Sudiu de Caz

Capitolul 2- Proiect de perfectionare si aporfundare. Studiu de caz Auditul situatiilor financiare.
Metode
si practici specifice de audit. 1. Prezentarea cazului 2. Auditarea conturilor anuale. Metode si practici
specifice 3. Dezvoltari si aprofundari privind aplicarea ISA 4. Cresterea relevantei si credibilitatii
auditului in contextul perfectionarii mijloacelor de investigatii ( comentarii personale ) 5. Un posibil
demers privind evaluarea calitatii practicilor si a raportului intre contabilitate si audit. 6. Conclizii finale
RAPORT PRIVIND RĂSPUNDEREA STANDARDELOR ȘI CODURILOR (ROSC)

Columbia
CONTABILITATE ȘI AUDIT
Rezumat
I. Introducere
II. Cadrul instituțional
III. Standardele de contabilitate concepute și practicate
IV. Standardele de audit sunt concepute și practicate
V. Percepția calității raportării financiare
VI. Recomandări politice
În trecutul recent, guvernul columbian, cu aprobarea Congresului, a lansat noi strategii pentru
a promova reformele economice structurale și stabilitatea macroeconomică, a reforma
instituțiile de reglementare și a sistemelor de control și a îmbunătății legea și ordinea. Una
dintre propunerile de reformă ale guvernului implică un proiect de îmbunătățire a regimului de
raportare financiară corporativă. Acest proiect include adoptarea unei noi legi pentru
reformarea și dezvoltarea profesiei contabile, adoptarea pe deplin a Standardelor Internaționale
de Contabilitate (IAS) și a Standardelor Internaționale de Audit (ISA), implementarea celor
mai bune practici internaționale în ceea ce privește codul deontologic al contabililor
profesioniști și stabilirea unui acord internațional comparabil cu licența contabililor publici.
Acest raport este elaborat pe baza concluziilor unei revizuiri a standardelor și practicilor
contabile și de audit din Columbia. Exercițiul de revizuire sa axat în principal pe punctele forte
și pe cele slabe ale cadrului instituțional care sprijină un sistem de raportare financiară
corporativă în țară. Cerințele legale și reglementare actuale privind contabilitatea au condus la
emiterea de standarde contabile conflictuale din mai multe surse. Aranjamentele juridice care
au conferit diferitelor organisme de reglementare dreptul de a stabili cerințele contabile pentru
entitățile aflate sub jurisdicția lor au condus la predominarea rapoartelor financiare cu scop
special. În practică, nu există niciun concept operațional de raportare financiară generală.
Cerințele legislative privind auditul contravin conceptului modern de audit al situațiilor
financiare. În realitate, nu există un audit al situațiilor financiare externe în Columbia. Există
suficiente probleme cu privire la capacitatea și reglementarea profesiei de contabil, conform
căreia profesia existentă nu poate fi baza funcției de audit independent al situațiilor financiare.
Acest raport oferă recomandări de politici pentru îmbunătățirea practicilor contabile și de audit,
inclusiv întărirea mecanismelor de asigurare a respectării cerințelor contabile și de audit și a
unui cod de etică profesionist pentru auditori. În acest context, se recomandă înființarea unui
organism de reglementare statutar. Alte recomandări politice includ crearea unui Consiliu
Superior care să fie responsabil de emiterea IAS și ISA ca cerințe obligatorii locale pentru
entitățile de interes public; constituirea unei noi organizații profesionale pentru auditorii
1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate
standardele și interpretările aferente emise de fostul Comitet pentru Standardele
Internaționale de Contabilitate (IASC) și Standardele Internaționale de Raportare Financiară
(IFRS) și interpretările aferente emise de organismul succesor al IASC, Standardele
Internaționale de Contabilitate (IASB).
situațiilor financiare; reformarea curriculum-ului contabil și îmbunătățirea semnificativă a
capacității de predare a instructorilor contabili la universități; și organizarea de programe de
instruire privind aspectele practice ale IAS și ISA pentru contabili, auditori și alții.
Introducere
1. Revizuirea practicilor contabile și de audit în Columbia este o parte a lumiiBanca și Fondul

Monetar Internațional (FMI) privind Rapoartele privind respectarea standardelor și a codurilor
(ROSC). Revizuirea s-a axat pe punctele forte și pe cele slabe ale mediului de contabilitate și
audit care influențează calitatea raportării financiare corporative și au acoperit atât cerințele,
cât și practicile reale. Acesta a folosit Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) 1 și
Standardele Internaționale de Audit (ISA) ca repere.
2. Columbia are o bază largă de resurse minerale și agricole, o forță de muncă educată și calificată, o
economie modernă de producție și de consum și un sistem politic democratic. Peste 400 de companii
multinaționale din Columbia își extind cu succes afacerile, în ciuda insurgențelor și a conflictelor
armate. Dintre cele 139 de companii listate la Bursa din Columbia, 109 sunt emitenți de acțiuni și titluri
de creanță, iar 30 sunt doar emitenți de titluri de creanță. Volumul tranzacțiilor este de aproximativ 2
milioane USD pe zi, cu o capitalizare totală de aproximativ 17 miliarde USD; cu toate acestea,
lichiditatea pieței este o preocupare majoră. Recesiunea din 1997-99, care a venit după mai bine de
40 de ani de creștere constantă, a fost cea mai gravă din ultimii 70 de ani. Economia din Columbia a
fost lovită din greu, însă astăzi a revenit în mare parte.
3. În ciuda problemelor sale, Columbia se situează în mod solid printre țările care se angajează să
implementeze cele mai bune practici internaționale pentru a consolida fundamentele economiilor lor
de piață. Pentru a reactiva economia, a câștiga încrederea publicului în piețele de capital și a atrage
investitorii interni și străini, guvernul, cu aprobarea Congresului sa angajat pe noi strategii pentru a
avansa reformele economice structurale și stabilitatea macroeconomică, reforma instituțiilor de
reglementare și a sistemelor de control, și pentru a îmbunătăți legea și ordinea. Una dintre propunerile
de reformă ale guvernului implică un proiect de îmbunătățire a regimului de raportare financiară
corporativă; aceasta include adoptarea unei noi legi care să reformeze și să dezvolte profesia
contabilă, adoptând pe deplin standardele internaționale de contabilitate și audit, punând în aplicare
cele mai bune practici internaționale în ceea ce privește codul etic al profesioniștilor contabili și
stabilind aranjamente comparabile la nivel internațional pentru a acorda licență contabililor publici.

II. CADRUL INSTITUȚIONAL
A. Cadrul Legal
4. Cerințele juridice și de reglementare ale țării privind contabilitatea nu conduc la raportarea
financiară de înaltă calitate. Columbia are mai multe surse legale de standarde și reguli
contabile și unele dintre cerințele contabile sunt în conflict unul cu celălalt. Ca urmare,
elaboratorii și auditorii sunt deseori confuzi în ceea ce privește aplicabilitatea anumitor
tratamente contabile și obligațiile de prezentare a informațiilor, iar calitatea situațiilor
financiare suferă. Cerințele legale privind contabilitatea pot fi găsite în (a) Codul de Comerț,
care stabilește cerințele contabile generale pe care întreprinderile comerciale trebuie să le
urmeze în menținerea evidențelor contabile, înregistrarea tranzacțiilor și întocmirea
situațiilor financiare; (b) Legea 43 din 1990, care prevede un cadru juridic general care
autorizează guvernul să elaboreze standarde contabile și de audit în Columbia și să
reglementeze practica contabilității publice ca profesie; și (c) Decretul 2649, care promulge
principiile contabile general acceptate din Columbia (GAAP din Columbia). În plus față de
aceste surse de cerințe contabile, diferite agenții guvernamentale și organisme de
reglementare eliberează Planul de conturi și instrucțiunile contabile. Legea 222 din 1995 a
împuternicit diferite organisme de reglementare (denumite Superindents) și alte entități
guvernamentale să emită norme contabile pentru entitățile pe care le supraveghează.
Supraveghetorul corporatiilor (autoritatea de reglementare a corporatiilor),
Superintendentul de Valori Mobiliare (autoritatea de reglementare a pietei valorilor
mobiliare) si Superintendentul Bancar (autoritatea de reglementare a bancilor, a societatilor
de asigurari si a fondurilor de pensii) sunt cele mai active in emiterea regulilor contabile.
5. Regulile contabile emise de autoritățile fiscale influențează politicile contabile utilizate la

