(.) Marturisirea Pacatelor Si Sfanta Impartasanie

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor
MÃRTURISIREA PÃCATELOR
ªI SFÂNTA ÎMPÃRTÃªANIE
(Fragmente extrase din Proloagele)
Tipãritã cu binecuvântarea
Î. P. S. Pimen
Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor
Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
Mãrturisirea pãcatelor ºi Sfânta Împãrtãºanie
Suceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2006
ISBN 973-7656-02-4
265.32
Redactor responsabil: pr. Dragoº Buta, consilier cultural

Tehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu Strugaru
Corecturã: prof. Doina Ciobanu, prof. Monica Bilauca
Tipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava
ISBN 973-7656-02-4
DESPRE MÃRTURISIREA
PÃCATELOR
Cuvânt al Sfântului Atanasie
despre moartea
drepþilor ºi a pãcãtoºilor*
Era un sihastru cãlugãr, cu semne ºi cu minuni strãlucit, ºi

avea împreunã cu el un ucenic în pustie. Într-una din zile s-a
întâmplat cã a mers ucenicul lui în cetate, unde era un
stãpânitor rãu, netemãtor de Dumnezeu. Pe acesta, ucenicul
stareþului l-a vãzut mort ºi mult popor mergând dupã el, cu
lumânãri ºi cu tãmâieri ºi cu cinste mare petrecându-l la groapã.
Dupã ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povãþuitorul sãu,
pe cinstitul stareþ, mâncat de o fiarã. ªi a început a se tângui
mult ºi a plânge dupã stareþ, zicând cãtre Dumnezeu: „Doamne,
cum se face cã a murit acel stãpânitor rãu, cu atâta slavã, iar
acest sfânt duhovnic, pãrintele meu stareþ, a luat o astfel de
moarte, fiind mâncat de fiarã?”. Deci, aºa plângând el ºi vorbind
întru sine, s-a aflat lângã el îngerul Domnului ºi i-a zis: „De ce te
tânguieºti ºi plângi dupã stareþul tãu? Pentru cã acel stãpânitor
rãu avea ºi el o faptã bunã, ºi pentru acea faptã bunã, cu cinstitã
îngropare ºi-a luat plata sa, pe pãmânt. Iar dincolo, se duce ca
un osândit. Iar povãþuitorul ºi învãþãtorul tãu, cinstitul stareþ,
întru toate a plãcut lui Dumnezeu ºi era cu toate bunãtãþile
împodobit, însã avea ºi el, ca un om, puþinã prihanã ºi, prin acea
amarã moarte, i s-a iertat lui greºeala sa ºi s-a dus din viaþa
aceasta cu totul curat întru bucuria Domnului sãu.
* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 918.
5
Cuvânt despre pocãinþã*
Pânã ce eºti viu, pocãieºte-te, chiar de ai greºit, ºi în ziua cea

mai de pe urmã, trãgându-þi sufletul ºi vrând sã ieºi din viaþa
aceasta, pocãieºte-te, cã nu te va lãsa pe tine iubirea de oameni a
lui Dumnezeu. ªi sã nu-mi zici mie: „Cum sau în ce chip? Cã
sunt plin ºi cuprins de stricãciune ºi de rãni, ºi în ziua cea mai de
pe urmã a vieþii mele, putea-voi oare sã mã mãrturisesc?”. Poþi
foarte bine. Roagã-te, ºi din casa ta sã rânduieºti sã se facã
milostenie la sãraci. Tu acolo te duci, iar casa ta rãmâne aici. ªi
sã nu-mi zici mie: „Cum mã voi mântui?” sau: „Cum mã voi
curãþi?”. Când Dumnezeu lucreazã, nu pune tu hotare. Cã-þi
zice: „Dacã tu n-ai ajuns sã te îngrijeºti de sufletul tãu, fiind în
viaþã, apoi mãcar la sfârºitul vieþii tale sã porunceºti alor tãi sã
dea la sãraci ºi ajutãtori sã þi se facã þie ai tãi, prin milostenii ºi
jertfe. ªi sã scrii în aºezãmântul tãu, ca împreunã cu fiii tãi ºi cu
neamurile tale sã fie pãrtaºi la moºtenirea ta, ºi Stãpânul ceresc,
Cel ce a zis: „Pe sãraci sã hrãneºti ºi Eu, pentru ei, voi fi chezaº ºi
nu te voi lipsi de Împãrãþia cerurilor”. Deci, sã nu socoteascã
nimeni, ca o minciunã, milostenia fãcutã dupã moarte, pentru
cã este bunã, bine plãcutã ºi primitã la Dumnezeu, Cãruia I se
cuvine slavã în veci! Amin.
6
Cuvânt al Sfântului Efrem despre
cei ce în fiecare zi pãcãtuiesc
ºi în fiecare zi se pocãiesc*
Pânã când, o, prietene, fiind stãpânit de vrãjmaºul,

plãcerea lui o sãvârºeºti? Pânã când, iubitule, slujeºti patimilor
trupeºti, celor aducãtoare de moarte? Primeºte sfatul meu, cã te
face pe tine viu ºi, curãþindu-þi sufletul tãu împreunã cu trupul,
apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecã pe tine, Care
primeºte pe toþi cei ce se pocãiesc. Mântuire îþi va fi þie dacã,
deºteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Cã, dacã în
unele zile greºeºti, iar în altele iarãºi zideºti, dacã pierzi, risipeºti
ºi iarãºi aduni, apoi asemenea eºti cu copiii. Cel ce singur se
împiedicã de o piatrã, se poticneºte ºi cade ºi, dacã face a doua
oarã aºa, acela este orb ºi fãrã minte. Deci, aceasta sã o ai în
inima ta ºi aleargã la pocãinþã cu osârdie ºi roagã-L pe Cel ce
te-a zidit pe tine. Fii smerit ºi umil, flãmând ºi în suspine
pãtimind durerea, pentru cele trecute pãzindu-te ºi luând
aminte la cele de aici înainte ale vieþii tale.
Cã aºa, oarecând ºi Zaheu vameºul s-a mântuit, aºa iarãºi ºi
Matei, rob al lui Hristos s-a arãtat. La fel ºi desfrânata, cãzând la
picioarele Mântuitorului, ºi-a dezlegat împletiturile pãrului ºi
i-a ºters picioarele cu pãrul capului ºi aºa a ieºit din groapa
patimilor. Aºa ºi tu, pleacã-þi grumazul pe genunchi ºi te aratã
umil, ºi cu aceasta te vei mântui. Vezi cetatea Sodomei ºi a
Gomorei, a neamului celui nesupus ºi spurcat. Fugi de acel
neam necurat, asupra cãruia Dumnezeu a plouat cu foc ºi
pucioasã ºi a ars toatã cetatea lor. Vezi limpezirea cetãþii Ninive
ºi înflorirea ei cea frumoasã. Cã ea fusese plinã de pãcate ºi de
rãutãþi, încât poruncise Domnul ca sã o piardã, dar dupã ce a
vãzut pe niniviteni în saci ºi în cenuºã umblând, în foamete ºi în
sete pedepsindu-se, tremurând ºi de fricã cuprinzându-se, din
toate pãrþile în plângere, unul pe altul tânguindu-se, cei
slobozi, cei robiþi, cei bogaþi, sãracii, stãpânii ºi dregãtorii,
* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 464.
7
bãtrânii ºi tinerii, împreunã cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a
miluit ºi i-a mântuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul ca
sã o ia ei, a schimbat-o. ªi aºa, din cei pãcãtoºi, pe cei nesupuºi îi
munceºte, iar pe cei ascultãtori nu-i lasã sã piarã fãrã cruþare.
Sârguieºte-te, deci, ca sã te pocãieºti ºi te vei mântui.
Gata este Dumnezeu spre milã ºi spre vindecare, grabnic
spre ajutor, osârdnic spre izbãvire, celor ce cer le dã ºi celor ce
bat le deschide, celui ce se roagã îi dã iertare, tinde daruri celui
ce-i trebuie ºi nu le cruþã pentru acela ce cautã, nu respinge pe
cei cãzuþi, ci spre mântuire îi trage. Dãruieºte dezlegare celor ce
cer, ceartã pe cei ce nu ascultã. Poticnitu-te-ai, deºteaptã-te; ai
cãzut, scoalã-te; roagã-te ºi cere; cazi, nãzuieºte, cautã pe Cel ce
voieºte sã te mântuiascã, trezeºte-te, ca sã nu cazi iarãºi, iar de
vei ºi cãdea, sã te scoli din nou. Doborât fiind, îndrepteazã-te,
iar de ai greºit, întoarce-te. Iar dupã ce te-ai vindecat, poartã-te
sãnãtos totdeauna, ºi dacã te-ai mântuit, fereºte-te de boala de
care ai fost biruit, ca sã nu te ardã focul pe care abia l-ai stins. Sã
nu cazi în spurcãciunea din care te-ai ridicat. Sã nu te asemeni
porcilor, care se bucurã de spurcãciune. Sã nu te asemeni
câinilor, care îºi mãnâncã murdãriile. Cã nimeni, punându-ºi
mâinile pe plug ºi cãutând înapoi, nu va fi îndreptat în
Împãrãþia cerurilor. Nimeni, dupã ce se spalã ºi iarãºi aleargã la
spurcãciune, nu se face curat.
Unul este Hristos, una credinþa, unul este darul, una este
Patima, una Moartea, una Învierea. ªi nu se cade Celui ce S-a
junghiat, iarãºi sã se mai jertfeascã, nici altã izbãvire sã se mai
facã pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob prin
voia ta. Spãlatu-te-ai, nu te mai spurca iarãºi.
Peste fire, în pãcate aflându-te, sã nu deznãdãjduieºti
nicidecum, fãrã numai sã te pocãieºti ºi te vei mântui. Întru Iisus
Hristos, Domnul nostru, a Cãruia este slava, acum ºi pururea ºi
în vecii vecilor! Amin.
8
Cuvânt al Preacuviosului Pãrintelui
nostru Efrem Sirul despre
pocãinþã ºi viaþa cea desfãtatã*
Domnul nostru Iisus Hristos ºi Dumnezeul nostru zice în

Sfintele Evanghelii: „Deci ºi voi fiþi gata, cã în ceasul în care nu
gândiþi, Fiul Omului va veni” (Luca 12, 40). Nevoiþi-vã a intra
prin poarta cea strâmtã, care duce la viaþã. Sã cãlãtorim pe calea
aceasta, fraþilor, ca viaþã veºnicã sã moºtenim. Cãlãtoriile sunt
cu necazuri, dar odihna este fericitã. Cãlãtoriile acestea sunt cu
întristare, dar rãsplãtirea este cu bucurie. Cãlãtoriile acestea
sunt strâmte, dar sãlaºul este desfãtat. Cãlãtoriile acestea sunt:
pocãinþa, ajunarea, rugãciunea, umilinþa, privegherea, smerita
cugetare, sãrãcia cea duhovniceascã, defãimarea trupului,
îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, foamea, setea, mâncarea
uscatã, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinãrile, plecarea
genunchilor, necinstirile, gonirile, rãpirile, osteneala cu
mâinile, primejdiile, a fi defãimaþi ºi a rãbda, a fi urâþi ºi a nu
urî, a pãtimi rele ºi cu bine a rãsplãti, a lãsa datornicilor
datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni, iar mai pe urmã de
toate, a ne vãrsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere.
Acestea sunt cãlãtoriile porþii cele strâmte ºi ale cãii celei
necãjite, care are rãsplãtirea cea fericitã: Împãrãþia cerurilor.
Iar poarta care duce la pierzare este largã, ºi calea
desfãtatã. ªi umbletele pe aceastã cale sunt aici, în lumea
aceasta, adicã, de bucurie fãcãtoare, iar acolo, de mare scârbã.
Aici uºoare, iar acolo grele ºi dureroase. Aici se aratã ca niºte
lucruri de nimic, iar acolo ca niºte fiare sãlbatice, care muºcã pe
cei ce le sãvârºesc ºi nu se pocãiesc, dupã cuvântul Prorocului:
„Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naºte”
(Ps. 47, 6). Iar rãutatea vieþii acesteia, adicã umbletele cãii
celeilalte, pe care ºi Apostolul, în parte, le-a numãrat, sunt:
desfrânarea, înverºunarea, slujirea la idoli, otrãvirea, vrajba,
cearta, pofta, mânia, bãtaia, invidia, petrecerile, strigãtele,
9
cântecele lumeºti, fluierãturile, jocurile, scãldãturile, hainele
cele moi, prânzurile cele scumpe, bãtãile din palme, gâlcevile,
somnul cel fãrã grijã, ura dintre fraþi, grãirea de rãu. Iar lucrul
cel mai rãu dintre toate este nepocãinþa ºi a nu ne aduce aminte
niciodatã de ieºirea cea din urmã din viaþã.
Acestea sunt cãlãtoriile cãii celei cumplite, pe care mulþi
cãlãtoresc. Dar ºi sãlaºul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul
desfãtãrii, foame; în locul beþiei, setea; în locul odihnei, chinul;
în locul râsului, tânguirea; în locul alãutei, plângerea; în locul
îngrãºãrii trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreunã
cu dracii; în locul meºteºugurilor drãceºti, întunericul cel mai
dinafarã ºi gheena focului ºi cele asemenea acestora. În ziua cea
înfricoºatã a Judecãþii se va cere de la fiecare rãspuns la
întrebarea dacã a pãzit dreapta mãrturisire a credinþei, neîn-
tinatã de eresuri, precum a mãrturisit-o când a zis: „Mã lepãd de
satana ºi de toate lucrurile lui”. Acestea ºi cele asemenea
acestora se vor cere de la tot creºtinul în ceasul cel înfricoºat al
cercãrii, la care, ajutã-ne, Doamne, sã nu fim osândiþi. Cã Þie se
cuvine slava în veci! Amin.
10
Cuvânt al Sfântului
Ioan Gurã de Aur despre
mãrturisirea pãcatelor*
Mãrturisiþi-vã pãcatele voastre, pentru cã prin mãrturisire

se vindecã rãnile cele sufleteºti. Precum vãtãmarea trupeascã,
arãtându-se la doctor, se tãmãduieºte, iar cea tãinuitã, boalã
mare face, iar mai pe urmã aduce moarte, asemenea ºi pãcatele
cele tãinuite omoarã ºi trupul ºi sufletul ºi bucurie fac
diavolului. Mare ºi bun lucru este mãrturisirea pãcatelor, iar
tãinuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amãgindu-se,
grãieºte: „Astãzi sã-mi fac plãcerea mea, iar mâine mã voi
pocãi”. Dar cine ºtie de va ajunge sau nu ziua de mâine? Cã, fãrã
de veste, vine moartea ºi-l pierde pe el. Iar dacã este cineva
cãrturar, apoi diavolul îi bagã lui în cap un gând, zicându-i: „Tu
îþi ºtii ºi singur gândurile tale ºi ceea ce zice Scriptura ºtii,
precum ºi ceea ce Sfinþii Pãrinþi au poruncit, deci
tãmãduieºte-te ºi singur, fãrã duhovnic”. Nu asculta gândurile
acelea ºi nu zãbovi a-þi tãmãdui sufletul, mãrturisindu-þi
pãcatele tale, ca sã fii iertat ºi în veacul de acum ºi în cel viitor.
11
Cuvânt din Pateric
despre mânie ºi pocãinþã*
Un frate oarecare avea necaz asupra altui frate, care,

