Sei sulla pagina 1di 40

UNIVERSITATEA BUCURESTI

LABORATORUL UNIVERSITAR DE ANALIZA SOCIALA

CAlET METODOLOGIC NR. I


2

Cuprins

Cateva informatii precise despre opinii pag. 3

Ce este un "esantion reprezentativ"? pag. 8

Elaborarea chestionarului pag.17

De la formularea intrebarii la obtinerea raspunsului:


realizarea efectiva a sondajului pag.23
"Discutind cu datele" - un exemplu de interpretare
a rezultatelor unui sondaj pag.29

Impactul sondajelor asupra opiniei publice pag.34

Cateva opinii despre informatiile oferite de sondaje pag.38


3

Citeva informatii precise despre opinii


Vom incerca in aceasta lucrare sa discutam in termeni precisi despre ceva
care prin definitie se afla in afara preciziei, sa analizam stiintific ceea ce tine in
prea mica masura de stiinta sau mai mult chiar se opune acesteia. Dorim in cele ce
urmeaza sa analizam, intr-o modalitate exacta si cu instrumentele precise ale
stiintei, opiniile. Termenul, se poate observa cu usurinta, face parte din categoria
acelora care par a fi de la sine intelesi, care nu necesita nici un fel de efort special
de reflectie sau analiza. Oare nu este evident ca noi toti, in cele mai diverse
situatii, avem permanent opinii despre tot ceea ce ne atrage, intr-o
forma sau alta, atentia? Zilnic exprimam zeci de opinii, iar daca luam Avem
in calcul si atitudinile, trairile, sentimentele pe care nu ajungem sa le permanent
exprimam, atunci cu siguranta ca numarul acestora ar putea fi cu mult opinii despre
mai mare. tot ceeo ce ne
Vechii greci, cei care au monetizat termenul, i-au opus atrage, intr-o
permanent stiintei si cunoasterii corecte a realitatii. Platon in "Menon" forma sau
ca si in "Republica" a opus opinia (doxa) stiintei, cunoasterii autentice alta, atentia
(logos). Mai tirziu, stoicii au marcat si mai dur conotatiile peiorative
ale termenului, caci pentru ei calitatea principala a inteleptului ar fi tocmai aceea
de a nu emite niciodata opinii. Acest sens negativ al opiniei s-a pastrat intr-o
oarecare masura in mod permanent pana astazi. Aceasta pentru ca opiniile, in mod
necesar, se afla intr-o relatie polara atat cu stiinta si cunoasterea precisa si exacta a
realitatii cat si cu normativitatea sociala exprimabila prin traditii.
Opiniile au fost privite quasi-permanent ca avind o aura negativa pentru ca
ele se constituie in principal pe baza unei relatii de opozitie fata de elementele
esentiale ale oricarei culturi: stiinta si credinta. Am putea spune astfel ca avem
opinii atunci cand nu aveni destule informatii (suficienta cunoastere stiintifica)
sau atunci cand credinta nu este suficienta pentru a admite o anumita idee dincolo
de orice indoiala. Opiniile, ca simple pareri ale oamenilor despre oricare aspect al
lumii materiale sau spirituale care-i inconjoara, pot exista doar in masura in care
existel o anume "imprecizie" a stiintei sau a credintei. Tocmai din acest motiv ele
apartin in primul rand cotidianului.
Opinia reprezinta un enunt care da expresie unei optiuni cognitive si
afective a unei persoane si care reprezinta un punct de vedere cu privire la un
fapt sau eveniment, o idee sau o situatie sociala, o relatie sau o interactiune.
Cu alte cuvinte, pentru a exista o opinie avem intotdeauna:
• un obiect al evaluarii, fata de care se formeaza si se exprima opinia
(un fapt, un eveniment, o idee etc.)
• o anume incertitudine, o lipsa de informatii despre obiect, care altfel,
daca ar fi cunoscut in totalitate, nu ar mai presupune exprimarea de opinii,
ci de cunostinte (Nu exprimam opinii despre ceea ce cunoastem absolut
4

sigur)
• absenta credintei. Propozitiile in care crezi nu pot fi niciodata
subiect al opiniei. (si nu este vorba doar de credinta religioasa)

Ar mai trebuie subliniat totusi faptul ca, desi oricine poate formula oricfuld opinii,
in baza regulilor de mai sus, in cele mai multe cazuri opiniile
Cel mai adesea sunt exprimate atunci cind altcineva le solicita. Cel mai
opiniile pe care adesea opiniile pe care le exprimam sunt raspunsuri la
le exprimam, ci intrebarile care ni se pun. Iata de ce, cea mai importanta
sunt raspun- categorie de intrebari care se formuleaza in instrumentele de
suri la intreba- cercetare sociala, o formeaza intrebarile de opinie, cele care se
rile care ni se diferentiaza in raport cu intrebarile factuale, cu privire la fapte,
pun lucruri reale, concrete, sigure.

De la opinie la opinia publica


Gindirea sociala a secolului al XIX-lea si cu atat mai mult cea din acest
secol, a relevat faptul ca opiniile oamenilor pot fi un indicator eficient atat pentru
atitudinile si pozitiile pe care acestia le detin intr-o anumita problema, cit si al
tendintelor comportamentale viitoare ale acestora. Opiniile oamenilor pot sa spuna
Opiniile aproape mereu ceva despre actiunile acestora viitoare si intr-o
oamenilor societate a pietei libere si a ovtului acestea au fost, de la inceputurile
pot so spuna cercetarilor empirice, obiective majore ale cercetarii in stiintele
aproape sociale.
mereu ceva Fiecare avem si exprimam permanent opinii dintre cele mai diverse,
despre cu privire la diferite personalitati, cu privire la modul nostru, sau al
actiunile lor altora, de viata, cu privire la diferite idei care se lanseaza in societate
viitoare etc. Exista insa si situatii in care foarte multi oameni, o parte
semnificativa dintr-o societate, la un moment dat, impartaseste
aceeasi opinie in raport cu o problema concreta. In acest caz nu vorbim doar de
opinie, ci de opinie publica.

O opinie este deci publica atunci cand:


• Se refera la o problema publica. Adica o problema, stringenta,
actuala, presanta preocupand o parte semnificativa a populatiei.
• Exista o comunicare sociala ampla in raport cu problema ca si
cu principalele opinii exprimate in raport cu ea.
• Problema are semnificatii aproximativ similare pentru toata
populatia care exprima opinii in raport cu ea, iar opiniile
constituie, de regula, solutii pentru acea problema.
5

• Reuseste sa polarizeze populatia in raport cu problema fata de


care se exprima opiniile, cel mai adesea in forma sustinerii si a
opozitiei in raport cu obiectul evaluarii.

Ne putem intreba pe buna dreptate de ce este importanta aceasta distinctie,


si mai mult, daca opiniile difera in raport cu opinia publica dincolo de problema
numarului celor care le impartasesc?
In primul rind trebuie sa spunem ca distinctia pe care am facut- "Opinia
o se transpune la nivelul actiunii intr-o alta: actiune individuala,
publica"
respectiv sociala. Este evident deci ca pentru sociolog, pentru
politician sau pentru specialistul de marketing, pentru a da doar cateva
nu este o
exemple, socialul este mai important decat individualul. Opinia simpla
publica poate sa conduca la comportamente colective si actiuni opinie
sociale intr-o masura mult mai mare decat opiniile individuale. De ce? Pentru ca
nivelul public al unei opinii nu se refera doar la un numar (atunci am avea doar
opinii individuale ale mai multor oameni) ci se refera si la un gen de
"standardizare", de schematizare, atat a problemei cat si a opiniilor. Aparitia unei
opinii publice poate sa produca totodata si fenomene de polarizare, publicul
radicalizandu-se in optiuni, cel mai adesea in termenii sustinerii si impotrivirii in
raport cu obiectul / problema fata de care se exprima opiniile. Acest gen de
polarizare a opiniilor intr-o problema data este un posibil indicator al caracterului
public al unei optiuni.
Opinia publica
Un alt aspect de diferentiere, extrem de important, este nu este o suma
de ordin metodologic. Opiniile sunt exprimate cel mai adesea ca de opinii
urmare a unei solicitari, iar in cercetarea sociala ele sunt, individuale
de regula, raspunsuri la intrebari de chestionar (sau interviu).
Raspunsurile la intrebari nu arata in mod usual insa intensitatea preocuparii pentru
respectiva problema, ci doar sensul si intensitatea atitudinii. La intrebarea: "ce
parere aveti despre privatizare?", de exemplu, doi indivizi pot raspunde la fel
"foarte buna" numai ca unul poate fi extrem de implicat (se privatizeaza fabrica
lui), iar altul complet dezinteresat, considerand problema numai in termeni
Existenta generali, de principiu. Sunt parerile lor identice? Evident ca nu.
Uzual, cele mai multe dintre instrumentele de investigatie nu fac
unei opinii
aceste diferentieri. Mai mult, apare chiar un efect perturbator.
publice Oamenii se simt datori sa raspunda chiar si atunci cind nu sunt
presupune o real interesati de problema, cu atat mai mult atunci cand aceasta
preocupare pare extrem de simpla. Daca am pune o intrebare de opinie intr-
reala a un chestionar, de genul: "Credeti ca firele de la troleibuz ar
populatiei trebui vopsite in rosu? " , o mare parte din populatia investigata
fata de se va simti datoare sa raspunda (pozitiv sau negativ), desi mai
problema mult ca sigur ea nu este interesata de aceasta problema. Or aici
respectiva apare si distinctia dintre opinie si opinie publica. Existenta unei
opinii cu caracter public se bazeaza fundamental pe o preocupare
6

reala a populatiei fata de respective problema. In alte conditii, avem doar o


multime de opinii individuale, iar in cazul dat, probabil nici atat. Problema ramane
in permanenta deci aceea a definirii caracterului public al opiniilor.

