Izvorul Luminii

Cu totii am venit cautand si cerand Lumina. In acceptiunea initiatilor Lumina este

principala energie calauzitoare si tinta catre care tind. Lumina este acea forma energetica pe
care dorinta noastra o transforma din stare empirica in ideal. Totul se rezuma la Lumina.
Deschiderea atelierului se face prin aprinderea Luminii sustinuta de cei trei stalpi prin care ea
se metamorfozeza: Forta, intelepciune si frumusete. Practic, Lumina este o forta. Este
energia datatoare de viata care se exprima prin intelepciune si se reprezinta prin frumusete.

Atingerea Luminii reprezinta reprezinta echilibrul dorit de fiecare entitate ce reuseste

sa-si depaseasca propria stare de efervescenta creatoare.

Lumina intelectuala, a carei cucerire are loc pe parcursul oricarei initieri este ceva
independent de creier si de functionarea acestuia. Organul ganditor al omului nu este
generatorul acestei Lumini ci numai un fel de bec cu incandescenta care se aprinde de
indata ce trece curentul prin el. Creierul este asemenea unui diapazon ce vibreaza sub
actiunea unor unde. Gandirea nu este o emanatie a celulelor nervoase, ele au numai rolul de
a o scoate in evidenta, de a produce o aparenta, dar nu a o creea.
Cu ale cuvinte, evolutia omului a lumii si a celorlalte fiinte face parte din programul
“marii initieri progresive, al carui initiator extern este numit in platonism LOGOS., ( cuvant
ratiune verb) si care se raporteaza in realitate la Lumina intelectuala increata, care precede
toate lucrurile, asa cum se spune in evanghelia dupa Ioan:
“La inceput era cuvantul.Si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul.
Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin el s-au facut si fara El nimic nu s-a facut
din ce s-a facut. Intru el era viata si viata era Lumina oamenilor. Si Lumina lumineaza in
intuneric si intunericul nu a cuprins-o”.
Adevaruri pe care initiatii ar trebui sa le adanceasca. Inteligenta destrama treptat
haosul propagandu-se in fiinte, la inceput sub forma instinctului, apoi a constiintei si mai apoi
in forma intelegerii cat mai complete. Viata lumii are semnificatia unei imense constructii ce
nu trebuie facuta orbeste, ci cu discernamant, cu o precisa coordonare, deoarece nu toti cei
participanti la mareata constructie sunt la fel de Luminati. Unii se supun docili legilor fara a le
intelege de fapt, iar altii au urcat treptele initierii in masura in care au inteles. Pentru ucenic
este suficient sa-si propuna cu tarie sa se instruiasca in arta care pentru el pare a fii doar o
notiune teoretica. Calfa trebuie sa se manifeste in practica, sa scape de nesiguranta
experimentelor, sa se ridice la maiestrie, dar numai sub indrumarea unui maestru Luminat.
Care este misterul Iluminarii? Cum au dobandit intelegerea superioara si luciditatea
surprinzatoare in a-si calauzii semenii? Cu siguranta studiile indelungate, experienta si nu in
ultimul rand meditatia au dus la perfectionarea intelectuala. Au devenit mai sensibii la
vibratiile Luminii initiatice si au patruns mistere inca nedezvluite oamenilor de rand.
Neofitul care bate la poarta templului se afla simbolic in tenebre si aspira la Lumina,
aceasta fiind scopul sau declarat. Lumina este pentru profan in aceasta etapa doar un
deziderat pe care spera sa-l atinga prin ceea ce se va dovedi un comportament initiatic
responsabil, asiduu, vigilent si sistematic tolerant. Dupa momentul initierii, odata cu primele
descoperiri ale noului sine si prin raportare la valorile initiatice, ucenicul incepe sa perceapa
Lumina si ca factor motivational. Astfel, initiatul isi va orienta demersul cunoasterii in primul
rand spre sine insusi, cautandu-se si descoperindu-se spre a se putea raporta in mod liber,
fara a fi judecat, in functie de propria sa constiinta, la noile valori morale asumate explicit prin
juramantul facut la initiere. Cu forta ciocanului si cu priceperea daltii, el va indeparta din
caracterul sau tot ceea ce este de prisos pentru a-si atinge dezideratul, pentru a dobandi
Lumina. Odata indepartate primele straturi de prejudecati, de idei preformate, initiatul va
dobandi primele rezultate ale iluminarii sale spirituale si astfel, aceste noi cuceriri ale
propriului sau eu, vor deveni motivatia sa sincera de a progresa pe drumul anevoios al auto-
cunoasterii si al dobandirii Luminii.
Liberul arbitru, posibilitatea de a alege precum si alegerea facuta impreuna cu
sentimentul datoriei, vor calauzi spiritul initiatului pe spirala perfectiunii din care noi nu
suntem decat o mica farama.
O farama care rataceste in infinit pentru a afla izvorul Luminii. O farama de Lumina ce
nu ar trebui sa se rezume la ceea ce noi numim automultumire. Slefuirea pietrei brute tebuie
sa continue de-a lungul anilor chiar daca varsta noastra este ...semnificativa. Vibratia slefuirii
ar trebui sa fie desideratul. Ar trebui sa simtim si sa imbratisam vibratia. Vibratia suflului
divin„ o alta maniera de a vedea, care este la indemana tuturor oamenilor, dar de care
foarte putini se servesc.”
 Ne intrebam, atunci, cum oare putem sorbi din acest Izvor al Luminii? Ce este vibratia
suflului Divin? Care este cu adevarat celalat mod de a vedea? Intrebari la care noi, vasnicii
slefuitori ai pietrei adaugam savoarea valorii pe care lumea profana nu o poate percepe
decat prin rezultatul cercetarii stiintifice si a emanatiilor filosofice si poate nici atunci...
Dragii mei, cu permisiunea voastra as incerca, totusi, sa creionez posibila esenta a
vesniciei pe care Cuvantul a rezumat-o in chintesenta sa.