înþelegând cã acela are necaz asupra lui, a mers la dânsul, vrând
sã se smereascã, sã-ºi cearã iertare ºi sã se împace cu dânsul.
Deci, bãtând el la uºa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sã-i
deschidã ºi sã-l primeascã. Iar acesta, dacã a vãzut cã nu-i
deschide, s-a scârbit ºi el, ºi, mergând la un bãtrân, i-a spus lui
despre acel frate, jelindu-se cã are necaz pe el ºi a mers la dânsul
sã-ºi cearã iertãciune ºi sã se împace cu dânsul, dar nu l-a primit,
nici i-a deschis lui uºa. Iar bãtrânul i-a zis lui: „Cautã, fiule, ºi-þi ia
seama cã poate ai vreun gând în inima ta, cã tu nu eºti cu nimic
vinovat, nici i-ai fãcut lui vreun rãu, ci el a fãcut rãu ºi este
vinovat. ªi aºa, pe tine însuþi te îndreptãþeºti, iar pe el îl
învinovãþeºti. Deci, pentru aceasta, nu-i dã lui Dumnezeu
îndemn ca sã-þi deschidã ºi sã te primeascã, fiindcã mergi la
dânsul nu cu adevaratã pocãinþã, ci cu fãþãrnicie. Deci, mergi ºi
pune în inima ta, cã tu ai greºit ºi tu eºti vinovat, iar pe dânsul
dezvinovãþeºte-l ºi aºa îi va da lui îndemnare ºi umilinþã, ca sã se
smereascã ºi sã se împace cu tine”.
ªi i-a spus lui aceastã povestire: „Erau doi oameni mireni în
Egipt, în þinutul Alexandriei ºi erau amândoi cu bunã
cucernicie ºi cu viaþã bunã. Aceºtia, sfãtuindu-se amândoi, au
lãsat lumea ºi s-au cãlugãrit. ªi, auzind ei citindu-se cuvântul ce
este scris în Sfânta Evanghelie, care zice cã unii s-au scopit pe
sine pentru Împãrãþia cerului, ºi, râvnind acelui cuvânt, s-au
scopit pe sine amândoi. ªi, neºtiind ei puterea dumnezeieºtii
Scripturi, li se pãrea cã mare bunãtate au fãcut ei cu acea faptã,
cã s-au scopit pe sine pentru Împãrãþia cerului.
Iar arhiepiscopul, auzind de acest lucru al lor, i-a despãrþit
pe ei de Sfânta Bisericã. Iar ei se rãzvrãteau asupra
arhiepiscopului, zicând cã pentru oarecare pizmã ºi fãrã
dreptate i-a despãrþit pe ei de Bisericã ºi s-au sfãtuit sã meargã la
12
arhiepiscopul Ierusalimului, sã se jeluiascã ºi sã-ºi spunã pricina
lor ºi acela îi va binecuvânta ºi-i va împãca iarãºi pe ei cu
Biserica.
Deci au mers la arhiepiscopul Ierusalimului ºi au început a
se jelui pentru strâmbãtatea ce le-a fãcut lor arhiepiscopul
Alexandriei, de i-a despãrþit pe ei de Bisericã, spunându-i ºi
pentru care pricinã i-a despãrþit. Iar arhiepiscopul
Ierusalimului, auzind acestea, a zis lor: ªi eu vã despart pe voi.
Iar ei, auzind aceasta, s-au necãjit foarte. ªi, sfãtuindu-se, au zis
unul cãtre altul: sã mergem, frate, la arhiepiscopul Antiohiei, ºi
acela vãzând supãrarea ºi strâmbãtatea ce tragem, nefiind
vinovaþi, îºi va face milã ºi ne va primi pe noi. ªi aºa au mers la
arhiepiscopul Antiohiei ºi i-au spus lui jalba ºi pricina lor, iar
arhiepiscopul, auzind, a zis lor: ªi eu vã despart pe voi. Iar ei, în
loc de nãdejdea ce aveau cã-i va bucura acel arhiepiscop, auzirã
dimpotrivã ºi pe acesta, ca ºi pe ceilalþi, zicându-le: ªi eu vã
despart pe voi.
ªi s-au sfãtuit aceia sã meargã la Roma, la papã, zicând: Sã
mergem, frate, la papa, ºi el ne va primi pe noi ºi ne va da
izbândã nouã faþã de toþi ceilalþi. ªi aºa, au plecat ºi au mers la
Roma, la papã, ºi s-au jeluit ºi au spus papei toatã pricina lor, ºi
cum toþi arhiepiscopii, necãutându-le dreptatea ºi nevinovaþia,
i-au despãrþit pe ei de Sfânta Bisericã, fãrã de nici o pricinã sau
vinã. Iar papa, auzind acestea, le-a zis lor: ªi eu vã despart pe voi.
Iar ei, auzind ºi de la papã tot acelaºi cuvânt pe care l-au auzit de
la ceilalþi arhiepiscopi, vorbeau între ei, zicând: „Ce vom face,
frate, cã aceºtia sunt uniþi toþi la un cuvânt, fiindcã ei se adunã
în soboare, toþi la un loc, ºi se sfãtuiesc ºi se unesc sã þie toþi una
ºi sã fie toþi într-un cuvânt. Ci noi, frate, sã mergem la Sfântul
Epifanie, arhiepiscopul Ciprului ºi sã ne jeluim ºi sã-i spunem
lui toatã pricina noastrã. ªi acela, fiind om sfânt ºi proroc ºi
cunoscãtor, ne va cunoaºte supãrarea ºi nevinovãþia noastrã ºi
necazul ce tragem fãrã dreptate ºi ne va primi pe noi. ªi aºa,
ieºind din cetatea Romei, au plecat ºi au mers la Cipru. ªi dacã
s-au apropiat de cetatea unde era Sfântul Epifanie, Dumnezeu
i-a descoperit Sfântului venirea acelor doi cãlugãri ºi osteneala
13
ºi pricina lor.
Iar Sfântul Epifanie, înºtiinþându-se despre dânºii, îndatã a
trimis pe un cleric al sãu întru întâmpinarea lor, ca sã le spunã
cã nici în cetatea lui sã nu îndrazneascã sã intre, cã nu-i
primeºte pe ei. Iar ei, auzind aceasta, s-au umilit în inimile lor ºi
s-au smerit pe sine, vorbind unul cãtre altul ºi zicând: Cu
adevãrat, frate, noi am greºit lui Dumnezeu. ªi pentru ce, dar,
umblãm zbuciumându-ne, vrând sã ne îndreptãþim noi? Cã,
iatã, aºa precum socoteam noi, toþi, fãrã de dreptate ºi fãrã de
nici o vinã, unul dupã altul, ne despãrþirã pe noi de Sfânta
Bisericã. Iar acesta, încã nici n-am mers la dânsul sã ne jeluim
lui ºi sã ne spunem pricina noastrã, ºi nici nu ne-a vãzut pe noi,
ci, fiind el om sfânt ºi proroc cunoscãtor, iatã cã Însuºi
Dumnezeu i-a descoperit lui ºi i-a arãtat venirea noastrã la
dânsul ºi greºeala noastrã, pentru care ne-a poruncit nouã nici
în cetatea lui sã nu intrãm. Pentru aceea, frate, în zadar ne
ostenim noi, umblând sã ne îndreptãþim, cã noi am greºit lui
Dumnezeu ºi Dumnezeu i-a arãtat lui greºelile noastre.
Pentru aceea, nu numai cã nu ne primeºte pe noi sã vedem
faþa lui, dar nici în cetate nu ne dã voie sã intrãm. ªi aºa au
început a se umili ºi a plânge ºi a se smeri, cunoscându-ºi
greºeala ºi pãcatul lor. Iar cunoscãtorul de inimi, Dumnezeu,
vãzându-i pe dânºii cã ºi-au cunoscut greºeala lor ºi cã s-au
umilit în inimile lor ºi se smeresc, cãindu-se de pãcatul lor, a
descoperit ºi au arãtat iarãºi ºi aceasta Sfântului Epifanie, cã
ºi-au cunoscut pãcatul ºi cã se smeresc, cãindu-se. ªi i-a poruncit
lui sã trimitã sã-i cheme ºi sã-i primeascã pe ei, cã ºi-au cunoscut
greºeala lor ºi cã se cãiesc. ªi a trimis Sfântul Epifanie la dânºii ºi
i-a chemat la sine ºi, cu multe cuvinte de folos i-a învãþat ºi i-a
mângâiat pe ei ºi i-a primit în Sfânta Bisericã ºi i-a împãrtãºit pe
ei cu Sfintele Taine ºi a scris pentru dânºii la arhiepiscopul
Alexandriei, zicând: Primeºte, frate, pe fiii tãi, cã adevãrat acum
s-au smerit ºi s-au pocãit. ªi aºa i-a trimis pe ei la locul lor”.
Aceastã povestire, spunând-o bãtrânul fratelui, i-a zis: „Iatã
fiule, aceasta este adevarata tãmãduire a sufletului, ca întru
toate lucrurile sã ne smerim, defãimându-ne ºi ocãrându-ne,
14
descoperindu-ne ºi vãdindu-ne înaintea lui Dumnezeu pãcatele
noastre, iar nu ale fratelui nostru”. Acestea auzindu-le, fratele
s-a umilit în inima sa ºi a fãgãduit cã va face dupã cuvântul
bãtrânului. S-a dus iarãºi cu smerenie la acel frate, care avea
necaz pe el, sã se roage sã-l ierte pe el ºi, bãtând la uºa chiliei,
îndatã a auzit ºi i-a deschis lui. ªi, mai înainte de a se pleca el ºi a
cere iertãciune, acela s-a închinat lui cu smerenie, zicând:
„Iartã-mã, frate, cã te-am scârbit pe tine”. ªi aºa, cu dragoste, din
tot sufletul sãrutându-se unul cu altul, s-a fãcut mare bucurie
între dânºii.
15
Cuvânt despre o femeie care a venit
la Cuviosul Neofit sã se mãrturiseascã*
Cinstitul Neofit, îmbunãtãþitul monah ºi preotul lui

Dumnezeu, care viaþã pustniceascã petrecea, însuºi ne-a spus
oarecând: „O femeie slãvitã, dupã moartea bãrbatului ei,
adunându-ºi în gânduri pãcatele sale ºi aducându-ºi aminte de
ceasul morþii ºi luând aminte la înfricoºata judecatã, a mers la
un cãlugar Neofit ºi, închinându-se lui, i-a zis: „Am venit la
sfinþia ta, cinstite pãrinte, ca sã-mi mãrturisesc pãcatele mele”.
Iar el n-a voit ºi i-a zis: „Mie nu-mi este cu putinþã, fiicã, sã iau
aminte la faptele femeieºti”. Iar ea a zis: „Sfinþite pãrinte,
Domnul Iisus Hristos, adevãratul nostru Dumnezeu,
îmbrãcându-Se în chipul nostru, n-a lepãdat pe desfrânata ce
venise la Dânsul, sãrutându-I cu lacrimi cinstitele Sale picioare
ºi mãrturisindu-ºi Lui pãcatele sale. Iar tu mã îndepãrtezi pe
mine, care voiesc a mã pocãi ºi a mã mântui?”.
Deci, aceasta auzind, stareþul i-a rãspuns ei ºi i-a zis: „Dacã
aºa îmi grãieºti mie, fiicã, ºi cu credinþã ai venit la nevrednicia
mea, sã mergem în bisericã ºi spune, cu inima înfrântã, cãtre
Iubitorul de oameni, milostivul Dumnezeu, faptele tale,
auzindu-le ºi eu, nevrednicul bãtrân, unele ca acelea”. ªi ea,
venind împreunã cu stareþul în bisericã ºi rugându-se, s-a
închinat stareþului ºi sta tãcând. Iar stareþul o îndemna pe ea ºi
zicea: „Ce este aceasta fiicã, cã de dimineaþã mi-ai silit a mea
smerenie, ca sã te primesc, ºi acum nu-mi spui nimic?”. Iar ea a
rãspuns: „Nu îndrãznesc a-þi spune, cinstite pãrinte, cã m-a
cuprins un gând necunoscut”.
Iar stareþul i-a zis: „Scrie-l pe el cu toatã slobozenia ºi eu voi
citi hârtia aceea înaintea Domnului Dumnezeu, Care iartã,
dupã multã mila Lui, pãcatele noastre”. ªi a zis femeia: „Nici
aceasta nu o pot face, pentru multele mele fapte de ruºine”. ªi
i-a zis stareþul: „Dacã nici aceasta nu o poþi face, apoi eu îþi voi
pomeni þie câte pãcate se fac în viaþa omeneascã, zicând câte
16
unul ºi întrebând dacã aºa oare fãcut-ai sau altceva?”. Iar ea i-a
rãspuns: „Cu darul lui Dumnezeu ºi cu sfintele tale rugãciuni,
nimic din cele ce-mi grãieºti n-am fãcut, ci altele sunt pãcatele
mele”. Iar el a zis: „Dacã sunt altele, apoi eu nu sunt ºtiutor de
inimi, nici tainele omeneºti nu le ºtiu”. ªi ea a zis: „Roagã-te
pentru mine, ca sã facã Dumnezeu cum va voi El”. ªi, acestea
zicând, s-a închinat stareþului. Iar ea, mergând pe uliþã, a vãzut
pe un cãlugãr bãtrân, slãbãnog, zãcând pe pãmânt, cu totul
neîngrijit, ºi i-a zis lui: „Oare voieºti sã te iau în casa mea, unde
te voi odihni bine, ca sã te rogi lui Dumnezeu pentru a mea
nevrednicie?”. Iar el a zis: „Voiesc, stãpânã, sã faci milã cu mine,
ticãlosul”.
Deci ea, intrând, a gãtit un pat ºi, trimiþând, a cumpãrat
haine cãlugãreºti. ªi a poruncit slugilor sã ia pe cãlugãrul cel
slãbãnog ºi, ducându-l la spãlãtor, sã-l spele pe el ºi sã-l îmbrace
în hainele cele noi, aducându-l, sã-l punã în patul cel gãtit
pentru dânsul. ªi, aceasta fãcând-o, îi slujea lui acolo, ungându-i
rãnile ºi tãmãduindu-le. Iar dupã o vreme, sosind Joia cea Mare
a mântuitoarelor Patimi, a zis femeia cãtre bãtrânul acela: „Un
lucru vreau sã fac pãrinte: sã-l suferi ºi sã nu zici nimic”. Iar el a
zis: „Cum vei porunci, stãpâna mea, aºa voi face”. ªi, sosind
ceasul dumnezeieºtii slujbe, iar în bisericuþa casei ei fãcându-se
Sfânta Liturghie, preotul îndatã a început a citi Evanghelia,
zicând: „Venind Iisus în Vitania, în casa lui Simon cel lepros, s-a
apropiat de Dânsul o femeie desfrânatã, având o sticlã cu mir
scump...”. Iar când zicea preotul acestea, stãpâna casei a luat un
vas cu mir ºi, apropiindu-se de cãlugãr, l-a turnat pe picioarele
lui, ºi sãrutându-le, le-a udat cu lacrimi ºi cu pãrul capului ei le-a
ºters ºi ºi-a mãrturisit pãcatele sale.
Deci, aceasta aºa fãcându-se, a fost un cutremur înfricoºat,
nu în toatã cetatea, ci numai în casa ei, iar dupã cutremur un
glas zicând: „Iartã-þi-se þie pãcatele tale!”. Iar dupã ce a venit acel
dumnezeiesc glas, s-a sculat cãlugãrul sãnãtos cu totul, neavând
nici o bubã, nici ranã pe trupul sãu, slãvind pe Domnul nostru
Iisus Hristos, Care face înfricoºãtoare ºi mari minuni. Iar acea
fericitã femeie ºi-a luat iertare de pãcatele sale, din mila lui
17
Dumnezeu cea neasemuitã. ªi, petrecând ceilalþi ani ai vieþii
sale în pocãinþã, s-a mutat la Dumnezeu, Cel ce voieºte ca toþi
oamenii sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa adevãrului sã vinã, cã
nu voieºte moartea pãcãtosului, ci întoarcerea lui o aºteaptã.
Drept aceea ºi noi, fraþilor, ºtiind mila Mântuitorului nostru, sã
ne sârguim a avea pocãinþã, înfrânare ºi dragoste ºi sã nu ne
deznãdãjduim de a noastrã mântuire, mãcar cã suntem foarte
pãcãtoºi. Sã ascultãm pe Domnul, Cel ce a zis: „De ºaptezeci de
ori câte ºapte pe zi de ar greºi cineva, pocãinþã sã cearã!”. ªi în
orice ceas greºiþi, întru acelaºi ceas sã vã mãrturisiþi, nu ca unul
cãtre altul, ci ca Însuºi lui Dumnezeu. Sã muiem þarinile
inimilor noastre ºi sã semãnãm fapte bune ºi sã ne curãþim cu
lacrimile, ca sã nu fim ruºinaþi înaintea înfricoºãtorului
Judecãtor!
18
Învãþãturã a Sfântului Efrem
despre aducerea aminte de moarte*
Frate, aºteaptã în fiecare zi ieºirea ta ºi te gãteºte cãtre

