î n t o t d e a u n a dela mai puţin c o m p l e x la mult mai c o m p l e x , dela e c h i ­
valent la echivalent; şi nu dela particular la universal, cum este c a ­
zul cu noţiunile empirice. I e r a r h i a c o n c e p t e l o r geometrice este a n a -
l o a g ă ierarhiei noţiunilor empirice; fiindcă genul şi specia corespund
realităţii, pe c â n d a c e s t e idei sunt identificate în geometrie
tot cu elemente universale. In c o n s e c i n ţ ă s u b o r d o n a r e a noţiunilor em­
pirice este esenţială ordinei naturei; pe c â n d este numai în mod a c ­
cidental, c â n d se aplică noţiunilor g e o m e t r i c e : în geometrie, s u b o r d o ­
n a r e a noţiunilor a f e c t e a z ă metoda prin c a r e exprimăm relaţiile lor,
dar a f e c t e a z ă însăşi faptele.

Concluzie. — A c e a s t ă e x p u n e r e scurtă a c a r a c t e r i s t i c e l o r fap­

telor g e o m e t r i c e n e dă posibilitatea de a î n c e r c a o definiţie a lor.
E l e n u sunt părţi a l e lumei din a f a r ă , nici nu sunt e l e m e n t e
ale spiritului n o s t r u . E l e a p a r ţ i n unei lumi a lor proprie, c a r e p o a t e
a v e a unele analogii cu lumea primelor hipoteze a lui Plotin. E l e e m a ­
n ă într'un fel din lumea din a f a r ă : şi totuşi ele sunt un fel de prelun­
gire a spiritului în î n c e r c a r e a s a de a e x p r i m a relaţiile dintre lucru­
rile naturale. D a r ele nu sunt e x p r e s i a însăşi a a c e s t o r relaţii, ci a
entităţilor c a r e se a f l ă la b a z a a c e s t o r relaţii; entităţi cari în esenţa
lor, deşi nu în origina lor, sunt independente de n a t u r ă şi de spirit.
A c e a s t a e s t e c e e a c e numim ontologism geometric. N u luăm
a c e s t c u v â n t în sensul lui M a l e b r a n c h e sau al lui D e B o n a l d ; d a r c a
e x p r e s i a esenţei fiinţelor c a r e sunt deopotrivă d e p ă r t a t e de realism şi
de idealism. O n t o l o g i s m u l geometric î n t r e c e prin urmare, nu numai
origina e x p e r i m e n t a l ă a geometriei, ci şi aspectul hipotetico-deductiv
sub c a r e a c e a s t ă ştiinţă n e este p r e z e n t a t ă . N u trebuie, totuşi, iden­
tificat cu atitudinea contemplativă a spiritului cil privire la noţiunile
matematice, cum de exemplu a a p ă r a t - o P l a t o n . O n t o l o g i s m u l g e o ­
metric e s t e mai activ, din c a u z a rolului creativ al spiritului, c â n d este
privit din punctul său particular de vedere. Ş i , în sfârşit, este in­
teresant a n o t a c ă ontologismul geometric dă o raţiune pentru o in­
terpretare originală a noţiunilor fundamentale ale geometriei şi pen­
tru a defini limitele psihologice şi epistemologice ale empiricismului
şi logicismului.
 COSMOLOGIA ELENA

II

P h y s i s c a a n t a g o n i s m şi a r m o n i e s u p e r i o a r ă a c a l i t ă ţ i l o r .
M o m e n t e l e unei d r a m e filosofice: dela T h a l e s l a P l o t i n .

1. P r o b l e m a c o s m o l o g i c ă , în d a t e l e ei prime, se î n c h e a g ă , spre
uimirea unei c o n ş t i i n ţ e m o d e r n e , în chipul u r m ă t o r : N a t u r a e s t e un
T o t de multiple ( = individuale) calităţi^ cari,ostile, rebele, unele faţă
de altele, nedisciplinate, dar nu nedisciplinabile, s e î n l o c u e s c r â n d
pe rând, a p a r şi dispar, a s e m e n e a configuraţiilor caleidoscopice. I m a ­
ginea c o s m o l o g i c ă — a c e e a ş e şi a mitului — este simplă: „lu­
mea a l c ă t u e ş t e un întreg, c a r e este a n g a j a t într'o s c h i m b a r e fără de
1
s f â r ş i t " ) . D e v e n i r e a c a p e r i n d a r e n e c e s a r ă de calităţi opuse n e î n ­
2
t â m p i n ă c h i a r la A n a x i m a d r o s ) , iar H e r a k l e i t o s — s e v a v e d e a —
o e x p r i m ă în formule stranii prin c o n c i s i a lor p a r a d o x a l ă . P e n t r u di-
3 4
oscurii v e c h i i c u g e t ă r i , P l a t o n ) şi A r i s t o t e l e s ) , a c e a s t ă viziune a r e
s t r ă l u c i r e a o r b i t o a r e a p r e m i s e l o r e v i d e n t e „prin ele î n ş i l e " , a e n u n ­
ţurilor c e fac de prisos o r i ş i c e î n t e m e e r e . E un fapt, c a r e , pentru t ă l ­
măcirea lui, s o m e a z ă g â n d i r e a să d e s c o p e r e un plan teoretic de o v a ­
loare superioară.
D e v e n i r e a implică n e a p ă r a t c r e a ţ i e ; d i n p o t r i v ă explicarea
devenirii m ă r g i n e ş t e sau c h i a r elimină c r e a ţ i a . D o g m a n o m i n a l i s t ă :
lumea s e n s i b i l ă e a l c ă t u i t ă din indivizi ( p l u r a l i t a t e ) în m e t a m o r f o z ă

1) A . Rivaud. O p . cit., p. 2 6 7 — 8 .
2) F . Kiihnemann: Grundlehren der Philosophie, Î899, p. 5.
3) Platon: Phaedon, 70 c. 7!: „ S ă vedem deci, dacă putem încuviinţa cu
necesitate, că toate câte au potrivnicie, de nicăeri aiurea nu se pot naşte ca din
propriul lor contrariu. De pildă: când un. lucru se măreşte, fost-a el cu nece­
sitate mai mic, pentru ca în urmă să se facă mai mare? Da... A ş a dar, zise S o -
crates, oare este acum sigur că toate se nasc în acest chip: potrivniciile din pro­
priile lor potrivnice? Foarte sigur" (trad. C. Papacostea, p. 1 4 3 ) .
4 ) Aristoteles: Physica, 191 a, Metaph. 1087 a 36, şi numeroase alte
pasagii.
a f i r m ă creaţia; d o g m a monistă: lumea fiind un T o t închis în sine
n ' a r e început şi sfârşit, n ' a luat n a ş t e r e şi nu v a pieri, a ş a dar, dog­
m a m o n i s t ă , p r i n t r ' o m i ş c a r e l o g i c ă de a p ă r a r e , n e a g ă c r e a ţ i a . A m ­
b e l e d o g m e cu p o s t u l a t e l e lor ( p r i m a e pentru c r e a ţ i e , a doua îm­
p o t r i v a a c e s t e i a ) i n t r ă c a factori c o m p o n e n ţ i ai conceptului elen
d e „ m a t e r i e " : d e v e n i r e a la suprafaţă, p e r m a n e n ţ a substratului n e -
•ideterminat în a d â n c i m e ; d e o p a r t e d e v e n i r e a sensibilă, de alta
„ e x i s t e n ţ a " s u p r a s e n s i b i l ă . C â n d mai apoi, în a t m o s f e r a s o c r a t i s -
mului ( P l a t o n , A r i s t o t e l e s ) , „ e x i s t e n ţ a " v a fi atribuită conceptului
„ g e n e r a l " , Ideii, nu substratului, c a în c o s m o l o g i a p r e p l a t o n i c ă ,
s u b s t r a t u l v a pierde şi el, deşi p e r m a n e n t , deci „ e x i s t e n ţ i a l " , c e v a
din „ e x i s t e n ţ ă " , v a d e v e n i a p r o a p e o „ n o n - e x i s t e n ţ ă " ( P l a t o n )
sau o „potenţialitate" (Aristoteles).
D a r , potrivit inspiraţiei nominaliste, c a r e e s t e iniţială prin c a ­
racterul ei preştiinţific, devenirea calităţilor c o n t r a r e ( e n a n t i a ) s o ­
l i c i t ă cu exclusivitate s u p ă r ă t o a r e a t e n ţ i a . N a t u r a a r e o structură a-
gonistă, de luptă internă, i s c a t ă de calităţi opuse, pe scurt, n a t u r a
p o s e d ă o s t r u c t u r ă d i a l e c t i c ă . D i a l e c t i c a , a r t a sau ştiinţa unificări­
lor prin opoziţie şi dispută, s t ă în constituţia ştiinţei elene.
A n a l i z a conceptului de physis va a d u c e deplină lumină.
C u v â n t u l physis, mult mai familiar d e c â t a c e l a de c o s m o s , nu
e s t e deloc mai precis d e c â t v o c a b u l a m o d e r n ă c o r e s p u n z ă t o a r e : N a ­
tură, dar p ă s t r e a z ă î n c ă a p r o a p e i n t a c t ă s a v o a r e a originii şi r e c e n ­
t e l o r ei prefaceri.
]
P e n t r u E . H a r d y ) , „ n a t u r a " ( p h y s i s ) a r e drept î n ţ e l e s prin­
cipal, potrivit etimologiei sale ( p h y e s t h a i ) , n o t a de proces, de flux
continuu, de creştere, de generaţie, pe scurt, de devenire. E natura-
generaţie. S e c u n d a r , physis cuprinde t o t d e o d a t ă şi principiul g e n e r a ­
ţiei, a ş a dar, c e e a c e e p e r m a n e n t în metamorfoze, anume, substratul
„material", s u b s t a n ţ a . D e c i al doilea înţeles e natura-substanţă.
A c e a s t ă tălmăcire — „ n a t u r a " e mai ales devenire, cauzalitate, di­
n a m i s m — este c o n v i n g e r e a lui A l b . R i v a u d şi, î n t r e alţii, recent a
lui W . N e s t l e 2 ) .
/. Burnet, p u n â n d înainte al doilea înţeles, derivat, e de p ă r e r e
c ă physis din titlul tradiţional al celor dintâi opere c o s m o l o g i c e a r e
sensul de substanţă, astfel încât „peri p h y s e o s " trebuie tradus prin
3
„despre s u b s t a n ţ a " lucrurilor ) . A f i r m a ţ i a lui B u r n e t n ' a r ă m a s fără
4
r e p l i c ă , şi W . A . H e i d e l ) a j u n g e la un rezultat a p r o a p e identic celui
formulat de H a r d y , se pare, independent de a c e s t a : „ n a t u r a " închide
mai ales proprietatea devenirii, fără a elimina pe a c e e a s e c u n d a r ă de

1) E . Hardy! Der Begriff der Physis in der Griechischen Philosophie, I,

Berlin, 1884.
2. W . Nestles Die Vorsokratiker, ed. 2-a, 1922, pp. 2 1 — 2 2 .
3 ) J . Burnet: O p . cit., pp. 12 si urm.
4 ) W . A . Heidel: ITspl cpl'rjscr>5. A study of the conception of Nature
among the Presocratics (Vol. X L V din Procedeengs of the American Academy
of Arts and Sciences, 1 9 1 0 ) .
substrat c o n s t a n t . L a a c e a s t ă teză mai c o m p rehens i vă se raliază şi
1
Auguste Mansion ) .
C ă prin urmare între teza mai de g r a b ă unilaterală a lui B u r n e t
şi a c e e a mai l a r g ă a lui H a r d y , R i v a u d , e t c , nu e x i s t ă opoziţie ire­
ductibilă, acordul este astăzi c a şi făcut. înţelesul de generaţie e
necontenit implicat de physis, c h i a r c â n d se vizează substratul indes­
tructibil. O propoziţie a lui E m p e d o k l e s , inserată de A r i s t o t e l e s în
articolul „ n a t u r ă " din C a r t e a a V - a a „ M e t a f i z i c i i " , de c a r e ne vom
ocupa mai j o s , susţine fără î n c o n j u r c ă devenirea, c r e a ţ i a şi anihila­
r e a calităţilor, e s t e a p r o a p e s i n o n i m ă cu „ n a t u r a " . S u b inspiraţia lui
P a r m e n i d e s , c a r e d i s c o n s i d e r a c a f ă r ă v a l o a r e , c a fiind „ n i m i c " ,
devenirea, E m p e d o k l e s , înlocuind devenirea prin „ a m e s t e c şi despăr­
ţire", se c r e d e în drept a scrie: „ N i c i un lucru nu a r e n a t u r ă ( d e v e ­
nire reală, c a l i t a t i v ă ) , ci e x i s t ă doar a m e s t e c şi d e s f a c e r e a a m e s t e c u ­
lui. N a t u r a e un cuvânt inventat de oameni pentru a c e s t ( p r o c e s ) " .
N u trecem cu v e d e r e a c ă mai întâlnim un sens generic al „naturii";
el stă în l e g ă t u r ă cu c e e a c e spuneam înainte, privitor la U n i t a t e a
naturii.
In „ M e t a f i z i c a " s a ( C a r t e a V ) , A r i s t o t e l e s , analizând î n ţ e ­
lesurile principalilor termeni tehnici în f i l o s o f i c r e l e v e a z ă diversita­
tea de înţeles a lui physis (cinci sau ş a s e î n ţ e l e s u r i ) , stăruind însă
asupra celor de temei cari sunt trei: n a t u r a - g e n e r a ţ i e sau devenire;
natura-materie, substrat sau subiect al generaţiei ( d . p. materia a c e s ­
tei statui e b r o n z u l ) ; natura-formă, e s e n ţ ă sau „ s u b s t a n ţ ă " — se
ştie „ s u b s t a n ţ a " a r e două sensuri la E l e n i ; şi s u b s t r a t m a t e r i a l şi
formă esenţială. A c e s t înţeles, natura c a s u b s t a n ţ ă formală, îl avem
în locuţiunile: n a t u r a lui S o k r a t e s este u m a n i t a t e a sau „ s t ă în n a t u r a
acestui lucru". A ş a dar, şi de data a c e a s t a , c o n s t a t ă m un transfert
al terminului în discuţie dela devenire la principiul devenirii ( s u b ­
strat material sau f o r m ă ) , cu d e o s e b ir e a c ă A r i s t o t e l e s nu uită nici­
odată, spre deosebire de E l e a ţ i , c ă unde a dispărut s c h i m b a r e a , ţ â ş ­
n i r e a de noutăţi f e n o m e n a l e , nu se mai p o a t e v o r b i de n a t u r ă .
S e ştie c ă la E l e n i principiul devenirii a r e două înţelesuri: cel
vechi de substrat, de „materie", c a r e cu modificările impuse de d o c ­
trina sa este primit şi de A r i s t o t e l e s , şi a c e l a de esenţă, de idee pla­
tonică, de formă. A m b e l e c o n c e p t e au c a factor comun „ c o n s t a n ţ a " :
indestructibilitatea în cazul substratului, imutabilitatea în cazul
formei.
D i n cele trei sensuri, A r i s t o t e l e s preferă în cele din urmă pe
cel de al treilea ( f o r m a ) , şi astfel justifică indirect teza lui B u r n e t .
începutul cărţii a I l - a din „ F i z i c ă " e c a t e g o r i c şi semnificativ: c o r ­
purile n a t u r a l e ( e l e m e n t e l e o r g a n i c e , animalele, plantele) sunt defi­
nite în c o n t r a s t cu produsele artificiale a l e tehnicii şi a l e poeziei u m a ­
n e şi cu e f e c t e l e hazardului: „ P r i n t r e făpturi unele e x i s t ă prin a c ţ i u ­
n e a naturii, a n i m a l e l e şi părţile lor, plantele şi corpurile simple c a p ă -

1) Aug. Mansion: Introduction à la Physique Aritotélicienne, 1913, p. 22-

mânt, foc, apă, a e r . D e a c e s t e lucruri şi de altele de a c e l a ş fel, spu­
n e a m c ă e x i s t ă prin n a t u r ă . T o a t e lucrurile de c a r e am v o r b i t se d e ­
o s e b e s c evident de cele ce nu e x i s t ă prin n a t u r ă ; f i e c a r e făptură na­
turală a r e în sine un principiu de mişcare şi de repaos, unele sub r a ­
portul locului, altele sub raportul creşterii, altele sub raportul a l t e -
raţiei [schimbării c a l i t a t i v e ] . D i n contra, un pat, o haină, şi orice
alt obiect de a c e l a ş gen, adică în măsura în c a r e e un produs de artă,
nu posedă nici o tendinţă n a t u r a l ă spre s c h i mbar e, ci numai întrucât
a c e s t e obiecte au c a proprietate a c c i d e n t a l ă de a fi în piatră sau în
lemn sau în orice alt a m e s t e c , şi sub a c e s t raport; căci natura e un
principiu şi o c a u z ă a mişcării şi a repaosului pentru lucrul în c a r e
sălăşlueşte nemijlocit, prin esenţă nu prin a c c i d e n t " (Fizica, 192 b ) .
V o r fi dar „ n a t u r a l e " t o a t e calităţile cari aparţin esenţial unui lucru,
d. p. e natural c a pământul să tindă spre centrul universului, locul
său „ n a t u r a l " . '
A ş a dar, potrivit vederilor lui A r i s t o t e l e s , natura e în prima
linie principiul devenirii. C a r e e a c e s t principiu? S t a g i r i t u l d i s c u t ă
a c e a s t ă chestie în pasagiile c e urmează. E l a b o r a r e a metafizică s t a ­
tornicise două principii constructive ale lumii fizice: materia şi forma.
M a t e r i a , substratul constant, c a principiu al mişcării era c o n v i n g e r e a
d e temelie a cosmologilor anteplatonici. A r i s t o t e l e s nu dărîmă a c e a s ­
t ă opinie, o b ş t e a s c ă atunci, ci o s o c o t e ş t e d o a r n e c o m p l e t ă , de o a r e c e
„materia", „substratul" e virtualitate, un resort g a t a în orice clipă a
se d e s f a c e şi de a legitima astfel devenirea. U n lucru virtual e un
lucru c a r e nu este î n c ă el, a d e c ă aşa şi nu altfel, cu preciza determi­
n a r e sau „ n a t u r ă " . U n lucru ia loc în natură, c â n d posedă o proprie­
tate c o n s t a n t ă , o esenţă, d e t e r m i n a t ă conceptual, deci, o formă. N u
mai puţin, potrivit finalităţii cerute n e c e s a r de cosmologia aristote­
lică, forma, a c t u a l i z a r e a , e s t e scopul devenirii, al potenţialului. In
sfârşit, e de relevat c ă forma e factorul „ c o n s t a n t " , c a r e supravieţu-
e ş t e distrugerii c e fatal l o v e ş t e tot c e e individual, a ş a de pildă
c u t a r e o m dispare, dar el dă n a ş t e r e altui om şi în a c e s t chip f o r m a
c o n t i n u ă pururea a c e e a ş .
D a r la A r i s t o t e l e s „ n a t u r a " mai prezintă î n c ă o lăture, de a s e ­
meni cunoscută primilor „fizicieni" şi a c c e p t a t ă p â n ă azi c a un p o s ­
tulat l e g a t indisolubil de speculaţia metafizică: „ n a t u r a " e luată în
sensul de „totalitate",de unitate, a fenomenelor perceptibile, unitate
c a r e cuprinde c e v a mai mult d e c â t simpla j u x t a p u n e r e prin sumaţiune
a părţilor. In c o n s e c i n ţ ă pentru noi este probabil, c ă titlul, a d e s e a a-
tribuit mai târziu, de „peri p h y s e o s " î n c h i d e în sine şi a c e s t s e n s g e ­
neric: „despre totalitate", originea şi t r a n s f o r m a r e a ei. D a r şi în acest
sens se a u d e aproape imperceptibil n o t a de devenire, nu pentru a i
r e c u n o a ş t e s u v e r a n i t a t e a a b s o l u t ă , ci pentru a-i limita î m p u t e r n i c i r e a
pentru a o explica prin ceva constant, indestructibil, fără generaţie
şi moarte: U n i t a t e a . D e altminteri, am arătat, şi aci avem prilejul' ni­
merit de a repeta: principiile aristotelice, factorii constanţi ai deve­
nirii — fie substratul material, fie forma imaterială dar împlântată în
p a s t a a m o r f ă a materiei — îşi au o b â r ş i a în U n u l c o n s t a n t , în T o t a ­
litatea c e cuprinde o r i ş i c e şi c a r e de a c e e a n a luat n a ş t e r e şi nu
se v a prăbuşi în N i m i c .
P e n t r u a c e s t e din urmă cuvinte noi suntem înclinaţi a socoti,
alături de n a t u r a - g e n e r a ţ i e , tot a t â t de primordială natura-totalitate,
generaţia presupune creaţia; totalitate o înlătură, totalitatea ca sub­
strat sau ca formă ( e s e n ţ ă ) . Natura-generaţie (natura naturata) şi
natura-unitate (natura naturans) sunt cele două înţelesuri originare.
D r e p t î n c h e e r e , subliniem c ă la E l e n i conceptul de „ m a t e r i e "
s c o s din a c e l a de „ n a t u r ă " , a r e de a s e m e n e a două înţelesuri c o n t r a r i i
dar solidare: materia este s c h i m b a r e — ori unde e schimbare, trebuie
să existe şi materie, chiar în lumea psihică — ; materia e substrat
constant şi unitar, e principiul determinativ al schimbării.

2 .Spiritul elen, chiar în mituri, îşi exprimă credinţa într'o or­

dine a devenirii, în guvernământul unor legi, cari personificate dis­
ciplinează implacabil transformările materiale: A n a n k e , A d r a s t e i a ,
N e m e s i s , K r o n o s , Afrodita, H e s t i a o r f i c o - p y t h a g o r e i c ă , etc. A s t f e l
problema e: cum se explică prezenţa unei ordini interioare m e t a m o r ­
fozelor, aparent capricioase; cum vom smulge taina acelui D e s t i n
c a r e fixează cicluri şi perioade?
C r e d i n ţ a într'o ordine inflexibilă este dictată de altminteri de
fapte, căci în lumea empirică sunt prezenţi alături de instabilitate şi
factori s t a t o r n i c i ; de a s e m e n e a , în ciuda nominalismului, în a c e a s t ă
1
lume m a t e r i a l ă , găsim şi g e n e r a l nu numai i n d i v i d u a l ) . N u m a i c ă ,
pentru E l e n , a c e a s t ă persistenţă şi a c e s t g e n e r a l ( = c e e a c e se r e ­
p e t ă ) , a ş a dar, elementele „ o r d o n a t o a r e " , sunt secundare, derivate,
nu primordiale. D r e p t urmare, noua formulare a problemei cosmolo­
gice sună: cum ia n a ş t e r e din H a o s C o s m o s u l , din desordine ordinea
şi armonia, din nedisciplină disciplina, din nestatornicie substanţiali­
tatea, din individual generalul, din contingent necesarul, din nedeter­
minat determinatul, din multiplu U n u l ? S a u cu o întorsătură episte­
mologică: cum d ec u r g e din n e î n ţ e l e g e r e î n ţ e l e g e r e a ? D e fapt, a c e a s t ă
formulă originar nu e nici c o s m o l o g i c ă nici epistemologică, ci este
d e a d r e p t u l e t i c - s o c i a l ă ; este o t r a n s p u n e r e filosofică a situaţiei din
C e t a t e a e l e n ă ; e s t e deci o s o c i o m o r f i z a r e . P e de altă p a r t e î n s ă pro­
blema, cum d e c u r g e cosmosul din haos, implică a doua dogmă, mo­
nismul; N a t u r a este o perfectă U n i t a t e , o c o o r d o n a r e sintetică îm­
pinsă la extrem. N u este o a r e C o s m o s sinonim cu legalitate, unitate,
armonie? „ E x i s t e n ţ a nu ne a p a r e ca o cucerire asupra N e a n t u l u i ? "
(H. Bergson).
P e n t r u E r n s t H o w a l d trebuinţa „ a r m o n i e i " în n a t u r ă este r e ­
sortul prim al cosmologiei vechi. Instabilitatea a p a r e n t ă implora c a

1) Lucretius Carus a văzut că repetiţiile şi constantele din lumea mate­

rială ne fac să bănuim existenţa a ceva permanent, a unor „elemente imutabile"
(De Rerum Natura, I, 2 1 5 — 2 6 4 , 5 8 4 — 5 9 8 ) .
reazem, c a mijloc de orientare, de mântuire chiar, descoperirea unei
„armonii n e v ă z u t e " ( H e r a k l e i t o s ) . N a t u r a este o unitate, un c o n s e n s ,
o ordine sublimă ( K o s m o s ) . D i n năzuinţa după armonie se alimen­
t e a z ă şi „fanatismul a d e v ă r u l u i " , r a ţ i o n a l i s m u l o c c i d e n t a l , c h i a r ş t i ­
1
i n ţ a ) . A ş a dar, o r i g i n a l i t a t e a c u g e t ă r i i e l e n e nu e numai c r e d i n ţ a
n e s d r u n c i n a t ă în a t o t p u t e r n i c i a armoniei, a U n i t ă ţ i i , d a r şi c o n v i n g e ­
r e a , c ă putem c u n o a ş t e l e g e a o r d o n a t o a r e , c ă putem deci despărţi
realul ( u n i t a t e a s i n t e t i c ă ) de n e r e a l sau a p a r e n ţ ă ( d e z o r d i n e ) , i n t e ­
ligibilul de neinteligibil.
E probabil c ă mistica orfică a întrebuinţat întâi m e t a f o r a de
2
C o s m o s pentru c o n o t a r e a ordinei inflexibile a l u m i i ) . D u p ă P s e u d o -
P l u t a r c h o s ( P l a c i t a ) , p a t e r n i t a t e a cuvântului, în a c e s t s e n s , a r fi de
atribuit lui P h y t h a g o r a s , c a r e , ştiut e, a fost n e m i j l o c i t înrâurit de
orfism. T o t sub influenţa orfismului sau, mai de g r a b ă a difuzei vizi­
uni mistice ( T o t u l e U n u l ) , e x p r e s i a se î n t â l n e ş t e textual la A n a x i -
3
menes, independent de P y t h a g o r a s ) . A d e v ă r u l e c ă „ a r m o n i a " —
d e origine mistică — este un ideal o b ş t e s c al cugetării elene.
D a r o lămurire e n e a p ă r a t ă . N u numai pentru cosmologie, dar
4
chiar şi pentru mit, H a o s u l ) nu e s t e nimicul, un zero de realitate,
3
ci, p r e c u m m a g i s t r a l a dovedit H . B e r g s o n despre n e a n t ) , e s t e
o altă e x i s t e n ţ ă , o e x i s t e n ţ ă nedorită, o e x i s t e n ţ ă fără ordine şi de
a c e e a , prin contrast, o n o n - e x i s t e n ţ ă . N u s c o a t e H e s i o d din H a o s ,
c o n c e p u t c a un abis, c a o g e n u n ă î n t u n e c o a s ă , o g e n e r a ţ i e sensibilă,
lumina lumii? T r e c e r e a dela h a o s la c o s m o s nu e un salt dela nimic
la ceva, ci un mers înainte dela elemente primordiale, î n s ă n e a g r e ­
gate, la a c e l e a ş elemente, î n s ă a g r e g a t e sau „ i n t e g r a t e " . C o s m o l o g i a
elenă cuprinde în g e r m e n e dela început a c e a s t ă soluţie, c a r e , formu­
6
l a t ă cu timiditate de A n a x i m e n e s ) , e s t e d e s ă v â r ş i t ă m e c a n i s t de
atomişti, c h i a r de E m p e d o k l e s şi A n a x a g o r a s , iar finalist de P l a t o n
şi A r i s t o t e l e s . D i f e r e n ţ a dintre h a o s şi c o s m o s este dar o c h e s t i e de
redistribuţie a unor elemente originar d a t e şi eterne. H a o s u l nu e
c e v a nedat — nimeni nu v o r b e ş t e de c e v a nedat, — ci un dat d e o ­
sebit de cel „ f o r m a t " sau „ d e t e r m i n a t " .
P e scurt, premisele o c u l t e , stipulaţiile implicite, a l e p r o b l e m e i
cosmologice sunt: 1. certitudinea de fapt c ă lumea este o t r a n s f o r ­
m a r e h a o t i c ă de calităţi individuale, ţinute la o laltă de un substrat
evanescent, fluid — nominalismul; 2 . e n u n ţ a r e a a g r e s i v ă c ă , în ciuda
acestui h a o s , n a t u r a este una, c r e d i n ţ ă susţinută de postulatul ur-

1) E Howald: Die Anfänge der Europäischen Philosopie, 1915, pp.

15 si urm.
2) W . Nestle: Op. cit. p. 18.
3 ) W . Nestle: Ibid. p. 27.
4 ) Materia elenă este înrudită cu Haosul; şi ea este nedeterminată şi c a
atare în stare a produce tot ce e vizibil.
5 ) H. Bergson: L'Evolution creatrice, ed. V , 1909, pp. 2 9 8 şi urm.
t) Anaximenes vorbeşte de „condensare" (pyknosis)) şi „rărire"
{mânosis).
măţor; 3 . e x p e r i e n ţ a e x t e r i o a r ă , pentru c a r e elenul a y e a dispoziţii p u ­
ţin obişnuite, dar nu mai puţin aspiraţiile colective spre o r g a n i z a r e a
vieţii, s u g g e r a r ă c o n v i n g e r e a c ă a c e a t r a n s f o r m a r e nu e a c c i d e n t a l ă ,
ci p o r u n c i t ă de legi. D r e p t u r m a r e , se ridică î n t r e b a r e a : cum e l e ­
galizată agitaţia h a o t i c ă ; cum haosul face loc bunei orândueli? In
alţi termeni, problema era originea lumii şi l e g e a , potrivit c ă r e i a n a ­
tura s a format, se menţine în prezent şi va fi mai departe.
L a a c e a s t ă întrebare, elenul — el, cel dintâi — a n u n ţ ă lumii un
răspuns „raţional", nu mitic. î n ţ e l e g e r e a , explicaţia, e teorie nu p o e ­
zie, este inteligenţă, nu imaginaţie. E l e n u l e primul teoretician al n a ­
turii. II p a s i o n e a z ă nu originea şi a d o r a r e a agenţilor supranaturali;
ci izvorul lucrurilor şi surprinderea c a u z e l o r n a t u r a l e . E l e s t e c e l
dintâi, care, după un cuvânt platonic, pune la c a l e o explicaţie, o
„salvare a f e n o m e n e l o r " .
C a r a c t e r i z a r e a a c e a s t a e de b u n ă s e a m ă g l o b a l ă . In fapt, c o s ­
mologia elenă cuprinde în sine dublicitaţi, prezente de altminteri în
toate manifestările poporului grec, c a r e nu r e v o c a nici o idee v e c h e ,
ci doar o j u x t a p u n e a celor noui. In momentul în c a r e prinde a
creşte s ă m â n ţ a ştiinţei naturii în M i l e t u l A s i e i mici colonizate, se
ridică şi în G r e c i a un val mistic c a r e inundă t o a t ă lumea mai r ă s ă ­
rită de a t u n c i . P a r a l e l cu orfismul elen, c a r e n u t r e ş t e ambiţii filoso­
fice, c h i a m ă la v i a ţ ă r e f o r m e r e l i g i o a s e următorii: Z o r o a s t r u în P e r -
sia, B u d h a în India, Confucius în C h i n a , E s r a şi I o s u a în P a l e s t i n a .
D a r pe c â t ă vreme în a c e s t e ţări misticismul pune stăpânire şi o -
preşte pentru totdeauna avântul cultural, în G r e c i a puhoiul nu î n ­
ghite ştiinţa, ci o stimulează şi se pune în slujba ei. E un fapt u n i c
şi de a c e e a s'a rostit un cuvânt de efect: e o minune. A s o c i e r e a nouii
religiosităţi cu ştiinţa s'a făcut prin mijlocirea disciplinei teoretice d e
p r e c ă d e r e elene: matematica, deci a unei ştiinţe, c a r e se îndepărta,
pentru a obţine siguranţă, de datele sensibile ( n e s i g u r e , potrivit d o g ­
mei n o m i n a l i s t e ) şi în a c e s t fel îndestula t o t d e o d a t ă e x i g e n ţ e l e l o g i c e
şi năzuinţele ascetice, de î n g e n u c h i a r e a corporalului. R o l u l materna-
tismului în mântuirea ştiinţei antice de naufragiu v a mai fi notat.
P r o c e d e u l e x p l i c a t i v al cosmologului elen nu este r a p o r t a r e a
funcţională a unei s c h i m b ă r i la alta mai simplă, mai g e n e r a l ă : miş­
c a r e a . Proceldeul a c e s t a , desigur, nu-i e s t e străin, d a r el nu ştie s ă - I
v a l o r i f i c e . - B e n e f i c i e r e a de a c e s t p r o c e d e u , prin e s e n ţ ă m e c a n i s t şi
inteligibil, v a fi r e z e r v a t ştiinţei m o d e r n e . P r o c e d e u l elenului e s t e
J
altul, e s t e c e l d e al doilea p r o c e d e u p o s i b i l ) : s u b o r d o n a r e a p ă r ţ i l o r
faţă de î n t r e g , s u b o r d o n a r e c a r e în c e l e din urmă ia o î n f ă ţ i ş a r e
finalistă: partea este mijlocul în v e d e r e a afirmării totului sau, altfel
2
formulat, T o t u l este scopul pentru c a r e fiinţează p ă r ţ i l e ) . L a pri­
mii c o s m o l o g i se î n ţ e l e g e dela sine c ă numai T o t u l e divin, deci,

1) Se ştie şi cer ertare că repet: explicarea elenă recurge sau la substra­

tul „material" sau la forma „nematerială" — cele două condiţii ale ştiinţei.
2) T h . Haering: Op. cit., p. 78.
 c ă e s t e s c o p în sine ; la P l a t o n , o r i c e e l e m e n t c a r e a r e c a r a c t e r de
î n t r e g , de unitate, cu misiunea de a c o m a n d a pluralităţii — Ideile
*— e x i s t ă ,,în sine şi pentru s i n e " şi e mădular c e r e s c .
F ă r ă îndoială, problema temeiului explicativ al schimbării se
î n t â l n e ş t e explicit la nouii c o s m o l o g i din s e c . al V - l e a , iar s o l u ţ i o n a ­
r e a ei deadreptul m e c a n i c ă e susţinută în principiu de atomism. D a r
a c e s t mecanism n a izbutit a se impune, între alte cauze, mai ales din
a c e e a , c ă a v e a împotriva lui spiritul cosmologiei elene. A c e a s t a se
mulţumea cu s u b o r d o n a r e a părţii faţă de întreg: p a r t e a era instru­
mentul de realizare a planului total şi global'; în c o n s e c i n ţ ă c o s m o l o ­
gia v e c h e , mai ales la începuturile ei, departe de a „ e x p l i c a " schim­
b a r e a , c ă u t a s'o „ r e d u c ă " la întreg, c a r e era simultan general ( n e ­
1
s c h i m b ă t o r ) şi p e r s i s t e n t ) .
Şi mai târziu, fizica elenă a fost o explicaţie tot prin subordo­
n a r e a finalistă a părţii faţă de întreg; de a s e m e n e a persisent dar mai
a l e s g e n e r a l : specii, forme, c l a s e . E x p l i c a r e a cauzală, modernă, prin
instituirea unei relaţii funcţionale între mişcări sau între o mişcare
( v i b r a ţ i e ) şi o s c h i m b a r e c a l i t a t i v ă ( c u l o a r e ) — î n g e r m e n e la E l e n i
— nu putea d o b â n d i p r e p o n d e r e n ţ ă f ă r ă a r e v o l u ţ i o n a a d â n c spi­
ritul ştiinţific a n t i c .
D r e p t vorbind, s u b o r d o n a r e a părţii c ă t r e un întreg nu este o
e x p l i c a ţ i e d e c â t în ipoteza unei finalităţi constitutive; altminteri este
o simplă descripţie, c a r e este, desigur, o condiţie a explicaţiei cauzal e.
C â n d b u n ă o a r ă c o n s t a t c ă roşul frunzei de t o a m n ă şi verdele ei de
primăvară aparţin unuia şi aceluiaş lucru şi conchid astfel c ă frunza
2
s a schimbat in culoarea ei ) , nu fac a l t c e v a decât s ă înregistrez, c ă
două calităţi „ o p u s e " aparţin aceluiaş lucru. D a r tocmai a c e a s t ă a-
parţinere era un adevăr ce trebuia c â ş t i g a t , de o a r e c e o astfel de
„ i d e n t i t a t e " substanţială lipsea gândirii primitive. R a p o r t a r e a la un
întreg persistent, substanţializarea, trebuiau bine lămurite, pentruca
ştiinţa s ă d e p ă ş e a s c ă empirismul reţetelor tehnice şi să p r o c e a d ă la
c ă u t a r e a repetiţiilor formale. Ş i era logic, d a t ă fiind premisa monistă,
c ă a c e a s t ă substanţializare s ă se învedereze la E l e n i prin „universa­
l i z a r e " ( U n u l şi T o t u l ) , a ş a dar, prin afirmarea noţiunii de „sistem",
pe scurt, prin c o n s t r u c ţ i a de explicaţii globale. D r e p t încheere, putem
s c r i e c ă descoperirea substanţialului, a persistentului, nu este, în
s e n s strict, o explicaţie, ci numai o descripţie, c a r e fundamentează
explicaţia.

3. L a E l e n i înţelegerea se e x e r c i t ă prin d e c r e t a r e a s p o n t a n ă c ă
î n t r e g u l persistă, c ă el nu n a ş t e din nimic, c ă nu se pierde în nimic,
c ă nu t o l e r e a z ă nimic în a f a r ă de sine, fiindcă e s t e T o t u l , în sfârşit,
mai ales c ă orice eveniment empiric (lucruri şi prefacerile l o r ) e s t e
o formă, o r e v e l a r e , efemeră a î n t r e g u l u i . S a v ă z u t c ă p r e z e n t a r e a

1) Compară E . Zeller: Op. cit. voi. I A., ed. 7-a, pp. 2 4 1 , 2 4 3 — 4 .

2) In nici un caz: „culoarea frunzei s'a schimbat".
 lumii c a întreg închis în sine, oarecum rotunjit, este implicată în pri­
mele statuări a l e cosmologiei elene. A n a x i m e n e s îi află o formulare
destul de limpede şi-i v e d e î n s e m n ă t a t e a supremă. „ E l ( A n a x i m e n e s )
a afirmat, primul, cu precizie unitatea materiei sau mai de g r a b ă a
substanţei, căci al său „ a e r n e d e t e r m i n a t " e susceptibil de sensaţie,
inteligenţă şi voinţă, întocmai cum corpurile, formate din el, sunt
1
susceptibile de a fi simţite, g â n d i t e şi m i ş c a t e ) .
A c e s t întreg, a v â n d suflet şi viaţă, am fi îndemnaţi a crede, c ă
unitatea lui e întemeiată pe unitatea sufletului. I d e e a unităţii lumii, a
unei unităţi datorite prezenţii unui suflu universal, a fost vulgarizată
de D i o g e n e s din A p o l l o n i a şi prin a c e s t a ideea a dobândit o c o v â r ­
2
ş i t o a r e î n r â u r i r e a s u p r a gândirii a n t i c e ) . L a P l a t o n , u n i t a t e a sufle­
tului — sufletul se mişcă prin sine şi de a c e e a e principiul mobilităţii
3
— serveşte fără echivoc drept legitimare a unităţii l u m i i ) . D e a l t ­
minteri persistenţa sufletului este enunţată cu mult înainte de persis­
tenţa „materiei"; ea este un patrimoniu a n c e s t r a l al omenirii.
La cei dintâi cosmologi (sec. VI), probiema permanenţei, a
substanţialităţii, este un corolar nemijlocit al dogmei unităţii cosmice.
Multiplul sensibil este o explicitare evolutivă a Unităţii substanţiale,
c a r e e a n i m a t ă de o mişcare spontană. Cum, mai departe, natura e s t e
în fond U n a , şi c a u z a sau principiul lumii este de a s e m e n e a unui.
L u m e a este una, deci persistă. E a persistă, de sigur, nu în părţile ei
ci c a întreg. P r i n urmare, î n a p o i a devenirii stă o s u b s t a n ţ ă u n i c ă .
P ă r ţ i l e n a s c şi mor, întregul c a a t a r e , substratul, e s t e indestructibil.
M o n i s m u l panteist sau, mai e x a c t , panzoist al lui T h a l e s , A n a x i -
mandros, A n a x i m e n e s , H e r a k l e i t o s , era dictat de d o g m a : natura
este un o r g a n i s m , un individ cu o v e ş n i c t â n ă r ă v i t a l i t a t e .
C â n d T h a l e s , potrivit doxografilor, susţine că t o a t e au luat fi­
4
inţă din A p ă ) , el postulează, conştient sau subconştient, unitatea
substanţială a tuturor lucrurilor. L a A n a x i m a d r o s , înţelesul monist şi
metafizic al „principiului", al acelei „materii" fără moarte, se v ă d e ş t e
chiar în acel A p e i r o n ( N e d e t e r m i n a t şi N e m ă r g i n i t ) , din care, p ă c ă -
tuind, se individualizează lucrurile şi în c a r e se topesc c a o ispăşire.
D e n u m i r e a substratului-principiu c a N e d e t e r m i n a t pune în evidenţă
caracterul său oarecum suprasensibil, In adevăr, în s f e r a perceptibi­
lului nu avem fericirea de a întâlni v r e - o calitate c o n s t a n t ă , ci doar
o neobosită c a s c a d ă de calităţi. D r e p t urmare, Apeiron-ul nu are,
nu poate să aibă, o anumită calitate ( a p ă , a e r ) , deşi e rezervoriul p o ­
5
tenţial al tuturor r e a l i t ă ţ i l o r s e n s i b i l e ) . „ D a c ă ni se spune c ă ( a -

1) P. Tannery: Pour l'histoire de la Science hellène, 1887, p. 158.

2) A . Rivaud: Op. cit., p. 223.
3) Platon deduce din unitatea „Sufletului" numai unitatea Naturii, nu şi
unitatea substratului material, care, la el, e o reminiscenţă a cosmologiei pre­
cedente.
4) Calificarea Unului: apă, aer, foc, nu este în sine o chestie esenţială.
Subînţelesurile acestor calificări pot însă prezintă aspecte uimitor de instructive.
5) Acesta pare a fi motivul de căpetenie al instaurării Nedeterminatului

t
c e a s t a s u b s t a n ţ ă ) nu a v e a , după opinia lui ( A n a x i m a n d r o s ) , nici o
calitate determinată, J i e p r e z e n t â n d u - i - s e sub o formă mai mult decât
sub alta, a c e a s t a rezultă nemijlocit din însuş faptul c ă e a nu e r a p e r ­
1
ceptibilă prin simţuri" ) . E probabil c ă A n a x i m a n d r o s a conceput î n ­
tâi identitatea de substrat pentru t o a t e calităţile fluide c e c a d sub
simţuri şi drept c o n s e c i n ţ ă a denumit a c e s t substrat fără calitate: N e ­
determinatul, î n c e p â n d cu P l a t o n , N e d e t e r m i n a t u l se v a î n c e t ă ţ e n i
ca n o t ă c a p i t a l ă a „substratului", a „ m a t e r i e i " .
E de a s e m e n e a de a c c e p t a t , c ă A e r u l lui A n a x i m e n e s şi F o c u l
lui H e r a k l e i t o s nu sunt o n e s o c o t i r e a adevărului impus de A n a x i ­
mandros, deci ridicarea celorlalte două „ e l e m e n t e " la rangul de sub­
strat metafizic nu constitue un r e g r e s filosofic. C ă c i A e r u l a r e drept
n o t ă proprie invizibilitatea, deci, un fel de n e d e t e r m i n a r e în ordi­
n e a calităţii. A p o i lui A n a x i m e n e s i se atribuie noţiunea de „ a e r n e ­
determinat", c a r e trece la P y t h a g o r e i . F o c u l mistueşte toate c a l i t ă ­
ţile, î n d e p ă r t â n d astfel p e r s i s t e n ţ a o r i c ă r e i c a l i t ă ţ i . O r i c u m , e s e m n i ­
ficativ c ă ritmul cosmologiei elene a r e a c e s t s e n s : substratul m a t e ­
rial, fiindcă este indestructibil, nu poate a v e a y r e - o c a l i t a t e . C a l i t ă ţ i l e
devin, substratul r ă m â n e .
I n a c e s t loc o obiecţie posibilă. A t â t lui A n a x i m a n d r o s c â t şi
lui A n a x i m e n e s î n c ă din a n t i c h i t a t e li s'a atribuit teoria, c o n s e c v e n t
susţinută de D e m o k r i t o s şi E p i k u r o s , a c o e x i s t e n ţ e i „lumilor n e n u m ă ­
r a t e " . Posibilitatea doctrinară a pluralităţii lumilor coexistente la
A n a x i m e n e s şi A n a x i m a n d r o s , monişti declaraţi, a fost un prilej de
e x e g e z e contradictorii la istoriografii moderni. J . B u r n e t , sprijinit pe
2
„tradiţia d o x o g r a f i c ă " , atribue hotărît lui A n a x i m a n d r o s ) şi mai
3
prudent lui A n a x i m e n e s ) , teoria „lumilor n e n u m ă r a t e " . E . Z e l l e r ,
fireşte, î n a i n t e de B u r n e t , pune la îndoială a c e a s t ă s t r ă v e c h e inter­
pretare, susţinând pe de o p a r t e c ă a c e l e lumi sunt doar „părţi ale
4
unui singur sistem c o s m i c " ) , iar pe de alta c ă pluralitatea nu poate
fi d e c â t s u c c e s i v ă , n i c i d e c u m s i m u l t a n ă . C e e a c e n e î n d e a m n ă s ă fim
alături de Z e l l e r este reflecţia inevitabilă, c ă „ n e n u m ă r a t e l e lumi" —
innumerabiles esse mundos, după C i c e r o — sunt eliminate teoretic
de prototeza: „lumea e U n a " .

4 . S u b o r d o n a r e a părţilor faţă de întreg, î n c a d r a r e a lor într'un

ca „materie" unică, nu acela că o anumită calitate nu e capabilă a produce c a ­

lităţile celelalte opuse — transformarea calitativă, succesiunea prin creaţie a c a ­
lităţilor exista înainte la Thaïes şi se v a întâlni apoi nu numai la Anaximenes
şi Herakleitos, dar şi mai târziu; de asemenea nici motivul că un substrat de­
terminat nu tolerează o generaţie infinită ci trebue să se istovească. De sigur,
şi Anaximandros putea concepe ca mai târziu Herakleitos un ciclu nesfârşit de
naşteri şi distrugeri în cadru limitat, înlăuntrul unui principiu determinat şi finit.
1) P . Tannery: Mémoires Scientifiques, vol. VII (Philosophie ancienne),
1925, p. 191.
2 ) I. Burnet: L'Aurore de la Philosophie Grecque, 1919, p. 63 şi urm.
3 ) I. Burnet: O p . cit., p. 83 şi urm.
4 ) E . Zeller: O p . cit. I A., p. 3 0 6 .
tot, era, s'a văzut, o explicaţie rudimentară, dar era totuş o explicaţie:,
orice calitate sensibilă pătrundea în sfera inteligibilului în m ă s u r a în
c a r e era privită c a o „ o b i e c t i v a r e " , ca o formă sau poate chiar c a o
mască, a l i n u l u i c e persistă. U n u l a r e demnitatea de c a u z ă sau izvor
prim a tot c e se v e d e . U n u l este „ P r i n c i p i u l " ( a r c h e ) nu numai în
sensul de primă v e r i g ă a unui lanţ de metamorfoze, ci c a u z a n e c o n ­
tenit p r o d u c ă t o a r e a tot c e se p e t r e c e sub ochii noştri şi d e a c e e a uni­
ficatoare şi persistentă. Principiul e c a u z a c o n s t a n t ă c a r e dă a r m o n i e
rapsodiei de schimbări. C a u z a constantă a schimbării nu p o a t e fi
o a l t ă s c h i m b a r e , ci c e e a c e s f i d e a z ă timpul. Principiul e idar şi s u b ­
stratul material; el este începutul, î n s ă nu c a o realitate l e g a t ă de
timp ci c a un factor ce e x i s t ă pretutindeni şi t o t d e a u n a — n e t e m ­
1
poral ) .
J u d e c â n d nu numai după puţinele c r â m p e e de gânduri păstrate,
d a r şi după spiritul doctrinei lor, primii c o s m o l o g i •— M i l e z i e n i i —
n'au c u n o s c u t trebuinţa de a preciza nici conţinutul logic, nici r a ­
portul mutual al celor două a s p e c t e c o s m i c e : persistenţa invizibilă
şi „ s c h i m b a r e a " vizibilă. E l e erau tolerate să c o e x i s t e fără o depen­
d e n ţ ă intimă. In c o n s e c i n ţ ă v a fi a p r o a p e un j o c d i a l e c t i c , cu funeste
rezultate, pentru H e r a k l e i t o s şi P a r m e n i d e s disocierea strictă a c e ­
lor două a s p e c t e , primul lăsându-se t â r â t de p r o c e s i u n e a fără o d i h ­
nă, cel de al doilea, c a r e s e r e f e r ă tacit la primul, a c c e n t u â n d per­
sistenţa unitară. P a r m e n i d e s e x a g e r e a z ă p â n ă la p a r a d o x , de a l t ­
minteri în spiritul cosmologiei, aspectul substanţial, iar H e r a k l e i t o s
dă o v i g o a r e n e a t i n s ă p â n ă la el aspectului dinamic, trasformist. S i ­
tuaţia b i z a r ă e c ă , deşi la antipozi, a m â n d o i aceşti cosmologi sunt
credincioşi spiritului primelor sisteme naturaliste.
L a H e r a k l e i t o s nu numai lucrurile din cuprinsul naturii, ci
natura c a T o t se a f l ă în perpetuă mobilitate: totul e fluid, nimic nu
r ă m â n e ; nimic nu persistă nici în părţi, nici în întreg. „ D i v i n u l " n u
este stabilitatea, ci devenirea. C u gândul de a oferi o justificare e m ­
pirică a procesului universal, H e r a k l e i t o s ridică „ f o c u l " la r a n g u l
de principiu viu al mobilităţii. In c o s m o l o g i a Hefesianului, substan^
ţialitatea — substratul c o n s t a n t — s a r părea c ă a fost trecută prin­
tre iluzii, pe c â t ă vreme prin jocul neînduplecat al logicii a fost t r e ­
c u t ă devenirii : s c h i m b a r e a e s t e c h i a r s u b s t a n ţ a lumii, iar focul c a
s u b s t r a t s a t i s f ă c e a a c e a s t ă s t r ă m u t a r e : el r ă m â n e a c e l a ş , numai
d a c ă se c o n s u m ă pe sine şi c o n s u m ă totul n e c o n t e n i t . A ş a s e a-
c r e d i t e a z ă definitiv viziunea s p o n t a n ă a E l i n i l o r , faptul m e t a m o r ­
fozei. Ş i cum motivul substanţialist fusese impus ştiinţei, în p r i m a
linie, de d o g m a unităţii lumii, H e r a k l e i t o s a d u c e a f ă r ă v o i e d o ­
v a d a c ă u n i t a t e a se p o a t e lipsi de s u b s t a n ţ i a l i t a t e .
D a r în a c e s t moment se v ă d e ş t e c a r a c t e r u l d r a m a t i c al c o s m o ­
logiei elene. î n l ă t u r â n d s u b s t a n ţ a invizibilă, f ă c â n d astfel inutilă, c e l

1) H. Rickert: Das Leben der Wissenschaft und die griechische Philo­

sophie (Logos, XII, p. 3 1 7 ) .
puţin provizoriu, explicaţia naturii cu ajutorul primului factor al
ştiinţei, apelul la celălalt principiu unificator şi deci constant, la g e ­
neralul explicativ ( i d e e sau l e g e ) era de neînlăturat.
E s t e succesiunea calităţilor h a o t i c ă sau e s t ă p â n i t ă de o lege,
de un ritm, deci, de un principiu general, „ o r d o n a t o r " ? H e r a k l e i t o s ,
poate cel mai reprezentativ cosmolog presocratic, fiind pus în si­
tuaţia de a a l e g e , d ă un răspuns uimitor pentru un partizan al purei
s c h i m b ă r i . D e v e n i r e a stă sub c o n d u c e r e a unei legi neîndurate, c a r e
este însăşi „ R a ţ i u n e a " ( L o g o s ) , iar funcţiunea ei de legiferare se
1
m a n i f e s t ă în „ u n i r e a c o n t r a r i l o r " ) , în a r m o n i a c a l i t ă ţ i l o r indi­
viduale.
S e ştie, c ă pentru c u g e t a r e a elenă, s c h i m b a r e a este o succesiune
de calităţi, iar a c e s t e calităţi se succed, fiindcă sunt opuse. „ C o n t r a ­
rul este din c o n t r a r " , iar, după H e r a k l e i t o s , „ t o a t e iau n a ş t e r e din
2
c o n t r a r i i " ( e n a n t i o t e t a ) ) . In simultaneitate contrariile s a r anula; în
succesiune calităţile se unesc, c o n s u n ă , d a t o r i t ă puterii juridice a R a ­
ţiunii universale, a cărei p r e z e n ţ ă împrumută naturii c e a v a din sfin­
ţenia Divinului. E vrednic de notat c ă înfăţişarea lumii sensibile c a
succesiune de calităţi c o n t r a r e este s u g g e r a t ă de faptul empiric, c ă
un lucru, c a r e e la un moment dat a ş a , devine altfel — E l e n u l zicea
chiar: altul. M e t a f i z i c ă e doar interpretarea acestui fapt: contrariile
se e v o c ă reciproc, fiindcă orice calitate a r e nu ştiu c e putere a s ­
cunsă şi dialectică de a provoca spontan apariţia contrariului ei.
N i c i un naturalist elen n'o spune lămurit, însă toate strădaniile
explicative au c a ipoteză a s c u n s ă c o n v i n g e r e a , c ă opoziţia calitativă
c e a mai cuprinzătoare şi c e a mai e n i g m a t i c ă este e x i s t e n ţ a şi non­
e x i s t e n ţ ă . C u m devenirea este o succesiune de calităţi contrare, cum
opoziţia fundamentală este aceia a existenţei şi a nonexistenţei, orice
s c h i m b a r e a p a r e c a succesiune de e x i s t e n ţ e şi nonexistenţe, deci, o
c r e a ţ i e şi o anihilare fără îngrădire: o calitate, un lucru, era; acum
nu mai este; o calitate, un lucru, nu era, a c u m a este. D e v e n i r e a este
o plutire î n t r e e x i s t e n ţ ă şi n o n e x i s t e n ţ ă ; ea se apropie chiar mai de
g r a b ă de n o n e x i s t e n ţ ă , căci în fond e x i s t e n ţ a sensibilă nu durează,
c e e a c e este, nu este multă vreme. In a c e s t e condiţii, era logic, c a
persistentul s ă fie confundat cu „ e x i s t e n ţ a " , cu realitatea, iar pro­
3
b l e m a c e a mai d e s e a m ă a cosmologiei elene s ă fie: „ c e e r e a l ? " ) .
N u numai la E l e n i , ci în toată filosofia a p u s e a n ă problematica e a-
c e e a ş , a ş a î n c â t criteriul realităţii este chestiunea „ m e t a f i z i c ă " de t e ­
melie. L a E l e n i î n s ă problema a r e un a s p e c t special din c a u z a în­
doitei ecuaţii: d e v e n i r e a este n o n e x i s t e n ţ ă , fiindcă e a presupune nou­
t a t e a ; persistentul, eliminând n o u t a t e a este „ a d e v ă r a t a e x i s t e n ţ ă " .
A c e a s t a e e x p l i c a ţia opoziţiei de temelie : „ d e v e n i r e - e x i s t e n ţ ă " ,