Din punct de vedere religos, Lumina este Dumnezeu Tatal Atoatefacatorul. Spiritual
vorbind Lumina a fost intru inceput, matricea creatoare sau Vasul , cunoscuta pana la Ein,
Ein Sof si Ein Sof Aur.

Din punct de vedere stiintific Lumina este stimulul care acţionînd asupra  retinei  din

ochi produce la omul sănătos senzaţia vizuală.

Din punct de vedere fizic, Lumina este o radiaţie electromagnetică. În sens larg se

poate folosi termenul de "lumină" şi pentru radiaţii electromagnetice invizibile pentru om, ca
de exemplu Lumina infraroşie sau cea ultravioletă.

În formalismul clasic, Lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând

fenomene ondulatorii cum ar fi interferenţa, difracţia, polarizarea. Odată cu
descoperirea efectului fotoelectric , a fost necesară o noua teorie, cea care arata ca Lumina
este alcătuită din particule (numite fotoni) si ca este o energie cuantificată.

Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susţinând că orice particulă în mişcare are
asociată o undă.

Caracteristica de unda a Luminii ne face sa privim Lumina prin ecuatia microscopic,

macroscopic si spiritual/mental.

Fizica cuantica sau, mai exact Mecanica cuantica, este o teorie fizică, care descrie
comportamentul materiei la nivelul atomic şi subatomic, fenomene pe care fizica newtoniană
şi electromagnetismul clasic nu le pot explica. Mecanica cuantică este unul dintre pilonii fizicii
moderne şi formează baza pentru multe dintre domeniile sale , cum ar fizica atomică, fizica
stării solide şi fizica nucleară şi fizica particulelor elementare, dar şi ramuri înrudite
precum chimia cuantică sau biologia cuantica.
 Fizica cuantica a adus in prim-plan problematica diferentelor fata de mecanica
newtoniana, noul comportament al particulelor si modul in care se transpune microscopicul
in macroscopic.
Einstein spune ca lumina bombardeaza materia descompunand-o prin emiterea de
unde ce nu pot fi masurate,iar Bohr spunea ca însuşi actul de a măsura afectează natura
realităţii.
Inceputul secolului XX este practic frontiera de la care s-au dezvoltat bazele fizicii
cuantice, printr-o serie de experimente ramase in literatura de specialitate ca Interpretarea
Copenhaga.
Interpretarea Copenhaga reprezintă un model teoretic care încearcă o descriere
unitară a conceptelor din mecanica cuantică. O caracteristică foarte importantă a mecanicii
cuantice se referă la faptul că fiecare particulă elementară poate fi descrisă sub forma
unei funcţii de undă, o expresie matematică cu ajutorul căreia se poate calcula, simplificând
lucrurile, probabilitatea ca o particulă să se afle într-o anumită zonă a spaţiului.

Ideea Interpretarii Copenhaga este ca  nicio proprietate a unui sistem cuantic (precum
poziţia unui electron) nu poate fi precizată cu exactitate înainte de a fi măsurată.

Această interpretare a fenomenelor de la nivel subatomic impune ideea că un sistem