cãlãtoria aceea. Cã, în ceasul întru care nu te aºtepþi,
înfricoºãtoarea poruncã va veni ºi vai aceluia ce se va afla
nepregãtit. Iar de eºti tânãr, de multe ori vrãjmaºul îþi pune în
gând, zicând: „Eºti încã tânãr, îndulceºte-te de dulceþile vieþii ºi
la bãtrâneþe te vei pocãi. Cã ºtii pe mulþi îndulcindu-se ºi de
dulceþile acestea de aici ºi la urmã, pocãindu-se, dobândesc ºi
bunãtãþile cereºti. ªi tu, de ce voieºti sã-þi chinuieºti trupul încã
din tinereþe? Vezi, nu cumva ºi în boalã sã cazi”. Dar tu, stând
împotrivã, zi vrãjmaºului: „O, prigonitorule al sufletelor ºi
luptãtorule, înceteazã sã-mi pui în gând unele ca acestea. Dar,
dacã mã va apuca moartea la tinereþe ºi nu voi ajunge la
bãtrâneþe, ce voi rãspunde înaintea judecãþii lui Hristos? Cã vãd
pe mulþi tineri murind ºi bãtrâni îndelung trãind, cã hotarul
morþii nu-i aºezat la cunoºtinþa oamenilor. Deci, dacã voi fi luat,
pot eu zice atunci Judecãtorului: „Am fost luat fiind tânãr, ci
slobozeºte-mã, ca sã mã pocãiesc?”. Nicidecum. Ci, într-alt chip
vãd cum Domnul slãveºte pe cei ce Îi slujesc Lui din tinereþe
pânã la bãtrâneþe.
Cã a zis cãtre Ieremia Prorocul: „Adusu-Mi-am aminte de
mila tinereþelor tale ºi de dragostea faptelor tale”. Tu urmeazã
calea lui Israel. Iar pe cel ce a urmat din tinereþe pânã la
bãtrâneþe gândul înºelãciunii, Prorocul l-a mustrat, zicând:
„Tânãr ºi tu fiind, învechitule în zile rele, acum te-au ajuns
pãcatele tale, care le-ai fãcut mai înainte”. Pentru aceasta ºi
Duhul Sfânt fericeºte pe cel ce ridicã din tinereþe jugul lui
Hristos, zicând: „Bine este bãrbatului când va ridica jugul din
tinereþile lui”.
Deci, depãrteazã-te de la mine, iubitorule de fãrãdelege ºi
viclean sfãtuitor. Domnul Dumnezeu sã strice mãiestriile tale,
iar pe mine din vrãjmãºiile tale sã mã scoatã cu a Sa putere ºi al
19
Sãu dar. Deci, iubitorule, sã ai în minte pururea ziua sfârºitului
tãu, când vei zãcea pe rogojina ta, gata sã mori. Vai, vai, ce fel de
fricã ºi de cutremur cuprinde pe suflet întru acel ceas! ªi, mai
vârtos, dacã îºi va cerceta cugetul de a fãcut sau nu vreun bine în
viaþa aceasta, adicã, dacã a rãbdat vreun necaz ºi ocarã pentru
Domnul ºi cele plãcute înaintea Lui a fãcut. Atunci, cu bucurie
multã se suie în ceruri, de sfinþii îngeri fiind povãþuit.
Cã, precum cel ce se osteneºte a lucra toatã ziua ºi aºteaptã
ceasul al doisprezecelea ca, dupã ostenealã, sã primeascã plata
sa ºi apoi sã se odihneascã, aºa ºi sufletele drepþilor aºteaptã ziua
aceea. Iar sufletele pãcãtoºilor se cuprind de multã fricã ºi
cutremur în acel ceas. Cã, precum un osândit, fiind prins de
ostaºi ºi dus la judecatã, se teme ºi se clatinã în toate pãrþile,
socotind chinurile pe care le va pãtimi, aºa ºi sufletele
osândiþilor tremurã cumplit în ceasul acela privind la nesfârºita
muncã a veºnicului foc ºi la celelalte chinuri nesfârºite ºi
netrecute.
Chiar de ar zice cãtre cei ce-l silesc sã meargã: „Lãsaþi-mã
puþin sã mã pocãiesc”, nu are cine sã-l audã, ci mai vârtos îi
rãspunde lui: „Când aveai vreme, nu te-ai pocãit, iar acum
fãgãduieºti a te pocãi? Când îþi era cu putinþã nu te-ai nevoit, iar
acum vrei a te nevoi, dupã ce s-au închis toate uºile ºi a trecut
vremea nevoinþei? Nu ai auzit pe Domnul zicând: „Privegheaþi,
cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul?”.
Acestea ºi altele ca acestea ºtiind, iubitule, nevoieºte-te
pânã mai ai vreme, ºi fãclia sufletului tãu o pãzeºte nestinsã
pururea cu lucrarea faptelor bune. Cã, venind Mirele ºi gata
aflându-te, sã intri împreunã cu Dânsul în cãmara cereascã,
împreunã cu celelalte suflete ale fecioarelor celor ce cu
vrednicie au vieþuit pentru El. Cãruia se cuvine slava în veci!
Amin.
20
Cuvânt despre ieºirea
sufletului ºi suirea la ceruri*
Fericitul Ioan cel Milostiv grãia de-a pururea despre

pomenirea morþii ºi despre ieºirea sufletului, cã-i era lui
descoperit de la Sfântul Simion Stâlpnicul cã, ieºind sufletul din
trup ºi vrând sã se suie la ceruri, îl întâmpinã pe el cetele
dracilor ºi-l întreabã mai întâi de minciuni ºi de clevetiri, cã,
dacã de acelea nu s-a pocãit, apoi este oprit de cãtre draci. ªi
iarãºi, mai sus, dracii întâmpinã sufletul ºi îl întrebã despre
desfrânare ºi trufie ºi dacã de acestea s-a pocãit, se izbãveºte de
dânºii. ªi multe sunt împiedicãrile ºi întrebãrile sufletului de
cãtre draci, vrând acesta sã meargã la ceruri. Vin dupã acestea
dracii mâniei ºi invidiei ºi vorbirii de rãu, ai iuþimii, ai mândriei,
ai grãirii de ruºine, ai nesupunerii, ai cãmãtãriei, ai iubirii de
argint, ai beþiei, ai vrãjitoriei, ai descântecelor ºi lãcomiei, ai urii
de fraþi, ai uciderii, ai furtiºagului, ai nemilostivirii. ªi când
ticãlosul acela de suflet se duce de la pãmânt la cer, nu stau
aproape de dânsul sfinþii îngeri ºi nici îi ajutã lui, ci singur
sufletul nostru pentru sine dã rãspuns prin pocãinþã ºi prin
fapte bune, iar mai mult decât toate, prin milostenie. Cã orice
pãcate pentru care nu se pocãieºte aici din cauza uitãrii, apoi,
dincolo, prin milostenia fãcutã în timpul vieþii se izbãveºte de
silnicia vãmilor drãceºti.
Deci, acestea ºtiindu-le, sã ne temem de acel ceas amar
când ne vor întâmpina pe noi acei cruzi ºi nemilostivi vameºi,
cãtre care nu ne vom pricepe ce vom zice. Drept aceea, acum sã
ne pocãim de toate rãutãþile, ºi dupã puterea noastrã sã facem
milostenie, cãci ea poate sã ne petreacã pe noi de la pãmânt la
cer ºi sã ne slobozeascã pe noi de la drãceasca oprire. Multã este
ura lor spre noi ºi mare este frica noastrã ºi primejdia
vãzduhului aceluia.
Cã dacã de la o cetate pânã la altã cetate, aici pe pãmânt,
avem trebuinþã de un om care sã ne ducã pe noi ca nu cumva,
21
rãtãcind, sã cãdem în locuri rele sau în râuri de netrecut sau
între tâlhari neîmblânziþi, cu atât mai vârtos avem trebuinþã de
cãlãuze ºi povãþuitori dumnezeieºti, care sã ne ducã pe calea cea
lungã ºi veºnicã, care începe în ziua morþii, la ieºirea sufletului
din trup, pe care nu putem în nici un chip sã nu o strãbatem ºi
sã scãpãm. Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în
vecii vecilor! Amin.
22
Cuvânt despre pocãinþã*
Întoarce-te din toatã inima, cu suspinuri ºi cu lacrimi. Cu

rãbdare smereºte-te ºi miluieºte pe sãraci ºi pe sãrmani ºi iartã
greºelile aproapelui tãu. Pentru cã acum, zice Domnul nostru:
„Întoarceþi-vã cãtre Mine dintru toatã inima voastrã cu post ºi cu
tânguire ºi cu plângere. Rupeþi-vã inimile voastre, iar nu
hainele, întoarceþi-vã la Domnul Dumnezeul vostru, cã milostiv
ºi îndurat este, îndelung rãbdãtor ºi mult milostiv”. Pentru cã
cel ce miluieºte, zice, miluit va fi ºi, dacã iertaþi, ºi vouã va ierta.
Milostenia bãrbatului ca o pecete este pe dânsul ºi dar bun este
celor ce o fac pe ea înaintea Celui Preaînalt, ºi aºa pãcatele se
ºterg.
Dacã vei avea pocãinþa ninivitenilor, ai pe David, care, prin
pocãinþã ºi-a curãþit pãcatele ºi atât a arãtat puterea pocãinþei,
încât, prin ea, de darul prorociei iarãºi s-a învrednicit ºi lui
Dumnezeu-Tatãl s-a fãcut cunoscut. Ai pe Petru, pe care o
slujnicã l-a întrebat despre Învãþãtorul ºi s-a lepãdat de El cu
blestem, fãcându-se cã nu-L ºtie pe Dânsul ºi cu mincinos jurã-
mânt s-a jurat. Însã atât ºi-a curãþit spurcãciunea lepãdãrii, încât
ºi întâistãtãtor s-a fãcut el ºi din starea cetei Apostolilor n-a cãzut
ºi a fost numit Bisericii temelie ºi cereºtii Împãrãþii chelar de
Însuºi Dumnezeu. Ai pe vameºul ºi pe fiul cel pierdut, ai pe
desfrânata ºi pe tâlharul, care, într-un ceas, prin glasul cel cu
bunã înþelegere au fost iertaþi de pãcate ºi în patria raiului
cetãþeni s-au fãcut. Îndrãzneºte prin pocãinþã, dezbracã-þi
spurcãciunea, nu te teme, cãci, dupã aceea, Domnul îndrãzneþ
te va face pe tine. ªi când te vei pocãi ºi vei suspina, atunci te vei
mântui.
Cã mare este mila lui Hristos Dumnezeu ºi curãþire este
celor ce se întorc la Dânsul, cu pocãinþã, pentru cã numai
atunci mila Domnului, ca ploaia pe câmp, în sufletele noastre se
va pogorî, ºi rãzboiul vrãjmaºului împotriva noastrã se va strica,
întru Hristos Iisus, Domnul nostru! Amin.
23
Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur
despre osânda cea fãrã de sfârºit
ºi despre Împãrãþia cereascã*
Sã intrãm, iubiþilor, fiecare întru a sa conºtiinþã ºi sã ne

