30 Cercetarea în şcoală

CERCETAREA ŞI RANDAMENTUL ŞCOLAR

Natalia CUREA
LICEUL “GAUDEAMUS”, CHIŞINĂU

“Cultura şi climatul organizaţional sunt

considerate forţe invizibile ce permit eficientizarea şi
crearea unei atmosfere de încurajare a procesului
creativ de cercetare.” SCHEIN, 1990.

Lucrarea de faţă conţine unele sugestii privind organizarea activităţii de cercetare în şcoală.

Problema calităţii învăţământului preuniversitar este una dintre cele mai stringente la
etapa actuală de dezvoltare a sistmului educaţional naţional. Asigurarea calităţii educaţiei se
confruntă însă cu unele dificultăţi, cum ar fi reevaluarea valorilor, necoincidenţa de interese
între diferite grupuri sociale (părinţi, copii, profesori), schimbarea paradigmei educaţiei odată
cu axarea sistemului educaţional pe formarea competenţelor la elevi, etc. Cert este că unul din
factorii primordiali de eficientizare a educaţiei şi de asigurare a calităţii învăţământului îl
constituie formarea la elevi a competenţelor de cercetare ştiinţifică.
Activitatea de cercetare în şcoală este în funcţie de mai multe variabile ale procesului
instructiv-educativ: creativitate; cultura organizaţională; climatul organizaţional; baza
materială; motivaţie; voinţă; planificarea şi stabilirea obiectivelor; formarea grupului de elevi
ce vor realiza obiectivele; determinarea partenerilor de colaborare.
Desfăşurarea activităţii de cercetare şcolară ţine de planificarea minuţioasă a strategiilor
şi etapelor de lucru, care presupune cunoaşterea tehnicilor şi metodelor de lucru; determinarea
obiectivelor activităţii de cercetare; identificarea problemelor şi tendinţelor de cercetare;
dinamica şi flexibilitatea grupului de cercetare; comportamentul elevilor implicaţi în
activitatea de cercetare.
Cum se ştie, creativitatea este capacitatea de a crea sau genera ceva nou, inedit, original,
actual. Specialiştii sunt tentaţi să accentueze anumite aspecte legate de creativitate: produsul
creat este rezultatul activităţii creative; persoana creativă este subiectul ce crează şi cercetează
noul; procesul creativ este un proces de cercetare ştiinţifico-cognitivă ce corespunde cerinţelor
şi normelor de instruire şcolară.
În activitatea de cercetare la nivel şcolar se prefigurează două tipuri de tendinţe:

Tendinţe care determină schimbarea Tendinţe care frânează schimbarea

Presiuni pentru schimbare:
- schimbarea tehnologiilor şi metodelor de
lucru;
- modificarea programelor şcolare;
- explozia cunoaşterii;
-trecerea de la învăţarea informativă la cea
formativă;
- îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în sălile
şi laboratoarele şcolare;
- activitatea de motivare desfăşurată de
profesor şi voinţa creativă a elevilor.
Rezistenţa la schimbare:
- mentalitatea învechită;
- dezinteresul;
- lipsa legăturilor interdisciplinare;
- frica de „nou”;
- teama de eşec;
- gradul redus de profesionalism;
- lipsa bazei financiare ce ar asigura
desfăşurarea activităţilor de cercetare.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 2, nr. 1-2, 2004

 Cercetarea în şcoală 31
Aşadar, există două categorii de fenomene ce determină desfăşurarea activităţii de
cercetare şcolară: fenomene obiective care favorizează desfăşurarea experimentului şi
cercetarea în incinta şcolii; fenomene subiective – formele şi metodele învechite de lucru, care
împiedică organizarea şi desfăşurarea activităţilor de experimentare şi cercetare şcolară.
Gradul de motivare a activităţii de cercetare şcolară determină participerea elevilor şi a
cadrelor didactice la realizarea obiectivelor de cercetare. Astfel, eficienţa activităţii de
cercetare depinde de următorii factori motivaţionali: factori de conţinut - munca,
responsabilitatea, posibilitatea de perfecţionare şi dezvoltare, succesul, posibilitatea de
avansare; factori de context – relaţii de cooperare, siguranţa şi statutul fiecărui individ, factorii
legaţi de viaţa personală.
Experienţa arată că există două categorii de elevi încadraţi în activitatea de cercetare
şcolară: (i) elevi care acceptă să se dedice şi să contribue la succesul propriei activităţi şi al
procesului în ansamblu şi (ii) elevi care îşi manifestă din proprie iniţiativă potenţialul creativ,
ori de cîte ori apar astfel de situaţii. Profesorul trebuie să descopere aceste aspecte, motivând
necesitatea rezolvării problemelor de cercetare şi valorificând potenţialul lor creativ. Un
instrument de încurajare a activităţii de cercetare poate fi considerat şi prognozarea
rezultatului obţinut de copii, prezentarea rezultatelor obţinute în cadrul concursurilor,
conferinţelor naţionale sau internaţionale.
Experienţa demonstrează că activitatea de cercetare a elevilor se realizează la un înalt
nivel în acele instituţii de învăţământ unde este organizată eficient activitatea de cercetare
ştiinţifică a cadrelor didactice. Cadrele didactice trebuie să identifice problemele de
organizare a activităţii de cercetare în instituţiile de învăţământ preuniversitar, să determine în
ce măsură activitatea de cercetare influenţează asupra eficientizării şi randamentului
procesului educaţional, să încurajeze iniţiativele de implicare a elevilor în activităţi de
cercetare, să posede şi să aplice metode de motivare a elevilor, precum şi să asigure schimbul
de experienţă cu alte instituţii de învăţămînt preuniversitar sau universitar.
În opinia noastră, planificarea, organizarea şi desfăşurarea unor astfel de activităţi
extracurriculare în instituţiile de tip preuniversitar sunt dependente de două categorii de
factori: factorii interni care ţin de organizarea procesului instructiv-educativ în instituţia de
învăţământ şi factorii externi care ţin de desfăşurarea activităţilor extraşcolare şi tendinţa de
colaborare cu instituţiile de tip universitar, de organizarea concursurilor de rang orăşenesc,
municipal, naţional şi internaţional.
Pentru realizarea acestor activităţi profesorul trebuie să elaboreze strategii de cercetare
ştiinţifică şcolară realizând circuite de tipul „vreau-pot-analizez-realizez-câştig” şi să asigure
un climat ce încurajează comportamentul grupului de lucru şi stimulează elevii spre
activitatea de cercetare. Randamentul activităţii de cercetare şcolară este în funcţie directă de
gradul de organizare a cercetării propriu zise: precizarea clară a scopurilor, domeniului şi
problemei de cercetare propuse; organizarea de cluburi sau cercuri de cercetare; crearea unui
climat de încurajare a concurenţei intraliceale şi interliceale; stabilirea unor criterii de
apreciere şi analiză a activităţii grupului; evaluarea parţială (curentă) şi sumativă (finală) a
activităţii de cercetare.
Eficientizarea activităţii de cercetare este dependentă de diversitatea varietatea,
flexibilitatea, dinamismul şi caracterul creativ al procesului instructiv-educativ şcolar. De
aceea activitatea de cercetare nu poate fi organizată în lipsa motivaţiei, dorinţei şi voinţei de
cercetare. Conducătorul activităţii de cercetare şcolară trebuie să fie un profesor iscusit şi
inteligent, cu spirit organizatoric şi creativ. În tabelul ce urmează sunt prezentate unele
propuneri de organizare şi desfăşurare a activităţii de cercetare în instituţiile de învăţământ
preuniversitar.
Eficienţa activităţii de cercetare şcolară e determinată de o serie de elemente, printre care
se numără cultura organizaţională, climatul organizaţional, stilul de conducere şi motivaţia.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 2, nr. 1-2, 2004