întocmirea situațiilor financiare anuale auditate pentru utilizatorii externi.
Legea 222 din 1995 prevede autorităților fiscale, denumite DIAN (Dirección de Impuestos y
Aduanas Nacionales), cu autoritate legală de a emite norme contabile.
Deoarece autoritățile fiscale se asigură că cei care înregistrează și raportează informații
financiare specifice respectă regulile contabile, contabilitatea fiscală joacă un rol important în
pregătirea și auditul situațiilor financiare anuale ale unei întreprinderi. Întrucât anumite
tranzacții sunt înregistrate în evidența contabilă în baza impozitului, acestea afectează
informațiile produse în situațiile financiare anuale auditate. Din păcate, normele de
contabilitate fiscală nu sunt, în general, în concordanță cu principiile contabile general
acceptate din cele columbiene sau cu principiile contabile acceptate pe plan internațional.
În multe cazuri, regulile de contabilitate fiscală impun tratamente contabile care intră în
conflict cu cerințele de raportare financiară în domenii cum ar fi costul inventarului, evaluarea
stocurilor în conformitate cu metoda de vânzare cu amănuntul, contabilizarea contractelor
de leasing, deprecierea activelor fixe, provizionul pentru datorii neplătite și ajustările inflației.

Pentru a evita declanșarea unei divergențe de opinii și a unei înțelegeri greșite cu autoritățile
fiscale, atât cei care pregătesc, cât și pe cei care audiază astfel de situații financiare tind să
favorizeze politicile contabile care au fost folosite pentru a determina profitul impozabil.
Ca urmare, utilizatorii situațiilor financiare nu pot primi întotdeauna informații orientate spre
piață din situațiile financiare publicate.
6. Băncile trebuie să respecte aceleași standarde / reguli contabile atât pentru raportarea
regulată prudențială, cât și pentru raportarea financiară pentru utilizatorii externi. Pentru
reglementarea prudențială a băncilor, Superintendentul Băncii emite reguli contabile
specifice, metode de evaluare și cerințe de prezentare a informațiilor care sunt aplicabile nu
numai în scopuri de raportare reglementară, ci și celor care întocmesc situații financiare cu
scop general. Companiile de asigurări sunt obligate să respecte cerințele contabile emise de
Superintendentul Bancar în conformitate cu Legea 510 din 1999.
7. Diverse legi impun pregătirea și prezentarea situațiilor financiare anuale consolidate

auditate. Codul de Comerț și Legea 222 din 1995 impun întreprinderilor, care dețin mai mult
de 50% din capitalul altor întreprinderi, să întocmească situații financiare consolidate în
conformitate cu GAAP din Columbia. Supraveghetorul bancar a emis Circulara nr. 100 care
cere băncilor să întocmească situații financiare consolidate. Supraveghetorul pentru valori
mobiliare a emis Circulara nr. 1 din 1996, care impune companiilor listate să întocmească
situații financiare consolidate. Din cauza unor deficiențe ale acestor cerințe legislative, băncile
nu consolidează situațiile financiare ale filialelor nebancare și invers.
8. Există cerințe suplimentare de raportare către Supraveghetorul valorilor mobiliare pentru
companiile cotate la bursă. Situațiile financiare consolidate trimestriale, inclusiv notele și
avizul auditorului, trebuie să fie înaintate inspectorului de valori mobiliare cel târziu la 30 de
zile de la sfârșitul perioadei - cu excepția perioadei care se încheie în decembrie - pentru care
declarația trebuie depusă de 1 martie a anului următor. Superintendentul de valori mobiliare
trebuie, de asemenea, să primească în formatul prescris orice modificări ale politicilor
contabile; modificări ale sumelor raportate în situațiile financiare anterioare; modificări
semnificative ale activelor; schimbări semnificative în componentele capitalului propriu; plata
dividendelor; restructurarea datoriilor; schimbarea auditorului; și reorganizări, fuziuni și
achiziții.

9. Majoritatea întreprinderilor comerciale îndeplinesc criteriile pentru care sunt obligate din
punct de vedere juridic să numească un revizor fiscal pentru efectuarea auditului anual. 2
Articolul 203 din Codul de Comerț și articolul 13 din Legea 43 din 1990 prevăd următoarele
criterii pentru determinarea pragul cerinței anuale de audit: toate societățile înregistrate;
sucursalele entităților de afaceri străine; persoane juridice în care toți proprietarii nu participă
la conducere și proprietari neparticipanți care dețin cel puțin 20% capitaluri proprii; și toate
celelalte entități comerciale cu active totale la data de 31 decembrie a anului precedent egală
sau mai mare de 5.000 ori salariul minim și / sau venitul brut pentru anul precedent egal sau
mai mare de 3.000 ori salariul minim.3 Articolul 20 din Legea 45 din 1990 impune numirea
unei revizori fiscale de către toate întreprinderile supravegheate de către Superintendentul
de Bănci și de Superintendentul Valorilor Mobiliare și mai mult de 20 de alte legi necesită
anumite tipuri de întreprinderi pentru a desemna un revizor fiscal. Articolul 204 din Codul de
Comerț impune numirea unui avocat de revizuire prin vot majoritar al acționarilor în cadrul
adunării generale anuale. Legea impune unui contabil public individual să-și îndeplinească
atribuțiile de revizuire fiscală și afirmă că nicio persoană nu poate revizui fiscal pentru mai
mult de cinci companii la un moment dat. Dacă o firmă de contabilitate publică este numită
revizor fiscal, un partener sau un angajat care este calificat din punct de vedere juridic pentru
a practica contabilitatea este desemnat să îndeplinească atribuțiile revizorului fiscal.
Funcționarea revizorului fiscal durează aceeași perioadă de numire ca și consiliul de
administrație, cu excepția cazului în care revizorul fiscal este eliminat mai devreme cu votul
majorității simple a acționarilor.
2. Unii oameni traduc termenul revisor fiscal drept "auditor statutar". Conform practicii
acceptate pe plan internațional, termenul "auditor statutar" este folosit pentru a desemna
auditori independenți care audiază situațiile financiare. Întrucât revizuirea fiscală este
obligatorie din punct de vedere juridic pentru a efectua diverse activități care nu seamănă cu
auditarea situațiilor financiare, termenul revizor fiscal este folosit în întreg acest raport pentru
a desemna acei practicieni care efectuează audituri anuale obligatorii din punct de vedere
legal în Columbia.
3. Guvernul stabilește un salariu minim.
10. Funcțiile revizorului fiscal nu sunt compatibile cu funcțiile unui auditor independent al
situațiilor financiare.
În Columbia, conceptul modern de audit independent nu există în dispozițiile legale privind
auditul. Legislația impune ca un revizor fiscal să efectueze multe activități, dintre care numai
unul își exprimă opinia cu privire la situațiile financiare. Legile și reglementările aplicabile
impun unui revizor fiscal să certifice că sistemul de control intern al întreprinderii este eficient