1) Patin (A. Patin: Heraklits Einheitslehre, die Grundlage seines Sys­

tems 1885, p. 3 6 ) a dovedit întâi că „unitatea contrariilor" este piesa centrală
-a herakleitismului.
2) Diogenes Laertios: Vitae Philosophorum, cartea I X , 7.
3 ) J . Burnet: Greek Philosophy, I, p. 11.
opoziţie c e altminteri p a r e b i z a r ă , pentru c u v â n t u l c ă n o r m a l de­
venirii i se opune persistentul, nu e x i s t e n ţ a , iar existenţei i se o p u n e
n o n e x i s t e n ţ a , şi nici de cum devenirea, c a r e e asimilată simplist c u
iluzia, cu c e e a c e nu a r e fiinţă. î n ţ e l e g e m acum, d e c e ştiinţa e l e n ă
e r a o s â n d i t ă să nu a j u n g ă la o c u n o a ş t e r e mulţumitoare a naturii
sensibile. A c e a s t a , fiind n o u t a t e n e c o n t e n i t ă , deci, n e s t a b i l i t a t e , nu
p o a t e fi o b i e c t de ştiinţă, c a r e a r e n e v o i e de d o u ă e l e m e n t e s t a b i l e :
substratul p e r m a n e n t şi ideia c e d e t e r m i n ă substratul. E l e n u l nu
p o a t e c o n c e p e c ă r e a l i t a t e a sau e x i s t e n ţ a p o a t e fi a l c ă t u i t ă dintr'o
s u c c e s i u n e de creaţii şi anihilări a b s o l u t e ; el nu p o a t e a c c e p t a ,
cum f a c e B e r g s o n , c ă dinpotrivă un lucru nu există d e c â t în m ă ­
sura în c a r e se s c h i m b ă .
E r a astfel fatal, c a ştiinţa, nevoită a se constitui prin relevarea
în primul r â n d a substanţei, a persistentului, s ă a ş e z e a c e s t factor î n -
tr'o altă sferă a lumii şi deci să î m b r a c e o formă metafizică. N e g â n d
orice substrat, H e r a k l e i t o s r e c u r g e la cel de al doilea factor al şti­
inţei: generalul gândirii, legea raţională.
D i n nefericire a c e a s t ă lege dialectică nu era o soluţie, ci un
izvor de noui întrebări. C ă c i , deşi îşi atribuise rolul, avut înainte de
substanţă, de a înlătura pe un plan superior c r e a ţ i a şi anihilarea, nu
putea explica cum şi dece o calitate devine contrarul ei, cum din ceva
este altceva sau, mai precis, cum la unul şi a c e l a ş lucru se perindă
calităţi c o n t r a r e . L o g o s u l o r d o n a t o r explica doar sensul general al
succesiunii, dar nu servea o motivare l o g i c ă îndestulătoare în a m ă ­
nunte, a ş a cum s'ar fi cerut, din momentul ce nu se mai r e c u n o a ş t e
un factor persistent, o „ m a t e r i e " unică şi indestructibilă, c a suport al
devenirii. L o g i c e ş t e , nu e x i s t ă s c h i m b a r e fără c e v a c a r e nu se schim­
bă. H e r a k l e i t o s descopere L e g e a explicativă, dar suprimă aparent
fundamentul explicaţiei: un dat ultim, ireductibil şi indestructibil—-
substanţialul.
D o c t r i n a lui H e r a k l e i t o s are, în l e g ă t u r ă cu cele spuse, î n c ă un
aspect, c a r e îi împrumută o v a lo a r e unică de frământare filosofică.
E a s c o a t e la lumină o discordanţă a s c u n s ă în premisele c o s m o l o g i c e
elene şi sileşte astfel c u g e t a r e a a r e c u r g e la revizuirea e l e a t ă întâi,
la c e a platonică mai apoi. S a văzut: viziunea primitivă este un flux
necontenit de calităţi. P e n t r u a da acestui flux un temei liniştitor,
g â n d i r e a îl î n c a d r e a z ă într'un T o t , iar, fiindcă a c e s t a e închis în sine,
fiindcă e o unitate sau o „ a r m o n i e " , el trebuie să fie şi c o n s t a n t , o
„ m a t e r i e " c e persistă. A c e s t tot c o n s t a n t ( e x p r e s i a , la E l e n i , e un
p l e o n a s m ) explica generaţia lucrurilor; era cauza sau a r c h e - a deve­
nirii. P r i n a c e a s t ă î n c a d r a r e , faptul „ i r a ţ i o n a l " al devenirii, primea
un reazem. S u b s t r a t u l unic, totalitatea c a atare, subîntindea schim­
barea.
Soluţia a c e a s t a a Milezienilor era nu numai total necritică,
dar şi fără c o n s e c v e n ţ ă . S u b s t r a t u l permanent, la c a r e erau rapor­
t a t e explicativ schimbările, nu-şi putea îndeplini el singur funcţia
logică de explicaţie, dintr'un motiv lesne de apreciat în toată v a l o a -
x e a lui, d a c ă ţinem s e a m a de premisa dinamistă a cosmologiei elene.
S u b s t r a t u l material, deşi c o n s t a n t şi indestructibil, era şi principiul
„mişcării" în g e n e r e : u n d e e s c h im b a r e , e s t e şi „ m a t e r i e " sau, fi­
i n d c ă e „ m a t e r i e " , trebuie s ă avem şi s c h i m b a r e . H e r a k l e i t o s t r a g e
c o n s e c i n ţ a : î n s ă ş a c e l substrat e s c h i m b a r e p e r p e t u ă şi implicit el nu
mai p o a t e servi c a temei explicativ al schimbării.
Heracleitismul era astfel un moment critic. C a r i vor fi s o ­
luţiile mântuitoare? O primă soluţie, la rându-i radicală, v a fi c e a
e l e a t ă ; d e v e n i r e a e s t e iluzie; g â n d i r e a nu c u n o a ş t e d e c â t p e r s i s ­
tentul, „ e x i s t e n ţ a " . D a r a c e a s t ă soluţie era o n o u ă criză, căci elimina
t r a n s f o r m a r e a în g e n e r e , nu numai pe c e a calitativă, presupunerea de
temei a fizicii elene. S e impuneau noui încercări de soluţionare. A s t ­
fel c o s m o l o g i a v e a c u l u i al V - l e a c o n s t r u e ş t e noui teorii : unii t ă g ă -
duesc t r a n s f o r m a r e a calitativă, deşi admit calităţi constante (Empe-
d o k l e s , A n a x a g o r a s ) ; alţii t ă g ă d u e s c o d a t ă cu t r a n s f o r m a r e a cali­
tativă, chiar e x i s t e n ţ a calităţilor şi se limitează la cantităţi c o n s t a n t e
(atomiştii şi p y t h o g o r e i i ) . N i c i a c e s t e d e s l e g ă r i nu pot opri multă
v r e m e v e c h e a filosofie, tocmai fiindcă e r a u în conflict cu viziunea m o -
bilistă. S o l u ţ i a primă ( E m p e d o k l e s , A n a x a g o r a s ) nu r e c u n o ş t e a de­
venirea calitativă; cea de a doua (atomismul, p y t h a g o r i s m u l ) ignora
î n s ă ş e x i s t e n ţ a calităţii. Rezultatul e s t e o izbucnire a heracleitismului
în S o f i s t i c ă , deci o n o u ă şi g r a v ă criză a ştinţei elene. S a r zice: un
faliment al cosmologiei. S p r e norocul a c e s t e i a , S o f i s t i c a însăşi s u g g e -
r e a z ă o deslegare, c a r e , pusă la punct şi d e s f ă ş u r a t ă de S o k r a t e s în
cadrul moralei şi politicii, e e x p l o a t a t ă c o s m o l o g i c de P l a t o n şi A r i s -
toteles. A c e ş t i a r e c u n o s c n e c e s i t a t e a unui substrat idestructibil al
devenirii, însă îi răpesc, în mod c o n s e c v e n t , orice determinare, t o c ­
mai pentru a concilia cele două funcţii ale acelui substrat material:
a fi c o n s t a n t şi a fi principiul n e c o n s t a n ţ e i . î n t r u c â t e nedeterminat
e s t e indestructibil; întrucât e determinabil, substratul e receptacolul
o r c ă r e i schimbări, chiar a celei calitative. D a r de unde calităţile, de­
terminările? A c e s t e a nu mai aparţin materiei, ci a l c ă t u e s c o sferă in­
dependentă, s f e r a universalilor, a ideilor şi formelor. A s t f e l c o s m o ­
logia v e c h e a găsit o eşire şi pe a c e s t drum, cu t o a t e unele abateri a-
preciabile, va stărui. S ă revenim însă, u r m â n d a da precizii ulterior.
S e întrevede chiar de acum c ă premisele cosmologiei elene sunt e x ­
plicite şi conciliate cu mare virtuositate de platonism şi aristotelism,
fapt c e a s i g u r ă a c e s t o r d o c t r i n e e g e m o n i a , d a c ă nu e x c l u s i v i t a t e a ,
în tilosofia naturii a t â t a antichităţii c â t şi a evului mediu.
Milezienii nu şi-au pus în mod serios problema condiţiilor
schimbării, de o a r e c e î n ţ e l e g e r e a devenirii se limita la susţinerea, c ă
U n u l e „ m a t r i c e a universală a tuturor formelor şi fiinţelor". ( M a b i l -
l e a u ) ; c ă din U n u l totul p o r n e ş t e şi în el t o a t e se înapoiază şi-şi a f l ă
odihna. E i nu vedeau „contradicţia U n u l u i c a r e se multiplică şi a
inalterabilului c a r e se alterează fără î n c e t a r e şi p r o e c t e a z ă în timp
1
stările sale s u c c e s i v e " ) . D i n moment c e n a t u r a este un organism,

1) E . Hannequin: Op. cit. p. 2 4 4 .

c r e ş t e r e a , articularea lui evolutivă, era un fapt, destul de evident prin
s i n e pentru a mai fi e x p l i c a t .
î n g l o b a r e a părţilor, a p r o c e s e l o r fizice, într'un T o t făcea plau­
zibil c ă a c e s t e părţi nu sunt c r e a t e s a u a n i h i l a t e , nu sunt s c o a s e din
nimic sau prăvălite în n e a n t de b a g h e t a m a g i c ă a unui D e m i u r g . P ă r ­
ţile, lucrurile în t r a n s î o r m a r e , într'un fel o a r e c a r e devin inteligibile,
fiindcă sunt manifestări ale T o t u l u i unic, deci persistent sau s u b s t a n ­
ţial (persistentul , prin chiar n a t u r a lui, e mai a p r o a p e de î n ţ e l e g e r e
decât n e p e r s i s t e n t u l ) . C u m însă, după H e r a k l e i t o s , o r i c e persistenţă
e d e c r e t a t ă o iluzie, variaţia calităţilor la unul şi acelaş lucru devenea
un mare semn de î n t r e b a r e . T o t u ş calităţile lucrurilor sunt supuse
schimbării după o lege, a d ă o g a H e r a k l e i t o s . D a r cum se face, c ă
determinate calităţi s e perindă în ordine la unul şi a c e l a ş obiect? S e
poate replica: H e r a k l e i t o s nu c u n o a ş t e lucruri, factori statornici; el
c u n o a ş t e doar procese. T o t u ş i , în c o n c o r d a n ţ ă cu fizica elenă, şi pen­
tru el n a t u r a e una, e a r m o n i c ă . Ş i a t u n c i p r o b l e m a a p ă r e a i n t a c t ă
la n a t u r a c a unitate: cum e cu putinţă succesiunea calităţilor c o n t r a r e
la acelaş univers, d a c ă nimic nu e substanţial sau d a c ă însuş persis­
tentul e supus devenirii? C u m e o a r e cu putinţă c a universul, c a r e în
e s e n ţ ă e F o c , s ă devină aer, apă, p ă m â n t şi apoi în ordinea inversă
( e n a n t i o d r o m i e ) s ă r e f a c ă punctul de plecare? S u c c e s i u n e a era l e g a ­
lă, î n s ă misterioasă. H e r a k l e i t o s ridică problema cu răspuns fără z ă ­
b a v ă a lucrului, în c a r e o diversitate de calităţi c e s e s u c c e d se pre­
zintă ca o unitate durabilă.
In a c e s t loc s e situiază o p e r a eleatismului, care, reluând m o ­
nismul p r e c e d e n t , îi d ă c o n ş t i i n ţ a d o c t r í n a l a , d e d u c e din el t o a t e con­
secinţele latente şi t r ă d e a z ă astfel a b s u r d i t a t e a lui. P a r m e n i d e s , ridi-
c â n d u - s e împotriva mobilismului heracleitic — fapt istoric bine s t a ­
bilit — , dă fără v o e monismului primitiv, o lovitură mortală, t o c ­
mai prin î n c e r c a r e a de a-1 absolutiza. A d e s e a prietenii sunt mai de
temut d e c â t duşmanii.
X e n o p h a n e s , al cărui rost în c o s m o l o g i e e si azi o t e m ă d e z b ă ­
tută, d e s c h i d e drumul a c e s t e i e x e m p l a r e d o c t r i n e a U n i t ă ţ i i a b s o l u t e ,
1
desvoltându-i d e o c a m d a t ă laturea teologică, o a r e c u m monoteistă ) :
„ D i v i n u l " este unic, deci imutabil si indestructibil.
O î n c e r c a r e de a fixa mai e x a c t locul lui X e n o p h a n e s în pro­
2
b l e m a t i c a cosmologiei elene întâlnim la } . B u r n e t ) . S p u n e a m , c ă în
vremea constituirii ştiinţei naturii la Ionieni, irupe valul de misticism,
u n i v e r s a l atunci, a l i m e n t a t de r e l i g i o s i t a t e a s u m b r ă , l a t e n t ă a mul­
ţimii tradiţionaliste şi în a c e l a ş timp iubitoare d e noutăţi. D i n c i o c ­
nirea nouii ştiinţe şi a misticismului au luat n a ş t e r e două curente,
căci la E l e n i î n ă b u ş i r e a ştiinţei n ' a a v u t l o c : o î n f r ă ţ i r e a ştiinţei şi

1) Monoteismul lui Xenophanes nu e consecvent. Divinitatea nu e una, ci

doar suverană peste alte divinităţi şi peste oameni. Vezi H. Diels: Op. cit I,
frag. 23.
2) J . Burnet: Op. cit. pp. 126 şi urm. Luminismul lui Xenophanes, ca al
oricărui „raţicralist", <e departe de a fi cu totul străin de misticism.
misticismului cu ajutorul matematicii la P y t h a g o r e i şi un cult al
„ l u m i n e l o r " ştiinţifice (un „luminism", nu „iluminism", c a r e e t o c ­
mai contrarul primului) reprezentat de X e n o p h a n e s .
î n s e m n ă t a t e a lui X e n o p h a n e s e mult mai mare din alt punct
de vedere. Prin el, unitatea lumii, la început rezidiu mitic şi mistic,
e r i d i c a t ă la d e m n i t a t e a de f a c t o r ştiinţific suprem, fiindcă se dă la
iveală raportul dintre unitate şi persistenţă sau „ e x i s t e n ţ a " ei. P u n c ­
tul de plecare al lui X e n o p h a n e s e critica antropomorfismului r e ­
ligios: v a r i e t a t e a de imagini asupra divinului, un s c a n d a l pentru l o ­
g i c ă şi morală, v a r i e t a t e a ce e impusă de felurimea vederilor religi­
o a s e dinlăuntrul aceluiaş popor şi la diferite popoare, se lămreşte,
d a c ă r e c u n o a ş t e m rolul factorilor omeneşti în r e p r e z e n t a r e a zeilor.
D e s i g u r , omul ciopleşte chipul lui D u m n e z e u , î n s ă numai în m ă ­
sura în c a r e a j u n g e la reprezentări divergente. D i n potrivă, omul
e x p r i m ă e x a c t divinitatea, în m ă s u r a în c a r e o c o n c e p e la fel pretu­
tindeni. D i n imagínele n o a s t r e asupra divinului e a d e v ă r a t doar
c e e a c e în ele este identic. N u m a i o singură divinitate p o a t e fi a d e ­
vărată. Divinitatea e U n a .
U n alt a s p e c t , nu mai puţin î n s e m n a t , al filosofului-cântăreţ
e s t e panteismul, c o n f u n d a r e a U n u l u i divin cu T o t u l m a t e r i a l ( „ U n u l
şi T o t u l " ) . D u m n e z e u e t o t a l i t a t e a naturii.
P a r m e n i d e s şi apoi M e l i s s o s î m b o g ă ţ e s c rapsodia filosofică a
lui X e n o p h a n e s cu a r g u m e n t e raţionale de n a t u r ă pronunţat c o s m o ­
logică. D a c ă U n u l este T o t u l sau invers, u r m e a z ă c ă există, deci, c ă
1
nu c u n o a ş t e d e v e n i r e sau n o n e x i s e n ţ ă ) , a ş a cum susţin — d e c l a r ă
P a r m e n i d e s , f ă c â n d aluzie la H e r a k l e i t o s — „capetele duble", par­
tizanii devenirii ( d e fapt devenirea nu e pură n o n e x i s t e n ţ ă , ci un
a m e s t e c de e x i s t e n ţ ă şi n o n e x i s e n ţ ă ) . T o t u l c a a t a r e nu ia n a ş t e r e
şi nu se distruge, c ă c i , d a c ă a r lua n a ş t e r e din a l t c e v a sau s a r d i s ­
t r u g e în a l t c e v a , n ' a r mai fi U n u l şi T o t u l . N a ş t e r e şi d i s t r u g e r e
s'ar putea întâlni d o a r înlăuntrul T o t u l u i . E l e a t i s m u l r ă p e ş t e d e v e ­
nirii şi a c e s t ţinut, s o c o t i n d - o în o r i c e loc drept o iluzie. N u e o a r e
o r i c e s c h i m b a r e o distrugere a c e e a c e este, c h i a r d a c ă a l t c e v a e
pus la l o c sau c r e i a t ?
2
O r i c e s c h im b a r e , chiar a c e i a de loc ( m i ş c a r e a ) ) , a p a r e lui
P a r m e n i d e s , c a de altminteri şi lui H e r a k l e i t o s , drept o v a r i a ţ i e de
calităţi. P e n t r u el nu e deloc evident, c ă m i ş c a r e a e singura schim­
b a r e c e l a s ă n e a t i n s ă calitatea unui corp. P a r m e n i d e s nu face î n c ă
3
distincţia p l a t o n i c o - a r i s t o t e l i c ă ) a două moduri de schimbări:

1) Nonexistenţă e în filosofia elenă un termen foarte echivoc, precum

vom arăta ocazional în expunerea următoare.
2) T h . Gomperz: Op. cit. I, p. 180.
3 ) Platon, referindu-se la doctrina lui Herakleitos, spune în Theaitetos:
„Dacă n'ar fi decât translaţie nu şi alteraţie, încă s'ar putea spune ce anume este,
în timp ce devine, conţinutul acestei translaţii. Nu e aşa? — De sigur. — Dar
fiindcă nu e stabil nici aceasta, că ceeace devine, rămâne alb în timp ce devine;
fiindcă chiar aceasta se schimbă... e schimbare si curgere într'o altă culoare, etc."
(182, c/d).
s c h i m b a r e a calitativă sau a l t e r a r e a ( a l l o i o s i s ) şi s c h i m b a r e a de loc,
m i ş c a r e a de translaţie ( p h o r a ) .
C e 1-a determinat pe P a r m e n i d e s s ă s c o a t ă din sfera realului,
o d a t ă cu o r i c e fel de schimbare, însăşi n a t u r a — N a t u r a este n a ş ­
tere şi distrugere — şi s ă naufragieze astfel în acosmism? R ă s p u n ­
sul îl putem afla numai ţinând s e a m a de e x pl i caţ i a n o a s t r ă . P a r ­
menides e s t e cel dintâi filosof elen, c a r e ia în serios d o g m a unităţii
lumii. Ş i se ştie, c ă unitatea î n c h i s ă în sine şi a b s o l u t ă exclude g e ­
neraţia şi m o a r t e a . N u e o a r e semnificativ, c ă acel cugetător, c a r e
proclamă U n u l neîngrădit, susţine şi universala indestructibilitate sau
„ E x i s t e n ţ a " ? P a r m e n i d e s este a t â t de convins c ă U n i t a t e a c a atare,
fiind fără început şi sfârşit, nu t o l e r e a z ă la sine d e v e n i r e a , î n c â t eli­
mină d e v e n i r e a c h i a r dinlăuntrul lumii. D o g m a unităţii, c o n s e c v e n t
desvoltată, f ă c e a imposibile o r i c e creaţie şi orice distrugere, deci,
orice s c h i m b a r e . D o g m a unităţii r a d i c a l e nu l ă s a d o g m e i n o m i n a ­
liste nici un refugiu.
E r a de a s e m e n e a natural c a , o d a t ă c u eliminarea teoretică a
o r i c ă r e i s c h i m b ă r i sensibile, P a r m e n i d e s să l o v e a s c ă şi în hilozoismul
cosmologiei precedente. „ E x i s t e n ţ a " , n e c u n o s c â n d mişcare, nu se
p o a t e mişca din proprie iniţiativă. E f e c t u l acestui antihylozoism îl
aflăm la E m p e d o k l e s şi A n a x a g o r a s : a c e ş t i a sunt nevoiţi, pentru a
explica modul cel mai inofensiv de s c h i m b a r e — m i ş c a r e a — d e a se
a d r e s a la puteri e x t e r i o a r e ( I u b i r e a şi U r a la E m p e d o k l e s ; activita­
tea Inteligenţei la A n a x a g o r a s ) .
A ş a dar, o ric e schimbare de calitate — expresie t a u t o l o g i c ă
la P a r m e n i d e s — fiind o trecere dela c e v a altceva, este o creaţie şi
anihilare, un salt dela n o n e x i s t e n ţ ă la e x i s t e n ţ ă şi v i c e v e r s a . M i -
lezienii m a s c a u creaţia şi distrugerea din lăuntrul naturii cu a j u t o ­
rul întregului persistent; H e r a k l e i t o s , t ă g ă d u i n d orice persistenţă,
punea înainte cu exclusivitate r a d i c a l ă s c h i m b a r e a , devenirea, şi
astfel da a c e s t e i a din nou un c a r a c t e r eminent problematic şi impli­
cit o prezenta c a un s c a n d a l pentru „raţiune". E l e n u l căuta ce e
real şi da peste un a m e s t e c de real şi n ă l u c i r e : d e v e n i r e a .
P a r m e n i d e s purcede dela postulatul, esenţial raţionalist, c ă
nonexistenţă, nimicul, identificate cu spaţiul gol, nu pot fi obiect
de g â n d i r e şi c a a t a r e nu e x i s t ă . G â n d i r e a e m ă s u r a a c e e a c e e s t e ;
acelaş lucru e gândirea şi realitatea. D e a s e m e n e a , pentru a c e s t a u s -
ster gânditor, existenţa nu c u n o a ş t e g r a d e de intensitate, un spor
sau o scădere. Rezultatul, la c a r e ajunge, e s t e c a t e g o r i c : nu e x i s t ă
schimbare; devenirea e a p a r e n t ă ; multiplul sensibil e o iluzie, o „ p ă ­
rere a muritorilor". „ N u e x i s t ă şi nu v a e x i s t a niciodată altceva în
a f a r ă de E x i s t e n ţ ă , fiindcă destinul a înlănţuit-o în a ş a fel încât s ă
fie î n t r e a g ă şi imutabilă. D e a c e e a trebuie s ă fie v o r b e g o a l e tot
c e e a c e muritorii au pus în limbajul lor, socotind c a adevăr at : n a ş t e ­
rea şi distrugerea, a fi şi a na fi, s c h i m b a r e a de loc şi alteraţia lumi­
noasei culori" (H. Diels: O p . cit. I. frag. 8, 3 6 şi u r m . ) .
A m subliniat în citatul precedent „ a fi şi a nu fi", c a r e se r e -
 feră la devenire. P r i m e j d i a , a s c u n s ă în p r e z e n t a r e a devenirei c a a -
mestic ibrid de e x i s t e n t şi n o n e x i s t e n t , a p a r e în t o a t ă seriozitatea ei
în r o a d e l e eleatismului la Z e n o n . D e o a r e c e s c h i m b a r e a presupune
n o n e x i s t e n ţ ă şi d e o a r e c e n o n e x i s t e n ţ a nu p o a t e fi gândită, schim­
b a r e a e o ficţiune. C e l mult, n e e îngăduit a privi c a inteligibil în
faptul devenirii doar „ e l e m e n t e l e " s a u factorii c o n s t a n ţ i : în spaţiu
punctele indivizibile, în timp momentele, în m i ş c a r e imobilităţile. In
s c h i m b a r e intuitivul este iluzoriu, conceptualul e real. A ş a justifică
polemic, mai ales c o n t r a pythagoreilor, eleatismul Z e n o n în c e l e ­
brele s a l e aporii sau perplexităţi logice.
N u e x i s t ă d e c â t U n u l n e s c h i m b ă t o r şi o m o g e n ( s i m p l u ) , d e c i in­
divizibil. E l persistă în mod absolut şi nu t o l e r e a z ă s c h i m b a r e a . E un
S p h a i r o s , o lume d e s ă v â r ş i t î n c h i s ă în sine. E x i s t e n ţ a e l e a t ă e o v e ­
c h e cunoştinţă: e substratul unitar, indestructibil, al naturii. C ă E x i s ­
t e n ţ a e n e c r e a t ă şi e t e r n ă s e susţinuse dela început, c a un c o r o l a r
al unităţii naturii, dar c ă este şi n e s c h i m b ă t o a r e în cuprinsul ei c a ­
litativ, fiindcă e simplă şi c o n t i n u ă , P a r m e n i d e s a r e curajul de a o
afirma c a o inovaţie fatală. A ş a s e institue ecuaţia b i z a r ă : E x i s ­
t e n ţ a = persistentul n e s c h i m b ă t o r ; a p a r e n ţ a = nepersistentul schim­
b ă t o r sau devenirea. A p a r e n ţ a e perceptibilul multiplu; e x i s t e n ţ a e s t e
nesensibilul, pur gânditul. N a t u r a nu e c e e a c e s e n a ş t e şi m o a r e ,
1
sensibilul, ci c e e a c e s t ă pururea n e m i ş c a t , r a ţ i o n a l u l ) . In a c e s t
moment ia fiinţă motivul metafizic: „ e x i s t e n ţ a " nu c a d e sub simţuri,
e „ d i n c o l o " , e o b i e c t d e p u r ă gândire. C ă metafizica este o evitare
a dogmei nominaliste, s'a văzut. Sensibilul este s c h i m b a r e „ i r a ţ i o n a ­
l ă " , individuală, d e s o r d o n a t ă — pluralitate; iar unitatea, persistentă
şi universală ( n e s c h i m b ă t o a r e ) trebuie să fie nesensibilă. C h i a r un
g â n d i t o r „ m a t e r i a l i s t " c a D e m o k r i t o s v a susţinea, c ă numai R a ­
ţiunea e s t e instrumentul de c u n o a ş t e r e a „ E x i s t e n ţ e i " ( a t o m i i ) . P l a ­
tón v a c o n s a c r a definitiv a c e s t punct de v e d e r e cu n e s f â r ş i t e r e z o ­
n a n ţ e , atribuind exclusiv Ideilor c a r a c t e r u l de e x i s t e n ţ ă n e s c h i m b ă ­
t o a r e ( g e n e r a l ă ) şi persistentă (individualitate sau entitate elemen­
t a r ă ) sau, cel puţin, de „ a d e v ă r a t ă e x i s t e n ţ ă " ( t o o n t o s on = „ c e a c e
în mod existenţial e x i s t ă " ) . P l a t ó n şi pe urmele lui t o a t ă filosofía
o c c i d e n t a l ă vor vorbi de g r a d e sau trepte de e x i s t e n ţ ă . T e o r i a „trep­
telor de e x i s t e n ţ ă " a pricinuit a d e v ă r a t e ravagii în f i l o s o f i c E c a
şi cum a m s p u n e c ă un lucru e s t e „ m a i l u c r u " d e c â t alt lucru, r i ­
p o s t e a z ă T h . H o b b e s lui D e s c a r t e s , pentru c a r e noţiunea de g r a d e
sau trepte de e x i s t e n ţ ă ( d e p e r f e c ţ i e ) e s t e o piesă doctrínala de c ă ­
2
petenie ) .
N u e locul a e x a m i n a teoria diverselor e x i s t e n ţ e ; e a este r e ­
zultatul combinării celor două d o g m e . A v e m d o a r de o b s e r v a t , c ă

1) Sofiştii, opunând „natură" (physis) şi convenţie umană, consens arti­

ficial (nomos), rămân în cadrul cosmologiei elene. Insă ei nu precizează, dacă
prin natură se înţelege devenirea lui Herakleitos sau existenţa imutabilă a lui
Parmenides.
2) Descartes: Meditations. Obiecţii la Meditaţia III.
e x i s t e n ţ a ( r e a l i t a t e a ) este una şi a c e e a ş , oricare a r fi conţinutul ei
si durata acestui conţinut. „ A fi e x i s t e n t " nu e o n o t ă specifică a
unui lucru izolat, ci o relaţie identică, invariabilă, între cel puţin
d o u ă lucruri. O r i c e este real într'unul şi a c e l a ş mod. D o c t r i n a reali­
tăţii merită a fi c e r c e t a t ă separat, mai ales în filosofia elenă.

5. E timpul să facem un popas. S ă c o n d e n s ă m e x p u n e r e a de

p â n ă acum şi s'o sporim cu noui lămuriri şi la nevoie chiar cu anti­
cipaţii. S e vor înlătura, sper, unele obscurităţi ce au putut pluti, în
mod inevitabil, asupra analizei n o a s t r e . M o t i v e l e inspiratoare âle
cosmologiei elene sunt î n d e o b ş t e cunoscătorului deajuns de stră­
vezii, dar din pricina caracterului lor străin modului modern de c u ­
getare, ele nu pot fi puse în lumina potrivită dela început. A ş a ,
b u n ă o a r ă , pentru a a l e g e un exemplu tipic, fizica a n t i c ă dă luptă grea
cu problema, cu totul nefamiliară nouă: cum o calitate poate urma
contrariului ei, cum d. p. din cald , , e s e " recele, din foc „ e s e " aerul,
e t c ? î n ţ e l e g e r e a ne e mult înlesnită de solidaritatea teoretică a cu­
getătorilor vechi. F i e c a r e filosof se s o c o t e ş t e piosul depozitar al bu­
nurilor moştenite dela înaintaşi, ba chiar se simte măgulit, când se
p o a t e adăposti sub un m a r e nume.
M i e z u l fizicii elene, spuneam, e î n ţ e l e g e r e a schimbării, t r a n s ­
punerea pe planul logicii a devenirii c a fapt sensibil. P r o b l e m a ne
preocupă şi pe noi în a c e l a ş grad, dar formularea şi soluţionarea ei
nu mai sunt a c e l e a ş . D e v e n i r e a , pentru cugetătorul elen, e o s u c ­
cesiune de calităţi c o n t r a r e . A c e a s t ă succesiune — d a c ă facem a b ­
stracţie de t r e c e r e a dela mai mic la mai mare şi invers, deci, de c r e ­
ş t e r e şi m i c ş o r a r e — a r e trei înfăţişeri de căpetenie, a d e s e a e x a m i ­
n a t e de c e a mai lucidă întrupare a geniului elen, A r i s t o t e l e s : schim­
barea de loc ( m i ş c a r e a propriu z i s ă ) , schimbarea accidentală sau de
calitate în sens r e s t r â n s ( u n lucru c e r ă m â n e „ a c e l a ş " primeşte suc­
cesiv anumite calităţi o p u s e ) şi schimbarea substanţială, n a ş t e r e a şi
dispariţia (un lucru, c a r e nu era, este acum, iar altul, c a r e este, nu
va mai f i ) .
C e a din urmă c a t e g o r i e de s c h i m b a r e e c e a mai î n s e m n a t ă prin
nota ei eminent problematică. S i t u a ţ i a proeminentă a acestei c a t e g o ­
rii, puterea ei de a deştepta mirarea, speranţa şi durerea, au pro­
v o c a t spontan g e n e r a l i z a r e a c a r a c t e r e l o r ei: t r e c e r e a dela n o n e x i s -
t e n ţ ă la e x i s t e n ţ ă şi i n v e r s . D r e p t u r m a r e , o r i c e m o d de s c h i m b a r e
s a înfăţişat c a un salt dela nefiinţă la fiinţă sau dela fiinţă la n e ­
fiinţă, şi, d e b u n ă s e a m ă , în o r i c e fel de s c h i m b a r e , c e e a c e nu era
(o c a l i t a t e sau un l o c ) , e s t e acum, şi c e e a c e e r a (lucru, c a l i t a t e a ,
locul, poziţia, l u i ) , nu mai e s t e a c u m .
G e n e r a l i z a r e a p r e c e d e n t ă se a s o c i a z ă cu o altă generalizare,
a c e e a a calităţii : o r i c e s c h i m b a r e e s t e o c o n s e c u ţ i e de calităţi c o n ­
trare, iar opoziţia t e m e i n i c ă e s t e e x i s t e n ţ a - n o n e x i s t e n ţ a . C ă p e n t r u
E l e n s c h i m b a r e a e o c o n s e c u ţ i e de opoziţii c a l i t a t i v e şi c ă opoziţia
c e a mai de s e a m ă e s t e fiinţa-nefiinţă, r e e s e lămurit din o b i e c ţ i a
 a d r e s a t ă d e A r i s t o t e l e s lui H e r a k l e i t o s , exponentului prototipic al
a c e s t e i v e d e r i , a n u m e , c ă a m e s t e c ă e x i s t e n ţ a şi n o n e x i s t e n ţ a , „ C ă c i
nimeni nu p o a t e c r e d e c ă a c e l a ş lucru e s t e şi nu este, după c u m
a t r i b u e unii lui H e r a k l e i t o s " . ( M e t a p h . I V , 3 , 1 0 0 5 b ) .
A s t f e l problema devenirii ia u r m ă t o a r e a formă c o n c r e t ă : cum
e cu putinţă t r e c e r e a dela n o n e x i s t e n ţ a la e x i s t e n ţ a şi invers? T r e ­
c e r e a dela e x i s t e n ţ ă la e x i s t e n ţ ă şi dela n o n e x i s t e n ţ a la n o n e x i s t e n ţ a
n u e v r e d n i c ă de c e r c e t a r e . E x i s t e n t u l n ' a r e nevoe s ă se t r a n s f o r m e
în existent, fireşte, d a c ă luăm lucrurile global şi dialectic, iar non-
existentul nu t r e c e în nonexistent, pentru bunul cuvânt, cunoscut de
E l e n i , c ă din nimic nu e s e nimic.
D e fapt nu aflăm decât t r e c e r e a dela nefiinţă la fiinţă ( c r e a ­
ţ i e ) şi dela fiinţă la nefiinţă ( a n i h i l a r e ) . S u n t î n s ă de neînţeles, fi­
i n d c ă implică discontinuitatea de a b i s a creaţiei şi anihilării. Atât
c r e a ţ i a c â t şi anihilarea sunt începuturi absolute, spontane, fără c o n ­
diţionare şi anticipaţie preparativă. Ş t i i n ţ a se a s f i x i a z ă în ipoteza
creaţiei, şi de a c e e a c a r a c t e r u l cel mai izbitor al ştiinţei elene e s t e
rezistenţa dârză la început, din c e în c e mai s l a b ă apoi, împotriva
creaţiei şi anihilării.
C u m ştie c o s m o l o g i a elenă ^ o c o l i creaţia? S a văzut: d e s c o p e r e
în prima linie c e v a persistent, un substrat, c a r e î n t o v ă r ă ş i n d pu­
rurea t o a t e schimbările, este el însuş fără început şi sfârşit. S u b s t r a ­
tul p e r m a n e n t sau factorul substanţial e s t e e x i s t e n ţ a , b a chiar, „ a d e ­
v ă r a t a " e x i s t e n ţ ă . E l este şi unic, fiind dedus din unitatea perfectă,
„ s f e r i c ă " , a naturii. I n laturea epistemologică, simetrică celei c o s m o ­
logice, chiar dela presocratici şi apoi definitiv şi sub un a s p e c t s p e ­
cial la socratici, se constitue teorema, c ă „ a d e v ă r a t a " e x i s t e n ţ ă nu
e c u n o s c u t ă prin simţuri ci prin gândire. E x i s t e n ţ a e noetică, nu sen-
sorială.
E x i s t e n ţ a , fiind d e c r e t a t ă unică, s c h i m b a r e a primeşte un e x ­
p o n e n t inteligibil prin r a p o r t a r e a ei c a p a r t e l a totul c o n s t a n t , s u b ­
s t a n ţ i a l ( N . B . E x i s t e n ţ a a r e a c i sensul prim d e substrat ; v o m
v e d e a î n d a t ă cel de al doilea s e n s de I d e e , formă, g e n e r a l i t a t e ) .
In a d e v ă r , c e a dintâi formulă d e î n ţ e l e g e r e a s c h i m b ă r i i o aflăm
la trinitatea mileziană şi chiar la H e r a k l e i t o s , m a s c a t ă la a c e s t a :
un substrat, t o t o d a t ă şi c a u z ă primă, a r e o c a l i t a t e dintru început,
î n s ă se p r e f a c e s p o n t a n — teza h y l o z o i s t ă — d â n d n a ş t e r e tutu­
r o r c e l o r l a l t e calităţi, a l c ă t u i t o a r e de n a t u r ă . L u m e a este o b i e c t i ­
v a r e a unei c a u z e , c a r e din proprie iniţiativă îşi modifică proprie­
t a t e a iniţială ( a p ă , a e r , f o c ) , p r o d u c â n d t o a t e c e l e l a l t e p r o p r i e ­
tăţi a l e lucrurilor. Ş i v r e d n i c de l u a r e a m i n t e e c ă a c e a primă
c a u z ă , a r c h e , nu dispare, a t u n c i c â n d şi-au făcut a p a r i ţ i a c e l e ­
lalte calităţi, ci dimpotrivă persistă în sine f ă r ă s c h i m b a r e . O r i
c â n d e cu putinţă r e v e n i r e a la ea, p r o c e s u l d e r e v e r s i b i l i t a t e ,
e t e r n a r e î n t o a r c e r e . In o r i c e c a z , în a c e s t e p r e f a c e r i , s u b s t a n ţ a
( e x i s t e n ţ a ) r ă m â n e c a n t i t a t i v c o n s t a n t ă : nici nu sporeşte, nici nu
scade.
 T r a n s f o r m a r e a spontană a c a u z e i prime, iniţial c a l i f i c a t e , în
c a l i t ă ţ i c o n t r a r e şi în a c e l a ş timp m e n ţ i n e r e a neştirbită a calităţii
o r i g i n a r e n u m a i prin m e n ţ i n e r e a c a n t i t ă ţ i i nu constiuia o s o ­
luţie mulţumitoare. C r e a ţ i a e r a superficial el i mi nat ă sau, mai d e
g r a b ă , i g n o r a t ă ; principial e a s t ă r u i a i n t a c t ă . M i l e z i e n i i , susţi­
n â n d t r a n s f o r m a r e a c a l i t a t i v ă , p ă s t r e a z ă implicit c r e a ţ i a şi prin
u r m a r e nu izbutesc a „ s a l v a f e n o m e n e l e " . D e a c i , epilogul c o n ­
s e c v e n t : eleatismul.
N e p u t â n d lămuri m e t a f o r m o z a calităţilor c o n t r a r i i , m e t a m o r ­
foză c a r e presupune opoziţia e x i s t e n ţ ă — n o n e x i s t e n ţ ă , deci c r e ­
a ţ i a , primul g â n d a fost desfiinţarea o r i c ă r e i d e v e n i r i , deci şi a
mişcării, şi paralel î n t r o n a r e a Linului o m o g e n , indivizibil, i n d e s ­
tructibil. E l e a t i s m u l e s t e c o n c l u z i a l o g i c ă a c o s m o l o g i e i , b i n e î n ­
ţeles, pe linia suprimării c a neinteligibilă a c r e a ţ i e i . S c h i m b a r e a ,
p r e s u p u n â n d c r e a ţ i e , e o iluzie — o r i c e formă de s c h i m b a r e e o
f a n t o m ă a simţurilor.
C u m se v a r e v e n i asupra eleatismului şi rolului său în evoluţia
c o s m o l o g i e i elene, să-mi fie î n g ă d u i t ă , o d a t ă cu r e z u m a r e a c e l o r
spuse, şi o anticipare a unora din lămuririle de mai târziu, a c e a s t a
în scopul de a prezintă un t a b l o u s u m a r al c e l o r două formule
elene de e x p l i c a ţ i e a devenirii.
T e z a primilor p r o s p e c t o r i ai ştiinţei elene, a M i l e z i e n i l o r , e s t e
d e v e n i r e a c a l i t a t i v ă a unui substrat — principiu ( a r c h e ) , c a r e
prin p e r s i s t e n ţ a sa ţine l a o l a l t ă s c h i m b ă r i l e , e x p l i c ă u n i t a t e a lumii
şi astfel b e n e f i c i a z ă e x c l u s i v de e x i s t e n ţ ă . R e a m i n t e s c în t r e a c ă t ,
că pentru naturalistul elen „ m a t e r i a ' ' este în a c e l a ş timp şi deveni­
r e a c a l i t a t i v ă şi substratul, c a r e nu d e v i n e , ci „ e x i s t ă " . C u m însă
d e v e n i r e a şi substratul persistent nu se aflau î n t r ' u n r a p o r t bine
determinat, cum, mai ales, a c c e n t u l c ă d e a mai mult asupra sub­
stratului, deşi o r i g i n a r „ m a t e r i e " c a şi n a t u r ă a v e a u înţelesul di­
n a m i c de m e t a m o r f o z ă , cei doi factori — d e v e n i r e a şi substratul,
ambii „ m a t e r i a l i " — v o r fi e x p l o a t a ţ i m a x i m a l f i e c a r e pentru sine
şi v o r servi c a temei a două teze e x t r e m i s t e . î n t â i se prezintă, c a
un protest în numele viziunii elene, teza lui H e r a k l e i t o s : d e v e n i ­
r e a fără substrat sau cu un substrat prin c h i a r c a l i t a t e a lui ( f o c u l )
nepersistent — o d e v e n i r e s u b s t a n ţ i a l i z a t ă .
R i d i c a r e a din nou a devenirii c r e a t o a r e la r a n g u l de p r i n c i ­
piu c o s m i c punea în primejdie c o s m o l o g i a d e a b i a înfiripată, c ă c i
t ă g ă d u i n d s u b s i s t e n ţ a ( s u b s t a n ţ i a l u l ) f ă c e a imposibilă e x i s t e n ţ a ,
r e a l i t a t e a . N a t u r a se prezintă din nou c a un c o ş m a r de creaţii şi
distrugeri. A s t f e l se ridică implacabil teza e l e a t ă , o teză r e a c t i v ă :
e x i s t e n ţ a c e r e o c o n s t a n ţ ă imobilă, unică, şi dă înlături c a o n ă l u ­
cire o r i c e fel de s c h i m b a r e .
C o s m o l o g i a elenă, prinsă astfel î n t r e două focuri, p a r e c ă a
intrat într'un drum înzăpezit. E r a n e v o e de noui deslegări, de r ă s ­
punsuri inedite şi î n d r ă z n e ţ e . U n u l din răspunsuri s t ă r u e ş t e în
cadrul cosmologiei de p â n ă acum. E cel dat de nouii fizicieni, I o -
nieni şi ei, din v e a c u l al V - l e a , A n a x a g o r a s , E m p e d o k l e s , L e u k i p -
pos ( D e m o k r i t o s e mai t â r z i u ) , şi de nouii P y t h a g o r e i ( P h i l o l a u s
sau A r c h y t a s ) . In linii g e n e r a l e , a c e s t r ă s p u n s r e v i n e la opinia
Milezienilor, însă, cum o b s e r v ă A r i s t o t e l e s , nu uită lecţia eleată.
E x i s t e n ţ a ( s u b s t a n ţ i a l ) şi d e v e n i r e a pot s t a alături, d a c ă d e v e n i ­
r e a nu mai e pur c a l i t a t i v ă şi, mai ales, d a c ă e x c l u d e opoziţia c a l i ­
tativă e x i s t e n ţ ă — n o n e x i s t e n ţ ă ( o spune fără înconjur E m p e d o ­
k l e s ) . A c e a s t a î n s e a m n ă c ă d e v e n i r e a î n c e t e a z ă de a mai fi d e ­
v e n i r e propriu zisă, mărginindu-se a lua a s p e c t u l de p r o c e s m e c a ­
nic : a p r o p i e r e şi s e p a r a r e , c o m p u n e r e de e x i s t e n ţ ă , c a r e — a c i e
p r e f a c e r e a c e a mai r e m a r c a b i l ă — din u n i c ă e a c u m multiplă
(patru „rădăcini", „.homoeomerii", a t o m i ) .
P l u r a l i z a r e a existenţei, a „plinului", s l a v a d e v e n i r e a , însă r e ­
dusă la simpla s c h i m b a r e de l o c . N o u l naturalism d e o s e b e ş t e m i ş ­
c a r e a ( s c h i m b a r e a de l o c ) a t â t de s c h i m b a r e a a c c i d e n t a l ă ( c a l i ­
t a t i v ă ) c â t şi de s c h i m b a r e a s u b s t a n ţ i a l ă (generaţie, moarto).
S c h i m b a r e a de loc nu e o s c h i m b a r e de calităţi, în e a nimic nu se
c r e a z ă şi nu se distruge, ci totul se c o n t i n u ă . D e c i m i ş c a r e a nu
postulează c r e a ţ i e şi anihilare, nu e drept v o r b i n d d e v e n i r e , ci prin
c a r a c t e r u l ei de continuu p a r e a fi s u b s t a n ţ i a l ă . O r i c a r e a l t ă
s c h i m b a r e e r e d u s ă la amestecul şi desamestecul unor s u b s t a n ţ e ,
a u n o r „ e l e m e n t e " , cari nu sufere schimbare nu numai sub r a p o r ­
tul cantităţii, d a r — c e e a c e e mai î n s e m n a t — şi sub raportul c a ­
lităţii, c o n t r a r c o s m o l o g i e i h y l o z o i s t e mileziene, înfrânte de aporiile
eleate.; In a c e s t mod, şi devenirea c a şi imutabilitatea absolută,
impusă de eleaţi, d o b â n d e a u r e c u n o a ş t e r e .
A m situat in acest grup pe F y t n a g o r e i i , contimporani ai lui
S o k r a t e şi P l a t o n , c ă c i şi ei î m b r ă ţ i ş e a z ă i d e e a unui substrat p e r ­
sistent c h i a r în mijlocul devenirii : n u m ă r u l şi spaţiul n e d e t e r m i n a t ,
c o n f u n d a t cu un „Suflu infinit" ( r e m i n i s c e n ţ ă dela A n a x i m e n e s ) .
I d e e a spaţiului n e d e t e r m i n a t şi infinit c a substrat al lucrurilor m a ­
t e r i a l e v a fi r e l u a t ă de P l a t o n în T i m a i o s , iar numerele, în unele
dialoguri, s u b o r d o n a t e Ideilor, v o r fi c o n t o p i t e cu a c e s t e a în faza
din urmă, n e s c r i s ă , a platonismului.
D o c t r i n a p h y t a g o r e i c ă mai a r e un a s p e c t c a r e face l e g ă t u r a
dintre soluţia v e c h e a E x i s t e n ţ e i (substratul n e d e t e r m i n a t ) şi noua
soluţie din sânul socratismului ( E x i s t e n ţ a - F o r m ă ) . In p h y t a g o -
rism p r o b l e m a substratului se uneşte intim cu p r o b l e m a g e n e r a ­
lului c a r e d e t e r m i n ă , a Ideii, c a r e s p e c i f i c ă . N u m a i c ă în a c e l c a ­
dru a c e a s t ă nouă c h e s t i u n e nu e î n d e s t u l ă t o r a p r e c i a t ă — d e s c o ­
p e r i r e a v a l o r i i a c e s t e i noui chestiuni e o p e r a socratismului — şi
pe d e a s u p r a e a primeşte un r ă s p u n s l i m i t a t : Ideia a r e o v a l o a r e
strict m a t e m a t i c ă ( n u m e r e l e s p a ţ i a l i z a t e ) , t ă l m ă c i r e a c c e p t a t ă şi
l ă r g i t ă de P l a t o n . D i n a c e s t e motive, pentru istoriografia r e c e n t ă
distincţia dintre p h y t a g o r e i şi P l a t o n se ş t e r g e tot mai mult. T o t u l
s e r e d u c e la o d o z a r e a o r i g i n a l i t ă ţ i i î n t r ' o p a r t e s a u a l t a . T r e b u e
luat î n s ă în s e a m ă , c ă p h y t a g o r i s m u l a r e şi c a r a c t e r e specifice,
în v i r t u t e a c ă r o r a l-am pus alături d e al doilea m a r e c u r e n t n a ­
turalist d i n a i n t e d e S o k r a t e s , separându-1 în a c e l a ş timp de P h y -
t h a g o r a s , iniţiatorul, simplu r e f o r m a t o r religios, sau profet apo-
linian. A s t ă z i i s e c o n t e s t ă lui P h y t a g o r a s c h i a r principiul m a t e -
matismului, c e e a c e e, p o a t e , p r e a d r a s t i c .
A m a l ă t u r a t p y t h a g o r i s m u l de noul n a t u r a l i s m şi pentru alt
1
motiv. P r e c u m a pus în lumină E . F r a n c k ) , ştiinţa a n t i c ă s e
constitue d e a b i a î n t r e v e a c u r i l e V şi I V , a ş a dar, după M i l e z i e n i ,
H e r a k l e i t o s , P a r m e n i d e s , c ă c i c u g e t ă t o r i i din a c e l timp pun b a ­
zele unui mod de a gândi, al unei filozofii, în opoziţie c u modul
a r h a i c d i n a i n t e . Ş t i i n ţ a e l e n ă îşi ia a v â n t c u T h a l e s , d a r s e afirmă
autonom, sub influenţa m a t e m a t i c i l o r . A c e l a ş m a t e m a t i s m la P y t -
hagorei, Demokritos, A n a x a g o r a s , Platon. Tradiţia ne înfăţişează
pe A n a x a g o r a s c a primul om c a r e f a c e t e o r i e numai din î n c l i n a r e
pentru p u r a î n ţ e l e g e r e . Ş i a c e s t fapt c o n c o r d ă cu tot c e ştim d e s ­
pre a d â n c a t r a n s f o r m a r e ştiinţifică î n t r e v e a c u r i l e V şi I V .
N o u a d e s l e g a r e n a t u r a l i s t ă e r a nespus de i n g e n i o a s ă , iar m o ­
dernii n ' a u putut t r e c e p e s t e e a . A r ă m a s o pildă şi pentru a c e ş t i a :
n a t u r a în a d â n c u r i l e ei e s t e o v a r i a ţ i e d e poziţii ( d e m i ş c ă r i ) după
legi v a g i a unor e l e m e n t e p e r s i s t e n t e şi d e a c e e a s i n g u r e l e e x i s ­
tente.
D i n n e f e r i c i r e şi a c e a s t ă d e s l e g a r e l ă s a multe noduri î n c â l ­
cite şi în multe p r i v i n ţ e e r a c h i a r o e s c h i v a r e . In primul r â n d
s c h i m b a r e a c a l i t a t i v ă — s c h i m b a r e a de p r e c ă d e r e — r ă m â n e a inex­
plicabilă. A o privi cu atomiştii v e c h i şi noui drept un reflex s u ­
b i e c t i v al m i ş c ă r i l o r , u n i c e l e d a t e o b i e c t i v e , e r a mai mult un refuz
de e x p l i c a ţ i e d e c â t o î n f r u n t a r e c u r a g i o a s ă a greutăţii. N i c i p â n ă
în v r e m e a n o a s t r ă d e v e n i r e a c a l i t a t i v ă nu a primit o t ă l m ă c i r e mai
d r e a p t ă . A p a r i ţ i a c a l i t ă ţ i l o r noui e s t r ă m u t a t ă din lucruri în om,
î n s ă r ă m â n e tot o a p a r i ţ i e f ă r ă a n t e c e d e n t , o c r e a ţ i e . U n du B o i s
R a y m o n d n u m ă r a printre c e l e ş a p t e „ e n i g m e a l e universului"
t r a n s f o r m a r e a mişcării în calităţi s e n s i b i l e (culori, sunete, e t c . ) şi
a v e a d r e p t a t e din punctul de v e d e r e în c a r e se situa. In t r e a c ă t
fie o b s e r v a t , c ă pentru un subiectivism c o n s e c v e n t î n s ă ş m i ş c a ­
r e a e tot un c o m p l e x d e stări s u b i e c t i v e , şi pe a c e a s t ă c a l e , î n c ă
o d a t ă , g r e u t a t e a , în loc s ă fie a t a c a t ă direct, este d i s l o c a t ă , f ă r ă
mare câştig teoretic.
N o u i l e c o s m o l o g i i t r e c e a u d a r cu v e d e r e a i m p o r t a n ţ a devenirii
pure, a s c h i m b ă r i l o r a c c i d e n t a l e şi s u b s t a n ţ i a l e , deci, c o n t r a z i c e a u
f l a g r a n t v i z i u n e a p r i m o r d i a l ă e l e n ă . A c e a s t ă viziune e a t â t de a -
d â n c a n c o r a t ă în m e n t a l i t a t e a e l e n ă în c â t o r i c e soluţie, c a r e , în
loc s'o justifice sau s ă o c o m b a t ă t e m e i n i c , o o c o l e a , nu putea s a -

1) E . Franck: Op. cit. pp. 82/3.