gândim la pãcate ºi sã facem judecatã asupra noastrã, ca nu
cumva cu lumea sã fim înstrãinaþi, cã înfricoºãtoare este
Judecata, groaznic este locul ºi plin de întrebare ºi de fricã,
asemenea ºi râul cel de foc care va curge. Sã ne aducem aminte
de ceea ce s-a zis în Evanghelie: „Îngerii alergând, cãmara
închizându-se, fãcliile stingându-se, puterile trãgând în
cuptorul cel de foc”. Încã sã te gândeºti ºi la aceasta: dacã
vreunuia dintre noi i s-ar scoate la ivealã astãzi, înaintea a tot
poporul un lucru ascuns, apoi cât nu s-ar ruga ca sã piarã mai
bine, sã se desfacã pãmântul cu dânsul? Dar când ar fi martori
rãi de faþã la taina aceea? Apoi, ce defãimare nu vom primi
atunci când, înaintea a toatã lumea, se vor aduce la ivealã toate,
într-o priveliºte ca aceea, înaintea celor ºtiuþi ºi neºtiuþi de noi,
toþi luând aminte? Oh, vai mie, cum voi spune vouã nevoia
aceea? De omeneascã nedumerire surprinºi, sau mai bine încã
se cade a zice de frica de Dumnezeu, în ce chip vom fi atunci,
spune-mi mie, când, legaþi, cu dinþii scrâºnind, întru
întunericul cel mai din afarã vom fi goniþi?
Drept aceea, pe acestea ce vor sã fie, cãderea din împãrãþie,
adicã durerea, legãturile cele vestite din gheenã, întunericul cel
mai din afarã, viermele cel otrãvit, scrâºnirea dinþilor, scârba,
greutatea râului celui de foc, cuptorul cel nestins, pe toate
adunându-le ºi înainte punându-le, averea aceasta adunatã sã o
dezrãdãcinãm, cã boalã este aceasta. Iar pe adevãrata bogãþie
luând-o, sã ne izbãveºti de aceastã cumplitã sãrãcie, veºnicei
Judecãþi, ºi bunãtãþilor celor ce vor sã fie sã ne împãrtãºeºti. Cã
dacã ne vom sârgui ºi ne vom ruga la Dânsul, apoi ne va ierta pe
noi Dumnezeu. Iar de nu vom cere de la Dânsul, nici nu vom
face nimic de acest fel, apoi, cum vom fi noi iertaþi? Cã fapte
24
bune nu vom îndeplini, dormind. Cã nici lucrurile cele bune
ale lumii acesteia nu este cu putinþã a le afla niciodatã cel ce
doarme, cu cât mai vârtos cele duhovniceºti. Cã ºi de la un
prieten, nimic nu va lua cândva cel ce doarme; apoi, cum de la
Dumnezeu? Nici pãrinþii nu fac cinste fiilor celor somnoroºi,
mult mai mult Dumnezeu. Nici stãpânii nu suferã pe slugile
cele leneºe, cum, iarãºi, Dumnezeu va suferi? Pentru aceea, sã
ne strâmtorãm puþin aici, acum, ca în veci sã ne veselim. Cã
strâmtoraþi se cade sã fim aici, de nu, apoi acolo ne aºteaptã pe
noi suferinþa.
Pentru ce, dar, nu voim sã fim obidiþi aici, ca acolo sã ne
odihnim de-a pururea? Sã suspinãm deci puþin, rogu-vã pe voi,
ºi sã ne tânguim aici, ca atunci sã nu plângem. Aici, acest plâns
este o faptã bunã, iar acolo este fãrã de folos. Aici, puþinã vreme
te vei veseli, iar acolo fãrã de sfârºit te vei întrista. Sã ne
întristãm, iubiþilor, pânã ce este vreme. Însã, foarte sã ne
îngrijim, ca sã nu zicem ca bogatul cel nebun (Luca 12, 19, 20).
Dacã a iertat acum, acela se îngrijeºte de mântuirea sa. Deci de
ea sã ne îngrijim acum! Dumnezeului nostru slavã, acum ºi
pururea ºi în vecii vecilor! Amin.
25
Cuvânt despre neiertarea
pãcatelor fãrã canon*
Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus

nouã un lucru, în acest fel zicând: „O femeie se îndeletnicea cu
descântece ºi vrãji ºi o rugase cineva ca sã-i facã o vrajã pentru
altul, ca sã-l tragã pe acela la a lui voie. Deci femeia aceea ce se
îndeletnicea cu rãutãþi, a trimis îndatã la dânsul doi demoni,
vrând sã-i facã voia. Dar acei spurcaþi demoni, ducându-se, s-au
întors fãrã de nici o ispravã. ªi, întrebându-i cea care îi trimisese
spre acea rãutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: „Noi,
aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrãznit nici a ne apropia
de el”. Cã se mãrturisise acela la preot ºi de la dânsul canon
luase, precum poruncesc dumnezeieºtile rânduieli. Dupã
aceea, i-a întrebat pe dânºii femeia: „Oare cu toþi cei ce au
canon vi se întâmplã vouã aºa?”. Iar ei au zis cãtre dânsa: „Ba nu,
ci numai cu aceia cãrora le dã canon un preot, care îi învaþã pe
ei din Legea lui Dumnezeu ºi din Scripturi ºi din acestea le dã
porunci. ªi pentru aceasta nu îndrãznim sã ne apropiem,
fiindcã ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învaþã
ºi dau canoane de la sine, de unii ca aceia nu ne temem ºi nu
fugim deloc”.
Deci, acestea auzindu-le, de la dracii cei necuraþi
nãdãjduind în buna învãþãturã a preotului, degrabã alergând,
s-a apropiat de dânsul ºi, pe toate ale sale mãrturisindu-le, cerea
canon. Însã preotul, cruþând-o pe ea, nu-i punea asupra ei
canoanele ce i se cãdeau dupã pravilã. Iar ea se ruga, zicând:
„Nu mã cruþa pe mine nicidecum, ci dupã Legea lui Dumnezeu
ºi cu dumnezeieºtile Scripturi sã mã judeci pe mine, pentru cã
de acestea au mãrturisit dracii cã se tem. Deci, i-a dat ei preotul
poruncã ºi canon. ªi, de atunci, s-a înþelepþit femeia, cu darul
lui Hristos”.
Acestea le-a spus acel preot, care însuºi aflase unele ca
acestea. ªi de atunci, preotul mai cu pazã încã învãþa ºi
26
poruncea din dumnezeieºtile Scripturi, iar nu dupã a lui voie.
Aceastã întâmplare se aseamãnã cu cea scrisã în Pateric, despre
bãtrânul ce a avut tatã un slujitor la idoli ºi a auzit de la demoni
ºi chiar de la însuºi domnul lor despre înãlþimea vieþii
cãlugãreºti, ºi de atunci a început, nãdãjduindu-se, sã se apropie
de viaþa cãlugãrilor.
27
Cuvânt pentru a
mãrturisi pãcatele la preoþi*
Deci, de vei afla un bãrbat duhovnicesc ºi iscusit care ar

putea sã te tãmãduiascã, fãrã de ruºinare sã te mãrturiseºti lui,
ca lui Dumnezeu ºi nu ca omului. Cã a zis Scriptura: „Cel
înþelept nu se ruºineazã de sufletul sãu, cã este ruºine care
aduce pãcatul ºi este ruºine care mântuieºte pãcatul”. Sã urmezi
femeii celei din Samaria, ºi noi asemenea cu ea sã nu ne
ruºinãm a ne mãrturisi pãcatele noastre. Cã dacã ne vom ruºina
de a noastrã mântuire ºi nu ne vom descoperi la preoþi pãcatele
noastre, apoi în ziua cea înfricoºãtoare, nu înaintea unui om
sau înaintea a doi, ci a toatã lumea se vor vãdi pãcatele noastre.
Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!
Amin.
28
Cuvânt pentru cei ce
greºesc ºi nu vor sã se pocãiascã*
Mulþi din cei ce greºesc zic adesea: „Sunt plin de

întinãciune, cum voi putea sã mã apropii de Dumnezeu ºi cum
voi putea sã-L rog pe El, fiind eu cuprins de greºeli diavoleºti?”.
Frate, oare eºti silit ºi lipsit de îndrãznealã? Tocmai pentru
aceasta sã vii, ca sã afli îndrãznealã mare. Cã, oare Dumnezeu
este un om care vrea sã te întrebe pe tine, ca sã te ruºinezi de El?
Dumnezeu vrea, mai mult decât omul, sã te izbãveascã pe tine
din pãcat. Nici tu însuþi nu doreºti mântuirea ta, aºa cum vrea El
sã te mântuiascã pe tine. Deci, sã nu zici: „Am pierit, ce voi
face?”. Ai doctor mai presus decât leacurile, care vrea sã te
vindece pe tine de boala pãcatului, dacã tu singur îþi vei arãta
boala, adicã îþi vei mãrturisi, mai înainte, greºeala ta, cãci
pocãinþa de pãcate face curat pe cel ce se pocãieºte cu mintea.
Bine este a nu greºi, dar ºi mai bine este ca cei ce greºesc sã
se pocãiascã ºi din durerile bolii sã se izbãveascã ºi, dupã rãni, sã
fie sãnãtoºi. Pentru cã nu a cãdea este cumplit, ci a nu se ridica ºi
a zãcea dupã cãdere. De vei zice: „Peste fire am greºit”, cine este
fãrã de pãcat pe pãmânt? Sã-þi fie destul aceasta spre pomenire;
spune-þi tu mai întâi fãrãdelegile tale ca sã te îndreptezi. Plângi
mai înainte, cât este încã vremea pocãinþei, ca sã nu plângi
atunci când nu va mai fi vreme de pocãinþã. Sã lucrãm binele
pânã ce putem. Cã nu iubeºte un tatã pe fiul sãu cât iubeºte
Dumnezeu sufletul celui ce se pocãieºte. Cã aºa este iubirea de
oameni a Stãpânului, cã nu se întoarce de la nici unul din cei ce
aleargã la El. Pentru cel ce vrea, niciodatã nu este vreme
neprielnicã pentru cãutarea mântuirii.
Pentru cã tâlharul s-a mântuit, nu din pricina vremii, ci
pentru cã a crezut ºi s-a osândit pe sine ºi astfel a luat plata dupã
faptele sale ºi aºa a aflat visteria cea nedeºertatã a Împãrãþiei
cerurilor. Cã pentru cel ce se cãieºte, începutul mântuirii este sã
se osândeascã pe sine ºi nu se va îndrepta cineva acoperindu-ºi
29
greºelile sale. Iar cel ce se cãieºte de rãutãþile ce a fãcut, dacã nu
va face vrednica ispãºire de pãcate prin împlinirea canoanelor,
atunci acela va rãspunde la Judecatã. Dumnezeului nostru slavã,
acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.
30
nostru Ioan Casian despre
dreapta socotealã ºi despre mãrturisire*
Cãlãtorind pe la sfinþii pãrinþi cei din Schit, am mers ºi la