- astfel, auditorul este practic responsabil pentru controlul intern al clientului. Revizuirea
fiscală este, de asemenea, necesară pentru a proteja activele întreprinderii și pentru a se
asigura că toate obligațiile întreprinderii față de diverse agenții guvernamentale (inclusiv
administrația fiscală) au fost îndeplinite în timp util. Guvernul a delegat responsabilitatea
revizuirii fiscale pentru controlul și analizarea operațiunilor unei întreprinderi și exercitarea
vigilenței și controlul tuturor tranzacțiilor. Astfel, în practică, este necesar ca auditorul unei
întreprinderi să efectueze funcții de control care ar trebui să fie responsabilitatea conducerii.
Aceste activități împiedică independența auditorului extern, așa cum se subliniază în regulile
de independență a auditorului promulgate de Federația Internațională a Contabililor (IFAC).
11. Legile dețin o conducere superioară a întreprinderii și un consiliu de administrație

răspunzător de declarațiile false în situațiile financiare. Legea 222 din 1995 subliniază
responsabilitatea conducerii întreprinderii, dar nu prevede sancțiuni sau penalități pentru
nerespectarea standardelor și regulilor obligatorii de contabilitate și raportare financiară. Deși
legislația existentă permite acționarilor și proprietarilor să inițieze acțiuni în justiție împotriva
conducerii în instanța civilă, acestea rareori fac.
12. Situațiile financiare anuale auditate ale entității juridice trebuie să fie aprobate la
adunarea generală anuală a acționarilor. Codul de Comerț impune aprobarea situațiilor
financiare anuale ale tuturor persoanelor juridice la adunarea anuală a acționarilor. Articolul
84 din Legea 22 din 1995, care a fost reafirmat prin Decretul 3100 din 1997, impune tuturor
persoanelor juridice comerciale să depună un dosar complet al situațiilor financiare anuale
auditate la Superintendent of Corporations. În conformitate cu articolul 41 din Legea 222 din
1995, toate persoanele juridice comerciale trebuie să depună declarațiile financiare anuale
auditate la Camera de Comerț a zonei în care este înregistrată entitatea.
13. Întreprinderile trebuie să publice un bilanț anual și o declarație de venit într-un ziar
național. Atât Superintendentul băncii, cât și Superintendentul valorilor mobiliare solicită
întreprinderilor să publice un bilanț și o declarație de profit și pierdere, fără note explicative,
într-unul din ziarele circulate pe scară largă în termen de 10 zile de la aprobarea adunării
generale a acționarilor. Deoarece notele explicative nu sunt publicate, este posibil ca
utilizatorii să interpreteze greșit și să înțeleagă greșit numerele din aceste documente.
Cititorul nu este avertizat în legătură cu informațiile sintetizate din documentele publicate.
Pentru o înțelegere completă a poziției financiare a întreprinderii și a rezultatelor acesteia,
informațiile publicate trebuie citite împreună cu setul complet de situații financiare auditate
(inclusiv toate informațiile furnizate de cadrul relevant de raportare financiară). Recent,
Superintendentul de Valori Mobiliare a emis o hotărâre conform căreia întreprinderile
reglementate prezintă un set complet de situații financiare adecvate postării pe site-ul web
al Superintendentului. Întreprinderile nu au respectat încă această cerință.
14. Legea 43 din 1990 a autorizat crearea unui Consiliu Central de Contabilitate (ACB) în cadrul
Ministerului Educației pentru a reglementa practica publică de contabilitate și audit în
Columbia. Decizia de a pune ACB sub Ministerul Educației reflectă faptul că o diplomă
academică, indiferent de calitatea acesteia, este un pașaport pentru intrarea în profesie; iar
calificarea profesională suplimentară nu este necesară pentru înregistrarea în calitate de
contabil. Contabilitatea în Columbia pare a fi o profesie acreditată, și nu una autorizată în mod
corespunzător; iar accentul de reglementare este mai mult pe intrarea în profesie decât pe
performanță o dată admisă. ACB menține un registru al contabililor publici și are puterea de
a impune sancțiuni contabililor publici înregistrați care încalcă cerințele legale. Cu toate
acestea, în practică, acest organism nu dispune de un mecanism de monitorizare și de aplicare
a cerințelor contabile și de audit.
B. Profesia
15. Consiliul Central de Contabilitate nu dispune de capacitatea adecvată de a funcționa ca

regulator eficient al profesiei contabile. Consiliul este alcătuit din 11 membri numiți: 7 de la
guvern, 2 de la contabilii publici și 2 de la universități. În 2002, ACB a revizuit 174 de cazuri
de încălcare a reglementărilor contabile și de audit de către contabilii publici înregistrați,
însă doar 2 s-au încheiat cu sancțiuni reale. ACB este subdezvoltat și este perceput că nu are
capacitatea de a-și îndeplini sarcinile prevăzute de lege.
16. Pentru că intrarea în profesia de contabilitate este ușoară, Columbia are mai mulți
contabili publici înregistrați. Examenele de calificare profesională nu reprezintă o condiție
prealabilă pentru înregistrarea în calitate de contabil. ACB eliberează o licență contabilă
publică pentru solicitanții care au absolvit cu succes diploma de licență în contabilitate și au
dobândit un an de experiență de lucru în domeniul contabilității după absolvirea universității.
Solicitanții nu trebuie să urmeze cursuri practice sub supravegherea unui contabil public
calificat. Un contabil public înregistrat care nu a obținut nici un examen de calificare
profesională și nici nu a obținut nicio experiență profesională relevantă este autorizat să
acționeze ca o revizuire fiscală a întreprinderilor de toate tipurile și dimensiuni, inclusiv
societăți cotate la bursă, bănci și instituții financiare similare și societăți de asigurări. În
practică, mulți contabili publici din Columbia își încep cariera cu cunoștințe și abilități
profesionale inadecvate. În prezent există aproximativ 110.000 de contabili publici
înregistrați, cu o valoare estimată de 100.000 sau mai mult, pentru a fi autorizați să exerseze
în următorii cinci ani. Potrivit Camerei Naționale de Comerț, furnizarea contabililor publici
înregistrați în Columbia depășește cererea cu aproximativ 100%.

17. Există mai mult de 120 de asociații de contabilitate. Studenții universitari care
intenționează să se alăture profesiei contabile devin membri ai uneia sau mai multor asociații
contabile și își continuă calitatea de membru pe toată durata carierei profesionale. Aceste
asociații sunt membri la nivel național a două mari organizații care funcționează ca organisme
comerciale - Confederația Institutelor Contabililor Publici și Federația Colegiilor Contabile. O
altă organizație, care seamănă cu un organism contabil profesionist, este Institutul Național
al Contabililor Publici din Columbia (INCP). INCP există de 50 de ani și este membru al IFAC.
Are aproximativ 700 de membri, inclusiv cele patru mari firme de contabilitate și personalul
și partenerii acestora.
18. Legea nu impune auditorilor să dețină o asigurare de răspundere profesională. Asigurarea

de indemnizație profesională este disponibilă în Columbia prin intermediul companiilor de
asigurări; cu toate acestea, puțini auditori în afara firmelor mari de contabilitate o
achiziționează. Cu toate că există o prevedere legală care prevede răspunderea auditorului
(contractuală, civilă și / sau penală) pentru anumite comportamente greșite în exercitarea
responsabilităților profesionale, această prevedere nu a fost testată.
19. Contabilii publici înregistrați nu trebuie să respecte un cod de etică comparabil cu cel emis
de IFAC. Cerințele privind etica profesională pot fi găsite în câteva articole din Legea 43 din
1990, dar nu includ orientări privind principiile independenței. Există un decalaj mare între
aceste cerințe și prescripțiile din Codul de etică IFAC pentru contabilii profesioniști (revizuit în
noiembrie 2001). Deoarece cerințele sunt incluse în lege, este dificil să le actualizați pentru a
reflecta modificările din Codul IFAC. Ar fi ușor să reduci diferența dacă legea ar împuternici
un organism să emită un cod de etică pentru respectarea de către toți contabilii publici
înregistrați. Institutul Național al Contabililor Publici a adoptat recent Codul IFAC pentru
membrii săi - dar conformitatea este voluntară.
C. Educație și formare profesională