 t i s f a c e . M o b i l i s m u l elen c o m p r o m i t e soluţiile m o d e r a t e , mai a l e s ,
pe c e a a t o m i s t ă p r e a s t a t i c ă , şi t o t d e o d a t ă el p o a r t ă v i n a , c ă ş t i ­
inţa e l e n ă n ' a a j u n s la limanul unei teorii, d a c ă nu definitive, c e l
puţin a c c e p t a b i l e pentru m o d e r n i .
D r e p t rezultat al străduinţei n o u i l o r c o s m o l o g i nu î n r e g i s t r ă m
o biruinţă, ci un faliment al fizicii. M o b i l i s m u l r e c â ş t i g ă puteri
noui în sofistica p r o t a g o r e i c ă şi la epigonii lui H e r a k l e i t o s , la un
K r a t y l o s , presupus î n v ă ţ ă t o r al lui P l a t o n , şi s e r o s t o g o l e ş t e f ă r ă
v o e spre s c e p t i c i s m . C â ş t i g u l d e pe u r m a a c e s t u i p r o a s p ă t v a l m o -
bilist e c ă mobilismul s e i n s t a l e a z ă definitiv, indiscutabil, în inima
c o s m o l o g i e i . S e v a v e d e a , cum P l a t o n , acceptându-1 c a un a d e v ă r
t r e b u i t o r c a punct de p l e c a r e , f a c e sforţări e r o i c e spre a-1 depăşi.
R ă m â n e a d a r nelimpezită m e t a m o r f o z a c a l i t a t i v ă ( s c h i m b a r e a
a c c i d e n t a l ă ) şi m e t a m o r f o z a s u b s t a n ţ i a l ă , a d e v ă r a t e l e forme a l e d e ­
v e n i r i i . In a c e s t m o m e n t de n e î n c r e d e r e în v a l o a r e a c o s m o l o g i e i
m â n t u i r e a v i n e dela r e f l e c ţ i a a s u p r a n o r m e l o r c o n s t a n t e a l e vieţii
u m a n e , d e l a d e s c o p e r i r e a celui d e al doilea f a c t o r al ştiinţei : c o n ­
ceptul, î n d r u m ă t o r u l e s t e S o k r a t e s , i a r continuatorii P l a t o n şi
Aristoteles.
A c e ş t i a sunt de a c o r d a s u p r a faptului c ă e x i s t ă o s c h i m b a r e
c a l i t a t i v ă şi c h i a r o s c h i m b a r e s u b s t a n ţ i a l ă , c a r e e în fond tot o
s c h i m b a r e c a l i t a t i v ă ( e x i s t e n ţ a şi n o n e x i s t e n ţ a sunt calităţi nu c a n ­
t i t ă ţ i ) . S c h i m b a r e a s u b s t a n ţ i a l ă e a f i r m a t ă î m p o t r i v a lui E m p e d o -
kles, c o n v i n s c ă a p a , aerul, focul, pământul, şi î m p o t r i v a lui A n a -
x a g o r a s , c o n v i n s c ă t o a t e c a l i t ă ţ i l e sunt c o n s t a n t e , i n d e s t r u c t i b i l e .
E un fapt c ă un c o r p se s c h i m b ă în c a l i t ă ţ i l e s a l e ; d e a s e m e n e a
fapt e, c ă unele lucruri se n a s c , altele mor. P e n t r u P l a t o n şi A r i s ­
t o t e l e s a c e s t e fapte nu î n ş e a l ă : d e v e n i r e a , m e t a m o r f o z a c a l i t a t i v ă ,
a a ş a numitelor e l e m e n t e t r e b u e primită c a a t a r e şi e x p l i c a t ă . A p a
s e solidifică şi se e v a p o r e a z ă , caldul se t r a n s f o r m ă în r e c e şi u m e ­
dul în u s c a t , pretutindeni o i n s t a b i l i t a t e d e calităţi, o c r e a ţ i e şi dis­
t r u g e r e , un salt d e l a c e nu e r a la c e e a c e este, dela c e e a c e e r a la
c e e a c e nu mai e s t e . V e c h e a c o s m o l o g i e nu r ă t ă c e a : realul este un
t o r e n t n e s t ă v i l i t de calităţi, c a r i flutură o clipă d e a s u p r a abisului
şi apoi s e p r ă b u ş e s c în el. S e î n ţ e l e g e , a b s o l u t ă c r e a ţ i e şi a b s o l u t ă
a n i h i l a r e nu î n g ă d u e , potrivit spiritului c o s m o l o g i e i v e c h i , nici cei
doui iluştri g â n d i t o r i atici.
S i t u a ţ i a s e c o m p l i c ă i n e v i t a b i l şi din c a u z a unei a l t e serii de
c o n s i d e r a ţ i i . P â n ă la P l a t o n şi A r i s t o t e l e s , ştiinţa elenă s'a mulţu­
mit s ă l ă m u r e a s c ă prin silinţe r e p e t a t e dar f ă r ă a afla un ultim
c u v â n t c o n d i ţ i a e x t r i n s e c ă a ştiinţei n a t u r a l e , substratul p e r m a n e n t ,
„ a d e v ă r a t a " e x i s t e n ţ ă ; dar nu s'a p r e o c u p a t d e c o n d i ţ i a i n t r i n s e c ă :
g e n e r a l u l , proprietăţile d e t e r m i n a n t e a l e acelui s u b s t r a t . F i r e ş t e ;
şi c o s m o l o g i i p r e c e d e n ţ i î n c e a r c ă o d e t e r m i n a r e e s e n ţ i a l ă , o c o n ­
c e p t u a l i z a r e , a substratului, o c o n t u r a r e a p r o p r i e t ă ţ i l o r c o n s t a n t e :
pure calităţi la E m p e d o k l e s şi A n a x a g o r a s , sau d o a r c a n t i t ă ţ i la
atomişti ( a t o m u l a r e figură + î n t i n d e r e + p o z i ţ i e ) . A c e a s t ă califi­
c a r e c o n s t a n t ă fusese scump plătită : î n t â i , deşi se r e c u n o a ş t e cali­
tăţi primordiale, nu se t o l e r e a z ă nici o s c h i m b a r e a lor ; în al doi­
l e a r â n d se v o r b e ş t e d o a r de a m e s t e c şi d e s a m e s t e c ( d e m i ş c ă r i ) ,
î n s ă numai în g e n e r a l , fără a se formula n o r m e sigure, legi, în c a ­
zuri p a r t i c u l a r e , a ş a cum p r e t i n d e o a d e v ă r a t ă ştiinţă.
D a c ă atomismul a r fi izbutit — fapt imposibil pe v r e m e a a c e i a
— s ă d e s c o p e r e şi legile de m i ş c a r e a l e e l e m e n t e l o r c a n t i t a t i v e
( a t o m i i ) , platonismul şi aristotelismul ar fi fost de prisos. I n s ă ,
a ş a , n e g a r e a transformărilor calitative, fără un sistem pozitiv d e legi
ale mişcării, legi menite a e x p l i c a şi t r a n s f o r m ă r i l e c a l i t a t i v e , nu
putea s a t i s f a c e . T r a n s f o r m ă r i l e c a l i t a t i v e puteau fi cu s u c c e s î n ­
lăturate numai printr'o „ r e d u c e r e " la m i ş c ă r i , supuse legilor. D a r
ştiinţa elenă, c u t o a t e anticipaţiile timpurii, nu p o a t e constitui o
m e c a n i c ă . P r e a e r a f a s c i n a t ă de s c h i m b a r e a c a l i t a t i v ă .
T r e b u i a g ă s i t ă o e x p l i c a ţ i e pentru a c e a s t ă s c h i m b a r e , şi nu o
e x p l i c a ţ i e s u m a r ă , ci explicaţii specifice, a d a p t a t e c a t e g o r i i l o r de
fapte. Ş t i i n ţ a v e c h e n ' a izbutit s ă c o n s t i t u e m e c a n i c a pentru c u v â n ­
tul c ă - i e r a principial s t r ă i n ă n o ţ i u n e a de l e g e , de r a p o r t c o n s t a n t
şi „ g e n e r a l " intre fenomene. P e e a o interesa, fiind s t r u c t u r a t ă m e ­
tafizic, nu c a u z a f e n o m e n a l ă , ci c a u z a s u b s t a n ţ i a l ă , e s e n ţ a . D a c ă
fizica v e c h e a luat alt drum, e desigur p e n t r u c ă un a s e m e n e a drum
logic e r a cu putinţă.
Ş t i e o r i c i n e c ă o r i c e î n ţ e l e g e r e sau d e t e r m i n a r e c o n c r e t ă se
f a c e prin g e n e r a l , prin noţiune. N o ţ i u n e a e x p l i c a t i v ă , d e t e r m i n a n t ă ,
este de două feluri : l e g e a , raportul, — o r i c e r a p o r t e g e n e r a l —
şi genul, s p e c i a , c l a s a sau e s e n ţ a . E x p l i c a ţ i a ştiinţifică nu se p o a t e
opri — a j u n g e e a î n s ă ş s ă v a d ă a c e s t lucru — la n u d a e n u n ţ a r e
a substratului c o n s t a n t , a substanţei, ci a r e t r e b u i n ţ ă n e a p ă r a t ă
de un g e n e r a l , c a r e se prezintă gândirii c a noţ i une. A r e a c e a s t ă
t r e b u i n ţ ă l o g i c ă pentru un m o t i v uşor de înţeles : generalul e c e e a
c e dă contur, c e e a c e d e t e r m i n ă . G e n e r a l u l e noţiune, c o n c e p t , şi
prin n o ţ i u n e c o n c e p e m , î n ţ e l e g e m . D a c ă generalul, de c a r e n e ser­
vim pentru a d e t e r m i n a , nu e un raport, atunci t r e b u e să fie un
suport, în cazul de faţă, specia ( g e n u l ) , i d e e a sau forma ? E c a l e a ,
pe c a r e au s t r ă b ă t u t - o — şi nici nu se putea altfel, fiindcă s p e c i a
e mai l e s n e de c o n s t a t a t d e c â t raportul — P l a t o n şi A r i s t o t e l e s .
N u e o a r e mai c o m o d a spune de pildă c ă focul î n c ă l z e ş t e fiindcă
a r e în el e s e n ţ a sau c a l i t a t e a o c u l t ă a caldului, d e c â t a d e s c o p e r i
fenomenul combustiunii, c o m b i n a r e a atomilor de c a r b o n şi o x i g e n ?
O o b i e c ţ i e e s t e i n e v i t a b i l ă : speciile şi genurile — calităţile
( o m , animal, cal d , r e c e , greu, uşor, e t c . ) — a p a r şi dispar, p l ă t e s c
tributul fatal timpului, şi ele poartă povara vremii, deci nu sunt c o n ­
stante. C e vom răspunde? întâi, vom aminti de o î n s e m n a t ă dis­
tincţie, asupra căreia nu v c n c b o s i de a stărui. U n a este a persista, a
nu avea început şi sfârşit, şi alta a nu se schimba. U n lucru etern,
indestructibil, p o a t e s ă se s c h i m b e ; şi un f a c t o r , c a r e nu s e s c h i m b ă ,
p o a t e s ă nu fie etern. G e n e r a l u l noţional nu s e s c h i m b ă — omul c a
a t a r e nu suferă schimbări — dar p o a t e s ă a p a r ă şi s ă dispară. D e c i
noţiunea, ideea, nu s e schimbă, deşi p o a t e s ă se distrugă, s ă d i s p a r ă
( l a P l a t o n , I d e e a e s t e şi i n d e s t r u c t i b i l ă pentru a l t e m o t i v e , în d e o ­
sebi, fiindcă e d e s p ă r ţ i t ă de lucrurile sensibile, supuse c o r u p ţ i e i ) . I n
al doilea rând, ideile, în anumite condiţii, sunt şi ele indestructibile,
pot dar s ă fie c o n s t a n t p ă s t r a t e ; în a c e a s t ă c a t e g o r i e intră proprie­
tăţile esenţiale a l e lucrurilor.
O r i c u m a m privi c h e s t i u n e a , un fapt e v ă d i t : speciile au e m i ­
n e n t a p r o p r i e t a t e d e a s e r e p e t a , de a r e v e n i . E o a r e c u m modul
lor d e a p e r s i s t a . M o r o a m e n i i , deci d i s p a r e g e n e r a l u l specific „ o m "
o d a t ă cu f i e c a r e individ, totuş a c e s t g e n e r a l specific nu d i s p a r e c u
f i e c a r e om, ci c o n t i n u ă în ceilalţi o a m e n i prezenţi şi r e a p a r e la
nouile g e n e r a ţ i i . T i p u l , s p e c i a , i d e e a , forma, s e menţin. C u m c e e a c e
s e r e p e t ă ne e mai ramiliar şi mai inteligibil, puternic era îndemnul de
a e x p l i c a o r i c e s c h i m b a r e prin a c ţ i u n e a finalistă a unui g e n e r a l
specific sau esenţial: t o a t e schimbările la om sunt o r e a l i z a r e a
e s e n ţ e i omului sau o e x p r i m a r e prin a c c i d e n t e vizibile a a c e s t e i
1
esenţe ascunse ) .
N u numai a t â t , ci m a r e e r a ispita a f a c e din Idei sau F o r m e
e x i s t e n ţ e „ s e p a r a t e " , o lume în s i n e şi t r a n s c e n d e n t ă . L o g i c a i n t e ­
r i o a r ă a p r o b l e m a t i c i i e l e n e î m p i n g e a la a c e a s t ă c o n c l u z i e . D i n
m o m e n t c e d e v e n i r e a lucrurilor sensibile nu a t i n g e I d e e a ( s p e c i a
g e n e r a l ă ) , c a r e prin r e p e t a r e i d e n t i c ă d o v e d e ş t e c ă nu sufere
s c h i m b a r e şi c ă nu p o a t e fi distrusă, nu e r a o a r e firesc a a ş e z a
s p e c i a d e a s u p r a indivizilor sensibili — n o m i n a l i s m — c a a v â n d
nu numai o r e a l i t a t e s u i - g e n e r i s , d a r c h i a r a d e v ă r a t ă r e a l i t a t e ?
O f o r m ă s p e c i f i c ă , c h i a r c â n d d i s p a r e a c i , nu r e v i n e d i n c o l o , a s e ­
m e n e a soarelui c a r e r ă s a r e , după c e a apus? Ş i precum s o a r e l e
c e a p u n e nu s e scufundă în n e a n t , p e n t r u a fi c r e a t din nou dimi­
n e a ţ a , tot a ş a şi F o r m a c o n t i n u ă a fiinţa „ a b s o l u t ă " — de sine
s t ă t ă t o a r e şi n e a l t e r a t ă — î n t r ' o a l t ă lume. P l a t o n d e d u c e a c e a s t ă
c o n s e c i n ţ ă în deplină c o n f o r m i t a t e cu p r e m i s e l e fizicii v e c h i . D a c ă
lumea s e n s i b i l ă e p u r ă d e v e n i r e şi d a c ă specificul g e n e r a l nu s e
s c h i m b ă , a c e s t a nu s ă l ă s l u e ş t e în lumea n o a s t r ă . D o c t r i n a ideilor
nu e a b s u r d ă l o g i c e ş t e sau în conflict cu faptele, ci d i m p o t r i v ă e
c e r u t ă n e m i j l o c i t de d a t e l e c u n o s c u t e a t u n c i . A r i s t o t e l e s , din a l t e
c o n s i d e r a ţ i i , c e v o r fi c e r c e t a t e , s e c r e d e o b l i g a t s ă l e g e „ideile
g e n e r a l e " şi n e s c h i m b ă t o a r e de lucrurile sensibile s c h i m b ă t o a r e ,
şi a t u n c i subînţelesul d e F o r m ă , p r e z e n t dealtminteri şi la P l a t o n ,
v a fi mai a c c e n t u a t , î n s ă în ciuda silinţelor s a l e d u a l i t a t e a p l a t o n i c ă
— sensibil şi ideal — s e m e n ţ i n e l a t e n t ă în t o a t ă filosofia S t a g i r i -
tului. C ă c i I d e e a , fiind prin e s e n ţ ă imutabilă, a r e o v a l o a r e e x p l i -

1) Pentru Aristoteles, ştiinţa presupune raţiuni explicative (dece? pen-

truce?) şi orice raţiune explicativă este un concept, o esenţă (Metaphysica, I.
cap. III).
c a t i v ă numai în ipoteza unei e x i s t e n ţ e , în principiu, distincte d e
fluiditatea e v a n e s c e n t ă a indivizilor sensibili.
C u m înţeleg P l a t o n şi A r i s t o t e l e s s ă pună la c o n t r i b u ţ i e noul
f a c t o r ştiinţific — g e n e r a l u l formal — în scopul de a f a c e mai in­
teligibilă s c h i m b a r e a ? S c h i m b a r e a e o s u c c e s i u n e sensibilă de c a ­
lităţi g e n e r a l e , de idei, de f o r m e specifice. N u c h i a r în a c e s t e forme
specifice stă resortul s c h i m b ă r i i , îndemnul spre n e c u r m a t ă d e v e n i r e ,
ci desigur în lucrurile individuale şi p e r c e p t i b i l e . D a r a c e s t e a sunt
totuşi a l c ă t u i t e din calităţi specifice, a c ă r o r n a t u r ă e s t e imutabi-
litatea. D a c ă totuş a c e s t e calităţi v a r i a z ă , c a u z a t r e b u e să fie p r e ­
zenţa în lucruri a unui factor, c a r e p r o v o a c ă d e v e n i r e a prin u n i r e a
lui s u c c e s i v ă cu e l e m e n t e l e c o n s t a n t e , cu formele s p e c i f i c e . A c e s t
f a c t o r e materia. S c h i m b a r e a , d e c l a r ă A r i s t o t e l e s , e u n i r e a şi des­
p ă r ţ i r e a materiei şi formelor. L a P l a t o n nu c h i a r ideea se u n e ş t e
cu m a t e r i a , d â n d astfel v i a ţ ă lucrului sensibil, ci reflexul sau c o ­
pia ei. Ş i de d a t a a c e a s t a P l a t o n e mai c o n s e c v e n t : I d e e a , nefiind
supusă s c h i m b ă r i i , nu e a î n s ă ş , ci o copie a ei se c o b o a r ă în z o n a
de j o s a p r e f a c e r i l o r fără r e p a o s . D a c ă r a ţ i u n e a de a fi a c a l i t ă ­
ţilor specifice s a r afla c h i a r în lucrurile sensibile, a c e s t e a ar s t ă ­
pâni p e r m a n e n t a c e l e calităţi. N ' a r mai fi nici un m o t i v să le p i a r d ă ,
c â ş t i g â n d mereu altele. O r i c u m , direct sau indirect p r e z e n t ă în d e ­
v e n i r e a sensibilă, c a l i t a t e a specifică d ă sensibilului un lest sub­
stanţial, o c o n s i s t e n ţ ă e s e n ţ i a l ă . D e u n d e u r m e a z ă c ă I d e e a nu e
numai un factor neschimbător, dar şi unul indestructibil, deci, este şi
s u b s t a n ţ a lucrurilor. In a c e s t m o d platonismul da s a t i s f a c ţ i e a m ­
bilor f a c t o r i ai ştiinţei — s u b s t a n ţ a şi generalul d e t e r m i n a t i v —
printr'un singur t e r m e n .
D e c i , v a l o a r e a platonismului şi aristotelismului c o n s t ă în noua
î n c e r c a r e de soluţionare a v e c h i i p r o b l e m e c o s m o l o g i c e : «.ari sunt
condiţiile de „ î n ţ e l e g e r e " ale devenirii. P e c â t ă v r e m e , b u n ă o a r ă ,
un D e m o k r i t o s — r e p r e z e n t a n t tipic al primei soluţii — g ă s e ş t e
condiţia n e a p ă r a t ă în d e s c o p e r i r e a persistentului „ m a t e r i a l " , a
„substratului", P l a t o n o s t a t o r n i c e ş t e printr'un efort dialectic n e o ­
bosit în generalul formal, în c a l i t a t e a n e s c h i m b ă t o a r e , în I d e e . Ş i
cum I d e e a a r e c e v a e c h i v a l e n t substratului indestructibil : imuta-
bilitatea, a fost cu putinţă t r a n s f o r m a r e a Ideii în substrat al lucru­
rilor sub denumirea v a g ă de esenţă sau „ e x i s t e n ţ ă " durabilă. N u
sunt o a r e şi substratul ca şi I d e e a „ a d e v ă r a t e e x i s t e n ţ e ? "
In f a ţ a a l t e r n a t i v e i : d e v e n i r e sau e x i s t e n ţ ă , c o s m o l o g i a e l e n ă
a construit două mari doctrine, după cele două înţelesuri ale e x i s ­
tenţei sau durabilului. Primul s e n s e a c e l a al naturalismului p r e -
platonic ; cel de al doilea e cel susţinut de P l a t o n şi A r i s t o t e l e s .
Primul s e n s e s t e s u b s t a n ţ a c a s u b s t r a t c o n s t a n t ; al doilea e s u b ­
s t a n ţ a c a g e n e r a l e s e n ţ i a l sau I d e e şi F o r m ă . A t â t substratul c â t
şi F o r m a r e c u n o ş t e a u alături de ei c a fapt d e explicat d e v e n i r e a
c r e a t o a r e , d a r o neutralizau r a p o r t â n d - o la c e e a c e nu d e v i n e . In
primul c a z , prin g r u p a r e a m e c a n i c ă a substanţei sau s u b s t a n ţ e l o r
e l e m e n t a r e ; în cazul al doilea prin fuziunea d i r e c t ă sau indirectă
a Ideii cu un substrat, c a r e prin n o u a situaţie c e i se r e c u n o a ş t e e
lipsit de o r i c e c a l i t a t e . P l a t o n şi A r i s t o t e l e s menţin d a r substratul,
p r i m a condiţie a înţelegerii, d a r s o c o t e s c c ă el singur, fiind lipsit
d e proprietăţi, nu explică in concreto devenirea, care este succesi­
u n e de calităţi, de proprietăţi sau d e t e r m i n ă r i .
C e m o t i v e au d e t e r m i n a t pe P l a t o n şi A r i s t o t e l e s s ă r ă p e a s c ă
substratului o r i c e c a l i t a t e ? S e ştie c ă c e a din urmă soluţie prepla-
t o n i c ă n e g a t r a n s f o r m a r e a c a l i t a t i v ă , r e c u n o s c â n d totuşi s u b s t r a ­
tului calităţi c o n s t a n t e ( E m p e d o k l e s şi A n a x a g o r a s ) . In opoziţie
cu a c e ş t i c o s m o l o g i şi de a c o r d cu M i l e z i e n i i şi H e r a k l e i t o s , P l a t o n
şi A r i s t o t e l e s s o c o t e s c drept un fapt indiscutabil s c h i m b a r e a c a l i ­
t a t i v ă . D e c i , d a c ă substratul e indestructibil, t r e b u e să nu c u n o a s c ă
d e t e r m i n a r e p r e c i s ă , t r e b u e s ă fie d i n c o l o de o r i c e c a l i t a t e . A n a x i -
m a n d r o s r e c u n o s c u s e a c e a s t ă n e c e s i t a t e : principiul naturii e s t e
N e d e t e r m i n a t u l ; m a t e r i a primă r ă m â n e s t r ă i n ă calificărilor m a t e ­
riei s e c u n d e din corpurile c o n c r e t e .
In al doilea r â n d , se d e s c o p e r e c ă o r i c e c a l i t a t e sau proprie­
t a t e e s t e un f a c t o r g e n e r a l , identic cu sine în lucrurile sensibile
d e o a n u m i t ă c a t e g o r i e . Ş i o r i c e f a c t o r g e n e r a l este, sructural. şi
n e s c h i m b ă t o r . „ C u l o a r e a " c a atare, „ a l b u l " c a atare, „omul",
„ a s e m ă n a r e a " , e t c , nu se s c h i m b ă . R e z u l t a t u l a c e s t e i d i a l e c t i c e
c o s m o l o g i c e e r a o a r e c u m p a r a d o x a l : substratul „ m a t e r i a l " e s t e
i n d e s t r u c t i b i l ş i de a c e e a nu a r e c a l i t a t e — c e e a c e se distruge, e
c e e a c e îşi s c h i m b ă calităţile ; — de a l t ă parte, c a l i t a t e a c a a t a r e
nu se s c h i m b ă , ci se m e n ţ i n e n e a l t e r a t ă şi se r e p e t ă în infinite c a ­
zuri p a r t i c u l a r e . D e u n d e atunci d e v e n i r e a , d a c ă de drept nu e
t o l e r a t ă nici de substrat, nici de formele specifice a l e substratului?
R ă s p u n s u l unic t r e b u e să fie : din „ a m e s t e c u l " substratului i n d e s ­
tructibil şi al F o r m e i imutabile. S c h i m b a r e a e p e r i n d a r e a , în sub­
stratul n e d e t e r m i n a t , a F o r m e l o r în sine s c h i m b ă t o a r e , c a r e însă
d e t e r m i n ă a c e l substrat. P r e o c u p a r e a de c ă p e t e n i e e d e s c o p e r i r e a
în f i e c a r e c a z particular a calităţii specifice, a generalului e s e n ­
ţial, c a r e c o m a n d ă o r d i n e a v a r i a ţ i e i c e l o r l a l t e calităţi a c c i d e n t a l e
şi secundare, d. p.: „nutrivitatea" la plante, „locomoţia şi sensibili­
t a t e a " la a n i m a l e , a c t i v i t a t e a i n t e l e c t u a l ă la om. T o a t e s c h i m b ă r i l e
din lume devin inteligibile, d a c ă d e s c o p e r i m e t e r n a e r a r h i e a c o n ­
c e p t e l o r , a calităţilor specifice, a formelor. O r i c e s c h i m b a r e e s t e
o s u c c e s i u n e de calităţi, c a r i sunt unele faţă de altele c a speciile
a c e l u i a ş g e n ; o r i c e s c h i m b a r e e o s u c c e s i u n e nu de o r i c e calităţi,
ci de a c e l e a cari se s u b o r d o n e a z ă unei F o r m e g e n e r i c e : o c u l o a r e
nu s u c c e d ă unui sunet, ci altei culori, o figură .succedă altei figuri
şi tot a ş a pretutindeni.
D e acum putem e x a m i n a în a m ă n u n t e c a r a c t e r i s t i c e momentele
cosmologiei elene după criza p r o v o c a t ă de vederile a n t a g o n i s t e şi
r a d i c a l e ale lui H e r a k l e i t o s şi P a r m e n i d e s .
( V a urma) MIRCEA FLORIAN
 PROBLEMA A F E C T I V I T Ă Ţ I I IN P S I H O L O G I A
CONDUITEI

— C O N C E P Ţ I A L U I H. P l E R O N —

In viaţa n o a s t r ă psihică două categorii de fenomene sunt v i ­

zibile: cele c u n o s c u t e generic sub numele de inteligenţă şi c e l e a l e
vieţei a f e c t i v e în l e g ă t u r ă cu a f e c t i v i t a t e a . D i n t r e a c e s t e a c e l e d i n t â i
sunt mai r e c e n t e în o r d i n e a de evoluţiune o r g a n i c ă a v i e ţ u i t o a r e l o r ,
iar cele de al doilea c e v a mai vechi.
F e n o m e n e l e inteligenţei au fost foarte studiate de psihologie;
chiar am putea spune c ă psihologia a avut şi mai p ă s t r e a z ă î n c ă
un p r o n u n ţ a t c a r a c t e r intelectualist în cercetările sale. F e n o m e n e l e
afective mai o b s c u r e în v i a ţ a n o a s t r ă sufletească, mai puţin a p a ­
rente sau a b s o r b i t e de c e l e intelectuale au fost mai puţin studiate,
a ş a î n c â t astăzi psihologia ştiinţifică e s t e departe de a fi epuizat
cercetările problemelor ridicate de ele. N e g l i j e n ţ a a c e a s t a este o a r e ­
cum surprinzătoare, d a t ă fiind importanţa lor primordială pentru
toată viaţa n o a s t r ă psihică.
P s i h o l o g i a ştiinţifică contimporană, în special psihologia con­
duitei, sesizându-se de a c e a s t ă l a c u n ă şi de a c e a s t ă importanţă a
vieţei afective, îşi î n d r e a p t ă stăruitor şi sistematic cercetările a s u ­
pra acestui grup de fenomene, la a c ă r o r c e r c e t a r e ştiinţele a u x i ­
1
liare ale psihologiei v o r c o l a b o r a în mod a c t i v ) .
C u toate a c e s t e cercetări, p â n ă în prezent psihologia nu p o ­
sedă î n c ă cunoştinţele stabile şi î n a f a r ă de orice critică, asupra m e ­
canismelor fundamentale ale vieţei afective. Nu-i v o r b ă c ă nici c e l e
ale vieţei intelectuale nu sunt pe deplin cunoscute, cflci se g ă s e s c
î n c ă multe puncte o b s c u r e în psihologia gândirei. T o t u ş i datele
informative şi experimentale, teoriile şi ipotezele explicative sunt
mai a b u n d e n t e în a c e s t domeniu d e c â t în cel a f e c t i v .
P r o c e s e l e b a z a l e a l e vieţei a f e c t i v e , s u b i e c t e de multe d i s c u ­

it Cercetările şcoalei franceze behavioriste (Pieron, Janet) şi ale celei

americane ( W a t s o n , Cannon) sunt dovadă pentru această afirmaţie.
ţiuni astăzi între psihologi şi fiziologi, sunt un studiu c a r e trebuie
făcut de aci înainte, o problemă c a r e aparţine viitoarelor cercetări.
D a c ă în prezent psihologia nu poate 'spune precis ce e s t e a f e c ­
t i v i t a t e a , a ş a cum spune de pildă c e e s t e inteligenţa, cel puţin e a
este mai o r i e n t a t ă decât c e a de acum 2 0 — 3 0 de ani, asupra ei şi
a s u p r a rostului său în viaţa g l o b a l ă a individului.
I n t r ' a d e v ă r , diferitele teorii a l e afectivităţii o confundă, c â n d
cu fenomenele intelectuale ( d e exemplu teoria îui Stumpf c a r e c o n ­
sideră afectivitatea o formă specifică de s e n s a ţ i e ) , c â n d cu anumite
fe n o m en e fiziologice sau modificaţiuni periferice o r g a n i c e : teoria
ş c o a l e i lui W u n d t ( M e u m a n n şi Z o n e f f ) , t e o r i a lui J a m e s .
E x p e r i e n ţ e l e şi c e r c e t ă r i l e fiziologiştilor englezi Head şi Ri-
vers au contribuit la dovedirea e x p e r i m e n t a l ă a unei sensibilităţi
afective primitive, specifică în c a r a c t e r e l e ei şi independentă de
sensibilităţile discriminative, pe c a r e au numit-o sensibilitate pro-
topathică.
R e a c ţ i u n i l e sensibilităţii protopathice sunt total deosebite de
c e l e a l e sensibilităţilor p e r c e p t i v e : ele nu dau d a t e i n f o r m a t i v e
d i s c r i m i n a t i v e a s u p r a naturei intensităţii şi locului de a p l i c a r e al sti­
mulului. — E l e sunt vagi, n e p r e c i s e şi difuse. E x i s t e n ţ a unei s e n ­
sibilităţi afective cu c a r a c t e r e diferenţiate de cele ale sensaţiilor t e -
g u m e n t a r e face imposibilă o teorie intelectualistă a afectivităţii, căci
ne găsim în faţa, nu a unei noui forme de sensaţie, ci în faţa unei
noui funcţiuni psiho-biologice. C â t p r i v e ş t e concepţiunile şi lucrările
ş c o a l e i lui W u n d t , î n t r e p r i n s e pentru a găsi o b a z ă o b i e c t i v ă t e o ­
riei s a l e tridimensionale a vieţei afective, ele dau mai mult infor-
maţiuni cu c a r a c t e r fiziologic d e c â t psihologic, căci r e l e v e a z ă v a -
riaţiunile v a s c u l o - r e s p i r a t o r i i n e g a t i v e şi pozitive, c o r e s p u n z ă t o a r e
c e l o r trei perechi de a f e c t e elementare: „Lust-Unlust", „Ecregung-
Hemmung", „Spannung-Loesung", din c a r e şeful şcoalei ( W u n d t )
făcea s ă derive prin o combinaţie s a v a n t ă î n t r e a g a g a m ă a vieţei
afective.
C e r c e t ă r i l e ulterioare n'au confirmat î n s ă conclusiunile rigu­
r o a s e a l e acestei s c o a l e . A f e c t i v i t a t e a nu p o a t e fi c a r a c t e r i z a t ă şi
nici r e d u s ă numai l a fenomenele s e c u n d a r e , c o n c o m i t e n t e . ( A s u p r a
acestei chestiuni vom reveni în concluziunile f i n a l e ) . P e de altă
p a r t e studiul ei s u b i e c t i v , prin p r i s m a conştiinţei, n ' a p a r v e n i t d e c â t
la c o m o d e diferenţieri a l e s a l e de c e l e l a l t e stări de c o n ş t i i n ţ ă , d a t ă
fiind intima lor interpenetraţie, iar unul pur biologic este imposibil
din pricina puţinelor elemente pozitive de c a r e dispune actual psi­
h o l o g i a în c e priveşte procesle sale b a z a l e .
A s t f e l c o n c e p e r e a afectivităţii în spiritul psihologiei conduitei
a p a r e nu numai ca o c o n s e c i n ţ ă a aplicărei metodei acestei psiholo­
gii, dar şi c a una a evoluţiunei g e n e r a l e ştiinţifice a psihologiei.
P s i h o l o g i a conduitei a b o r d e a z ă studiul afectivităţii pe latura
sa e x t e r n ă , o b i e c t i v ă , s e s i s a b i l ă din a f a r ă . I a t ă în a c e a s t ă privinţă
ideile şi părerile psihologului H. Pieron, unul din reprezentanţii
d e s e a m ă ai behaviorismului în F r a n ţ a .
P u ţ i n e l e c e r c e t ă r i făcute p â n ă acum în a c e s t domeniu, nu
n e permit de a spune c e este afectivitatea în sine. C e e a c e se poate
spune pe b a z ă de observaţiurii e x t e r n e este, c ă e a se prezintă, se
manifestă întotdeauna: sub forma unui interes pe c a r e îl prezintă
un obiect sau o p e r s o a n ă o a r e c a r e , în l e g ă t u r ă cu s a t i s f a c e r e a anu­
mitor nevoi ale n o a s t r e . A c e s t e a t r e z e s c anumite tendinţe faţă de
o b i e c t e l e c a p a b i l e de a le s a t i s f a c e . A s t f e l s a r putea zice c ă a f e c ­
t i v i t a t e a e s t e t e n d i n ţ ă . Interesul a f e c t i v în l e g ă t u r ă c u a n u m i t e n e ­
voi este însoţit î n t o t d e a u n a de e l i b e r a r e a de e n e r g i e , de p u n e r e a
în j o c a a n u m i t o r funcţiuni o r g a n i c e pentru s a t i s f a c e r e a lor.
In g e n e r e , afectivitatea ar putea fi considerată ca regulatoa-
rea sensului activităţii noastre, ea dând, impunând direcţiunea aces­
tei activităţi; dar ea mai r e g u l e a z ă şi c a n t i t a t e a de energie n e c e ­
sară pentru înfăptuirea ei, cu alte cuvinte intensitatea s a . U r m ă ­
torul exemplu ilustrează a c e s t e două funcţiuni r e g u l a t o a r e ale afec­
tivităţii. S ă presupunem r i d i c a r e a unei greutăţi. R i d i c a r e a ei se
face cu un anumit s c o p ; este un anumit interes afectiv de ordin
biologic sau economic, c a r e impune d e s f ă ş u r a r e a acestei activităţi.
P e n t r u e f e c t u a r e a ei trebuie s ă f a c e m î n s ă un efort de o intensi­
t a t e d e t e r m i n a t ă ; cu a l t e c u v i n t e interesul a f e c t i v c a r e n e c o n d u c e
pentru r e a l i z a r e a a c e s t e i activităţi, d e c l a n ş e a z ă în noi şi c a n t i t a t e a
de energie pentru înfăptuire.
A f e c t e l e elementare: „excitaţiunea sub formă dinamică, ten­
siunea sub formă statică (tonusul muscular), reprezintă augmen-
taţiuni generale în activitatea muşchilor" şi funcţiunilor organice, iar
x
inhibiţiunea sau repaosul, destinderea, reprezintă diminuţiuni" ).
A s t f e l afectivitatea sau, mai bine zis, propria n o a s t r ă r e a c -
ţiune sub formă de interes, faţă de un anumit obiect, poate prezen­
ta diferite g r a d e de tensiune variabile dela obiect la obiect şi după
împrejurări.
C â t e o d a t ă tensiunea, c a r e e însăşi s u b s t a n ţ a afectivităţii, este
a ş a de puternică, p o a t e elibera a t â t a energie n e r v o a s ă , î n c â t a c e a s t a
se s c u r g e nu numai pe căile motrice r e c l a m a t e de a c e a activitate,
d a r şi p e c e l e c a r e nu-s c e r u t e . D e pildă, efortul muşchiular făcut
la un d i n a m o g r a f se exprimă nu numai: prin s t r â n g e r e a pumnilor,
dar şi prin g r i m a s a figurei, s t r â n g e r e a dinţilor şi chiar prin miş­
cări generalizate în tot corpul.
A t e n ţ i u n e a , şi dânsa, nu e s t e a l t c e v a d e c â t dirijarea activi­
tăţii într'un sens determinat sub influenţa unui interes afectiv
deşteptat.
T e n d i n ţ e l e a f e c t i v e pot fi c l a s i f i c a t e , după i m p o r t a n ţ a lor, în
primare şi s e c u n d a r e . C e l e predominante sunt nevoile or gani ce,
nevoile s e x u a l e şi cele sociale. T o a t e nevoile a c e s t e a pun în r e -

1) H. Pieron : Psychologie experimentale, pag. 49.

lief modul de o r i e n t a r e al conduitei n o a s t r e . T e n d i n ţ e l e afective s u b
forma nevoilor o r g a n i c e se manifestă delà începutul vieţei indivi­
dului. S ă luăm d i n t r e d â n s e l e de pildă n e v o i a respiraţiei: un nou
n ă s c u t a ş e z a t pe p â n t e c e cu faţa în j o s , î n t o a r c e capul imediat spre
d r e a p t a pentru a r e s p i r a ; d a c ă şi-ar lipi gura d e suport, s'ar a s f i x i a .
N e v o i a o r g a n i c ă o r i e n t e a z ă deci delà început activitatea şi
m i ş c a r e a de rotaţie a capului.
N e v o i l e de alimentaţie, de a p ă r a r e , d e r e p a o s c a r e au la b a z ă
i n t e r e s e a f e c t i v e , a u regulat, modificat, delà o r i g i n e c o n d u i t a omu­
lui î n t r ' u n fel sau altul. A ş a , omul primitiv simţind nevoia s o m ­
nului ş i - a luat măsuri de a p ă r a r e împotriva inamicilor sau fiarelor,
c a r e a r fi putut să-1 a t a c e în cursul odihnei. C e e a c e determină a c ­
tivitatea de a p ă r a r e este deci tot un interes de ordin afectiv.

N e v o i l e s e x u a l e în l e g ă t u r ă cu secreţiunile o r g a n i c e sunt tot

1
a t â t e a expresiuni a l e a c e s t e i a f e c t i v i t ă ţ i p r i m a r e ) .
O anumită teorie c a r e a c o r d ă o t o a r t e m a r e importanţă a f e c ­
tivităţii în v i a ţ a psihică, doctrina freudiană, face din nevoile s e x u a l e
singurul pivot al a c e s t e i vieţi. B i n e î n ţ e l e s punctul de v e d e r e freu-
dian, a ş a cum e prezentat, e s t e e c h i v a l e n t cu o c o n s i d e r a r e a a f e c ­
tivităţii dintr'un punct de v e d e r e prea strâmt şi e x a g e r a t .
T r e c â n d la tendinţele afective cu c a r a c t e r social, ele se m a ­
nifestă sub formele: concurenţei, contradicţiei, în g e n e r a l a l e o p o ­
ziţiei, î n t r e indivizii de a c e i a ş specie, sub forma tendinţelor de î n ­
suşire a lucrurilor şi sub c e a a tendinţelor de solidaritate şi c o l a ­
borare, impuse de societate, c a r e limitează astfel egoismul nativ al
omului. C h i a r tendinţele estetice îşi g ă s e s c e x p r e s i u n e a în a c e a s t ă
afectivitate primară.

T e n d i n ţ e l e afective pot intra în j o c mai multe în a c e i a ş timp,

de unde v a rezulta jocul lor, din c a r e una v a ieşi î n v i n g ă t o a r e im­
p u n â n d o r i e n t a r e a activităţii conform intereselor imediate ale in­
dividului.

J a - c e " raport uri""surit a f e c t i v i t a t e a şi gândirea,?

In ce raporturi sunt afectivitatea şi sistemul vieţei vegetative ?
I. Raporturile sale cu gândirea :
D a c ă afectivitatea o r i e n t e a z ă a c t i v i t a t e a şi conduitele n o a s ­
t r e s o c i a l e , c a r e e s t e rostul inteligenţei şi g â n d i r e i ?
R a p o r t u r i l e dintre a c e s t e două funcţiuni psihice este acela
delà scop la mijloc. A f e c t i v i t a t e a impune scopurile activităţii, pen-

1) Importanţa acestor secreţiuni în viaţa sexuală şi conduita vieţuitoarelor

se poate aprecia după experienţele grefărei extractelor glandulare de şoareci
-
tine i şoarecilor bătrâni. Aceste experienţe au relevat că: grefarea unor astfel
de extracte, au modificat conduita şoarecilor bătrâni, fată de femele, orientând-o
altfel.
tru înfăptuirea c ă r o r a g â d i r e a g ă s e ş t e mijloacele a d a p t a t e de r e -
alizare._
I n t e l i g e n ţ a e s t e instrumentul, t e h n i c a . In evoluţia b i o l o g i c ă a
sistemului v i e ţ u i t o a r e l o r , centrii v i e ţ e i a f e c t i v e ( r e g i u n e a t h a l a m i c ă )
p r e c e d e a z ă în timp, regiunea emisferelor c o r t i c a l e sediul funcţiuni­
lor i n t e l e c t u a l e . însuşi sensul a c e s t e i evoluţiuni o r g a n i c e i n d i c ă
raportul a c e s t a de c o n s e q u e n ţ ă dintre afectivitate şi inteligenţă.
T r e b u e ş t e a d m i s ă în trecut, pentru vieţuitoarele superioare: o p e ­
rioadă de viaţă, în c a r e funcţiunile intelectuale găsindu-se î n t r ' o
stare rudimentară din c a u z a necompletei formaţiuni a encefalului,
toate nevoile vieţei de relaţiune erau a c o p e r i t e de centrii afectivi
prin reacţiuni afective difuse.
O d o v a d ă d i r e c t ă de o b i e c t i v i t a t e a a c e s t u i r a p o r t dintre a f e c ­
tivitate şi gândire, n e - o o f e r ă anumite cazuri de psihologie p a t h o -
l o g i c ă şi e x p e r i e n ţ e l e de d e c e r e b r a r e a m a m i f e r e l o r s u p e r i o a r e . In
cazurile de d e m e n ţ ă precoce, de schizophrenie, indivizii atinşi de a-
s c m e n e a maladii au pierdut funcţiunea activităţii, m a n i f e s t â n d în
chip vădit o c o m p l e t ă indiferenţă a f e c t i v ă pentru tot ce este m i ş ­
c a r e şi a c ţ i u n e s o c i a l ă .
S c h i z o p h r e n i i t r ă e s c închişi în forul lor interior total d e t a ş a ţ i
şi desinteresaţi de v i a ţ a socială din jurul lor. I n a c e s t e cazuri, c e e a
ce este atins nu e mecanismul vieţei intelectuale, pentrucă a c e s t a
p o a t e fi c o n s t a t a t i n t a c t în a n u m i t e m o m e n t e b u n e a l e b o l n a v i l o r ,
ci afectivitatea.
F u n c ţ i u n i l e vieţei afective fiind turburate, e a nu mai impune
scopuri activităţii individuale; bolnavii r e a c ţ i o n e a z ă în vid, a g i t â n -
du-se inutil. A c t i v i t a t e a lor p r a g m a t i c ă şi intelectuală este i n e x i s ­
tentă, inerţia a f e c t i v ă a d u c â n d după sine şi pe c e a de ordin m o ­
1
trice ) .
C a z u r i l e de d e c e r e b r a r e e x p e r i m e n t a l ă a unor mamifere s u b ­
liniază şi ele j u s t e ţ e a raportului dintre afectivitate şi inteligenţă,
r e l e v a t mai sus. O pisică, c ă r e i a i se ridică s c o a r ţ a c e r e b r a l ă , l ă -
sându-i-se i n t a c t ă r e g i u n e a t h a l a m i c ă şi ceilalţi centrii inferiori, nu
pierde o r i e n t a r e a s a în mediul de relaţiune. I n t r ' u n a s e m e n e a caz
ea nu p o s e d ă d e c â t o r i e n t a r e a pur a f e c t i v ă . E a prezintă reacţiuni
sensoriale, alimentare şi de a p ă r a r e . D a c ă o pişcăm, ea r e a c ţ i o ­
nează cu scopul de a se a p ă r a . M i ş c ă r i l e ei de a p ă r a r e nu sunt î n s ă
perfect c o o r d o n a t e , r i g u r o s a d a p t a t e : ele sunt difuse. E l e i n d i c ă n u ­
mai d i r e c ţ i u n e a în c a r e t r e b u i e s ă se f a c ă a p ă r a r e a , fără o discri­
minare netă a condiţiunilor în c a r e trebuie s ă se efectueze r e a c ţ i u -
nea. P e a c e a s t ă direcţiune a f e c t i v ă mişcările sunt la î n t â m p l a r e ,
încât impresia n o a s t r ă este c ă e a nu ştie s ă se mai apere.
F ă c â n d a c e i a ş pişcătură unei pisici cu creerul complet, vom

1) Asemenea ..cazuri de indiferenţă afectivă însoţite de inerţie mintală

şi desinterés pentru viaţa înconjurătoare au mai fost prezentate în războiul
mondial, de comoţii prin deflagraţiunea obuzelor. Cf. Mairet et Piéron: Le syn-
drome commotionnel, Paris, Masson, 1915.
174 Const. Georgiade

c o n s t a t a cum ea o b s e r v ă mişcările noastre, cum n e m ă s o a r ă din

ochi pentru a v e d e a d a c ă reînoim m i ş c a r e a , c u m după ele e a g â n -
de şt e , c o m b i n ă pe ale sale, c e e a c e pune în relief: un proces de c a l ­
cul, de discriminaţiune a b s e n t la c e a d e c e r e b r a t ă . M i ş c ă r i l e ei sunt
c o o r d o n a t e şi t o a t e utile: ele nu dau g r e ş . E x p e r i e n ţ e de genul a-
c e s t a a r a t ă : c ă preciziunea şi a d a p t a r e a în coordinaţiunea mişcări­
lor de a p ă r a r e sunt rezultatul gândirei, al mecanismelor corticale;
o r i e n t a r e a a c e s t o r reacţiuni inteligente aparţine î n s ă afectivităţii,
c a r e în a b s e n ţ a gândirei prin suprimarea emisferelor corticale, p o a t e
suplini pe a c e a s t a , î n s ă într'un mod difus şi ineficace.

I I . Raporturile afectivităţii cu viaţa vegetativă.

E l i b e r a r e a de energie sub presiunea nevoilor afective, p o a t e
c o n d u c e la d e s c ă r c a r e a acestei energii în elementele sistemului v e ­
getativ, producând modificaţiuni î n s e m n a t e în funcţionarea lor. In
cazul a c e s t a afectivitatea î m b r a c ă forma emoţiunei. E m o ţ i u n e a este
o debordare organică.
E n e r g i a în loc să se mai d e s c a r c e pe căile de adaptaţiune m o ­
trice, se v a r s ă în sistemul vegetativ. A s t f e l c ă dintr'o r e g u l a t o a r e a
activităţei, afectivitatea duce la reacţiuni dezordonate, s t â n g a c e şi
derivate, a s e m e n e a a c e l o r a ale pisicei d e c e r e b r a t e , sau c h i a r la o
inhibiţiune a mişcărilor de reacţiune. C â n d fuga este posibilă, c â n d
primejdia permite lupta, d e s l ă n ţ u i r e a e n e r g i e i sub impulsul lor, se
face prin reacţiuni motrice eficace.
D a c ă suntem însă neputincioşi, d a c ă r ă m â n e m imobili expuşi
dânsei, d a c ă m o a r t e a o r e c u n o a ş t e m c a inevitabilă, energia inutil
eliberată se s c u r g e în căile o r g a n i c e , p r o d u când perturbaţiunile sis­
temului v e g e t a t i v . A s t f e l o emoţiune v i o l e n t ă p o a t e p r o d u c e p a r a ­
lizia inimei printr'o acţiune directă asupra nervului său inhibitoriu,
colici intestinale, diaree, sudoare, modificaţiuni vaso-motorii, r e ­
acţiuni s p h i n c t e r i a l e , e t c .
T o c m a i pe b a z a a c e s t o r perturbaţiuni viscerale şi a faptului
c ă emoţiunea a p a r e c a o reacţiune la anumiţi stimuli, Cannon a de­
finit emotivitatea: un instinct visceral predeterminat, ancestral, cu
a l t e cuvinte: o reacţiune sau o serie de reacţiuni riguros o r g a n i z a t e
şi fixate dinainte, a ş a cum sunt c e l e i n s t i n c t i v e . A u g m e n t a r e a p r o ­
centului de z a h ă r din s â n g e în timpul emotivităţii, a u g m e n t a r e c a u ­
z a t ă de secreţiuni a b u n d e n t e de a d r e n a l i n ă au c o n d u s pe C a n n o n
s ă precizeze conţinutul acestui instinct în sensul considerărei şi d e -
numirei lui: instinct adrenalitic.
F o l o s i r e a modificaţiunilor viscerale pentru construirea unei
explicaţiuni finaliste a emoţiunilor nu este îndrituită.
Instinctele în d e o b ş t e sunt c a r a c t e r i z a t e prin mişcări perfect
c o o r d o n a t e , o r g a n i z a t e şi adaptate, deci utile. E m o ţ i u n i l e dinpo-
t r i v ă : ele p r o v o a c ă multe m i ş c ă r i d e r i v a t e , inutile, c a r e în loc să
uşureze a d a p t a r e a , o c o m p l i c ă , f ă c â n d - o dificilă.
A f a r ă de a c e a s t a , emoţiunile implica nu numai secreţiuni de
adrenalină, fenomen visceral pe c a r e C a n n o n îl a r e singur în vedere;
m a n i f e s t a r e a simultană şi a a l t o r reacţiuni v i s c e r a l e cum sunt: f e ­
nomenele sudoripare, urinare, turburările digestive, cele v a s o - m o t o -
rii, e t c , fac imposibilă r e d u c e r e a emoţiunei la un instinct adrenalitic.
E m o t i v i t a t e a r ă m â n e astfel a fi din punctul de v e d e r e strict
o b i e c t i v al psihologiei c o m p o r t ă r e i : o c a u z ă p r o d u c ă t o a r e de s e r i ­
o a s e p e r t u r b ă r i în o r i e n t a r e a şi c o n d u c e r e a conduitei, e a este d e ­
r i v a r e a şi risipirea e n e r g i e i e l i b e r a t e d e sistemul n e r v o s pe căi s t r ă ­
ine d e c e l e ale a d a p t ă r i i m o m e n t a n e .
In a f a r ă de perturbaţiunile sistemului v e g e t a t i v emotivitatea
1
p o a t e a d u c e după sine şi g r a v e t u r b u r ă r i p s i h i c e ) . D e a c e e a o
emoţiune î n s o ţ i t ă de r e c r e a ţ i u n i motorii, fie ele c h i a r deplasate,
e s t e p r e f e r a b i l ă uneia c a r e s e c o n s u m ă pe c ă i l e i n t e r n e .
In timpul războiului mondial s'a putut o b s e r v a c ă soldaţii,
care-şi comprimau emoţiunile c a u s a t e de diferite împrejurări: b o m ­
bardament, a ş t e p t a r e a atacului, uciderea tovarăşilor de front, a m e ­
ninţările de t o r t u r ă f ă c u t e de i n a m i c c e l o r căzuţi prizonieri, o b o ­
seală, diaree, e t c , c a n a l i z â n d u - l e interior, au prezentat ulterior, pe
l â n g ă turburările de ordin o r g a n i c : un desechilibru psihic de n a t u r a
confusiei mintale, a delirului h a l u c i n a t o r i u şi v i z i b i l e amnesii l a ­
cunare.
M u l ţ i dintre dânşii preferau s ă a l e r g e în primejdie d e c â t s ă
stea imobili în faţa ei, pentrucă a ş a îşi pierdeau mai puţin capul.
D e a s e m e n e a sub influenţa emoţiunei p r o v o c a t ă de a ş t e p t a r e a p u n c -
ţiei lombare, hyperglycemia c a r e traduce r e a c ţ i u n e a de d e b o r d a r e o r ­
;
ganică era mai vizibilă, la soldaţii c a r e îşi înfrânau gesturile şi
reacţiunile s p o n t a n e de a p ă r a r e , d e c â t la cei c a r e le l ă s a u libere.

Limitez la cele e x p u s e p â n ă aici, datele privitoare la a c e a s t ă

concepţie a vieţei afective a profesorului Pieron, pe c a r e n'am pre­
zentat-o de altfel d e c â t s c h e m a t i c , în linii g e n e r a l e , l ă s â n d de o p a r t e
2
toată p a r t e a d o c u m e n t a r ă şi chestiunile p e n d i n t e de resortul său ) :
problema stimulilor afectivi, problemele c o m p l e x e a l e durerei şi plă-
cerei, problemele ridicate de căile de conducţiune ale afectivităţii,
în special cele ale durerei, reflexul p s i h o - g a l v a n i c , e t c .
M e r i t u l acestei psihologii a vieţei afective este de a prezenta
a c e a s t ă viaţă. într'un aspect obiectiv şi într'o lumină total diferită,
de modul cum n e - o prezintă de obicei psihologia structurală. A f e c ­
tivitatea nu mai este o formă statică, difuză, a vieţei psihice, m e ­
diul interior în c a r e se s c a l d ă t o a t e operaţiunile gândirei. P e n t r u
noua psihologie e a devine o funcţiune activă, de o r i e n t a r e a c o n ­
duitei în formele sale animale, intelectuale şi sociale. C e e a c e a f e c -

1) A. Mairet et H, Piéron: L e syndrome commotionnel dans les trau-

matismes de guerre p. 17.
2) T o a t e aceste chestiuni, sub numele de: Reacţiuni afective, sunt ma­
teria cursului de anul acesta, făcut la Collège de France.
176 Const. Georgiade

tivitatea pierde în profunzime prin omisiunea aspectelor sale inter­

ne, ea c â ş t i g ă obiectiv în preciziune şi claritate.
D e altfel a c e a s t ă omisiune este c o m p e n s a t ă de studiul docu­
mentat, făcut din punctul de v e d e r e neuro-fiziologic, diferitelor sale
forme susceptibile de un a s e m e n e a studiu. Psihologul nu mai e x p l o ­
r e a z ă astfel în profunzimele conştiinţei, ci în c e l e a l e organismului.
S u b o r d o n a r e a vieţei i n t e l e c t u a l e celei a f e c t i v e în v i a ţ a p r a c ­
tică, primatul nevoilor o r g a n i c e , al sentimentelor şi pasiunilor a s u ­
pra minţii în conduita vieţei individuale, e s t e uri fapt a ş a d e simţit
şi d e trăit de f i e c a r e dintre noi, î n c â t el nu a r e n e v o i e de o d e m o n ­
straţie specială. E l este un fapt c a r e se impune. O psihologie c a r e
studiază psihismul pe latura sa e x t e r n ă şi o b i e c t i v ă 1-a sesizat şi fixat
ca un c a r a c t e r esenţial al afectivităţii. In a c e a s t ă privinţă Piéron
Şi Jánet sunt de acord, c â n d c o n s i d e r ă sentimentele: r e g u l a t o a r e de
acţiuni şi conduite individuale.
O b i e c ţ i a de unilateralitate sau superficialitate nu p o a t e fi
adusă acestei psihologii, pentrucă ea nu mai consideră psihismul: un
ansamblul de stări de conştiinţă, ci o totalitate de conduite; din a-
cest punct de v e d e r e a fost c o n s i d e r a t ă afectivitatea; concepţiunea
ei c a o r e g u l are a conduitei este rezultatul a c e s t e i metode. O o b i e c -
ţiune c r i t i c ă d a c ă se a d u c e , e a trebuie f ă c u t ă dintr'un punct de
v e d e r e propriu al acestei psihologii, iar nu unul străin.
D e a c e e a a învinui a c e a s t ă teorie, c ă n e g l i j e a z ă fenomenul in­
terior al afectivităţii, î n s e m n e a z ă a-i a d u c e o obiecţie nedreaptă,
din momentul c e d â n s a din motive metodologice, nu ş i - a propus stu­
diul său dintr'un astfel punct de v e d e r e .
D i s c u ţ i u n e a c r i t i c ă ar putea fi dusă în jurul chestiunei: d a c ă
t o a t e conduitele îşi au o r i g i n a în p r o p r i a a f e c t i v i t a t e individuală
sau şi în mobile s t r ă i n e d e d â n s a . D e pildă, conduitele izvorîte din
sugestibilitatea inter-individuală; pentru cazurile de pură imitaţiune
se p o a t e a d m i t e la b a z a lor e x i s t e n ţ a u n o r i n t e r e s e a f e c t i v e p e r s o ­
n a l e , o b s c u r e conştiinţei individului.
P e n t r u cele de sugestibilitate, c a r e sunt a c e s t e interese? C e
interes afectiv a r e un individ pentru a urma r e a u a influenţă su­
gestivă a altuia?
In astfel de cazuri nu p o a t e fi v o r b a nici de interese perso­
n a l e afective cu c a r a c t e r social, pentrucă s o c i e t a t e a nu p o a t e impune
m e m b r i l o r săi acţiuni c a r e s'ar putea î n t o a r c e în c o n t r a s a . T r e b u i e ^
prin urmare, a d m i s ă pentru e x p l i c a r e a unor astfel de cazuri; o in­
fluenţă m e c a n i c ă fără r e z o n a n ţ e afective individuale. S u n t posibile
deci, conduite sau acţiuni c a r e d e p ă ş e s c c a d r e l e afectivităţii indi-
duale.
In a f a r ă de a c e s t e a mai trebuiesc amintite şi cazurile, c â n d
anumite tendinţe afective nu pot orienta conduita conform prescrip-
ţiunilor lor, din pricina anumitor resistente şi bariere ridicate de
s o c i e t a t e ; cu alte c u v i n t e , c o n d u i t e l e al c ă r o r r e s o r t a f e c t i v e s t e în
a f a r ă de afectivitatea individului.
 C u m a j u n g e a c e s t a să-şi c o n s t r u i a s c ă tendinţele şi conduitele
sociale c a r e îşi au c a u z e l e afective în interesele grupului, iar nu în
cele a l e sale personale? C u m a j u n g e el s ă identifice interesele a f e c ­
tive a l e acestui grup cu a l e sale, c â n d de multe ori ele sunt în c o n -
tradicţiuni u n e l e cu a l t e l e ? C u un c u v â n t , c a r e e s t e g e n e z a a c e s t o r
tendinţe a f e c t i v e individuale cu c a r a c t e r s o c i a l ?
I a t ă o c h e s t i u n e s e r i o a s ă omisă de teoria e x p u s ă mai sus; e a
este de a b s o l u t ă n e c e s i t a t e s ă fie e x a m i n a t ă de o psihologie a c o n ­
duitei.

In g e n e r e t e o r i a prof. P i e r o n a r e a v a n t a g i i e v i d e n t e , a s u p r a
c e l o r l a l t e teorii a l e a f e c t i v i t ă ţ i i , m e n ţ i o n a t e s u m a r la începutul a-
cestui articol.
E r o a r e a a c e s t o r a este de a fi a ş e z a t fundamentele afectivi­
tăţii: în fenomene fiziologice izolate, sau în reacţiuni o r g a n i c e , f e ­
nomene c e e drept obiective, î n s ă s e c u n d a r e c a î n s e m n ă t a t e . -
B a z e l e oferite de reacţiunile o r g a n i c e , o r i c â t de obiective a r
fi ele, sunt insuficiente şi prea strâmte pentru a servi numai ele
drept suport unei explicaţiuni sau teorii a afectivităţii. B a z e l e a-
cestea obiective trebuiau lărgite şi s u b o r d o n a t e altor c a r a c t e r e o -
biective, c a r e s ă fie a d e v ă r a t e l e expresiuni fundamentale ale vieţei
a f e c t i v e . L u c r u l a c e s t a îl f a c e p s i h o l o g i a b e h a v i a r i s t ă f r a n c e z ă , c ă c i
c e a a m e r i c a n ă a c o r d ă î n c ă o importanţă d e o s e b i t ă reflexelor v i s ­
cerale.
C o n c e p e r e a afectivităţii în termeni c a n t i t a t i v i de a u g m e n t a r e
sau diminuţiune a activităţii n o a s t r e , c o n c e p e r e a s a în sensul unei
regulatoare de conduite, de funcţiune a c t i v ă direct i n t e r e s a t ă la
conducerea vieţei a n i m a l e sau umane, c o n s t i t u e s c o teorie c a r e îşi
g ă s e ş t e o m a r e p a r t e de temei şi motivare în faptele, a r g u m e n t e l e şi
m e t o d a pe c a r e le utilizează în studiul şi c e r c e t a r e a sa.