ava Moise, bãrbat înalt la faptã bunã ºi la cele dumnezeieºti
înþelept. ªi, apropiindu-se dupã oarecare vorbe de suflet
folositoare, l-am întrebat pe dânsul: Cum se cuvine a face
mãrturisirea gândurilor? Cã, de multe ori pricinã de ruºine ºi
acoperãmânt de vãtãmãtoare evlavie obiºnuieºte a ne naºte
nouã lucrul acesta, cã, adicã, unii dintre pãrinþi, auzind gânduri
de la fraþi, nu numai cã nu-i tãmãduieºte, ci îi ºi defaimã ºi în
deznãdãjduire îi aduc, precum ºi noi înºine am cunoscut cã s-a
întâmplat aceasta în pãrþile Siriei. Cã un frate ºi-a spus
gândurile sale unuia dintre bãtrânii de acolo cu toatã cinstea ºi
adevãrul, fãrã de ruºine, dezgolindu-ºi ascunziºurile inimii sale.
Iar acesta, îndatã ce a auzit, a început a se mânia ºi a se porni
asupra fratelui lui, ocãrându-l pentru acest fel de gânduri rele,
încât din aceastã pricinã, multora le-a fost ruºine a mai
descoperi gândurile lor bãtrânilor.
ªi ava Moise a zis: „Bine este a nu ascunde gândurile tale
faþã de pãrinþi, dar nu oricui s-ar întâmpla a le spune, ci
bãtrânilor celor duhovniceºti ºi care au dreaptã socotealã se
cade a le descoperi, iar nu celor albiþi numai de vreme. Cã mulþi
la vârstã privind, ºi gândurile lor vestindu-le, în loc de
vindecare, în deznãdãjduire au cãzut din pricina neiscusinþei
celor ce-i ascultau. Cã, iatã, era un oarecare din fraþi foarte
sârguitor, care, tare fiind supãrat de duhul desfrânãrii, a venit la
un bãtrân ºi i-a spus gândurile sale. Iar acela auzind ºi, neiscusit
fiind, mâniindu-se, zicea cã este ticãlos fratele ºi nevrednic de
cinul cãlugãresc, fiindcã a primit astfel de gânduri. Acestea
auzind fratele, deznãdãjduindu-se ºi, lãsând locul, s-a întors în
lume. Dar, din iconomia lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe ava
Apolos, cel mai iscusit din bãtrâni, care, vãzându-l tulburat ºi
31
foarte posomorât, l-a întrebat pe el, zicând: „Fiule, care-i pricina
acestei mâhniri atât de mari?”. Iar el, la început, din multa lui
întristare, n-a rãspuns nimic. Dar, mai pe urmã, mult fiind rugat
de bãtrânul, a spus cele despre sine, zicând: „De multe ori pe
mine mã supãrã gândurile ºi, mergând, le-am spus unui bãtrân
ºi, dupã cuvântul lui, nu mai am nãdejde de mântuire. Deci,
deznãdãjduindu-mã, mã duc în lume”. Acestea auzind ava
Apolos, mult îl mângâia ºi îl sfãtuia pe fratele, zicând: Nu te
mira, fiule, nici nu te deznãdãjdui. Cã eu, la aceastã vârstã a
bãtrâneþii fiind, foarte supãrat sunt de aceste gânduri. Drept
aceea, nu te scârbi pentru acest fel de înfocare, care nu atât prin
silinþa omeneascã se tãmãduieºte, cât prin iubirea de oameni a
lui Dumnezeu. Ci numai din ziua de astãzi dãruieºte-mi-o mie ºi
întoarce-te la chilia ta. ªi a fãcut fratele aºa.
Iar ava Apolos a mers la chilia bãtrânului celui ce
deznãdãjduise pe fratele ºi, stând afarã, s-a rugat lui Dumnezeu
cu lacrimi, zicând: Doamne, Cela ce aduci ispite spre folos,
întoarce rãzboiul fratelui asupra acestui bãtrân, ca prin
încercare, sã înveþe la bãtrâneþele lui cele ce în lungã vreme n-a
învãþat, ca sã pãtimeascã ºi el cu cei ce sunt ispitiþi. ªi, dupã ce a
sfârºit rugãciunea, a vãzut un arap stând aproape de chilie ºi
slobozind asupra bãtrânului sãgeþi de care, rãnindu-se, îndatã
se învârtea ca într-o beþie încoace ºi încolo, neputând suferi ºi,
ieºind din chilie, se ducea în lume, pe aceeaºi cale ca ºi tânãrul.
Iar ava Apolos, înþelegând cele ce se fãcuserã, l-a întâmpinat
zicând: „Unde te duci? Care este pricina tulburãrii acesteia ce
te-a cuprins?”.
Iar el, simþi cã Sfântul cunoaºte cele despre dânsul, de
ruºine, nimic nu grãia. ªi i-a zis ava Apolos: „Întoarce-te la chilia
ta ºi, de aici înainte cunoaºte neputinþa ta ºi vezi cã, sau nu ai
fost ºtiut de diavol, sau nu ai fost luat în seamã de el. ªi de aceea
nu te-ai învrednicit de lupta cea cu el. ªi ce zic eu luptã, cã o
loviturã a lui de o zi n-ai putut sã o suferi. Aceasta însã þi s-a
întâmplat pentru cã, pe un tânãr care se lupta cu vrãjmaºul
nostru, primindu-l pe el, în loc sã-l îmbãrbãtezi la luptã, în
deznãdãjduire l-ai aruncat, nesocotind porunca cea înþeleaptã
32
care zice: „Izbãveºte pe cei duºi la moarte ºi de a rãscumpãra pe
cei uciºi, nu cruþa.” (Pilde 24, 11). Precum ºi pilda Mântuitorului
nostru, Care zice: „Trestia strivitã nu o frânge ºi inul ce fumegã
nu-l va stinge” (Matei 12, 20). Cã nimeni n-ar putea suferi
bântuielile vrãjmaºului ºi nici fierberea cea înfocatã a firii a o
stinge, dacã darul lui Dumnezeu n-ar strãjui neputinþa
omeneascã. Deci, dupã ce s-a împlinit aceastã iconomie
mântuitoare pentru noi, cu rugãciuni de obºte sã ne rugãm lui
Dumnezeu, ca ºi biciul cel lãsat asupra ta sã-l dea în lãturi. Cã, El
face sã doarã ºi iar tãmãduieºte, rãneºte ºi mâinile Lui vindecã,
smereºte ºi înalþã, omoarã ºi înviazã, pogoarã în iad ºi ridicã”.
Acestea zicând ºi rugându-se, îndatã l-a izbãvit pe el de rãzboiul
cel adus asupra lui ºi-l sfãtuia ca sã cearã de la Dumnezeu sã-i
dea limbã de învãþãturã, ca sã ºtie la vreme când se cade sã
spunã cuvânt.
Deci, din toate cele zise, cunoaºtem cã nu se va gãsi altã cale
mai temeinicã de mântuire ca aceasta, adicã a descoperi
gândurile sale pãrinþilor celor mai cu dreaptã socotealã ºi de la
dânºii a se îndruma spre faptã bunã, iar nu a urma gândului ºi
judecãþii sale. ªi nici nu trebuie, de ar da cineva din întâmplare
peste un bãtrân neiscusit, pentru aceasta sã fugã ºi sã nu-ºi
mãrturiseascã gândurile sale pãrinþilor celor mai iscusiþi sau sã
defaime învãþãtura strãmoºilor. Cã ºi ei, nu de la sine, ci de la
Dumnezeu ºi de la Scripturile cele de Dumnezeu insuflate fiind
miºcaþi, au dat urmaºilor rânduiala de a întreba pe cei ce mai
înainte au cãlãtorit pe acest drum. ªi din multe alte locuri care
sunt în Scriptura cea de Dumnezeu insuflatã, este cu putinþã a
ne învãþa, dar mai ales din istoria Sfântului Samuil, care de copil
fiind dat lui Dumnezeu de mama sa ºi învrednicindu-se de
dumnezeiascã vorbire, n-a crezut socotirii ºi gândurilor sale, ci
o datã ºi de douã ori fiind chemat de Dumnezeu, a alergat la
bãtrânul Eli ºi prin învãþãtura lui a fost aºezat în rânduialã ºi
îndrumat cum trebuie sã rãspundã lui Dumnezeu. ªi aºa pe
Samuil, pe care prin a Sa chemare Dumnezeu l-a socotit vrednic
de El, a voit sã fie învãþat prin punerea în rânduialã ºi prin
porunca bãtrânului, fiindcã prin aceasta avea sã fie povãþuit
33
spre smerenie. Încã ºi pe Pavel, pe care Hristos Iisus l-a chemat
ºi care putea îndatã sã-i deschidã ochii ºi sã-i facã sã fie
cunoscutã calea desãvârºirii, Domnul l-a trimis totuºi la Anania
ºi i-a poruncit ca de la dânsul sã afle calea adevãrului, zicând:
„Scoalã-te ºi intrã în cetate ºi acolo þi se va spune þie ce trebuie sã
faci” (Fapte 9, 6). Prin aceasta, ne învaþã sã urmãm povãþuirea
celor buni, ce mai înainte de noi au cãlãtorit pe acest drum.
Fiindcã fiecare ar fi vrut, asemenea cu Pavel, sã fie povãþuit spre
adevãr de Dumnezeu, iar nu prin pãrinþi. Iar apostolul, cu însãºi
fapta sa, a arãtat cã acestea aºa sunt, zicând: „Cã m-am suit la
Ierusalim ca sã vãd pe Petru ºi pe Iacov ºi le-am arãtat lor
Evanghelia pe care o propovãduiesc, ca nu cumva în deºert sã
alerg sau sã fi alergat” (Gal. 1, 18), mãcar cã umbla împreunã cu
el darul Duhului Sfânt, prin puterea semnelor ce fãcea.
Deci, cine este aºa de mândru ºi de trufaº încât cu socoteala
ºi judecata sa sã umble, când însuºi vasul alegerii mãrturiseºte cã
are trebuinþã de sfãtuirea apostolilor, a celor de mai înainte
decât dânsul? Prea arãtat, dar ºi prin aceasta s-a dovedit cã la
nimeni Domnul nu descoperã calea desãvârºirii, fãrã numai
celor ce sunt povãþuiþi spre aceasta, prin pãrinþi duhoviniceºti,
precum zice ºi Prorocul: „Întreabã pe tatãl tãu ºi-þi va grãi þie, pe
cei bãtrâni ai tãi ºi-þi vor spune þie” (Deut. 32, 7). Aºadar, cu toatã
puterea ºi cu toatã sârguinþa, suntem datori sã agonisim întru
noi darul cel bun al dreptei socoteli, care va putea sã ne
pãzeascã nevãtãmaþi de trecerea peste mãsurã în amândouã
pãrþile. Cã, precum zic pãrinþii, ieºirile peste mãsurã în
amândouã pãrþile la fel sunt de vãtãmãtoare, ºi trecerea peste
mãsurã a postirii ºi sãturarea îmbuibãrii pântecelui ºi nemãsura
privegherii ºi saþiul somnului ºi celelalte treceri peste mãsurã,
toate vatãmã. Am cunoscut pe unii, care de îmbuibarea
pântecelui nu s-au biruit, dar de postirea cea peste mãsurã s-au
surpat ºi în aceeaºi patimã a îmbuibãrii au alunecat din pricina
slãbiciunii ce s-a fãcut, din postirea cea fãrã mãsurã. Încã ºi eu
þin minte cã am pãtimit odatã ceva în acest fel ºi pânã întru atâta
m-am înfrânat, încât am uitat pofta de hranã ºi douã trei zile am
rãmas nemâncat ºi nicidecum n-am dorit hranã, de nu m-ar fi
34
îndemnat alþii spre aceasta. ªi, din bântuiala diavolului aºa s-a
depãrtat somnul de la ochii mei, încât multe nopþi fãrã somn
petrecând, mã rugam Domnului ca sã iau puþin somn. Dar mai
greu m-am primejduit pentru nemâncarea ºi privegherea cea
fãrã mãsurã decât pentru îmbuibarea pântecelui ºi sãturarea
somnului.
Astfel, cu atât de mari învãþãturi ne-a veselit pe noi Sfântul
Moise, încât, folosindu-ne, am proslãvit pe Domnul, Care dã
atâta înþelepciune celor ce se tem de Dânsul. Cãruia se cuvine
cinstea ºi stãpânirea, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!
35
Cuvânt despre cum scoate
diavolul pe oameni din bisericã
înainte de sfârºitul slujbei*
A fost un stareþ, mai înainte vãzãtor cu duhul, în

Mãnãstirea Pecerska, anume Matei. Iar odatã, stând el în
bisericã la locul sãu ºi ridicându-ºi ochii, privea cãtre fraþii care
stãteau la cântare în bisericã de amândouã pãrþile. ªi a vãzut pe
dracul umblând, dând târcoale îmbrãcat în chip lumesc ºi
purtând în poale niºte scai, umbla de jur împrejur pe lângã
fraþi, luând scai din poale ºi aruncând la fiecare din ei. ªi dacã se
lipea scaiul de vreunul din fraþii cei ce cântau, atunci, dupã
puþin timp, acela slãbea cu mintea ºi, gãsindu-ºi oarecare
pricini, ieºea din bisericã la chilie ºi dormea. Iar dacã nu se lipea
de cineva scaiul acela, sta întemeiat la cântare pânã ce sfârºea
Utrenia ºi atunci ieºea din bisericã la chilia sa. Deci, aceasta
vãzând-o, stareþul acela a spus-o fraþilor. Iar ei, dupã ce au auzit
aceasta, s-au întãrit cu gândul ºi nu ieºeau din bisericã înainte
de sfârºit.
36
Cuvânt despre cum
se cade sã stãm în bisericã*
Veniþi de ascultaþi, fiilor ºi iubiþilor mei fraþi, ºi eu vã voi

spune vouã cã în biserica lui Dumnezeu venind, trebuie cu
mare pazã ºi cu frica lui Dumnezeu sã ascultãm cântarea în
vremea Sfintei Liturghii ºi sã nu vorbim despre cele lumeºti în
biserica lui Dumnezeu. Cã, tot aºa ºi înaintea împãratului celui
pãmântesc supuºii stau cu fricã sã nu le gãseascã lor împãratul
vreo pricinã. ªi atâta sârguinþã au pentru împãratul cel
pãmântesc, cã înaintea lui nu îndrãznesc sã priveascã nici
mãcar frate spre frate. Iar de ar privi apoi, îndatã împãrãteasca
mânie îl ºi pedepseºte. Deci, pe cât ni se cade nouã, iubiþi fraþi,
stând în bisericã înaintea lui Dumnezeu, sã nu vorbim unul cu
altul nicidecum, ci doar sã avem inima ºi mintea la cele de sus,
luând parte la cântare ºi la rugãciune. Sã nu faci strâmbãtate
bisericii vorbind, certându-te, râzând ºi dormitând,
pãrându-þi-se cã nu greºeºti, ci mai bine ascultã ºi ia aminte ce
grãieºti, ºi toatã grija sã o lepezi în acea vreme, ca unul care vrei
sã primeºti pe Împãratul tuturor, cã Împãrat al împãraþilor este.
Deci, cei ce voim sã ne mântuim, trebuie sã fim cu mintea
curatã în ceasul rugãciunii ºi sã nu gândim la deºertãciuni,
neînþelegând înºelãrile ºi meºteºugurile diavolului.
Oare nu cunoaºtem noi cu câtã dreptate aduce Dumnezeu
mânia Sa ºi pedepseºte pe cei ce greºesc? ªi asupra celor ce nu
ascultã porunca pãstorului? Cã cei nesupuºi, care nu ascultã de
preoþi, mare pãcat fac. Cã ei zic: „Nu ºtim a cânta”. Vã întreb,
pentru ce nu ºtiþi? Veþi zice: „Nu înþelegem cele ce se citesc în
bisericã”. Voiþi oare sã vã spun vouã de ce nu înþelegeþi? Pentru
cã veniþi rar la bisericã, iar în ceasul slujbei voi staþi afarã,
glumiþi ºi râdeþi. ªi aºa vã adunaþi laolaltã, nu ca sã vã faceþi mai
buni, ci mai rãi, cum spune Sfântul Pavel; pentru aceasta nu
înþelegeþi cele ce se fac în bisericã. Cãci, dacã venim la bisericã
sã aducem jertfã lui Dumnezeu pentru pãcatele noastre, a celor
37
vii ºi a celor morþi, sã-I mulþumim pentru binefacerile primite,
ca sã înnoiascã Domnul în noi harul Sfântului Duh prin
împãrtãºirea cu Hristos, ºi sã ne întãreascã pe calea mântuirii.
Dumnezeului nostru slavã!
38
Cuvânt al Sfântului Vasile pentru
aducerea aminte de firea omeneascã*
Sã nu ne facem, fraþilor, pãreri prea mari despre viaþa ºi

trecerea noastrã prin lume, nici sã nu ne mândrim cu puterea,
nici sã nu ne înãlþãm cu bogãþia, ci sã supunem poftele trupeºti
ºi sã ne îngrijim de sufletele noastre. Luaþi aminte: Unde sunt
pãrinþii noºtri, unde prorocii ºi unde apostolii? Ce au luat cu ei
cei ce au strâns pe lume avuþii? Oare nu precum goi s-au nãscut,
aºa au ºi murit neavând nimic în mânã? Ci numai dreptatea
drepþilor este cu ei ºi pomenirea lor, cu laude, precum ºi
pãcatele pãcãtoºilor sunt cu ei. Cãci toþi suntem din þãrânã ºi în
pãmânt ne vom întoarce. ªi tot omul ca o hainã se învecheºte.
Hrana vieþii lui este pâinea ºi apa, ºi zilele omului numãrate
sunt, ca un pumn de nisip, ºi degrabã curg spre sfârºit, ca apa
unui râu.
Drept aceea, fraþilor, aducându-ne aminte de sfârºitul
nostru, sã pãrãsim toate faptele cele rele. Cã nici cele frumoase
ºi bune ale lumii nu sunt veºnice, nici necazurile de aici nu sunt
fãrã de sfârºit. Priviþi cum se schimbã toate: astãzi ari tu
pãmântul, mâine altul, dupã aceea altul ºi nu este nimic care sã
rãmânã neclintit. Toate se miºcã ca ºi cum ar merge pe o cale:
unul o pierde, iar altul o aflã. Deci de ne-am pierdut sufletele
noastre prin pãcate, apoi sã le aflãm acum prin pocãinþã.
Pentru cã la aceasta, însuºi Domnul ne învaþã pe noi, zicând:
„Cel care cautã, aflã, ºi celui ce bate, i se va deschide” (Matei 7,
8). A Domnului este slava, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!
Amin.
39
Cuvânt din Limonar despre nevoinþã*
Ne spunea nouã monahul Atanasie: „Mi-a venit mie odatã