20. Curriculumul contabilității academice ar trebui reformat pentru a facilita
implementarea standardelor de contabilitate și de audit de înaltă calitate. Curricula
universitară nu are teorii și practici moderne de contabilitate și audit, aplicarea practică a IAS
și ISA și etica în afaceri. Contabilitatea universitară și instruirea de audit se concentrează
asupra cerințelor legale și a tehnicilor de evidență și raportare pentru îndeplinirea obligațiilor
față de administrația fiscală și alte autorități statutare. Instructiunea de audit se concentreaza
pe obligatiile legale ale revistei fiscale, incluzand tehnicile de verificare a auditului,
examinarea tuturor tranzactiilor din perspectiva controlului financiar si diverse activitati de

conformare obligatorie din punct de vedere legal pe care revizorul fiscal trebuie sa le
efectueze in numele conducerii intreprinderii. În prezent, programele academice în
contabilitate sunt orientate spre producerea de tehnicieni, nu contabili și auditori moderni;
ca un profesor universitar a comentat, "Ne concentrăm mai mult pe predarea contabilității
decât contabilitatea".
21. Calitatea contabilității și auditului didactic ar trebui îmbunătățită semnificativ. Din cele
120 de instituții de învățământ superior care oferă programe contabile la nivel de licență, doar
4 programe sunt considerate a fi de o calitate relativ înaltă. Scăderea numărului de instructori
contabili calificați contribuie la deteriorarea calității educației contabile din Columbia. Mulți
instructori în contabilitate și audit nu au cunoștințe adecvate despre teoriile și practicile
moderne; astfel, subiectele importante sunt fie nu predate, fie sunt prost predate. Există, de
asemenea, o lipsă de capacitate în instituțiile de învățământ superior din Columbia pentru a
preda aplicarea practică a standardelor contabile și de audit emise de IASB și IFAC.
22. Experiența practică adecvată ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru un certificat de
practică. Absența cerințelor de experiență practică în conformitate cu declarațiile IFAC privind
educația și formarea profesională a contribuit la slăbiciunea profesiei din Columbia. Un
candidat trebuie să obțină o experiență practică adecvată sub supravegherea directă a unui
membru cu experiență al corpului profesional. Ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că
furnizorii de formare practică dispun de o capacitate adecvată pentru a ajuta cursanții să
învețe dimensiunile practice ale standardelor și procedurilor de audit acceptate pe plan
internațional.
23. Contabililor publici licențiați nu li se cere să urmeze o educație profesională continuă.

Contrar declarațiilor IFAC și celor mai bune practici internaționale general acceptate,
practicanții contabili și auditorii din Columbia nu sunt obligați să urmeze o formare
profesională continuă. Această slăbiciune subliniază deficiențele sistemului educațional și de
formare profesională din țară.

D. Stabilirea standardelor de contabilitate și de audit
24. Conform Constituției columbiene, numai Congresul are autoritatea de a emite principiile
contabile general acceptate (GAAP). Congresul poate delega această autoritate executivului
și altor instituții printr-un act de drept. Legea 43 din 1990 a creat Consiliul Tehnic pentru
Contabilitate Publică din cadrul Consiliului Central de Contabilitate pentru a emite orientări
tehnice privind standardele de contabilitate. Consiliul a elaborat un set de principii contabile
pe care le-au denumit GAAP din Columbia. Președintele Columbiei a emis Decretul 2649 din
1993, care a impus standardele contabile pentru toate întreprinderile din Columbia. Și în
Legea 222 din 1995, Congresul a permis agențiilor guvernamentale și autorităților de
reglementare să emită standardele contabile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile de
reglementare. În prezent există aproximativ 43 de seturi diferite de standarde contabile în
Columbia, inclusiv cele emise de Superintendentul de Bănci și de Superintendentul de Valori
Mobiliare.
25. GAAP-ul columbian a fost elaborat de Consiliul tehnic la începutul anilor 1990, pe baza
standardelor internaționale de contabilitate și standardelor internaționale de contabilitate.
GAAP din Columbia nu este în concordanță cu standardele internaționale GAAP din S.U.A.
De exemplu, mai multe domenii standard de contabilitate, prezentate în detaliu în mai multe
pagini conform US GAAP sau IAS, sunt reduse la doar provizioanele de bază, dar nu există
instrucțiuni de fond în paragrafele scurte din cadrul GAAP din Columbia. Dezvăluirea nu este
abordată deloc în GAAP din Columbia. Consiliul Tehnic nu a actualizat GAAP din Columbia
pentru a reflecta modificările din GAAP și IAS din SUA începând cu anul 1993.
26. În Columbia nu există standarde de audit financiar obligatorii din punct de vedere juridic.
Legea 43 din 1990 impune revizorului fiscal să desfășoare o activitate în conformitate cu GAAP
din Columbia, dar nu specifică alte standarde sau proceduri de audit. Acesta oferă doar o
pagină de orientări generale privind cerințele de audit. Absența standardelor de audit pentru
auditul situațiilor financiare reflectă faptul că legea columbiană recunoaște doar activitatea
revizorului fiscal. Nu există niciun concept de audit independent al situațiilor financiare. Nu a
fost adoptată nici o lege pentru a raționaliza cadrul legal privind elaborarea și emiterea
standardelor de audit.

E. Asigurarea conformității cu standardele contabile și de audit
27. Autoritățile de reglementare se concentrează mai mult pe emitere decât pe respectarea
standardelor de contabilitate. Organismele de reglementare nu au capacitatea de a
monitoriza respectarea cerințelor contabile și de raportare financiară și nu au instituit un
mecanism eficient și eficient de monitorizare și de aplicare a cerințelor contabile și de audit.
Supraveghetorul corporațiilor are un departament responsabil de revizuirea situațiilor
financiare depuse de toate persoanele juridice comerciale din țară. În practică, recenzenții
identifică rar încălcări reale ale cerințelor contabile și de raportare. Acțiunile de executare
eficiente nu sunt impuse niciodată. Celelalte organisme de reglementare își folosesc, în
general, resursele pentru a monitoriza respectarea formalităților legale; mai degrabă decât
să revizuiască practicile de raportare financiară pentru a determina nerespectarea
standardelor și regulilor aplicabile.
28. Autoritatea de reglementare a pieței valorilor mobiliare și autoritatea de reglementare a

instituțiilor financiare identifică uneori încălcările cerințelor contabile și de audit ca
subproduse de monitorizare și de aplicare a reglementărilor prudențiale. În cursul
supravegherii și monitorizării respectării reglementărilor prudențiale de către bănci, societăți
de asigurări și fonduri de pensii, inspectorii Superintendentului de Bănci vor lua măsuri dacă
descoperă încălcări ale cerințelor contabile și de audit. Funcționari ai Superintendentului de
valori mobiliare iau măsuri similare dacă descoperă încălcări ale cerințelor contabile și de
audit în cursul supravegherii pieței și al altor activități de supraveghere. Supraveghetorul
bancar și supraveghetorul valorilor mobiliare sunt autorizați în conformitate cu Legea bancară
și cu Legea cu privire la valori mobiliare, respectiv să impună sancțiuni administrative contra
violatorilor, inclusiv penalizări monetare și suspendarea sau desființarea consilierilor și
auditorilor.
În practică, atunci când autoritățile de reglementare descoperă erori materiale sau infracțiuni,
procedura standard este de a organiza o întâlnire cu revizorul fiscal și de a solicita o corectare
a situațiilor financiare, fără a investiga natura, amploarea și impactul erorilor sau
infracțiunilor.
Acțiunile punitive eficiente sunt rareori luate; cea mai puternică sancțiune până în prezent a
fost eliberarea unei scrisori de mustrare.