Cum se sondeaza o opinie publica si care sunt pericolele


masurarii ei?
Cu ajutorul sondajului de opinie. Acesta este o metoda derivata din ancheta
si presupune aplicarea unor tehnici precum chestionarea sau intervievarea pe un
esantion reprezentativ pentru o populatie, in vederea culegerii de date privitoare la
opiniile acesteia intr-o anumita problema. Detalii asupra modului in care se
desfasoara concret un asemenea sondaj vor fi prezentate in capitolele urmatoare.
Insistam acum insa asupra a doua pericole majore legate de
Nu poate masurarea opiniilor.
fi masurat Cel mai important este acela al masurarii unei valori care nu exista.
ceva ce nu Daca la intrebarea privitoare la vopsirea in rosu a firelor de la
troleibuz am avea 34% din populatie care ar raspunde "da", si 66%
constituie o care ar raspunde "nu", ar fi totusi posibil ca ceea ce am masurat sa
preocupare nu fie conform cu "realitatea" (adica sa nu putem spune opinia
pentru publica nu doreste vopsirea...). De ce? Pentru ca problema s-ar putea
populatia sa nu preocupe deloc populatia, iar raspunsurile sa reflecte astfel cel
mult niste opinii individuale si acelea, probabil, slab conturate. Cu
alte cuvinte, problema nepreocupand populatia, procentele noastre (34 sau 66)
unesc doar teoretic (printr-o insumare statistica) diverse opinii, dar in realitate
intre acestea nu exista nici un fel de legaturi. In schimb, atunci cand avem o opinie
cu caracter public ea preexista instrumentului de investigatie si nu reprezinta doar
o insumare statistica, opiniile respective exista real si sunt exprimate public de
catre diverse segmente ale populatiei.

Al doilea pericol este acela de a masura certitudini sau norme …si nici
sociale (vizand dezirabilitati sau indezirabilitati). Este cazul intrebarilor ceva ce
la care toata (sau aproape toata) populatia raspunde la fel. De exemplu,
la o intrebare de genul: "Trebuie sa fie stopata coruptia in Romania?" constituie o
am avea, sa zicem, in proportie de 97% raspunsul "da". Cu siguranta nu convingere
avem o opinie publica fata cu problema coruptiei, ci doar expresia unei generala
norme sociale (nu neaparat juridice). Alaturi de aceste pericole, legate pentru
doar de distinctia opinie/opinie publica, mai pot exista, asa cum o sa
vedem, multe altele. Cum le putem identifica insa pe cele prezentate? respectiva
Oferim o reteta minimala: populatie
• Procentul mare al non raspunsurilor (NR) la 0 intrebare este un indicator
posibil al caracterului nepublic al opiniei respective. (uzual peste 10% din
totalul subiectilor care pot raspunde)
• Centrarea raspunsurilor subiectilor doar pe 0 varianta de raspuns este un
alt po sibil indicator al absentei caracterului de opinie publica. (uzual
peste 90%)
7

• Prezenta unui numar mare de variante de raspuns (in special pentru


intrebarile deschise), cu procente comparabile, este un alt posibil indicator
al caracterului nepublic al opiniilor exprimate.

Cum pot ft evitate aceste pericole?


In primul rand avand grija sa respectam normele metodologice ale
cercetarii sociale si evident sa ne centram pe probleme de actualitate si de interes
pentru populatie. Este util sa fie introdusi, eventual, itemi (intrebari) care sa
masoare gradul de implicare/interes (exemplu: "Cat de interesat sunteti de
problema x?"), sa fie dublat sondajul de opinie cu metode de cercetare mult mai
complexe, de tipul anchetei sau analizei secundare, sa se calculeze si sa se
stabileasca care sunt conditiile de validitate si de fidelitate ale masuratorilor etc.
Cel putin despre unele dintre acestea vom discuta in capitolele urmatoare.
8

Ce este un esantion reprezentativ?

Una dintre cele mai importante si mai sensibile probleme pe care trebuie s-o
rezolve, aproape in toate cazurile, cel care proiecteaza un sondaj este cea legata de
esantionare sau de selectie.
Prin acesti termeni - considerati aici sinonimi - se denumeste setul de operatii
cu ajutorul carora, din ansamblul populatiei vizate de cercetare, se alege o
parte, numita esantion, parte ce va fi supusa in mod nemijlocit investigtiei.
Alegerea trebuie facuta de afa maniera incit prin intermediul acestui studiu
redus, sa se obtina concluzii cu valabilitate generala, adica dind seama de
caracteristicile intregului univers de indivizi constituenti ai populatiei.

Vorbind despre cercetari selective - adica cele pe baza de


In foarte multe esantion, nu trebuie sa se creada ca ele ar avea vreo legatura
situatii este speciala sau s-ar confunda cu metoda anchetei sau cu sondajele de
irrational si opinie. Pe de o parte, exista situatii de ancheta in care cercetarea
irelevant- iar este exhaustiva, completa, cand este abordat, in principiu, fiecare
membru al populatiei. Exemplul cel mai cunoscut il constituie
uneori impo- recensamantul populatiei, dar acesta nu este singurul caz. Pe de alta
sibil- sa se stu- parte, cercetari selective se intalnesc si in alte campuri ale
dieze intregul investigatiilor sociologice, tot asa cum ele apar si in domeniul
celorlalte stiinte sociale sau ale naturii.
De altfel, oamenii au dobindit, probabil dintotdeauna, folosind acest
procedeu chiar in practica de zi cu zi, o seama din cunostintele necesare vietii.
Cazuri ca cel al gospodinei care gusta supa, pentru a vedea daca este suficient de
sarata, sau al medicului de laborator ce preleveaza o proba de singe spre a fi
analizata, pot fi considerate exemplare pentru aceasta practica, dat fiind ca ele
evidentiaza trasaturi esentiale ale multor situatii de abordari selective:
imposibilitatea fizica de a cuprinde tot universul vizat dar si faptul ca e irational si
lipsit de eficienta sa se recurga la studierea intregului. Situatii similare se
regasesc si in anumite activitati tehnice, in special in controlul calitatii produselor
de serie mare: becuri, casete audio, caramizi, tigle etc.
Am facut apel la aceste exemple simple, al caror numar s-ar putea inmulti
usor, pentru a evidentia un lucru interesant, si anume ca ceea ce este acceptabil,
evident si fara probleme pentru toata lumea, in domeniile mentionate, apare ca
ceva misterios sau dubios atunci cind este vorba de cunoasterea
comportamentelor, opiniilor sau atitudinilor oamenilor. Faptul ca un sondaj pe
baza unui esantion de 1000 - 2000 de persoane prezinta, sa zicem, optiunile
9

politice ale romanilor, pare ceva extrem de hazardat in ochii multor semeni ai
nostri. Ceea ce nu-i impiedica, pe aceiasi oameni - uzind de propriile perceptii,
generate de contactul cu un cerc, nu numai mai mic, dar si cu totul particular de
persoane - sa vorbeasca si ei, cu toata convingerea, despre "opiniile romanilor" sau
despre ceea ce, chipurile, sustine "opinia publica".
Din pacate, educatia in spiritul rationarii in termeni statistici sau probabilistici
este inca deficitara la noi, in scoala elevii fiind invatati sa judece aproape totul in
termeni de da nu sau de adevarat/fals. Fireste, oricine va accepta ca gospodina nu
are nevoie de mai mult de o lingurita pentru a afla gustul supei,
deoarece tot ceea ce este in oala e bine amestecat si nu se poate ca o Cunoasterea
alta parte a continutului sa prezinte alte caracteristici gustative. Dar selectiva (in
daca e vorba de oameni, lucrurile se schimba, ei fiind atat de diferiti! speta, pe baza
Fiecare e unic in felul sau, fiecare de esantion)
Are propria personalitate, gandurile, sentimentele sale...! Nu! Este prezinta un
imposibil - vor spune multi - ca din 1500 de pareri sa se poata deduce anumit risc.
opiniile a milioane de oameni; iar mereu cativa vor aprecia ca Acesta poate fi
rezultatul este fals, "de vreme ce Eu nu am fost chestionat".
Asemenea judecati pornesc de la o caracteristica reala a studiilor
insa controlat
selective, care insa este exacerbata si contrapusa naturii altor matematic
modalitati de cunoastere. Este vorba de faptul ca, in orice studiu pe esantion,
rezultatul se obtine cu o anumita eroare si intervine un anumit risc in incadrarea
valorilor cautate intr-o marja de eroare rezonabila. Numai ca daca esantionul este
ales in chip profesionist, atunci atat eroarea cat si riscul pot fi controlate.