CONST. GEORGIADE
 CONSIDERAŢII ASUPRA ÎNDREPTĂŢIRII
EDUCAŢIUNII

(Fragment)

C i n e s'a ocupat cu d r a g o s t e , dar cu d r a g o s t e a d â n c ă , de pro­

b l e m e l e educaţiunii, nu s e p o a t e s ă nu fi ajuns în anumit moment
la un fel de r ă s p â n t i e , u n d e s ă s e fi oprit c u g r i j ă , spre a se î n ­
t r e b a : „ î n c o t r o apuc? P e drumul a c e s t a sau pe celalt ? D e c e pe
a c e s t a şi nu pe a c e l a ? "
E s t e î n t r ' a d e v ă r un sbucium m a r e sufletesc s ă vezi c ă t o a t e
cunoştinţele teoretice, t o a t ă î n d e m â n a r e a p r a c t i c ă obţinută în anii
de pregătire profesională — c â n d ai avut-o — precum şi î n c l i n a r e a
firească, fără c a r e nu e x i s t ă bun educator, nu-ţi folosesc la nimic.
Sufletul î n c e p e a fi coprins de îndoială, c â n d vezi c ă în z a d a r cauţi
răspunsul potrivit.
N u este problemă mai a t r ă g ă t o a r e şi mai î n s e m n a t ă c a a c e a s t a :
C u m s ă formezi un suflet? Ş i nu numai pentru cel c e şi-a făcut din
a c e a s t a o profesiune. O r i c i n e a r e o c â t de m i c ă p ă r t i c i c ă — şi c i n e
nu are? — în lucrarea c o m p l e x ă a făuririi sufletului generaţiilor vi­
itoare, nu p o a t e trece înainte, cu inimă uşoară, fără s ă privească,
cu t o a t ă g r a v i t a t e a n e c e s a r ă , nu numai idealul de viaţă ce a r e s ă
predice, ci şi m i j l o a c e l e de c a r e a r e s ă s e s e r v e a s c ă spre a-1 a t i n g e . A
e d u c a pe c i n e v a , î n s e m n e a z ă a-1 î n d r u m a pe a n u m i t e c ă i în v i a ţ ă ,
deci a-1 face fericit sau nefericit. A c e a s t a e s t e şi o povară mare,
dar mai ales este o r ă s p u n d e r e mare, c a r e n e a p a s ă pe toţi. C a
părinţi avem s ă pregătim pentru viaţă tot c e ne e mai scump: copiii
noştri; c a membri ai învăţământului avem s ă mlădiem, s ă refacem,
s ă desăvârşim a t â t e a suflete, cari vin î n c r e z ă t o a r e spre noi; c a c e ­
tăţeni ne c a d e g r e a u a s a r c i n ă de a contribui la întărirea curentelor
s ă n ă t o a s e în viaţa socială, sau de a stăvili pe cele n e s ă n ă t o a s e ; c a
conducători ai destinelor unui neam, avem s ă fixăm albia râului
celui m a r e al vieţii s o c i a l e — v o m stabili ţinte, v o m c o n c r e t i z a n ă ­
zuinţe, v o m da îndrumări, însfârşit v o m lua a s u p r ă - n e r ă s p u n d e r e a
c e a m a r e şi g r e a a direcţiei de educaţie a unui neam î n t r e g . I n toate
a c e s t e împrejurări ne luăm dreptul de a ne introduce în sufletul tine-
rimii •— uneori împotriva voinţei ei, sau pe c ă i lăturalnice — p u -
n â n d u - i în f a ţ ă anumite idealuri şi silind-o s ă s e î n d r e p t e z e spre ele.
D a c ă c u m v a l u c r a r e a , pe c a r e am f ă c u t - o şi p e c a r e n o mai putem
î n d r e p t a , de o a r e c e un suflet a p r o a p e nu s e mai p o a t e s c h i m b a ,
după c e a fost format prin educaţie, este greşită? C u m vom putea
noi r e s c u m p ă r a păcatul săvârşit?
S e v a o b i e c t a aici, desigur, c ă l u c r a r e a v a fi greşită numai în
cazul c â n d nu n e - a m p r o c u r a t lumina ştiinţei. E x i s t ă o ş t i i n ţ ă , P e d i -
gogia, c a r e f i x e a z ă principiile educaţiei: ei deci trebuie s ă n e a d r e s ă m
spre a a j u n g e la rezultate bune.
N ' a v e m s ă contestăm aici utilitatea adevărurilor stabilite de
P e d a g o g i e şi mai ales n ' a v e m s ă t ă g ă d u i m c ă o e d u c a ţ i e b a z a t ă pe
temeiuri raţionale v a da roade mai bune d e c â t una călăuzită de în­
tâmplările capriciului. E s t e î n s ă P e d a g o g i a o ştiinţă? Ş i este ea —
în cazul c â n d e ştiinţă — astfel constituită î n c â t s ă n e s c u t e a s c ă de
dibuieli şi de greşeli?
P â n ă în timpurile n o a s t r e a c e a s t ă î n t r e b a r e nu s a p r e a pus.
M a r i i p e d a g o g i ai timpurilor t r e c u t e au făurit sisteme de e d u c a ţ i e şi
au dat o mulţime de directive, fără să pretindă c ă o p e r e l e lor au c a ­
r a c t e r e l e ştiinţei propriu zise, ale ştiinţei pozitive. D e l a H e r b a r t î n ­
c o a c e deabia, s'a pretins c ă P e d a g o g i a a r e c a r a c t e r e l e celorlalte şti­
inţe. A c e s t p e d a p o g s'a străduit s ă d o v e d e a s c ă c ă , b a z a t ă pe M o r a l ă ,
c a r e s t a b i l e ş t e idealul de u r m a t în v i a ţ ă , şi pe P s i h o l o g i e , c a r e stu­
diază legile de producere ale fenomenelor sufleteşti, a r ă t â n d u - n e
astfel căile de urmat pentru t r a n s f o r m a r e a sufletului, P e d a g o g i a c a ­
p ă t ă însuşirile ştiinţei. In a doua j u m ă t a t e a secolului al X l X - l e a
ideia a c e a s t a a prins din c e în c e mai mult, cu a d a o s u r i l e fireşti d a ­
torite progresului ştiinţelor. A s t f e l H . S p e n c e r pretinde c ă nu se
p o a t e c o n c e p e e d u c a ţ i a , fără a pune la b a z a ei F i z i o l o g i a , alături de
P s i h o l o g i e . Alţii vor m e r g e apoi mai departe şi vor î n c e r c a , bazaţi
pe ultimele p r o g r e s e a l e Sociologiei, s ă g ă s e a s c ă temeiuri noui pen­
tru o b u n ă e d u c a ţ i e în c o n s t i t u i r e a unei P e d a g o g i i s o c i o l o g i c e . In
sfârşit nu trebuie s ă uităm c o n s t i t u i r e a P e d o l o g i e i c a o ştiinţă â-
p a r t e — ştiinţă la c a r e unii î n c e a r c ă s ă r e d u c ă a p r o a p e t o a t ă P e ­
dagogia.
N ' a v e m să intrăm în mai multe a m ă n u n t e aici, deşi chestiunea
ar merita, poate, o mai d e a p r o a p e c e r c e t a r e ; S ă n e mulţumim a
răspunde la prima î n t r e b a r e pusă: E s t e P e d a g o g i a o ştiinţă propriu
zisă? B a i n în L o g i c a sa face deosibirea între ştiinţele teoretice şi şti~
inţele practice. EA zice: „ E s t e o mare deosebire, în c e e a c e priveşte
a l e g e r e a materiilor, între o ştiinţă t e o r e t i c ă ( a b s t r a c t ă sau c o n c r e t ă )
şi o ştiinţă p r a c t i c ă . In c e a dintâi, c u n o ş t i n ţ e l e e x p u s e se r e f e r ă ex-
cluziv la o c a t e g o r i e de fenomene naturale: mişcarea, spiritul, viaţa,
etc. In a doua, cunoştinţele sunt împrumutate dela una sau mai multe
ştiinţe teoretice şi desvoltate în ordinea, c a r e convine scopului pe
c a r e vrem să-1 atingem. I n t r o Ştiinţă teoretică noi găsim sub forma
cea mai succintă şi c e a mai inteligibilă t o t a l i t a t e a cunoştinţelor do^
b â n d i t e a s u p r a unei c l a s e de o b i e c t e de a c e l a ş i fel; a c e s t e c u n o ş t i n ţ e
v o r putea în u r m ă s ă fie a p l i c a t e la un n u m ă r de arte, dar pentru
m o m e n t ele nu s e a p l i c ă în mod s p e c i a l la n i c i u n a . I n t r ' o ştiinţă
p r a c t i c ă , d i n p o t r i v ă , c u n o ş t i n ţ e l e sunt puse în serviciul scopului c e
şe urmăreşte".
C o n f o r m a c e s t e i distincţiuni, P e d a g o g i a c a r e - ş i ia c u n o ş t i n ţ e l e
s a l e dela alte ştiinţe în v e d e r e a scopului său propriu: educaţia, este
o ştiinţă p r a c t i c ă . E a nu p o a t e fi î n s ă deplin constituită, pentru bunul
c u v â n t c ă ştiinţele teoretice, sub a c ă r o r tutelă s e află, sunt şi ele şti­
inţe noui, c a r e n'au izbutit s ă c u n o a s c ă d e c â t o parte m i c ă din
obiectul lor. S e va zice însă, c o m p a r â n d educaţia cu a l t e lucrări
practice, b a z a t e pe ştiinţa teoretică; ,,Nicio ştiinţă nu ş i - a terminat
o p e r a ei. N a t u r a î n c o n j u r ă t o a r e e a t â t de v a s t ă şi a s c u n d e în ea
a t â t e a mistere, î n c â t legile de producere ale fenomenelor nu vor a j u n ­
ge, poate, n i c i o d a t ă s ă fie t o a t e c u n o s c u t e desăvârşit. E s t e î n s ă n e ­
î n d o i o s c ă a t â t , c â t s e c u n o a ş t e . p o a t e m i n u n a t s e r v i omului spre
a stăpâni o p a r t e din n a t u r ă şi a o pune în serviciul lui. C u n o a ş t e r e a
legii plutirii corpurilor s e r v e ş t e de pildă pentru navigaţiune, c a r e a
făcut a t â t e a p r o g r e s e ; c u n o a ş t e r e a producerii electricităţii a dus la
p e r f e c ţ i o n a r e a m i j l o a c e l o r de c o m u n i c a ţ i u n e , e t c . A c e a s t a , i n d e p e n ­
dent de c e e a c e nu se c u n o a ş t e . C â n d Ş t i i n ţ a apoi a j u n g e la stabili­
r e a a l t o r adevăruri, şi aplicaţiile p r a c t i c e se l ă r g e s c şi s e p e r f e c ţ i o ­
n e a z ă . A c e l a ş i lucru s a r putea p e t r e c e în educaţie. P e d a g o g i a s e v a
servi de c u n o ş t i n ţ e l e ştiinţelor a u x i l i a r e , a t â t e a c â t e sunt stabilite
azi, r ă m â n â n d ca, d a c ă se vor mai a f l a şi altele, ea s ă le utilizeze şi
pe acelea."
N u se p o a t e n e g a c ă s e r v i c i i l e , a d u s e e d u c a ţ i e i de Ş t i i n ţ a p e ­
d a g o g i c ă , sunt î n s e m n a t e . M u l ţ u m i t ă progresului ştiinţelor teoretice,
pe cari se sprijină P e d a g o g i a , s'au realizat multe îmbunătăţiri în
p r a c t i c a educaţiei. A c e a s t a nu trebuie î n s ă să n e î n ş e l e . D a c ă P s i h o ­
l o g i a g e n e r a l ă a făcut p r o g r e s e destul d e mari, P e d o l o g i a în s c h i m b
€ s t e d e a b i a la începuturile ei şi multe din r e z u l t a t e sunt a ş a de n e s i ­
g u r e , b a uneori c h i a r c o n t r a d i c t o r i i , î n c â t o a c ţ i u n e , t e m e i n i c spri­
j i n i t ă pe ele, nu se p o a t e întreprinde şi nici nu se întreprinde de fapt.
A c e l a ş i lucru s e p o a t e spune şi despre a l t e ştiinţe, socotite c a a j u ­
t ă t o a r e , cum a r fi S o c i o l o g i a .
M e r g â n d acum mai departe, s e p o a t e afirma, c ă c h i a r î n a r ­
maţi cu cunoştinţele ştiinţifice c e l e mai s e r i o a s e şi solide, nu s e
p o a t e s ă nu facem greşeli, c a r i au s ă fie fatale în educaţie. D e c e ?
F i i n d c ă pe l â n g ă a c e a s t a şi c h i a r mai presus de a c e a s t a , educaţia
e s t e o aFtă — şi a n u m e a r t a c e a mai g r e a .
T o a t ă m u n c a pe c a r e o săvârşim spre a stabili principii de edu­
c a ţ i e nu u r m ă r e ş t e d e c â t un s c o p anumit: v r e m s ă n e uşurăm s a r c i n a
d e a da e d u c a ţ i e copilului. Principiile ştiinţei sunt g e n e r a l e . N o i
stabilim un tip ideal de om; noi avem c u n o ş t i n ţ e de felul cum s e
prezintă în g e n e r a l , c e însuşiri a d i c ă a r e corpul şi sufletul copilului;
t r a g e m c h i a r de aci î n v ă ţ ă m i n t e şi reguli, cari sunt şi ele d e ordin
g e n e r a L R e a l î n s ă este individul. î n a r m a ţ i cu tot capitalul de c u ­
noştinţe şi n o r m e g e n e r a l e , suntem apoi puşi în f a ţ a unui sau unor
anumiţi copii, c e r â n d u - n i - s e să-i formăm. Sufletul fiecăruia a r e , fi­
reşte, trăsăturile g e n e r a l e pe c a r e le au toţi copiii. P e l â n g ă a c e a s t a
se a d a o g ă î n s ă însuşiri particulare. C o m b i n a ţ i a elementelor sufle­
teşti este diferită: fiecare este o individualitate. P r o c e d e u r i l e g e n e ­
r a l e stabilite de P e d a g o g i e v o r trebui deci s ă fie a d a p t a t e împreju­
rărilor anumite, în cari n e aflăm. A i c i intervine arta.
In orice artă, în a f a r ă de formulele g e n e r a l e , datorite ştiinţei,
este n e v o i e de o d i b ă c i e p r a c t i c ă în a p l i c a r e a lor şi eşti mai bun
sau mai rău meşteşugar, după gradul acestei dibăcii. A r h i t e c t u l , de
pildă, v a c u n o a ş t e legile mecanice, c ă r o r a trebuie s ă se supună, v a
şti c e anume materiale au însuşirile n e c e s a r e pentru o construcţie sau
alta, v a c u n o a ş t e stilurile a r h i t e c t o n i c e , e t c . Lui i se c e r e î n s ă să
facă o anumită clădire, pe un spaţiu determinat, cu proporţii hotărîte,
pentru un scop anumit. V a trebui deci s ă c o m b i n e elementele a ş a
cum nu le-a văzut n i c i o d a t ă c o m b i n a t e . R e z u l t a t u l muncii lui v a fi
mai mult sau mai puţin potrivit scopului urmărit: el v a fi m e ş t e ş u g a r
bun sau rău.
C u mult mai g r e a v a fi m u n c a în e d u c a ţ i e . A i c i nu a v e m m a ­
terial brut pe c a r e să-1 modificăm după bunul nostru plac, ci n e
aflăm în faţa unui organism viu, a unui suflet cu calităţi şi cusururi,
moştenite sau c â ş t i g a t e prin educaţia a n t e r i o a r ă . A c e s t u i suflet nu-i
convin procedeuri m e c a n i c e . E l trebuie în fiecare moment tratat, po­
trivit cu c e a fost şi este şi a v â n d lămurit în minte ce vrem s ă fie.
P e n t r u a c e a s t a nu e suficientă c u n o a ş t e r e a teoriei p e d a g o g i c e , b a
poţi chiar s ă fii c u n o s c ă t o r desăvârşit a tot c e e a c e s t a b i l e ş t e ştiinţa
privitor la e d u c a ţ i e fără s ă fii bun e d u c a t o r .
D e c e ? Ş t i i n ţ a d e s c h i d e p e r s p e c t i v e noui, e a îţi u ş u r e a z ă c a l e a ,
punându-ţi la î n d e m â n ă e x p e r i e n ţ a de a t â t e a şi de a t â t e a ori r e p e t a t ă
î n a i n t e a ta. A c e a s t ă e x p e r i e n ţ ă , quintesenţiată, te f e r e ş t e de o mul­
ţime de dibuiri inutile; e a nu te d i s p e n s e a z ă î n s ă de a î n c e r c a şi tu
să mergi în faţa realităţii, cu lumina c e ţi s a pus la î n d e m â n ă . Ş i
d a c ă nu eşti î n z e s t r a t de n a t u r ă cu darul de a s c o b o r î dela a b s t r a c ­
ţiune la realitate; d a c ă nu ai î n ă s c u t ă aptitudinea de a te t r a n s p u n e
în sufletul celui pe c a r e ai şă-1 educi; d a c ă figura, privirea, gesturile
lui, cele mai n e î n s e m n a t e adeseori, sunt pentru tine o c a r t e s c r i s ă cu
litere ieroglifice; d a c ă între tine şi copil nu s e stabileşte a c e a simpa­
tie, c a r e te f a c e să ghioeşti g â n d u r i l e şi simţurile lui, iar, pe d e a l t ă
parte, d a c ă nu eşti în s t a r e s ă găseşti imediat tratamentul cel mai
nimerit — îţi lipseşte c e e a c e este esenţial pentru un educator: tactul.
C e e a c e s'a numit t a c t p e d a g o g i c este mai mult d e c â t dibăcia
artistului sau meşteşugarului. M a t e r i a l u l , lipsit de viaţă, pus la în­
d e m â n a a c e s t u i a din urmă, îi p o a t e l ă s a şi r ă g a z şi p o s i b i l i t a t e a d e
a s c h i m b a un p r o c e d e u în opusul lui. Sufletul copilului este mai g r e u
d e mânuit. M o b i l i t a t e a lui e x c e s i v ă pretinde dela noi o neîntreruptă
s u p r a v e g h i e r e şi g ă s i r e a imediată a soluţiei c e l e i mai b u n e . C â n d el
a s ă v â r ş i t , de pildă, o faptă r e p r o b a b i l ă , ale c ă r e i c o n s e c i n ţ e pot fi
d ă u n ă t o a r e , noi nu putem a m â n a luarea unei măsuri de îndreptare,
p â n ă c â n d vom fi chibzuit şi vom fi recurs la lumina teoriei p e d a g o ­
gice. O r e a c ţ i u n e imediată s e impune din p a r t e - n e şi e a depinde d e
tactul nostru. C o n s e c i n ţ e l e rele, c e pot d e c u r g e din lipsa de tact, sunt
a d e s e o r i i n c a l c u l a b i l e , fiindcă c h i a r r e c u n o a ş t e r e a greşelii n o a s t r e
şi d o r i n ţ a de a î n d r e p t a răul sunt v ă t ă m ă t o a r e , d a c ă nu a v e m di­
b ă c i a n e c e s a r ă : a j u n g e m a d e s e o r i la c o n t r a d i c ţ i i pe c a r i copilul le
o b s e r v ă , c a r i n e s c a d prestigiul în f a ţ a lui şi n e f a c să pierdem a c e a
p u t e r e de sugestiune, f ă r ă c a r e suntem d e z a r m a ţ i în faţa t e n d i n ţ e l o r
lui rele.
C â n d n e dăm deci s e a m a de u r m ă r i l e a c t i v i t ă ţ i i educatorului,
nu s e p o a t e s ă nu s e ridice în faţa n o a s t r ă î n t r e b a r e a : C i n e ne dă
dreptul de a da e d u c a ţ i e într'anumit chip şi nu într'altul? P â n ă u n d e
p o a t e m e r g e a c e s t drept de a ne introduce într'un suflet, de a-1 r ă s ­
coli, de a-1 t r a n s f o r m a ? P r o b l e m a va părea, poate, o ţ i o a s ă . S ă pre­
cizăm deci puţin.
N u este fiinţă mai p r e z u m ţ i o a s ă d e c â t omul: fiecare n e c r e ­
dem fără niciun cusur şi cu t o a t e calităţile. Ş i atunci o tendinţă fi­
r e a s c ă n e t â r ă ş t e să-i facem şi pe ceilalţi la fel cu noi. N u ştiu unde,
T o l s t o i a f i r m ă c ă e d u c a ţ i a p o r n e ş t e din d o r i n ţ a de a f a c e pe alţii la
fel cu noi şi că, în general noi fiind depravaţi, ne vom sili să-i d e ­
pravăm şi pe copii. L ă s â n d la o p a r t e e x a g e r a r e a , firească la un
mistic c a r e v o i a t r a n s f o r m a r e a r a d i c a l ă a s o c i e t ă ţ i i c o n f o r m i d e a l u ­
lui moralei creştine, i n t e r p r e t a t ă în cel mai strict sens al ei, r ă m â n e
totuşi a d e v ă r a t c ă : în educaţie fiecare tindem, în mod firesc, s ă
făurim sufletul altuia după al nostru. Lucrul a c e s t a îl c o n s t a t ă m la
fiece pas. C â n d vezi mai ales monstruozităţile s ă v â r ş i t e şi în e d u c a ­
ţia publică şi în c e a privată de oameni nepregătiţi sau nepricepuţi;
c â n d vezi c ă , c h i a r pregătindu-te coştiincios şi c ă u t â n d s ă fii d e s ă ­
vârşit, nu s e poate s ă fii scutit de dibuieli şi greşeli, cari l a s ă urme
a d â n c i în sufletul copilului, nu ţi se p a r e îndreptăţită şi d e m n ă de
c e r c e t a t î n t r e b a r e a de mai sus?
G u y a u c i t e a z ă , în l u c r a r e a sa despre h e r e d i t a t e şi educaţie,
cazul unui s ă l b a t e c , c a r e , c r e s c u t în mijlocul societăţii civilizate,
păruse c ă ş i - a asimilat cunoştinţele culturii o c c i d e n t a l e şi c ă - ş i f o r ­
m a s e c a r a c t e r u l conform c e r i n ţ e l o r unei „ b u n e educaţii". L a un
m o m e n t dat, t o a t ă p o v a r a a c e a s t a , pe c a r e sufletul primitivului o
suporta cu greu, a fost a r u n c a t ă la o p a r t e c ă c i glasul a d â n c şi im­
perios al heredităţii, c a r e m o c n i â în sufletul lui, 1-a c h e m a t la viaţa
părinţilor şi strămoşilor săi, a ş a c ă fostul occidental a devenit din
nou primitiv, trăind singura v i a ţ ă ce-i c o n v e n e a .
R e n u n ţ â n d la t o a t e „ b u n ă t ă ţ i l e " vieţei civilizate, d u c â n d viaţa
„ g r e a " a semenilor săi, s ă l b a t e c u l , cu inteligenţa lui, mai a s c u ţ i t ă
acum, v a fi r e f l e c t a t desigur şi în momentul c â n d s a rupt din v ă l ­
m ă ş a g u l vieţei civilizate şi mai târziu, asupra cazului său şi s e v a fi
î n t r e b a t cu durere, atunci c â n d v a fi văzut, poate, că, oricum, nu
s e p o a t e a d a p t a a ş a uşor c e r i n ţ e l o r vieţii primitive: C u c e drept s a u
a m e s t e c a t în rostul vieţei mele? D e c e au c ă u t a t să-mi t o a r n e su-,
fletul î n t r ' u n tipar, c a r e nu era potrivit pentru el?
D i n a c e s t exemplu tipic se p o a t e v e d e a limpede c ă nu este a ş a
de o ţ i o a s ă î n t r e b a r e a : de unde vine dreptul de a da educaţie? D a r ,
se va zice, cazul e s t e a ş a de rar î n c â t prin el nu s e dovedeşte nimic.
S ă presupunem atunci, c ă , entusiast a d m i r a t o r al lui J . J . R o u s s e a u
şi cititor pasionat al lui E m i l e al său, c i n e v a şi-ar pune în g â n d s ă
aplice î n t o c m a i teoriile sale despre educaţie. N u a v e m de g â n d s ă
facem aici o a n a l i z ă a ideilor minunate şi a t â t de fecunde cari s e
g ă s e s c în fiecare p a g i n ă din E m i l e . Ţ i n e m s ă amintim numai c ă
admiterea ideii fundamentale a acestui g â n d i t o r c ă : omul e bun dela
n a t u r ă şi se c o r u p e în societate, a r e o mulţime de c o n s e c i n ţ e , cari,
aplicate cu stricteţe, pot fi fatale în educaţie. D a c ă deci c i n e v a s a r
încumeta s ă realizeze în c a r n e şi o a s e pe E m i l e şi d a c ă a c e a s t a ar
fi cu putinţă, dat fiind c ă a c e s t E m i l e este o fiinţă c a r e s'a deprins-
să c u g e t e totul prin sine însuşi, el ar a v e a şi putinţa să-şi v a d ă c u ­
sururile şi deci greşelile educatorului său. Ş i atunci, fireşte şi lui i s a r
ridica în c a l e î n t r e b a r e a : „ D a r d e c e am fost eu a s a e d u c a t si nu
altfel?"
D e c e î n s ă s ă nu privim însăşi r e a l i t a t e a dimprejurul nostru,
c a r e este mai edificatoare c a orice? D a c ă după războiul c e trecu,
se p o a t e găsi de unii explicaţia stărilor anormale, în cari n e zbatem,
în dezechilibrul sufletesc provocat de a t â t e a suferinţe; d a c ă n e pu­
tem m â n g â i a cu speranţa, c ă t o a t ă pleava, ridicată a s t ă z i cu a t â t a
impertinenţă la s u p r a f a ţ ă în d a u n a elementelor b u n e şi utile, v a c ă ­
dea din nou j o s , o d a t ă cu restabilirea unor stări sociale normale;
dacă, cu alte cuvinte, se p o a t e susţine c ă i z b â n d a elementelor c e ­
lor mai r ă u p r e g ă t i t e sufleteşte, în a c e s t e timpuri de d e s n ă d e j d e c a r i
pot prea bine fi s o c o t i t e c a o s t a r e p a t o l o g i c ă a organismului social
— nu dovedeşte inutilitatea şi neîndreptăţirea educaţiei; r ă m â n e t o ­
tuşi a c e a s t ă p r o b l e m ă în p i c i o a r e pentru timpurile a n t e r i o a r e şi p e n ­
tru s o c i e t a t e a n o a s t r ă r o m â n e a s c ă în special. O a r e câţi nu au fost
a c e i a cari, puşi în faţa c e r i n ţ e l o r unei s o c i e t ă ţ i cu a p a r e n ţ e d e c i v i ­
lizaţie şi i n f e c t a t ă de un politicianism strimt, au c o n s t a t a t cu d u r e r e
că t o a t e calităţile lor s u p e r i o a r e — r o d al unei educaţii î n g r i j i t e — l e
sunt maj mult o p o v a r ă în lupta vieţii? C â ţ i nu s a u v ă z u t biruiţi de
semeni ai l o r lipsiţi d e însuşiri m o r a l e şi biruiţi cu a t â t mai u ş o r
cu c â t e r a mai m a r e c o n t r a s t u l î n t r e c a l i t ă ţ i l e lor şi cusururile c e ­
lorlalţi? V ă z â n d u - s e i n c a p a b i l i de a. s e a d a p t a c e r i n ţ e l o r m o r a l e a l e
unei s o c i e t ă ţ i î n a p o i a t e şi fiind răniţi în a d â n c u l sufletului lor c i n ­
stit, toţi a c e ş t i a n ' a u ajuns să se î n t r e b e : D e c e n a ş i m e r g e şi eu
pe c a l e a u r m a t ă de ceilalţi?
J o h n S t . M i l l s p u n e c ă tăria ideilor m o r a l e c o n s t ă tocmai în a-
c e a s t a : o r i c â t ă durere ai întâmpina, urmărind realizarea lor, nu
poţi totuşi s ă renunţi la ele, preferi s ă fii un S o c r a t e n e f e r i c i t în l o c
de un porc mulţumit. Ş i a ş â este. A c e a s t a a r a t ă tocmai m a r e a p u -
tere a educaţiei, c a r e face s ă p ă t r u n d ă prin -mii de rădăcini în a d â n ­
c u l sufletului nostru anumite g â n d u r i şi tendinţe pentru tot restul
vieţii n o a s t r e . T e întrebi î n s ă , şi cu drept cuvânt: B i n e e s t e pentru
individ, luat în parte, s ă t r ă i a s c ă n e n o r o c i t în mijlocul unei societăţi
în c a r e e un lux, nu s ă fii S o c r a t e , d a r m ă c a r un foarte slab dis­
cipol al lui? N u - ţ i vine mai repede s ă învinueşti pe a c e i a , c a r e te-au
e d u c a t a ş a î n c â t ţi-au răpit putinţa de a sta în mijlocul porcilor
mulţumiţi?
S e v a zice p o a t e , şi pe drept c u v â n t , c ă o astfel de atitudine su­
fletească nu î n d r e p t ă ţ e ş t e pe nimeni s ă s e î n d o i a s c ă d e n e c e s i t a t e a şi
utilitatea educaţiei. T ă r i a principiilor morale c o n s t ă în faptul c ă ele
s e impun conştiinţei n o a s t r e în mod „ c a t e g o r i c " — cum spune K a n t
— şi c ă ele nu pot fi zdruncinate de t r e c ă t o a r e l e nemulţumiri şi de
slăbiciunile de c a r a c t e r a l e indivizilor. î n s e m n e a z ă deci s ă n e s o c o ­
tim însăşi e s e n ţ a moralei, d a c ă pornind de aici, ne credem îndreptă­
ţiţi s ă discutăm despre temeiul educaţiei.
Ş i totuşi problema nu este a ş a de uşoară, cum s'ar p ă r e a c e l o r
ce se mulţumesc cu a c e s t răspuns.
S ă ne g â n d i m de pildă c ă diferiţi factori c a u t ă s ă o b ţ i n ă p r e ­
p o n d e r e n ţ ă în anumite m o m e n t e în v i a ţ a s o c i a l ă şi c ă după cum unul
sau altul se impune şi c o n c e p ţ i a despre educaţia morală s e schimbă,
c ă deci — cu tot consensul a p a r e n t al oamenilor asupra principiilor
morale, totuşi în evoluţia societăţei coloritul a c e s t o r principii v a fi
altul, după cum un f a c t o r s o c i a l sau altul v a a v e a rol p r e c u m p ă n i ­
tor. A ş a de pildă, atunci c â n d b i s e r i c a c r e ş t i n ă a v e a o influenţă
c o v â r ş i t o a r e în viaţa popoarelor, nu se putea c o n c e p e un om moral,
fără credinţă, şi nici altă educaţie a f a r ă de c e a impusă de biserică.
A trebuit o luptă de s e c o l e împotriva atotputerniciei bisericii în
v i a ţ a statului şi mai a l e s în e d u c a ţ i e ; au trebuit s f o r ţ ă r i uriaşe şi s a ­
crificii n u m e r o a s e pentruca tirania clerului — vorbim bineînţeles mai
a l e s de c a t o l i c i s m — s ă fie d a c ă nu distrusă, cel puţin m i c ş o r a t ă ; c e v a
mai mult, a fost nevoie c a însuşi S t a t u l , în F r a n ţ a , s ă lupte cu multe
greutăţi, în special cu rezistenţa cetăţenilor dominaţi prin educaţie
d e cler, pentruca, cu forţa, s ă impună principiul laicizării educaţiei
publice, î n t e m e i a t ă pe concepţia unei morale independente de religie.
F i r e ş t e , nu a v e m s ă discutăm aici î n t r u c â t e folositor s a u d ă u ­
n ă t o r societăţii a c e s t principiu. P ă r e r i l e pot fi împărţite şi, astăzi
m a i ales, c â n d în urma a t â t o r suferinţe şi chinuri lumea pare a s e
r e î n t o a r c e la credinţa religioasă c a la un b a l s a m v i n d e c ă t o r de răni,
se p o a t e susţine cu mult temei c ă e n e a p ă r a t ă trebuinţă de contri-
t m ţ i a sentimentului religios Ja d e s ă v â r ş i r e a educaţiei morale. N u e
I n s ă a c e a s t a în discuţie. E v o r b a numai de contradicţiile d u r e r o a s e
în c a r e ne zbatem a d e s e a de pe urma luptei c e s e d ă între senti­
m e n t e şi idei opuse, c a r e c a u t ă prin educaţie ş ă s t ă p â n e a s c ă su­
fletele. F i e deci c ă au dreptate cei c e susţin inutilitatea — c a s ă nu
zicem pericolul — educaţiei r e l i g i o a s e , în e d u c a ţ i a publică şi c h i a r
î n c e a privată sau cei c e susţin n e c e s i t a t e a ei imperioasă, noi ne pu-
tem î n t r e b a pe ce îşi î n t e m e i a z ă unii sau alţii dreptul de a n e
educa într'un fel, când, poate, adevărul e de p a r t e a c e a l a l t ă ?
T o t astfel stă ucrul — şi aici p a r e şi mai evident — c â n d e s t e
v o r b a d e luptele c e se dau pe t ă r â m u l educaţiei î n t r e naţiuni diferite,
cari f o r m e a z ă acelaşi S t a t . G r e u t ă ţ i l e mari prin c a r e , t r e c e azi po­
porul nostru, se d a t o r e s c între altele, în m ă s u r ă c h i a r mai mare d e c â t
p a r e a s e c r e d e de obicei, prăpăstiilor s ă p a t e în suflete prin e d u c a ţ i i
diferite. A c e l â ş n e a m , sfâşiat şi supus la diferite dominaţiuni, a
suferit! s e c o l e dearândul influenţe, cari i-au modificat felul de a
j u d e c a şi a simţi, iar astăzi ciocnirile, a d e s e a violente, sunt fireşti
între oameni cu educaţiuni diferite.
D a c ă n e amintim lupta î n d â r j i t ă dusă de R o m â n i i din T r a n ­
silvania împotriva stăpânitorilor U n g u r i , vom v e d e a c ă a c e ş t i a din
urmă au găsit c a cel mai eficace mijloc pentru î n t ă r i r e a neamului
şi statului lor, educaţia. N ' a u izbutit, g r a ţ i e rezistenţei î n t â m p i n a t e
din p a r t e a unui popor la c a r e conştiinţa n a ţ i o n a l ă nu numai c ă nu
s e s t i n s e s e d a r se î n t ă r i a pe zi c e t r e c e a . E i n e s o c o t i a u apoi c e r i n ţ a
de c ă p e t e n i e a unei desnaţionalizări prin educaţie: lipsa de violenţă
şi c o n c u r s u l pe care-1 dă timpul î n d e l u n g a t .
N u s e p o a t e c o n t e s t a totuşi c ă în decursul timpului pătura c o n ­
d u c ă t o a r e r o m â n e a s c ă s'a pierdut prin d e s n a ţ i o n a l i z a r e , c ă a trebuit
s ă se ridice din mijlocul ţărănimii o a l t ă p ă t u r ă de intelectuali, c ă
dintre a c e ş t i a o p a r t e numai a r ă m a s l e g a t ă sufleteşte cu naţiunea
r o m â n e a s c ă — c e a l a l t ă î n s t r ă i n â n d u - s e r â n d pe rând, g e n e r a ţ i e cu
g e n e r a ţ i e — c ă c h i a r a c e i a , c a r e luptau cu îndârjire împotriva s t ă ­
pânitorilor, se formaseră la ş c o a l a lor, primiseră în b u n ă parte edu­
caţia .lor. C e luptă d u r e r o a s ă trebuie s ă s e fi dat în sufletul mul­
tora, cari simţeau prin t o a t e ' fibrele acestui suflet c h e m a r e a spre
neamul umil al valahilor şi totuşi prin educaţia ce primiseră nu pu­
t e a u s ă nu s e p u n ă alături de asupritori! F ă r ă î n d o i a l ă sunt de a d ­
mirat cei ce au rezistat influenţelor educaţiei străine — deşi nu s e
p o a t e spune c ă ea n ' a l ă s a t urme — dar este de plâns şi s o a r t a a c e ­
lora, c a r e s'au mlădiat prea mult, fiindcă, oricum, educaţia n ' a putut
stinge cu totul glasul tuturor generaţiilor de a n t e m e r g ă t o r i , cari i-au
c h e m a t a d e s e a la ei. P e n t r u a c e ş t i a mai a l e s se pune în t o a t ă g r o z ă ­
v i a ei î n t r e b a r e a : P e c e se î n t e m e i a z ă S t a t u l pentru c a , cu m i j l o a c e l e
c e i Ie pune o r g a n i z a r e a lui la î n d e m â n ă , s ă d e p ă r t e z e pe individ de
părinţii săi, de fraţii şi rudele sale, de n e a m u l său, d e tot c e e s t e
mai apropiat sufletului său şi să-1 îndrepteze pe cărări n e c u n o s c u t e ,
spre scopuri străine p o a t e firii lui ?
T o t a ş a , deşi în mai mică măsură, se pune problema pentru
toţi a c e i a , c a r i a s t ă z i s e v ă d cu feluri d e a j u d e c a şi simţi deosibite,
fiindcă d e o s e b i t ă l e - a fost e d u c a ţ i a , a ş a î n c â t sunt puşi în n e p u t i n ţ ă
s ă se a p r o p i e şi s ă c o n l u c r e z e pentru b i n e l e g e n e r a l .
Insfârşit, un ultim exemplu. — A l ă t u r i de noi avem un popor
mare, c a r e face e x p e r i e n ţ a unei noui o r g a n i z ă r i sociale. C u t o a t ă
c o n v i n g e r e a lor c ă factorul m a t e r i a l e s t e cel d e t e r m i n a n t în e v o l u ţ i a
 s o c i a l ă , şefii bolşevismului r u s e s c ' n u au nesocotit, după c â t p a r e
a reieşi din informaţiile celor c e au văzut a c e a s t ă ţ a r ă în n o u a ei
i p o s t a s ă , î n s e m n ă t a t e a factorului educativ. S ' a d e s f ă ş u r a t astfel deci
o m u n c ă intensă pentru a r ă s p â n d i în cercuri c â t mai largi ideile c ă ­
lăuzitoare ale,, doctrinei lor politice şi sociale: în a f a r ă de p r o p a g a n d a
prin publicaţii, conferinţe, teatru, e t c . — destinate adulţilor — c e e a c e
l a urma urmei este tot o o p e r ă e d u c a t i v ă — ş c o a l a , a t â t a c â t a mai
r ă m a s în fiinţă, a fost astfel o r g a n i z a t ă î n c â t s ă s c o a t ă viitori c e t ă ­
ţeni, convinşi de minunăţia noii organizaţii şi în s t a r e de a o a p ă r a
şi a o menţine, d a c ă nu s ă o r ă s p â n d e a s c ă mai d e p a r t e .
C i n e v r e a s ă fie deplin obiectiv nu s e poate d e o c a m d a t ă p r o ­
n u n ţ a d a c ă — a ş a cum se a f i r m ă î n g e n e r a l — poporul r u s e s c este
azi o m a s s ă a m o r f ă în c a r e o p ă t u r ă r e s t r â n s ă v o e ş t e s ă impuie cu
forţa utopiile ei sociale, f ă r ă s ă fi izbutit a face a l t c e v a d e c â t s ă a d u ­
c ă ruina m a t e r i a l ă în locul stării înfloritoare dinainte. A d m i ţ â n d
î n s ă c ă cu timpul s'ar dovedi a c e a s t a şi c ă î n c e r c a r e a de azi a r r ă ­
m â n e c a a m i n t i r e a unui v i s urît, s'ar p u t e a o a r e p r e t i n d e c ă o p e r a
e d u c a t i v ă întreprinsă de fanaticii bolşevismului nu a l ă s a t nicio urmă
î n suflete şi c ă a c e a s t a s'a ş t e r s c u totul a ş a cum s e v o r ş t e r g e u r ­
mele m a t e r i a l e ale organizării de azi?
S e v e d e deci c l a r , c ă pretutindeni individul e s t e e d u c a t într'un
c h i p sau altul, f ă r ă c a el s ă fi făcut — lucru d e altfel imposibil —
o a l e g e r e prealabilă; c ă atunci, c â n d ar a v e a putinţa de a a l e g e , el
a r e mlădiat sufletul într'un chip, c a r e i se p a r e firesc şi c ă n ' a r mai
putea a l e g e d e c â t c e e a c e i s'a impus de alţii; c ă felul cum j u d e c ă ,
simte şi r e a c ţ i o n e a z ă putea — în limitele puse educaţiei d e alţi fac­
tori pe cari ea cu greu îi poate birui — s ă fie altul şi c ă atunci pe
a c e l a l'ar fi găsit j u s t ; c ă deci n e aflăm, în a p a r e n ţ ă , în faţa unei
incălcări a libertăţii individuale.
V o m r e c u n o a ş t e atunci c ă în educaţie, trebuie s ă pornim dela
discuţia fundamentului ei şi c ă e j u s t i f i c a t ă î n t r e b a r e a : D e unde ne
vine dreptul de a da educaţie?

I. F . B U R I C E S C U
 1
CONTRIBUŢII LA T E O R I A CATEGORIILOR )

I.

D o u ă puncte de vedere pun în aceiaşi lumină categoriile c u ­

noaşterii. C e r c e t â n d formele elementare şi p e r m a n e n t e pe c a r e se
altoiesc problemele ştiinţii, găsim o serie de c o n c e p t e invariabile
şi n e a t â r n a t e d e p r o b l e m e l e a c ă r o r e x i s t e n ţ ă ele o c o n d i ţ i o n e a z ă . E
punctul de v e d e r e al lui Aristotel, c a r e a stabilit astfel e x i s t e n ţ a
a zece c a t e g o r i i : substantia, qualitas, relatio, actio, passio, quando,
ubi, situs, habitus. E l e se reduc de fapt la trei categorii fundamen­
tale : substanţa, însuşirea ( c a l i t a t i v ă şi c a n t i t a t i v ă ) , relaţia.
Studiind c e e a c e e c o n s t a n t şi n e a t â r n a t de c o n t i n g e n ţ e l e em­
pirice în funcţiunile sufleteşti, găsim o serie de forme sau struc­
turi, c a r e c o n d i ţ i o n e a z ă însăşi e x p e r i e n ţ a sau funcţiunile sufleteşti
respective.
E punctul de v e d e r e al lui Kant, c a r e deosibeşte formele
sensibilităţii de formele intelectului. F o r m e l e sensibilităţii sunt două :
spaţiul şi timpul; c e l e l a l t e sunt în n u m ă r de d o u ă s p r e z e c e : unitatea,
multiplicitatea, totalitatea, realitatea, n e g a ţ i a , limitaţia, substanţa,
cauza, reciprocitatea, posibilitatea, e x i s t e n ţ a , n e c e s i t a t e a . E l e nu
sunt decât funcţiuni logice, a c ă r o r origine sunt judecăţile inte­
lectului.
D e unde, din primul punct de v e d e r e , c a t e g o r i i l e a v e a u o
funcţiune o n t o l o g i c ă , de o a r e c e erau privite c a soluţii ale proble­
melor cugetării, din al doilea punct de v e d e r e ele au o funcţiune
2
logică de o r d o n a r e şi o r i e n t a r e a e x p e r i e n ţ i i ) .
Hoţţding introduce două elemnte noui: continuitatea şi g e ­
neralitatea vieţii sufleteşti. P e de o p a r t e el stabileşte o continui-

1) In caetul intitulat „Studii de filosofie matematică" rămas dela re­

gretatul student în filosofie Niculae C . Segărceanu, se găseşte studiul cu titlul
dat aci, despre care s a vorbit în articolul „Metodologia matematicilor" pulicat
în anul trecut al „Gazetei Matematice". După o notă pusă pe prima pagină,
el ar fi voit să-1 separe în: Introducere, Istoric, Obiect, Metodă, Concluzie.
O publicăm însă aşa cum a rămas dela dânsul.
2) Aci autorul trimite la Renouvier (N. R . ) .
t a t e între cele trei d a t e sufleteşti: funcţiuni, categorii, probleme.
„ S i n t e z a " , de pildă, e în primul r â n d o funcţiune p s i h o l o g i c ă ; în
al doilea r â n d o c a t e g o r i e logică şi în fine o problemă în ştiinţă
şi f i l o s o f i c Intre funcţiuni, categorii şi probleme e o diferenţă de
a s p e c t şi nu de structură. P e de a l t ă p a r t e , el l ă r g e ş t e cele d o u ă
p u n c t e de vedere, a r ă t â n d c ă a c e l e a ş i categorii le regăsim în c u ­
g e t a r e a obişnuită, în c u g e t a r e a preştiinţifică şi în c u g e t a r e a ştiinţi­
fică. N u putem c e r c e t a fundamentele ştiinţei fără s ă ne preocupe
funcţiunile sufleteşti la b a z a c ă r o r a găsim a c e l e a ş i forme.
T o a t e a c e s t e contribuţii au deschis drumul pentru constitui­
r e a teoriei c a t e g o r i i l o r c a o disciplină filosofică a u t o n o m ă . ( F i e c a r e
din cei trei cugetători a desvăluit c â t e o latură a problemei : Aris-
totel latura metafizică; Kant pe a c e i a a logicei; Hoffding latura
psihologică. S p u n e a m c ă de fapt, după Aristotel, sunt numai trei
categorii: substanţa, însuşirea şi relaţia. F u n c ţ i u n e a metafizică pune
punctul pe „ s u b s t a n ţ ă " , c a r e este substratul însuşirilor şi al r e l a ­
ţiilor. E a este c a t e g o r i a fundamentală, de o a r e c e condiţionează e x i s ­
t e n ţ a celorlalte. In concepţia k a n t i a n ă e o' condiţionare r e c i p r o c ă
î n t r e j u d e c ă ţ i şi categorii, fundamentul şi origina categoriilor fiind
înseşi funcţiunile logice ale judecăţii. Hoffding, a c c e n t u â n d conti­
n u i t a t e a dintre funcţiunile psihice în g e n e r a l şi c a t e g o r i i l e c u n o a ş ­
terii, priveşte drept funcţiuni fundamentale şi originare: sinteza şi
1
corelativa ei, analiza. )
Kant a dat o sistematizare l o g i c ă tablei categoriilor; Hdffding
a stabilit una psihologică. L e vom studia pe a m â n d o u ă mai de­
parte. E l e nu au dus î n c ă la î n c h e g a r e a deplină a teoriei c a t e g o ­
riilor c a disciplină proprie. T o t u ş i , a c e a s t ă c o n s t i t u i r e se impune,
p e n t r u c ă multilateralitatea c e r c e t ă r i l o r p r i v i t o a r e la c a t e g o r i i s ă
fie r e d u s ă la un punct de v e d e r e propriu cu p e r s p e c t i v e mai l a r g i .
A s t ă z i situaţia se prezintă astfel: logica priveşte categoriile drept
forme de obiectivare şi o r d o n a r e a experienţii; teoria cunoaşterii
a r a t ă categoriile c a fiind condiţii ale oricărei cunoaşteri; psihologia
studiază locul c a t e g o r i i l o r c a structuri de o b i e c t i v a r e în c o m p l e x u l
vieţii sufleteşti. L i p s e ş t e a ş a dar un punct devedere unic, c a r e s ă
î n b r ă ţ i ş e z e t o a t e a s p e c t e l e categoriilor şi toate problemele referi­
t o a r e la ele.
In cele ce urmează, după c e vom fi văzut concepţiile lui Kant
şi Hoţfding, n e propunem s ă schiţăm o nouă sistematizare a c a t e ­
goriilor, c a r e s ă ne îndrituiască s ă socotim teoria categoriilor drept
o disciplină filosofică de sine s t ă t ă t o a r e . C ă t r e a c e a s t a n e - a u d e s ­
chis drum şi c e r c e t ă r i l e lui Husserl şi Meinong. Psihologia, ca o
f e n o m e n o l o g i e a spiritului, e un imbold mai mult pentru î n c h e g a r e a
unei teorii a c a t e g o r i i l o r . Ş c o a l a dela M a r b u r g t r a n s f o r m ă p s i h o ­
logia î n t r ' u n sistem de a x i o m e a l e vieţii sufleteşti definind stările

1) Această parenteză pare că autorul intenţiona să o suprime sau să o

modifice (N. R . ) .
sufleteşti c a pe nişte obiecte sau fiinţe de c a r e luăm cunoştinţă
printr'o intuiţie directă. Pornind dela acelaşi principiu: necesitatea
unui sistem de a d e v ă r u r i a priori pentru, v i a ţ a sufletească, v o m a-
junge la o altă concluzie: numai o teorie a categoriilor poate forma
o axiomatică a vieţii sufleteşti, după cum există o axiomatică în
domeniul matematicilor ').

D u p ă ce a stabilit o tablă logică a judecăţilor, Kant a alcătuit

o tablă t r a n s c e n d e n t a l ă a conceptelor intelectului, c a r e sunt c o n ­
diţii ale oricărei judecăţi de experienţă. Conceptele intelectului, sau
categoriile cunoaşterii, fac posibilă existenţa unor judecăţi de e x ­
perienţă cu v a l o a r e universală. „înainte c a percepţia să p o a t ă d e ­
veni experienţă, trebuie prin u r m a r e c a o j u d e c a t ă cu totul d e
altă n a t u r ă să o p r e c e a d ă . Intuiţia d a t ă trebuie s ă fie subsumată
sub un concept c a r e determină forma judecăţii în general în r a ­
port cu intuiţia, şi c a r e l e a g ă conştiinţa empirică a intuiţiilor într'o
conştiinţă în general, şi prin a c e a s t a d ă judecăţilor empirice v a ­
2
l o a r e u n i v e r s a l ă " ) . I n t r e a c e s t e c o n c e p t e şi diferitele momente
ale intelectului în judecată e un paralelism; de aci un paralelism
perfect între tabla logică a judecăţilor şi t a b l a t r a n s c e n d e n t a l ă a
categoriilor.
C a r e e raţiunea acestui paralelism pentru Kant? P e de o
p a r t e un motiv d e ordin metodologic, pe de alta unul strict filo~
sofic. Primul motiv: c ă u t â n d un principiu c a r e să îmbrăţişeze t o a t e
categoriile intelectului, după ce le deosebise pe a c e s t e a de c a t e g o ­
riile sensibilităţii (spaţiu şi t i m p ) , Kant g ă s e ş t e acel principiu în
3
actul j u d e c ă ţ i i ) . U r m e a z ă fireşte o d e s v o l t a r e paralelă a siste­
mului categoriilor şi a tablei judecăţilor; r a p o r t â n d funcţiunile ju­
decatei la obiecte, a p a r categoriile intelectului. A ş a d a r a v e m după
Kant următorul sistem :

Judecăţi. Categorii.
Unitate (măsura).
Multiplicitate ( m ă r i m e a ) .
Totalitate (întregul).

Realitate.
II. D u p ă calitate. Negaţie.
Limitaţiune.

Substanţă.
III. D u p ă relaţie. Cauză.
Reciprocitate.

1) Aci autorul anunţă oarecare citate pe care nu le dă ( N . R . ) .

2 ) I. K a n t : Prolegomene. Pag. 82.
3) I. K a n t ! Critique de la raison pure.
 (
Problematice. Posibilitate. :•
Asertorice. Existenţă.
Apodictice. Necesitate. -j^.

Caracteristicele sistemului categoriilor în filosofia lui K&nt

sunt:
1. O dependenţă reciprocă între judecăţi şi categoriile in­
telectului.
2 . O discontinuitate logică între diferitele categorii, sau mai
d e g r a b ă între cele patru grupe.
3 . Reductibilitatea sistemului: cele douăsprezece categorii se
r e d u c de fapt la patru categorii fundamentale: cantitate, calitate,
relaţie, modalitate.
4 . V a l o a r e a pur formală a categoriilor.
P e n t r u c a s ă vedem d a c ă sistematizarea lui Kant p o a t e for­
m a sau nu o b a z ă în v e d e r e a constituirii teoriei categoriilor c a dis­
ciplină proprie, să studiem fiecare c a r a c t e r în parte.
I. In c e priveşte dependenţa r e c i p r o c ă dintre judecăţi şi c a t e ­
gorii, începem prin a aminti unele critice aduse tablei judecăţilor,
critici c a r e se r e s f r â n g şi a s u p r a sistemului categoriilor.
Din prima g r u p ă : s'a observat c ă judecăţile singulare se
pot reduce, fie la judecăţile universale, fie la cele particulare. / . St.
Mill socotea judecăţile singulare c a putând fi trecute printre ju­
decăţile universale, pe c â n d Sigwart le privea drept nişte a d e v ă ­
1
r a t e judecăţi p a r t i c u l a r e , cu o formă a n u m i t ă ) . L a o p ă r e r e sau
a l t a s'au raliat mai mulţi c u g e t ă t o r i . A s t ă z i se c o n s i d e r ă însă, cu
drept cuvânt, juedcăţile singulare cu subiect nume propriu c a ju­
decăţi universale, pe c â n d cele cu subiectul nedeterminat ( c â ţ i v a ,
unii) c a p a r t i c u l a r e . S'a mers chiar mai d e p a r t e şi s'a făcut u r ­
m ă t o a r e a deosebire: judecăţile pot fi universale sau particulare,
2
c o n c e p t e l e sunt g e n e r a l e sau s i n g u l a r e ) . O deosebire între uni­
versal şi general a d u c e cu sine deosebirea dintre particular şi sin­
gular. D i n t r e a c e s t e a reţinem faptul c ă nu există judecăţi singulare.
Prin analogie categoria totalităţii s'ar reduce la aceia a unităţii. In-
tregul e o unitate, totalitatea nu este decât unitatea unei multipli­
cităţi.
In a doua g r u p ă : împărţirea judecăţilor după calitate în
trei specii: afirmative, negative şi nedefinite a fost criticată. Goblot
conchide c ă judecăţile nedefinite au fost introduse de Kant pen­
tru motive de simetrie ( s ă aibă patru grupe de c â t e trei, în total
3
d o u ă s p r e z e c e feluri de j u d e c ă ţ i ) ) . „Limitaţiunea" e o c a t e g o r i e

1) J . St. Milli Logique. Tradusă de L . Peissc. I. Pag. 9 2 — 9 3 .

Sigwart. Logik. Pag. 225. Totuşi adimte şi judecăţi singulare. Pag. 193.
2 ) E . Globots T r a i t é de logique. Pag. 253.
3) In româneşte, un studiu al D-lui I. Petrovici : Probleme de logică.
Pag. 17 : Asupra judecăţilor singulare.
reductibilă la celelalte două. (Kant însuşi spune într'o n o t ă a P r o ­
l e g o m e n e l o r : „ C â n d ni se î n f ă ţ i ş e a z ă o t a b l ă a c a t e g o r i i l o r a v e m
prilejul s ă facem o mulţime de observaţiuni judicioase, c a : 1 ) c a ­
t e g o r i a a treia rezultă din unirea într'un singur c o n c e p t a prime­
l o r două; 2 ) I n c a t e g o r i a de c a n t i t a t e şi c a l i t a t e nu e s t e d e c â t o
t r e c e r e dela unitate la totalitate, sau dela c e v a la nimic; din a c e s t
p u n c t . d e v e d e r e categoriile calităţii trebuiesc astfel rânduite: r e a ­
litate, limitaţiune, n e g a ţ i e a b s o l u t ă . . . " ) . C e v a mai mult, toate ca­
tegoriile din această grupă pot fi reduse la una singură: posibi­
litatea ( c a r e trebuie deosebită de posibilitatea din grupa a patra,
c a r e nu e d e c â t o „ p r o b a b i l i t a t e " . I n t r e p r o b a b i l i t a t e şi posibilitate
e o d i f e r e n ţ ă ) . Lotze a explicat corelaţia j u d e c ă ţ i l o r afirmative şi
n e g a t i v e prin e x i s t e n ţ a unei legături posibile ( p o t e n ţ i a l e ) î n t r e doi
1
termeni. P o r n i n d dela a c e a s t ă posibilitate, spune Lotze ), putem
sau s ă afirmăm ceva, sau s ă n e g ă m . A c e a s t ă explicaţie o extindem
noi şi la c a t e g o r i a : realitate, corespunzătoare judecăţilor afir­
mative, negaţia şi imitaţia nefiind decăt diferite grade sau aspecte
ale posibilităţii.
D i n t r e j u d e c ă ţ i l e grupei a treia au fost e x c l u s e cele disjunc­
2
t i v e ) , iar d i n t r e c a t e g o r i i l e c o r e s p u n z ă t o a r e „ r e c i p r o c i t a t e a " e
susceptibilă unor observaţii. Kant lămureşte astfel natura „reci­
procităţii" : „întru c â t e s t e v o r b a c a simultaneitatea să fie recunos­
cută ca obiectivă, printr'o j u d e c a t ă de experienţă, fenomenele vor
trebui s ă fie s u b s u m a t e sub c o n c e p t u l de c o m u n i t a t e ( r e c i p r o c i t a t e ) "
iar în a l t ă parte: „nu putem a v e a nici un indiciu după c a r e s ă
c u n o a ş t e m c ă obiectul este determinat prin unul sau altul din m o ­
m e n t e l e de mai sus; deci s ă ştim c ă s t ă sub conceptul de substanţă,
sau de cauză, sau, — în raport cu alte substanţe, — sub conceptul
de acţiune reciprocă". C u a c e s t e precizări se vede c ă r e c i p r o c i t a ­
t e a e o formă a cauzalităţii c u d o u ă c a r a c t e r e specifice : simultanei­
t a t e a fenomenelor şi reciprocitatea acţiunii. Cu un cuvânt, recipro­
citatea e chiar cauzalitatea funcţională şi c a r e p o a t e fi interpretată
sub forma unei d e p e n d e n ţ e reciproce: y = f ( x ) , x = f ( y ) . D a r din
punct ţie v e d e r e al relaţiilor nu sunt numai trei categorii, c a r e s'au
r e d u s lâ două: s u b s t a n ţ a şi c a u z a l i t a t e a . T o t a c i ş i - a r a v e a locul
a l t e categorii, c a r e lipsesc în sistemul lui Kant: continuitatea, iden-
titatatea, a n a l o g i a . C a u z a lipsei e paralelismul invocat de Kant,
dela început, î n t r e t a b l a l o g i c ă a judecăţilor şi t a b l a categoriilor
intelectului.
G r u p a ultimă a fost e x c l u s ă în î n t r e g i m e de logicienii cei
3
n o u i ) . S ' a o b s e r v a t c ă nu e x i s t ă modalităţi ale j u d e c ă ţ i l o r , ci nu­
mai j u d e c ă ţ i d e modalitate. C r i t i c a nu n e i n t e r e s e a z ă pe noi aici
d e c â t în mod incidental, de o a r e c e se v e d e î n c ă o d a t ă c ă p a r a l e -

1 ) Goblot: Op. citat. Pag. 211 : Nu există judecăţi disjunctive.