29. Nu există nicio organizație responsabilă cu asigurarea respectării standardelor de audit de
înaltă calitate și a codului profesional de etică. Institutul Național al Contabililor Publici din
Columbia, ca și alți profesioniști naționali nu are nici un mecanism care să asigure respectarea
de către membrii săi a unor standarde de audit și a unui cod de etică. Legea nu a stabilit încă
un organism statutar de reglementare pentru a revizui practicile auditorilor și pentru a
impune cerințele de audit.
III. STANDARDELE CONTABILE CARE SUNT DESEMNATE ȘI CARE TREBUIE EFECTUATE
30. GAAP din Columbia, emise prin Decretul 2649 din 1993, au statut de național standarde
de contabilitate. Regulile contabile emise de diferite autorități de reglementare au fost
destinate să completeze GAAP columbian. Cu toate acestea, în practică, autoritățile de
reglementare au emis numeroase reguli contabile care contravin cerințelor GAAP din
Columbia, dând naștere unor probleme pentru întocmitorii și utilizatorii situațiilor financiare.
Cea mai frecventă problemă, deși nu este unică pentru Columbia, este influența omniprezentă
a autorităților fiscale asupra alegerii și aplicării principiilor contabile. Problema este agravată
de tendința autorităților de reglementare și a entităților guvernamentale de a emite
standarde contabile, creând confuzii pentru pregătirea și utilizatorii informațiilor financiare și
afectând transparența și utilitatea orientată spre piață a situațiilor financiare.
31. Există multe diferențe între GAAP din Columbia și IAS. columbian
GAAP nu integrează multe domenii acoperite de IAS. Iar GAAP-ul columbian nu a fost
actualizat pentru a reflecta cerințele IAS din 1993, când a fost adoptat Decretul 2649.
În plus, deoarece GAAP din Columbia acoperă doar câteva aspecte contabile complicate,
diferite părți interpretează cerințele contabile și de raportare în moduri diferite, exacerbatând
decalajul dintre GAAP columbian și IAS. Exemple de diferențe în GAAP din Columbia urmează:
• Lipsesc principii directoare privind evaluarea stocurilor și prezentările aferente;
• Nu discută despre contabilitatea contractelor de construcție;
• Oferă abordări contradictorii în ceea ce privește recunoașterea impozitării amânate;
• Nu acoperă cerințele de raportare în segmente; și
• Lipsesc reguli contabile clare și cerințe detaliate de prezentare a informațiilor în alte domenii
precum leasingul financiar, beneficiile angajaților, tranzacțiile în valută și traducerea,

combinările de întreprinderi, investițiile în entități asociate și asocierile în participație,
câștigurile pe acțiune, provizioanele și contingentele și instrumentele financiare.
32. Există, de asemenea, diferențe între normele GAAP din Columbia și regulile contabile ale
autorității bancare. Următoarele sunt câteva cerințe promulgate de către Superintendentul
Bancar, care sunt în conflict cu cerințele Decretului 2649 (GAAP columbian):
• Ajustarea inflației a fost abrogată de la 1 ianuarie 2001.
• Filialele nefinanciare nu ar trebui să fie consolidate cu filialele financiare
filiale.
• Trebuie luate în considerare regulile fiscale în contabilizarea contractelor de leasing.
• Trebuie utilizate metode specifice pentru recunoașterea, măsurarea și dezvăluirea
instrumentelor financiare.
• Contabilitatea pentru investiții trebuie să utilizeze metoda valorii juste.
• Contabilitatea privind impozitul amânat este permisă în circumstanțe limitate.
• Cheltuielile ar trebui amânate în anumite circumstanțe.
33. Există, de asemenea, diferențe între GAAP din Columbia și normele contabile
emise de autoritatea de reglementare a pieței valorilor mobiliare. Următoarele sunt exemple
de diferențe între regulile contabile prevăzute în Decretul 2649 și cele impuse de
Supraveghetorul valorilor mobiliare:
• Ajustarea pentru inflație trebuie aplicată într-o manieră integrală și nu conform cerințelor
Decretului 2649 doar pentru inventar, iar situațiile financiare anuale anterioare trebuie să fie
retratate la prețurile din anul curent.
• Sunt necesare prezentări de informații despre segment și operațiuni întrerupte.
• Determinarea dacă un contract de leasing este un contract de leasing operațional sau un
contract de leasing financiar depinde de tratamentul conform regulilor fiscale cu referire la
valoarea activelor la începutul anului.
• În anumite circumstanțe, anumite cheltuieli ar trebui amânate.
• Sunt furnizate orientări specifice privind evaluarea investițiilor la prețul pieței.

34. Analiza a 20 de eșantioane din situațiile financiare ale societăților cotate la bursă a
evidențiat deficiențe în ceea ce privește respectarea efectivă a anumitor cerințe contabile
aplicabile. Lista de verificare pentru această revizuire ROSC a fost pregătită pe baza cerințelor
contabile conform GAAP din Columbia și a normelor contabile emise de autoritatea de
reglementare a pieței valorilor mobiliare. Analiza a constatat lacune de conformare în mai
multe domenii:
• Dezvăluirea politicilor contabile. Multe companii nu au dezvăluit cerințele necesare
politicile contabile în diverse domenii, inclusiv consolidarea, cheltuielile amânate, evaluarea
activelor, stocurile, câștigurile pe acțiune și provizioanele pentru datorii neplătite.
• Creanţe de încasat. Unele companii nu au prezentat provizionul pentru datorii
neperformante din contul de profit și pierdere și din bilanț, conform cerințelor GAAP din
Columbia și regulile contabile ale autorității de reglementare a pieței valorilor mobiliare.
• Stocuri. Unele situații financiare nu au dezvăluit metoda inventarului
evaluare. Prevederea privind inventarul învechit și încetinitor nu a fost raportată de niciunul
dintre companiile eșantionate.
• Capitaluri proprii. Multe companii nu au dezvăluit numărul de acțiuni
autorizate, emise și integral plătite și emise și neplătite integral. De asemenea acolo
nu a fost menționată drepturile, preferințele și restricțiile atașate clasei
inclusiv restricțiile privind distribuirea dividendelor și rambursarea capitalului.
• Situații financiare consolidate. Unele companii nu au întocmit situații financiare consolidate
în conformitate cu cerințele autorității de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și ale
GAAP columbiene. Au fost raportate investițiile în filiale utilizând metoda echității contabile.
• Relații și tranzacții legate de părți. Puține companii care aveau părți afiliate au furnizat
informații complete cu privire la relațiile și tranzacțiile legate de părți în situațiile lor
financiare. Cele mai multe companii nu au dezvăluit volumul tranzacțiilor, sumele restante
sau politicile de stabilire a prețurilor pentru a determina tranzacțiile pe termen lung între
părțile afiliate.
• Instrumente financiare. Mai multe companii nu au dezvăluit informațiile solicitate
pentru fiecare clasă de activ financiar, atât recunoscut, cât și nerecunoscut, inclusiv informații
despre expunerea societății la riscul de credit. Mulți, de asemenea, nu au respectat diverse
alte cerințe de prezentare a informațiilor referitoare la instrumentele financiare.
• Câștigurile pe acțiune. Mai multe situații financiare nu au reușit să raporteze veniturile per
acțiune.