Aceasta inseamna a asigura esantionului o anumita reprezentativitate, o


calitate esentiala, care consta in capacitatea lui de a reproduce cat mai .fidel
structurile si caracteristicile populatiei din care este extras. Notiunea de
reprezentativitate, definita aici intr-un mod intuitiv si imprecis, capata o
semnificatie foarte exacta in contextul teoriei matematice a probabilitatilor, teorie
prin care, de altfel, se fundamenteaza intreg cimpul problematic legat de
esantionare. Aceasta cale matematica de abordare conduce la o exprimare
cantitativa a gradului de reprezentativitate a unui esantion, in care intervin cele
doua entitati diferite ca natura, pomenite mai sus:
- o marime, d, numita eroare maxima, ce exprima diferenta cea mai mare pe
care o acceptam sa apara intre o valoare, v *, gasita pe esantion, si valoarea
In definirea corespunzatoare, v, din populatie;
caracterului - o marime, P, numita nivel de probabilitate sau nivel de fncredere,
reprezentativ care arata ce sanse sunt ca eroarea reala comisa, atunci cand valoarea v
al unui esan- - fireste, necunoscuta - este aproximata prin v *, sa nu depaseasdi
limita d.
tion intervin
doua marimi Pentru a putea vorbi de eroarea d, trebuie sa avem in vedere o
distinste anumita caracteristica a populatiei, precum si o valoare (marime) - a
conjugate: acesteia, ce urmeaza a fi estimata. Asa de exemplu, o caracteristica ar
precizia si putea fi "varsta" iar valoarea sa "media" de varsta; o alta caracteristica
riscul…
10

poate fi "sexul" iar valoarea cautata "proportia (procentul) barbatilor (sau al


femeilor)". In astfel de cazuri, eroarea d ne spune cu cat poate sa se abata varsta
medie a indivizilor din populatie de varsta medie a celor din esantion sau cu cit
poate sa difere procentul real al barbatilor din populaiie de cel inregistrat in lotul
selectat. Mai clar, determinand o valoare, v *, pe esantion, de genul celor
mentionate (medie, proportie etc.), cu ajutorul erorii d, se construieste un interval
(v * -d, v * +d), in interiorul caruia se va gasi valoarea cautata, v. Revenind la
unul din exemplele de mai sus, vom spune ca un esantion caracterizat de o eroare
de i puncte procentuale, in cadrul caruia ponderea barbatilor este de 45%, ne
permite sa spunem ca, in populatia intreaga, proportia sexului masculin este
cuprinsa intre 43% si 47% (45-2, 45+2).
Pentru o intelegere corecta a ceea ce este reprezentativitatea unui esantion
si, implicit, a ceea ce poate sa ne ofere, ca acuratete a cunostintelor, o
...daca una investigatie selectiva, vom puncta cateva idei cu valoare de principiu.
creste,
cealalta scade (i) Niciodata nu suntem siguri ca eroarea de esantionare comisa in
cazul unei investigatii concrete este mai mica decat o valoare d sau,
altfel spus plasarea lui v pe intervalul mentionat nu este niciodata certa. Aceasta
vrea sa insemne ca reprezentativitatea trebuie exprimata si evaluata intotdeauna
prin ambii
termeni: si eroarea maxima, d, si nivelul de probabilitate, P, cu care este de
asteptat sa se intalneasca o eroare reala inferioara lui d. De exemplu, afirmatia de
forma "proportia celor care intentioneaza sa voteze cu un partid oarecare este de
25% plus/minus 3 puncte procentuale", este incompleta si trebuie intregita cu o
valoare de siguranta: "exista 99% sanse ca proportia celor care intentioneaza sa
voteze...". E limpede ca hazardul ar fi putut potrivi astfel lucrurile incat esantionul
sa cuprinda numai adversari sau numai suporteri ai respectivului partido E
improbabil, dar posibil!

(ii) Nu se poate vorbi de o reprezentativitate a unui esantion in general, ci


numai in raport cu o caracteristicd data. Asadar, un esantion are o
reprezentativitate - adica un cuplu de valori (d,P) - in raport cu varsta, o alta
reprezentativitate - adica un alt cuplu (d, P) - in raport cu sexul, o alta in raport cu
o caracteristica formata prin clasarea raspunsurilor la o intrebare de opinie din
chestionar etc. .

(iii) Reprezentativitatea este o notiune relativa, in sensul ca un esantion este


mai mult sau mai putin reprezentativ, nu doar reprezentativ sau nereprezentativ.
Insa, in activitatea practica de cercetare, se foloseste expresia esantion
reprezentativ (nereprezentativ), chiar daca e vorba de o insusire graduala. Se
accepta, pe baza experientei de cercetare sau in conformitate cu exigentele
studiului in cauza, ca o anumita eroare este “suficient de mica" si o anumita
probabilitate "suficient de mare" pentru ca esantionul sa fie "bun", adica sa
corespunda cerintelor respective. Pentru nivelul de probabilitate, valoarea minima
11

acceptata este de 0,95%, ceea ce inseamml ca sansele de a gresi estimarea nu


trebuie sa fie mai mari de 5%. (In majoritatea studiilor se obisnuieste sa se
evidentieze tocmai aceasta probabilitate de "a gresi", notata cu p, si care este
complementara celei despre care am vorbit mai sus: p=l-P.) Pentru Un esantion nu
valoarea d, este mai greu sa se spuna cat de mica trebuie sa fie, dat este mai
fiind ca ea este exprimata in martmi foarte diferite, ca natura si ca "reprezentativ"
unitati de masura. Daca este vorba de proportii, 0 eroare mai mica
daca este mai
decat 3 puncte procentuale este, de regula, acceptabila, in studiile
sociologice aplicate, inc1usiv in sondajele de opinie. Daca e vorba
mare
despre alte martmi, am putea oarecum generaliza acest ordin de marime spunand
ca o eroare de 2 - 3% din martmea estimata se poate accepta. In consecinta,
folosirea expresiei de “esantion reprezentativ" este justificata, daca prin aceasta se
intelege ca, in raport eu toate caracteristicile cercetate, eroarea d este sub o limita
acceptabila, iar marimea p se afla sub pragul de 5% (sau P peste cel de 95%).

(iv) Din pacate, cele doua marimi, d si P, nu sunt independente, in sensul ca,
in conditii egale, scaderea erorii (marirea preciziei) antreneaza scaderea
probabilitatii (cresterea riscului), deci castigul dobindit pe o dimensiune se
transforma in pierdere pe cealalta. Nu putem ameliora simultan si precizia
estimarii si siguranta acesteia, restul conditiilor fiind identice.