un gând, zicându-mi: oare ce va fi celor ce se nevoiesc aici? ªi
m-a rãpit pe mine Domnul ºi a venit cineva, zicându-mi: sã vii în
urma mea. ªi m-a dus la oarecare loc plin de luminã ºi m-a pus
pe mine lângã înseºi uºile a cãror vedere nu este cu putinþã a o
spune. ªi am auzit ca ºi cum ar fi înlãuntru mulþime fãrã numãr
din cei ce laudã pe Dumnezeu. ªi, bãtând noi în uºã, ne-a
rãspuns cineva dinlãuntru, zicând: Ce voiþi acum? I-a grãit lui
cel ce mã purta pe mine. Sã intrãm aici, voim. Iar el a rãspuns,
zicând: „Aici nu intrã nimeni care petrece în lenevire. Iar dacã
voiþi sã intraþi, mergeþi ºi vã nevoiþi, socotind nimic toate ce sunt
în lumea aceasta trecãtoare”.
40
DESPRE SFÂNTA
ÎMPÃRTÃªANIE
Cuvânt al Sfântului Efrem
despre descoperirea Sfintei Jertfe*
Grãia Sfântul Efrem despre un frate, cã, fiind sobor într-o

duminicã, ºi sculându-se, dupã obicei, sã intre în bisericã, l-a
batjocorit pe el diavolul, zicându-i lui în cuget: „La ce mergi în
bisericã? Ca sã primeºti pâine ºi vin, ca ºi când ar fi Trupul ºi
Sângele lui Hristos? Nu te batjocori”. Iar fratele, crezându-ºi
cugetul, n-a mers la bisericã, dupã obicei. Însã fraþii îl aºteptau
pe el, cã aºa era obiceiul în pustia aceea: nu fãceau sobor, adicã
rugãciuni, pânã nu se adunau toþi fraþii. Deci, l-au aºteptat pe el
mult ºi el nu venea. Iar unii dintre ei, sculându-se, au mers la
chilia lui, zicând cã fratele cumva s-a îmbolnãvit, sau poate a ºi
murit. ªi cum au venit la chilia lui, l-au întrebat pe el: „Pentru
care pricinã n-ai venit la sobor, frate?”. Iar el se sfia ºi se ruºina a
le spune lor.
Cunoscând ei sfatul cel cu rãu meºteºug al diavolului, au
cãzut la picioarele lui cu umilinþã, ca sã le spunã ºi lor sfatul cel
diavolesc. Iar el le-a mãrturisit lor, zicând: „Iertaþi-mã, fraþilor,
dar cum m-am sculat, dupã obicei, ca sã merg la bisericã, mi-a
zis mie un cuget, cã nu este Trupul ºi Sângele lui Hristos acolo
unde mergi, ci iei numai pâine ºi vin. Deci, dacã voiþi sã vin cu
voi împreunã, întãriþi-mi mie cugetul pentru Sfânta Jertfã”. Iar
ei au zis: „Scoalã-te ºi sã vii cu noi ºi ne vom ruga lui Dumnezeu
ca sã-þi ajute ºi vãzutã sã-þi arate þie puterea Lui cea tãinuitã ºi
nevãzutã”. ªi, sculându-se, a venit la dânºii în bisericã. ªi s-a
fãcut rugãciune la Dumnezeu pentru acest frate, ca sã i se arate
lui puterea tainelor celor dumnezeieºti. ªi când au început a
face sobor, adicã rugãciune, l-au pus pe fratele în mijlocul
bisericii, iar el, pânã la slobozirea soborului, n-a încetat cu
lacrimi a spãla faþa sa.
Apoi, dupã sobor, adicã dupã slobozirea de la rugãciune,
chemându-l pe el, pãrinþii ºi fraþii l-au întrebat, zicând: „Cele ce
þi-a arãtat þie Dumnezeu, spune-ne nouã, ca ºi noi sã ne
folosim”. Iar el, cu lacrimi, a început a zice: „În vremea când s-a
citit învãþãtura Apostolului ºi când a stat diaconul ºi a citit Sfânta
Evanghelie, atunci am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºi
se vedeau cerurile ºi fiecare cuvânt al Evangheliei ca focul se
43
fãcea ºi se vedea pânã la cer. Dupã ce s-a fãcut sfârºitul
Evangheliei ºi dupã aducerea Dumnezeieºtilor Daruri la altar,
chemând clericii pe Duhul Sfânt, am vãzut cerurile deschise ºi
foc pogorându-se împreunã cu mulþime de sfinþi îngeri, iar
deasupra lor alte douã feþe preafrumoase, a cãror frumuseþe a o
spune nu este cu putinþã, cã era lumina lor ca fulgerul ºi în
mijlocul celor douã feþe era un Prunc mic. Îngerii stãteau în
jurul Sfintei Mese, iar feþele cele douã stãteau deasupra, pe
Sfânta Masã, iar Pruncul în mijlocul lor. Dupã ce s-a fãcut
sfârºitul Dumnezeieºtilor Taine, s-au apropiat slujitorii din cler,
ca sã frângã Pâinea punerii înainte ºi am vãzut eu cele douã feþe
care erau deasupra, pe Sfânta Masã, cã au legat mâinile ºi
picioarele Pruncului celui din mijlocul lor ºi au scos cuþitul ºi au
junghiat pe Prunc ºi au vãrsat Sângele Lui în Paharul ce era pe
Sfânta Masã, ºi sfãrâmând Trupul Lui, pâinea ºi vinul erau
Trupul ºi Sângele Domnului.
Atunci mi-am adus aminte de Apostolul, care zice: „Paºtele
noastre, Hristos, S-a junghiat pentru noi”. Iar când se apropiau
fraþii ca sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie, s-a fãcut minune: cã
li se da lor ºi Trupul cel de carne, iar dupã ce primeau, zicând:
Amin, Trupul se fãcea Pâine în mâinile lor. ªi eu, dacã am venit
sã primesc, mi s-a dat Trupul ºi nu puteam sã-l primesc, apoi am
auzit un glas în urechile mele, zicându-mi: „Omule, pentru ce
nu primeºti? Au nu este aceasta ceea ce ai cãutat tu? ªi am zis:
Milostiv fii mie, Doamne, cã Trup de carne nu pot sã primesc. ªi
iarãºi mi-a zis mie: Dacã ar fi putut omul sã primeascã Trup,
Trup ar fi aflat, precum ºi tu l-ai aflat. Dar nu poate nimeni sã
primeascã Trup, pentru aceasta a poruncit Dumnezeu ca la
Sfânta Jertfã, Trupul Domnului sã se prefacã în pâine, iar
Sângele Lui în vin. Ca, dacã crezi, sã primeºti ceea ce ai în
mâini”. ªi îndatã ce am zis: Cred, Doamne, ºi Amin, Trupul cel
ce era în mâinile mele s-a fãcut pâine. ªi, lãudând pe
Dumnezeu, am primit Sfânta Jertfã.
Iar dupã ce s-a isprãvit cântarea soborului ºi au venit
clericii, împreunã am vãzut iarãºi pe Prunc în mijlocul celor
douã feþe. ªi am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºi
dumnezeieºtile Puteri înãlþându-se la cer, ºi Pruncul în mijlocul
feþelor. Acestea auzindu-le fraþii, multã umilinþã au primit ºi
s-au dus pe la chiliile lor, înãlþând slavã lui Dumnezeu.
44
Cuvânt de învãþãturã
pentru Preasfintele Taine*
Iatã, acum, cei ce voiþi a vã apropia de Sfintele Taine cele

înfricoºãtoare, sã cunoaºteþi fraþilor cu toatã priceperea, cât de
mare este sfinþenia Tainelor cu care voiþi sã vã împãrtãºiþi. Cã
iatã, cu fricã se cutremurã puterile îngereºti, heruvimii ºi
serafimii ºi toate cetele, cu teamã se înspãimântã, înãlþând
duhovniceasca noastrã jertfã de pe pãmânt, sus la ceruri. Iatã pe
preoþi, purtând chipul îngerilor, stând înaintea Mesei acesteia
înfricoºãtoare, pe care se aflã, pe Sfântul Prestol, Trupul ºi
Sângele Fiului lui Dumnezeu. Cã El de bunã voie luând trupul
ºi sângele nostru, când S-a fãcut om pe pãmânt, tot de bunã voie
a poruncit El sã ne ºi împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele Lui.
Însã, pentru cã El ºtie neputinþa neamului nostru, cã nu
poate, adicã, nimeni sã mãnânce carne sângeratã, nici sã bea
sânge, pentru aceasta a rânduit ca sfântul Lui Trup ºi scumpul
Lui Sânge sã fie sub chipul prescurii ºi al vinului, peste care
Sfânta Tainã a prefacerii darurilor se sãvârºeºte, aºa cum la
nunta din Cana Galileii, tot El a prefãcut apa în vin.
Deci, sã nu îndrãznim, fraþilor, când unul pe
altul ne defãimãm, sã ne apropiem de Sfintele Taine ca de lucru
obiºnuit, necurãþindu-ne de pãcatele cele din ºtiinþã, ci sã ne
apropiem luminându-ne cu curãþia ºi împodobindu-ne cu
trezvia, întrecându-ne în dragoste unul pe altul. Pentru cã nu
om este Acela Care face acestea, ci Dumnezeu cu mâna Sa cea
nevãzutã ºi cu înfricoºãtoarea Sa Tainã ºi, împãcându-Se cu noi,
pãrtaºi ne face vieþii Lui dumnezeieºti ºi Împãrãþiei Sale. Cã cei
ce cu nebãgare de seamã, adicã, necurãþindu-se, la Sfânta
Spovedanie ºi defãimându-se unul pe altul, se apropie sã
primeascã Trupul Domnului, nefiind vrednici nici sã-L vadã
mãcar, aceia se fac, precum s-a fãcut ºi Iuda mai înainte, apoi
cad în cumplite boli ºi vrednici de chinuri se fac.
Drept aceea, rogu-vã ºi vã îndemn pe voi, fraþilor, sã nu ne
45
facem prin nebãgare de seamã ºi prin nesocotinþã, potrivnici lui
Dumnezeu. Ci ziua ºi noaptea sã învãþãm a ne curãþi, ca ºi aici,
în viaþa aceasta, bine sã petrecem, iar la Înfricoºãtoarea
Judecatã, de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu sã ne arãtãm.
Întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Cãruia se cuvine slava,
acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
46
pentru cei ce, împãrtãºindu-se,
nu aºteaptã sfârºitul Liturghiei*
Vreþi sã vã spun ce faptã sãvârºesc cei care pleacã din

bisericã înainte de sfârºitul slujbei ºi care nu ascultã cuvintele
de mulþumire? Este cu putinþã sã vã vinã greu ceea ce am sã vã
spun, dar mare nevoie este ca lucrul acesta sã fie spus.
Când Iuda era la Cina cea de Tainã, în vreme ce toþi ceilalþi
stãteau la masã cu Domnul, el s-a ridicat de la Cinã ºi,
sculându-se, a ieºit. Pe acela îl urmeazã ºi aceia care pleacã
înainte de cea din urmã rugãciune de mulþumire. Cã, dacã n-ar
fi ieºit, n-ar fi ajuns vânzãtor; dacã n-ar fi pãrãsit pe ucenici, nu
s-ar fi pierdut; dacã nu s-ar fi despãrþit de turmã, nu l-ar fi gãsit
pe el singur lupul ºi nu l-ar fi mâncat; dacã nu s-ar fi rãzleþit de
pãstor, nu l-ar fi rãpit pe el fiara sãlbaticã. ªi iatã, el se adunã cu
iudeii, iar Apostolii ies cântând, cu Stãpânul.
ªi acum, iubiþilor, sã ne gândim la cele spuse. Iatã, Domnul
îþi împãrtãºeºte Trupul Sãu. Când te ospãtezi cu mâncare
trupeascã, îndatã dupã ospãþ, mulþumeºti. Dar, când tu, care
eºti om ºi de o fire netrebnicã, te împãrtãºeºti cu o hranã
duhovniceascã ºi care întrece toatã zidirea vãzutã ºi nevãzutã,
pentru ce nu rãmâi sã mulþumeºti prin cuvinte ºi prin fapte?
Spun acest lucru, nu ca sã mã aprobaþi, nici ca sã strigaþi, ci ca,
amintindu-vã, sã împliniþi rânduiala cuvenitã. Ceea ce primiþi
poartã numele de Sfinte Taine. Iar acolo unde sunt Taine, e
nevoie de multã liniºte. Aºadar, cu multã liniºte, cu multã
rânduialã, cu evlavie, sã ne apropiem de aceastã Jertfã sfinþitã ºi
sã mulþumim, dupã cuviinþã, ca sã atragem ºi mai mult
bunãvoinþa lui Dumnezeu, ca sã ne curãþim sufletul ºi sã avem
parte de bunurile cereºti, de pace, de înnoire, de luminã, de
putere, pe care sã dea Dumnezeu sã le dobândim toþi, cu harul
ºi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, acum
ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.
47
Cuvânt din Limonar despre
minunea ce s-a fãcut unor copii
ce au slujit Sfânta Liturghie*
De la cetatea ce se numeºte Teracus, ca la zece stadii, era