• Cheltuielile pentru beneficiile angajaților. Mai multe societăți nu au dezvăluit politica
contabilă utilizată pentru contabilizarea costurilor pentru beneficiile angajaților sau natura și
condițiile juridice ale costurilor beneficiilor angajaților, inclusiv provizioanele de asigurare,
câștigurile și pierderile actuariale și sumele recunoscute în situațiile financiare.
• Impozitarea. Majoritatea situațiilor financiare nu au raportat impozite amânate în bilanț.
• Efectele modificărilor cursurilor de schimb valutar. Mai multe companii nu au făcut-o
să recunoască diferențele apărute la decontarea elementelor monetare sau la raportarea
elementelor monetare ale societății la rate diferite de cele la care au fost înregistrate inițial,
ca venit sau cheltuială în contul de profit și pierdere.
• Evenimente după data bilanțului. Majoritatea companiilor nu au raportat informații
referitoare la evenimente ulterioare datei bilanțului.
• Restricție la active fixe, datorii contingente și provizioane. Cele mai multe companii nu au
furnizat informații referitoare la active fixe limitate care au fost gajate ca garanții sau la
existența unor datorii și provizioane contingente.
IV. STANDARDELE DE AUDIT CARE SUNT DESTINATE ȘI CARE TREBUIE PRACTICATE
35. Nu există standarde de audit în Columbia pentru a stabili cerințele și linii directoare
pentru auditarea situațiilor financiare. În două pagini cu termeni generali, articolul 7 din Legea
43 din 1990 descrie standardele de audit general acceptate (GAAS din Columbia) pe care
auditorii columbieni trebuie să le urmeze atunci când acționează ca revizor fiscal. Deoarece
funcțiile revizorului fiscal sunt diferite de cele ale unui auditor al situațiilor financiare,
Columbia nu are standarde eficiente pentru auditul independent al situațiilor financiare.
36. Auditorii practicieni respectă, în general, cerințele columbiene de audit. De cand

nu există multe cerințe de audit în temeiul Legii 43 din 1990, respectarea acestor cerințe nu
pare a fi o problemă. Cu toate acestea, apare o problemă în ceea ce privește standardele
aplicate în emiterea unui raport privind situațiile financiare. În cadrul îndeplinirii misiunii unui
revizor fiscal, un auditor pregătește și prezintă un raport asupra situațiilor financiare. Acest
raport este diferit de raportul de audit în cazul unui audit al situațiilor financiare.
37. În multe cazuri, rapoartele de audit emise de revistele de profil arată

nerespectarea cerințelor legale columbiene privind auditul. Ca parte a îndeplinirii sarcinilor
profesionale pentru un client, un revizor fiscal emite un raport de audit privind situațiile
financiare ale clientului. O serie de astfel de rapoarte de audit revizuite în legătură cu ROSC

de Contabilitate și Audit au arătat diverse deficiențe în ceea ce privește cerințele columbiene,
de exemplu:
• Auditorul nu a declarat în conformitate cu care standarde de audit general acceptate
a fost efectuat auditul situațiilor financiare și în conformitate cu care principiile contabile
general acceptate au fost întocmite situațiile financiare;
• Auditorul nu și-a exprimat nivelul de responsabilitate asumat pentru informațiile
financiare anuale anterioare, prezentate pe o bază comparativă, atunci când acele activități
au fost efectuate de alți auditori și experți evaluatori. Într-o anumită situație, opinia
auditorului în perioada anterioară a fost modificată fără o activitate suplimentară de audit
pentru a justifica această schimbare.
38. Multe elemente ISA importante sunt ignorate atunci când scopul auditului este
exprimă un aviz cu privire la situațiile financiare. Pe lângă faptul că acționează ca revizor fiscal,
unii auditori efectuează un audit extern al situațiilor financiare ale unora dintre clienții lor.
Aceste audituri externe nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic; cu toate acestea,
clienții consideră acest audit contractual ca fiind un serviciu cu valoare adăugată. Multe dintre
aceste audituri externe au astfel de neajunsuri:
• atenție necorespunzătoare la menținerea independenței auditorului,
• Planificarea slabă și efectuarea procedurilor de audit,
• Documentație inadecvată,
• Lipsa unei concentrări corecte asupra fraudei și erorilor,
• cunoașterea inadecvată a afacerii clientului;
• Respectarea maximă a reprezentărilor conducerii în legătură cu părțile asociate
tranzacții.
V. PERCEPȚIA CALITĂȚII RAPORTULUI FINANCIAR
39. Părțile interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea calității

raportării financiare corporative cauzată de confuzia care rezultă din mai multe surse de
standarde contabile. Interviurile și discuțiile cu diverși actori - inclusiv băncile străine, agențiile
internaționale de rating, autoritățile de reglementare bancară, autoritățile de reglementare
a piețelor valorilor mobiliare, personalul bursier, cadrele universitare și unii practicanți cu
experiență - au abordat problemele percepției calității rapoartelor financiare. Lipsa aplicării
legii a fost identificată ca un factor important care a limitat raportarea financiară de înaltă

calitate. A existat un consens general că educația la nivel universitar în domeniul contabilității
necesită îmbunătățiri semnificative pentru a pregăti viitori contabili și auditori pentru lumea
afacerilor moderne. Mai mulți investitori străini și actori de pe piața de valori au subliniat
faptul că divulgarea necorespunzătoare a aspectelor relevante (cum ar fi raportarea pe
sectoare, situațiile financiare consolidate, interesele în asocierile în participație,
provizioanele, datoriile contingente și active contingente, tranzacțiile cu părțile afiliate,
instrumentele financiare și impozitele amânate) afectează negativ utilitatea situațiilor
financiare. (Acest efect negativ nu a fost compensat de tendința de a furniza prea multe
informații cu privire la unele aspecte mai puțin importante.) Toate părțile au convenit asupra
faptului că pregătirea situațiilor financiare cu scop general este influențată puternic de
cerințele de raportare fiscală. În plus, absența unui concept modern de audit și amenințarea
la adresa independenței auditorilor față de responsabilitățile legale ale revistei fiscale au dat
naștere unor preocupări serioase cu privire la calitatea auditului în Columbia.
VI. RECOMANDĂRI POLITICE
40. Următoarele recomandări politice reflectă contribuțiile diferitelor părți interesate,

printre care se numără practicienii de contabilitate, funcționarii guvernamentali,
reprezentanții autorităților de reglementare, liderii asociațiilor profesionale contabile,
investitorii și cadrele universitare. Recomandările de politică vizează îmbunătățirea regimului
de raportare financiară corporativă din Columbia. Este de așteptat ca aceste recomandări
politice să fie utilizate ca input pentru pregătirea și implementarea unui Plan de Acțiune Țară.
Unele recomandări politice - de exemplu, adoptarea legilor - trebuie adresate imediat; altele,
cum ar fi cele care implică consolidarea capacității instituționale, trebuie abordate pe termen
mediu și lung.
41. Să ia măsuri imediate pentru a adopta o nouă lege privind contabilitatea, auditul,
raportarea financiară corporativă și profesia contabilă din țară. Noua lege ar trebui să ofere
asistență juridică pentru o platformă solidă de raportare financiară generală și de audit
independent al situațiilor financiare la care se pot baza autoritățile de reglementare. Dacă
autoritățile de reglementare solicită ceva mai mult, aceștia pot mandata apoi reconcilierea
simplă sau dezvăluirea suplimentară pentru scopurile lor de reglementare. Scopul noului
cadru de reglementare propus este de a reduce impactul multiplicității actuale a cadrelor de
raportare, și nu de a le adăuga. Codul de comerț și alte legi relevante ar trebui modificate prin
ștergerea dispozițiilor actuale care se referă la contabilitate și audit. Astfel, o singură lege ar
aborda aspecte legate de contabilitate și audit și ar fi mai ușor să actualizeze din când în când
cerințele contabile, de audit și de raportare financiară.