Gradul de reprezentativitate a esantionului depinde, in principal, de


urmatoarele aspecte: marimea esantionului, procedura de esantionare folosita si
caracteristicile populatiei care urmeaza a fi studiate.
In ceea ce priveste marimea esantionului, asa cum toata lumea poate banui,
reprezentativitatea creste o data cu cresterea numarului de indivizi cuprinsi in
esantion. Numai ca - si aici apare, in fapt, acea proprietate care face ca cercetarile
selective sa fie atcit de eficiente sporul de reprezentativitate nu este direct
proportional cu cresterea volumului esantionului sau, altfel spus, dependenta
dintre reprezentativitate si numarul de indivizi din esantion nu e liniara.
Dimpotriva, ea poate fi ilustrata printr-o curb a ce creste foarte repede la inceput,
urmcind ca, dupa ce esantionul atinge o marime de ordinul citorva sute,
reprezentativitatea suplimentara adusa de marimea numarului de indivizi sa fie
insignifianta. Altfel spus, este nerezonabil sa se mareasca mult numarul
persoanelor din esantion, caci cistigul de reprezentativitate obtinut astfel este
contrabalansat de erorile suplimentare introduse.
Pentru a se ilustra acest lucru, oferim un exemplu, preluat dintr-o cunoscuta
lucrare a lui Stoetzel si Girard, care prezinta proportia raspunsurilor "Da" la o
intrebare a unui sondaj, efectuat in Franta, pe un esantion de 1600 de persoane, in
1945, inaintea unui referendum:
12

Sute Procente de Procente


"Da" in cadrul
succesive cumulate
ficcarei sute
1 68 68,0
2 55 61,5
3 62 61,6
4 66 62,8
5 64 63,0
6 61 62,7
7 74 64,3
8 75 65,6
9 69 66,0
10 69 66,3
11 77 67,2
12 68 67,3
13 69 67,4
14 67 67,4
15 67 67,4
16 68 67,3

Cele 1600 de raspunsuri de "Da" si "Nu" au fast asezate intr-o ordine


aleatoare in 16 grupe de cate 100. Pe coloana a doua sunt evidentiate procentele de
"Da" in fiecare dintre aceste grupe, observandu-se ca ele variaza intre 55 si 77,
ceea ce ne sugereaza oarecum cat de slaba este precizia estimarii cu un esantion de
100 de indivizi. Coloana a treia arata cum, pe masura ce se cumuleaza sutele de
indivizi, variatiile devin tot mai mici, deci sporul de precizie dupa ce efectivul
esantionului depaseste 700 - 800 indivizi este aproape nul.

O precizare importanta se cere facuta in acest punct: in toata discutia


privind marimea si reprezentativitatea esantionului, nu intervine
deloc problema marimii populatiei; altfel spus, un esantion format Concludenta
din n indivizi are, ceteris paribus, aceeasi reprezentativitate, este marimea
indifferent de marimea populatiei din care este extras. De aceea absoluta a
intrebarile auzite adesea cam in felul urmator "ce proportie din esantionului si
populatie trebuie sa reprezinte un bun esantion?' sunt lipsite de sens. nu proportia
Nu prezenta unei citimi suficient de mari din populatie in esantion ii pe care acesta
asigura acestuia reprezentativitatea, ci marimea absolula a o reprezinta
esantionului este decisiva: teoretic vorbind, un esantion de 1000 de din totalul
persoane are aceeasi reprezentativitate si pentru populatia Chinei de populatiei
peste un miliard de locuitori si pentru populatia unui oras de cateva
13

unde t = 1,96 atunci cind vrem sa facem estimari cu o probabilitate de 0.95 si t = 2,3:3 atunci cind vrem sa
facem estimari cu o probabilitate de 0,99, 50 x 50 reprezinta imprastierea maxima iar d este marja de eroare
cu care vrem sa realizam estimarea. Tabelul de mai jos arata cat de mari ar trebui sa fie esatioanele in cazul
unor populatii mai eterogene sau mai omogene, cu diferite marje de eroare.
sute de mii.

O a doua precizare se impune pentru a explica de ce daca cu esantioane de


volum de 500 - 600 de persoane se pot estima in chip satisfacator marimi la
nivelul populatiei, in cercetarile efective, esantioanele sunt mult mai mari.
Sporirea efectivului cuprins in esantion nu se face, de obicei, pentru ca se simte
nevoia de a ameliora reprezentativitatea esantionului, ci pentnl ca, in cursul
analizei datelor, apare necesitatea efectuarii unor comparatii intre subpopulatii
(straturi, grupuri etc.). Or, tocmai pentru ca reprezentativitatea n-are nimic de a
face cu 'roportia efectivului esantionului fata de volumul populatiei, un esantion
poate fi reprezentativ la nivelul populatiei, dar subesantioanele in care el se
imparte - si care pastreaza proportiile subpopulatiilor - nu mai sint
reprezentative pentru subpopulatiile corespunzatoare. De exemplu, un esantion de
1000 de indivizi are o anumita reprezentativitate pentru populatia din care provine,
in vreme ce, sa zicem, cele 500 de femei din respectivul esantion au o cu totul alta
reprezentativitate (mult mai mica) pentru cele 50% dintre femeile din populatie,
degi ele sunt reprezentate in esantion in aceeagi proportie ca si intreaga populatie.
Lucrurile devin cu atat mai grave cu cit ponderea anumitor straturi este mai
redusa. In asemenea situatii, cei cativa reprezentanti ai unui astfel de strat in
esantion nu mai pot fi priviti ca un subesantion ce merita incredere.

Caseta I
Volumul esntionului, desi poata parea ciudat,
nu depinde de marimea populatiei investigate
Daca studiem populatia adulta a Rmantiei, de aproximativ 17.000.000 de persoane sau daca studiem
populatia adulta din Bucuresti care este mult mai mica, trebuie sa selectam acelasi e!jantion de 1067 de
persoeme pentru aface estimari in marja de eroare de 3%. Curios, nu? S-ar puten spune, in gluma,
desigur, ca pentru a studia o populatie de 3.000.000.000 de oameni, cu rezultate in marja de: 3% trebuie
sa studiem 1067 de indivizi, adica aproape 1/3.000.000 din populatie. ceea ce inseamna aproape 0%: deci
nu ar trebui sa studiem nimic...Dincolo de aceaslci gluma trebuie sa notam ca, intr-adevar, volumul
esant.ionului depinde doar de cat de eterogena este popula(ia respectiva, cat de diferiti sunt indivizii care
o compun, cat de diverse sunt: parerile sl preferintele lor. Cat de diferiti sunt subiectii dintr-o populatie nu
putem sti niciodata dinainte cu precizie. putem doar banui. De aceea trebuie sa presupunem ca populatia
este foarte eterogena, ca opiniile oamenilor sunt foarte diferite. De exernplu daca am intreba oamenii
daca sunt de acord cu avortul si 50% din ei ar spune ca "da", iar ceilalti tot 50% ar spune ca "nu", este
clar ca acel oameni nu impartesc acelasi punct de vedere decat in mica masura. illunci vom considera ca
ei sunt foarte "eterogeni" in raport cu acest subiect. Dacd 90% ar fi spus "nu", si doar 10% "da", atunci ar
fi fost limpede ca ei gandesc in majoritatea lor la fel, au aceeasi opinie despre dreptul la avort. Deci daca
oamenii ar fi foarte diferiti in raport cu orice subiect posibil (caz teoretic) vom putea preciza volumul unui
esantion cu ajutorul caruia sa proiectam cercetarea aplicind o simpla formula:

N = (t2 x 50 x 50) : d2
14

Probabilitate de 95%
Marja Imprastiere Elementele
eroare% 50 x 50 40 x 60 30 x 70 20 x 80 10 x 90 nealeatoare ale
2 2401 2304 1016 1536 864
esantionarii nu
3 1067 1024 896 683 384
trebuie sa
4 600 476 504 384 216
introduca erori
5 384 368 323 246 138
sistematice
Probabilitate 90%
Marja Imprastiere
eroare% 50 x 50 40 x 60 30 x 70 20 x 80 10 x 90
2 3393 3257 2850 2171 1221
3 1508 1447 1267 965 543
4 848 814 712 543 305
5 542 521 456 347 195

Dar pentru a fi siguri ca tot ce am spus pina acum este adevarat trebuie sa folosim esantioane probabiliste
adica esantioane in care fiecare indiuid din populatie sa aiba o sansa egala cu a celorlalti de a fi selectat de
cercetator. Asa sunla democratic, nu?