2J Aci autorul ar fi voit să facă oarecare citate (N. R . ) .
3 ) Goblot s Op. citat. Pag. 164.
lismul lui Kant nu e a t â t de perfect. D a c ă judecăţile problematice,
a s e r t o r i c e şi a p o d i c t i c e nu pot figura pe tablou, în s c h i m b c a t e ­
goriile a n a l o a g e : probabilitatea, e x i s t e n ţ a şi n e c e s i t a t e a rămân. Ele
însă se reduc la o singură categorie: probabilitatea. Existenţa şi
necesitatea sunt două grade superioare ale probabilităţii. Concep­
ţia nu e n o u ă ; e a a fost primită şi în ştiinţele f i z i c o - m a t e m a t i c e ,
în c a r e e x i s t e n ţ a e un c a z d e p r o b a b i l i t a t e , i a r n e c e s i t a t e a e o limită
a probabilităţii: un fapt e cu a t â t mai n e c e s a r cu c â t e mai probabil.
A m epuizat astfel t o a t e problemele în l e g ă t u r ă c u primul
c a r a c t e r al. sistemului categoriilor în filosof ia lui Kant: dependenţa
r e c i p r o c ă dintre categorii şi j u d e c ă ţ i . A c e a s t ă dependenţă, — c a r e
nu rezistă unei c e r c e t ă r i , — a fost o b â r ş i a a n u m e r o a s e l a c u n e şi
a unor desvoltări inutile în sistemul categoriilor.
II. Discontinuitatea între cele patru grupe de categorii este
vădită. N u sunt punţi de t r e c e r e între unele şi altele, — c e e a c e
c o n s t i t u i e o lipsă, — d e o a r e c e în v i a ţ a s u f l e t e a s c ă nu le g ă s i m
lipsite de legături între ele. C â n d vom v e d e a sistemul lui Hoffding,
a c e s t e legături vor eşi la iveală. E l e au făcut c a sistemul c a t e ­
goriilor la Hoffding să fie un tot o r g a n i c , spre deosebire de a c e l a
al lui Kant, c a r e a p a r e c a o clasificaţie a b s t r a c t ă .
I I I . C e l e douăsprezece c o n c e p t e t r a n s c e d e n t a l e a l e i n t e l e c ­
tului, cum le numeşte Kant, se reduc la patru categorii fundamen­
tale : c a n t i t a t e a , calitatea, relaţia, modalitatea. L a rândul lor a c e s ­
t e a pot fi g r u p a t e d o u ă c â t e d o u ă într'o singură c a t e g o r i e : c a n t i ­
t a t e a şi c a l i t a t e a , c a r e f o r m e a z ă c a t e g o r i a „ î n s u ş i r e " sau „ a t r i b u t " ;
relaţia şi modalitatea sunt înţelese la un loc sub numele de „ r e ­
l a ţ i e " . N e amintim c ă şi cele z e c e categorii ale lui Aristotel pu­
teau fi reduse la trei: substanţa, însuşirea şi relaţia. I n sistemul
d e c a r e n e o c u p ă m . d i s p a r e c a t e g o r i a „ s u b s t a n ţ e i " fiind î n g l o b a t ă
în c a t e g o r i a „ r e l a ţ i e " . D i s p a r i ţ i a a c e a s t a e s t e j u s t i f i c a t ă de con­
c e p ţ i a k a n t i a n ă a c o n c e p t e l o r intelectului, c a r e sunt numai c o n d i ­
ţii a l e oricărei j u d e c ă ţ i de e x p e r i e n ţ ă . C ă u t ă m s ă dăm o v a l o a r e
obiectivă relaţiilor d i n t r e fenomene, trebuie să le s u b o r d o n ă m unor
principii a priori, „ c a r e s i n g u r e f a c p o s i b i l ă c u n o ş t i n ţ a e x p e r i m e n ­
tală a oricărei relaţii dintre f e n o m e n e " . D e a c e i a se p o a t e spune
c ă „relaţia e o c a t e g o r i e fundamentală, pe c â n d „ s u b s t a n ţ a " , „ c a u ­
z a " şi „ r e c i p r o c i t a t e a " sunt c a t e g o r i i d e r i v a t e sau, c u a l t e c u v i n t e ,
diferite a s p e c t e a l e c a t e g o r i e i fundamentale.
I V . C e l mai important c a r a c t e r al sistematizării lui Kant e s t e
/ a l o a r e a formală pe c a r e le-o r e c u n o a ş t e categoriilor. E l e nu sunt
proprietăţi a l e obiectului în sine, ci funcţiuni logice d e o b i e c t i v a r e
şi o r d o n a r e a experienţei, c a r e funcţiuni, spre a putea fi e x e r c i ­
t a t e , presupun e x i s t e n ţ a unei intuiţii sensibile. D u a l i s m u l f o r m ă -
fond, subiect c u n o s c ă t o r - o b i e c t cunoscut, v a ridica multe dificul­
tăţi în filosofie, dar faptul în sine r ă m â n e . C a t e g o r i i l e nu s u n t
decât forme de c u n o a ş t e r e , funcţiuni logice a l e subiectului. C e r ­
cetările ulterioare vor c ă u t a unitatea c a r e s ă l e g e forma şi fondul.
subiectul şi obiectul. C a t e g o r i i l e î n s ă nu vor mai putea fi confun­
d a t e cu proprietăţile hipote'tice a l e lucrului în sine.
C u t o a t e lacunele pe c a r e le are, sistemul categoriilor lui
Kant a a d u s contribuţii preţioase pentru formarea unei discipline
filosofice a categoriilor. T o t u ş i , în vederile sale nu intra şi a c e a s t a .
Sistemul categoriilor era pentru Kant o introducere în metafizică,
o p a r t e a teoriei c u n o a ş t e r i i . In al d o i l e a r â n d î n s ă , el î n t r e v ă z u po­
sibilitatea unei teorii a c a t e g o r i i l o r , c a o primă p a r t e a metafizicii,
şi nu c a o disciplină filosofică in d e p e n d e n t ă: „ C o n s i d e r a ţ i i l e de
a c e s t fel au t o a t e o m a r e utilitate. D a c ă o e l â n g ă a c e a s t a e n u m ă -
răm t o a t e predicabilele pe c a r e le găsim mai t o a t e în orice b u n ă
O n t o l o g i e ( d e pildă a lui Baumgarten) şi le rânduim pe clase, sub
categorii, fără a n e g l i j a s ă a d ă o g ă m o a n a l i z ă c â t mai c o m p l e c t ă
posibilă a tutulor a c e s t o r c o n c e p t e , v o m v e d e a o p a r t e pur a n a l i t i c ă
a metafizicii, c a r e nu v a coprinde î n s ă nici un principiu sintetic, şi
a
c a r e a r putea p r e c e d e p a r t e a a doua ( c e a s i n t e t i c ă ) ) .
Reţinem dar din sistematizarea lui Kant două idei funda~
mentale:
1. Categoriile pot forma un sistem.
2. Categoriile, departe de a putea fi explicate prin procesul
cunoaşterii, sunt condiţii ale oricărei cunoaşteri raţionale.
P e n t r u Hoffding categoriile se g ă s e s c a t â t la b a z a j u d e c ă ţ i ­
lor cât şi la b a z a altor totalităţi sufleteşti: intuiţia şi conceptul. E l
deosibeşte patru grupe de categorii: fundamentale, formale, r e a l e
şi ideale; c e a de a doua grupă p r e s u p u n â n d pe prima, a treia pe
c e l e două a n t e r i o a r e , iar a p a t r a grupă p r e s u p u n â n d t o a t e c e l e l a l t e
grupe. I n felul a c e s t a sistemul categoriilor devine o formă o r g a n i ­
că, a cărei d e s f ă ş u r a r e istorică o putem urmări.
I. Categoriile fundamentale, în număr de şase, sunt două
câte două c o r e l a t e : sinteza şi relaţia, continuitatea şi discontinui­
tatea, a s e m ă n a r e a şi diferenţa. Intuiţia e s t e opera unei sinteze „sui
g e n e r i s " , c a r e a avut loc fără s ă fim conştienţi. Sinteza este prima
categorie fundamentală. D e aci nu urmează, după Hoffding, că
datele e l e m e n t a r e a l e c u n o a ş t e r i i a r fi un a n s a m b l u de d a t e e t e r o ­
gene şi h a o t i c e . R ă s p u n z â n d unei obiecţii, pe c a r e H. Cohen a
adus-o lui Kant, Hoffding precizează c ă e vorba de o sinteză „sui
generis", „la care nu se poate găsi nici o multiplicitate precedentă,
2
nici stadiile intermediare ale unei fixări" ) . D e a s e m e n e a nu ur­
mează că sinteza e o c a t e g o r i e n e a t â r n a t ă . S i n t e z a e o c o r e l a t ă
altei categorii : „ r e l a ţ i u n e a " .
G r a d e l e , prin c a r e t r e c e g â n d i r e a preştiinţifică pentru a ajun­
8
ge g â n d i r e ştiinţifică sunt r e p r e z e n t a t e prin opt s e r i i ) : a dife-

1) I. K a n t : Prolegomene. Pag. 111, în notă.

2) H. Hôffding: L a pensée humaine, Pag. 163—209.
3) Idem. L a relativité philosophique. Pag. 55.
rentelor haotice, a diferenţelor cu variaţii regulate, a diferenţelor
cu variaţii identice, a diferenţelor progresive, a identităţii, a r e ­
ciprocităţii şi a identităţii absolute.
P r i n seria di'ferenţelor haotice, Hôffding î n ţ e l e g e „cele mai
r e l e condiţii pentru g â n d i r e a u m a n ă " , o s e r i e de o b i e c t e , c a r e sunt
tot a t â t de diferite, î n c â t pot fi a r a n j a t e în o r i c e o r d i n e sau o r i c a r e
obiect p o a t e fi nesocotit, fără c a raportul s ă se schimbe.
In s e r i a u r m ă t o a r e , a diferenţelor cu v a r i a ţ i i n e d e t e r m i n a t e ,
nu se p o a t e î n l ă t u r a un t e r m e n al seriei, f ă r ă c a r a p o r t u l î n t r e c e i ­
lalţi termeni s ă nu se schimbe. M e r g â n d tot a ş a mai departe, Hôff­
ding a j u n g e s ă c o n s t a t e c a t e g o r i a identităţii mai întâi sub forma
„identităţii diferenţelor între o b i e c t e c a r e variază calitativ". I n
a c e a s t ă c a t e g o r i e intră numerele. C la s if ic a ţia şi c o m p a r a ţ i a nu sunt
posibile d e c â t într'o serie a diferenţelor progresive, în c a r e f i e c a r e
termen p o a t e s ă f a c ă p a r t e din termenul ce urmează.
I a t ă cum c a r a c t e r i z e a z ă însuşi Hôffding această trecere delà
categoriile formale la cele fundamentale cu ajutorul sintezei, fără
de c a r e orice formare de serii ar fi imposibilă: „ L e s différentes
séries forment une échelle et on pourrait peut-être trouver e n c o r e
plus de d é g r é s sur c e t t e échelle que nous n'en a v o n s marqué d a n s
c e qui précède. L e travail de la pensée, qui tend à la supression
du r a p p o r t c h a o t i q u e ejitre les o b j e t s , offre toute une série de d é -
g r é s j u s q u ' à c e que soit atteint le d e g r é p u r e m e n t r a t i o n n e l " . . .
R e l a ţ i a e c a t e g o r i a c o r e l a t ă sintezei. R e l a ţ i i l e c e l e mai g e n e ­
rale, şi deci cele fundamentale, sunt: continuitatea, a s e m ă n a r e a şi
diferenţa. C e l e l a l t e categorii: formale, reale şi ideale, pot fi privite
drept forme particulare ale a c e s t o r relaţii fundamentale.
In concluzie, Hôffding alcătuieşte u r m ă t o a r e a tablă a c a t e ­
goriilor :
I. Categorii fundamentale.
1. S i n t e z a - R e l a ţ i a ,
2. C o n t i n u i t a t e a - D i s c o n t i n u i t a t e a .
3. A s e m ă n a r e a - D i f e r e n ţ a : a) S e r i a diferenţelor h a o t i c e ;
b) S e r i a diferenţelor cu variaţii n e d e t e r m i n a t e ; c) S e r i a diferen­
ţelor cu variaţii identice; e) S e r i a diferenţelor progresive; f) S e ­
ria identităţii parţiale ; g) S e r i a reciprocităţii ; h) S e r i a identităţii
absolute.
I I . Categorii formale.
1. Identitatea.
2. A n a l o g i a : a) T i m p ; b) N u m ă r ; c) G r a d ; d) L o c .
3. Negaţia.
4. R a ţ i o n a l i t a t e a .
I I I . Categorii reale.
1. C a u z a l i t a t e a .
2. T o t a l i t a t e a .
3. E v o l u ţ i a .
 YV^ Categorii jcjeaie.—
1. R a p o r t u r i l e v a l o r i l o r f o r m a l e .
2 . R a p o r t u r i l e valorilor r e a l e .
S i s t e m a t i z a r e a lui Hoffding a c c e n t u i a z ă c o n t i n u i t a t e a şi g e ­
n e r a l i t a t e a vieţii sufleteşti, e l e m e n t e pe c a r e nu le vom c o n t e s t a ;
totuşi u n e l e o b i e c ţ i u n i î n s e m n a t e s e p o t a d u c e c o n c e p ţ i e i s a l e .
C o r e l a ţ i u n e a sinteză-relaţie nu e destul de lămurită. In u n e l e
părţi Hoffding r e c u n o a ş t e primatul sintezei; în altele, pe a c e l a al
relaţiei. A f a c e din r e l a ţ i e c a t e g o r i a f u n d a m e n t a l ă a ş a cum rezultă
din sistemul lui Kant, şi cum a subliniat Renouvier, însemnează
să r e c u n o ş t i c ă sinteza „nu e d e c â t o a l t ă formă a r e l a ţ i e i " î n t r e
diferite o b i e c t e . D a r Hoffding, vorbind de datele imediate a l e
conştiinţei, a precizat c ă intuiţia e fructul unei sinteze „sui g e n e r i s "
la c a r e nu s e p o a t e găsi nici o multiplicitate p r e c e d e n t ă , nici s t a ­
diile intermediare a l e unificării. D e aci rezultă c ă există un act de
sinteză care nu presupune categoria „relaţie". E o contradicţie î n t r e
1
a c e a s t ă afirmaţie şi restul c o n c e p ţ i e i s a l e ) .
A l t ă o b s e r v a ţ i e de ordin g e n e r a l : continuitatea e o formă a
relaţiei, dar şi continuitatea poate fi luată drept o c a t e g o r i e fun­
d a m e n t a l ă , r e l a ţ i a fiind numai o f o r m ă a continuităţii. A stabili
o relaţie î n t r e doi termeni, nu î n s e m n e a z ă a l t c e v a decât a pune în
evidenţă continuitatea c e e x i s t ă î n t r e ei. O pildă : î n t r e noţiunea
„ m a m i f e r " şi noţiunile s u b o r d o n a t e e o continuitate, c a r e , prin a n a ­
liză, dă n a ş t e r e unor r e l a ţ i u n i : „ b a l e n a e un m a m i f e r " . D a c ă nu
a r e x i s t a o continuitate în coprinsul oricărui concept, şi al oricărei
intuiţii, n ' a r fi posibilă stabilirea de relaţiuni. Hoffding recunoaşte
c ă sinteza este actul c a r e formează intuiţia. A n a l i z a e s t e deci p o s -
terioară sintezei. D a r analiza î n s e a m n ă stabilirea de relaţiuni între
părţile inutile. S i n t e z a şi continuitatea împreună formează d a t e l e
imediate a l e conştiinţei.
A treia obiecţiune: sinteza p r e s u p u n e o a l t ă c a t e g o r i e : s u b ­
s t a n ţ a . N u s e r e a l i z e a z ă o sinteză a neantului, ci o sinteză d e e l e ­
mente, c a r e sunt substratul ei. Hoffding s p u n e c ă sinteza iniţială e
un a c t de c a r e nu avem cunoştinţă, a d i c ă o c a t e g o r i e c a r e p r e -
m e r g e conştiinţei. L a rându-i acel a c t presupune o funcţiune, o c a ­
tegorie de s u b s t a n ţ ă fără c a noi s ă avem c u n o ş t i n ţ ă de a c e a s t a .
D a r atunci „ s i n t e z a " e o c a t e g o r i e c a r e ne este d a t ă împreună cu
altele: continuitatea, s u b s t a n ţ a , identitatea.
Hoffding a c ă u t a t s ă s t a b i l e a s c ă o înlănţuire l o g i c ă între di­
feritele categorii ale cunoaşterii. A împins origina lor în câmpul
inconştientului, a l c ă t u i n d o d e s f ă ş u r a r e psihologică a lor, o t r e c e r e
dela inconştient la conştient şi de aci la c u g e t a r e a ştiinţifică. D a r
prin a c e a s t a nu a reuşit s ă r e d u c ă la unitate diferitele categorii. In
domeniul inconştientului am r e g ă s i t alături d e sinteză, continuita­
tea şi s u b s t a n ţ a . S e pot r e g ă s i de altfel t o a t e c a t e g o r i i l e , p e n t r u c ă
t o a t e sunt nişte fenomene originare, şi d a c ă pot fi reduse prin a b -

1) Aci autorul ar fi vrut să se refere la Husserl (N. R . ) .

s t r a c ţ i e la un singur fapt, a c e l fapt nu le p o a t e e x p l i c a e x i s t e n ţ a
lor. C u m explică Hoffding c ă „ s i n t e z a " d u c e la formarea c a t e g o ­
riilor formale, r e a l e şi ideale ? P r i n intervenţia experienţii, a n e ­
cesităţilor vieţii sau prin altceva? in nici un c a z nu se pot explica
t o a t e categoriile printr'un a c t repetat al sintezei iniţiale, c a r e n e - a r
ţine în a c e l a ş i l o c . D a r a admite pe l â n g ă „sinteză alţi factori c a
„ e x p e r i e n ţ ă " , „lume", „ v i a ţ ă " nu î n s e m n e a z ă a l t c e v a d e c â t a
a d m i t e alte c a t e g o r i i sau rudimente de c a t e g o r i i , c a r e împreu­
n ă cu c a t e g o r i a fundamentală „ s i n t e z a " dau n a ş t e r e întregului
sistem; d e o a r e c e factorii r e s p e c t i v i sunt intuiţii sau c o n c e p t e , a d i c ă
r e z u l t a t e a l e funcţionării c a t e g o r i i l o r .
P r o b l e m a r ă m â n e în întregime. Nu trebuie să stabilim o con­
tinuitate între categorii printr'un proces de geneză, pentrucă în
ţelul acesta nu ajungem la niciun rezultat; fiecare categorie este
reductibilă la alta, dar nici una nu poate explica existenţa alteia,
1
de oarece fiecare e o unitate identică cu ea însăşi ).
Din sistematizarea lui Hoffding reţinem totuşi următoarele:
1. Categoriile trebuiesc privite în complexul vieţii sufleteşti.
2. Intre categorii e o continuitate dinamică.
*
* *
In fine o ultimă contribuţie la formarea unei teorii a c a t e g o -
rilor este noţiunea de „ s t r u c t u r ă " introdusă în psihologie. S t r u c ­
tura este conţinutul obiectiv pe care-1 reţinem dintr'o intuiţie, cu
t o a t e c ă elementele intuiţiei se pot schimba.
N u vom insista aci asupra teoriei structurii în psihologie, c a
şi în teoria cunoaşterii. C e e a c e dorim, este s ă reţinem c â t e v a idei
n e c e s a r e scopului c e urmărim. C o n c e p ţ i a structuralistă deschide o
perspectivă nouă, subliniind tot de o d a t ă unele idei mai vechi,
c a r e fuseseră supuse unei critici neîntemeiate.
A t â t categoriile sensibilităţii c â t şi a l e intelectului erau pen­
tru Kant funcţiuni logice de obiectivare, condiţii a l e cunoaşterii.
C o n c e p ţ i a structuralistă subliniază:
1. Percepţia, conceptul sau judecata sunt totalităţi psihice,
care nu pot fi reduse la un fascicol de date elementare.
2. Structura este forma care sintetizează într'un tipar inva­
riabil şi obiectiv fluxul variabil al sensaţiilor.

II.

In ce s e n s cele spuse p â n ă aci au vreo l e g ă t u r ă cu filosofia

matematică ?
A m spus dela început c ă numai o teorie a categoriilor p o a t e
forma o a x i o m a t i c ă a vieţii sufleteşti, după cum e x i s t ă o a x i o m a t i c ă

1) Aci autorul pusese o referinţă pe care a şters-o, găsind probabil c ă

sănătatea nu-i va permite să facă studiul anunţat (N. R . ) .
în domeniul matematicilor. L e g ă t u r a c e a dintâi e prin u r m a r e de
ordin m e t o d o l o g i c : o a n a l o g i e î n t r e matematici şi f i l o s o f i c I n al
doilea rând, c a l e g ă t u r ă de ordin strict logic. U n a din problemele'
cele mai d e sb ăt u t e în ultimul timp a fost a c e i a a c o n e x ă r i i m a t e ­
maticilor cu logica, sau, mai d e g r a b ă , a reducerii matematicilor la
logică. C o n s t i t u i r e a unei a x i o m a t i c e a vieţii sufleteşti, independen­
tă de c e r c e t ă r i l e psihologice şi ale logicei, a d u c e o lumină nouă la
r e z o l v a r e a problemei. In c e tel, vom v e d e a mai departe.
A v e m deci două probleme de e x p u s :
1. C o n s t i t u i r e a teoriei categoriilor c a o a x i o m a t i c ă a vieţii su­
fleteşti.
2. R a p o r t u r i l e dintre teoria categoriilor şi a x i o m a t i c a m a t e - ,
maticilor.
*
* #
A m a r ă t a t în a l t ă parte cum Hussecl şi v. Meinong au î n c e r ­
cat s ă fondeze o fenomenologie a spiritului, a d i c ă un sistem de
a x i o m e sau de adevăruri a priori pentru viaţa sufletească, definind
stările sufleteşti c a pe nişte fiinţe sau o b i e c t e ( e i d o s ) , de c a r e
luăm cunoştinţă printr'o intuiţie directă. R e s t r â n g â n d câmpul c e r ­
cetărilor, ne vom mulţumi s ă întrebuinţăm o m e t o d ă a n a l o g ă nu­
mai pentru categoriile cunoaşterii, spre a le a d u n a într'un sistem.
Observaţiile, reţinute din privirea a r u n c a t ă asupra sistematizări­
lor lui Kant şi Hoffding, c a şi asupra concepţiei structuraliste (Chr.
v. Ehrenfels, A. Meinong, W. Koehler) ne vor a j u t a de a s e m e n e a .
Prima condiţie necesară constituirii unui sistem al categorii­
lor este următoarea : să le privim drept forme invariabile şi inde­
pendente, cum sunt intuite prin introspecţie. R a ţ i u n e a acestei c o n ­
diţii este e v i d e n t ă : am început prin a f a c e o a n a l o g i e î n t r e a x i o m a ­
tica matematicilor şi sistemul categoriilor, de u n d e rezultă c ă pri­
vim categoriile drept axiome, c a r e nu sunt a l t c e v a decât nişte prin­
cipii invariabile şi independente, a d i c ă indemonstrabile şi ireduc­
tibile. A m văzut, c â n d am vorbit de sistematizarea lui Hoffding,
că nu putem reduce multiplicitatea categoriilor la o c a t e g o r i e fun­
damentală, şi nici nu putem explica e x i s t e n ţ a unei categorii prin
alta. C â n d spunem: „ C ă l d u r a dilată corpurile", c e e a c e este speci­
fic afirmaţiei n o a s t r e nu este o relaţie o a r e c a r e î n t r e fenomenul c ă l ­
durii şi a c e l a al dilataţiei, ci c a t e g o r i a „ c a u z a l i t a t e " . C a u z a l i t a t e a este
desigur o relaţie, dar tocmai c e i a c e constitue caracterul ei propriu
nu poate fi redus sau explicat prin c a t e g o r i a „ r e l a ţ i e " .
A doua condiţie: între categorii sau rezultatele lor nu sunt
contradicţii, dacă le privim numai drept condiţii ale experienţa, for­
me cu ajutorul cărora construim ştiinţa. A c e s t punct n e c e s i t ă o dis­
cuţie ceva mai l a r g ă decât primul.
In tabloul alcătuit de Hoffding am văzut puse alături c a t e ­
gorii contradictorii ( d e pildă continuitatea şi d i s c o n t i n u i t a t e a ) . E l
căuta s ă explice e x i s t e n ţ a lor prin conceptul de corelaţiune, c i t â n d
pe Wundt, c a r e a a r ă t a t c ă mai t o a t e sistemele filozofice sunt uni­
l a t e r a l e p e n t r u c ă ţin s e a m a n u m a i d e un c o n c e p t , n e g l i j â n d c o r e ­
1
latul său ) .
Kant, deosebind ideile de categorii, a j u n s e s e d e a s e m e n e a l a .
o serie de contradicţii ( a n t i m o n i i ) . Ideile c o s m o l o g i c e , prin c a r e
înţelegem a c e l e idei, c a r e d e p ă ş e s c orice experienţă, e x t i n z â n d l e ­
g ă t u r a dintre condiţionat şi condiţie c â t mai departe, duc la patru:
antimonii c o r e s p u n z ă t o a r e celor patru grupe de categorii ( d u p ă :
cantitate, calitate, relaţie şi m o d a l i t a t e ) . I n t r e finit şi infinit, sim­
plu şi compus, determinism şi libertate, n e c e s i t a t e şi c o n t i n g e n ţ ă
sunt tot a t â t e a contradicţii, c â t e perechi a l c ă t u e s c . F ă r ă ca s ă luăm
aci atitudine făţişă faţă de diferenţa pe c a r e o f ă c e a Kant între
c o n c e p t e şi idei, n e însuşim c a r a c t e r i s t i c a idealismului formal: idei­
le nu sunt constitutive, ci r e g u l a t o a r e . D i n clipa în c a r e pierdem
din v e d e r e caracterul lor regulator, socotindu-le c a izvoare sau î n ­
suşiri a l e realităţii, categoriile dau n a ş t e r e unor c o n c e p t e c o n t r a ­
dictorii. I n sistemul lui Kant lipseşte contradicţia, c a r e n e p r e o c u ­
p ă pe noi, dintre continuitate şi discontinuitate. D e a c e e a n e vom
îndrepta atenţia asupra ei, c ă u t â n d s ă vedem d a c ă soluţia k a n t i ­
a n ă o înlătură. Kant înlătura c o n t r a d i c ţ i a dintre c o n c e p t e l e de finit
şi infinit, primind-numai c a t e g o r i a respectivă a „cantităţii", c a r e le
cuprinde pe a m â n d o u ă , d a c ă e privită a ş a cum e în realitate: o
funcţiune de obiectivare şi o r d o n a r e ; iar nu c a o însuşire a o b i e c ­
tului. C e c a t e g o r i e cuprinde continuitatea şi discontinuitatea ? A c i
n e aflăm în faţa unui caz ceva mai dificil, d e o a r e c e nu e x i s t ă o c a ­
t e g o r i e de sine s t ă t ă t o a r e c a r e s ă le cuprindă pe a m â n d o u ă . D i s ­
continuitatea a p a r e î n s ă c a o formă a continuităţii, d a c ă primim
concepţia k a n t i a n ă : categoriile sunt funcţiuni de obiectivare a l e su­
biectului. T e o r i a mutaţiunilor b r u s c e a lui Hugo de Vries în b i o ­
logie sau teoria c v a n t e l o r a lui Planck în fizică sunt teorii c a r e a d ­
mit discontinuitatea fenomenelor naturii. D a c ă î n s ă privim p r o ­
cesul sufletesc prin c a r e a j u n g e m la a c e a s t ă c o n c e p ţ i e sau c h i a r
structura logică a afirmaţiilor respective, c o n s t a t ă m prezenţa c o n ­
tinuităţii.
F ă r ă c a s ă intrăm în amănunte, schiţăm aci principiul c v a n ­
telor. D u p ă Planck, energia este emisă numai în cantităţi egale cu
un cvant, sau un multiplu în numere întregi de c v a n t e ; un c v a n t
2 7
fiind e g a l cu 6 , 5 2 5 I O - ergi. Niels Bohr a întregit c o n c e p ţ i a lui
Planck referindu-se la structura atomului admisă de fizica m o ­
dernă în modul următor: c â n d electronii planetari g r a v i t e a z ă p e
orbite de r a z e anumite ( c a r e s a t i s f a c relaţii 2mvr = ph, în c a r e m
2 7
e m a s a , v iuţeala, r r a z a , h = 6 , 5 2 5 I O - ergi pe s e c u n d ă , p — 1,
2, 3, 4 ) nu a b s o r b , nici nu emit e n e r g i e ; c â n d î n s ă electronii s a r
de pe o orbită pe alta, a r e loc schimbul de energie. Sistemul atomic
reintră în echilibru, c â n d electronii au ajuns din nou pe o orbită a
cărei r a z ă s a t i s f a c e relaţia de mai sus, 2mvr = ph. A c e a s t ă l e g e
de emisiune a c v a n t e l o r stabileşte o continuitate în fenomenul emi-
siunii, fixându-i nişte limite în cuprinsul c ă r o r a p o a t e să aibă loc.
D a c ă discontinuitatea ar fi efectiv o c a t e g o r i e a cunoaşterii, nu
s a r putea s u b s u m a c v a n t e l e , — a d e v ă r a t e m o n a d e ale fizicei c o n ­
timporane, — unei legi. L e g e a l e a g ă două sau mai multe fenomene.
B i n e înţeles este v o r b a de o discontinuitate logică, nu de una în
timp şi spaţiu. In concluzie, nu e x i s t ă d e c â t o c a t e g o r i e a continui­
tăţii l o g i c e , c a r e dă n a ş t e r e la d o u ă c o n c e p t e c o n t r a d i c t o r i i , d a c ă o
socotim e x t i n s ă în spaţiu sau d e s f ă ş u r a t ă în timp c a un atribut al
obiectului. C u a c e a s t ă precizare, afirmaţia n o a s t r ă c ă „între c a t e ­
gorii sau rezultatele lor nu sunt contradicţii, d a c ă le privim nu­
mai drept forme sau condiţii de e x p e r i e n ţ ă " , e pe deplin dovedită.
T r e c â n d la a l t ă ordine de idei, ne î n t r e b ă m d a c ă l o g i c a sau
psihologia nu îndeplinesc condiţiunile pe c a r e le-am enunţat, a l c ă ­
tuind a d e v ă r a t a a x i o m a t i c ă a gândirii, de u n d e ar urma c ă teoria
categoriilor se c o n f u n d ă cu una sau cu c e a l a l t ă din disciplinele
citate.
L o g i c a d e p ă ş e ş t e c a d r e l e unei a x i o m a t i c e , de o a r e c e se o c u ­
pă de t o a t e formele pe c a r e le î m b r a c ă raţiunea, sau numai de for­
mele fundamentale. P e de a l t ă p a r t e l o g i c a nu a t i n g e h o t a r e l e unei
a x i o m a t i c e a vieţii sufleteşti, de o a r e c e se r e s t r â n g e numai la for­
mele ideale a l e judecăţii şi raţiunii, n e s o c o t i n d intuiţia, viaţa p r e -
r a ţ i o n a l ă şi g e n e z a s p o n t a n e e a c o n c e p t e l o r .
P s i h o l o g i a are c a obiect un n u m ă r mai m a r e de probleme
d e c â t teoria categoriilor. E a nu se p o a t e o c u p a numai cu intuirea
şi definirea formelor fundamentale, n e g l i j â n d condiţiunile vieţii su­
fleteşti într'un anumit mediu, l e g a t e de un eu conştient.
D i n observaţiunile făcute, fie în cursul studiului de faţă, fie
în studiul M e t o d o l o g i e i matematicilor, vom a d u n a elementele n e c e ­
sare unei teorii a categoriilor. C a t e g o r i a fundamentală pentru noi
e continuitatea, c a r e nu e d e c â t e x p r e s i a continuităţii vieţii sufle­
teşti. D u p ă cum continuitatea se m a n i f e s t ă c a formă dinamică sau
statică, avem două grupe de categorii. T a b l o u l c a r e le cuprinde
este următorul :
fstatică,—identitatea, totalitatea, substanţa, analogia.
Continuitatea J
(^dinamică,—cauzalitatea, evoluţia, finalitatea, probabilitatea, sinteza.
N u vom duce mai departe sugestiunile n o a s t r e . C r e d e m î n s ă c ă
acel tablou u r m e a z ă s ă fie desvoltat; constituind un sistem al c a t e ­
goriilor, f i e c a r e c a t e g o r i e fiind s t u d i a t ă a t â t prin i n t r o s p e c ţ i e , c â t şi
prin analiza metodelor întrebuinţate în ştiinţele pozitive. Spaţiul şi
timpul c o r e s p u n d d e a s e m e n e a c e l o r două feluri de continuităţi: s t a ­
t i c ă şi d i n a m i c ă . D e a c i rezultă c ă noţiunile static şi d i n a m i c au
un alt înţeles în rândurile de faţă. E l e nu presupun e x i s t e n ţ a spiri­
tului şi a timpului. E o simplă c o r e s p o n d e n ţ ă î n t r e continuitatea s t a ­
t i c ă şi spaţiu, î n t r e continuitatea d i n a m i c ă şi timp. P e n t r u f i x a r e a
ideilor, putem a d ă o g a c ă prin „ d i n a m i s m " înţelegem procesul de g e ­
n e z ă al unei stări sufleteşti, p r o c e s care poate fi hipostaziat sub for-
m a unei categorii, pe c â n d prin „ s t a t i c " înţelegem rezultatul pro­
cesului, termenul final al unei deveniri.
• ••
I n t r e t e o r i a c a t e g o r i i l o r şi a x i o m a t i c a m a t e m a t i c i l o r e v r e u n
r a p o r t de d e p e n d e n ţ ă ? S e pot deduce a x i o m e l e matematicilor din
c a t e g o r i i l e cunoaşterii? A m văzut în studiul M e t o d o l o g i e i m a t e m a t i ­
cilor, c ă matematicile sunt c a r a c t e r i z a t e prin construcţii. In teoria c a ­
tegoriilor construcţia prin repetiţie e lipsită de o r i c e înţeles, din c a u ­
z a identităţii. In matematici, repetiţia d ă n a ş t e r e unor o b i e c t e noui
(1 + 1 = 1 ) . A c e a s t ă deosebire fundamentală rezolvă cu uşurinţă
p r o b l e m a . T e o r i a categoriilor constituie, d a c ă n e putem e x p r i m a a s t ­
fel, o a x i o m a t i c ă a axiomaticii m a t e m a t i c e . A x i o m e l e m a t e m a t i c e
presupun categoriile, dar nu se pot r e d u c e şi nu pot fi e x p l i c a t e
prin ele.
P r o b l e m a înrudită cu c e a de faţă se rezolvă prin urmare în
c h i p n e g a t i v . R e d u c e r e a matematicilor la l o g i c ă e o imposibilitate.
S i s t e m u l categoriilor s t ă nu numai la b a z a matematicilor. A x i o ­
m a t i c a vieţii sufleteşti constituie scheletul de beton a n u m e r o a s e
clădiri: de o p a r t e ştiinţele m a t e m a t i c e , de a l t a ştiinţele fizice şi
istorice.
III.

In concluzie: am c ă u t a t s ă dovedim n e c e s i t a t e a fondării unei

teorii a c a t e g o r i i l o r , felul cum s e p o a t e a d u c e la îndeplinire şi s f o r ­
ţ ă r i l e c a r e s'au făcut în d i r e c ţ i u n e a a c e a s t a . D i n studiul diferitelor
sistematizări făcute p â n ă astăzi, am reţinut u r m ă t o a r e l e idei:
1. C a t e g o r i i l e pot forma un sistem.
2. C a t e g o r i i l e nu pot fi e x p l i c a t e prin procesul cunoaşterii,
pe c a r e ele îl condiţionează.
3 . C a t e g o r i i l e trebuiesc privite în complexul vieţii sufleteşti.
4 . I n t r e categorii este o continuitate dinamică.
5. S t r u c t u r a este forma c a r e sintetizează într'un tipar inva­
riabil şi obiectiv fluxul sensibil al sensaţiilor, la c a r e nu poate fi
r e d u s ă percepţia sau conceptul sau j u d e c a t a .
P e b a z a a c e s t o r idei am schiţat un sistem al categoriilor, c a r e
î n t r u n e ş t e u r m ă t o a r e l e condiţiuni :
1. C a t e g o r i i l e sunt forme invariabile şi independente.
2 . I n t r e categorii sau între rezultatele aplicării lor la e x p e ­
rienţă, nu e nici o contradicţie, d a c ă le privim numai drept condiţii
a l e experienţei.
3. C o n t i n u i t a t e a este c a t e g o r i a fundamentală.
4 . D i f e r i t e l e categorii pot fi a r a n j a t e în felul următor :
("statică,—identitatea, totalitatea, substanţa, analogia.
Continuitatea J
[dinamică,—cauzalitatea, evoluţia, finalitatea, probabilitatea, sinteza.

t N I C U L A E C. S E G Ă R C E A N U
 UN CONGRES INTERNAŢIONAL DE EDUCAŢIE
IN R O M Â N I A
I.

E foarte ciudat că ţara noastră nu se grăbeşte să participe la congrese şi

expoziţii internaţionale, deşi Românul e doritor de plimbare şi, exhibiţie, mai ales
când nu jertfeşte nimic din al său. De altfel, când această participare se întâm­
plă, e datorită, în foarte multe cazuri, tot celor cari vor să-şi aeresească per­
sonalitatea prin cele străinătăţi. De aceea nu poate fi nici selecţie riguroasă.
Titlul de fost delegat al ţării la unul din congresele europene nu constitue la
noi, în linie generală, şi pe drept, un merit de seamă. A ş a jncât, uneori poate
că e preferabilă absenţa noastră dela aceste solemne manifestări internaţionale.
Ceeace e grav însă, între altele, e că această absenţă trădează teama Româ­
nului de munca tehnică, de munca organizatoare şi susţinută. Iar un congres
adevărat nu se poate fără acest soiu de muncă. T e a m a în chestiune e aşa de
mare, încât e în stare să biruie şi ofensivele tendinţe pe socoteala Statului. Iată
însă că dacă nu mergem noi la congres — vin ele la noi. Astfel, am avut, în
ultimii ani, congresul de bizantinologie, congresul presei latine, congresul aso­
ciaţiei pentru propăşirea geologiei Carpaţilor... Şi, în toamna trecută, a r fi ur­
mat s'avem, dacă tembelismul dezorientat al biurocraţilor autohtoni ar fi răs­
puns la vreme, congresul internaţional al artelor populare, care ne-ar fi dat un
minunat prilej de valorificare. Iar astă v a r ă am avut cinstea să organizăm în
Capitala noastră, cel de al X - l e a congres internaţional al învăţământului se­
cundar, la care, lucru vrednic de însemnat, au participat mai mulţi delegaţi
străini decât la oricare din cangresele anterioare ale uniunii respective. România
e, hotărât, o ţară ce ispiteşte. Chiar duşmanii ei, cari-i pronunţă mereu numele,
făcând-o teatrul unor revoluţii şi catastrofe continue, nu-şi dau seama că-i fac,
pe lângă un mare rău, şi un fel de propagandă â rebours. Lumea vrea să ştie
ce e, în definitiv, această ţară, care face să se vorbească atât de ea. D a r sunt
şi pricini mai serioase. Ospitalitatea românească, atunci când se produce, a
început să fie cunoscută şi peste hotare. Şi probabil apreciată. L a bogăţia şi
felurimea pământului nostru, la nurii femeilor noastre, străinătatea e pe cale
să adauge încă o ispită — ospitalitatea românească, care, e adevărat, ori nu
se produce deloc, ori îşi face de cap. Europeanul, burghez până la măduvă,
ştie să primească cu regularitate, dar nu uită socotelile micului său buget. Noi,
cari suntem o ţară bogată şi săracă, în acelaş timp, ştim, la ocazie, să avem
gestul larg. Căci bogatul şi săracul au, uneori, aceleaşi generozităţi.
Importanţa congresului de educaţie din Iulie e relevată de însăşi ideia de
educaţie. E p o c a noastră trăeşte, cum se zice, în zodia vitezei. Sub viteza tehnică
se ascunde însă o alta mult mai de fond: vremea noastră e cea mai furibundă
şi mai vastă experienţă, care s'a făcut vreodată, de accelerare a evoluţiei vieţii
sociale. Societăţile de azi îşi montează în structura lor, şi aceasta e o fatalitate
în foarte mare parte, anticipări formale, în direcţia cărora fondul ar fi să se
închege ca substanţa osoasă înăuntrul periostului. C â t e de nenatural şi de de-
cepţionant acest proces, o ştiu toţi cari observă viaţa noastră socială — fragment,
în această privinţă, din ceeace se întâmplă pe cea mai mare parte a globului.
D a c ă e însă vreun leac la această stare de lucruri, măcar parţial, el nu poate
fi decât educaţia. Aceasta apare ca instrumentul firesc şi indispensabil al fe­
nomenului de accelerare a evoluţiei sociale în epoca actuală. Oamenii de azi
caută să înlocuiască natura până şi în evoluţia vieţii — încercare temerară în
care, dacă mai poate fi un ghid, apoi este educaţia. E a are o sarcină grea : să
dea un conţinut progresului formal. Cu ea, sarcina apare riscantă ; fără ea, e
deadreptul perdiţie. Altă dată, când oamenii se lăsau în voia evoluţiei naturale,
problema educaţiei aproape că nici nu se punea ori educaţia mai că se confunda
cu însăş rularea armonioasă şi anonimă a vieţii sociale, ce forma delà sine pe
indivizi. Pe când azi educaţia e corelatul indispensabil al împietării ritmului na­
tural de evoluţie. O regiune geografică ce, în urma unui cataclism, şi-ar schimba
brusc altitudinea, a r atrage o dispariţie generală pentru speciile, cari nu s'ar
putea acomoda cu noul climat. E tocmai ceeace ce se întâmplă cu atâtea valori
în societăţile moderne supuse cataclismului accelerării. Educaţia are rolul să
înlesnească acest proces de acomodare, sudând valorile vechi cu valorile noui.
Consideraţiunile acestea capătă mai mare valoare când e vorba de învăţă­
mântul secundar. In adevăr, se poate spune, fără teamă de exagerare că învăţă­
mântul secundar e cel mai de preţ dintre toate çjradele de învăţământ. Cultura
societăţii şi cultura individului sunt încredinţate învăţământului secundar. Când
acesta e dezorganizat, însăş cultura naţiunii e în primejdie. In şcoala primară,
se dau cunoştinţe elementare şi se formează un număr de deprinderi bune ; în
învăţământul universitar,- se dă specializare — pe când în şcoala secundară se
oferă cultura propriu zisă şi ceeace aceasta închide mai preţios : o atitudine
faţă de viaţă, care dacă se precizează, se legitimează şi se adânceşte mai târziu,
nu-i mai puţin adevărat că-şi are izvoarele-i multiple dar concordante, în vârsta
epocei şcolare secundare. Felul programei, durata studiilor, complexa experienţă
de oameni şi caracterele generoase ale vârstei hotărăsc acest rezultat. D a c ă nu
se poate închipui societatea democratică fără învăţământ primar organizat pen­
tru toată massa societăţii de către Stat sau de către instituţii particulare (cum
e în cea mai mare parte cazul în ţările anglo-saxone), se poate foarte bine
închipui o cultură fără acest învăţământ şi chiar fără universitate. De altfel,
învăţământul primar nu a fost întotdeauna organizat în mare ca astăzi şi, dacă
era un rău social aici, nu era în măsură egală şi un rău cultural, căci se dădea
atenţie şcoalei secundare într'un fel sau altul. A ş a dar cultura personalităţii,
cultura neamurilor şi a umanităţii sunt în primul rând în seama şcoalei secun­
dare. Aceasta reprezintă însăş problema culturii.
Pe urmă, acest congres internaţional a căzut la noi tocmai în vremea când
se fierbea procesul reorganizării învăţământului secundar : după votarea legii
generale, dar înainte de stabilirea programei. L a câteva zile după închiderea
congresului, un anume sinedriu didactic avea fixată întrunirea c a să ia în dis­
cuţie viitoarea programă a liceului nostru. Din această coincidenţă au câştigat
lucrările congresului desfăşurate într'un mediu de experienţă în curs şi, până
la urmă, nu se poate să nu câştige şi evoluarea ulterioară a însăş acestei ex­
perienţe. De data aceasta, copiii noştri vor avea poate noroc. Congresul a pro­
iectat un interes luminat pentru formarea lor culturală şi a venit într'un moment
foarte oportun. D a c ă o reformă a fost discutată la noi, ceeace riu înseamnă de­
sigur că şi folosul a fost proporţional, a fost cea a învăţământului. Iar cei cari
se vor fi plictisit de atâta discuţie, au fost stimulaţi din nou de ocazia solemnă
a unui congres internaţional — zgura a redevenit incandescentă.

Congresele internaţionale ale învăţământului secundar au un Birou Inter­

naţional, care s'a constituit în 1912. Ideia acestui birou a fost dată în 1910,
odată cu expoziţia dela Bruxelles, când au avut loc mai multe congrese inter­
naţionale, între cari şi unul al învăţământului secundar. Acest Birou Internaţio­
nal al federaţiilor naţionale de învăţământ secundar are scopul, pe lângă soli­
daritatea între membri şi lupta pentru anume interese profesionale, tocmai de
a promova o mai bună educaţie, care să se dea de şcoala secundară. Primul
congres organizat de Birou a fost înainte de războiu, în 1913, deocamdată des­
tul de modest. Urmează o întrerupere de şapte ani. Acelaş războiu însă, care
a adus întreruperea, avea să dea şi ampolarea de mai târziu a congreselor. Cul­
tura europeană, ameninţată prin şi după războiu, punea cu energie problema
învăţământului secundar. Al doilea congres s'a ţinut în 1920 şi de atunci nes­
mintit în fiecare an, crescând mereu în bogăţie şi putere. Numai în 1927 con­
gresul n'a avut loc, din cauza doliului pentru regele Ferdinand, cu toate că
fusese proectat şi pregătit, de aceea a şi fost numărat al noulea. Azi, Biroul
Internaţional e alăturat de Societatea Naţiunilor, fiind chiar gospodărit la Ins­
titutul de Cooperaţie Intelectuală, ce-şi are sediul la Paris, şi colaborând cu
unele secţii ale Ligii, făcându-i propuneri, organizând concursuri, anchete şi con­
grese. Societăţi aşa de importante ca Biroul Internaţional al Muncii, Biroul In­
ternaţional al Educaţiei, Comitetul de înţelegere al Marilor Asociaţii Interna­
ţionale, Crucea Roşie a Tinerimii, Consiliul Internaţional al Femeilor, îi cer
insistent şi frecvent serviciile sau întreţin relaţii strânse cu el. Rezultatele con­
greselor lui, afară de cele invizibile, cari sunt esenţialul, au început să conteze.
A ş a sunt organizarea educaţiei artistice în Franţa şi organizarea educaţiei mo­
rale în Cehoslovacia. O dovadă a progresului continuu, a seriozităţii şi opor­
tunităţii acestor congrese, sunt şi chestiunile desbătute an de an în sânul lor
şi hotărârile aduse. Niciodată însă aceste chestiuni n'au trădat o atât de carac­
terizată acuitate de gândire şcolară ca cele dela ultimul congres, cari au fost :
Armonizarea nevoii de cultură generală cu creşterea continuă a cunoştinţelor
umane ; şcoala unică ; cinematograful în şcoală ; Crucea Roşie a Tinerimii ; Liga
Naţiunilor şi şcoala. C â t e v a desluşiri şi comentarii asupra acestor chestiuni,
înainte de a vedea lucrările congresului, sunt, socotim, la locul lor.
Raportul dintre cultura generală şi materia de cunoştinţe este de fapt re­
zolvat de ştiinţa educaţiei. E ceeace în jargonul tehnic al meseriei se cheamă
scopul formal şi scopul material, cel dintâiu voind să zică formarea aptitudi­
nilor copilului, desvoltarea forţelor superioare ale virtualei lui personalităţi —
iar cel din urmă însemnând numai acordarea de cunoştinţe ca atare. Şi peda­
gogia precizează c ă scopul formal are importanţă, cel material venind în al
doilea rând, deşi e şi el necesar. Cunoştinţe să se dea numai întrucât ele ser­
vesc ca teme de exerciţii pentru realizarea scopului formal şi numai întrucât
e nevoie de ele în viaţă. A ş a concepute lucrurile, se înţelege că scopul formal
garantează şi cultura generală. Iar întâietatea hărăzită scopului formal arată
tocmai că, între cultura generală şi cunoştinţe ca atare, trebue să alegem pe
cea dintâiu. S a r zice deci că dacă la congres ar fi participat efectiv pedagogi
teoretici — la al şaptelea congres a fost, de pildă, şi Ferrière — problema nu
s'ar mai fi pus. Şi totuş nu este aşa. Pedagogia este o ştiinţă aplicată şi, în
aceste ştiinţe, ideile, aceleaşi din punct de vedere teoretic, pot căpăta un anume
inedit raportate la viaţa practică. După aceea, exista inerţia socială, care face
ca, în unele privinţe, practica educativă să rămână chiar cu sute de ani în
urma progresului ştiinţei educaţiei. Până la o complectă acoperire, trebuie c a
ideia să păstreze scena tot aşa de fulminantă ca şi 'n ziua dintâiu. Iar un con­
gres este tocmai un admirabil intrument în acelaş timp de potrivire la viaţa
practică şi de propagandă a formulelor teoretice. Congresul e o tulburare so­
lemnă a inerţiei istorice, o consacrare fastuoasă a noutăţii verificate. D a r mai
e ceva şi aceasta dă nota aspectului chestiunii la congresul, de care vorbim.
Până acum se dădea atenţie scopului formal, fiindcă se găsea c ă acesia''e tot­
odată scopul şi metoda cea mai bună. Nu e alt mijloc de a servi mal^fliult
educaţia, decât de a se face apel la forţele copilului. Acum însă problema a
trebuit să se pună altfel, în mintea celor ce au pregătit congresul: nu plecând
dela ideia scopului şi metodei învăţământului, ci dela faptul înmulţirii nemă­
surate, supraumane, a cunoştinţelor. Aceasta sugerează căutarea soluţiei într'o
refugiere în scopul formal. E ceeace a dat actualizarea chestiunii respective
în ultimul congres.
C u şcoala unică ieşim din chestiunile aşa zicând clasice ale ştiinţei educa­
ţiei şi intrăm în plină realitate. Chiar pentru mulţi oameni de şcoală, aceasta
e o chestiune obscură. Şcoala unică postulează egalitatea complectă de con­
diţii a fiecăruia în faţa însuşirii culturii, fără deosebire de avere, clasă socială,
familie şi confesiune. Acesta e marele ei principiu, simplu ca orice principiu,
dar foarte complicat când i se încearcă realizarea practică. E vădit c ă şcoala
unică e o concluzie a democraţiei moderne. Sunt însă ţări, cum e Franţa, în
cari şcoala unică se pune aproape cu furie. Fiindcă democraţia a fost puternic
agitată în F r a n ţ a , fiindcă temperamentul francez pune pasiune în toate ches­
tiunile, pe cari le atinge, dar şi din motive religioase — şi poate mai ales din
cauza acestora. Adversarii bisericii catolice se servesc de şcoala unică pentru
a dărâma biserica. Din pricina aceasta, biserica franceză catolică e silită să
ia atitudine contra şcolii unice. L a acestea se adaogă şi motive de familie.
Biserica franceză catolică menajează familia, fiindcă, în foarte multe cazuri,
aceasta este o aliată a ei contra statului laic. De aceea catolicismul francez
acordă familiei privilegii în educaţie. Aceasta îndârjeşte şi mai mult pe adver­
sari. In cele din urmă ambele tabere văd roşu, ori de câte ori vine vorba de
şcoala unică. Iar din Franţa patima chestiunii se răspândeşte şi în alte ţări. In
afară însă de aceste diMonii particulare unei ţări, şcoala unică are un aspect
deopotrivă de obiectiv şi de fermecător: căci e vorba doar de valorificarea
culturală maximă a energiilor unei naţiuni si 'n acelaş timp de un mare a c t
de dreptate. De aceea şcoala unică trebuie discutată oriunde, lăsând laoparte
principiile locale.
Cinematograful e o problemă nouă în educaţie, deşi principiile pe cari se
bazează sunt vechi. Pe măsură ce cinematograful se perfecţionează şi se mo­
bilează, pătrunde şi în şcoală. Căci a r putea fi socotit ca un fel de sinteză me­
todologică, în el dându-şi întâlnire mai toate principiile fundamentale de edu­
caţie. Principiul intuitiv; a c t i v ; al educaţiei interesate, care la rându-i excită
atenţia, percepţia, memorîa. Fericit întrebuinţat, cinematograful dă iluzia rea­
lităţii; sentimentul grandoarei şi înlănţuirii fenomenelor; educaţia sentimentului
naturii ; educaţia artistică prin operele plastice, pe cari le poate înfăţişa sau
prin propria sa frumuseţe; educaţia morală prin prezentarea spectacolului epo­
peii şi suferinţei umane ; educaţia religioasă, alegând insă cu grijă numai ele­
mentele vieţii religioase, cari sunt reprezentabîle. Apoi valoarea de educaţie
naţională şi internaţională bine înţeleasă a filmului; valoarea lui de recreiere,
etc... Nu e deci de mirare că cinematograful prinde din ce în ce mai mult în
şcoală. In ţările scandinave, e larg introdus, iar în America aproape nu e şcoală
primară, care să nu-1 utilizeze. Se poate prevedea c ă , într'un viitor apropiat,
v a deveni unul din principalele mijloace ale educaţiei. — De altfel, cinema­
tograful implică o problemă mult mai largă în educaţie. Se poate spune c ă
ceeace începe să caracterizeze acum şcoala în ţările înaintate sunt două fapte :
selecţia şi tehnicismul •— găsirea şi valorificarea aptitudinilor întrebuinţând cât
mai mult aparatul tehnicei moderne. Cinematograful, gramofonul, radiofonia vor
face epocă în şcoală. Principiile pedagogice vor rămâne în esenţă aceleaşi, dar
peisagiul metodologic se v a schimba, colorându-se cât mai tehnic.
Crucea Roşie a Tinerimii îşi are originea în timpul războiului care a trecut,
după cum Crucea Roşie cea mare s a născut cu prilejul bătăliei dela Solferino.
O secţie a Crucei Roşii din Canada a cerut şcolarilor, în 1914, să vină în
ajutorul răniţilor. Răspunsul a fost entuziast, copiii atrăgându-şi astfel întâiul
merit în asociaţia ce avea să se nască. L a sfârşitul războiului, profesorii şi
institutorii au înţeles de ce însemnătate educatviă e pentru şcolari să continue,
într'un fel, activitatea începută şi astfel s'a întemeiat Crucea Roşie a Tineri­
mii. Anglia a înfiinţat în E u r o p a prima secţie şi de atunci această asociaţie
s'a întins în mai multe continente. Unele secţii publică reviste. Scopul actual
e ajutorarea materială şi sanitară a şcolarilor în suferinţă; însuşirea efectivă
a culturii higienice ; desvoltarea educaţiei morale şi civice ; formarea sentimen­
tului de fraternitate internaţională. Scopul s a lărgit din ce în ce mai mult,
rămânând însă unitar ca spirit, însăş ajutorarea adulţilor nefiind considerată c a
ceva străin. Copiii pun mult interes în această activitate. In special în Ame­
rica s'a lucrat intens. Elevii adună bani, prin cotizaţiile lor şi prin serbări, c u
cari procură colegilor săraci haine, hrană, tot felul de obiecte necesare şcola­
rului, aparate pentru cei infirmi. îngrijesc de camarazii bolnavi, organizează c o ­
lonii de vacanţă, merg în orfelinate lăsând întotdeauna ceva în urmă, fac pom
de Crăciun pentru copiii săraci, trimet cadouri, bomboane, jucării, obiecte dintre
cari multe fabricate de ei înşişi, înjghebează biblioteci şi, mai ales, întreţin
o corespondenţă internaţională asiduă, adăugând şi albume la alcătuirea cărora
au luat parte ori făcute pe deantregul de ei, nu rareori expediind colegilor
depărtaţi, pe cari nu-i vor cunoaşte niciodată, obiecte de miniatură ieşite din
mâinile lor. Pentru adulţi, dau reprezentaţii în spitale, azile, sau dau ajutor
material, cu atenţii alinătoare. In adevăr, după cum s'a observat, acest curent
nu-şi poate găsi pereche decât în Cruciada copiilor din Evul-Mediu, numai c ă
având cu totul alt rezultat. Pedagogul descoperă în această mişcare rodiri edu­
cative de întâiul rang. Posibilitatea sugestivă şi efectivă de a se trece dela
intenţie, dela idee, la faptă, e însăş garanţia formaţiei morale şi tocmai acest
fapt e la baza Crucii Roşii a Tinerimii. Şcoala activă, practică, formarea ju­
decăţii sociale, obişnuinţa de a privi într'un orizont larg, simţul răspunderii,
intuiţia vieţii reale, lucrul manual, iniţiativa şi mai ales mila se asigură printr'o
astfel de obiectivitate a copiilor şi tineretului. A r fi cu totul neoportună obiecţia
că în felul acesta elevul e scos prea mult din şcoală, tulburându-se unitatea
de studii. Mai întâiu, o asemenea activitate .este educaţie, şi din cea mai bună,
meritând sacrificiul unei parcele de preocupări formaliste ; pe urmă, ea nu cere
atât timp, cât o anume atitudine a sufletului.
C â t despre Liga Naţiunilor şi şcoala, problema e totodată vastă şi simplă.
Această instituţie devansând cu mult umanitatea actuală, e mai mult formală.
Acest fapt o sileşte să capete o mentalitate precumpănitor politică. Mentalitatea
politică, atunci când e oportunistă, nu creiază nimic, ci exploatează stări de fapt;
iar, când e tiranică ori ideologică, caută să producă, într'un timp scurt o stare
de fapt conform mentalităţii ei. Liga Naţiunilor e în ultima alternativă — e
o formaţie ideologică. C a toate marile forţe politice, vizează cu hotărâre şcoala.
Aşa a făcut biserica apuseană în Evul-Mediu şi după aceea, aşa a făcut N a ­
poleon, aşa fac azi Sovietele şi fascismul italian. Decât, Liga Naţiunilor e secun­
dată şi de interesul superior al umanităţii. Şi însuş Biroul Internaţional al în­
văţământului secundar a făcut intervenţii pe lângă ea, în sensul vederilor ei.
Căci, încă odată, dacă e vorba de o accelerare utilă de evoluţie, numai educaţia
poate fi de ajutor.

II

Congresul s'a deschis printr'o şedinţă festivă, la Ateneu, de un pitoresc

grav, de un entuziasm prins în chingile solemnităţii. După discursurile stilizate
major ale înaltului Regent şi ministrului de instrucţie publică, a urmat un fel
de defilare etnografică intelectualizată. Aceasta a fost savoarea fenomenului.
Sub aceleaşi strae nemţeşti, pulsa caracterizat alt climat etnic — revelant mo­
ment pentru cei cari subpreţuiesc realitatea etnicului. Dela Francezul, care în­
făţişează mândria speciei umane şi eroismul conştient, care fanatizează ideia
fără a o prejudicia şi o îmbracă în expresii de oţel aerian ; Spaniolul, ale cărui
cuvinte înşiruie, elastic, sonorităţi de aramă ; Italianul, centru de rachete eroice
stilizate dictatorial, prestidigitator al gesturilor şi elanurilor inspirate, cu o mare
putere de comunicativitate, căldură şi frăţie; Letonul enigmatic; Polonezul dozat
de temperament, mândrindu-se, şi pe drept, cu o cultură naţională, care i-a ţinut
loc de patrie şi care a influenţat pe vecini; Suedezul burghez şi urban; Cehul
metodic şi onest — până la Sârbul cu statură de haiduc din Dinarici ori până
la cutare Balcanic maestru în filotimia vorbelor, dilatând complimentul şi te­
mător totuşi c ă nu v a fi făcut-o îndeajuns. Dar cel mai interesant a fost tot
Englezul. S'a desprins moale şi indiferent din jâlţul său şi a păşit la tribună
c a un buldog relaxat. P a r c ă era un melc enorm. Englezul, tocmai că reprezintă
fenomenul energiei omeneşti, se menajează instinctiv. Păstrează încordările pen­
t r u momentele, cari le cer în adevăr, iar obişnuit are aparenţa unui uriaş obosit,
discordat sau calm. Şi se vede că şedinţa congresului nu era pentru el un
prilej ca să se prăpădească cu firea. Stătea numai pe jumătate întars spre pu­
blic — cealaltă jumătate acordând-o liniştit oficialităţii — silabisind rândurile
unei foi, monoton şi grozav de încet pentru un Englez. F ă r ă voie gândeai la
acela, care a zis că Englezii şi-au castrat lobii oratorici. Spectacolul era în
adevăr inedit. Regentul, d. Buzdugan, 1-a spionat fugitiv, intelectual, metalic
şi reverenţios, pe cel ce venea astfel în numele Albionului. Acesta parc'ar fi
chitit în sine că hotărârile mari se iau aiurea şi că, dacă e aici, e pentru că-i
place sportul, divertismentul, şi pentru că, .în lucrurile minore ori amabile,
trebuie să fii generos cu Europenii. Şi totuş, cât a vorbit delegatul englez, s'a
făcut răcoare în sală, iar aplauzele au pornit, la urmă, în stol compact şi res­
pectuos, deslănţuite de un ministru. E r a 'Marea-Britanie !

