ELEMENTELE STRUCTURALE ALE PROTEZELOR PARTIALE SCHELETATE Fig. 4.40. Proteza partialé scheletata 1. Conectorii principali $i secundari Conectorul principal: - Realizeaz& unirea seilor protetice si transmiterea fortelor de solicitare ocluzala de la o sea la alta si de la sea la elementele de mentinere si stabiliza- re; - Pentru a atinge aceste deziderate este obligatoriu ca acest arc de conexiune sa fie rigid si plasat cat mai simetric; - Pentru a se asigura profilaxia parodon- talé a dintilor restanti se va plasa la distanta suficienta de parodontiu! mar- ginal; - Va avea un volum redus $i 0 grosime minima pentru a nu modifica volumul cavitatii bucale si pentru a nu jena functionalitatea limbii. Conectorii principali metalici Se pot prezenta sub forma de bard sau placu- te putand fi utilizati atat la nivelul maxilaru- lui — conectori metalici palatinali - cat gi la nivelul mandibulei — conectori principali metalici mandibulari. Conectorii principali 116 metalici se realizeaza din aliaje metalice cu duritate si rezistenta mare, cum ar fi aliaje- le stelite de crom — cobalt, aliaje nobile din aur platinat, sau aliaje inoxidabile de crom- nichel sau fier - crom - nichel. Aliajele nobi- le, datorit& greutatii lor specifice mari si pretului ridicat, nu mai sunt utilizate astazi. Stelitele s-au impus in fata cel Conectorul principal metalic sub forma de bara are urmatoarele caracteris- tici: - Conexiunea sub forma de bara este cel mai vechi sistem utilizat; - Restrange designul protezei schele- tate la o suprafata redusa, ceea ce o face confortabila, dar are dezavantajul grosimii crescute ce modificd esential relieful boltii palatine; - Are latimea de 6-7 mm gi o grosime de 3mm; - Este pozitionat la distanté de mu- coasa in functie de rezilientaé si de unele zone cum ar fi: parodontiul marginal, torus, papila bunoida, etc. - Pe sectiune are forma ovalara, ro- tunda sau semiovalara cu suprafata plana spre mucoasa. Cea mai utilizaté este bara semiovalara deoarece prin forma gi grosi- me asigur confortul si rezistenta. Barele palatine pot fi transversale si sagitale. Bara transversala (fig. 4.41): - Poate fi situat anterior, mediu sau posterior in raport cu molarul de 6 ani; bara mijlocie este situata la nivelul molarului 1.-Bara posterioard transversalé se pozitioneaza posterior de molarul 1 - de aceea este mai putin perceputd de limba. Fig. 4.41. Conectorii principali metalici sub forma de bard transversalé - posterioara, mijocie, anterioaré - Nu se va aplica la limita de reflexie a valului palatin, pentru a nu produce jena ‘in fonatie si deglutitie. - Poate prezenta curburi pentru ocoli- rea torusului palatin, iar la unirea cu ele- mentele pe care le conecteaza se lateste in evantai pentru ca unghiul de unire sa fie rotunjit, evitand astfel disconfortul si reten- tia, asigurand in acelasi timp rezistenta. Extremitatile ei se continua in sea cu elementele de conexiune secundaré sau cu mijloacele de mentinere gi stabilizare. Bara anterioara palatina transversala ur- méareste curbura arcadei. Fiind situata in zona de frecare, adeseori jeneaza fonatia si deglutitia - de aceea se confectioneaza mai ingusta si mai subfire. Barele palatine sagitale Orientate paramedian sunt cele mai nebiologice. Urmeaza curbura arcadei la 10 mm 417 distanté de parodontiul. marginal. Sunt elemente de conexiune a unor sei sau elemente de mentinere gi stabilizare situa- te pe aceeasi hemiarcada. Regula simetriei_impune plasarea unei bare identice pe partea opusa. Din combinatia barelor transversale cu cele sagitale rezulté conectori principali metalici de forme variate. Combinatia a doua bare sagitale gi una transversala situata anterior da naste- re conectorului metalic palatinal in forma de “U" deschis posterior iar din combinarea a doua bare sagitale si una transversala dispusa posterior se formeaza conectorul palatinal metalic in forma de “U" deschis anterior. Combinatia dintre doua bare sagitale si doua bare transversale formeaza conec- torul inelar (fig. 4.42), rigid si rezistent, dar inconfortabil prin suprafata mare palatina pe care 0 ocupa.Fig. 4.42. Conectorul inelar Barele mandibulare pot fi plasate lin- gual, vestibular sau dentar, au forma semi- lunaré deschisa posterior, iar pe sectiune pot fi: ovalara, rotunda, semieliptice, bifila- re sau semipara. Bara linguala se plaseaza intre limba, dinti si parodontiu, planseul bucal si ver- santul oral al crestei alveolare, ct mai pro- fund dar fara sa interfereze cu plangeul bucal. Distanta de la parodontiul marginal la bara va fi de cel putin 3 mm, aceeasi dis- tanta va trebui respectata gi intre bare si plangeul bucal. Latimea barei va fi de 4-5 mm iar grosimea de 2 mm (fig. 4.43). Fig. 4.43. Spatiul necesar barei linguale in concluzie aplicarea barei linguale este in functie de inaltime si inclinarea 118 versantului lingual al crestei alveolare; inal- timea versantului lingual al crestei alveola- re trebuind sa depaseasca 9-10 mm. Distantarea barei de versantul lingual al crestei alveolare este in functie de orien- tarea acestuia (fig. 4.44). Cand versantul lingual este vertical bara se va plasa la 0,5 mm de acesta, iar in cazul cand este oblic bara va fi distantaté de versant la 1 - 1,5 mm. Atunci cand versantul este retentiv distanta dintre bara gi retentivitate trebuie sa fie de 0,5 mm. Bara lingualé se conti- nua cu geile protetice si sustine conectorii secundari. Conectorul principal bara linguala poate fi insotit de croset continuu cu rol antibasculant, de distributie a fortelor ocluzale si de contentie (fig. 4.45). Atunci cand arcada dento~alveolara are 0 inclinare linguala prea mare si bara lingual nu poate fi aplicata se indic& bara mandibulara vestibular, situata in santul vestibular frontal in aceleasi conditii ca si bara lingual. Daca versantul vestibular al crestei este redus ca inaltime bara vestibularé nu se poate aplica. in cazul in care ambii ver- santi ai crestei alveolare sunt de inaltime