Procedura de esantionare este esentiala in evaluarea reprezentativitatii. Strict


vorbind, reprezentativitatea se poate calcula doar pentru esantioanele
probabilistice (aleatoare). Conditiile pentru ca o esantionare sa aiba aceasta
calitate sunt foarte dure; lucrul se intelege usor daca ne gandim cate precautiuni se
iau la extragerea bilelor cu numere in cazul jocurilor de tip loto. De altfel
prototipul selectiei aleatoare este chiar aceasta imagine a extragerii din urna. In
cercetarile de teren se fac muite "concesii" vizavi de asemenea cerinte, astfel incat
practic orice esantion folosit in sondaje imbina proceduri aleatoare cu
altele nealeatoare. Problema este ca primele sa fie dominante si ca cele Idealul
din urma san u introduca erori sistematice (distorsiuni). Oricit de mare reprezen-
tativitatii este
ar fi un esantion, daca el implica astfel de erori, precizia estimarii este
esantionarea
redusa. Asa de pilda, chiar daca la un chestionar publicat in ziare sau
aleatoare.
reviste raspund zeci de mii de oameni, acest esantion nu are nici o Practic,
valoare stiintifica, reprezentativitatea fiind afectata de o serie Insa ea
succesiva de factori cu actiune sistemica. Si procedurile probabilistice nu este
sint de mai multe feluri (esantionare simpla, prin stratificare, integral
realizabila
multistadiala, multifazica etc.), fiecare cu avantajele si dezavantajele
ei.
15

Trebuie precizat ca practica cercetarilor permite ca, atunci cind


componentele neprobabilistice ale esantionarii sint de mica amploare si sint
controlate pentru a nu produce erori sistematice, sa se evalueze reprezentativitatea
esantionului ca si cind acesta ar fi strict probabilistic.
In cazul anchetei, fiecare intrebare din chestionar genereaza o caracteristica
de tip statistic, conform careia oamenii sint plasati in citeva grupuri, in functie de
raspunsul dat. Cu cit populatia este mai eterogena dupa o caracteristica
(raspunsurile sint mai puternic dispersate), cu atit e nevoie de un esantion mai
mare pentru a realize o reprezentativitate data. O picatura de singe poate fi
suficienta pentru o analiza (caci provine dintr-o “populatie” omogena), dar nu vom
cerceta “opinia publica”, pe o problema data, oricare ar fi ea, chestionind o singura
persoana! Cum spuneam, reprezentativitatea ar trebui calculata pentru fiecare
intrebare dintr-un chestionar. Este insa evident ca e suficient ca aceasta operatie sa
fie facuta pentru intrebarile dupa care se obtine cea mai mare dispersie a
indivizilor. Daca pentru acestea esantionul e bun, el va fi si pentru In principiu,
celelalte. reprezentati-
In fine, sa mai precizam ca utilizatorii sondajelor pot verifica, vitatea trebuie
intr-o anumita maasura, calitatile unui esantion. Practic, orice
calculata pentru
chestionar contine acele intrebari zise "de identificare", obtinand in
final structura esantionului pe sexe, virsta, stare civila, nivel de
fiecare intrebare
scolaritate, locul de rezidenta, ocupatia etc. Or, aceste caracteristici din chestionar
sunt, in general, cunoscute la nivelul populatiilor, fie din publicatiile oficiale
statistice, fie din alte cerceta.ri selective. Daca esantionul reproduce in chip corect
aceste structuri atunci este plauzibil sa presupunem ca el va da tot asa de bine
seama si de altele (opinii, atitudini, comportamente etc.), adica acelea care sunt
tinta principala a sondajului nostru. Calitatea esantionului va fi si mai bine
apreciata daca respectivele structuri sunt reproduse corect nu numai fiecare din ele
individual, ci si prin corelarea (incrucisarea) lor. Astfel, cunoscand simultan
distributia populatiei pe sexe, varste si tipul de localitate, putem verifica daca am
surprins corect proportii ale unor subpopulatii de genul: "barbati, intre 20 - 29 ani,
din mediul rural".
In concIuzie, se poate aprecia ca studiul pe esantion, inc1usiv in privinta
opiniilor oamenilor, este nn numai posibil, dar chiar necesar. Pe de o parte, aceasta
metoda, daca este bine aplicata, introduce erori mici si controlabile; sau oricum
mai mici si mai usor de controlat decat cele produse, de pilda, de operatori. Pe de
alta parte, cercetarea exhaustiva, de ansamblu a populatiel este nepotrivita caci ea
implica costuri foarte ridicate, un timp prea lung pentru a surprinde fenomenele
sociale atat de trecatoare, o echipa mare de investigatori ce greu pot fi bine
instruiti si controlati, precum si alte elemente care fac sa apara erori incomparabil
mai mari decat cele atribuibile unui esantion bine ales. Oricat am fi noi, oamenii,
de diferiti unii de altii si de unici, opiniile si comportamentele noastre pot fi
clasificate la fel ca si caracteristicile altor entitati si, prin urmare, pot fi evaluate la
fel de bine prin cercetari selective.
16

Elaborarea chestionarului

Este relativ usor sa formulezi o intrebare, dar mult mai dificil sa elaborezi un
chestionar. Iti trebuie nu numai un ascutit simt al realitatii, dar si o solida formatie
tematico-metodologica, precum si o imaginatie sociologica dezvoltata.
Pentru cei mai putin cultivati, activitatea de cercetare a vietii sociale se reduce
la practica "ia chestionarul, na chestionarul", ceea ce constituie fara indoiala o
simplificare pagubitoare. Dincolo de partea vizibila a aisbergului, se afla masa
densa a paradigmelor teoretice, a metodologiilor si metodelor corelate,
multitudinea procedeelor si regulilor de constructie a instrumentelor de cercetare,
de aplicare a lor. Chestionarul de cercetare stiintifica nu face excepiie de la
acestea.

Chestionarul de cercetare - incercare de definire


Dar ce este un chestionar de cercetare utilizat in investigatia sociologica, in
ancheta si sondajul de opinie publica?
Chestionarul de cercetare stiintifica reprezinta un instrument de
investigare - iar aplicarea lui o tehnica beneficiind de procedee multiple - format
de ansamblul intrebarilor scrise si eventual, al imaginilor grafice, ordonate logic
si psihologic, care prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin
autoadministrare, determina din partea persoanelor cuprinse in lotul sau in
esantionul investigat raspunsuri verbale (si neverbale) ce vor fi inregistrate in
scris.
Definitia propusa - si asa destul de stufoasa - necesita anumite precizari:
- intr-un chestionar, alaturi de intrebari, si, uneori, de raspunsuri prestabilite,
oferite spre alegere, intalnim si imagini grafice (desene, caricaturi, fotografii,
vignete, simboluri grafice);
- in cadrul chestionarului de cercetare stiintifica, intrebarile si imaginile
grafice au functia de indicatori, cu ajutorul carora sunt definite operational
conceptele puse in discutie;
- spre deosebire de alte tipuri de chestionare utilizate cu alte scopuri (in
administratie, in jurnalism, in practica medicala s.a.m.d.), prin intermediul
chestionarului de cercetare stiintifica se urmareste descrierea obiectiva a vietii
sociale si testarea ipotezelor.
17

Logica si psihologia in structura chestionarului


Logica este implicata nu numai in formularea intrebfuilor, dar si in fixarea
succesiunii lor, astfel ca "ploaia de intrebari" sa fie evitata, lasand sa se iveasca o
structura. Ceea ce este ilogic nu are drept de cetatenie in chestionarul de cercetare
stiintifica.
- Ordonarea logica a intrebarilor ia in considerare criteriul temporal: vor fi
formulate mai intai intrebari referitoare la evenimentele din trecut, apoi cele ce
vizeaza situatia din prezent si in cele din urma intrebarile despre proiecte, despre
viitor. Este logic, nu?
- De asemenea, logica ne invata ca putem gandi inductiv (de la particular la
general) sau deductiv (de la general la particular). Vom folosi de la
Un chestionar caz la caz fie tehnica pilniei (recomandabila pentru populatia cu nivel
nu este o de scolaritate ridicat, fie tehnica pilniei rasturnate (ce da bune
insiruire de rezultate in cazul populatiei cu nivel de scolaritate mai scazut).
intrebari. - Logica interogativa sau erotetica (gr. "erotema" = intrebare) ne ajuta
El trebuie sa analizam "continutul logic" al propozitiilor interogative,
sa aiba o struc- presupozitiile, raportul dintre intrebare si raspuns, paralogismele
tura logica... (erorile propozitiilor interogative) si atitudinile persoanelor
intervievate (pragmatica erotetica).
Psihologia isi spune si ea cuvantul in ordonarea intrebarilor dintr-un
chestionar. Mai intili, trebuie sa depasim bariera psihologica a contactului cu
persoanele necunoscute carora le cerem sa raspunda la intrebari uneori dificile,
alteori intime, dar totdeauna cronofage.
- Din punet de vedere psihologic este recomandabil sa introducem la inceputul
chestionarului intrebari de "spart gheata" (care faciliteaza raspunsul. Si la ce
raspund oamenii cel mai usor daca nu la ceea ce ii intereseaza, la problemele
individuale si sociale care ii framanta?).
…Si o strate- - in aceeasi perspectiva a depasirii barierei psihologice va trebui sa
gie psihologica avem in vedere ca primele intrebari din chestionar sa nu suprasolicite
de captare a gandirea, memoria sau imaginatia subiectilor (persoanelor incluse in
buna vointei esantion). Se recomanda, deci, sa se inceapa cu intrebari inchise, care
subiectului ofera raspunsuri spre alegere.
- in fine, pare de la sine inteles ca este bine sa "plasam" intrebarile
incarcate emotional, cele referitoare la credintele religioase, la convingerile
politice sau la viata intima, catre sfarsitul chestionarului, astfel ca ele sa nu
afeeteze raspunsul la intrebarile ce se succed.