Zilele următoare, şedinţe de lucru la Fundaţia Carol. Entuziasmul neo­

bosit al congresiştilor a discutat copios primele chestiuni, celelalte fiind treptat-
treptat comprimate. Ultimele chestiuni dela un congres sunt c a ultimii candidaţi
de pe listele dela alegeri: nu sunt niciodată siguri că vor fi aleşi.
In faţa creşterii continue a cunoştinţelor umane, şcoala nu trebuie să pre­
gete de a simplifica programele. In privinţa aceasta, toţi congresiştii au fost
de acord, adăogându-se însă că nu poate fi vorba de o vulgarizare democratică
ce a r da şcoalei secundare nuanţe de şcoală de adulţi. A ş a dar cuvântul de
ordine, la întâia chestiune, a fost degajarea programelor ş c o l a r e ! In schimb,
s'a cerut ca acele cunoştinţe, cari vor rămâne, să îndeplinească mai multe con­
diţii : să fie temeinic verificate şi precise ; să fie predate cu toată rigoarea şi
probitatea ştiinţifică ; să fie controlate la elevi, astfel încât aceştia să facă corp
•cu ele, devenind, oarecum, ele înseşi un fel de instrumente personale de a cu­
ceri alte noui cunoştinţe; şi, însfârşit, să fie selecţionate după criteriile cele
mai nimerite. Motivarea acestei hotărâri a fost făcută de congres speculând asu­
p r a scopului învăţământului secundar. Acest scop este cultura generală, pre­
gătirea pentru studii superioare, utilitatea în viaţă sau achiziţionarea erudită
a cunoştinţelor? Cea mai mare importanţă o are cultura generală, însă aici
congresul a ţinut să sublinieze c ă nu poate fi contradicţie între cultura generală,
pregătirea pentru studii universitare şi utilitatea în viaţă, dacă se îndeplinesc
anume condiţii de program şi, mai ales, de metodă. O proprie şi validă cultură
generală prepară şi pentru studii ulterioare şi pentru folosul în viaţă, când e
vorba de învăţământul secundar. Nu tot aşa e în ce priveşte erudiţia. Există
contradicţie între învăţământul secundar şi scopul pur enciclopedic. Şcoala se­
cundară fiind, mai mult ca oricare, o cultură, materiile de studii trebuie să aibă
rolul de discipline intelectuale. Obiectele vor fi serii de cunoştinţe cu scop mai
ales funcţional. Elevul nu trebuie şi nici nu poate să-şi apropie un număr ex­
cesiv de cunoştinţe filozofice, ştiinţifice, matematice, istorice, literare. Dar ceeace
trebuie şi poate să-şi însuşească e spiritul filozofic, spiritul ştiinţific, spiritul
matematic, simţul istoric, simţul literar, spiritul limbiii. Pentru aceasta nu-i ne­
voie să ştie tot, ci să studieze un număr de filozofi, de probleme filozofice şi
ştiinţifice, de capodopere literare şi artistice şi în jurul lor să organizeze ori­
zontul său cultural. S ă ştie efectiv ce e o lege ştiinţifică, o experienţă, maies­
tatea unui fenomen natural. Să încerce personal frumuseţea unei pagini ori
bucuria unei meditaţii filozofice. In felul acesta, în locul invalidului enciclope­
dic se v a forma spiritul cu orientare şi sensibilitate culturală. Prin urmare, aici
e^ criteriul pe baza căruia se v a face selecţia cunoştinţelor. De pildă, la învă­
ţământul literaturii şi limbii principalul nu vor fi cunoştinţele biografice, istorice,
 filologice, gramaticale, nici chiar studiul criticelor altora, ci degajarea frumo­
sului ca atare, formarea atitudinii estetice şi a judecăţii critice personale. Pentru
aceasta se vor alege un număr de opere, cari au atins perfecţiunea ori sunt
reorezentative, aparţinând întregei culturi umane, începând cu clasicii. Pornind
dela ele şi cercetate fiind pe cât posibil în întregime, nu pe fragmente, iar, pe
de altă parte, dela texte de limbă autentică, se v a face educaţia în chestiune.
Scopul fiind educarea, iar nu mobilarea sufletului, se vor putea eventual adăoga
cunoştinţe, cari azi nu sunt în program, deşi au o mare putere educativă. De
exemplu, un curs de istoria ştiinţelor cu lecturi şi biografii referitoare la munca
de descoperire a adevărurilor şi la viaţa marilor învăţaţi, ar fi bine venit şi
nici n'ar îngreuia programul.
Dificultatea apare însă când e vorba de modalitatea tehnică a simplificării
programelor luate în ansamblu. Se vor exclude pur şi simplu anume obiecte
sau se v a simplifica fiecărei obiect în parte, eventual combinându-se două sau
mai multe obiecte într'unul singur? Congresul a înclinat vădit spre ultima alter­
nativă. Totuş e important că s'a expus şi s'a ascultat cu interes ideia unei sin­
gure limbi străine, o a doua sau a treia rămânând să se predea elevilor dotaţi
în acest sens. In principiu însă simplificarea trebuie să se caute lăsând la oparte
acel balast de amănunte sterp de virtute educativă, din fiecare obiect. Dease-
menea combinările de obiecte se pot face cum a r fi mai ales între diferitele
ramuri matematice : geometria cu trigonometria, geometria analitică cu albe-
bra... Sunt chiar şi tratate, lucrate pe această bază. Sau fizica cu chimia. In
Polonia azi sunt unite dreptul, sociologia şi istoria întrun singur obiect, istoria
artelor cu istoria universală, muzica cu desemnul, ceeace a foarte interesant,
fizica cu chimia. Dar partea cea mai valoroasă a hotărârilor congresului în
această chestiune, este cea referitoare la cunoştinţele de opţiune, cum s'au nu­
mit, cunoştinţe neobligatorii, cari se vor recomanda numai. Evident, în gim­
naziu nu v a putea fi opţiune, toţi elevii trebuind să primească aceeaş bază.
Dar a impune în ultimele trei-patru clase ale şcoalei secundare absolut aceleaşi
cunoştinţe tuturor elevilor, însemnează „a le impune deodată toate aptitudinile".
S'a spus c ă scopul e formarea spiritului sau simţului cerut de fiecare obiect ori
grup de obiecte, dar aceasta, nu vrea să spună că toţi elevii trebuie să aibă
în măsură egală toate simţurile sau orice spirit. In cursul superior vor fi, fără
doar şi poate, anume cunoştinţe comune ; vor fi, eventual, unele cursuri speciale
de preparaţie pentru studiile universitare, pe cari le vor urma unii sau alţii
dintre elevi, după scopul şi puterile lor. Insă programa fiecărui obiect v a cu­
prinde anume chestiuni mai particulare sau cari duc mai departe adâncirea
unei idei generale: aici atât profesorul cât şi elevul, şi mai ales acesta din
urmă, vor avea libertate. D a c ă profesorul v a şti să trezească interes, elevii
înşişi îi vor cere să trateze şi despre aceste chestiuni neobligatorii. In orice
caz, şi asupra acestui lucru trebuie să se insiste, profesorul e ţinut să aibă
exigenţe variate, după aptitudinile elevilor. Să se ocupe de toţi, dar, oricum,
de cei cari manifestă înclinare la materia sa, să se ocupe special şi să le dea
putinţa de a profita mai mult decât ceilalţi. Aceasta se cheamă individualizarea
învăţământului, selecţionarea elevilor, chiar când programul este, privit în ge­
neral, unic. E s t e însă un program elastic, în care atât profesorul cât şi elevii
se mişcă după adevăratele necesităţi ale formării personale. înlăturarea com­
plectă a programului şi determinarea lui exclusiv de interesul elevului, ar fi
desigur foarte vătămător, dar izgonirea programelor rigide şi înlocuirea lor cu
programe suple, determinate, într'o anume regiune, şi de profesor şi de elev,
e o idee preţioasă a congresului şi ea trebuie reţinută înaintea altora.
D a r chestiunea nu e rezolvată. Trebuie să se adaoge consideraţi de metodă.
O bună parte din problema programelor se reduce la metodă şi multe plângeri
contra celor dintâiu provin din cauza insuficienţei celei din urmă. Nu vom
exagera, spunând că problema programei se rezolvă prin aceea a metodei, dar
congresul a înţeles să apese energic şi insinuant asupra acestui aspect al pro­
blemei în discuţie. Achiziţiile pedagogiei moderne trebuie să fecundeze prac­
tica. Să fie aplicate inteligent şi devotat, pentru a se asigura o asimliare ideală
din partea elevilor. Profesorul să aibă anume libertate în metodă, după cum
şi în programă, mai mult chiar, însă el se v a conduce în fond după principiile
şcoalei active, căutând să facă din şcoală „un laborator şi nu un auditor", în
sens larg, şi căutând să individualizeze cât mai mult metoda după elev. Şi
congresul a ţinut să aducă unele precizări particulare de felul cum se poate
aplica şcoala activă. Pentru limbile străine să existe un învăţământ practic, ba­
zat pe conversaţie şi pe creiarea oarecum a mediului de viaţă spirituală a naţiei
respective. Pe urmă, să se valorifice cât mai mult principiul actualizării învă­
ţământului. Să se plece delà cunoştinţele fazei actuale a ştiinţelor. Punctul de
plecare sunt cunoştinţele în legătură cu viaţa de azi. Principiul actualizării
cheamă pe cel etnic. Cunoştinţele referitoare la limba, istoria şi întreaga viaţă
naţională sunt tocmai cele mai actuale şi mai imediate. In ceeace priveşte în­
trebuinţarea experienţelor: să nu se conteze în chip deosebit pe reeditarea de
către elevi a experienţelor tip, căci se riscă să se facă mai mult muncă manuală
ci să se încerce experienţe în legătură cu anume secţii din ştiinţe, cu unele pro­
bleme de adâncire, de către elevii cu aptitudini.
Metoda este aşa dar de o însemnătate capitală chiar şi când e vorba de
program. D a r încorporarea metodei sunt profesorii. Aceasta însemnează : buni
profesori. Un program încărcat e mai uşor predat de un profesor bun, decât
un program comod de către un profesor mediocru. In cele din urmă, cheia e
în mâna profesorului, deci : atenţie asupra formaţiei lui profesionale. Profesorul
să fie stăpân şi pe metoda şi pe ştiinţa lui. Să fie serios specializat într'un do­
meniu, dar să aibă şi cultură generală, pentru ca elevii să nu vadă la orice
pas că ei învaţă lucruri, pe cari profesorii lor, delà alte obiecte le ignorează
cu desăvârşire.
După cum se vede, congresul a insistat asupra valorificării forţelor cul­
turale ale elevului, adică asupra educaţiei formale, luând din scopul material
minimul necesar pentru ajungerea scopului formal şi pentru scopuri de utilitate.
In acest sens, congresul a avut în vedere psihologia elevului, pe deoparte, psi­
hologia culturji, pe de alta. Prin aceasta, el a ţinut să se pună în slujba culturii,
subliniind astfel adevărata menire a învăţământului secundar. De aceea e foarte
semnificativă şi trebuie apreciată tendinţa congresului de a uşura programele
nu prin excluderea de obiecte, ci printr'o altă economie interioară şi angrenare
a obiectelor de studii. Prin urmare, un fel de armonism al disciplinelor de în­
văţământ. Opţiunile sunt a se face înăuntrul obiectelor şi mai rar şi numai e-
ventual în ceeace priveşte obiectele înseşi. Căci aceste obiecte nu sunt ceva
arbitrar, ci fiecare formează o coardă a sufletului şi fiecare înlesneşte o repre­
zentare despre lume, care nu poate fi dată decât de el. Obiectele de studii trebuie
considerate ca tot atâtea instrumente de formare a personalităţii. Cearta între
realişti şi clasicişti e, în parte, nefundată căci „tout est matière à produire de
la culture". Obiectele se oferă să fie întrebuinţate în acest sens. Ideal e însă
ca obiectele să fie luate împreună, deşi se v a accentua mai mult asupra unuia
ori câtorva, după natura elevului. Se poate spune deci că felul de a vedea
al congresului a fost luminat de această perspectivă : educarea funcţiunilor su­
fleteşti şi intelectuale ale elevului prin oficiul tuturor obiectelor mai mult sau
mai puţin principale şi, în acelaş timp, promovarea personalităţii culturale prin
adresarea în deosebi la aptitudinea esenţială, însă fără a merge până la ceeace
se chiamă specializare, fiindcă atunci s'ar transforma mijlocul în scop. Aceasta
garantează realizarea atât a personalităţii integrale, cât şi a ceeace e mai ori­
ginal şi mai creiator în fiecare personalitate. O unire deci a ideii de personali­
tate armonică şi de aptitudnie.

In ceeace priveşte şcoala unică, congresul a ţinut mai întâiu să o resta­

bilească în adevărata ei valoare. Oricât ar fi de importantă, ea nu poate fi
privită ca un panaceu al tuturor relelor învăţământului şi chiar ale societăţei
actuale. E a nu e unicul mijloc de a realiza egalitatea socială şi nici nu trebuie
să amăgească pe părinţi că statul v a da copiilor lor întreţinerea complectă în
timpul studiilor, pe lângă o indemnizaţie lor înşile pentru că se lipsesc de munca,
pè care le-ar oferi-o copiii stând acasă, — după cum au început să promită
demagogii. Politicianii exploatează chestiunea sau vor să modeleze pe toţi copiii
ţării după idealul lor. Pe urmă, s a u adus descrieri ale stadiului de azi al şcolii
unice în diferite ţări. Şcoala unică e un „proteu", care variază în fiece ţară
după stările culturale, economice, politice, sociale şi religioase. Totuş în toate
ţările, şi mai ales în cele apusene, se fac eforturi continue de a se apropia
învăţământul de idealul şcolii unice. Se instituie burse, fonduri „des mieux-
doués", internate, pentru a se da putinţa generală a realizării vocaţiunilor. Se
organizează lucrurile în aşa fel ca să se poată face treceri cât mai uşoare
delà o şcoală la alta, delà o secţie la alta sau ca cei cari renunţaseră la şcoli
înalte să se poată pune la nivel şi să meargă mai departe. Deasemenea e de
reţinut faptul că în ţările afiliate Biroului Internaţional liceul e furcat, mer­
gând uneori, în cursul superior, până la patru secţii, şi, pe de altă parte, nici
nu se manifestă entuziasm de a se scădea numărul anilor acestei şcoli. Faptul
nu poate să nu îndemne la o comparaţie cu ce se înjghebează acum la noi.
Dar delà descrieri congresul a trecut la hotărâri. Tocmai în această chestiune
şi-a manifestat cel mai puternic voinţa de modelare, de hotărâre. Totul a ple­
cat delà definiţia ce s'a dat şcolii unice. In adevăr, congresul a avut intuiţia
justă şi viguroasă pornind delà principiul lui Jean Renard că şcoala unică este
putinţa elevului de a se ridica, fără pierdere de timp, la culmea accesibilă in­
teligenţei lui. Putinţa de a realiza apogeul cultural îngăduit inteligenţei lui. Sau.
după definiţia propusă de asociaţia engleză a profesorilor secundari, înlesnirea
tuturor copiilor de a urma studiile până la extrema limită a aptitudinilor lor.
G a pus înainte şi vorba înflorită a lui Renan : posibilitatea oricărei inteligenţi
de a da florile şi roadele hărăzite ei. In această direcţie, a spus congresul,
orice elev trebuie să găsească, în organizarea şcolară a naţiunii sale, dispo­
zitivul, care să-1 realizeze complect după aptitudinile lui. In adevăr, această
definiţie a şcolii unice implică totul. înainte de orice, selecţia. Şcoala ce trebuie
să se pună, fără nici o dificultate, la dispoziţia oricărui elev, fiind corespunză­
toare, ca durată şi calitate, aptitudinilor lui, urmează ca acestea să fie cunos­
cute, pe ele bazându-se dreptul la cultură. Pe de altă parte, aptitudinile fiind
diferite, şi tipurile de şcoli trebuie să fie diferite. Mai ales delegaţia engleză
a stăruit că un program unic ar fi trist. Nici un raportor nu a luat apărarea
uniformităţii în şcoală şi mulţi au combătut-o. Şcoala unică e a se înţelege în
sensul că toţi fiii unei naţiuni trebuie să primească cultură, în măsura în care
aceasta le e accesibilă, dar nu şi că trebuie formaţi la fel. A r însemna să se atace
ultima inegalitate ce n'a fost contestată până acum: inegalitatea intelectuală.
Şcoala uniformă e contrară însuş spiritului şcolii unice autentice, care vrea
şcoală după aptitudini şi chiar clase omogene prin aşezarea la un loc a elevi­
lor cu aceleaşi potente. Congresul a ţinut să insiste, cu prestanţă şi până la
saţietate, asupra ideii de selecţie. Elevii, când intră în şcolile secundare, trebuie
examinaţi nu după cunoştinţele ce le au, ci după puterile, de cari au dat şi dau
dovadă. Deasemenea congresul a luat în consideraţie, tangenţial dar cu auto­
ritate, sistemele propuse azi de psihologia şcolară pentru a se măsura aptitu­
dinile. Declarând că nu sunt sigure, le-a dat o primă de încurajare şi a cerut
să se găsească de acum încolo un sistem mulţumitor de selecţie ştiinţifică, fără
de care şcoala unică nu poate avea decât o bază empirică.
Deocamdată, ca măsură practică, în ceeace priveşte recrutarea elemen­
telor pentru liceu, să se întrebuinţeze sistemul următor : întâia selecţie se v a face
la 11 ani, la 10 ani fiind prea devreme, iar la 12 cei dotaţi pierzând un an.
Omul cel mai chemat să cunoască elevii, cari merită să treacă în şcoala se­
cundară, este învăţătorul ori învăţătorii, ce au urmărit copiii începând din gră­
dina de copii şi până la absolvirea şcoalei primare. Se v a lua deci ca punct
de plecare lista întocmită de învăţător. E a va fi verificată de psihologul şcolar,
în măsura în care ştiinţa lui i-o permite azi. După aceasta urmează examenul
de admitere la şcoala secundară, făcut de profesorii întâiei clase a acesteia,
special pregătiţi. Cei respinşi tréc la şcoala primară superioară ori compli-
meritară şi din aceasta în şcoli practice. D a r selecţia definitivă va fi la 1 4 — 1 5
ani, la intrarea în cursul superior de liceu. Câţi premianţi în şcoala primară
ori în primele clase de liceu nu se prăbuşesc după aceea ? Soarta unui copil
se va decide deci la a doua selecţie. Examenul va fi făcut de profesorii întâiei
clase a cursului superior de liceu, iarăşi special pregătiţi pentru aceasta. In cazul
când un absolvent al şcoalei primare superioare dă dovadă de aptitudini ex­
cepţionale, v a fi primit în liceu, în clasa corespunzătoare, în urma unui examen.
Dacă la aceasta se adaugă sistemul generalizat al burselor, internatelor... se
vede c ă şcoala unică e pusă pe drum bun. In orice caz însă, nu se poate merge
până la a se institui monopolul de S t a t : părinţii au dreptul lor de a hotărî
de soarta copiilor. Şi, pe de altă parte, nu se poate plăti indemnizaţie părinţilor,
fiindcă se lipsesc .de munca copiilor. Aceasta v a putea fi cel mult în cursul
1
superior de liceu şi fără a se mina spiritul de sacrificiu al familiilor ).

Curajul conştient şi justeţea revendicării se întâlnesc r a r : congresul le-a

probat elocvent în chestia şcoalei unice. Mai întâiu, a procedat foarte nimerit
lăsând la o parte ceeace secretarul Biroului a numit aspectele insolubile, astăzi,
ale problemei şi neputinţa de a da acesteia o rezolvare radicală pretutindeni.
S'a referit, desigur, la contingenţele religioase, politice, ale chestiunii, cum ar
fi în Franţa sau în Cehoslovacia. De vreme ce, în această privinţă, stadiul
practic al şcolii unice v a fi, dacă nu întotdeauna dar multă vreme, corespon­
dentul raportului de forţe iraţionale, o discuţie în acest sens era şi nemotivată
şi primejdioasă. Congresul a dat o lecţie de obiectivitate şi de prudenţă igno­
rând aceste lucruri, mulţumindu-se doar să înlăture unele deformări, pe cari
oamenii politici le-au dat sensului „şcoalei unice". După aceea, soluţia pedagogică
şi socială, pe care a dat-o şcolii unice, are o ţinută intelectuală de o perfectă
stringenţă. Proclamând selecţia ca principiul tehnic al şcolii unice, a racordat
ideal interesele dreptăţii şi ale logicei culturii. Soluţia e în acelaş timp adevărat
democratică şi aristocratică. Democratică, fiindcă se postulează extragerea şi
valorificarea a tot ce e aptitudine culturală în massa integrală a societăţii. Aris­
tocratică, fiindcă se scoate înainte ce e mai bun într'o naţiune. Platon ar aplauda
această soluţie.
Se v a zice, poate, că aceasta nu mai e şcoală unică. Mai întâiu, cuvintele
n'au importanţă. Dar, de fapt, este şcoală unică într'un înţeles mai adânc. Nu
şcoală unică în înţelesul demagogic : un singur fel de şcoală pentru toată lu­
mea, indiferent de potentele personale. C a să fie şcoală unică, trebuie, într'un
fel, să fie şi elevii unici. Deci: şcoala unică la aptitudini identice.

Soluţiile date de congres ambelor chestiuni, raportul între cultura generală

şi înmulţirea cunoştinţelor umane şi şcoala unică, au un substrat comun : atenţie
pentru psihologia culturii, ideia de aptitudine culturală, selecţionarea şi valori­
ficarea aptitudinii. Cu un cuvânt, educaţia aptitudinii e ceeace a dictat amân­
două soluţiile. Iar această educaţie nu se poate face decât printr'o metodă a d e ­
cuată. Un procedeu metodic potrivit a fost găsit şi cinematograful.
Pe tema acestuia s'au stabilit câteva poziţiuni teoretice, pentru a pune
în relief concluzia că cinematograful e un auxiliar util pentru şcoală. E l ajută
procesul de abstractizare, fiindcă oferă intuiţii. In acest sens, care e şi princi­
palul, el e mâi important pentru vizuali şi pentru învăţământul primar decât
pentru şcoala secundară. Puterea de observaţie, atenţia, reflexiunea, spiritul

x
) Lipsindu-ne spaţiul, nu ne putem opri la desbaterile congresului în
ceeace priveşte ideea de a se suprima gimnaziile, înlocuindu-se cu şcoala pri­
mară complimentară, pe care toţi copiii ar fi obligaţi să o facă. Congresul a
fost contra acestei idei, combătând-o insistent, pe motiv că s a r elementariza
învăţământul secundar. Experienţele făcute în Polonia şi mai ales în Letonia,
în acest sens sunt concludente.
ştiinţific, simţul realului, imaginaţia, se pot desvolta prin cinematograf, fiindcă
acesta serveşte aspecte documentare ale vieţii, pe tema cărora se fac exerciţii.
Cinematograful poate servi ca microscop. Realizând principiul accelerării fe­
nomenelor, sau al încetinirii lor" (ceeace Germanii numesc „Zeitraffer" şi „Zeit-
lupe"), se pot vedea în câteva minute fazele de evoluţie ale plantelor, meta­
morfoze biologice sau, din contră, se pot observa într'un ritm domolit căderea
corpurilor, vibraţiile. Aplicând principiul încetinirii şi cel microscopic în acelaş
timp, cinematograful redă fenomene, cari se întâmplă foarte repede şi ale căror
elemente sunt foarte mici. Prin acestea cinematograful face educaţia spiritului
analitic. Dar tot el, combinând fenomenele în totaluri de realitate şi viaţă, face
educaţia puterii de sinteză. Ridicându-se la perspective mai complexe, cine­
matograful prin istoria ilustrată de exemplu, poate sugera ideia continuiei as-
cenziuni a omenirii ori, pe de altă parte, ideia eternei curgeri şi prăvăliri a
lucrurilor şi valorilor. In sfârşit, cinematograful, în măsura în care poate de­
veni ştiinţă ori artă, întrece realitatea : simplificând, rezumând, dă lucrurile
mai clar şi mai cu rost decât în natură ; animând fenomenele, dă suflul cald
al vieţii, ajungând la maximum de expresivitate.
O primejdie ameninţă cinematograful ca mijloc educativ : excesul de zel.
Ambalarea în acest sens ar putea compromite, pentru un timp, cinematograful
în şcoală. Acesta nu poate rezolva toată pedagogia. Nu poate înlocui nici
cartea şi nici, mai ales, pe profesor. Filmoteca nu trebuie să nimicească biblio­
teca. Cinematograful nu trebuie să fie funest efortului intelectual. El se adaogă
ca un mijloc din cele mai preţioase, dar cu condiţia de a nu le înlătura pe
celelalte. Pe urmă, trebuie să se ştie precis întrucât cinematograful se poate între­
buinţa la fiecare obiect. Materiile la care cinematograful îşi găseşte
cea mai bogată şi mai justă aplicare sunt, indiscutabil, ştiinţele-naturale şi
geografia. S'a vorbit chiar despre inaptitudinea cinematografului didactic de a
reda altceva decât realitatea obiectivă. E s t e exagerat, dar e sugestiv. La geo­
grafie, pe lângă redarea aspectelor pământului, cinematograful va arăta relaţii
de călătorie, centre industriale, comerciale, regiuni agricole. Aspectele indus­
triale vor avea importanţă şi la ştiinţele fizico-chimice, pentru a se evidenţia
aplicaţiile lor, ori la geometrie, pentru a se vedea aplicaţiile de mecanică. L a
istorie, cinematograful v a căuta înainte de toate să reprezinte obiceiuri şi cos­
tume ale trecutului, monumente istorice, ori va încerca să facă legătura între
geografie şi istorie pentru că pământul e, de atâtea ori, cauza istoriei, şi numai
după aceasta va oferi reconstituiri ale vieţii şi evenimentelor cari au fost, cu
titlu mai mult de roman istoric. Scrupul de documentare şi justă inspiraţie is­
torică vor trebui să conducă pe cei ce alcătuiesc filme istorice. Altfel, când
e vorba de reconstituiri ale faptelor istorice, se poate cădea într'o falsă sen­
sibilitate, cum ar fi aerul romanţios şi şovinismul ori se pot izola fenomenele
istorice sau se alunecă în pură legendă, în toate cazurile pervertindu-se gândi­
rea istorică. De aceea unii au crezut că cinematograful nu are o mare aplicare
în învăţământul istoriei. Cum însă în felul acesta se pune, în parte, însăş pro­
blema istoriei ca ştiinţă şi cum noi nu putem trăi fără o imagine a trecutului,
pe care, nu ne-o dă nimeni, o inventăm noi, cinematograful rămâne cu rolul
lui cert şi în istorie, numai că precauţiile trebuie să fie extrem de vigilente.
Chestiunea e şi mai controversată când e vorba de literatură. De sigur, cine­
matograful e foarte util aici pentru a arăta portrete de autori, pagini de m a ­
nuscrise, ediţii vechi sau rare, ediţii de artă, desene interioare, elemente din
viaţa creiatorilor, apoi mediul geografic, istoric, social, în care se petrece c o ­
media umană a operilor literare. Toate acestea ajută la înţelegerea şi trăirea
valorilor literare. După aceea s'ar putea trece la reprezentări de scene ori situ­
aţii răsleţe. In cazul când ar fi posibil să se cinematografieze opera întreagă,
aşa încât să i se păstreze caracterul, avantagiile ar fi următoarele : actualizarea
atmosferei operei, personagiile ar căpăta figură vizibilă, comparare instructivă
între impresiile delà lectură şi cele delà vederea filmului. D a c ă lectura a pre­
cedat, filmul înviazâ amintirile, precizează impresiile ori poate chiar corecta
ideia ce ne-am făcut-o, în cazul când n'a fost justă. D a c ă lectura urmează
 filmului, acesta poate servi c a ghid amabil. In orice caz, indiferent de lectură,
filmul arată ecoul, prelungirea pasiunilor eroilor şi ne desfată graţios, chiar
d a c ă e fără nici o pretenţie. In localităţile unde nu e teatru, piesele de v a ­
loare pot fi arătate elevilor filmate, cu condiţia ca filmul să fi fost întocmit
pe baza unei reprezentaţii teatrale propriu zise. Dar, în schimbul acestor a-
vantagii condiţionale, câte riscuri ! Unii au spus că filmul banalizează şi în­
joseşte opera literară. Filmul nu redă decât liniile mari ale unei opere, el valo­
rifică doar curiozitatea de intrigă, prin urmare vulgarizează. Literatura constă
în gândirile şi sentimentele eroilor, şi stilul şi personalitatea autorului, iar aces­
tea nu se pot gusta decât la sursă : în faţa textului. Educaţia limbei vorbite
şi scrise va suferi din cauza tiraniei şi suficienţei imaginii mute. Ce să spunem
de cazurile când filmele nici nu urmează opera corect ori o denaturează radi­
cal? Pe de altă parte, filmul poate împiedica să se mai citească opera, iar
dacă lectura a fost făcută înainte, pot rămâne impresiile eventual greşite dela
reprezentarea cinematografică.
Pentru îndreptarea cinematografului pe adevăratul făgaş didactic, preci­
zarea îndoielilor şi riscurilor de mai sus face cât o piatră de hotar. Şi congre­
sul a hotărât: cinematograful are o aplicare evidentă în predarea geografiei şi
ştiinţelor-naturale ; o aplicare reală în istorie, fizică, chimie; şi o aplicare ce
nu se înfăţişează cu aceeaş netezime, când e vorba de celelalte discipline. Dar,
mai departe, activitatea congresului s'a făcut utilă, fiindcă a dat un mănunchiu
de sugestii tehnice pentru valorificarea cinematografului în şcoală. Şi anume :
să se fixeze problemele şi metodele în legătură cu producerea şi organizarea
cinematografului pentru şcoală; să se facă liste de subiectele şi operele ce pot
fi „turnate"; filmele de azi, în general, nu-s potrivite pentru şcoală, să se treacă
deci cu putere la creiarea filmului şcolar ; profesorii să aibă cuvântul hotărâtor,
pentru partea spirituală, la producerea acestor filme; să se întocmească cu
grijă cataloage de filme didactice atât cât există azi iar, mai târziu, pentru
acelea care se vor realiza ; filmele să se schimbe între şcoli şi chiar între na­
ţiuni ; să fie institute sau depozite în fiecare ţară, cari să închirieze filme —
idealul ar fi ca fiecare şcoală să-şi aibă cinemateca, dar, fiindcă aceasta nu e
posibil, să fie cinemateci judeţene, eventual comunale ; scutiri de vamă, când
e vorba de schimbul internaţional; filme speciale fiecărei ţări, fabrici regionale
chiar, pentru producerea unor anume filme, în care să se vadă pitorescul lo­
cului, aceste filme rămânând pentru nevoile naţionale ori împrumutându-se în
cadrul internaţional pentru a constitui manuale de adevăr v i u ; să se creieze
câte un oficiu naţional şi unul internaţional pentru fabricarea şi difuziunea fil­
melor, ţările luându-şi angajamentul că vor introduce filmele, pentru cari s'au
făcut sacrificii mari; oficiul internaţional să coordoneze, driguind pe adevă­
ratele căi. ceeace se face pretutindeni în industria filmului şcolar, să publice o
revistă cu situaţia filmului, să facă propagandă; procurarea de capitaluri;
contribuţia statului; colaborarea cu societăţi particulare; formarea unui per­
sonal pregătit; burse de studii, cursuri de vacanţă, cursuri la universitate des­
pre film; manuale, în special un manual internaţional consacrat filmului rapor­
tat la şcoală; apoi invenţii noui pentru fabricarea filmului, pentru proectarea
imaginilor pe ecran sau pe pereţi cu ajutorul oglinzilor (epidiascopul) ori pentru
a se putea proecta la lumina zilei (proectorul Pestalozzi), ceeace scade chel­
tuielile, oboseala, măreşte disciplina şi atenţia şi dă putinţa să se ofere expli­
caţii în însuş momentul acţiunii; stabilirea celui mai potrivit tip de aparat
pentru şcoală. Şcolile trebuie să năzuiască de a avea săli speciale pentru cinema, •
dacă nu se poate ca fiecare clasă să-şi aibă instalaţia ei; laboratoriile, muzeele,
deasemenea să fie înzestrate şi cu instalaţia necesară pentru demonstraţii cine­
matografice. S'a atins ceva şi din pedagogia modului de întrebuinţare a filmu­
lui: să fie ore consacrate în întregime cinematografului sau proectări demon­
strative mai scurte ? Un subiect cinematografic într'o oră ori mai iriulte subi­
ecte ? Răspunsul la aceste întrebări va arăta dacă în şcoală sunt proprii fil­
mele mari sau mici. In ce moment să se producă reprezentarea cinematogra­
fică ? înainte, după lecţie, în timpul lecţiei? Ori să se admită un sistem combinat
şi după caz ? S ă se repete de mai multe ori acelaş film ? Mulţimea acestor su­
gestii arată perspectiva fecundă a cinematografului didactic şi, în acelaş timp,
că suntem la început de drum.

S a r crede, după cele văzute până acum, că congresul a avut în vedere

o educaţie mai mult intelectualistă. In realitate, viziunea integrală e chezăşuită
de ultimele două chestiuni — Crucea Roşie şi Liga Naţiunilor. S'a amintit,
cu atitudine de omagiu retrospectiv, originea eroică a Crucii Roşii a Tinerimii,
s'a făcut un bilanţ moral şi, mai ales, s'au expus persuasiv, deşi în trecere,
principiile educative, pe cari le implică această asociaţie. Azi sunt zece mili­
oane de „juniori", aparţinând la 4 0 de ţări, încadraţi de peste 350.000 de
membri ai corpului didactic. Elevii lucrează din ce în ce mai stăruitor, dove­
dind că „tinerimea de azi, în general, nu e iubitoare atât de realism cât de
realităţi ori nu atât de materialism cât de înfăptuiri practice". In România sunt
zeci de mii de elevi făcând parte din asociaţie. Cu banii lor sau organizat
colonii de vară, cantine, sau se contribuie la realizarea unei biblioteci, a unui
laborator, a unui local de şcoală chiar. S'a făcut şi un dispensar şcolar. S a u
înfiinţat cursuri de prim ajutor la anume şcoli de fete şi elevele s'au dovedit
admirabile mici infirmiere. Elevii români, pe lângă corespondenţă, trimit celor
din alte ţări costume şi covoare naţionale, unelte şi obiecte din partea locului,
toate în miniatură. Cu prilejul corespondenţei şi albumelor, se fac lecţii de
geografie, deosebit de interesante. Elevii din popor au căpătat scrupule de hi­
giena zilnică, ce nu se găsesc de obiceiu în această clasă socială. In Bulgaria,
unde Crucea Roşie â Tinerimii e mai veche decât la noi, elevii au mers până
la a instala farmacii în unele şcoli ori au venit în ajutorul sinistraţilor cu
prilejul cutremurilor cunoscute. Aceste realizări şi perspective mângâie gândul
profesorilor şi institutorilor, ce, receptând elanul copiilor, au iniţiat această
mişcare şi o animă astăzi. Bănuindu-i marea virtute educativă, nu s'au înşelat.
In adevăr, a interesa copilul la o muncă colectivă, înseamnă a-1 adapta la
viaţa socială, a-i desvolta sănătatea, fiindcă aportul la lucrul comun e propor­
ţional cu starea fizică, şi a-i da un mijloc puternic de sugestie moralizatoare,
al cărui secret rezidă în ecoul permanentizat al cuvintelor: „servesc",
„mă devotez". Această transformare e chezăşuită de faptul că juniorii înlocu­
iesc întotdeauna teoria cu practica şi, pe de altă parte, de conştiinţa pe care o
capătă copiii că sunt milioane pentru aceeaş acţiune, ceeace dă o mare lărgime
intelectuală culturii sociale şi, totodată, intuiţia că efortul fiecăruia, oricât de mic,
nu e inutil. Chiar munca propriu zisă de şcolar a copilului câştigă, căci cola­
borarea în spiritul Crucii Roşii dă elevilor o stare de bună dispoziţie vitală
şi de bunăvoinţă morală, o bucurie de a se simţi unii pe alţii, o revărsare
a inimii şi a inteligenţei, cari dau clasei de şcoală altă atmosferă, profesorul
însuş fiind anexat iubirii elevilor. Iar la toate acestea se adaugă perfecta neu­
tralitate a acestei instituţii, din care cauză e acceptată de toate clasele sociale,
ţările, confesiunile, partidele. Nu are în vedere nici măcar un sistem pedagogic
particular. Congresul, găsind că asociaţia aceasta, „numai prin simplul fapt
al acţiunii sale, pune în mâinile corpului didactic un instrument de întâiul ordin
pentru atingerea scopului urmărit de orice educator", şi-a exprimat dorinţa ca
toţi oamenii de. .şcoală să-i acorde un sprijin crescând.
întrucât priveşte Liga Naţiunilor, din lipsă de timp, congresul, prin r e ­
prezentanţii săi autorizaţi, s'a mulţumit să-şi arate încrederea în opera şi viitorul
ţnarei instituţii — un gest de oameni cu logică morală şi educativă totodată,
omul cu gând moral fiind dator să acorde credit ideii, iar pedagogul ştiind c ă
numai făcând aşa, îi creşte potentele de realizare.

Acesta e bilanţul activităţii congresului. Lăsând la o parte unele rezerve, pe

cari le vom face, trebuie să se recunoască, în soluţiile aduse, un bun simţ a r ­
monios unit cu anume îndrăzneală de gând. De aceea, când a urmat şedinţa
de închidere, aceasta a venit Ca o ploae caldă de vară, şerpuind de irizări ami-
cale şi optimiste, într'o atmosferă de festivitate intimă cu totul în alt gen decât
cea dela Ateneu. Esenţa hotărârilor congresului este ideia de cultură, a cul­
turii înţeleasă nu obişnuit democratic, ca făţuire domestică a energiilor prime,
ci în sens de creaţie ori măcar de trăire şi apreciere a creaţiei şi în sens de
valoare supremă a societăţii. Deasemenea, să nu se uite, nu în sens uniform,
cum ar dori caporalismul academic. Congresul a admis varietatea tipurilor de
şcoli. E l a avut în vedere ideia elitelor culturale în principalele lor variaţii,
ceeace garantează însuş dinamismul culturii. Pe urmă, cerând programe elas­
tice, s'a lăsat şi mai mult joc liber formării aptitudinilor personale. In fond
deci nu e vorba de. cultura generală ca entitate absolută, ca scop exclusiv în
sine, ci în legătură cu individualitatea elevului şi trebuind să pregătească pen­
tru studii ulterioare şi să fie utilă în viaţă. Meritul hotărârilor congresului re­
vine, credem, mai întâiu, secretarului Biroului Internaţional şi preşedintelui de
fapt al congresului, d. Jean Claviere. Acest om, care monta uneori gesturi de
o hirsută eleganţă, ascundea o inimă şi un devotament. Şi, mai ales, a făcut
dovada unei frumoase curbe de elan, ştiind aproape întotdeauna să vâslească
activitatea congresului pe adevărate traectorii.
Dar, sunt şi rezerve de făcut sau, cel puţin, explicaţii. Congresul a vorbit
tot timpul de învăţământul secundar teoretic, de liceu aşa cum se înţelege de
obiceiu la noi. De fapt aceste congrese, ca şi toată asociaţia, sunt ale şcolii
secundare teoretice. Când e vorba de şcoala secundară de tip practic, alta e
atmosfera în care trebuie să se discute, deşi o anume cultură de ansamblu e
necesară pretutindeni. Trebuie deci să se facă în chip lămurit distincţia ne­
cesară, căci dacă se păstrează echivocul de „învăţământ secundar", „cultura
generală" şi „elitele" se pot preta la ironizări meritate, ceeace ar fi o impietate
în primul rând faţă de importanţa acestor valori. D a c ă ar fi să se refere con­
cluziile congresului la tot învăţământul secundar, ele ar fi esenţial greşite, însă
s'ar interpreta impropriu. Oricum însă lucrurile trebuiau deosebite răspicat
din capul locului. Intru cât ne priveşte, ne-am socotit datori să raportăm ori­
unde, aici, „învăţământul secundar", „şcoala secundară" numai la învăţământul
secundar teoretic. In felul acesta, spirtiul congresului poate apare în rostul lui
propriu.
Pe de altă parte, chiar referindu-ne numai la învăţământul secundar teo­
retic, e ceva de spus. Congresul a recomandat cultura generală şi varietatea
de şcoli. Cineva a r putea găsi, la prima vedere, oarecare contradicţie între
aceste două scopuri. Noi am căutat, deşi incidental, relatând desbaterile con­
gresului, să facem legătura între ele, însă congresul nu şi-a pus această între­
bare. Intre aceste două date e delimitată toată problema, dar ea trebuie gân­
dită aparte. Congresul nu a aprofundat raportul dintre cultura generală şi va­
rietatea de şcoli, fiindcă nu a avut conştiinţa propriu zisă a acestui raport. In
adevăr, care trebuie să fie raportul în chestiune ? Cultura generală e necesară
atât pentru formarea omului, cât şi pentru armonia socială. Deasemenea, din
motive individuale şi sociale, e nevoie de o formaţie personală şi profesională.
Prin urmare, nu trebuie să fie şcoală care să nu dea şi cultură generală şi
promovare profesională, în proporţii şi moduri diferite, ceeace face şi varie­
tatea tipurilor de şcoli. In şcolile de tip practic, cultura generală trebuie să se
dea în legătură cu profesiunea; în şcolile teoretice, profesiunea trebuie să se
urmărească în legătură cu cultura generală, oferindu-se nu specializare, ci
educarea în primul rând a aptitudinii culturale esenţiale a elevului. Nu poate
fi personalitate fără profesiune, în înţelesul larg. Pe urmă, sunt profesiuni aşa
de exigente încât ele nu pot fi exercitate decât dacă se are ca bază o bogată
şi serioasă cultură generală. E tocmai cazul învăţământului secundar teoretic,
menit a oferi această bază. De aceea discuţie nu poate fi în privinţa aceasta:
şcoala secundară' teoretică are ca prim scop cultura c a atare. Insă e chiar
interesul culturii generale să se dea atenţie aptitudinii, din care v a ieşi mai târ­
ziu formaţia profesională, fiindcă această aptitudine creiază insăş cultura, după
cum e în însuş interesul elevului să i se rmnâ la contribuţie aptitudinea în
chestiune, ea fiind'întâiul mijloc, prin care el poate să-şi apropie cultura ge-
nerală. Cultura generală are nevoie de aptitudinea aşa zicând profesională, după
cum profesiunea are nevoie de cultură generală. Oamenii cei mai creiatori au
fost cei cari au avut o cultură generală nu fadă, ci rezemată pe o aptitudine
de caracter profesional, şi cei cari au avut o aptitudine nu opacă, ci asupra
căreia s'a proectat un orizont cultural cât mai complex. Aprofunându-se deci
principiul culturii generale şi cel al şcolilor diferite după aptitudini, se- ajunge
la o deplină armonie. In ceeace priveşte învăţământul secundar teoretic, el a r e
să dea cultură generală, dar aşa încât să degajeze şi să desvolte aptitudinea
principală a elevului: şcoala secundară teoretică ce nu face aceasta, îşi trădează
misiunea. Unde ni se pare deci că apare slăbiciunea congresului, e în această
lipsă de racordare filozofică a culturii generale cu şcoala diferită după apti­
tudini. Am avut impresia că aceste două idei au fost gândite de congres în
chip paralel, separat. Deaceea preconizarea varietăţii de şcoli poate părea puţin
bizară după ce s'a vorbit de cultura generală şi tot de aceea, ceeace e mai grav.
s'a făcut, la un moment dat, prea multă atmosferă împrejurul culturii generale,
ceeace poate să încurajeze pe aceia cari, şi fără acest lucru, sunt obsedaţi de
ideia culturii generale pur şi simplu. E adevărat, congresul a hotărât formal
corect, căci a oferit elementele necesare. Dacă aceste elemente sunt gândite just
şi aplicate practic în chip fidel, nu poate să nu rezulte o şcoală, care să valo­
rifice şi cultura generală şi variaţia pre-profesională. Insă cum riscurile inter­
pretării rămân întotdeauna, congresul trebuia să îndeplinească el însuşi acest
oficiu.

III

Meritele congresului sunt şi în altă direcţie. Pe lângă rezultatul formal, un

congres mai are şi un rezultat aşa zicând ocult. Prin natura sa impresionantă,
se transformă într'unul din instrumentele cele mai prestigioase de propagandă
a ideilor. După aceea, un congres are culise intelectuale. Favorizează schimbul
direct, particular, de impresii şi emoţii între participanţii lui. E adevărat că
profitorii congreselor, massă opacă pentru idei, obişnuita plebe pseudointelectuală,
care urmăreşte numai epiderma spectacolului şi banchetele, formează o piedică
pentru această fericită activitate spontană de culise, cadru de zumzet fecund
al şedinţelor. D a r minoritatea cu adevărat intelectuală îşi ia îndrăzneţe dacă nu
complecte compensaţii. De aceea un congres trebuie judecat şi după câtă inti­
mitate neoficială a realizat între membrii lui, căci aceasta permite confesiunea
particulară. Congresul internaţional al profesorilor secundari a avut un aspect
deosebit de impresionant, iar temperamentul deschis al Românului a făcut po­
sibilă realizarea unei intimităţi camaradereşti în orele libere. Aceasta face c e !
puţin tot atât cât şi discuţiile oficiale. Dar oare am făcut tot ce trebuia pentru
ca intimitatea în chestiune să-şi dea roadele întregi ? Am lăsat timpul liber
necesar pentru ca intuiţia personală să se desfăşoare în voie ? Am făcut propa­
gandă efectivă pentru ca din lumea discretă a adevăraţilor intelectuali dela
noi să participe cât mai mulţi ? Căci aceştia creiază atmosfera de zeloase şi
intime rezonanţe spirtiuale, iar nu nevoiaşii gândului, cari fac totuşi pe spiriduşii
ce se înfig în toate.
Congresele internaţionale mai sunt şi un mijloc nimerit de a ne face cunoscuţi
în ceeace avem bun. Gestul Berlinului, care ştie să tragă substanţiale foloase
naţionale de pe urma acestui fel de congrese ce au început a-1 năpădi, după
ce atâta vreme l-au ocolit, dă de gândit. Şi din acest punct de vedere congresul
de astă v a r ă e o mărgică de preţ pentru noi, meritul organizatorilor trebuind
să fie subliniat viguros şi cu gratitudine. Din parte-ne au fost contribuţii exem­
plare ca acelea ale d-nei Rădulescu-Pogoneanu, ale d-nilor Pompei, Kiriţescu,
Adamescu, pe lângă un mănunchiu de alte excelente referate sau manifestări
festive. Dar s a u strecurat şi unele aspecte mai mult sau mai puţin îndoielnice,
din fericire puţine, cari trebuie sâ fi fost savuroase pentru observatorii de
moravuri. Un congres ca acesta nu e un prilej de exhibiţie internaţională, nicf
o scenă de pe care să se clameze banalităţi solemne, cu atât mai puţin un
 prilej de a se spune cuvinte de linguşire ori de obrăznicii amabile. Şi, desigur,
nu e, mai ales, un loc unde să ne păstrăm tabieturile noastre : ne stă în minte
figura, din nenorocire unică, a cutărui grangur didactic şi politic, bătrâior rotofeiu
şi bonom, care venea după începerea şedinţelor, se aşeza la loc de frunte şi
pleca înainte de vreme, strecurându-se agale printre rânduri, mai făcând şi
„bezele" prietenilor, ca la o întrunire politică intimă. Acesta-i simţul nostru de
jnăsură, de care vorbim atâta ? Aceasta-i viziunea latină a proporţiilor cuviin­
cioase ? Simpaticul domn Léné, delegatul suedez, ne-a spus spiritual, adorabil
de politicos şi de înţepător, că suntem „Romani sau mai bine zis mai mult
Români decât Romani"...
C a aceste improprietăţi să dispară, trebuie să medităm la mentalitatea de
adevărat congresist. Congresele au devenit un dispozitiv de viaţă necesar în
societatea modernă şi trebuie să ni le apropiem în spiritul lor. Prea dăm deseori
dovadă, la congresele naţionale, că nu ştim care e adevărata mentalitate în
această direcţie. Intâiu, e o mare seriozitate. Al doilea, putinţa de a intra c u
adevărat în chestiune, nediscutând pe delături, ori cu cât talent s'ar face. Al
treilea, înăbuşirea prezumţiei importanţei personale : dacă fiecare se socoate
turicul pământului şi-şi umflă ideile sau specialitatea, congresul nu poate func­
ţiona corect. Cine a asistat la congrese serioase, ştie c ă omul e comprimat, pentru
a rămâne numai manifestarea ideii utile. Al patrulea, înlăturarea ideilor comune.
Delà banalitatea ce trebuie repetată, şi într'o anume formă, până la banalitatea
pur şi simplu, e o distanţă. Al cincilea, scuturarea eroică de toate vorbele de
prisos, realizarea maximului de concentrare în stil. D a c ă afirmaţia lui Spencer
e exagerată, ea are perfectă aplicabilitate când e vorba de limbajul congreselor :
mă îndoiesc, a zis el, de onestitatea unui om, care, putând exprima o idee în
patru cuvinte, o exprimă în cinci. Al şaselea, sacrificarea desvoltărilor de idei.
Cine are această ambiţie, o poate face în conferinţe şi articole, iar nu în referate
de congres. Al şaptelea, cine merge la congres să aibă de scop, în primul rând,
să asculte şi după aceea să vorbească. Congresele în legătură cu ştiinţa sunt
din ce în ce mai puţin discuţie şi mai cu seamă expunere de referate. Discuţia
însăşi are caracter mai mult de enunţări, întrebări, de dăruiri integrale şi directe
ale rezultatului gândului ori experienţei. A u existat congresişti români, cari, la
congresul în chestiune, au fost decepţionaţi că nu s'a putut „discuta". Dar la
congresele disciplinate nu se merge scontând voluptăţile limbuţiei.

•..Şi seria se poate continua, odată meditaţia începută. Asupra unui lucru
am voi să mai stăruim : un congresist, care nu-şi ia în deşert calitatea, trebuie
să fie de mai înainte hotărât de a aplica deciziile bune, cari se vor lua. Con­
gresul de mai sus a avut o influenţă asupra celor ce au participat, care nu se
poate să nu ducă şi la fapte în cadrul particular al fiecăruia. Dar urmările ofi­
ciale ? S'a venit imediat cu măsuri în sensul vederilor congresului ? Aceste mă­
suri a r fi fost următoarele: 1. Examenele de intrare în liceu sunt de întâia
însemnătate. Nu examenul de bacaloriat e cel mai important din liceu, după
cum fals se crede, ci examenele de admitere şi în special cel de admitere în
cursul superior. Nu atât control final, cât control anticipativ, la intrarea în
liceu. De aceea examenele de admitere trebuie făcute de un personal pregătit
anume, posedând întreaga tehnică pedagogică şi căutând să aprecieze înainte
de orice aptitudinile elevilor, iar nu erudiţia. 2. Simplificarea programei trebuie
să se facă după toată corectitudinea atât intelectuală cât şi morală, în afară de
orice vanitate sau de prestigiu personal. Să nu se actualizeze, mai mult sau
mai puţin comic, vorba unui congresist : „tout le monde est d'accord que les
programmes doivent être allégés, mais chacun désire que son voisin commence".
Ceeace se învăţa în liceul cu mai multe secţii şi în opt ani, nu se mai poate
învăţa într'o singură secţie şi în şapte ani. Dar, în acelaş timp, să nu se a s ­
culte de intervenţiile ilegitime ale oamenilor din afară de şcoală şi să se facă
simplificări, cari a r degrada învăţământul secundar. Să nu se piardă din vedere
c ă liceul trebuie să fie şcoala celor puţini, a celor cu steaua n frunte. De atâtea
ori programul pare încărcat, fiindcă cei admişi în liceu nu au aptitudini de a
 Un congres internaţional de educaţie în România 217"

urma această şcoală. Când condiţia primordială a bunei funcţionări a liceului

— selecţia de admitere — v a fi o realitate, programul v a fi o chestiune mult
mai uşor de rezolvat. 3. După o bună recrutare a elevilor liceului, urmează o
bună metodă în predarea programei. Recrutare şi metodă bună rezolvă
în mare parte, oarecum din afară, problema programei. Trebuie să se
iniţieze ceva efectiv în această direcţie, fiindcă, deocamdată, nu avem
decât intenţii. 4. Dar măsura cea mai de actualitate pentru noi, sugerată de
congres, este in legătură cu cunoştinţele de opţiune. Aici era locul să se înţe­
leagă că de felul programei depinde viabilitatea liceului unitar, aşa cum s'a
făcut acum la noi. In adevăr, nu se pot închipui decât aceste două posibilităţi
acceptabile : ori liceu cu mai multe secţii — ori liceu unitar, dar cu program
elastic. Şi într'un caz şi în altul, se asigură şcoala aptitudinilor. In cazul pro­
gramei elastice, cu cunoştinţe de opţiune, la cari se angajează doar cei cu a p ­
titudini în sensul lor, deşi liceul e unitar, e caşi când ar fi cu mai multe secţii
într'o privinţă. E o aberaţie un liceu unitar cu program rigid. Compensaţia li­
ceului unitar este programul suplu, cu zone cari să fie determinate de elev şi
profesor. Altfel, după cum am văzut, însemnează toţi elevii să aibă aceleaşi
aptitudini, ceeace nu e numai o absurditate, dar o sterilă tiranie didactică —
sau se riscă să se treacă peste aptitudinile individuale şi peste indirecta şi bine
înţeleasa premodelare profesională. Cât rnai neîntârziat trebuie deci să se pur­
ceadă la o lucrare de revizuire, întocmindu-se o programă cu cunoştinţe de
opţiune. Acest fel de cunoştinţe pare ceva revoluţionar la noi deşi este atât
de pedagogic ca spirit. De altfel, trebuie să recunoaştem că, în ultimul timp,
au apărut 'unele indicii că se v a face o revizuire a programelor şi aici vedem
şi un efect al congresului, de care ne-am ocupat.
Mentalitatea de bun congresist e deci o problemă. D a c ă nu se meditează
la aceasta, congresele locale vor continua să fie manifestări desorbítate, cum au
fost în majoritatea cazurilor până acum la noi. Iar cele internaţionale, cari s e
produc pe meleagurile noastre, nu vor putea să-şi ofere întreaga bogăţie de
rod. De aceea aplaudând în cea mai mare parte activitatea congresului inter­
naţional al învăţământului secundar — rezervăm o parte din aplauzele noastre
pentru unele modeste sugestii, pe cari acest congres le v a fi dat, ca să ne
gândim la adevărata mentalitate de congresist...

VASILE BANCILA
Februarie, 1929.
 DIN PSIHOLOGIA CURSULUI SECUNDAR
L E C Ţ I A V.