42. Înființarea unui Consiliu Superior responsabil cu eliberarea contabilității și
auditului standarde. Noua lege ar trebui să includă dispoziții care să permită unui Consiliu
Superior să elaboreze standarde contabile și de audit care să înlocuiască toate standardele și
regulile de contabilitate și de audit emise de orice alt organism pentru a fi aplicate în situațiile
financiare cu scop general.
Consiliul de administrație al acestui Consiliu ar trebui să includă reprezentanți de nivel
înalt ai departamentelor / agențiilor relevante și ai organismelor de reglementare - de
exemplu, administrația fiscală, autoritatea de reglementare a pieței valorilor mobiliare,
autoritatea de reglementare a băncilor și a societăților de asigurări și contabilul general.
Consiliul ar trebui să dezvolte capacitatea adecvată pentru desfășurarea următoarelor
activități:
• Aplicarea IAS și ISA. Legea ar trebui să includă dispoziții corespunzătoare care să
permită Consiliului Superior să adopte oficial IAS / IFRS și interpretările aferente emise de
IASB ca standarde aplicabile din punct de vedere juridic aplicabile pregătirii entității juridice
și situațiilor financiare consolidate ale tuturor entităților de interes public.4
4 Entitățile de interes public pot fi definite prin natura afacerii lor, mărimea lor și numărul angajaților
lor; sau de statutul lor corporatist în virtutea gamei de părți interesate. Exemple de entități de interes public ar
putea include băncile, companiile de asigurări, fondurile de investiții, fondurile de pensii, societățile cotate la
bursă și întreprinderile mari. Întreprinderile mari pot fi definite astfel: întreprinderile individuale și grupurile de
întreprinderi care îndeplinesc două din cele trei praguri următoare trebuie considerate entități de interes public
-
Auditul situațiilor financiare întocmite de entitățile de interes public trebuie să fie

efectuat în conformitate cu ISA și cu alte acte conexe emise de IFAC. Numai entitățile de
interes public ar trebui să facă obiectul unui audit obligatoriu anual care utilizează ISA. Pentru
entitățile de interes public, Consiliul Superior ar trebui să adopte integral IAS / IFRS și ISA, fără
nicio modificare, și să pregătească și să difuzeze traducerea oficială a acestor standarde. De
asemenea, ar trebui să mandateze Codul de etică IFAC pentru contabilii profesioniști pentru
toți contabilii publici înregistrați.
• Pregătirea și difuzarea orientărilor privind implementarea IAS și ISA. Pentru a facilita

implementarea adecvată a IAS și ISA, va fi necesar să se elaboreze și să se disemineze
orientările practice de implementare. În colaborare cu organismul contabil profesionist din
țară, Consiliul Superior ar trebui să stabilească un mecanism care să ofere orientări privind
implementarea IAS și ISA în mediul columbian. Orice interpretări ale IAS și ISA ar trebui să fie
emise în consultare cu Comitetul Internațional de Raportare Financiară (IFRIC) al IASB și,
respectiv, al Comitetului pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB) al
IFAC. Toate interpretările și alte îndrumări ar trebui să fie puse prompt la dispoziția
contabililor, auditorilor, studenților, profesorilor, autorităților de reglementare și tuturor
celorlalte părți interesate.

• Raportarea financiară de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Legislația ar
trebui să ofere un cadru simplificat de raportare financiară mai adaptat IMM-urilor. Consiliul
Superior ar trebui să fie autorizat să stabilească standarde simplificate de raportare financiară
pentru IMM-uri, în conformitate cu IAS. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul Superior
consideră că este necesar să se abată de la IAS, ar trebui să facă acest lucru printr-o explicație
clară a motivelor abaterii.
• să inițieze inițiative de reformă la nivel național pentru a facilita implementarea IAS
/ IFRS și ISA. Va fi nevoie de un program de reformă pe termen lung pentru a implementa cu
succes IAS / IFRS și ISA. Programul va include îmbunătățiri semnificative în educația contabilă
și audit; învățarea pe scară largă și îmbunătățirea cunoștințelor a contabililor, a auditorilor, a
personalului de conducere, a cadrelor universitare, a autorităților de reglementare și a
diverșilor oficiali guvernamentali; și consolidarea capacităților diferitelor instituții.
43. Înființarea unui organism de reglementare responsabil cu aplicarea standardelor

contabile și de audit și a unui cod de etică profesională. Guvernanța organismului de
reglementare nu ar trebui să fie dominată de practicanții contabili. Acest organism ar trebui
să aibă suficient personal cu normă întreagă pentru a desfășura activități importante de
aplicare a legii. Printr-un aranjament formal cu acest organism de reglementare, autoritatea
de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și autoritățile de reglementare ale băncilor și
ale altor instituții financiare ar trebui să poată utiliza diverse informații elaborate de acest
organism - de exemplu, monitorizarea și respectarea rapoartelor financiare - ca intrări în
luarea propriilor decizii privind acțiuni de reglementare. Următoarele trei unități sunt
prevăzute pentru includerea în structura organizatorică a organismului de reglementare:
• Licențiere. Organismul de reglementare va emite licențe pentru candidații care au

trecut examenele de calificare și au respectat cerințele de experiență practică pentru a lucra
în calitate de auditor independent. Organismul de reglementare ar menține o listă a
deținătorilor de licențe practicanți. Acesta ar preciza cerințele de educație profesională
continuă - stabilite în conformitate cu recomandările IFAC - pentru exercitarea de auditori
independenți și le-ar aplica ca o condiție pentru reînnoirea licenței. La intervale regulate,
organismul de reglementare trebuie să evalueze respectarea de către titularii de licență a
educației profesionale continue și a altor factori legați de performanța profesională, inclusiv
respectarea standardelor de audit și a codului de etică. Pe baza acestei evaluări, organismul
de reglementare ar decide dacă va reînnoi licența de practică.

• Monitorizarea. Această unitate ar fi responsabilă pentru analiză și identificare
nerespectarea cerințelor contabile și de raportare financiară aplicabile. În acest scop, experții
vor revizui situațiile financiare ale entităților de interes public, inclusiv, după caz,
documentele de lucru de audit și registrele de cont ale întreprinderii. În cazul în care acest
proces de monitorizare evidențiază nerespectarea semnificativă a cerințelor contabile
aplicabile, ar trebui impuse sancțiuni eficiente atât pentru întocmitorii, cât și pentru auditorii
situațiilor financiare. În colaborare cu alte organisme de reglementare, aranjamentele
adecvate ar trebui să facă conducerea întreprinderii responsabilă în primul rând de
infracțiunile din situațiile financiare. Posibilitatea unor sancțiuni eficiente ar crea stimulente
pentru conducerea întreprinderilor de a angaja contabilii de înaltă calitate și auditorii
puternici pentru a-și pregăti și a-și revizui situațiile financiare. Monitorizarea ar trebui să
dezvolte capacitatea de a efectua o revizuire aprofundată a situațiilor financiare ale
întreprinderilor pentru a determina gradul de respectare a standardelor și reglementărilor -
nu numai în aparență, ci și în fond.
• Revizuirea auditorilor. O echipă de examinatori ar fi responsabilă de revizuirea