Tipuri de chestionare
Mai intai, clasificam chestionarele- dupa continutul intrebarilor si facem
distinctie intre:
- Chestionarele de date factuale, referitoare la faptele obiective, ce pot fi usor
verificate prin alte modalitati de culegere a informatiilor. In aceasta categorie intra
formularele administrative, fisele de recensarnant si altele.
18

- Chestionarele de opinie se refera la datele imposibil de observat direct. Desi


li se spune "chestionare de opinie", in realitate ele vizeaza nu numai opiniile, adica
acel complex de preferinte exprimate, dar si motivatia, interesele, atitudinile,
trailile subiective ale persoanelor.
Conform primului criteriu de clasificare a chestlonarelor se are in vedere
calitatea informafiilor obtinute. Volumul informatiilor dobandite constituie cel
de al doilea criteriu de clasificare a chestionarelor de cercetare. In acest sens
putem vorbi de:
- Chestionare speciale, axate pe o singura problema, asa cum se intampla in
sondajele preelectorale, de exemplu. Cu ajutorul unor asemenea chestionare pot fi
radiografiate diferite fenomene (intentiile de vot, preferintele politice, de timp
liber etc.), fara insa a le explica. Chestionarele tiparite in ziare si reviste, apartin de
regula, acestei categorii.
- Chestionarele "omnibus", care au mai multe teme si permit
nu numai descriera fenomenelor, dar si masurarea si descoperirea
cauzalitatii lor. Astlel de chestionare sunt utilizate mai ales in
cercetarile sociologice ce vizeaza rezolvarea unor probleme
sociale, precum privatizarea, valorile sociale, devianta
comportamentala etc.
Modul de
formulare a
Forma intrebarilor o chestiune de optiune aceleiasi
Cunoscand atat valoarea, cat si limitele intrebarilor inchise (cu intrebari poate
raspunsuri prestabilite, la alegere) si intrebartlor deschise (la care duce la
raspunsurl
subiectii vor formula raspunsuri personale), va trebui sa ne decidem. diferite
De aceasta optiune depind in buna masura rezultatele sondajelor de
opinie publica.
Preluam un exemplu oferit de Elisabeth Noelle. Pe un esantion reprezentativ
de 2024 de persoane s-a ajuns la rezultate diferite, cand s-a apelat la intrebari
deschise (forma A) si la intrebart inchise (forma B).

Caseta II
Forma A: "La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte straine. Adesea
nici nu se cunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamnd esperanto?"
1. Da, si anume: 2. Nu stiu.

Forma B: "La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte strdine. Adesea
nici nu se cunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamna esperanto?"
1. Limba unitara mondiala
2. Altceva:
3. Nu stiu
19

Rezultatele Forma A Forma B


Raspunsuri corecte sau aproape corecte 35% 52%
Raspunsuri vagi (combinatie a mai 13% 1%
multor limbi, o limba ajutatoare)
2% 2%
Raspunsuri incorecte (aparat, dans)
50% 45%
Nu stiu, non raspuns

Diferenta de 17% a raspunsurilcr corecte sau aproape corecte rezulta din forma intrebarii.
Iata de ce in prezentarea barometrelor de opinie publica se impune redarea exacta a
intrebarilor; nu numai a procentajelor intrunite de raspunsurile "prp" sau "contra".
Atentie: Raspunsurile se evalueaza prin prisma intrebarilor!

Sa ne gindim si la modul de administrare a chestionarelor


Nu este totuna sa aplicam chestionarele de cercetare facand apel la
"operatorii de anchete" (persoane calificate pentrn intervievarea altor persoane)
sau optand pentru procedeul autoadministrarii (individuale sau colective).
Cand se autoadministreaza individual, chestionarele conduc la Modul de admi-
raspunsuri mai elaborate, mai exacte si mai putin exacte - nistrare a ches-
conventionale. Se elimina "efectul de operator", influentarea' tionarului poate
involuntara a raspunsulilor de catre anumite caracteristici ale celui
produce si el
care administreaza chestionarul: varsta, apartenenta la gen
(masculin/feminin), statusul social (exprimat prin vestimentatie, mod
rezultate diferite
de a vorbi), apartenenta etnica, rasiala sau religioasa.
Autoadministrarea colectiva (procedeul extemporalului) are avantaje indiscu-
tabile: numaml relativ mare al celor ce raspund concomitent, diminuarea - dar nu
eliminarea - "efectului de operator", nivelul superior de concentrare asupra raspun-
surilor, asigurarea anonimatului. In plus, cercetatorul poate lamuri neclaritatile sau
nedumerirea celor solicitati sa completeze chestionarul.
Un tip special il constituie chestionarul postal. Expedierea prin posta a
chestionarului - modalitate mai rapida si mai ieftina de recoltare a informatiilor
presupune pregatirea prealabila a expedierii de catre subiecti a raspunsurilor (un
plic timbrat, cu adresa scrisa a institutiei care lanseaza cercetarea) si proiectarea
chestionarului avindu-se in vedere cateva particularitati: numar redus de intrebari,
inlocuirea preambulului la chestionar (explicatiilor privind scopul, modalitatea de
raspuns si de selectie a persoanelor, cum se va face prelucrarea raspunsurilor) cu o
scrisoare insotitoare care sa cuprinda explicatille mentionate si sa motiveze
corespunzator populatia sa raspunda la toate intrebarile puse. Principala limita a
chestionarelor postale o constituie numarul mare al non raspunsurilor. In mod
20

obisnuit proportia chestionarelor returnate se ridica la 30% - 40% din totalul celor
expediate. Daca se trimit scrisori de reamintire a rugamintii de a expedia
chestionarele completate, proportia raspunsurilor poate sa creasca, dar nu putem
miza - in cel mai fericit caz - decit pe 80% din populatia selectata in esantion. In
plus, raspunsurile vin "in valuri", iar cei care expediaza chestionarele dupa mai
multe rapeluri (scrisori de reamintire, telefoane sau trimiterea operatorilor de
ancheta la domiciliu) se aseamana mai mult cu populatia care nu raspunde decat
cu cei care au expediat chestionarul in primul "val". Avind in vedere aceste
particularitati au fost imaginate modalitati speciale de prelucrare a informatiilor
din chestionarele postale pentru a asigura reprezentativitatea rezultatelor (metoda
Clausen si Ford) sau metoda de redresare a esantioanelor (metoda Hansen).

Cum sa formulam chestionar?


Intrebarea pare banala, dar cercetarile experimentale au aratat ca uneori
schimbarea sau adaugarea unui singur cuvint in formularea intrebarilor antreneaza
modificarea structurii raspunsurilor. Sa vedem concluziile experimentelor realizate
in S.U.A. inaintea celui de-al doilea razboi mondial. Pe esantioane reprezentative
s-au obtinut rezultate diferite, intrebind populatia despre unul si acelasi lucru, dar
in alte formulari (dupa Albert A. Blankenship, 1961).

Caseta III
Forma A: "Ce tari fac mai multa propaganda in S.U.A: Anglia, Franta sau Germania?"
Forma B: "Ce tan transmit stiri false in S.U.A: Anglia si Franta sau Germania?"

Rezultatete Forma A Forma B


Anglia si Franta 23% 10%
Germania 28% 33%
La fel 30% 38%
Nu stiu 18% 18%

Utilizarea euvintelor afectogene in formularea intrebarilor modifica, de


asemenea, rezultatele sondajelor de opinie. De exemplu, introducerea numelui lui
Hitler in contextul intrebarii prin reactia afectiva negativa, a modifieat proportia
raspunsurilor cu aproximativ 10% (dupa Hyman, 1954).

Caseta IV
Forma A: "Credeti ca S.U.A. ar trebui sa sprijine Anglia si Franta mai mult ca pina acum?"
21

Forma B: "Credeti ca S. U.A. ar trebui sa sprijine Anglia si Franta in luptele lor contra lui Hitler
mai mult ca pina acum?"