C O N Ş T I E N T , I N C O N Ş T I E N T , S U B C O N Ş T I E N T ')

Cuvântul conştiinţă este luat în vorbirea zilnică în diferite înţelesuri. Multe

•dintre aceste înţelesuri nu fac de cât să repete înţelesul, pe care îl au c a r a c ­
terele vieţii sufleteşti, şi care sunt: Raportarea la o personalitate, intenţionali­
tatea şi înţelegerea directă prin observaţia subiectivă, finalitatea anticipatoare
faţă de determinismul lumii externe materiale. De obiceiu se repetă înţelegerea
-directă subiectivă. A m conştiinţă de un lucru, însemnează în vorbirea zilnică:
am acest lucru în observaţia mea directă subiectivă. Un elev, bunăoară, isto­
riseşte unui coleg despre frumuseţea unui peisaj văzut în călătoria sa prin
munţi. Colegul nu se entusiasmează, nu simte. Elevul are atunci conştiinţa unei
frumuseţi care nu se găseşte în conştiinţa colegului său. Aci înţelesul conştiinţei
se identifică cu înţelesul de subiectivitate a faptelor sufleteşti. E l poate să a c ­
centueze însă o preferinţă pentru caracterul de personalitate şi intenţionalitate.
Acelaş elev. bunăoară, istoriseşte colegului său persecuţiile suferite din partea
unei rude. Colegul de astă dată, se arată simţitor. Aceasta însemnează că în
conştiinţa colegului conduita rudei a dobândit intenţionalitatea presupusă, cole­
gul are conştiinţa persecuţiei. înţelesul conştiinţei poate merge pe această cale
mai departe şi anume, să se transforme în anticipaţie despre valoarea faptului,
în responsabilitate. „Jur pe conştiinţă", adică afirm pe răspunderea mea. „As­
cult cu v e c e a cenştiinţei", adică' ascult de ce trebuie să fac c a om cu răspun­
dere. „Apelez la conştiinţa judecătorului", adică apelez la sentimentul de răs­
pundere al judecătorului, etc. In aceste cazuri conştiinţa nu mai este luată în
înţeles psihologic, ci în înţeles moral, în înţeles de anticipaţie a conduitei
morale.
Alături însă de aceste înţelesuri, cari nu fac de cât să desvolte unul sau
mai multe din caracterele vieţii sufleteşti, sunt şi altele cari, în vorbirea zilnică,
îmbrăţişează legătura dintre conştiinţă şi viaţa sufletească, din punctul de vedere
al înlănţuirei lor, adică din punctul de vedere genetic. Acestea sunt cele mai
apropiate de definiţiile urmărite de ştiinţa psihologiei, fiindcă în ele se găsesc
începuturile unei explicări. Bunăoară, când zicem : Patima i-a turburat conştiinţa,
în şcoala naţionalismului şi-a format conştiinţa, atenţia susţine conştiinţa, copi­
lăria îşi are conştiinţa sa, fiecare popor îşi are conştiinţa sa, e t c , în toate a c e ­
ste cazuri înţelesul dat conştiinţei ne îndreaptă gândirea spre un raport de de­
pendenţă, iar nu spre un simplu raport de subsumare. In toate aceste cazuri,

1) Din manulul de psihologie pentru clasa V l - a de liceu, care se află in

lucru şi v a apare în Septembrie viitor, în editura Socec.
înţelesul în care este luată conştiinţa deşteaptă curiozitatea asupra funcţiunii
sale : In el se întrevede o diferenţiare a conştiinţei de viaţa sufletească totală,
începutul unei explicări a conştiinţei. Conştiinţa nu are un caracter constitutiv
al vieţii sufleteşti, şi cu atât mai puţin nu este însă-şi viaţa sufletească întreagă,
ci ea este o funcţiune prin care unităţile organice participă la viaţa sufletească.
V i a ţ a sufletească îşi are realitatea sa, şi o realitate mai întinsă decât conştiinţa.
O parte din viaţa sufletească bunăoară o formează limba unui popor. Consistă
oare realitatea limbajului numai în aceeace se actualizează în conştiinţa fiecăruia
dintre membrii acestuia ? Nu. Limbajul are o realitate sufletească mai extinsă
decât aceea pe care i-o dă actualitatea conştiinţei individuale. Şi dacă o parte
a vieţii sufleteşti, cum este limbajul, trăeşte de sine dincolo de conştiinţa indi­
vidului, cum nu am zice acelaş lucru despre întreaga viaţă sufletească ? Con­
ştiinţa mijloceşte numai ca viaţa sufletească să se actualizeze întro unitate o r ­
ganică, şi anume, partea de care are nevoie unitatea organică. E a nu actuali­
zează această viaţă în aceeaşi formă, ci potrivit pe fiecare unitate organică,
întocmai cum fucţiunea asimilaţiunei, deşi are acelaş scop fiziologic peste tot
şi anume acela de a conserva trupul animal, îşi variază produsele alimentare
după mediul şi structura animalului, tot aşa şi conştiinţa, deşi are acelaş scop
psihologic, anume acela de a mijloci viaţa de relaţiune, adică viaţa sufletească,
cu toate acestea ea resfrânge deosebit această viaţă după mediul şi structura
organismului în care se găseşte. Conştiinţa este, cu un cuvânt, funcţiunea prin
care se actualizează şi diferenţiază viaţa sufletească în fiecare unitate organică.
Conştiinţă de om, conştiinţă de popor, conştiinţă de copil, conştiinţă de mese­
riaş, conştiinţă de bolnav, e t c , toate aceste conştiinţe sunt posibile întrucât
există unităţi organice corespunzătoare cari iau parte la viaţa sufletească.
Conştiinţa nu oglindeşte pur şi simplu viaţa sufletească, ci o mijloceşte,
adică o construeşte în parte şi în forma cerută de condiţiile unităţii organice.
O conştiinţă care să redea în mod exact realitatea vieţii sufleteşti întregi, neş­
tirbită de vre-o îngrădire, n'o putem avea decât ca ideal în conştiinţa lui Dum­
nezeu, sau prin aproximaţie în conştiinţa filosofului care a r privi lumea subt
aspectul eternităţii. In asemenea conştiinţă în adevăr, viaţa sufletească s'ar pre­
zenta totală şi totuşi instantanee, actuală şi totuşi în desfăşurare indefinită. C o n ­
ştiinţa noastră omenească este departe de a ajunge acest ideal. Conştiinţa noa­
stră prezintă viaţa sufletească succesiv şi intermitent, într'o structură foarte r e ­
dusă (de abia 6—7 stări sufleteşti pot fi prinse de ea în acelaş moment) şi cu
multe travestiri impuse de stăpânirea eului. Aceea ce dă conştiinţa este un fragment
al vieţii sufleteşti reale, un fragment încă foarte mult alterat. U n vechiu filosof
elin, Xenophanes, cu două mii de ani în urmă a spus acelaş adevăr în memo­
rabilele cuvinte: D a c ă boii, caii şi leii ar avea mâini ca să poată zugrăvi ta­
blouri, atunci figurile zeilor zugrăviţi a r avea, la boi, asemănarea boilor, la cai,
asemănarea cailor şi la lei asemănarea leilor. Adică fiecare unitate organică
cu conştiinţa sa mărginită în condiţiile în care trăeşte.
Ştiinţa este complectarea conştiinţei. In ea datele fragmentare ale conştiin­
ţei omeneşti sunt complectate prin elaborarea judecăţilor şi a metodeolr ştiinţi­
fice. Omul de ştiinţă se sileşte să explice datele primite direct prin conştiinţă,
Înlocuindu-Ie prin abstracţiuni, cari abstracţiuni deschid calea adevărului. In
special psihologul în cercetarea vieţii sufleteşti nu se poate opri la datele con­
ştiinţei. E l trebuie să întregească aceste date. Conştiinţa prezintă faptele sufle­
teşti ca fiind fără legătură cu restul faptelor din natură, şi chiar fără să aibă
o legătură ele între ele. Psihologul trebuie să restabilească prin raţionament
adevărata ordine a faptelor sufleteşti. Pentru aceasta el trebui să umple golu­
rile dintre faptele cari apar în conştiinţă. Căci aceste fapte apar adeseori brusc,
fără cauză, şi tot aşa se pierd brusc şi fără cauză. Psihologul trebuie să ex­
plice legătura între ele, să înlăture zigzagurile subiective şi să restabilească ade­
vărata realitate sufletească.
Psihologul de astăzi, a şi ajuns la bune rezultate în această privinţă. T o a t ă
psihologia ştiinţifică este o dovadă că se pot complecta cu succes datele ime-
220 C. R ă d u l e s c u - M o t r u

diate ale conştiinţei. In această operă de complectare, psihologul se serveşte de

toate metodele de investigaţie permise omului de ştiinţă. E l face ipoteze pe care
apoi le verifică prin experiment, el utilizează abstracţiuni şi ficţiuni, aşa cum.
fac toţi oamenii de ştiinţă. Astfel matematicienii utilizează numerile imaginare
şi se servesc de metoda reducerii la absurd, fără să-şi pericliteze prin aceasta
câtuşi de puţin exactitatea calculelor. A se ţine în marginea datelor conştiinţei,
este pentru omul de ştiinţă o necesitate impusă de subiectivitatea lui, dar nu
impusă de raţionament. Prin raţionament el poate depăşi subiectivitatea. De
aceea psihologul ca om de ştiinţă nu este ţinut să-şi mărginească explicările la
datele subiective ale conştiinţei. E l poate să se sprijine pe realităţi sufleteşti ce
trec dincolo de hotarul conştiinţei.
A ş a au procedat psihologii din timpul din urmă, adoptând în explicările lor,
realitatea inconştientului şi a subconştientului, alături de aceea a conştien­
tului.
Să ne oprim asupra acestor termeni fiindcă ei au dat loc la multe discuţii.
C e este conştientul, rezultă de sine din înţelesul conştiinţei. E s t e conştient faptul
sufletesc, care este mijlocit direct de funcţiunea conştiinţei. Acest fapt întruneşte
nu numai caracterele vieţii sufleteşti în genere, dar şi caracterele pe cari i le
adaogă conştiinţa individuală. Este un fapt personal, legat de un anumit e j ,
este prezent într'o anumită subiectivitate internă, este înţeles direct din inten­
ţionalitatea lui, are anumite condiţii de succesiune şi intermitenţă, este legat de
un anumit moment de actualitate din viaţa unui individ. Inconştientul şi sub­
conştientul sunt mai greu de definit. Mai întâi în vorbirea obişnuită, şi chiar
în cea ştiinţifică, ei sunt adeseori cufundaţi. Se numeşte inconştient şi subcon­
ştient fără o precizare mai sigură orice fapt care nu este actual în conştiinţă.
Astfel atât amintirile cât şi dispoziţiunile memoriei organice ereditare, sunt de­
numite ca inconştient. Aceasta însă în mod impropriu, căci dintre ele numai
dispoziţiunile memoriei organice sunt inconştiente ; amintirile cari au fost odată
conştiente şi acum sunt sub pragul conştiinţei, sunt numai subconştiente. Incon­
ştientul n'a trecut şi nu trece niciodată prin conştiinţă ; prezenţa lui este indusă
de logica raţionamentului. Suntem constrânşi să-1 admitem, ori de câte ori voim
explicarea înlănluirei dintre faptele conştiinţei. El este substratul presupus că
există la baza vieţei noastre sufleteşti, fiindcă numai aşa această viaţă ne apare
continuă. Subconştientul este fostul conştient, care de câte ori revine la con­
ştiinţă îmbracă înfăţişarea obişnuită conştiinţei, inconştientul nu se arată în
conştiinţă, ci numai logica îl induce din efectele sale. Subconştientul este
conştiinţa întunecată, pe când inconştientul este mediul extern care determină
conştiinţa: dinamismul care târăşte conştiinţa. Aceasta este definiţia cea largă.
Psihologia are o definiţie mai restrânsă. Pentru ea inconştientul cuprinde numai
substratul din imediata apropiere a conştiinţei şi care nu formează obiectul unei
ştiinţe speciale. Astfel psihologia lasă la o parte determinările conştiinţei din
partea mediului cosmic, de care se ocupă biologia: tot aşa determinările din
partea mediului social, de cari se ocupă ştiinţele sociale ; ea se interesează întru
câtva de determinările morfologice ale sistemului nervos, cari formează şi obiectul
fiziologiei ; în schimb, cercetările sale se îndreaptă spre determinările proâuse
de : hereditate, tendinţe sistematizate, mişcări de adaptare, corelaţiuni dinamice,
atitudini, nivel personal, e t c , cari îşi au negreşit sediul în materia sistemului
nervos, dar al căror mecanism este prea puţin cunoscut de ştiinţa sistemului
nervos. Inconştientul psihologic consistă în determinismul static şi dinamic pe
care nu l-am avut şi nu,-l putem a v e a intuitiv în conştiinţă, dar pe care logica
ne constrânge să-1 admitem Ia baza conştiinţei, fiindcă altminteri n'am avea
explicarea mersului acesteia. C â t e v a exemple ne vor lămuri încă şi mai oine
deosebirea dintre inconştient şi subconştient. N e deşteptăm după un vis, pe
care ni-1 reamintim cu deamănuntul. Scenele pe cari le-am văzut în vis, fac
parte din inconştient ? Nu ; ele fac parte din subconştientul nostru. Aceste scene
le putem vedea şi în momente când nu suntem în somn. Este destul să fim
prinşi de friguri cu delir, pentru ca multe din ele să se repete. Alt exemplu::
înaintea noastră stă un alcoolic, care delirează. Vorbele pe cari el le spune, ie
înţelegem, şi până la un punct reconstituim şi scenele cari trec prin mintea lut.
T o a t e acestea constituesc subconştientul alcoolicului. Vine un medic şi ne ex­
plică determinările pe cari le produce substanţa alcoolului asupra sistemului ner­
vos, iar un psiholog ne explică schimbările pe cari le suferă atitudinea perso­
nalităţii degenerate prin alcool: aceştia atunci nu se mărginesc să ne arate sub­
conştientul, ei au trecut la inconştientul alcoolicului. Alt exemplu: Doi copii,
egal de inteligenţi, trec printr'o emoţiune puternică. A doua zi, ei istorisesc
faptul aproape în acelaş fel. Fiind inteligenţi, fiecare 1-a memorat şi-1 reproduce
clar. După câţiva ani, la unul comoţiunea a produs consecinţe şi la altul nu.
Unul suferă de o psihoză în care vechea comoţie are rolul unei obsesii, pe când
celălalt istoriseşte mai departe faptul ca şi mai înainte. Subconştientul la ambii
copii este cam acelaş, pe când inconştientul diferă. Aceste exemple se pot în­
mulţi. Din ele se vede că în psihologie este nevoie de a se rezerva inconştien­
tului un alt înţeles de cât acela pe care îl acordă vorbirea obişnuită şi care se
potriveşte de cele mai multe ori subconştientului. Amândouă, subconştientul şi
inconştientul, au rostul lor deosebit. Subconştientul serveşte pentru a complecta
descrierea, pe când inconştientul pentru a da explicarea originei conştientului.
Şi pentru a ilustra această diferenţă, recurgem la următoarea comparaţie. F a p ­
tele de conştiinţă, sunt ca vârfurile de stânci, cari stau izolate deasupra supra-
feţii mării, dar cari cercetate de aproape se găsesc prinse în şirul stâncilor as­
cunse sub apă. Stâncile cari se văd sunt conştientul, iar şirul celor cari nu se
văd sunt subconştientul. Cunoscând stâncile de sub apă, avem descrierea com­
plectă a celor de deasupra apei, dar nu şi explicarea originei lor. Explicarea
originei unora şi altora o dă stratificarea geologică produsă de treptata răcire
a scoarţei globului. întregind lumina actuală a conştiinţei cu tot ce a trecut
odată prin ea, avem numai descrierea conştiinţei; explicarea originei o avem
în dinamismul biologic, care leagă conştiinţa de întreaga viaţă a organismului,
în inconştient.

Lucrarea personală a elevului. — Elevul v a înlocui exemplul dat mai sus,

cu limbagiul, prin acela cu religia, şi v a ilustra astfel, sub o altă formă, exten­
siunea vieţii sufleteşti pe pământ dincolo de conştiinţa individuală. In această
lucrare el v a insista asupra absurdităţii, care ar rezulta pentru autoritatea re­
ligiei, dacă s'ar lua drept adevărată afirmarea că realitatea religiei se confundă
cu simţirea religioasă din conştiinţa individuală.

C. R A D U L E S C U - M O T R U
 R E C E N Z I I

E U G E N I U S P E R A N T I A , Tradiţia şi rolul ei social. Studiu de sociologie

biologică (1929, pag. 1 1 8 ) .
In cadrul unei amănunţite analize a condiţiilor şi naturii vieţii societăţii, au­
torul îşi plasează sugestiva sa concepţie despre o sociologie biologică. Această
concepţie, trebue s'o mărturisim, nu este -cu totul nouă, iar autorul rezumă sin­
tetic părerile altor sociologi la care adaugă comentarii-şi argumente, personale
şi sfârşind prin a apăra ideea societăţii ca organism.
Viaţa socială se poate mai fericit explica dacă se compară cu viaţa în ge­
nere; biologia, care explică viaţa animală, se poate aplica şi vieţii sociale şi cu
aceasta prindem mai lesne înţelegerea pentru structura şi sensul societăţii.
Viaţa are la bază dinamismul: biologiceşte, viaţa nu e la început decât o
creştere, o lărgire a unor cadre strâmte, o transformare care pleacă dela foarte
simplu la foarte complex, — pentru a fi apoi un element circulant şi pentru a
pieri, însfârşit. V i a ţ a socială n'ar fi, la rândul său, decât tot o expansiune, o
ascensiune şi procesul ei are puncte comune cu acel al vieţii animale, cu deo­
sebirea însă că viaţa socială nu poate fi redusă la o reciprocitate de raporturi
fiziologice între indivizi, numai; dinamismul este comun amândorura, însă din
dinamismul vieţii sociale ţâşnesc năvalnic valorile. Evoluţia vieţii sociale este
presărată cu aceste valori, care îi dau virulenţa şi-i augmentează dinamismul.
Şi, după cum în viaţa animală se observă o circulaţie de materie, tot astfel
în viaţa socială se înregistrează evoluţia, circulaţia şi dispariţia valorilor. Acest
schimb, această substituire de valori (după Chiapelli), caracterizează organis­
mul social şi această circulaţie dă viaţă societăţii: totul se reduce, astfel, la
ideea unui dinamism bazat pe un metabolism al valorilor — şi aceasta este
esenţa vieţii sociale — iar sociologia are rolul să studieze viaţa valorilor şi
ecourile acestora în conştiinţele indivizilor.
Metabolismul social este acela care ajută evoluţiei societăţii şi valorile, care
se întrepătrund trăind o continuă şi reciprocă simbioză, dau societăţii în anu­
mite momente istorice ale existenţii ei, o fizionomie nouă şi o structură adecuată
timpului; iar accelerarea metabolismului vieţii naţionale, provoacă mai repede
schimbările şi dă un ritm vioi vieţii societăţii.
Dar, pentruca atât viaţa socială cât şi cea biologică să poată evolua şi
valorile să circule cu folos, sunt necesare formele fixe, normele, e necesară o
osatură pe care să se reazeme şi dela care să poată pleca. F ă r ă un punct de
sprijin sigur, nu se poate nimic întreprinde. In viaţa socială, aceste forme fixe
care asigură în bună parte virulenţa şi dinamismul vieţii, sunt tot valori, sunt
.conţinuturi de conştiinţă care şi-au pierdut finalitatea şi forţa şi s'au osificat.
E l e formează tradiţia şi aceasta serveşte ca fundament tuturor reformelor şi
în stadiul închegărilor definitive şi în stadiul înfăptuirilor, căci o valoare nouă
poartă urmele valorii dispărute. Tradiţia ajută aşa dar evoluţiei vieţii societăţii
şi biologismul vieţii sociale se reazămă pe această tradiţie, aşa cum în viaţa
animală celulele moarte servesc drept fundament indispensabil celulelor vii. A
nega tradiţia înseamnă a distruge din temelii o societate şi a creea alte norme.
 Să nu se creadă însă că tradiţia împiedică evoluţia şi metabolismul ; căci
inteligenţa omenească pare că jonglează cu aceste conţinuturi de conştiinţă osi­
ficate şi le încheagă neîncetat în formule nouă, originale. A p a r e deci o valoare
nouă, care intră în circulaţie primenind oarecum atmosfera. Căci dacă ne-am măr­
gini numai la formule vechi, atunci s'ar ajunge la automatizare şi stereotipizare
din care conştiinţa este exclusă şi aceasta ar însemna senescenţă, moarte. Me­
tabolismul însă, atrage în vârtejul circulaţiei toate valorile nouă şi le sileşte la
desăvârşire, pentruca apoi creaţia de astăzi să devină tradiţia de mâine.
Rezumând, autorul ajunge la concluzia că ' societatea poate fi socotită un
organism şi crede ca foarte îndreptăţită „revenirea sociologiei către un biolo­
gism atenuat şi acomodat concepţiunilor actuale ale ştiinţei".
M. Nestor

D U M I T R U T H E O D O S I U , Aptitudinile şi selecţia elevilor din punct de

vedere şcolar şi profesional ( 1 0 4 pp. Socec 1 9 2 8 ) .
E s t e surprinzător că, încă de pe la mijlocul secolului trecut, Ioan Ghica a
afirmat la noi principiul selecţiei profesionale. Rândurile sale, în această privinţă
merită să fie însemnate aci: „Voim fiecare să avem profesiunea cea mai ono­
rată; dar cari sunt profesiunile onorabile şi înalte? Aici e chestiunea. Intr'un mod
absolut, profesiunile nu sunt rnai onorabile, mai înalte unele decât altele; într'un
mod relativ însă, putem zice că profesiunea cea mai onorabilă este, pentru fie­
care, aceea pe care suntem mai în stare a o îndeplini bine...". Criteriul e „gradul
de inteligenţă ce trebuie să aducem la exercitarea profesiunii... întinderea mij­
loacelor de cari dispunem ca să o îndeplinim bine şi cu demnitate". Sau, în chip
patetic: „ E s t e trist a vedea pe cel care fără voia lui Dumnezeu se suie acolo
unde nu-1 cheamă puterile sale intelectuale şi morale; nenorocitul nu-şi poate în­
deplini misiunea cu demnitate, se expune a fi de râs şi devine ruşinea naţiei şi
a familiei sale" (Convorbiri Economice în Opere Complete, voi. I. 13—15. Mi-
n e r v a ) . Aproprierea de Orient a creiat însă la noi un mediu moral dificil pentru
principiile profesionalismului. In esenţă nu e astăzi apreciabil altfel decât era pe
vremea lui Ghica. Sipiritul de privilegii, pe de o parte, lipsa de deprinderi pentru
munca ştiinţifică, pe de alta, care caracterizează Orientul, ne-au molipsit şi pe
noi. Totuş, se ivesc semne bune şi aici. Categoria intelectualilor ce-şi măresc
numărul şi cari nu se pot prevala de altă putere socială decât aceea a talentului
sau meritelor lăuntrice; necesitatea economică a instituţiilor şi întreprinderilor in­
dustriale, comerciale, de a avea un profit cât mai mare depe urma muncii angaja­
ţilor lor; ecoul practic firesc al activităţii unor oameni de ştiinţă ca psihologii,
pedagogii... fac să se creieze şi la noi un început de atmosferă pentru adevăratul
profesionalism. Iniţiativa domnilor C. Rădulescu-Motru şi Stavri Cunescu; univer­
sităţile, în special cea din Bucureşti şi Cluj; Institutul pedagogic român; Institutul
social român; Societatea profesorilor de pedagogie; Societatea industrială Reşiţa;
Societatea română de studii psihotehnice, întemeiată în ultimul timp, şi contribuţia
celor vreo sută de şcoli normale din ţară, ale căror preocupări în jurul aptitudi­
nilor şi profesionalismului sunt chiar în programul oficial... oferă o garanţie te­
meinică. Deocomdată însă organele cari pot fi cel mai efectiv întrebuinţate în
acest sens sunt, credem, şcolile normale cu şcolile lor de aplicaţie. Din lumea
acestora vine şi contribuţia d-lui D. Theodosiu despre aptitudinile şi selecţia
elevilor.
Autorul broşurii de faţă a adus servicii cauzei în chestiune încă de acum
câţiva ani, prin a sa foarte bine întocmită „Pedologie". Ultima lucrare se bazează
ne acest manual pedologie, care în ultimele ediţii, tinde să devină un tratat.
Ea, a făcut mai întâi obiectul unor comunicări în ciclul de conferinţe al Casei
Şcoalelor şi la Societatea profesorilor de pedagogie, pentru a cărui întemeiere d.
Theodosiu a luptat.
După câteva consideraţii cu caracter istoric şi social referitoare la proble­
ma aptitudinilor, se arată ce sunt acestea şi mijloacele de a fi cunoscute şi valo-
rificate. „Orice însuşire fizică sau sufletească poate fi aptitudine în raport cu
anumită ocupaţie". Aptitudinile sunt simple (vedere bună, miros bun, e t c ) ,
sau complexe constând din combinaţii de aptitudini simple, însă cu o specifici­
tate a cărei natură nu se cunaşte încă. Aptitudinile nu sunt niciodată unice. E l e
nu se exclud şi sunt foarte mult influenţate de înclinarea la muncă a individului.
Intâiu apare aptitudinea muzicală, apoi cea matematică, apoi aptitudinea literară,
artistică şi. la urmă cea ştiinţifică. Fiecare aptitudine are anotimpul ei vital. Apti­
tudinile se pot studia cantitativ sau vertical, stabilindu-se clasificări (normali, su-
pranormali...) şi calitativ sau orizontal, stabilindu-se sensul diferenţierii (tipuri...).
Mijloacele de a se studia aptitudinile sunt observaţia directă şi examenul. Cea
dintâi a dus, în cele din urmă, la fişa individuală, cel de-al doilea la metoda
testelor (probe scurte fără instrumente). Autorul arată felurile de teste şi contri­
buţiile lui Catell, Binet-Simon, Stern, Bobertag, Minkus, Descoeudres, Decroly,
Meumann, Ebbinghaus, Lipmann, Rossolimo, Claparede, Termann, Foucault. Pen­
tru a se avea un rezultat cât mai sigur, trebuie sâ se întrebuinţeze atât observaţia
directă cât şi testele. Astăzi trebuie să se pună mai multă bază pe fişa indivi­
duală, însă nimic nu se opune ca în viitor testele să capete rangul de metodă
majoră. Intr'un capitol aparte, se arată apoi ceeace s a realizat până acum pentru
a se organiza un învăţământ, care să ţină cât mai mult seama de fiinţa şi va­
lorificarea aptitudinilor şi pentru a se da orientarea profesională. Foarte inte­
resante, în acest sens, sunt experienţele făcute de autorul însuş la şcoala sa de
aplicaţie, de cari vorbeşte pe larg. Partea finală a lucrării face o serie de pro­
puneri practice, ce se încheie cu o caldă pledoarie pentru şcoala de aplicaţie :
de autonomia şi buna funcţionare a acesteia depinde înainte de toate progresul
şcoalei primare la noi. O sumă de anexe referitoare la observarea individuali­
tăţii şcolarului, Ia modele de teste, e t c , complectează lucrarea, care vizează să
aibă mai ales o utilitate imediată.

D. Theodosiu a căutat să facă o lucrare de propagandă ştiinţifică. Selec­

tând materialul, redându-1 precis, înviorându-1 cu o convingere bine întemeiată
şi cu experimentări personale şi potrivind proporţiile expunerii cu necesitatea
unor pagini de propagandă, a reuşit în intenţia avută. Lucrarea sa e totodată
o introducere succintă în domeniul psihologiei şi pedagogiei aptitudinilor şi o
captare a atenţiei cititorului pentru acest fel de lucruri. Profesionalismul a de­
venit azi o problemă, pe care nu numai oamenii de şcoală, ci oricine râvneşte
la o cultură generală trebuie să o cunoască în sensurile ei. Pentru unii şi pentru
alţii broşura d-lui Theodosiu e o călăuză sveltă, informând complect, într'o
primă ochire, asupra chestiunii.
Vasile Băncilă

PETRE SERGESCU, Gândirea matematică (Inst. de arte grafice

„Ardealul", Cluj, 1 9 2 8 ) .
D. Petre Sergescu, profesor la Universitatea din Cluj, ne-a
dat în cartea sa, de un format mic, în 192 de pagini, ceva din suflul şi
preocupările gândirei matematice contimporane. De altfel, •— scopul acestei
cărţi nici nu este altul decât „să atragă atenţiunea marelui public asupra frumu-
seţei ştiinţei matematice, atât de nedreptăţită în judecata celor mulţi, şi asupra
însemnătăţei e i ; e un suflet, o gândire,' a matematicei, care poate fi întrevăzut
şi altfel decât prin calcule" (pag. I V ) . Din chiar primul capitol asupra evo­
luţiei gândirei matematice, vedem aceasta. Ni se precizează aci, că matematica
trebue asemuită cu o fiinţă vieţuitoare; c ă după P . Boutroux, epocile prin cari
a trecut gândirea matematică sunt trei: In prima, antică, matematica corespun­
dea idealului de perfecţiune al lumei greceşti ; de aceia matematica e statică
şi consideră ca linii perfecte, cercul şi linia dreaptă; iar algebra nu are nici un
rol, de oarece ea nu corespunde caracterului contemplativ şi static al matema­
ticei greceşti. In a doua epocă, a renaşterei, matematica e dinamica, — algebra
capătă un rol preponderent, elemente noui îmbogăţesc domeniul matematicei,
de pildă: noţiunea de „infinit mic"; pentru matematica acestei epoci, infinitul
 nu e o mărire fixă, ci e o calitate „de a fi mai mare decât orice mărime dată,
oricât de mare a r fi ea" (pag. 1 9 ) ; şi metoda »e schimbă, cea contemplativă
fiind înlocuită cu una constructivă, iar graţie lui Leibniz şi Newton, metoda
algebrică s a extins şi asupra studiului câtimelor infinit mici; mecanica ia-şi
ea forma matematică. A treia epocă, modernă, introduce în matematică studiul
funcţiunilor, creiază o geometrie neeuclidiană, iar studiul fizicei matematice,' ia
un loc precumpănitor.
Această evoluţie vădeşte fără. îndoială că în matematică invenţia joacă
un rol însemnat şi că şi matematicianului trebue să-i vie în ajutor inspiraţia.
D. Sergescu găseşte chiar o înrudire între creaţia artistică şi cea matematică.
Care e acum obiectul matematicei ? Răspunsul este acesta : „Matematica
are ca obiect de studiu făpturile abstracte care formează substratul comun al
întregei firi, şi deci, al întregei ştiinţe" (pag. 51, cap. III). Aceste făpturi ale
matematicei sunt următoarele trei noţiuni: mărimea, forma şi funcţiunea (pag.
5 7 ) . Considerăm că aceste noţiuni sunt substratul comun al întregei firi, fiindcă
orice corp de pildă, are mărime şi formă, iar orice fenomen, considerat c a efect,
are o cauză pentru care se produce; există aşa dar un principiu de înlănţuire
cauzală între fenomene, principiu care deşi e o noţiune abstractă „formează
substratul tuturor relaţiunilor care se pot închipui între elementele din lume"
(pag. 5 5 ) . Ori, ne soune d. Sergescu, avem aci o noţiune „dela care pleacă
toate cercetările de matematică modernă, e făpcura numită funcţiune. O func­
ţiune în matematică însemnează „o elgătură între una sau mai multe cauze,
şi un efect" (pag. 5 6 ) . Funcţiunea este tot una cu legea cauzală. In matematică
ea se exprimă astfel: Y — f ( x ) , în care y este efectul, f arată dependenţa,
iar x este cauza.
Cap. IV, privitor la „metodele gândirei matematice", are şi o valoare
filosofică specială. In primul rând ni se aminteşte că după Goblot deducţiunile
matematice „reprezintă mai cu seamă relaţiuni de consecvenţă şi nu de impli­
care, c a silogismele" (pag. 9 1 ) , că matematica crează tipare generale de gân­
dire ; şi în fine, că mulţi filosofi cred în posibilitatea constituirei unei temelii
solide pe fundamente matematice, pentru construcţia unei teorii matematice a
cunoaşterei (pag. 9 3 ) . Pentru lămurirea apoi a obiectului acestui capitol şi pro­
babil pentru a ni se arăta caracterul dinamic al matematicei moderne, ni se
vorbeşte destul de desvoltat despre metoda aproximaţiilor succesive, folosită în
matematică şi a raţionamentului -prin recurenţă (sau inducţia complectă); despre
metoda diferenţială (dinamică, teoria funcţiunilor); a generalizărei (algebra),
a analogiei (serveşte mult în creaţia matematică); a enumărărei complecte (cer­
cetarea tuturor cazurilor în vederea soluţiunei unei probleme); a reducerei la
absurd ; metoda experimentală (regulele divizibilităţei au fost obţinute pe acea­
stă c a l e ) .
D. P. Sergescu ne precizează în capitolul următor, care este „domeniul
matematicei" şi ne mai arată că în afară de ramurile matematicei pure, — ma­
tematica mai este aplicată în astronomie, mecanică, fizică şi chiar în chimie şi
biologie.
D. P. Sergescu găseşte cauza pentru care ştiinţele au căutat să îmbrace
forma matematică, în faptul că deducţia matematică este aceia „care cere cea
mai puţină sforţare în aflarea consecinţelor" (Pag. 153, cap. gândirea mate­
matică şi ştiinţa). L a aceasta, d-sa mai adaugă adevărul c ă ştiinţele, fără a de­
veni matematice, având însă nevoie de o gândire care să le dea posibilitatea
de a sistematiza rezultatele ce le obţin, folosesc metoda matematică. Dealtfel,
această sistematizare duce la posibilitatea descoperirei de adevăruri noui (ta­
bloul lui Mendeleieff). Pentru a ni se învedera apoi şi mai mult adevărul de
altfel empiric constatat, al legăturei dintre matematică şi ştiinţă, ni se aminteşte
şi de aceste cuvinte ale lui K a n t : „ O ştiinţă, — nu e ştiinţă decât întrucât con­
ţine gândire matematică" (pag. 1 6 8 ) . Aceasta ne-ar duce la încheierea că ma-
matlca, deşi disciplină abstractă prin „făpturile" pe cari le studiază/mijloceşte
descoperirile ştiinţifice, şi prin aceasta rămâne strâns legată de viaţă. Prin
 principiul celei mai mici sforţări (aplicat la calculul variaţiilor) şi acela al frec­
venţei (aplicat la calculul probabilităţilor) noi urmărim în viaţa noastră su­
gestiile matematicei şi în felul acesta se stabileşte legătura dintre matematică şi
realitate, între matematică şi viaţă (la cumpărături, întocmiri de bugete, fixarea
preţurilor, e t c , p a g . 1 7 3 ) . Invenţiunile industriale n'ar fi nici ele posibile fără
calculul matematic. In fine, matematica crează în noi spiritul ştiinţific, ne deprinde
cu preciziunea, rigurozitatea, iar prin architectonica şi armonia demonstraţiilor
ei, ne. deprinde cu eleganţa, cu frumosul (pag. 1 8 7 ) .
Trecem peste celelalte consideraţii cari sunt în afară de cadrul strict
al problemei raportului dintre matematică şi viaţă, aşa cum am trecut şi peste
altele de acelaş fel, din alte capitole, — şi rămânem aci, fiindcă aci într'adevăr
ne convingem că mica lucrare a d-lui P. Sergescu, bogată în idei şi- având un
fel propriu de a sistematiza adevărurile, nu e lipsită de comunicativitate şi
-eleganţă. Aşa dar nu numai că nu e lipsită de valoare ştiinţifică, dar mai are
şi una estetică. Iar acest frumos al cărţei d-sale, nu e întotdeauna logic, ci este
şi de altă natură. De aceiaş natură, uneori, cu esteticul din cartea : „Systema-
rische Axiomatick der euclidischen Geometrie", a lui M. Geiger de pildă.
I. Brucăr

I. N I S I P E A N U , Voluntarismul în lumina ştiinţei actuale (Tip. „Vii­

torul Vâlcei", R . - V â l c e a ) .
Lucrarea didactică a d-lui I. Nisipeanu, porneşte dela ideia
primatului voinţei în viaţa sufletească. Voinţa este „luată într'un înţeles
larg, nu în înţeles de voinţă conştientă, deliberativă, ci în acela de pornire
către viaţă şi mişcare, în sensul de mănunchiu de trebuinţe şi tendinţe, de ape-
tiţiuni ; în acest sens larg voinţa cuprinde în sine toată sfera instinctelor şi
toată sfera afectivă, care derivă şi ea din exerciţiul instinctelor ; în acest sens
l u a cuvântul „voinţă" Schopenhauer, sub influenţa cugetărei Sf. Augustin"
(pag. 3 ) .
După d. I. Nisipeanu, voluntarismul, teorie care afirmă primatul voinţei
în sens schopenhauerian, — s a alimentat din două grupe de ştiinţe, una a
ştiinţelor biologice şi cealaltă a ştiinţelor sociologice. Prima grupă a reuşit
„să ne arate însemnătatea covârşitoare a instinctului — care e o voinţă incon­
ştientă, în adaptare la mediu" (pag. 4 ) . Cea de a doua, urmărind ecourile vieţei
colective în conştiinţele individuale, a ajuns la concluzia că „viaţa individuală
c a şi cea socială, e guvernată mai mult de impulsiuni, instincte, tendinţe sub- şi
inconştiente, pasiuni mai clare sau mai obscure, de credinţe profund afective,
decât de raţionament, de inteligenţă" (pag. 5 ) . D a r cu atât mai mult, afirmă
d. Nisipeanu, sunt „sub dependinţa vieţei sociale sentimentele superioare şi a c ­
tele complicate de voinţă raţională, — care sunt acte de adaptare la mediul
social" (Pag. 5 ) .
Mai departe ni se arată, sub influenţa filosofiei lui Auguste Comte,
că gândirea voluntaristă se manifestă, în istoria spiritului uman, sub următoarele
forme : a antropomorfismului primitiv, (el face şi acum substanţa şi puterea re­
ligiei) ; a transccndentalismului metafizic (care se foloseşte de explicarea lumei
şi a întregei ei fenomenalităţi de anumite puteri psihice, pe cari le proectează
din propria conştientă în afară, făcându-le forţe creatoare ale întregei realităţi);
şi, în fine, a scientismului (care se mai poate numi psihologic, fără însă să ne
gândim că în această fază gândirea s a desbrăcat de ideile metafizice, pag. 7 ) .
Consecvent acestei puneri de problemă, d. I. Nisipeanu studiază apoi în
amănunt formele mentalităţei voluntariste, trecând'o prin cele trei stări amintite
mai sus, — oprindu-se foarte mult asupra chestiunei voluntarismului metafizic
în istoria filosofiei, şi sfârşind cu ideea voluntarismului ştiinţific în psihologia
de azi. E r a dela sine înţeles că în prezentarea, în acest fel, a problemei volun­
tarismului, — autorul să se oprească asupra filosofiilor lui Schopenhauer,
Auguste Comte, W . W u n d t , Friedrich Paulsen, T h . Ribot, şi alţii; iar în
ultima parte să se oprească asupra datelor psihologiei nu numai în legătură
cu cercetările bio-chimice în domeniul secreţiunilor interné, dar şi asupra
celor • referitoare la mişcările şi funcţiunile conştiinţei (aci trei capitole; unul
asupra mişcării şi funcţiunilor intelectuale; al doilea asupra mişcării în stările
afective; al treilea cu privire la rclul mişcărilor în desvoltarea copilăriei).
Cartea sfârşeşte, cu un capitol asupra rădăcinei biologice a voinţei. Se
încearcă răsturnarea teoriei intelectualiste a reductibilităţei stărilor de conştiinţă
Ia reprezentări, prin considerarea că funcţiunile psihice sunt simultane în con­
ştiinţă şi că rădăcina lor comună „e mişcarea, voinţa de viaţă, pornirea biolo­
gică a perseverărei în existenţă". Din această pornire spontană, esenţială vieţei,
încheie d. I. , Nisipeanu, „derivă actele de adaptare la mediu, întâi reflexe,
spontane şi instinctive, şi paralel cu ele, plăcerile şi durerile ca indicii şi semne
de adaptare sau neadaptare şi în acelaş timp, sensaţiile, percepţiile, reprezentă­
rile, judecăţile de valoare sau nevaloare a actelor făcute pentru adaptare, ca
motiv de continuare sau întrerupere a felului de acţiune, de adaptare încercat
mai întâiu şi. ca făclii de orientare pentru acţiunea de adaptare" (pag. 1 8 1 ) .
Ceiace nu e tocmai clar afirmat.
D. I. Nisipeanu ne arată, că în alt volum, va studia influenţele volunta­
rismului în estetică, etică, economie politică şi pedagogie. Atunci vom vedea
că din voluntarism, — spune d-sa — „se pot trage concluzii idealiste — spiri­
tualiste in toate domeniile gândirei" (pag. 1 8 2 ) . Nu e însă de pe-acum teamă
de aceste concluzii sprijinite oarecum pe o concepţie pan-voluntaristâ.
I. Brucăr

G. V L A D E S C O - R A C O A S S A , L a Sociologie en Roumanie, 1929 (Extrait

de la Revue Internationale de Sociologie, Janvier-i évrier, 1 9 2 9 ) .
E desigur unul din fenomenele cele mai îmbucurătoare faptul că cercetă­
torii români au început în tot mai largă măsură să colaboreze la marile reviste
streine. Ţ a r a noastră are să tragă numai foloase de pe urma acestei colaborări ştiin­
ţifice — şi foloase din cele mai trainice. Studiul d-lui Vlădescu-Răcoassa asupra
sociologiei îomâneşti, pe care Revue Internationale de Sociologie 1-a pus în frunte,
dă o icoană exactă a sociologiei noastre. El se împarte în două capitole: în
primul, d-sa face o expunere istorică a operelor sociologice cât şi a celor care,
fără să fie deadreptul sociologice, cuprind totuşi incursiuni sociologice sau ating
anumite probleme sociale — începând cu Istoria critică universală a lui Ioan He-
liade-Rădulescu şi aducând expunerea până la cele mai recente lucrări româneşti
de sociologie. In al doilea capitol d-sa se ocupă cu instituţiile şi periodicele ro­
mâneşti în care se desbat probleme sociale. întreaga expunere este aşa de clară,
încât orice strein îşi poate uşor forma o idee de cceacc înseamnă cercetările ro­
mâneşti de sociologie şi cât de fructuoase sunt ele. Nu putem cu acest prilej să
nu dăm expresie dorinţei de a vedea astfel de expuneri apărând în reviste streine
şi asupra celorlalte domenii filosofice, care au marele folcs că fac cunoscută
peste hotare munca ştiinţifică românească şi dovedesc în chipul acesta streinătăţii
că şi în ţară la noi se lucrează temeinic şi sistematic.
N. B .

F É L I C I E N C H A L L A Y E , — Bergson, ( E d . Librairie Mellotée, Paris

1929, 2 8 0 p a g ) .
D:n tot ce s'a scris asupra filosofici lui Bergson, lucrarea lui Challaye se
desprinde ca o vădită încercare de a populariza bergsonismul ; nu este propriu
zis o expunere critică, ci o redare conştiincioasă şi sistematică a concepţiilor fi­
losofului francez. Autorul, uzând de un stil cât se poate de clar, începe prin
a preciza obiectul filosofici bergsoniene, căutând să-1 reabiliteze pe filosof în
faţa acuzaţiei că ar fi un adversar al ştiinţei.
Filosofia nu poate fi nicidecum o sinteză a rezultatelor obţinute de ştiinţele
particulare ; ea începe acolo unde ştiinţa încetează. Rohil filosofului este să ducă
mai departe descoperirile savanţilor oameni de ştiinţă, fără însă să generalizeze
san să sistematizeze adevărurile descoperite de el şi fără să se limiteze la utili­
zarea metodelor pe cari ei le întrebuinţează. Bergson, abordând o, problemă de
metafisică, caută să o facă să coincidă cu una din problemele psihologiei, stu­
diul vieţii interioare, pe care apoi, printr'o reflexiune aprofundată, se sileşte să o
rezolve; de aceia, pentru el, filosofia trebue să fie, înainte de toate, „o psi­
hologie care se continuă în metafisică". Astfel, el consideră filosofia ca o r e ­
întoarcere conştientă la datele experienţei interne şi, uneori, la câteva conclu-
ziuni ale simţului comun: „esenţa filosofiei este spiritul de simplicitate".
Individul, mai mult prin percepţia internă, profundă, decât prin cunoaşterea
din afară, este sigur că el există; şi această existenţă de care el este sigur şi
pe care o cunoaşte mai bine, o percepe ca fiind a sa proprie. Prin această cu­
noaştere a vieţii interne, el îşi dă seama că se află într'o continuă schimbare,
fiecare din stările lui afective, cari ar părea stabile, modificându-se continuu./
Stările afective nu pot fi considerate ca fiind produse distincte ale fiinţei noastre,
ci ele se continuă unele în altele, se întrepătrund. Viaţa interioară este fluidă,
în continuă devenire, însă din imposibilitatea de a distinge o stare de alta,
de a stabili un început şi un sfârşit fiecărei stări, trebue să convenim că viaţa
interioară presupune o pronunţată continuitate. Bergson exprimă schimbarea şi
continuitatea vieţii noastre interioare zicând că „eul" nostru durează. Această
durată este un curent, un fluviu, un flux ; o „curgere fără sfârşit", o „continui­
tate de curgere". .Durata este stofa din care e făcută fiinţa noastră. Dar, în
afară de corpul nostru care durează, observaţia ne spune că şi obiectele din
afară de noi au o durată; în primul rând cele care se ating de corpul nostru,
durează odată cu noi şi raţiunea ne spune că nu putem limita durata numai la
obiectele venind în directă atingere cu noi, astfel că, puţin câte puţin, întindem
durata la întregul univers care se prezintă conştiinţei noastre ca un singur tot.
Putem afirma deci că „universul durează" şi ajungem astfel la concluzia că du­
rata este substratul întregei realităţi, ea este fondul eului nostru şi însăşi sub­
stanţa lucrurilor. Astfel trebue să ne obişnuim să vedem toate lucrurile nu sub
aspectul eternităţii, „sub specie aeternitatis", ci sub aspectul duratei, „sub specie
durationis". Filosofia nu este numai o întoarcere a spiritului către el însuşi ;
ea este aprofundarea deventrei în general. Din acestea se degajă obiectul filo­
sofiei bergsoniene, durata.
-Inteligenţa acţionează numai asupra materiei brute, solide şi neorganizate,
iar tocmai ceeace este fluid, ceeace e propriu zis vital în realitate nu va putea
fi prins de inteligenţă. E a nu-şi poate reprezenta .clar decât ceeace se prezintă
imobil şi discontinuu şi de aceia ea nu poate înţelege mobilitatea şi continui­
tatea. Inteligenţa însă poate să se îndrepteze asupra ei însăşi, să pătrundă în
interiorul propriei ei activităţi, să se perceapă ca o creatoare de idei ; ea vrea
să aibă oarecari idei despre obiecte, chiar despre acelea cari n'au nici un ra­
port direct cu realitatea, vrea să îmbrăţişeze nu numai materia brută, ci însăşi
viaţa şi gândirea. Realitatea adevărată este devenirea, schimbarea indivizibilă
şi substanţială. E a este progres. Lucrurile sunt priviri imobile pe cari inteligenţa
le aruncă asupra progresului. Această realitate, pentru Bergson, nu poate fi
pătrunsă decât prin procedeul intuiţiei, însă nu intuiţia în sensul kantian
de facultate de percepere a realităţii în afară de simţuri şi de conştiinţă, şi nici
în sensul" de' stare pur sensitivă, sentimentală sau pasională, ci intuiţia în înţe-
. leşul de act intelectual în sensul larg al cuvântului ; acesta este actul unei inte­
ligenţe care-şi interverteşte direcţiunea sa naturală şi devine un act al "gândirii,
un act al unei gândiri care împrăştie. înţelegerea pură. Se poate defini intuiţia
bergsoniană printr'un fel de simpatie intelectuală prin care ne transportăm in
(interiorul unui obiect pentru a ne identifica cu ceeace el are unic, în consecinţă,
inexprimabil. Această intuiţie este un instinct devenit însă desinteresat, ea se
introduce în însuşi interiorul vieţii, viaţă pe care inteligenţa propriu zisă n'ar
ajunge să o cunoască. Filosofia lui Bergson, filosofia duratei, este în acelaş timp
o filosofie a intuiţiei, un intuiţionism, având la bază' această cunoaştere a - reali-
 taţii prin intuiţia reflectată de inteligenţă, intuite care este ,,în S e c a r e sistem
ceeace valorează mai mult decât sistemul". \
Trecând la aplicaţiile metodei bergsoniene, autorul expune atitudinea pe
care filosoful o a r e faţă de problema libertăţii, comună atât metafisicei cât şi
psihologiei. Căutând rezolvarea acestei probleme, Bergson se declară adversar
al celor cari găsesc rezolvarea în aplicarea concepţiilor determiniştilor sau ale
asociaţioniştilor. E l stabileşte existenţa reală a libertăţii ca fiind concepută de
conştiinţă ca un fapt. Fiecare din noi se simte liber, are sentimentul imediat al
liberei sale spontaneităţi; orice moment nou din viaţa noastră concentrează în
unitatea sa. indivizibilă tot ceeace a fost deja perceput, conţinând, în plus, ceeace
prezentul îi adaogă: „un moment original al unei nu mai puţin originaie
istorii". Acţiunea se desprinde din antecedente printr'o evoluţie particulară; în­
totdeauna se găsesc în acţiune antecedentele cari o explică şi acţiunea totuşi
adaogă ceva nou, fiind mereu în progres faţă de ea însăşi. Actul liber la om
fiinţă raţională, se prezintă ca o sinteză de idei, iar evoluţia care o conduce,
0 evoluţie raţională. C u cât seria dinamică în care se adaogă v a tinde să se
identifice cu eul fundamental, cu atât actul v a fi mai liber ; decizia liberă emană
dela întreg sufletul.
Studiind problema memoriei de care implicit se leagă aceia a visului şi a
efortului intelectual, Bergson o rezolvă în cadrul unei psihologii prelungită în
metafisică. Studiul psihologic al problemei memoriei îl face să ajungă la con­
cluzia că ea nu poate fi socotită ca o funcţiune a creerului, este independentă
de materie, aceasta neavând decât rolul de a o orienta către real, de a o lega
de prezent. In mod mecanic, aproape, teoriei memoriei i se adaogă explicaţia
visului precum şi a efortului intelectual şi astfel el ajunge să-şi pună problema
raportului dintre suflet şi corp.
Corpul, prin faptul că e totdeauna orientat către acţiune, are ca funcţiune li­
mitarea spiritului în vederea acestei acţiuni ; este numai un instrument de selec-
ţiune. Materia situată în spaţiu nu este altceva decât prezentul care se naşte
continuu. Corpul este materie; prezentul nostru este materialitatea existenţii
noastre. Sufletul însă este durată ; el se afirmă ca o prelungire-a trecutului în
prezent: este un progres, o evoluţie. Sufletul se adaugă materiei pentru a acţiona
în prezent, se uneşte cu ea, însă rămâne perfect distinct de materie. Corpul nostru,
împreună cu tot ceeace îl înconjoară, este „ultimul plan al memoriei noastre,
imaginea extremă, punctul mobil pe care trecutul nostru îl aruncă în viitor".
Astfel distincţia între suflet şi corp nu trebue să se stabilească în funcţie de
spaţiu , ci de timp.
In capitolul în care studiază problema materiei, autorul expune concepţiile
lui Bergson,. menţinute în cadrul aceleiaşi idei că distincţia între obiect şi subiect
trebue stabilită în funcţie de timp nu de spaţiu, şi redă definiţia materiei şi per­
cepţiei materiei ; „materia este totalitatea imaginilor, iar percepţia materiei constă
în aceleaşi imagini raportate la acţiunea posibilă a unei alte imagini determinate,
corpul nostru". .
Viaţa, în cadrul concepţiei bergsoniene, ne apare ca o imensitate de virtua­
lităţi, de tendinţi acţionând asupra, materiei brute. Actul considerat de Bergson
esenţial, este propagarea vieţii, acest curent care trece dela un germen la altul
prin intermediul unui organism desvoltat, acest elan vital. al vieţii, care face
ca viaţa, tendinţa de a acţiona asupra materiei brute, să fie transmisă. Viaţa
se prezintă ca un efort continuu de a grefa pe necesităţile forţelor fizice, cel
mai mare număr de indeterminaţiuni, întrucât animalul conştient alege sau tinde
să aleagă, fiind astfel p a r c ă , înconjurat de o zonă de indeterminaţiuni.
Teoria bergsoniană- asupra materiei şi vieţii conduce la afirmarea unui Dum­
nezeu. Acest Dumnezeu însă, nu poate fi Dumnezeul clasic al teologilor; in
primul rând nu noate fi neschimbător, întrucât tot ceeace există durează. D a c ă
1 am admite ca un „Infinit de eternităţi abstracte", nu am putea înţelege „pentru
ce nu rămâne închis îh cl' însuşi şi cum se face că el lasă .să coexiste cu el şi
lucrurile". Este foarte greu să atribui lui Dumnezeu conştiinţa care „ragsure
l'écart entre la représentation et l'action", „eclaire le'vivant "sur son déficit" şi
iarăşi nu putem acorda lui Dumnezeu inteligenţa care este un instrument folo­
sitor numai în lupta pentru viaţă şi un mijloc de a înrâuri asupra materiei. Prin
negarea ideei de neant, pe care Bergson o consideră o „pseudo-idee" ridicând
probleme pe cari el le numeşte „pseudo-probleme", el caută să arate că această
idee de Dumnezeu care din nimic poate crea totul, vine de acolo că noi sun­
tem obişnuiţi să transportăm în domeniul speculaţiei un procedeu făcut pentru
domeniul practic. Pentru un spirit care se află în cadrul experienţei, nu poate
fi posibilă negaţia, neantul. Pentru acelaş motiv, Dumnezeu nu poate fi socotit
un Demiurg punând ordine într'un haos desordonat, întrucât şi ideia de desor­
dine este o „pseudo-ideie" legată de viaţa practică şi nu poate fi aplicată în
domeniul speculaţiei. Deasemenea nu-1 putem considera pe Dumnezeu ca o P r o ­
videnţă înfăptuind totul după un plan preconceput. Pentru Bergson, Dumnezeu
este un „Principiu de creaţie", este viaţă necurmată, acţiune, libertate. Abso­
lutul se găseşte foarte aproape de noi, dacă nu chiar în noi, şi de aceia nu trebue:
să lăsăm neantul să se interpună între noi şi el. Astfel Absolutul trăind odată
cu noi, îşi pierde calitatea de neschimbător şi durează.
In general, lucrarea lui Challaye, care prin claritatea stilului devine foarte
atrăgătoare, este o expunere exactă a teoriilor lui Bergson. Siguranţa cu care
el intră în studiul fiecărei probleme, dovedeşte că a reuşit să-şi asimileze întru
totul subtilitatea gândirii bergsoniene, ajungând astfel să ne dea o lucrare valo­
roasă şi care poate servi aceluia care vrea să studieze operile lui Bergson.
George Bontilă

A N D R É C R E S S O N , Les Courants de la pensée philosophique française.