cuantic nu există într-o stare anume decât la momentul observării sale.
In incercarea de a scoate in evidenta absurditatea Interpretarii Copenhaga,
Schrödinger imaginează o situaţie în care o pisică este, în acelaşi timp, moartă şi vie, o
absurditate care, luată în sens strict, descrie şi comportamentul entităţilor cuantice aşa cum
Interpretarea Copenhaga îl prezintă.
Experimentul imaginar prezentat în continuare, în cadrul căruia se încearcă asocierea
unei funcţii de undă unui sistem macroscopic, evidenţiază o serie de consecinţe bizare
ale acestei întreprinderi  şi ridică o serie de întrebări cu privire la natura realităţii şi la relaţia
dintre observator şi lumea înconjurătoare.
Schrödinger şi-a imaginat o pisică închisă într-o cameră ce nu putea fi observată din exterior,
în interiorul căreia a plasat şi un dispozitiv ingenios, constând dintr-un container plin cu o
substanţă otrăvitoare, un contor Geiger, un ciocan şi o mostră de material radioactiv .
Scenariul imaginat este următorul: pe măsură ce materialul radioactiv suferă  fenomenul de
descompunere radioactivă (o particulă alfa este emisă), contorul Geiger pune în mişcare
„trăgaciul” radioactiv care eliberează în cele din urmă ciocanul; ca urmare a căderii
ciocanului sticla umplută cu o substanţă toxică (cianură, în versiunea imaginată de
Schrödinger) se sparge, iar pisica moare otrăvită.
Nimic deosebit, cel puţin deocamdată. Numai că, spune Schrödinger, este posibil să
determinăm un moment de timp la care există 50% şanse ca materialul radioactiv să se fi
descompus (probabilităţi egale ca particula alfa să fi fost sau nu ejectată de nucleul atomic
radioactiv), ceea ce înseamnă probabilităţi egale ca pisica să fie vie sau moartă.
Dezintegrarea atomică are loc la intervale neregulate; statistic se poate stabili o valoare
pentru apariţia dezintegrării numai pentru o sumă de astfel de fenomene. Nu se poate spune
cu precizie când va avea loc următoarea emisie de particulă alfa. Prin urmare, până nu
desfacem capacul cutiei pentru a vedea starea pisicii, nu avem de unde să ştim dacă
dezintegrarea a avut loc ori ba.
Mecanica cuantică ne spune că dacă ne-am uita la acel moment în camera pisicii,
funcţia de undă asociată sistemului cuantic imaginat de Schrödinger  "se va prăbuşi", iar noi
vom vedea pisica fie vie, fie moartă. De asemenea, dacă alegem să nu privim în cameră, nu
doar mostra radioactivă va fi într-o superpoziţie (superpozitie inseamna suprapunere a a
două stări posibile pentru un element cuantic), ci întregul experiment. Pisica, în condiţiile în
care nu analizăm sistemul cu ochii noştri, poate fi considerată atât vie, cât şi moartă, în
acelaşi timp.
Sa ne imaginam, insa ca nu este vorba de un sistem, ci de o mie astfel de sisteme.
Care ar putea fi soarta fiecarei dintre pisici in momentul de 50% si cum ar putea fi descrisa
functia ( a se intelege curba) probabilistica?
Ce vrea de fapt să evidenţieze experimentul lui Schrödinger, aparent unul banal şi
nespectaculos, este faptul că, deşi există o limită între lumea accesibilă simţurilor noastre şi
cea cuantică,  această limită nu e nicidecum clară. Nimeni nu are nici cea mai vagă idee
unde se situează acea limită, sau de ce efectele cuantice dispar când se trece peste ea,
dinspre lumea particulelor elementare către cea macroscopică .
Si totusi cea mai spectaculoasă încercare de a elimina paradoxul din asemenea