Rezultatele Forma A Forma B


Da 66% 75%
Nu 22% 13%
Nu stiu 12% 12%

Fara a oferi un retetar, cind formulam intrebarile intr-un chestionar va trebui sa


avem in vedere urmatoarele reguli (dupa Elisabeth Noelle):
 Limbajul sa fie pe intelesul tuturor;
 Intrebarea sa nu fieprea abstracta;
 Sa nu depaseasca elocventa celui anchetat; Citeva
 Sa nu supraestimeze capacitatea de observare a care raspunde; reguli
 Sa nu suprasolicite gandirea; minimale
 Sa nu fie obositoare; de formu-
 Nici plicticoasa; lare a
 Sa nu genereze teama; intrebarilor
 Nici reactia de prestigiu;
 Si nici conflicte cu idealul propriu;
 Sa nu fie prea intime.

Cat despre cuvinte, in alegerea lor vom evita neologismele, ca si arhaismele,


termenii tehnici, ca si jargonul. Cuvintele cu dublu sens, numele unor personalitati
politice, "ism"-ele de orice fel (capitalism, comunism, rasism etc.), cuvintele
ambigue (precum: mult, putin, inainte, acum etc.), pe cat posibil vor fi eliminate
din chestionare pentru ca introduc distorsiuni.
22

De la formularea intrebarii la obtinerea


raspunsului: realizarea efectiva a sondajului

In esenta, realizarea sondajului de opinie cuprinde mai multe etape care se


integreaza intr-un demers unitar. Practic, pe langa elaborarea esantionului
reprezentativ si a chestionarului, pentru efectuarea efectiva a sondajului sunt
necesare o serie de activitati cum sunt:
 selectarea si formarea operatorilor de teren;
 multiplicarea sau tiparirea chestionarelor, adreselor, instructiunilor de
Aide- ancheta;
memoire  instruirea operatorilor de interviu privind modul de selectare a
pentru punctelor de esantionare si a subiectilor care urmeaza sa fie
realizare intervievati;
a unui  selectarea punctelor de esantionare si a subiectilor inc1usi in esantion;
sondoj completarea chestionarelor;
 verificarea chestionarelor din punctul de vedere a1 corectitudinii
completarii lor;
 controlul pe teren a circa o cincime din esantion din punctul de vedere al
respectarii instructiunilor de esantionare si al veridicitatii datelor culese;
 elaborarea anchetei de introducere si prelucrare a datelor, realizarea
controlului acuratetei acestora si a ponderii esantionului (daca este cazul);
 prelucrarea si analiza datelor (inclusiv din punctul de vedere al erorii de
esantionare);
 redactarea raportului de cercetare, inc1usiv sub forma grafica.
Activitatile amintite nu se desfasoara toate intr-o succesiune cronologica, unele
actiuni putind fi efectuate in paralel, pentru a scurta timpul de "producere" a
sondajului.

Resurse preliminare
Prezentam in continuare, in mod ilustrativ, schema sau modelul unui
demers operational a1 anchetei de teren, adica a realizarii efective a unui sondaj
de opinie. Precizam ca este vorba numai de o varianta posibila a rea1izarii
practice a unui sondaj de opinie cu ajutoru1 unui chestionar aplicat la domiciliu1
subiectilor, pe un esantion reprezentativ avand ca puncte de esantionare sectii1e
23

de votare.
In mod concret, demersul anchetei de teren se desfasoara in mai mu1te
faze sau pasi, asa cum rezulta din exemplul pe care-l prezentam in continuare.
Precizaln mai intai ca demararea anchetei de teren presupune o pregatire
anterioara pe care aici o consideram realizata. Mai exact, presupunem ca. sunt
deja indeplinite urmatoarele conditii:
 se dispune de operatori de interviu gata selectionati si formati (aceasta
activitate este laborioasa si presupune indeplinirea unor exigente specifice
care nu sunt analizate in acest spatiu. Se stie insa ca valoarea informatiilor
obtinute depinde intr-o mare masura de calitatea operatorilor de interviu,
apreciindu-se ca acestia constituie "cel mai important factor generator de
eroare"). Nu te poti
 s-a elaborat si prestat chestionarul care urmeaza sa fie aplicat apuca
(la domiciliul subiectilor) de un sondaj
 s-a stabilit intervlevarea unui esantion (de ex. 1200 subiecti)
elaborat ca sa asigure o reprezentativitate la nivel national pentru daca nu ai in
prealabil o
populatia in virsta de peste 18 ani, cu o eroare tolerata de
maximum + - 3%, la un nivel de incredere de 95%. Esantionul este
retea de
de tip probabilist, bistadial, stratificat in primul stadiu. Aceasta
operatori bine
inseamna, in cazul nostru, ca pentru realizarea sa, in urma pregatiti.. .
stratificarii volumului de persoane din esantion proportional pe regiuni istorice
si tipuri de localitati s-a ajuns la concluzia ca este necesar sa fie inc1use in
esantion 70 de asezari (36 de orase si 34 de sate, in fiecare urmind sa fie
intervievate minimum 10 persoane) si III sectii de votare. Sectiile de votare
sunt considerate, in demersul de fata, puncte de esantionare. S-a decis, de
asemenea, ca sectiile devotare sa fie selectate de catre operatolii de interviu
(numiti adeseori si operatori de teren, intervievatori, investigatori etc.).
Cum procedam?

Instruirea operatorilor de interviu


Instruirea operatorilor de interviu se refera, in esenta (adica dincolo de
aspectele organizatorice legate de transport, cazare, timp de ancheta, contactul cu
primariile etc.), la:
 selectarea sectiilor de votare sau punctelor de esantionare ...care
 selectarea persoanelor care urmeaza sa fie intervievate trebuie apoi
 modul de completare a chestionarelor instruiti
Sa presupunem ca instruirea se realizeaza, in cazul nostru, prin pentru
convocarea operatorilor de teren la sediul firmei (practic, de multe ori, sondajul in
unii operatori sunt instruiti la sediul fumei, altii, pe plan local, de catre speta
coordonatorIi zonali). Instruirea lor are loc atcit verbal cat 1?i scris. lata,
pe scurt, ce presupune 0 asUel de instnlire, pentru exen1plul ales.
Instruirea operatorilor de interviu, in ceea ce priveste alegerea sectiilor de
votare, contine diverse precizari care sa faciliteze alegerea lor corecta.
24

Sectiile de votare vor fi selectate astfel:


 Pentru localitatile urbane care au in esantion pana la 20 subiecti, se
selecteaza 0 singura sectie de votare. Alegerea sa se poate efectua pe baza
tabelului de numere aleatoare sau mai simplu, se poate alege sectia de votare
cu numarul cel mai apropiat de cifra pe care o primeste de la coordonatorul
anchetei.
Pentru localitatile urbane cu un numar de subiecti in esantion cuprins intre 20 -
40 se selecteaza doua sectii de votare, stabilite plin pas statistic (rezultat din
raportarea numarului de sectii de votare la 2, 3 sau 4).
In cazul localitatilor ubane cu un numar de peste 40 de subjecti cum este
Bucurestiul, de pilda, sunt alese aleator, pe baza unui pas statistic numarul
corespunzator de sectii de votare, calculat prin impartirea numarului total de
subiecti indus in esantion la 10 (numarul minim de subiecti care urmeaza sa fie
intervievati intr-o sectie). In exemplul nostru, in subesantionul de Bucuresti
figureaza un numar de 120 persoane, care divizat cu 10 da 12 sectii de votare.
 Pentru localitatile rurale subiectii vor fi selectati din sectia sau subsectia de
votare corespunzatoare satului indus in esantion.
In demersul pe care-l prezentam vor fi selectate in esantion 10 sectii de votare
din 10 orase mici, 40 de sectii de votare din 20 orase mijlocii (20 x 2), 15 sectii de
votare din 5 orase mari (5 x 3) si 12 sectii de votare din orasul Bucuresti (6
sectoare x 2). In final vor fi selectate 77 sectii de votare din cele 36 de orase si 34
sectii de votare din tot atitea comune, rezultind III puncte de esantionare.
In selectia listelor electorale pot fi intampinate doua tipuri de dificultati:
1. listele electorale nu sint disponibile la primarii. In acest caz se apeleaza la
arhiva tribunalelor judetene sau orasenesti unde se gaseste copia listelor. In
orase se poate apela, la nevoie, la oficiile postale (listele de privatizare),
comisiile de statistica, sectiile financiare, la circile de politie, in masura in
care exista inventarul populatiei computerizat etc.
2. listele electorale sunt imbatranite, respectiv in cazul nostru, ele nu cuprind
persoanele in varsta de 18 - 19 ani. in aceasta situatie fiecare subesantion
corespunzator fiecarui punct de esantionare va avea precizat numarul de
persoane intre 18 - 19 ani care trebuie intervievate. Aceasta completare se
poate realiza prin selectarea lor din spatiile publice ale localitatii
respective.
Instruirea operatorilor de teren in ceea ce priveste selectarea subiectilor care
urmeaza sa fie intervievati cuprinde, de asemenea, precizari specifice.
In exemplul nostru acestea se refera la urmatoarele:
 Subesantioanele (nr. de persoane care urmeaza sa fie intervievate in acea
localitate) se extrag din listele electorale deja obtinute (selectate)
 Pentru fiecare localitate, mai exact din fiecare sectie de votare, se extrage
numarul stabilit de persoane, la care se adauga persoanele de rezerva (circa 10 -
15% din numarul de persoane care urmeaza sa fie investigate, in functie de
vechimea listelor)
 Pasul statistic se calculeaza impartind numarul total al persoanelor cuprinse
in listele electorale dintr-o sectie de votare la numarul total de persoane necesar
25

a fi investigat + 10% rezerve.