un sat, anume Gonab. Deci, copiii satului acestuia pãºteau oile
ºi, cum se întâmplã între copii, alergarã sã se joace, precum le
este obiceiul. Iar jucându-se ei, au zis: „Veniþi, cu adevãrat, sã
facem ºi sã aducem jertfã ºi sã ne împãrtãºim, precum ºi preotul
face în sfânta bisericã”. ªi aceasta le-a plãcut tuturor. ªi ºi-au pus
lor, pe unul, în rânduiala preoþeascã, ºi pe alþi doi copii, cu
rânduiala de diaconi. Deci au venit la o piatrã, cã lângã piatrã se
jucau, ºi pe piatrã, ca pe un altar, au pus pâinile, iar într-un
pahar de piatrã, vinul. Încã ºi înaintea adunãrii stãteau
deoparte ºi de alta ca niºte diaconi. Unii grãiau proscomidia, iar
alþii, cu brâiele, ca ºi cu niºte orare încingându-se, umbreau, ca
ºi cu niºte ripide ºi ziceau ecteniile. Iar cel ce se afla cu nume de
preot ºtia sfânta slujbã, de vreme ce era obicei ca în bisericã
copiii sã stea înaintea preoþilor la sfintele adunãri ºi mai întâi,
dupã cler, sã se împãrtãºeascã cu Sfintele Taine ale lui Hristos,
Dumnezeul nostru. Iar în anumite locuri, încã, era obiceiul de
cântau copiii rãspunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, erau
copiii obiºnuiþi cu slujba, ca cei ce auziserã cinstitele vosglasuri.
Deci, dupã ce copiii au fãcut toate dupã obiceiul bisericesc,
mai înainte de a frânge pâinea ºi mai înainte de a gusta
dintr-însele, s-a pogorât foc din cer ºi a mistuit toate cele ce erau
înainte ºi a ars piatra toatã, încât n-a mai rãmas nici locul pietrei
aceleia pe care au jertfit. Iar copiii, vãzând ceea ce se fãcuse, de
fricã, au cãzut la pãmânt ºi, puþin a fost de n-au murit, cã nu se
puteau miºca de la pãmânt. ªi, nemergând ei acasã la vremea în
care aveau ei obiceiul sã meargã, în spaimã zãcând întinºi la
pãmânt, au ieºit pãrinþii lor din sat, ca sã vadã pentru ce ei n-au
venit la vremea rânduitã. ªi au aflat copiii zãcând la pãmânt, ºi
nimeni dintre dânºii nu putea sã grãiascã. Deci, vãzându-i mai
48
mult morþi ºi în mare primejdie, fiecare pãrinte ºi-a dus acasã
copilul, întrebându-se care e pricina amorþirii. ªi, mãcar cã de
multe ori îi întrebau pe ei, pânã la noaptea urmãtoare n-au
putut sã dobândeascã rãspuns. Dar, încet-încet, copiii,
aducându-ºi aminte, le-au spus lor toate câte se petrecuserã ºi,
luându-i pãrinþii lor, au ieºit ºi le-au arãtat locul unde s-a fãcut
minunea aceea preaslãvitã ºi semnul focului ce se pogorâse din
cer.
ªi, încredinþându-se pãrinþii de aceasta, au mers în cetate ºi
au spus toate episcopului. Iar acela s-a minunat de lucrul ce i s-a
vestit ºi a ieºit la locul acela, împreunã cu clerul sãu, cercetând
pe copii ºi auzind de la dânºii ceea ce se fãcuse ºi semnul
cerescului foc vãzându-l, a dat slavã lui Dumnezeu. ªi pe copiii
aceia, pe toþi, îndatã i-a trimis pentru o vreme la mãnãstire.
Apoi, împodobind locul acela, a întemeiat acolo o mãnãstire,
iar deasupra, unde s-a pogorât focul, punând altarul, a fãcut
biserica.
49
Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin
despre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos*
Pe mulþi îi vedem primind Trupul lui Hristos fãrã

pregãtire, din obicei, iar nu aºa precum se cade, dupã lege, a-L
primi, în Sfântul Post ºi în ziua de Paºti, cu gândul ºi cu mintea
curatã. Cã se cade sã pãzim Sfântul Post întru nevinovãþie ºi sã
ne curãþim cugetul ºi aºa sã ne împãrtãºim. Pentru cã cel
necurat nu este vrednic sã primeascã, de pe Sfânta Masã,
Trupul lui Hristos. Sã înþelegi dar, cã cei de demult, care se
împãrtãºeau cu jertfe, de multã fricã aveau trebuinþã ºi se
curãþeau mai întâi. Iar tu primeºti cu spurcate mâini ºi buze,
fãrã de nici o fricã, Trupul ºi Sângele lui Hristos, pe Cel de Care
îngerii se cutremurã. Vremea o aºtepþi, dar osteneala o treci cu
vederea. Pe împãratul cel pãmântesc nu îndrãzneºti sã-l sãruþi
cu buze necurate, pentru cã de ocarã îi este lui acest lucru.
Apoi, leneºule, oare, cum poþi sã sãruþi aºa pe Împãratul ceresc?
Au nu auzi pe propovãduitorul ceresc zicând: „Cei chemaþi,
ieºiþi, ºi cei care sunt întru nepocãinþã, sã nu îndrãzneascã!”?
Drept aceea, mulþi primesc aceastã dumnezeiascã Jertfã o
datã pe an, iar unii de douã ori, iar alþii, de multe ori. Dar
cuvântul nostru nu este numai cãtre aceºtia din urmã, ci ºi cãtre
cei ce stau în pustie, fiindcã aceºtia o datã pe an se împãrtãºesc,
iar, de multe ori ºi dupã doi ani. Atunci, dar, în care chip sã se
primeascã Sfânta Jertfã? Oare, ca cei care o datã pe an sau mai
rar se împãrtãºesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul ºi
Sângele lui Hristos? Ci, aºa sã ºtiþi, cã aceia ce au cugetul curat ºi
dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sã se
apropie. Iar de nu sunt aºa, atunci niciodatã sã nu se
împãrtãºeascã. Dar, oare, pentru ce? Pentru cã, spre Judecata
lor o primesc, spre osândã, spre pedeapsã ºi chin. Cãci cel ce va
mânca Pâinea aceasta ºi va bea paharul Domnului cu
nevrednicie, vinovat va fi de Trupul ºi de Sângele Domnului.
Pentru aceea ºi preotul mai înainte rosteºte: „Sfintele sfinþilor”,
de este, adicã cineva dezlegat de pãcate, sã se apropie, „cu fricã
de Dumnezeu, cu credinþã, cu nãdejde ºi cu dragoste”.
Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!
Amin.
50
Cuvânt din Pateric despre un frate
ce nu credea în Sfânta Împãrtãºanie*
Povestit-a ava Daniil Faranitul cã a zis pãrintele nostru, ava

Arsenie, despre un schitiot, cã era mare cu faptele, dar simplu
cu credinþa ºi greºea din neºtiinþã ºi zicea cã pâinea pe care o
luãm la Sfânta Împãrtãºanie nu este cu adevãrat Trupul lui
Hristos, ci o închipuire. ªi au auzit doi bãtrâni cã el zice acest
cuvânt ºi, ºtiindu-l cã este mare la viaþã, au înþeles cã din
nerãutate ºi din neºtiinþã zice acestea. ªi au venit la el ºi i-au zis
lui: „Ava, cuvânt de necrezut am auzit despre cineva, cum cã
zice cã pâinea cu care ne împãrtãºim nu este cu adevãrat Trupul
lui Hristos, ci este o închipuire a acelui trup”. A zis bãtrânul:
„Eu sunt cel ce a zis aceasta”. Iar ei îl rugau, zicând: „Nu þine aºa,
ava, ci precum a învãþat Biserica cea soborniceascã. Cã noi
credem cã pâinea este Trupul lui Hristos, ºi în pahar este însuºi
Sângele lui Hristos, cu adevãrat, ºi nu ca o închipuire. Cã
precum la început, Dumnezeu þãrânã luând din pãmânt, a zidit
pe om dupã chipul Sãu ºi nimeni nu poate spune cã nu este
chipul lui Dumnezeu, deºi chipul acesta este cu anevoie de
înþeles, aºa ºi pâinea, despre care s-a zis: „Acesta este trupul
Meu, credem cã este, cu adevãrat, trupul lui
Hristos”.
ªi a zis bãtrânul: „De nu mã voi încredinþa din fapte, nu am
semn desãvârºit de înþelegere”. Iar ei au zis cãtre el: „Sã ne
rugãm lui Dumnezeu o sãptãmânã pentru taina aceasta ºi
credem cã Dumnezeu ne va descoperi nouã”. Iar bãtrânul, cu
bucurie, a primit cuvântul. ªi se ruga bãtrânul lui Dumnezeu,
zicând: „Doamne, Tu ºtii cã nu din rãutate sunt necredincios ci,
ca sã nu mã înºel pentru neºtiinþã, descoperã-mi mie taina,
Doamne Iisuse Hristoase”. Mergând încã ºi bãtrânii la chiliile
lor, se rugau lui Dumnezeu ºi ei, zicând: „Doamne Iisuse
Hristoase, descoperã bãtrânului taina aceasta, ca sã creadã ºi sã
nu-ºi piardã osteneala sa”. ªi Dumnezeu a ascultat amândouã
51
pãrþile.
ªi, împlinindu-se sãptãmâna, au venit ei Duminicã la
bisericã ºi au stat împreunã, numai ei trei, pe o rogojinã, iar la
mijloc era bãtrânul. ªi li s-au deschis lor ochii cei înþelegãtori. ªi
când s-a pus pâinea pe Sfânta Masã, s-a arãtat numai lor trei ca
un Prunc, iar când întindea preotul mâna sã frângã pâinea, iatã
îngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuþit, ºi a jertfit pe
Prunc ºi a turnat sângele Lui în pahar. Iar când a frânt preotul
pâinea în bucãþele mici, îngerul tãia din Prunc bucãþele mici.
Iar când bãtrânul s-a apropiat sã ia din cele sfinte, i s-a dat
numai carne cu sânge. ªi, vãzând aceasta, s-a înfricoºat ºi a
strigat zicând: „Cred, Doamne, cã pâinea este Trupul Tãu, ºi în
pahar este Sângele Tãu”. ªi îndatã s-a fãcut carnea cea din mâna
lui pâine, dupã tainã, ºi s-a împãrtãºit, mulþumind lui
Dumnezeu. ªi i-au zis lui bãtrânii: „Dumnezeu ºtie omeneasca
noastrã fire, cã nu poate sã mãnânce carne crudã ºi, pentru
aceasta, a prefãcut Trupul Sãu în pâine ºi Sângele Sãu în vin, la
cei ce le primesc cu credinþã”. ªi au mulþumit ei lui Dumnezeu
pentru bãtrânul, cã nu a lãsat sã se piardã ostenelile lui. ªi s-au
dus toþi trei, cu bucurie, la chiliile lor.
Încã ºi alt frate, cu aceleaºi gânduri luptându-se, ca ºi
bãtrânul amintit, îndoindu-se ºi necrezând despre Sfintele
Taine, a fost luat de ceilalþi fraþi la slujbã ºi povestea cã a vãzut
unele ca acestea, fiindcã fraþii, care îl luaserã pe el, se rugau cu
deadinsul lui Dumnezeu, ca sã i se arate lui de la Domnul
adevãrul lucrurilor ºi sã lepede gândurile necredinþei. Deci,
dupã ce s-a sfârºit slujba, le-a povestit lor fratele, zicând: „Dupã
ce s-a citit Apostolul, îndatã ce s-a suit diaconul sã citeascã
Sfânta Evanghelie, am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºi
cerul deasupra, iar pe diacon înconjurat de foc din toate
pãrþile.
Apoi, dupã ce s-au adus Darurile ºi s-au pus înainte, am
vãzut cerurile deschizându-se ºi, peste dumnezeieºtile Daruri,
foc pogorându-se, ºi dupã foc, mulþime de îngeri, ºi în mijlocul
lor un Prunc ºi alte douã feþe, a cãror frumuseþe nu este cu
putinþã a o spune, cã era strãlucirea lor ca fulgerul. ªi îngerii
52
aceia stãteau împrejurul mesei, iar Pruncul ºedea pe masã. ªi,
dupã ce s-au apropiat preoþii sã frângã pâinile punerii înainte,
am vãzut cum cele douã minunate feþe s-au apropiat ºi au þinut
mâinile ºi picioarele Pruncului ºi, cu cuþitul pe care-l þineau, au
înjunghiat pe Prunc, ºi sângele Lui l-au turnat în pahar. Apoi au
tãiat bucãþele trupul Lui ºi l-au pus pe pâini. ªi îndatã s-au fãcut
pâinile trup. Iar când s-au apropiat fraþii sã se împãrtãºeascã, mi
s-a dat mie trup curat ºi, neputând sã mã împãrtãºesc cu el,
plângeam. ªi am auzit un glas grãind la urechile mele: „Omule,
pentru ce nu te împãrtãºeºti? Nu este aceasta ceea ce ai cerut?”.
ªi eu am zis: „Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sã mãnânc trup”.
ªi iarãºi glasul a zis: „Cunoaºte dar, cã, de putea omul sã se
împãrtãºeascã cu trup, trup s-ar fi aflat, precum ºi tu vezi. Dar nu
poate sã mãnânce trup ºi, pentru aceasta, Domnul Dumnezeul
nostru a rânduit ca punerea înainte sã fie pâine. Deci, de ai
crezut, împãrtãºeºte-te ºi tu”. Iar eu am zis: „Cred, Doamne”. ªi
aceasta zicând eu, s-a fãcut îndatã trupul pe care-l aveam în
mâna mea, pâine, ºi, mulþumind lui Dumnezeu, m-am
împãrtãºit.
Iar dupã ce s-a sfârºit slujba cea de tainã, am vãzut, de
asemenea, acoperãmântul bisericii deschis ºi pe dumnezeieºtile
ºi cereºtile Puteri iarãºi la ceruri înãlþându-se. Acestea
auzindu-le, de la fratele cel ce le povestea ºi umilindu-se pentru
atâta dar al lui Hristos, fraþii s-au dus, mulþumindu-I ºi
slãvindu-L pe El, a Cãruia este slava, acum ºi pururea ºi în vecii
vecilor! Amin.
53
Cuvânt din Minunile Maicii
Domnului despre Taina Euharistiei*
Era în Germania un preot foarte îmbunãtãþit, ce se numea