scenarii este aşa-numita teorie a universurilor paralele (a istoriilor alternative). Pare science-
fiction, dar teoria spune că Universul se ramifică în două sau mai realităţi paralele, care
coexistă, in spatiu si timp. Dar cum functioneaza aceasta existenta si cum poate fi ea
demonstrata !?
Pentru a putea merge mai departe ar trebui sa definim materia si modul in care ea se
prezinta in cele 2 stari macroscopica ( legiuita de mecanica Newtoniana ) si microscopica
( legiuita de mecanica cuantica)
            Din cercetarile facute in profunzimile materiei se poate constata ca soliditatea sa este
foarte precara, ca de altfel si aceea a teoriilor care se bazeaza exclusiv pe ea. Daca se tine
seama de spatiile imense care exista intre nucleul atomului si electronii ce graviteaza in jurul
sau, se poate spune ca materia se reduce la putin ceva si foarte mult vid (foarte multe
goluri). Impresia de soliditate a materiei se datoreaza vitezei extraordinare a particulelor sale,
astfel incat ceea ce vedem si pipaim nu este decat o iluzie. Acesta afirmatie se apropie de
milenara conceptie hindusa, potrivit careia intregul univers material este o Maya, o mare
iluzie, un spectacol magic.
In afara, materia nu apare in campul simturilor decat atunci cand particulele sale intra
in contact unele cu altele, iar in acest caz noi le cunoastem sub forma de evenimente; aceste
evenimente sunt cele care ne aduc proba existentei materiei. Pana la intrarea lor in contact,
particulele care constituie materia, raman complet invizibile omului. Din cauza acestui fapt,
nu trebuie sa concepem, spune fizicianul James Jeans, un univers constituit din bucati de
materie solida, ci trebuie sa ne obisnuim cu ideea -----SUBLINIEZ----ca lucrurile nu sunt
decat puncte de intalnire, sisteme energetice amestecate laolalta.
Coborand mai adanc in inima materiei, descoperim din ce este compusa ea- din asa
zisele particule elementare: electroni , protoni, neutroni, leptoni, cuarci, gluoni, fotoni etc. Dar
care este substanta unui foton? Este energie modulata pe o anumita frecventa de
vibratie.
Sa vorbim acum despre un experiment facut de rusi, care au descoperit faptul că
celulele pot comunica între ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic.
Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere sigilate dar prevăzute
cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era construită din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune
asupra ţesutului dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar daca fereastra
era confecţionată din sticlă de cuarţ (despre care se ştie că permite trecerea radiaţiilor UV şi
peste UV) atunci, în numeroase experimente, s-a observat că orice acţiune (de exemplu
infectare) realizată asupra unuia din ţesuturi a creat un efect asupra celui sănătos în numai
câteva ore.
In acest fel s-a demonstrat ca de fapt celulele nu comunica intre ele pe cale chimica
cum, gresit de altfel, sustin biologii . Celulele comunică mai degrabă prin unde, mai exact
prin intermediul Luminii in toate spectrele ei. Medicul german Fritz Popp a fost liderul unui
colectiv de cercetare care s-a ocupat cu transmisiile de semnale ale celulelor printr-un ecran
de sticlă de cuarţ demonstrand ca celulele pot citi informaţia purtată de undele luminoase,
pot genera şi absorbi unde luminoase prin intermediul unor particule care au rol de semnale
