bUE a 21.0%. 20lF Izvoarele secundare sau derivate ale dreptului Uniunii Europene 1 Nofiunea izvoarele secundare sau derivate Izvoarele derivate sunt acele acte unilaterale adoptate de institufiile UE in executarea tratatelor. Actele ce alcituiesc aceasté categorie de izvoare ale dreptului unional se incadreaza in aceast categorie pentru c&: ~ conrtribuie la realizarea obiectivelor prevazute de tratate; ~ sunt subordonate fat de dreptul originar. De altfel, esentiala caracteristica a acestor izvoare este tocmai aceea c& igi au temeiul in ‘ratatele constitutive, dar si in cele care le-au modificat sau completat de-a lungul timpului pe acestea, acestea putind fi create: ~ doar in domeniile prevazute de tratate; ~ doar pentru scopurile aratate in aceste tratate; ~ doar de catre institutiile desemnate in acest sens de trata ~ doar cu respectarea procedurii previzute de tratate, putand vorbi astfel, si la nivelul UE, de existenta unui principiu al legalitayi. Sediul principal al materiei il constituie art.288 TFUE potrivit c&ruia: ,,Pentru exercitarea competenjelor Uniunii, institutile adoptdi regulamente, directiv. decizii, recomandari si avize. Regulamentul are aplicabilitate generala. Acesta este obligatoriu in toate elementele sale ise aplicd direct in fiecare stat membru. Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasénd autoritajilor nationale competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele. Decizia este obligatorie in toate elementele sale. in cazul in care se indica destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru acestia, Recomandarile si avizele nu sunt obligatorii.” Identificarea in Tratatul de la Lisabona a acestor acte a facut ca acestea si fie cunoscute gi sub denumirea de acte tipice. in consecinté, actele adoptate de institufii si care nu se regasese in aceasté enumerare sunt cunoscute ca acte nenumite sau acte atipice. Daca tratatul nu indicd actul care trebuie sa fie adoptat, institufiile il aleg de la caz la caz cu respectarea: ~ procedurilor aplicabile;- prineipiului proportionalitai. fn virtutea prevederilor alin.(3) al art.298 TFUE coroborate cu cele ale art.290 TFUE, in prezent, poate fi distins intre: - acte legislative — adica acele acte juridice adoptate prin procedurd legislativa si care: = conform art. 289 coroborat cu art, 297 TFUE — sunt cele adoptate in conformitate cu procedura legislativl ordinard, flind semnate de presedintele Parlamentului European si de presedintele Consiliului, respectiv cele adoptate conform unei proceduri legislative speciale si care sunt semnate de presedintele institutiei care le-a adoptat; - actele adoptate prin procedura speciala legislativa pot fi adoptate de Parlament, cu aprobarea Consiliului, sau de Consiliu, cu avizul sau aprobarea Parlamentul in practica, majoritatea acestor acte sunt adoptate de Consil situatiile in care trebuie adoptate masuri in materii politice sensibile, precum: securitatea social sau protectia cetifenilor (art.21 par. 3 TFUE); armonizarea legislatiilor in privinfa impozitelor indirecte (art.113 TFUE); pasapoarte, cri de identitate, permise de sedere sau orice alt document asimilat (art.77 par. 2 TFUE). , cu atat mai mult in Din categoria celor care sunt aprobate de Parlament, pot fi enumerate cele in domenii precum: adoptarea statutului si a conditiilor de exercitare a functiilor de ‘membru in Parlamentul European (art.223 par. 2 TFUE); stabilirea modalitatilor de ancheta (art.226 par. 3 TFUE); adoptarea statutului si a conditiilor generale de exercitare a functiei de mediator (art.228 par. 4 TFUE). se publica in Jumalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE); ~ intra in vigoare la data prevazutd in confinutul lor sau la 20 de zile de la publicare. = acte_nelegislative — reprezinté acele acte pe care Comisia poate fi delegata, printr-un act legislativ, a le adopta si care nu au caracter legislativ si care au domeniu de aplicare general, care completeaza sau modifica elemente neesentiale ale actului legislativ (art. 290 TFUE), precum si acte de executie (art. 291 TFUE), Regulamentele, directivele si deciziile fara caracter legislativ se semneaz& de presedintele institufiei care le-a adoptat. Regulamentele, directivele si deciziile, acestea din urma doar cele care nu indic& destinatarii, fird caracter legislativ se publicd in JOUE. Regulamentele, directivele si deciziile, acestea din urma doar cele care nu indic& destinatari, fird caracter legislativ, intré-n vigoare, in principiu, la data prevazutd in confinutul lor sau la 20 de zile de la publicare in JOUE, Directivele i deciziile, acestea din urma doar cele care indic& destinatarii, se notific& destinatarilor lor gi intra-n vigoare de la data notificarii. Actele normative unionale gi ale EURATOM sunt: 2~ regulamentul; + directiva; = decizia; - recomandarea; -avizul. - regulamentul, decizia, recomandarea si avizul emise de Banca Central Europeans, {ntre normele dreptului secundar se aplicé regulile generale referitoare la coliziunea de norme juridice, anume: + lex special derogat legi generali - norma speciala primeaza fata de cea general’; - lex posterior derogat legi priori - legea superioard are intaictate fay de cea inferioard, excepfia de la cele de mai sus apare doar in cazul coliziunii dintre regulamentele de bazai si cele de executare, 2. Regulamentul Acesta este un act normativ unional cu aplicabilitate general elementele sale gi direct aplicabil in toate statele membre. Este un instrument de integrare ce urméreste uniformizarea normelor juridice aplicabile statelor membre, . obligatoriu in toate Caracteristicile acestui izvor secundar sunt: - general ~ acesta contine prescriptii generale si impersonale, statuand in mod abstract ca si legea nafionald. Este aplicabil categoriilor avute in vedere in mod abstract gi-n ansamblul lor, posiblitatea de a individualiza destinatarii nu afecteazd acest caracter general. Acest caracter nu presupune c& un regulament trebuie s8 se aplice uniform in toate statele membre. ~ fortii obligatorie — atinge toate elementele sale, fafa de toate statele membre, institutiile unionale, autoritatilor statelor membre sau resortisanfilor statelor membre (SM), motiv pentru care nerespectarea acestuia atrage dupa sine incdlearea obligafiilor asumate de state. Find obligatoriu in toate elementele sale presupune c& legiuitorul european dispune nu doar cu privire la rezultat, ci si la modalitatile de aplicare. in consecint, statele membre nu vor putea invoca in neaplicarea unui regulament, dificultaqile de aplicare la nivel national al acestuia sau ordinea juridicd interna pentru a justifica nerespectarea acestuia. - aplicabilitate direct — nu este necesar& adoptarea unei norme nationale pentru ca acesta si fie aplicat de un stat membru, validitatea sa flind automat. Respectarea acestei caracteristici a regulamentelor este 0 conditie indispensabila pentru aplicarea unitara si simultand intreaga Uniune. Acest caracter presupune c& regulamentul produce a regulamentelor unionale