Pelaghie, care avea atât de mare evlavie cãtre Pururea Fecioara
Maria ºi un dor ca acesta, încât nu citea altã Evanghelie ºi alt
Apostol, când slujea, fãrã numai cele adresate Preasfintei. Dar,
pentru evlavia lui, vrãjmaºul celor îmbunãtãþiþi i-a semãnat în
mintea lui un gând pãgânesc pentru credinþã, cãci avea
îndoialã în ce priveºte Trupul Stãpânului, zicând acestea în
mintea sa: „Cum este cu putinþã sã se facã pâinea, Trupul lui
Hristos, iar vinul, Sângele Lui? ªi, dacã Fecioara a nãscut numai
un singur Fiu, Care, de voie pãtimind S-a îngropat ºi a înviat
numai o datã, cum se preface, iarãºi, în fiecare zi, pâinea în
Trupul lui Dumnezeu ºi pãtimeºte patimã?”.
Gândurile acestea chinuindu-l, Pelaghie, ca un om
neînvãþat ºi simplu ce era, avea multã tristeþe ºi nu îndrãznea sã
întrebe pe vreun om, ci a alergat numai cãtre Preasfânta,
spunându-i ei ºi rugându-se: „Stapânã ºi Doamnã a lumii, te rog
pe tine, eu nevrednicul robul tãu, dã-mi darul acesta, ca sã
cunosc Taina Sfintei Liturghii, cum se schimbã pâinea ºi vinul
în Trupul ºi Sângele Domnului nostru, cã nu pot sã înþeleg
taina aceasta desãvârºit”. Aºa, de multe ori rugându-se Pelaghie
cu multe lacrimi, dupã ce s-a sãvârºit prefacerea celor Sfinte,
iatã, într-o zi, la vremea când a zis: „Mai ales pentru Preasfânta,
Preacurata”, s-a fãcut nearãtat pentru ochii lui Sfântul Trup, cã
nu mai era pe disc. Iar preotul L-a cãutat, ca nu cumva sã fi cãzut
jos, din neluare aminte ºi din uitarea lui, dar n-a gãsit nimic.
Deci, îngrozit ºi îngrijorat, a plâns cu amar, rugându-se ºi
zicând: „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, ºtiu cã pentru
puþina mea credinþã ºi îndoire pe care am avut-o cãtre
Preasfântul Trup al Stãpânului meu, S-a mâniat pe mine
Domnul ºi S-a depãrtat de la mine, ca sã nu mã împãrtãºesc cu
El, eu, nevrednicul. Ci, roagã-L pe Dânsul, Cel ce este
54
nepomenitor de rãu, ca sã mã ierte, ca un milostiv, sã nu se
mânie pe mine, pânã la sfârºit”. Acestea zicând, preotul cel
evlavios a vãzut înaintea Sfintei Mese pe Împãrãteasa îngerilor
cea preaslãvitã, care avea în braþele ei pe Domnul nostru Iisus
Hristos, Prunc mic ºi preafrumos, ºi a zis cãtre Pelaghie:
„Pruncul acesta este Fãcãtorul ºi Ziditorul lumii, Fiul ºi
Cuvântul lui Dumnezeu ºi Om desãvârºit.
Pe Acesta L-am zãmislit din Duhul Sfânt ºi L-am nãscut fãrã
stricãciune, rãmânând fecioarã. Acesta a pãtimit ºi a murit pe
cruce ca un om pentru mântuirea lumii ºi a înviat ºi S-a înãlþat la
ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, ca Unul ce este de o fiinþã cu
Tatãl ºi împreunã pe scaun ºezãtor. Pentru aceasta, iarãºi va
veni sã judece toatã lumea. Acesta, în fiecare zi, pentru
milostivirea Lui ºi pentru multa bunãtate, Se pogoarã, negrãit ºi
minunat, în chipul pâinii ºi al vinului, pentru multa dragoste pe
care o are cãtre voi, oamenii, ºi vi Se dã spre mâncare ºi spre
bãuturã ºi spre sfinþirea sufletului vostru. Deci, pipãie-L pe
Dânsul ºi fãrã de fricã Îl încearcã, ºi sã cunoºti cã este adevãratã
vederea ºi nu nãlucire, ci trup adevãrat, cu carne ºi cu sânge,
dupã cum L-am nãscut, ºi aºa se face ºi pâinea ºi vinul cu care
slujiþi Sfânta Liturghie.
Dar, pentru cã firea omeneascã nu poate sã mãnânce carne
crudã, nici sã bea sânge, pentru aceasta cu multã înþelepciune
Cel milostiv ºi Atotputernic Se schimbã în pâine ºi în vin, ca sã-L
primeascã fiecare cu dorinþã ºi cu dragoste. Împãrtãºeºte-te dar
cu Dânsul, cu evlavie ºi cu credinþã, cã acel ce se împãrtãºeºte cu
vrednicie, cu Dânsul se face pãrtaº dumnezeieºtii Lui slave”.
Acestea zicând, Stãpâna cea mult lãudatã, a pus pe
dumnezeiescul Prunc pe Sfânta Masã ºi, închinându-se Acestuia
cu multã evlavie ºi smerenie, s-a fãcut nevãzutã. Iar preotul, cu
fricã multã ºi cu bucurie, a luat în mâinile sale pe Pruncul Acela
dumnezeiesc ºi sãrutându-L cu evlavie ºi cu smerenie, a
cunoscut cã, dupã adevãr, era un Prunc cu trup viu. Apoi L-a
pus pe Sfânta Masã cu multã bucurie ºi, cãzând la pãmânt, a zis
acestea cu lacrimi: „Cred, Doamne, ºi mãrturisesc cã Tu eºti Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nãscut din Pururea Fecioarã Maria
55
ºi mulþumesc milostivirii Tale ºi Preacuratei Maicii Tale, de al
cãrei dar m-am învrednicit astãzi, eu nevrednicul, ºi mã iartã pe
mine, ca un milostiv, pentru nepriceperea mea cea mai
dinainte. ªi, dupã cum m-ai învrednicit a Te vedea cu trupul cu
care Te-ai nãscut din Fecioarã, aºa iarãºi, pentru rugãciunile ei,
învredniceºte-mã sã mã împãrtãºesc cu Tine, nu ca un Prunc, ci
ca pâine, precum a fost ºi mai înainte”. Aºa rugându-se, s-a
ridicat ºi a vãzut iarãºi Sfânta Pâine ca ºi mai înainte ºi s-a
împãrtãºit, veselindu-se.
Dupã acestea, trãind viaþã minunatã ºi plãcutã lui
Dumnezeu, s-a dus la împãrãþia cea cereascã, pe care, sã dea
Dumnezeu sã o dobândim noi toþi, în Iisus Hristos, Domnul
nostru, Cãruia se cuvine slava în veci! Amin.
56
Cuvânt al Sfântului Ioan
Gurã de Aur despre
împãrtãºire ºi despre milostenie*
Auziþi ºi învãþaþi cât de bun este Dumnezeul nostru, cã ºi cu

Trupul Sãu ne hrãneºte pe noi, ºi nici Sângele Sãu nu-l cruþã
când avem noi trebuinþã. Iar tu, nici pâine nu dai pentru
Dânsul, nici un pahar de apã mãcar. Tu, care atât de mari
daruri iei, tu te zgârceºti la lucruri proaste. Dacã nu voieºti sã
mori pentru Hristos, crezi oare cã fãrã de moarte vei rãmâne?
Iatã, cele ce într-o zi fãrã voie urmeazã sã le laºi de bunã voie
pentru Dumnezeu, nu le dai. Nu sunt oare mari ºi grele
lucrurile acestea, cã Dumnezeu pe Fiul Sãu L-a dat pentru tine,
iar tu nici pâine nu dai pentru El? Pentru tine S-a rãstignit, iar tu
treci cu vederea ºi a da ºi a milui. ªi ce este mai amar decât
aceastã fãrãdelege? Cã toate pietrele fãcându-le El pentru tine,
tu eºti mai tare decât piatra? Atât de mari pricini sunt, silindu-te
pe tine, ºi tu petreci în zgârcenie.
Cã dacã nu dai pentru Cel ce a pãtimit pentru tine,
miluieºte mãcar pentru îndurare: pentru cei legaþi sã te
umileºti, pentru cei bolnavi sã te pleci. Iar dacã nici acestea nu
te fac pe tine iubitor de oameni ca sã poþi da cu înlesnire, apoi
sã-þi aminteºti de Hristos, Cel ce a zis: „Nu cer, zice El, de la tine
lucru mare, ci numai pâine ºi cuvinte de mângâiere. Nu-þi zic þie
izbãveºte-Mã pe Mine de sãrãcie, sau dã-Mi bogãþie, ci puþinã
pâine cer pentru mângâierea din foame. De voi cãdea în
temniþã, nu te silesc pe tine sã Mã slobozeºti din legãturi ºi sã Mã
scoþi afarã, ci te rog ca sã Mã cercetezi acolo ºi sã Mã vezi între
cei legaþi. Pot, pentru aceste cercetãri, ºi platã sã-þi dau ºi în
veacul ce vine sã te încununez. Cã Eu voiesc ºi poftesc sã-þi fiu þie
dator ºi sã-þi dau o micã pricinã de încununare. Pentru aceea,
ajutã-Mã ºi Mã hrãneºte, cã umblu pe la toþi cerºind ºi, înaintea
uºilor stând, îmi întind mâna Mea ºi doresc sã fiu hrãnit de tine.
Mã bucur, drept aceea, cã înaintea a toatã lumea te voi lãuda pe
57
tine, când toþi vor auzi ºi te voi arãta pe tine hrãnitorul Meu. Iar
Eu, de vreme ce vã iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea vã
învãþ sã fiþi milostivi ºi sã spuneþi ºi altora cele grãite de Mine. Iar
de nu veþi fi râvnitori acestora, nici pe alþii nu veþi învãþa,
ruºinaþi veþi fi în ziua judecãþii ºi de la faþa Mea lepãdaþi. Faceþi,
drept aceea, toate acestea ºi Eu voi mãrturisi toate cele fãcute de
voi cu mare laudã ºi nu Mã voi ruºina a zice: Gol am fost, ºi voi
M-aþi îmbrãcat, flãmând am fost, ºi voi M-aþi hrãnit. Dar, mai
vârtos, Mã bucur cã prin acestea toate moºtenitori vieþii ºi
Împãrãþiei cereºti vã faceþi”.
Deci, acestea gândindu-le, iubiþilor, sã cãutãm prin
milostenie a câºtiga mântuirea noastrã ºi bunãtãþile cele
veºnice, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Cãruia este slava,
acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.
58
CUPRINS
DESPRE MÃRTURISIREA PÃCATELOR

Cuvânt al Sfântului Atanasie despre
moartea drepþilor ºi a pãcãtoºilor ............................................. 5
Cuvânt despre pocãinþã .............................................................66
Cuvânt al Sfântului Efrem despre cei ce în
fiecare zi pãcãtuiesc ºi în fiecare zi se pocãiesc ........................77
nostru Efrem Sirul despre pocãinþã
ºi viaþa cea desfãtatã ...................................................................99
despre mãrturisirea pãcatelor .................................................11 11
Cuvânt din Pateric despre mânie ºi pocãinþã .........................12 12
Cuvânt despre o femeie care a venit
la Cuviosul Neofit sã se mãrturiseascã ....................................16 16
Învãþãturã a Sfântului Efrem
despre aducerea aminte de moarte ........................................19 19
Cuvânt despre ieºirea
sufletului ºi suirea la ceruri .....................................................21 21
Cuvânt despre pocãinþã ...........................................................23 23
despre osânda cea fãrã de sfârºit ºi
despre Împãrãþia cereascã .......................................................24 24
Cuvânt despre neiertarea
pãcatelor fãrã canon ................................................................26 26
Cuvânt pentru a mãrturisi pãcatele la preoþi ......................... 28 28
Cuvânt pentru cei ce greºesc
ºi nu vor sã se pocãiascã ...........................................................29 29
Cuvânt al Preacuviosului Pãrintelui nostru
Ioan Casian despre dreapta
socotealã ºi despre mãrturisire ................................................31 31
Cuvânt despre cum scoate
diavolul pe oameni din bisericã
înainte de sfârºitul slujbei ........................................................36 36
59
Cuvânt despre cum se cade
sã stãm în bisericã ..................................................................... 37
Cuvânt al Sfântului Vasile pentru
aducerea aminte de firea omeneascã ......................................39 39
Cuvânt din Limonar despre nevoinþã .......................................40
DESPRE SFÂNTA ÎMPÃRTÃªANIE

Cuvânt al Sfântului Efrem despre
descoperirea Sfintei Jertfe ........................................................43
43
Cuvânt de învãþãturã
pentru Preasfintele Taine ........................................................4545
pentru cei ce, împãrtãºindu-se,
nu aºteaptã sfârºitul Liturghiei ................................................47 47
Cuvânt din Limonar despre
minunea ce s-a fãcut unor copii
ce au slujit Sfânta Liturghie .....................................................48
48
Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin
despre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos ..............................50 50
Cuvânt din Pateric despre un frate
ce nu credea în Sfânta Împãrtãºanie .......................................51 51
Cuvânt din Minunile Maicii Domnului
despre Taina Euharistiei ..........................................................54
54
despre împãrtãºire ºi despre milostenie ..................................5577
60

(.) Marturisirea Pacatelor Si Sfanta Impartasanie

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

(.) Marturisirea Pacatelor Si Sfanta Impartasanie

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

(Fragmente extrase din Proloagele)

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Redactor responsabil: pr. Dragoº Buta, consilier cultural

Era un sihastru cãlugãr, cu semne ºi cu minuni strãlucit, ºi

Pânã ce eºti viu, pocãieºte-te, chiar de ai greºit, ºi în ziua cea

Pânã când, o, prietene, fiind stãpânit de vrãjmaºul,

Domnul nostru Iisus Hristos ºi Dumnezeul nostru zice în

Mãrturisiþi-vã pãcatele voastre, pentru cã prin mãrturisire

Un frate oarecare avea necaz asupra altui frate, care,

Cinstitul Neofit, îmbunãtãþitul monah ºi preotul lui

Frate, aºteaptã în fiecare zi ieºirea ta ºi te gãteºte cãtre

Fericitul Ioan cel Milostiv grãia de-a pururea despre

Întoarce-te din toatã inima, cu suspinuri ºi cu lacrimi. Cu

Sã intrãm, iubiþilor, fiecare întru a sa conºtiinþã ºi sã ne

Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus

Deci, de vei afla un bãrbat duhovnicesc ºi iscusit care ar

Mulþi din cei ce greºesc zic adesea: „Sunt plin de

Cãlãtorind pe la sfinþii pãrinþi cei din Schit, am mers ºi la

A fost un stareþ, mai înainte vãzãtor cu duhul, în

Veniþi de ascultaþi, fiilor ºi iubiþilor mei fraþi, ºi eu vã voi

Sã nu ne facem, fraþilor, pãreri prea mari despre viaþa ºi

Ne spunea nouã monahul Atanasie: „Mi-a venit mie odatã

Grãia Sfântul Efrem despre un frate, cã, fiind sobor într-o

Iatã, acum, cei ce voiþi a vã apropia de Sfintele Taine cele

Vreþi sã vã spun ce faptã sãvârºesc cei care pleacã din

De la cetatea ce se numeºte Teracus, ca la zece stadii, era

Pe mulþi îi vedem primind Trupul lui Hristos fãrã

Povestit-a ava Daniil Faranitul cã a zis pãrintele nostru, ava

Era în Germania un preot foarte îmbunãtãþit, ce se numea

Auziþi ºi învãþaþi cât de bun este Dumnezeul nostru, cã ºi cu

DESPRE MÃRTURISIREA PÃCATELOR

DESPRE SFÂNTA ÎMPÃRTÃªANIE

Potrebbero piacerti anche