de comunicare, denumite Fotonii de Lumina.
Deci unul din comportamentele celulei este faptul că citeşte informaţia fotonică.
Aşadar undele luminoase de frecvenţe diferite sunt asemenea unor comutatoare care
controlează celulele. Dar celulele la randul lor, sunt formate din atomi, si atomii asa cum am
aratat sunt formati din particule energetice, asa cum am arata mai devreme. Practic putem
spune ca energia elementara este capabila sa comunice.
Cu totii am auzit de experimentul lui Thomas Young, inca din clasele primare, dar
atunci vorbeam doar despre difractia Luminii. Un foton, parte a unui fascicul luminos
direcţionat spre un ecran prevăzut cu două fante trece prin ambele simultan, sau la alegere
printr-unul dintre ele, caz in care putem discuta de o “inteligenta” a fotonului...de o
„constiinta” si chiar de un „liber arbitru”.
Practic la nivel nanoscopic, energia este informata si poate transmite mai departe
aceasta informatie la nivel microscopic,( atom, mecanica cuantica) si mai apoi la nivel
macroscopic!
Sa ne gandim acum cine suntem noi, oamenii. Suntem fiinte rationale ! Fiinte rationale
inseamna materie care gandeste.Iar materia, asa cum am aratat, este energie informata. Si,
totodata suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu... De la acest concept nu
mai este de facut decat un pas, pentru a intra in filozofia lui Berkley pentru care lumea
exterioara este o creatie a Constiintei Cosmice, a lui Dumnezeu sau a Marelui Arhitect al
Universului si nu exista in afara constiintei noastre.
„Daca Constiinta Cosmica si materia au ca origine un spectru comun, devine clar
ca  dualitatea lor este o iluzie, datorata faptului ca nu se iau in consideratie decat aspectele
mecanice ale materiei si calitatea intangibila a Constiintei Cosmice.”- Jean Guitton
 De fapt noi nu observam lumea fizica, noi participam la ea. Simturile noastre nu sunt
separate de ceea ce exista „in sine”, ci ele sunt in mod intim implicate intr-un proces de feed-
back al carei rezultat final este „ in fapt” crearea a ceea ce este „in sine”.
Igor Bogdanov afirma: suntem siliti sa recunoastem ca exista o interactiune misterioasa
intre toti atomii universului, interactiune care nu face sa intervina aici nici o schimbare de
energie sau de forta, dar care conecteaza totusi universul intr-o singura totalitate.
In aceste conditii perceptul de cautare al Luminii initiatice capata noi valente. Nu cautam
Lumina, din ea suntem facuti, ci cautam mai degraba calea impartasirii universale si
intoarcerea catre matricea generatoare, calea slefuirii fiecarei pietre brute pe care noi insine
o reprezentam din dorinta si in scopul evolutiei noastre existentiale, purtand totusi povara
informatiei genetice perturbatoare dar si a constrangerilor societale.
Fiinta umana care nu urmareste sa inteleaga sensul existentei sale, care nu este la
unison cu armonia macrocosmica, facand astfel greseala dupa greseala, va suporta mai
devreme sau mai tarziu rezultatele actiunilor sale pentru ca universul este astfel structurat
incat fiecare primeste ceea ce merita.
            Si astfel ,incetul cu incetul, viata devine o imensa problema. Fiinta bolnava
proiecteaza o lume din ce in ce mai bolnava. Simturile ei saturate nu vad, nu simt si nu aud
decat dupa criterii pe care crede ca le-a ales, dar de fapt ii sunt impuse de conditionarile pe
care singura si le-a generat. Abrutizarea tine adesea loc de repaos. Consumul de pilule,