(2 vol. Paris, A. Colin, 1927, p. 210 + 2 1 2 ) .
Trecerea în revistă a cugetării filosofice a unei naţiuni, spre a vedea
ceiace ea prezintă mai original şi superior în decursul existenţii ei de-alungul
veacurilor, este un prilej din cele mai fericite nu numai de a verifica atâtea din
afirmaţiile, axiomele şi adevărurile ce alcătuesc patrimoniul ştiinţei şi cunoştinţei
omeneşti, dar şi de a pătrunde tot mai mult şi de a explica suporturile profunde
şi raţiunea de a fi a stării de conştiinţă ce caracterizează însăşi vremea noastră.
Căci, după cum remarcă aşa de just Léon Brunschvicg, dacă „rezultatele posi­
tive ale ştiinţei se desenează în trăsături destul de nete şi destul de precise
pentru a îngădui constituirea obiectivă a istoriei,... în domeniul moral sau
religios ideile trecutului lucrează cu totul altfel: nu numai că instituţiile peda­
gogice şi constrângerile sociale le comunică o forţă de inerţie care-ar fi greu de
exagerat, dar şi felul în care aceste idei au fost înfrânte sau alterate de-alungul
secolilor, pentru serviciul cutărei cauze politice sau cutărei interes religios, nu-i de
loc indiferent eficacităţii lor; ba se poate spune chiar că el a devenit parte in­
1
tegrantă a eficacităţii lor" ) .
Pentru activitatea filosofică franceză, care a luat dela războiu încoace, şi
mai ales din cauza războiului, o desvoltare nouă şi din cele mai înfloritoare, a-
ceastă examinare critică a trecutului apare nu numai ca o necesitate pentru for­
ţele de creaţie ale spiritului francez însuşi, ba chiar ceva mai mult, ca o justi­
ficare şi ca o iluminare orientatoare a lui în acelaşi timp.
Ceiace ne dă d. Cresson, a cărui activitate în câmpul filosofici ni este
destul de cunoscută, atât din lucrările sale mai vechi asupra „Moralei lui Kant",
„Moralei raţiunei teoretice", „Bazelor filosofici naturaliste", „Crizei gândirei fi­
losofice", cât şi din studiile mai nouă privitoare la „Inverificabil" (1920) şi
„Poziţia actuală a problemelor filosofice" ( 1 9 2 4 ) , — ceiace d. Cresson ne dă in
„Curentele gândirei filosofice franceze" este mai mult decât o simplă şi conştiin­
cioasă expunere a sistemelor filosofice ale acestei naţiuni, expunere indispensa-

1) Le progrès de la conciénee dane la philosophie occidentale, 2 voi. Paris,

Alean, 1927. Vol. I, Introduction, pag. X X — X X I . '
bilă în primul rând pentru iniţiarea celor ce vor, să se dedice unei profesiuni ca
cea didactică, ale cărei nevoi vrea să le aibă în vedere şi mica colecţie de vul­
garizare Colin. E a este totdeodată şi o contribuţie din cele mai valoroase, mai
sugestive şi mai originale pentru înţelegerea şi lămurirea a o sumă de probleme
fundamentale ale gândirei contemporane.
In ceiace priveşte calităţile formale ale lucrării, scuza ce caută s'o aducă
autorul în prefaţa primului volum, devine cea mai adecuată şi mai obiectivă
caracterizare a ei: „Am vrut această carte clară şi am descotorosit-o de aceia de
orice aport greoiu de erudiţie şi discuţie critică. Am vrut-o accesibilă tuturor şi
am evitat pentru aceasta, pe cât am putut mai mult, terminologia rebarbativă
care îndepărtează atâtea spirite dela lectura tratatelor filosofice. A m vrut-o vie
şi de aceia am lăsat pe cât cu putinţă cuvântul autorilor înşişi şi am respectat
expresia pitorească a ideilor lor fundamentale".
In deosebire de cunoscutele lucrări în aceiaşi materie ale lui Delbos, P a -
rodi, Brehier şi Benrubi, ca să nu pomenim decât pe cele mai de seamă şi mai
recente, întreprinderea d-lui Cresson ni apare ca un încântător preludiu a ceiace
noi am numi o încercare de sociologie a spiritului, sau, ceiace ar fi poate mai
adecuat punctului de vedere al autorului, o încercare de istorie a filosofiei c a
sociologie a spiritului.
O expunere analitică cât de sumară ne va arăta c u . c â t ă înţelegere şi stă-
pân're d. Cresson urmăreşte desvoltarea gândirei franceze în raport cu fazele de
evoluţie ale poporului francez, evident în liniile sale cele mai generale şi fără
a fi preocupat în deosebi de condiţionarea reciprocă a manifestărilor spirituale
cu celelalte manifestări de ordin economic, politic şi juridic şi îmbrăţişând toate
aceste raporturi în causalitatea lor ultimă şi sub un unghiu strict sociologic.
Punctul de plecare al autorului, ideia centrală care străbate ca un fir roşu
întreaga sa expunere este că reflexia umană oscilează permanent şi inevitabil
între doi poli: unul intelectual, altul moral. Spiritul nostru este pe deoparte avid
de unitate. Instinctiv, pretutindeni şi totdeauna, el urmăreşte unicul sub mul­
tiplu, asemănătorul sub divers, ceiace rămâne sub ceiace trece; sub obiecte tipu­
rile permanente, sub evenimente legile. Dar cum spiritul omenesc nu este şi nu
va putea fi niciodată spirit pur, de oarece el se găseşte concretizat, încarnat
într'o fiinţă omenească, el v a fi colorat de nevoile mai puţin generale poate, d a r
tot aşa de statornice şi imperioase ale ei, ca fiinţă sociabilă. Căci trăind în so­
cietate, omul trebuie să se supună anumitor condiţii, să-şi impună o disciplină.
Nu există societate solidă, nici chiar viabilă, dacă membrii,ei,.n'au în majoritate
fetişismul datoriei, observă d. Cresson. F ă r ă el societatea s a r imbucătăţi, s a r
disloca. De aceia şi vedem că el devine în orice societate obiectul unei sforţări
speciale pentru a-1 menţine şi desvolta.
Existenţa acestor două dispoziţii la om a produs în filosofie un fenomen
extrem de însemnat. E a ne explică de ce anumite opinii de filosofie teoretică
apar periculoase pentru convingerile morale ale indivizilor dintr'un moment dat..
Altele, din contra, sunt foarte favorabile desvoltării lor. Unii gânditori, îndată
ce văd că ideile lor teoretice sunt compromiţătoare pentru convingerile lor mo­
rale, simt nevoia de a le retrage veninul. Unii le părăsesc, alţii le schimbă numai,
şi ceiace este mai pitoresc e că atunci când o fac, se leagă la ochi ca să nu
vadă c'o fac.
Fenomenul apare mai isbltor încă în momentele când ideile ce se răs­
pândesc în marele mase ale unei societăţi organizate devin periculoase pentru
convingerile morale fundamentale ale acelei colectivităţi. Atunci, grija de a salva
convingerile folositoare vieţii sociale în formele ei corespunzătoare momentului
dat reacţionează contra principiilor teoretice şi aprecierii valorii logice a r a ­
ţionamentelor nu numai la filosofi izolaţi, ci în chip solidar, spontan şi mai mult
sau mai puţin unitar la şcoli întregi. C â t de febrilă devine această dispoziţie în
împrejurări politice care zguduiesc societatea până n adâncuri, şi cât de per­
sistent domină gândirea unei întreqi epoce ne-o dovedesc diferitele revoluţii.
Referindu-se la societatea franceză, autorul observă că studiul curentelor
 care-au agitat dela naşterea ei până astăzi filosoiia franceză ilustrează în chip
concludent aceste adevăruri.
D. Cresson nu ne dă însă o expunere amănunţită, erudită şi completă a
Jilosofiei franceze, ci numai lineamentele generale, sensul în care a evoluat gân­
direa franceză timp de patru secole, un rezumat original şi sugestiv a ceiace
este mai esenţial în operile tipice care caracterizează diferitele etape ale acestei
mişcări. Căci, ne spune dânsul, „gândirea franceză a, curs ca un torent impe­
tuos. Dar a j n t â l n i t în drumul său stânci, ostroave, adâncituri. De aici salturile,
sciziunile, văltorile ei". Şi d-sa a încercat să ne înfăţişeze tocmai aceste curente
cu fizionomia lor tipică.
Studiul d-lui Cresson cuprinde trei mari diviziuni. Prima îmbrăţişează cu­
rentele gândirei franceze din secolii al X V I - l e a şi al XVII-lea şi se caracteri­
zează prin apariţia timidă a spiritului critic; a doua se referă la curentele născute
în decursul secolului al XVIII-lea, când acest spirit critic este în culmea acţiunei
sale distructive; în fine, cea de a treia diviziune este consacrată studiului curen­
telor care agită secolul al X l X - l e a , dominat de grija restabilim unui just echi­
libru între avânturile intelectului şi cerinţele morale ale unei vieţi colective
normale.
Pentru a ne sugera într'o imagine plastică fizionomia acestei mişcări im­
petuoase a gândirei franceze, autorul se foloseşte de o comparaţie foarte po­
trivită. Dânsul ne împrospătează amintirea poveţei ucenicului vrăjitor, care,
fiind însărcinat de stăpânul său cu spălatul casei în lipsa lui, căută să se folo­
sească de o mătură miraculoasă de care patronul vrăjitor se slujia de obiceiu în
-astfel de cazuri. Dar ucenicul nu prinsese decât unul din cuvintele magice care
aveau darul să pună în mişcare mătura. F ă r ă să mai cugete la restul întâmplă­
rilor, ucenicul se şi grăbi să pronunţe cuvântul cunoscut, iar mătura, în chip mi­
raculos, se şi execută, începând să care la apă. Şi fiindcă nu se mai produse
nicio intervenţie din partea ucenicului spre a-i indica succesiunea logică a celor­
lalte acţiuni, ea cără mereu la apă, găleată după găleată, până ce inundă
toată casa.
D. Cresson relevă că această poveste este un minunat simbol al celor
întâmplate cu gândirea franceză din secolul al X V I - l e a până astăzi. C â t timp
mătura magică, spiritul critic, a odihnit, imaginaţia omenească a clădit, alături
de catedralele arhitectonice, pe care le mai vedem şi admirăm şi astăzi, o cate­
drală tot aşa de măreaţă de idei. E r a epoca evului mediu, când spiritele, în cău­
tarea păcii interioare, construiau sub patronagiul credinţei şi se mulţumiau cu
tutela ei: Fides quaerens intellectum.
Iată însă c ă în • secolul al. X V - l e a spiritul • cercetării libere apare, câţiva
inspiraţi descopăr cuvântul magic. Renaşterea se înfăţişează astfel ca o dispre­
ţuitoare hotărîtă a gândirei evolui mediu, şi, datorită timidităţii noului născut, ca
o admiratoare fetişistă a clasicilor, greco-latini. E i îi revine însă marele merit
de a fi liberat spiritul omenesc de terorizarea, devenită nefastă, atât a metodei
de autoritate, care căuta adevărul în cărţi, cât şi a rigidei metode deductive, care
prin comoditatea aplicării ei nevariate dădu naştere la o deprindere spirituală
ce se complăcea într'o nesfârşită raţionare fără grijă de observarea realităţii.
Acum apar primii • revoluţionari, evident în câmpul credinţei întâiu: Luther, Cal­
vin, Montaigne.
Totuşi, oamenii aceştia fanatizaţi de ideia descătuşării spiritului omenesc,
nu cunoşteau încă arta conducerii lui. De aceia observăm că tot secolul al
XVIII-lea este preocupat în primul rând de grija statornică a ordinei, poate
tocmai fiindcă oamenii acestor vremuri erau conştienţi de lipsa stăpânirei acelei
arte. In ştiinţe, preocuparea cardinală este precizarea scopului şi obiectului fie­
căreia şi apoi găsirea metodelor celor mai potrivite, care-ar putea duce Ia
•scopul urmărit.
Ceiace Bacon a încercat în Anglia, vom vedea că Descarces execută, în
Franţa, devenind astfel, , pe bună dreptate, părintele filosofiei moderne. C ă c i
ţiu numai că timp de două veacuri întreaga, frământare a gândirii se ya învârti
in jurul ideilor sale, fie că le admitea fie că simţia nevoia de a le combate, dar
el v a rămâne drept descoperitorul atâtor idei cu care se mândreşte patrimoniul
cugetării omeneşti. El a avut credinţa profundă că poate, şi de aceia a încercat
să dea cât mai deplină satisfacţie spiritului critic deşteptat de Renaştere, ex-
primându-se în mod clar şi hotărit asupra scopului ce trebuie să-şi propună fi­
losofia, asupra ordinei în care se cuvine să abordăm studiile omeneşti, asupra
procedeelor cu ajutorul cărora ar fi cu putinţă să ajungem la bun sfârşit, schi­
ţând chiar regulele unui sistem de morală, întemeiată pe ansamblul ştiinţei o-
1
meneşti ) .
Să nu pierdem din vedere însă că filosof ia lui Descartes a apărut într'un
anumit mediu social, caracterizat în deosebi prin vitalitatea încă exuberantă a
catolicismului, atât în popor cât şi în clasele culte, de unde şi explicarea diferi­
telor atitudini faţă de ea şi chiar de autor. Dând cea mai eficace întrebuin­
ţare spiritului critic, Descartes a sdruncinat din temelii filosofia scolastică a na­
turii. Dar, vrând nevrând, omul epocii sale, al unui moment istoric şi deci a
unor condiţii sociale specifice, el nu s'a putut menţine străin şi izolat şi n'a.
fost imun faţă de mentalitatea, de spiritul vremii în care s'a născut, după cum.
2
ne-o arată într'o lucrare de curând apărută d. Maxime L e r o y ) .
Astfel, îl vedem admiţând unele idei exprimate şi adânc înrădăcinate în
mişcarea filosofică anterioară lui, cum ar fi acelea privitoare la s p i r t 3i D-zeu..
deşi puternica sa originalitate de gândire a căutat să le dea însă o bază nouă.
Atitudinele luate faţă de cugetarea lui în momentul apariţiei ei, pot fi
grupate în două curente: Unul anticartesian, al acelora cari se temeau de conse
cinţele îndepărtate ale reflexiunei critice libere, de oarece reforma filosofici
naturei nu însemna pur şi simplu ruperea uneia din legăturile tradiţiei, dând
siguranţa că celelalte legături vor fi păstrate. E a constituia din contră un pre­
cedent foarte semnificativ şi plin de consecinţe neaşteptate. In fruntea acestui
curent stă drept figura cea mai proeminentă Blaise Pascal, care încercă să
împiedice ravagiile spiritului critic, căutând să-1 îndrepte contra lui însuşi, în
folosul credinţei pragmatiste şi voluntare.
Altul mai ponderat, al acelora cari recunoşteau însemnătatea atât a me­
todei cât şi a unora din ideile cartesiene, şi cari încercară o conciliere a lor cu
doctrinele catolice tradiţionale. Reprezentantul tipic este Malebranche, care ne-a
oferit sforţarea cea mai importantă în construirea unui sistem complect, căutând
să facă sinteza raţionalismului lui Descartes cu raţionalismul tradiţiei catolice
luminată de credinţă, să unească într'un sistem fizica carteslană, teologia augus-
tiniană şi morala creştină, neutralizând astfel spiritul critic prin aceia că-i dă­
dea posibilitatea unei satisfaceri imediate.
D a r toate aceste opoziţiuni şi diversiuni nu izbutesc să taie avântul liberei
gândiri critice. In deosebi această libertate a cugetării exercită o acţiune din cele
mai necruţătoare în domeniul religios. Spinoza deschisese calea. In urma unei
minuţioase examinări a cărţilor biblice şi a afirmaţiilor lor fundamentale me­
tafizice, el conchisese că un singur lucru rămâne divin : morala.
Bayle, angajându-se într'o întreprindere de acelaş gen, se strădui să
arate completa absurditate a tuturor chestiunilor teologice, furnizând elemen­
tele fundamentale ale argumentării pe care filosofia sec. al XVIII-lea a îndrep­
tat-o contra credinţelor religioase tradiţionale. Contribuţiile lui Fontenelle, Mon-
tesquieu, Diderot, L a Mettrie, Helvetius, d'Holbach, Grimm, şi mai ales ale lui
Voltaire — care a desvoltat aceste teme cu cea mai mare virtuositate şi cu cel
mai mare succes, — au lovit drept în inimă fetişismul revelaţiei.
Această mişcare produse ceeace Cresson califică drept „crahul filosofiei re­
ligioase".
Spiritul critic merse însă mai departe cu acelaşi curaj şi atacă pe D e j -

1) Cele două volume ale lui A . Espinas, Descartes et la Morale. Paris,

Bossard, 1925, stau la îndemâna oricui spre o documentare mai amănunţită.
2) Descartes, Ie philosophe au masque, 2 vol. Paris, Editions Riede 1929.
 cartes însuşi, în numele aceloraşi principii pe care el le proclamase. D'Alem-
; bert spune, în „Discursul preliminar al Enciclopediei", despre Descartes: „ E l
. poate fi privit ca un şef de conjuraţi care a avut curajul să se ridice cel dintâiu
contra unei puteri despotice şi arbitrare, şi care, pregătind o revoluţie străluci­
toare, a pus bazele unei guvernări mai juste şi mai fericite decât a putut-o
vedea el stabilită. D a c ă a sfârşit prin a crede că explică totul, el a început cel
puţin prin a se îndoi de totul, şi armele de care ne servim pentru a-1 combate
jiu-i aparţin mai puţin fiindcă le întoarcem contra lui".
Astfel totul este revizuit la Descartes: şi metoda şi postulatele fundamentale
ale mecanicismului său, şi teoria spiritului, precum şi consecinţele pe care dis­
cipolii lui le deduceau din principiile sale, fie în morală fie în politică.
In general, trei sunt punctele principale din filosofia lui Descartes care
au fost supuse revizuirei. Intâiu i se reproşează că ştiinţele universului şi ale
spiritului nu se pot stabili â priori, de oarece e greşit, e fals să spunem că prin­
cipiile care convin interpretării naturii pot fi găsite â priori. Deci, aceste şti­
inţe nu pot fi elaborate decât printr'o consultare a experienţii şi printr'o refle-
*iune atentă asupra rezultatelor ei, care, în chip fatal, sunt „penibile şi lente".
Al doilea, se recunoaşte că totul în natură se produce după un determi­
nism regulat şi inflexibil, dar nu mecanic, căci legea care domină evoluţia ge­
nerală a universului şi a tot ceiace el conţine, nu-i o lege mecanică în felul
celei concepute de Descartes, ci o lege newtoniană de atracţie dinamică.
In al treilea rând, i se obiectează că e falsă afirmarea că dela naşterea
lor copiii ar fi înzestraţi cu două mijloace eterogene de cunoaştere : o raţiune
•de origine divină şi sacră pentru cunoaşterea absolutului, pe deoparte, iar
pe de altă parte simţuri adaptate şi adaptabile pur şi simplu nevoilor vieţii
practice. întocmai puilor tuturor animalelor şi copiii omului sunt constituiţi la
fel prin naştere, iar filosoful n'are nevoie de mai mult pentru a explica atât
formarea tuturor gradelor de cunoaştere cât şi apariţia tuturor formelor de
dorinţă şi voinţă.
In chipul acesta enciclopediştii socot că au dovedit greşelile fundamen­
tale ale lui Descartes şi c ă au rupt astfel cu o tradiţie falsă, descoperind cei
dintâiu liniile generale ale adevărului. E i ajung însă aici adăpându-se la is-
voarele filosofiei engleze, unde au convingerea a fi găsit în acelaş timp ele­
mentele unei adevărate filosofii a ştiinţei — Bacon fiind privit drept teore­
ticianul desăvârşit al experienţii, — pe acelea ale unei filosofii a naturii —
Newton apărând ca marele renovator al ştiinţelor naturii, — în fine elemen­
tele unei filosofii a spiritului, Locke fiind considerat drept descoperitorul ade­
văratei cunoaşteri a spiritului. Tuturor acestor date ei ie dau o teintură en­
ciclopedică, strălucitoare, spirituală, constituind astfel sistemul care v a c a r a c ­
teriza faimoasa Enciclopedie.
E a marchează „crahul filosofiei cartesiene", un crah formidabil, care
se întinde la toate ideile admise, în filosofia religioasă, în filosofia metodei,
în filosofia naturii, în filosofia spiritului, în filosofia moralei, în filosofia poli­
ticei. El se caracterizează în deosebi prin aceia că însuşi tonul filosofiei este
ciudat modificat. De unde filosofia vorbia la Descartes o limbă ştiinţifică şi
gravă, cu Pascal ea începu a scoate strigăte de nelinişte profundă, cu Male-
branche, Bossuet şi Fenelon ea deveni oncţioasă şi elocventă, pentru ca în
sfârşit acum să se îmbrace în femee de lume foarte elegantă, foarte parfumată,
foarte spirituală întâiu, apoi foarte sentimentală, foarte sgomotoasă, foarte
bogată în declamaţii şi sensiblerii. In mod logic, argumentarea însăşi se schimbă
în polemică şi luă o notă mai uşuratică, mai ştrengărească şi chiar licenţioasă.
„Impresionantă mişcare prin puterea eforturilor şi a efectelor sale. Se
aruncă la pământ tot ceiace a părut până atunci solid. Se construeşte în grabă,
cu o naivitate extremă, teorii aşa zise raţionale. Se ruinează sistemul de idei
care furniza societăţii osatura ei. Când împrejurările economice şi politice
vor sgudui-o, totul se v a prăbuşi dintr'odată".
Totuşi există un domeniu în care opera spiritului critic e mai puţin dis-
trugătoare. Este acela al moralei. Nevoia socială este la om de o putere ex­
tremă. Zdruncinarea ei, una cu aceia a armoniei însăşi pe care se întemeiază
societatea, nu poate fi tolerată, oricât de seducătoare ar fi teoriile care o jus­
tifică. „Specia umană nu poate dura fără voinţă socială. Şi viaţa socială are
nevoie ca teoreticienii moralei să fie orbi şi să facă şi pe ceilalţi a fi orbi
asupra valorii princpiilor pe care indivizii trebuie să le aplice pentru ca ea să
poată subsista. Nu trebuie mai mult. Oricât de puternice ar fi vederile critice
obişnuite ale celei mai mari părţi a filosofilor, ele încetează îndată să mai fie
astfel când e vorba de morală. Şi vedem spiritele cele mai viguroase închipu-
indu-şi că au construit un edificiu solid, atunci când au furnizat numai p apa­
renţă de justificare moralei tradiţionale. V i a ţ a leagă ochii spiritului, când e
vorba de ceiace o serveşte".
Asta constatăm a se fi întâmplat şi în gândirea franceză a secolului
al 18-lea, când apare un nou sistem de idei pentru a justifica aceiaşi morală.
Alte mijloace numai, fiindcă nimeni n'ar fi putut spune că morala îi lipsită
de un fundament filosofic, şi mai ales într'un secol ca acela în care moravurile
erau foarte libere. „Inima socializată a filosofilor" însă împinse să se găsească
noui temelii, mai solide decât cele vechi, moralei şi nevoilor de a sistematiza
teoretic, fapt care dădu loc la cele două direcţii principale din această epocă :
intuiţionismul lui J. J. Rousseau şi utilitarismul interesului material bine înţeles
al lui d'Holbach.
Pentru a încheia caracterizarea operei revoluţionare a gândirei libere
din sec. al XVIII-lea mai trebuie să amintim de sociologia politică care se
concentrează în ultima esenţă în trei nume şi în trei cărţi: Montesquieu, Rous­
seau, Condorcet (L'Esprit des lois, L e Contrat social, L'Esquisse d'un tableau
historique des progres de l'esprit humain).
C e postulează această nouă filosofie politică?
1. C ă suveranitatea n'are nimic divin. E tot aşa de pământească ca ş;
cel care o crează;
2. C ă legea deasemenea este o instituţie curat umană şi schimbătoare;
3. C ă un guvern nu-i altceva decât o grupare ocazională de servitori
desemnaţi de naţiunea suverană pentru a-i sluji interesele ei atâta vreme cât
ei vor fi capabili şi corecţi ;
4. Că, în sfârşit, respectul drepturilor individului constituie un postulat
cardinal al progresului umanităţii, de oarece vârsta de aur nu-i în urmă ci
înaintea omului, căruia avem datoria de a-i asigura prin legi libertatea şi po­
sibilităţile de desvoltare intelectuală, morală şi socială.
Mai poate fi oare acum îndoială asupra faptului dacă astfel de idei au
darul de a deslănţui o revoluţie ca aceia născută în împrejurările dela 1789?
D a r odată revoluţia trecută, cu excesele ei inerente ca şi în toate ins­
taurările ei ambiţioase şi efemere, o mare îndatorire se impunea: restaurarea
materială şi morală a unei imense colectivităţi ca Franţa : Din nevoia adâncă
şi unanim simţită de întreaga naţiune a unei astfel de restaurări a luat naştere
tot ceiace constitue flora cugetării franceze din secolul al X I X - l e a . Noua miş­
care apare evident ca o reacţiune contra libertăţii fără limite a spiritului critic,
contra acelei voinţe distrugătoare de care fusese însufleţit întreg secolul trecut.
Şi nu puţini erau acei cari-şi dădeau seama că anarhia politică, dacă nu
era pe deplin o consecinţă a anarhiei ideilor, era în orice caz o expresie a ei.
Din aceste iluminări de conştiinţă iau naştere, la început, evident, modeste,
foarte modeste şi imperfecte, dorinţa şi voinţa de a se elabora o doctrină care
să pună indivizii în serviciul vieţii sociale.
Prima formă pe care o îmbracă această mişcare de restaurare fu o
reacţiune hotărâtă şi exclusivistă contra gândirei secolului al XVIII-lea, gân­
dire considerată drept cauza unică a tuturor suferinţelor şi mizeriilor produse
de revoluţie naţiunei franceze. Raţionalismului şi determinismului ştiinţific li
se opune tradiţionalismul şi interesul moral şi social. Acest ultramo.itanisna
este de altfel o reluare a unor gânduri mai vechi pe care le-am întâlnit şi %
Motaigne şi la Pascal. Mai ales patru cugetători îi dau viaţă şi consistenţă,
stabilind principiile sale teoretice de b a z ă : Chateaubriand, De Maistre, de
Bonald şi poate în primul loc Lamennais. T e m a ? U r m ă t o a r e a : Reflexiunea li­
beră individuală nu-i decât orgoliu şi presumpţie. încrederea fiecăruia în ra­
ţiunea şi în- conştiinţa sa personală nu-i decât naivitate vanitoasă, revenire
fără valoare. Singure importante pentru omenire sunt credinţele tradiţionale
care menţin speranţa în inima indivizilor şi stabilitatea socială.
Gândirea ? După ce ne-am convins că nu-i în stare nici să distrugă
ceiace a r fi distrus nici să construiască ceeace-i neapărat necesar, nu-i mai
cuminte s'o încredinţăm în mâinile reprezentanţilor tradiţiei catolice, cari v o r
gândi pentru noi, vor stabili principiile vieţii noastre şi vor organiza totdeodată
şi societatea ?
Suprema raţiune, este desaprobarea raţiunei.
A doua formă pe care o ia mişcarea de restaurare este aceia care a
căpătat denumirea de spiritualism eclectic, al cărui manifest, cel mai complet
şi caracteristic, îl constituie cartea cunoscută a lui V . Cousin: „Le Vrai, le
Beau, le Bien", şi care prin reprezentanţii săi cei mai de seamă: Mâine de
Biran, Royer-Collard, Jouffroy şi V . Cousin, era stăpân pe învăţământul filo­
sofic din universităţi, fapt care ne arată rolul şi influenţa socială pe care a
avut-o. Având acelaş scop 'ca şi tradiţionaliştii: a pune capăt în primul rând
perioadei revoluţionare şi apoi a crea un corp de doctrine care să înlesnească
un acord al spiritelor şi o orientare politică hotărâtă, spiritualismul
ecletic se deosebeşte de ultramontanism prin aceia că el nu înţelege să
renunţe al metoda cartesiană a liberului examen, devenită la rândul
ei un fel de a gândi, o deprindere, un bun caracteristic al cugetării
franceze. Ceiace el preconizează în primul rând pentru practica spiritului critic
este grija şi datoria de a-1 disciplina şi face deci pe cât cu putinţă mai înţelept.
„Ceiace eu recomand, spunea V . Cousin, este un eclectism luminat, care ju­
decând cu echitate şi chiar cu bunăvoinţă toate şcolile, să împrumute dela ele
ceiace au adevărat şi să neglijeze ceiace ele au fals". Căci ar fi fost nu numai
absurd,, dar cu neputinţă să se întoarcă spiritele care au cunoscut Enciclopedia
şi au trăit revoluţia la starea anterioară lor, aşa cum pretindeau ultramon-
taniştii. Apoi mai este un adevăr care nu trebuie uitat pentru îmbrăţişarea
exactă şi, i-am zice, sociologică a lucrurilor: cu tot criticismul filosofilor din
secolul al XVIII-lea, doctrinele combătute de ei ale înaintaşilor lor conţineau
afirmaţiuni ce n'au putut fi înlocuite, rămânând în picioare. Aşa, de pildă,
afirmaţiunea privitoare la raţiunea înăscută şi naturală, care prinde intuitiv
adevărurile eterne, axiomele adevărului, frumosului, binelui. Spiritualismul e-
electic recunoaşte aceste evidenţe ca impunându-se întregii lumi şi având darul
de a împăca spiritele. Pe latura politică, vom avea conform lor principii în­
temeiate pe o morală indiscutabilă, baza cea mai sigură a unei politici doctrinare.
A treia formă sub care se prezintă nouile tendinţe de refacere şi reor­
ganizare a vieţii naţionale franceze este aceia concretizată în şcoala pozitivistă,
produsă în chip natural de desvoltarea sigură şi neaşteptată pe care o luaseră
ştiinţele pozitive. Cel care a dat expresia ei definitivă acestei şcoli este acel
puternic şi îndrăzneţ gânditor care se chiamă Auguste Comte. Saint-Simon este
doar un simplu preludiu primăvăratec al acestei direcţii nouă de gândire.
Pornind dela aceiaşi idee care caracterizează perioada post-revoluţionară.
şi anume că filosofia teoretică nu-i acceptabilă decât în măsura în care e vred­
nică să restabilească echilibrul moral, atât al indivizilor cât şi al societăţilor,
A. Comte se îndreaptă mai hotărât decât toţi către gândirea filosofică cu voinţa
de a o pune în slujba vindecării societăţii. încă din 1822, el spunea: „Des­
tinaţia societăţii ajunsă la maturitatea ei nu-i de loc de a locui pe veşnicie
bătrâna şi prăpădita cocioabă pe care şi-a zidit-o din copilărie, cum gândesc
regii, nici să trăiască veşnic fără adăpost după ce au părăsit-o, cum gândesc
popoarele, ci cu ajutorul experienţii câştigate să-şi construiască cu toate ma­
terialele strânse edificiul cel mai potrivit nevoilor şi bucuriilor ei". Cum se
va realiza această inoire ? Numai punând la contribuţie ştiinţa pozitiva, numai
cerându-i ei ideile necesare reorganizării sociale dorite şi posibile..
A trecut vremea când oamenii cereau .credinţei salvarea lor nu numai
ca indivizi dar ca calectivitate, după cum nimeni nu mai poate crede astăzi. în ade­
vărurile eterne şi imuabile, mai ales în ceeace priveşte organizarea socială.
Intr'un singur lucru putem avea însă încredere, ne spun .pozitiviştii, în ştiinţa
exactă, a cărei metodă şi-a făcut dovada ştiinţificităţii ci. Omenirea nu mai
trebuie să conteze decât pe ea, dar pe ea poate să conteze, după cum ne în­
dreptăţeşte a o spune atât cercetarea obiectivă a evoluţiei ei istorice,, cât şi
puterea, capacitatea şi deprinderea de înţelegere şi explicare a minţii omeneşti.
Aplicarea cunoaşterii ştiinţifice la realitatea socială este deci posibilă, şi, în­
lesnind constituirea unei sociologii pozitive, ştiinţa ne v a da şi remediul sigur
al societăţii bolnave.
Căci anarhia politică este strâns legată de anarhia gândirei. Şi anarhia
gândirii este evidentă într'o lume în care fiecare caută pe cont propriu şi după
îndemnurile puterii sale de imaginaţie numai adevărul şi soluţiile diverselor
probleme. Corectivul ar fi după pozitivişti să stabilim o regulă care să unească
inteligenţele şi să le orienteze. Unitatea în spirite v a produce armonia în inimi,
care la rândul ei v a duce la convergenţa acţiunilor. Totul se v a îndeplini î r
mod satisfăcător, dacă vom reuşi să înlocuim „credinţele neverificabile" cu
care a trăit până acuma umanitatea printr'o „credinţă demonstrabilă". Şi această
credinţă demonstrabilă singură filosofia pozitivă e capabilă să ne-o dea. înar­
maţi cu cunoştinţele pe care ea ni le înlesneşte, vom fi in stare să constituim
în primul rând o ştiinţă pozitivă a societăţii şi apoi o artă socială raţională.
Numai aşa se v a vindeca acea „boală occidentală" prin care Comte înţelegea
tendinţa „de a - nu recunoaşte altă autoritate spirituală decât raţiunea indivi­
duală, mai ales în chestiunile esenţiale", tendinţă calificată pe bună dreptate
ca un fel de „insurecţie mintală a individului contra speciei".
După o analiză amănunţită, foarte documentată şi clară a ideilor şcoalei
pozitiviste, d. Cresson face această caracterizare plastică şi sugestivă, şi în deo­
sebi justă a e i : „Opera lui Comte a întrebuinţat 25 de ani pentru a se desă­
vârşi. E a este un act de prudenţă, de oarece pune limite cercetărilor omeneşti.
Dar ea este în acelaşi timp un act de credinţă în ştiinţă, în metodele şi re­
zultatele ei, singure valabile în ordinea cognoscibilului. E a marchează în deo­
sebi un efort imens pentru a resolvi ştiinţific problemele morale şi politice
puse în mod realist de revoluţia franceză".
Dar, chiar în vremea în care pozitivismul se răspândea tot mai mult
şi se desăvârşia tot mai stăruitor, ştiinţa însăşi, :pe care e! se baza şi dela
rezultatele căreia pleca, căpăta o desvoltare care produse la rândul ei o re­
voluţie mult mai, profundă şi mai hotărâtoare decât revoluţia mai mult politică
dela 1789. E a dădu naştere acelei revoluţii industriale, care începând în unele
ţări tot de prin secolul al XVIII-lea, transformă radical structura şi înfăţişarea
secolului al X l X - l e a . Aproape aceleaşi, cauze şi aceleaşi mobile de ordin ge­
neral care frământaseră gândirea post-revoluţionarilor continuară să stimuleze
şi cugetarea contemporanilor. Astfel vedem filosofi francezi post-comtieni, şi
chiar pe cei mai recenţi şi mai originali urmând aceleaşi drumuri în care se
angajaseră predecesorii lor, dar în special fiind preocupaţi de două idei car­
dinale, care-i grupează în două tabere.
Unii, făcând din urmărirea devotată a progresului ştiinţelor pozitive
ţinta principală a preocupărilor lor, îr. convingerea că ele singure, prin meto­
dele, rezultatele, aplicaţiile lor morale şi politice, sunt sursa veritabilă a ideilor
teoretice adevărate privitor la ceiace este omeneşte cognoscibil. Alţii, în con­
vingerea că o societate nu poate trăi fără anumite concepţii şi sisteme de
ordin metafizic, mora) şi religios, câutară mijlocul miraculos pentru a scăpa
sufletul omenesc de sugestijle deterministe ale ştiinţelor pe care le socotesc
contrarii nevoilor morale ale sufletului omenesc îr. genere. E deci foarte expli­
cabil ca ei să-şi construiască doctrinele cu grija mărturijită sau ascunsă, dar
totdeauna predominantă, de morală şi deci de politică.
 Spiritualişti propriu zişi, idealişti raţionalişti, pragmatisti neocriticişti,
pragmatisti tradiţionalişti, pragmatisti intuiţionişti, sunt toţi de acord în voinţa
de a critica sugestiile ştiinţelor exacte pentru a sustrage determinismului feno­
menele spirituale şi menţine ideia de libertate umană. In partea negativă a
doctrinei lor, fiecare din aceşti cugetători sunt de acord. Când e vorba însă
de partea pozitivă, de stabilirea unor vederi proprii şi constructive, atunci
apar şi deosebirile dintre ei.
Vedem deci că, dacă observăm pe deoparte la continuatorii spiritului
pozitivist o tendinţă manifestă către naturalismul scientist, totuşi legătura lor
cu pozitivismul şi comunitatea dintre ideile lor sunt asigurate de o triplă afir­
maţie : 1. C ă determinismul domneşte asupra tuturor categoriilor de fenomene;
2. C ă legile ce presidează la existenţa oricărui lucru sunt determinabile ; 3.
C ă numai cunoaşterea acestor legi dă siguranţă şi eficacitate acţiunei practice.
N u tot acelaşi lucru se poate spuns pe de altă parte despre curentele
din 'cuprinsul mişcării antiscientiste. Argumentarea întrebuinţată contra natura­
lismului scientist variază dela şcoală la şcoală. Spiritualiştii, moştenitori direcţi
ai lui V . Cousin, având în frunte pe Paul Janet, observă, de pildă, că natura­
lismul scientist nu explică de loc faptele esenţiale asupra cărora trebuie să
avem o vedére clară pentru a interpreta corect universul. Astfel, scientismul
lasă spiritul în plină obscuritate. Neocriticiştii, ca Secretan şi Renouvier, ide­
aliştii raţionalişti ca Lachelier şirHamelin, sunt influenţaţi mult în argumen­
tarea lor contra scientismului de filosofia kantiană. Cu Boutroux, H. Poincaré,
Duhem, E . L e Roy, ştiinţa însăşi îşi face procesul său.
Grupul probabiliştilor, din care face parte şi Renan, este condus de
preocupări exclusiv intelectuale şi ştiinţifice, doctrinele lor având legături atât
cu pozitivismul comtian cât şi cu naturalismul scientist.
Argumentarea pragmatista, utilizată din belşug şi de neocriticişti ca
Secretan şi Renouvier, joacă însă un rol mult mai important şi mai hotărâtor
la tradiţionaliştii contemporani, în fruntea cărora se găsesc F . Brunetière şi
M. Barrès.
Un curent, a cărui influenţă a fost şi este încă destul de considerabilă, este a-
cela al pragmatismului intuiţionist, cunoscut mai ales sub numele de bergsonism. Aici
ideile pragmatiste nu mai sunt utilizate pentru înlăturarea scientismului şi ori­
entarea voinţei după consideraţii de utilitate practică, ci se postulează o metodă
nouă de cercetare, considerată capabilă să atingă absolutul. E s t e intuiţia. D a r
intuiţia, cum o concepe Bergson, nu-i nici intuiţia simţurilor, nici intuiţia in­
ternă experimentală, nici intuiţia raţională; ea este o apercepţie globală, adică
„auscultaţie" a conştiinţei de către ea însăşi, şi „sympathie divinatrice", după
cum se îndreaptă către interiorul eului sau către ceiace există obiectiv in
afara lui.
Cresson caracterizează astfel acest fel de a vedea : „Concepţie strălu­
citoare şi descurajatoare totdeodată, de ofrece, atunci când trebuie să trecem
dela aceste mari vederi generale la aplicaţiile mai particulare, d. Bergson este
nevoit să admită teorii pe care nu-i uşor să le pui totdeauna de acord... Cea
mai obscură şi cea mai discutabilă este aceia prin care d. Bergson pretinde
a explica percepţia... .
T o a t e acestea nu-s fără îndoială nici decum mai puţin fantastice decât
acea viziune în D-zeu a lui Malebranche. D a r talentul autorului este aşa de
mare, ştiinţa metaforelor aşa de seducătoare, subtilitatea sa psihologică şi cri­
tică aşa de incontestabilă, şi în anumite chestiuni aşa de fericită, încât dă
multora iluzia că a astupat toate crăpăturile ignoranţei noastre".
încheind această clară şi captivantă expunere, autorul subliniază încă
odată c ă numeroasele şi diferitele curente care se manifestă în gândirea fran­
ceză contemporană se datoresc mai ales temperamentului cercetătorilor : unii
cerând reflexiunei numai o cunoaştere cât mai precisă a universului şi a lor
înşile ; alţii cerându-i să le desvăluiască posibilităţile şi mijloacele de disci­
plinare şi fortificare a societăţii. De aici şi gustul uno^a pentru doctrinele
sugerate de ştiinţe, precum şi înclinarea altora pentru doctrinele care dau mo­
ralei mai multă importanţă, în vederea d î a-i asigura astfel mai multă vi­
goare şi preponderanţă.. Ceiace explică de altfel şi neînţelegerea, deosebirea
dintre cele două grupe.
O ieşire, d. Cresson n'o vede decât in producerea unuia din următoarele
trei evenimente, toate improbabile :
1. înţelegerea între cele două grupe de filosofi s'ar putea face dacă
ştiinţele naturii ar înceta să impună sau măcar să sugereze o ideie deterministă
a întreg universului sau dacă morala ar putea renunţa în mod hotărât la ideile
ei tradiţionale de merit şi nemerit, întemeiată pe libertatea omenească. Ceiace
nu se întrevede ;
2. E a s'ar mai putea face dacă toţi filosofii ar deveni sau intelectuali
atenţi numai la motivele ştiinţifice de a judeca, sau afectivi mişcaţi exclusiv
de motivele morale ale credinţei ;
3. In fine, ea s'ar mai putea întâmpla dacă ar fi cil putinţă în filosofie
descoperirea unui sistem de dovezi aşa de solid, încât spiritul cel mai dornic
de a-i scăpa să nu găsească nici o crăpătură.
D a r cum nici unul din aceste cazuri nu prezintă vreo posibilitate de
realizare cât de îndepărtată, autorul observă pe bună dreptate : „Craignons
donc que l'avenir ne soit destiné à donner à nos enfants un spectacle analogue
à celui dont les courants de la pensée française nous fournissent un exemple
frapant: celui de sincérités philosophiques égales et de sens contraires".
Sfârşind această succintă dare de seamă asupra „Curentelor gândirii
filosofice franceze", aşa cum d. Cresson înţelege să ni 'e înfăţişeze, suntem
în mod irezistibil împinşi să facem o comparaţie generală cu o lucrare recentă,
având aproape aceiaşi temă şi devenită destul de cunoscută în rândurile cu­
getătorilor. E vorba de lucrarea d-lui Benrubi, privat-docent la Universitatea
din Geneva, lucrare publicată la Leipzig în colecţia „Philosophische Bibliothek",
editura Meiner, sub titlul „Philosophische Strômmungen der Gegenwart in Frank-
;
reich" ( 1 9 2 8 ) , după ce apăruse anter or într'o traducere engleză.
Spre deosebire de d. Cresson, autorul lui „Philosophische Strômmungen
Frankreichs" ne dă un tablou al filosof iei franceze numai delà începuturile se­
colului al X I X - l e a până în zilele noastre Dânsul împarte doctrinele acestei
epoce în trei grupe; primul, al positivismului ştiinţifico-empiric, care cuprinde
pe psihologii şi sociologii ce pot fi consideraţi ca aparţinând şcolii lui A .
Comte ; al doilea, al filosofilor şi savanţilo" cari au căutac să arate pe deoparte
insuficienţa empirismului, marcând astfel limitele cunoaşterii pozitive, iar pe
de altă parte necesitatea intervenţiei activităţii spiritului în ştiinţă chiar, si
purtând titlul de idealismul critico-episfemologic, dominat de numele lui Kant
şi Renouvier; în sfârşit al treilea grup, acela al pozitivismului metafizico-spi-1
ritualist, în care sunt puşi toţi filosofii consideraţi drept continuatorii lui Main»
de Biran, şi care este caracterizat prin tendinţa de a privi activitatea spiritului
drept adevărata substanţă a lucrurilor. Bergson este înfăaşat ca expresia cea
mai desăvârşită a acestei tendinţe din cugetarea franceză contemporană.
In afară de faptul că voluminoasa lucrare a d-lui Benrubi prezintă în
deosebire de sinteza vioaie şi originală a d-lui Cresson un enorm material infor­
mativ, mergând chiar până a ne da lista tuturor comunicărilor făcute la „So­
cietatea franceză de filosofie", valoarea ei este indicată de însuşi punctul de ve­
dere al autorului sau mai exact de criteriul după care el face clasificarea dife­
ritelor curente. Căci, pe când d. Cresson încearcă o explicare socială a curenteior
generale ce străbat gândirea filosofică franceză delà începuturile ei până astăzi,
dându-ne astfel justificarea şi sensul lor general şi total uman, i-am zice sociologic
într'o oarecare măsură, d. Benrubi, ocupându-se numai de gândirea franceză con­
temporană, ale cărei începuturi le urmăreşte până în secolul al X I X - l e a , ne face
o expunere foarte interesantă şi bogată a ei, dar mai ales descriptivă şi istorica,
ceiace ni indică dintr'o dată unghiul sub care trebuie s'o privim şi locul ce-i
revine.
G. V l ă descu- Răcoasa
 HANS D R I E S C H , Der Mensch und die W e l t . ( E d . Reinicke, Leipzig
1928).
Corelatul dintre om şi lume, pare să fie o problemă centrală a filo-
sofiei contemporane germane. E deajuns să amintesc de apariţia, aproape în
acelaş timp, a cărţei lui M a x Schiler, „Die Stellung des Menschen in Kos-
mos", — pentru a învedera aceasta. Ideia devine convingătoare chiar, dacă pu­
nem apoi chestiunea în legătură cu tendinţele aceleiaş filosofii de a-şi lămuri
conceptul „culturei", în care problema omului în raport cu lumea, intră ca notă
de conţinut. N'aşi putea însă să insist prea mult asupra acestei afirmări. Limi­
tele foarte restrânse ale unei recenzii nu-mi permit aceasta. De aceia, e necesar
să ajung fără înconjur la însăşi prezentarea de idei, din cartea lui Hans Driesch.
Amintesc că Hans Driesch e şi biolog, — nu numai filosof. Aceasta va
explica atitudinea lui ştiinţifică, în desfăşurarea problemei. E l v a pune însă întot­
deauna accentul pe filosofie. Fiind om de ştiinţă, avem în acelaş timp şi expli­
caţia unei alte atitudini şi anume a aceleia c ă Driesch dă atenţie şi cercetărilor
nu numai la parapsihologic dar şi tuturor experimentărilor metapsihice, cari
în principiu ies adesea prin neseriositatea lor, din sfera preocupărilor filosofice.
D a c ă Driesch ar fi fost numai filosof, dar cu o bogată cultură generală, nes­
pecializată aşadar, desigur că ar fi supus unui examen mai sever critic toate
aceste experienţe. Filosofii puri sunt mai puţin înclinaţi să accepte rezultatele
experimentatorilor, chiar când aceştia sunt oameni de ştiinţă. E curios cum oa­
menii de experimentare şi laborator, fac tocmai contrariul. Tn această privinţă,
Hans Driesch se apropie de Ch. Richet,—de pildă. D a r şi aci trebuie să mă o-
presc, fiindcă în cadrul restrâns al unei recenzii, nu pot desvolta toate ideile pe
cari cartea lui Driesch mi le sugerează.
A ş a dar, dela început, Hans Driesch îşi precizează scientismul său, care
e raţionalist, aşa : există._g__singură cunoaştere şi anume, aceia pe care ne-o dă
întdectulr numai c ă această fornul de cunoaştere, "nu este epuizată prin vreun
mecanism, considerat ca o imagine a lumei, ci însuşi acest mecanism este o
perspectivă, sub care poate fi prinsă o parte din lume. Dar Driesch nici
nu vrea să considere lumea din mai multe puncte de vedere, ci diversitatea
lucrurilor o prinde sub un singur aspect şi anume acela al ştiinţei. Primul ne dă
posibilitatea unei „Weltanschauung" fărâmiţată, cel de al doilea, o W e l t a n -
schauung unitară. De aceia, Hans Driesch ne precizează din primele pagini
punctul său de vedere astfel: „Omul nu poate fi privit mai întâi ca un sistem
mecanist, apoi ca o fiinţă organică, în al treilea rând sufleteşte, în al patrulea
rând ca o fiinţă etico-socială, ca şi cum diversitatea aceasta, în ordinea ei, a r
fi o diversitate de puncte de vedere, aplicată asupra unuia şi aceluiaş obiect.
Dimpotrivă, omul este o făptură extrem de compusă, în care partea spiritual-
sufleteascsă, vie, a realităţei lui, vine în legătură cu partea lui materială"
(pag. V I I j .
Mai departe. In studiul asupra omului considerat în raport cu lumea, —
desigur că trebuiesc lămurite trei laturi ale problemei. Prima latură se referă
la felul cum omul percepe şi cunoaşte lumea ; a doua se referă la felul naturei
lumei şi a treia la considerarea omului c a parte din lume. Numai după ce toate
aceste chestiuni vor fi limpezite, se v a putea trage oarecari concluzii privitoare
la corelatul om-lume.
In felul acesta, Hans Driesch reia mai sistematic şi sub perspectiva unei
concepţii generale, metafizice, ideile ce le-a desvoltat până acum în cărţile lui:
Ordnungslehre, Wirklichkeitslehre, Leib und Seele, die sittliche T a t , etc. Şi
pe deasupra, isbuteşte să scrie pagini magistrale de cugetare profundă, de pildă
când tratează prima latură a problemei privitoare la felul cum cunoaştem lu­
mea, şi de turburătoare frumuseţe când tratează cea de a doua latură a aceleiaş
probleme a corelatului om-lume. Atunci se ridică la înălţimi neaşteptate, des­
chizând înaintea noastră, dar influenţat de filosofia lui Spinoza, nu numai
perspectiva cunoaşterei ultime, prin efectul divin al unui amor dei intelectualis,
dar şi prin un amor intuitive dei (pag. 7 8 ) , care e o percepere imediată a esenţei
lucrurilor. Totul culminează însă, cu afirmarea necesitatei micşorărei dualis­
mului dintre materie şi viaţă, pentru a realiza pe cât mai mult posibil o exis­
tenţă morală, în urma liberărei noastre prin cunoaşterea raţională a lumei. Deci,
micşorând în felul acesta durerea că suntem şi vom fi mereu legaţi de materie.
De aci şi predicaţia dela sfârşit: „ W i r sollen mehr Unganzes zu Ganzem ma-
chen, immer mehr Ganzheit, immer mehr Hineinpressen in die materielle Un-
ganzheit, in sittlichem Dienste"; adică, să integrăm mereu, ceeace. nu este întreg,
să introducem, servind morala, mereu integrări în neintegrarea materială.
(Pag. 1 3 4 ) .
Drumul pe care îl face Driesch, pentru a ajunge la această încheiere este
fireşte lung. El îl face şi prin limpezirea noţiunei de „Ganzheit" (pag. 4 5 ) .
Ganzheit este deosebit de „sumă". Acest din urmă termen, poate fi apli­
cat în lumea anorganică şi în mecanică, unde fiecare rotiţă a unei maşini de
pildă, nu poate funcţiona fără de mişcarea celorlalte; deaceia totul este aici
sumă, adică lipsit de viaţă proprie. Primul termen este aplicat însă numai în
lumea organică şi în viaţa sufletească, unde totul e mai mult decât o sumă, e
o integralitate, fiindcă fiecare parte chiar ruptă din totalitate, poate să-şi continue
singură viaţa ei. Fiecare parte a unei râme ruptă în două, îşi poate continua
existenţa; din o celulă divizată, fiecare parte continuă să se dividă la rândul
ei, etc. Iar această integrare, este realizată şi din voinţa omului, oricât de legat
ar fi el de materialitatea corpului său. Dar nu o integrare în sensul monist,
ca lumea materială să se confunde cu cea sufletească, ci numai, cum am arătat
mai sus, prin o reducere a dualismului materie-suflet, prin o cunoaştere ra­
ţională a lumei şi o îndreptare a activităţei în direcţia realizărei de valori mo­
rale, fără a le epuiza totuş niciodată. Fiindcă, ne spune Driesch, nici nu am
putea crea pe pământ o împărăţie a spiritului pură ; dar ne este dat să tindem
spre această împărăţie şi să o realizăm fragmentar ( p a g . 1 3 5 ) .
Drumul trece fireşte şi prin distincţia dintre corp, suflet şi spirit. Aci
Driesch se apropie mai mult de concepţia scolastică. Sufletul ar îngloba acea
activitate a noastră care e subconştientă şi deci care e mai în legătură cu viaţa
corpului. Spiritul ar cuprinde activitatea sufletească superioară, conştientă, în
legătură nu atât cu voinţa care determină mişcările corpului, ci cu voinţa scop,
pentrucă această activitate, are în vedere nu atât ceeace este, ci aceia ce a r
trebui să fie. Aşadar, acea activitate este un „Sollen" pentru conştiinţa noastră.
Probabil că din cauza acestei distincţii, Hans Driesch înlătură ideia unui para­
lelism psiho-fizic. E l pune în discuţie ideia unor „trei" paralele (pag. 5 1 ) .
Neîndoios însă că traversarea cea mai mare este făcută pe tărâmul teo­
riei cunoştinţei. Iar popasurile pe care Driesch le face, nu sunt de cât un
prilej de a ne explica posibilitatea de a cunoaşte într'adevăr lumea. D a r nu
numai pe cea materială, a cărei existenţă nici nu poate fi pusă la îndoială de
vreme ce o putem percepe, dar şi pe aceia a propriului nostru eu şi a celorlalte
„euri" (Iche). Lumea, în genere, nu este pentru Driesch ceva în sine, care
nu poate să fie cunoscut. Noi o cunoaştem aşa cum e, aşa cum omul naiv
crede că cunoaşte lumea externă, când sesizează obiectele ei. Prin aceasta
Driesch nu afirmă teoria unui realism naiv. Nu ne putem opri la această con­
cepţie. Dar în clipa în care începem să vedem că în perceperea lumei putem
avea erori cari să ne dea o idee greşită asupra realităţei lucrurilor percepute,
din acea clipă începem să cunoaştem. E r o a r e a devine atunci părintele îndoielei,
iar această îndoială ne duce la afirmarea unui adevăr real, acela că trăim con­
ştient ceva : această îndoială însăşi pe care o trăim. Această conştiinţă că trăim
ceva, este deaceia punctul de plecare al ordinei propriei noastre lumi, a fie-
cruia dintre noi. Este drept că nu putem explica această ordine prea clar, —
adaugă Driesch, dar ştim că studiind-o, ea înseamnă o gândire asupra aceia ce
am trăit conştient (pag. 1 9 ) .
In felul acesta, afirmăm concepţia unui realism luminat. Totodată pu­
nem şi postulatul raţionalităţei realităţei. Desigur că noi ştim prea puţin despre
multiplicitatea lumei. Noi nu ştim de pildă că spaţiul este spaţiu, dar ştim că
spaţiului nostru cu trei dimensiuni, îi corespunde ceva tridimensional; aceasta
o ştim atâta timp cât realul e raţional (pag. 3 7 ) . Iar ştiinţa că trăim ceva con­
ştient, nu poate fi o reprezentare a lumei, ci e o realitate care nu poate fi altfel
de cum ştim că această realitate este. In acest : „dass ich etwas bewusst erlebe"
— este faptul pe care îl ştim că este, aşa cum este. Driesch spune : „fiind con­
ştienţi cunoaştem mai bine realul : realul însuşi se recunoaş'te în mine conştient,
şi îmi dau perfect seama ce înseamnă aceasta ; prin aceasta este însă cunoscută
o parte, o însuşire a realului, după natura lui intrinsecă, şi nu în forma lui de
reprezentare ; realul încetează de a fi un simplu X ; cunoaştem acum despre
el mai mult decât multiplicitatea lui, într'o formă cu totul neprecisă ; aceasta
este de o valoare de nemăsurat pentru o ştiinţă a realităţei (Wirklichkeitslehre)
sau metafizică (pag. 3 8 ) .
A ş a se explică de ce încă dela început, Hans Driesch a legat teoria lui
de ideia cartesiană, că noi trăim cu conştiinţă c e v a : „Dass ich bewusst etwas
erlebe". Acesta e un fapt originar. Hans Driesch îşi şi exprimă toată recunoş­
tinţa faţă de Descartes (şi Sf. Augustin), cari au văzut acest adevăr.
Acum, fiecare din noi poate reface drumul, după ce cunoaştem etapele
lui, pe care Hans Driesch l'a făcut pentru a ajunge nu numai la ideia unui amor
dei intellectualis şi amor intuitive dei, ci şi la precizarea scopului existenţei
noastre, anume de a reduce prin cunoaşterea şi activitatea noastră etică, dua­
litatea dintre lume şi noi, dintre corp şi spirit.
O reducere până la contopire este însă exclusă. Ideia unui monism al
ordinei lucrurilor trebuie să rămână un ideal. „O lume monistă ar fi o lume
a unei integralităţi 'pure, a unei fiinţe pure, a unei sfinţenii pure" (pag. 1 3 3 ) .
In ea n'ar mai fi însă viaţă, şi nici nu trebuie să ne propunem să ajungem aci.
Aceasta ar însemna să ne ucidem, spune Driesch. „Viziunea noastră etică, ne
învaţă să nu ne ucidem, ci să aşteptăm până vine moartea. Această viziune
etică ne mai învaţă că deaceia nu trebuie să ne ucidem, ci să rămânem în dua­
lism până vine sfârşitul, de oarece" este în planul lumei, ca omul să îndeplinea­
scă misiuni în cadrul dualismului empiric" (Pag. 1 3 4 ) . Dece trebue să fie aşa,
nu o ştim, încheie Driesch, — dar ştim c ă trebuie să fie aşa.
I. Brucăr
 NOTE ŞI INFORMAŢII

DELA S O C I E T A T E A ROMANA D E FILOSOFIE.

— Joi, 28 Februarie 1929, orele 9 seara, Societatea Română de Filosofie

şi-a ţinut, sub preşidenţia d-lui prof. C. Rădulescu-Motru, prima şedinţă din
anul acesta în sala revistei „Propilee Literare" D. N. Bagdasar, secretarul socie­
tăţii, a făcut darea de seamă asupra situaţiei financiare a societăţii. Totalul
veniturilor Societăţii Române de Filosofie — în care intră cotizaţiile
membrilor, încasările provenite dela conferinţe, diferitele subvenţii, sumele
provenite din abonamente şi vânzarea revistei cu numărul — se cifrează
pentru anul 1928 la suma de lei 196.971; iar totalul cheltuelilor — în cate
intră costul tiparului pentru revistă, costul sălii de conferinţe şi toate ce­
lelalte cheltueli prilejuite de conferinţe şi de administrarea revistei — se
ridică la suma de lei 199.507. D. N. Bagdasar arată că diferenţa dintr::
venituri şi cheltueli nu trebue considerată ca un deficit, fiindcă societatea
mai are de încasat importante sume pe exerciţiul anului 1928 dela depozitarul
revistei. D-sa încheie, mulţumind persoanelor cari au binevoit să acorde o deo­
sebită solicitudine Revistei de Filosofie, şi anume d-lor : I. Petrovici, fost mi­
nistru al Instrucţiunii Publice, T . Burileanu, guvernatorul Băncii Naţionale, Mi­
nai Popovici, Ministru de Finanţe, şi C. Rădulescu-Motru, preşedintele Socie­
tăţii Române de Filosofie, care face toate sacrificiile când e vorba de Revista
de Filosofie şi de Societatea Română de Filosofie.

— Societatea Română de Filosofie a ţinut a doua şedinţă Joi, 14 Martie,

orele 9 seara, sub preşidenţia d-lui prof. C. Rădulescu-Motru. S'a discutat în
această şedinţă în jurul ciclului de conferinţe pe care societatea plănueşte să-1
organizeze la toamnă, fără să se hotărască însă nimic definitiv. Au participat
la discuţie, făcând diferite propuneri şi obiecţii d-nii: Prof. C. Rădulescu-Motru,
N. Petrescu, M. Florian şi N. Bagdasar. S'a luat apoi în discuţie problema ela­
borării, de către societate, a unui vocabular filosofic. S'a căzut de acord ca
la indicarea sensului termenilor filosofici să se urmărească evoluţia pe care
a suferit-o acest sens cât şi desemnarea lui în limba română, începând cu textele
filosofice cele mai vechi până astăzi. L a discuţie au participat d-nii prof. C.
Rădulescu-Motru, N. Petrescu, M. Florian, C. Floru şi N. Bagdasar.
 + N I C U L A E C. S E G Ă R C E A N U

A văzut lumina zilei la 3 Aprilie 1908, ca fiu al maiorului C, Segărceanu,

mort într'o manevră.
Iubirea de mamă i-a rămas necunoscută, căci naşterea lui a provocat
moartea mamei sale:
Cursul secundar 1-a urmat la Liceul „Cantemir" din Bucureşti.
Din cauza mizeriei a contractat tuberculoza, care i-a răpus viaţa la 16
Octombrie 1928, într'un spital din Bucureşti. A rămas dela dânsul şapte caete
cuprinzând diferite studii filosofice, matematice, juridice, conferinţe şi articole.
Deşi era student la filosofie şi drept, s'a ocupat serios cu studiul mate­
maticei, atât de indispensabil filosofiei ştiinţifice. C u o lucrare intitulată „Studii
filosofice" a luat premiul „Conta" al Gazetei Matematice. Această lucrare, din
care o parte a fost publicată în „Gazeta Matematică" cuprinde pe lângă intro­
ducere: „ O teoremă filosofică"; „Spaţiul şi timpul"; „Consideraţiuni matematice a-
supra unei probleme filosofico-religioase" şi „Note asupra raţionamentului ma-
tematic".
Din cele şapte caete, cinci sunt transcrise de autor.
Unul din caete cu titlul „ P a t r u a n i d e a c t i v i t a t e " , cuprinde
diferite conferinţe ţinute între anii 1924—1928. Prima parte, de „literatură, ştiinţe
sociale şi filosofie", cuprinde conferinţele transcrise; partea a doua „ştiinţe" cuprinde
numai titlurile conferinţelor, din care menţionez despre „Electroni şi constituţia
materiei"; „Teoria cvantelor şi aplicaţiunile ei"; „Concepţia fizico-materialistă a
evoluţiei"; „Geometria antică şi modernă"; „ O categorie de funcţiuni transce-
dentale". Probabil că se v a putea reconstitui textul lor.
Un alt caet poartă titlul „ I d e i , v i s u r i ş i r e a 1 i tă ţ i" şi cuprinde
între altele: „Noţiunea şi viaţa sufletească"; „Ideea, visul şi realitatea"; „Feno­
menul originar"; „Rolul metafisicei în cultură"; „Static şi dinamic"; „Spiritul şi
aristocraţia"; „Estetica lui Schopenhauer"; „Paul Valéry".
Un alt caet intitulat „ G â n d ş i f a p t ă " cuprinde între altele „Mate­
maticele şi învăţământul secundar" şi „Filosofia şi învăţământul secundar".
Al patrulea caet cu titlul „ S t u d i i d e f i l o s o f i e m a t e r n a ti c ă "
cuprinde studiile: „Metodologia matematicilor" şi „Contribuţiuni la teoria cate­
goriilor" pe care îl publicăm în cuprinsul revistei.
Al 5-lea caet cuprinde „ S t u d i i f i l o s o f i c o - j u r i d i c e".
Celelalte două caete sunt scrise, cu creionul.
Pentru a concura la premiul Dabney, a trimis la Liga Naţiunilor un studiu
în englezeşte cu motto: „ W e are such stof as dreams are made on".
In toate aceste studii Niculae Segărceanu dovedeşte o mare varietate de
preocupări şi de cunoştinţe, o cugetare limpede şi viguroasă şi o mare precocitate.
C a un omagiu adus memoriei lui, se vor publica operele rămase în două
volume: unul cuprinzând studiile filosofice şi cellalt, conferinţele şi articolele
Pentru filosofia românească, atât de săracă în producţiuni originale,
moartea lui Segărceanu reprezintă o reală pierdere.
„Societatea de filosofie" îşi face datoria de a face cunoscută cugetarea,
stinsă prea de vreme, a acestui tânăr excepţional.
Eft. M.