practicilor auditorilor independenți și a firmelor de audit care auditează entitățile de interes
public. Ar trebui să existe un mecanism eficient și eficient de a lua măsuri disciplinare
împotriva auditorilor și firmelor de audit constatate responsabile de nerespectarea
standardelor de audit și a codului de etică profesională. Referentul inspectorilor la fața locului
trebuie să se concentreze pe evaluarea aranjamentelor de asigurare a calității ale firmei de
audit și pe examinarea documentelor sale de lucru pentru angajamentele de audit selectate.
În plus, ar trebui să existe un acord pentru investigarea auditorilor pe baza plângerilor. Grupul
de revizuire al auditorilor ar trebui să dezvolte capacitatea de a efectua în mod eficient
inspecțiile la fața locului ale firmelor de audit. Acest grup poate să nu necesite un număr mare
de personal cu normă întreagă, dar ar putea să împrumute experți suplimentari din surse
externe.
44. Noua lege ar trebui să mențină prezentele cerințe privind revizuirea fiscală și ar
trebui să scutească auditorii independenți ai entităților de interes public de responsabilitatea
desfășurării activităților care sunt în responsabilitatea conducerii întreprinderii.
Auditorii independenți nu ar trebui să fie rugați să efectueze activități suplimentare
legate de controlul intern care sunt responsabilitățile conducerii și care ar putea rămâne în
responsabilitatea revizorului fiscal. Ar trebui să existe o distincție clară între un audit extern
extern și alte activități legate de conformitate ale întreprinderii. Aceste alte activități legate
de conformitate ar putea continua să fie efectuate fie de un departament intern, fie de un
individ sau de o firmă externă / persoană fizică care acționează ca revizor fiscal. Auditorul
independent extern al unei entități de interes public nu ar trebui să aibă permisiunea de a
îndeplini sarcina de revizuire fiscală a aceleiași entități.

45. Actualizați procedura de autorizare a auditorilor independenți. Pentru a obține o
licență de practică pentru a se califica drept auditor independent, o persoană ar trebui să
îndeplinească cerințele minime bazate pe standardele educaționale IFAC. Actualul sistem de
eliberare a unei licențe fără examen de calificare profesională și experiență practică adecvată
ar trebui modificat pentru a se conforma celor mai bune practici internaționale. Ar trebui să
existe un examen de calificare bazat pe un curriculum conform standardului IFAC privind
educația profesională și ar trebui să existe o cerință de experiență practică de cel puțin trei
ani cu un furnizor de formare autorizat sub supravegherea unui auditor independent cu
experiență. Pentru a deveni un furnizor de formare autorizat, o firmă de servicii profesionale
ar trebui să aibă o capacitate suficientă pentru a permite auditorului stagiar să se expună la
aspectele practice ale tuturor standardelor și codurilor aplicabile. Organismul de
reglementare, care are responsabilitatea de a elibera licența de practică, ar trebui să mențină
o listă de furnizori autorizați de formare practică și să actualizeze această listă pe baza
evaluării periodice a capacităților furnizorilor de formare existenți și potențiali.
Evaluarea trebuie să ia în considerare numărul de parteneri și experiența acestora,
natura clienților lor și alte facilități disponibile pentru a oferi formare practică de înaltă
calitate.
46.Stabilirea în drept a unei organizații profesionale a auditorilor independenți. Acest

organizația ar contribui la dezvoltarea profesiei de audit al situațiilor financiare, va încorpora
funcțiile recomandate de IFAC și va proteja interesul public prin consolidarea calității
contabilității, auditului și raportarea financiară în Columbia. Domeniul său de aplicare ar
include supravegherea examenelor de calificare profesională și a formării profesionale,
menținerea practicii profesionale de înaltă calitate, respectarea celor mai bune practici
internaționale în domeniul eticii profesionale și dezvoltarea competenței tehnice a
contabililor și a auditorilor. Asociațiile profesionale existente ar trebui să-și consolideze
capacitatea de a contribui la dezvoltarea profesională a membrilor și la practicile de
contabilitate și raportare financiară din țară.
47. Să furnizeze programe de formare privind aspectele practice ale IAS și ISA, inclusiv
provocările etice cu care se confruntă auditorii. Consiliul Superior de Contabilitate și
organizația profesională de contabilitate trebuie să colaboreze pentru a organiza programe
de formare care să permită auditorilor și contabililor practica să se expună la aplicarea
practică a Codului de etică emis de IAS, ISA și IFAC pentru contabilii profesioniști. Practicanții
ar trebui să fie încurajați să participe la aceste programe de formare în vederea îndeplinirii
cerințelor pentru educația profesională continuă.

48. Reprogramați instructorii de contabilitate universitară și reformați curriculumul
contabil.
Pentru a se asigura că universitățile mențin un standard minim în contabilitate și audit
instruire, este necesară o inițiativă bine coordonată pentru a dezvolta curriculumul și
instructorii de formare. Curricula universităților ar trebui îmbunătățită prin includerea
teoriilor și practicilor moderne de contabilitate și audit și prin aplicarea practică a IAS și ISA.
Trebuie acordată o atenție deosebită predării eticii de afaceri ca subiect separat în școlile de
afaceri și în instituțiile comparabile din învățământul superior. O universitate din țară poate
fi desemnată să organizeze activități în această privință. În cadrul unui astfel de aranjament,
instructorii internaționali experimentați ar preda teoria și practica contabilității și auditului
(inclusiv aplicarea practică a standardelor internaționale de contabilitate și de audit și a eticii
de afaceri) în programele de instruire-formare. De asemenea, ar trebui să se ia măsuri pentru
a trimite instructori universitari selectați la universități străine pentru educație și reconversie.
În plus, ar trebui depuse eforturi pentru reformarea curriculum-ului contabil la universități și
pentru a oferi studenților acces ușor la literatura academică, la manualele de specialitate și la
IAS și ISA în limba spaniolă.


Sudiu de Caz

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Sudiu de Caz

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Capitolul 2- Proiect de perfectionare si aporfundare. Studiu de caz Auditul situatiilor financiare.

RAPORT PRIVIND RĂSPUNDEREA STANDARDELOR ȘI CODURILOR (ROSC)

1. Revizuirea practicilor contabile și de audit în Columbia este o parte a lumiiBanca și Fondul

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

5. Regulile contabile emise de autoritățile fiscale influențează politicile contabile utilizate la

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

7. Diverse legi impun pregătirea și prezentarea situațiilor financiare anuale consolidate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

11. Legile dețin o conducere superioară a întreprinderii și un consiliu de administrație

15. Consiliul Central de Contabilitate nu dispune de capacitatea adecvată de a funcționa ca

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

18. Legea nu impune auditorilor să dețină o asigurare de răspundere profesională. Asigurarea

C. Educație și formare profesională

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

23. Contabililor publici licențiați nu li se cere să urmeze o educație profesională continuă.

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

28. Autoritatea de reglementare a pieței valorilor mobiliare și autoritatea de reglementare a

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

III. STANDARDELE CONTABILE CARE SUNT DESEMNATE ȘI CARE TREBUIE EFECTUATE

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

IV. STANDARDELE DE AUDIT CARE SUNT DESTINATE ȘI CARE TREBUIE PRACTICATE

36. Auditorii practicieni respectă, în general, cerințele columbiene de audit. De cand

37. În multe cazuri, rapoartele de audit emise de revistele de profil arată

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

V. PERCEPȚIA CALITĂȚII RAPORTULUI FINANCIAR

39. Părțile interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea calității

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

VI. RECOMANDĂRI POLITICE

40. Următoarele recomandări politice reflectă contribuțiile diferitelor părți interesate,

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

Auditul situațiilor financiare întocmite de entitățile de interes public trebuie să fie

• Pregătirea și difuzarea orientărilor privind implementarea IAS și ISA. Pentru a facilita

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

43. Înființarea unui organism de reglementare responsabil cu aplicarea standardelor

• Licențiere. Organismul de reglementare va emite licențe pentru candidații care au

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

• Revizuirea auditorilor. O echipă de examinatori ar fi responsabilă de revizuirea

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

46.Stabilirea în drept a unei organizații profesionale a auditorilor independenți. Acest

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

1. În acest raport, termenul Standarde Internaționale de Contabilitate se referă la toate

Potrebbero piacerti anche