32 Cercetarea în şcoală

Propunere
1. Definirea şi structurarea
corespunzătoare a sistemului de
obiective pentru desfăşurarea activităţii
de cercetare în şcoală.
2. Bazarea cercetării pe o metodologie
ştiinţifică şi pe tehnologii moderne.
3. Incadrarea de specialişti cu pregătire
ştiinţifică corespunzătoare.
4. Pefecţionarea periodică a pregătirii
profesionale a specialiştilor care au
misiunea să organizeze şi să conducă
activitatea de cercetare în şcoală.
Efect
Asigurarea unui fundament solid pentru dimensionarea
temelor de cercetare şi concentrarea asupra realizării
obiectivelor stabilite.
Adaptarea rapidă la exigenţele mediului şi realizarea
obiectivelor formulate.
Durabilitatea activităţii de cercetare în şcoală.
Diversificarea tehnologiilor şi metodelor de lucru;
asigurarea unei colaborări fructuoase cu alte instituţii
de învăţământ; obţinerea unor rezultate performante în
cercetarea ştiinţifică şcolară.

Cultura organizaţională determină modul în care învăţăm, transmitem şi facem schimb

de experienţă de cercetare, modul de percepere şi gândire, de stabilire a legăturii problemei de
cercetare cu alte probleme. Aceasta include, de asemenea, cultura comportamentală, cultura
vorbirii, cultura redactării unei lucrări ştiinţifice, cultura de conlucrare şi colaborare cu
specialiştii din domeniul de cercetare.
Cultura şi climatul organizaţional sunt mai mult decât valori ale grupului de cercetare
Acestea garantează rezultatul şi succesul procesului instuctiv-educativ şi de cercetare şcolară,
asigură stabilitatea echipei de cercetare.

Profesori Profesori

Elevi Elevi Părinţi

Eficacitatea şi calitatea activităţii de cercetare ştiinţifică şcolară este determinată de

modul de a gândi şi acţiona, a cunoaşte şi descoperi noul, de capacităţile intelectuale şi
conduita exemplară, de stilul de a conduce şi capacităţile decizionale, de arta de a lucra în
echipă şi profesionalismul conducătorului. Pentru ca elevul să depună un efort maxim în
activitatea de cercetare, el trebuie să fie sigur de propriile capacităţi, să se afle în relaţii de
colaborare cu profesorul, nu dictatoriale. Cadrele didactice trebuie să impună o cultură
comportamentală adecvată, un anumit stil de a gândi, un cult al activităţii de cercetare, toate
acestea determinând un randament înalt al activităţii de cercetare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Androniceanu A. Managementul schimbărilor. - Bucureşti, 1998. 154 p.
2. Baron T. Calitate şi fiabilitate.-Bucureşti, 1988. 165 p.
3. Constantinescu I. şi Stolearu A. Creativitate, cunoaştere, potenţial creativ. Timişoara,
1991. 253 p.
4. Bârzea C. Arta şi ştiinţa educaţiei. Bucureşti, 1995. 218 p.
5. Sarivan I. Piramidă educativă - model educativ - sistem educativ. Revista de
pedagogie, 1991, nr. 11, p. 9-12
6. Dalat Y. Ghidul reuşitei tale profesionale. Chişinău, 2003. 173 p.
7. Шишов С., Кальней В. Мониторинг качества образования в школе. Москва,
1999. 315 с.
8. Судаков В. Стандартизация образования и творчество педагога. Якутск, 1996.
156.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 2, nr. 1-2, 2004