tranchilizante, excitante creste din an in an intr-un mod ingrijorator. Si violenta isi mareste
imperiul asupra constiintelor si frica de incertitudine se intinde insidioasa in mintile oamenilor.
Un simplu nor de cenusa sau o pana generalizata de electricitate ajunge pentru a ne arata
fragilitatea civilizatiei noastre, muritoare ca oricare alta.
Toata lumea viseaza la o fericire, o armonie, pe care nicio societate nu este in masura
sa ne-o dea, caci marea majoritate dintre noi nu stim care este. Si cum oare sa gasim
adevarata fericire daca nu stim ce anume cautam? Cum sa ajungem la vesnicia fericirii daca
o mica greutate ne face sa abdicam? Cum oare sa fim fericiti atunci cand nu ne putem iubi
aproapele , daramite dusmanul? Cum oare sa fim fericiti daca fiecare moment este o alta
incercare esuata pe calea iubirii?
 Si Totusi adevarata fericire o gasim in noi insine, prin evolutie spirituala, afland cine
suntem cu adevarat. Toate bogatiile lumii nu ne pot face cu adevarat fericiti pentru ca acest
gen de fericire este superficiala, efemera si dispare cel mai tarziu in momentul mortii.
Vorbim apoi despre libertate, vorbim despre bunele moravuri, dar suntem liberi cu
adevarat?
            Ca sa fim cu adevarat Oameni liberi trebuie sa nu mai fim conditionati de
prejudecati, tensiuni launtrice, neputinte, angoase, frustari limitari, boli ale corpului fizic, in
ultima instanta de destin ( sau karma).
            Pentru a vedea, pentru a fii fericiti trebuie sa invatam a privi lumea in alt mod... Doar
asa actiunile noastre vor avea putere. De nu, atat timp cat vom trai frica ne va impiedica sa
examinam si sa exploram ceea ce suntem cu adevarat.
Si totusi! In orice epoca este interesant de trait, insa acum cu atat mai mult, deoarece
avem sansa de a fi ajuns la o cotitura a istoriei, Marea schimbare.
Din fericire există toate semnele că acest lucru se va întâmpla curând, şi este deja o parte a
problemei mondiale din prezent. Marea criză la care asistăm se datorează faptului că
restricţionăm vindecarea celulară la cea chimică ca ignorăm rolul conştiinţei, al minţii si al
energiei, al Luminii şi al sunetelor ca fiind nerelevante în experienţele noastre Zilnice.
Concluzia este că observatorul , adica noi ca si intreg, nu doar observă ci mai ales
creează realitatea. Această idee este foarte profundă, deoarece se spune că “viaţa e un
experiment” iar noi cei ce o experimentam şi prin urmare sunem în acelaşi timp şi
observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţezi şi modifici viaţa din mediul
care te înconjoară (nu doar corpul tău ci şi ceea ce este în exterior—de aceea se spune nu
face rau ca ti se intoarce). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un
container, ci ele influenţează tot ceea ce ne înconjoară. Asta e natura fizicii cuantice.
Desigur, sună frumos faptul că gândurile sunt implicate în crearea realităţii, dar care nu e
proprietatea noastră directă. Iar dacă acest lucru e adevărat (şi nu are cum să nu fie) atunci
gândurile, atitudinile si credinţele noastre influenţează tot ceea ce ne înconjoară. Si de aceea
spun ca in noi, gasim Izvorul Luminii.Izvorul Pacii si al Fericirii . Al vietii fara de moarte. Ar
trebui sa simtim si sa imbratisam vibratia. Vibratia suflului divin„ o alta maniera de a vedea,
care este la indemana tuturor oamenilor, dar de care foarte putini se servesc.”
Catalin Dorcioman