 Conform pasului statistic rezultat din raportul mentionat, incepand cu
oricare persoana aflata pe prima pagina a listei se vor alege subiecti care
urmeaza sa fie investigati, notand in dreptul lor, pe o lista separata, numele si
prenumele, varsta, sexul si adresa exacta.
De exemplu, in orasul Focsani, urmeaza sa fie investigate 10
persoane dintr-o singura sectie de votare. Incluzicd persoanele de Instructajul
rezerva va trebui extras un subesantion de 11 persoane. Daca listele trebuie sa
electorale din sectia de votare aleasa cuprind 1000 persoane, pasul prevada si o
statistic va fi reprezentat de raportul1000/10 = 100. Daca se incepe cu serie de
a 6-a persoana de pe prima pagina, atunci vor fi selectate si inscrise pe "imprevizibile"
o noua lista 11 persoane, care vor ocupa in listele electorale pozitiile 6, ce pot aparea
106, 206 s.a.m.d. Pentru localitatile rurale se utilizeaza lista in teren...
electoratului din satul nominalizat, care poate sau nu sa fie localitatea
resedinta de comuna si se aplica pasul statistic corespunzator.
In ceea ce priveste instructiunile de completare a chestionarului trebuie
precizat ca, dincolo de existenta "unui manual al operatorilor de interviu",
completarea fiecarui chestionar necesita atat instructiuni generale cat si specifice,
care incep cu modul de prezentare a operatorilor si se incheie cu o codificare a
raspunsurilor la intrebari.
In exemplul nostru, presupunem ca avem de completat un chestionar
prestandardizat, cu intrebari inchise, pe calea interviului direct, la domiciliul
subiectilor ("face to face"). Dintre instructiunile oferite operatorilor de teren unele
au un caracter general, acestora ceriuldu-li-se:
 sa se prezinte, sa se legitimeze, sa prezinte institutia sub girul careia se
face ancheta;
 sa explice scopul si obiectivele cercetarii;
 sa descrie metoda prin care respectiva persoana a fost selectionata in
esantion;
 sa asigure interlocutorul de caracterul confidential al raspunsurilor; o sa
puna intrebarile in ordinea din chestionar;
 sa inregistreze in mod fidel raspunsurile;
 sa intervieveze numai persoanele incluse in esantion etc.
Dintre instructiunile specifice cazului nostru, oferite operatorilor de interviu,
mentionam:
 citirea clara a fiecarei intrebari si asteptarea raspunsului persoanei intervievate
(pentru subiect intrebarea apare ca fiind deschisa, dar pentru operator ea este
inchisa);
 recitirea intrebaru impreuna cu variantele de raspuns daca persoana
intervievata nu raspunde spontan la intrebare;
 solicitarea si notarea unui singur raspuns, in afara situatiilor cind se precizeaza
clar ca pot sau trebuie obtinute doua sau mai multe raspunsuri. Atunci cind
intrebarea primeste mai multe raspunsuri, desi se solicita unul singur, se va retine
raspunsul considerat de catre subiect cel mai important;
 la intrebarile la care exista si varianta de raspuns "alte" se incercuieste codul
26

corespnnzator si se scrie in cuvinte raspunsul primit.

Completarea chestionarelor
Completarea chestionarelor sau culegerea datelor propriu-zise constituie cel
de-al doilea pas. Acesta presupune, pe de o parte, deplasarea operatorilor in teren,
dotati cu adrese pentru primani, legitimatii de operator de interviu, chestionare si
alte instrumente logistice necesare desfarurarii activitatii de teren (uneori chiar a
unor autoturisme). Pe de alta parte, operatorii de teren vor mentine un contact
telefonic cu responsabilul de zona sau de la sediul central, pentru a se consulta in
situatia in care sunt necesare unele schimban (de exemplu imposibilitatea de a
ajunge la o localitate inundata in acea perioada etc.). Uneori chestionarele
completate pot fi expediate cu posta rapida. Operatorul de interviu trebuie sa
obtina acordul si sa trezeasca interesul subiectilor pe care-i intervieveaza pentru a
primi informatii veridice. In relatiile cu intervievatorul va respecta instructiunile
de completare a chestionarului.

Controlul
Verificarea chestionarelor completate si controlul operatorilor de interviu
constituie cel de-al treilea pas important al anchetei de teren. Validarea modului in
care au fost completate chestionarele se realizeaza atit prin selectarea acestora si
verificarea pe calculator a datelor culese de catre fiecare operator, cat si prin
contraancheta sau controlul aleator pe teren a circa 20% din esantion de ... iar
care un personal calificat in cercetare. Sunt evidentiate in acest sens controlul
seriile de erori sistematice cum ar fi cele inregistrate de unii operatori prin
inregistrarea a numeroase raspunsuri "nu stiu", multe refuzuri de
trebuie sa fie
participare la interviu etc. Prin controlul de teren se va observa daca permanent
operatorul de interviu a stat de vorba efectiv cu persoana inc1usa in esantion, cat a
durat convorbirea, cum s-a desfasurat ea, daca s-au respectat instructiunile
necesare, daca au citit intrebarile etc.

Prelucrarea si analiza datelor


In fine, cel de-al patrulea pas al realizarii sondajului, strins legat de
activitatea de teren, se refera la introdusul, prelucrarea si analiza datelor. In cadrul
acestei etape se elaboreaza sau defnitiveaza machete de introducere si prelucrare a
datelor, urmarind:
 definitivarea codificarii raspunsurilor;
 introducerea datelor si crearea bancii de date;
 verificarea sau curatirea datelor (eliminarea codurilor gresit introduse etc.);
 prelucrarea datelor (in exemplul nostru la nivel de frecvente relative si
contingente);
27

 verificarea structurii esantionului rezultat, a erorilor de esantionare si


ponderarea esantionului in cazul in care este depasita eroarea tolerata de +- 3%,
fie prin redimensionarea unor categorii de populatie in cadrul esantionului, daca
rezerva de persoane asigurata permite acest lucru, fie prin metoda unor ponderi
matematice facilitate de SPSS;
 analiza consistentei datelor prin corelarea raspunsurilor la diferitele intrebari
si compararea lor cu date cunoscute la nivel national;
 prezentarea grafica a principalelor rezultate.

Ajunsi aici, rezultatele sondajului de opinie pot fi prezentate beneficiarului


si / sau facute publice. Procesul de interpretare nu se opreste insa, de regula, aici.
28

“Discutind cu datele"

-Un exemplu de interpretare a rezultatelor unui sondaj -

Daca esantionarea are reguli precise, iar elaborarea chestionarului se bucura de un


set de criterii general acceptate, interpretarea datelor ce rezuIta in urma unui
sondaj de opinii este mai "libera" . Ceea ce nu inseamna catusi de putin ca ea poate
fi facuta oricum sau de catre oricine, ci doar ca regulile interpretarii sunt mai greu
codificabile. De aceea poate, mare parte a neintelegerilor si chiar deformaruor
generate de sondajele de opinie apar la acest nivel, ca rezultat al unei insuficiente
"discutii cu datele": de prea muIte ori intelegerea unui sondaj se opreste la ce
spune acesta la prima privire". Or semnificatia procentelor
Ce semnificatie unui sondqj de opinie nu se rezuma niciodata la "evidenta"
are un procent ? lor primara, de date considerate in sine, izolat.
Depinde la ce In conditiile in care regulile interpretarii sint, dupa
anume ne cum am spus, mai greu de codificat, am preferat in cele de
raportam fata sa tratam aceasta problema prin analiza unui exemplu
concret, ales intentionat dintr-o zona mai putin "fierbinte" a
opiniei publice romanesti: sunt taranii multumiti sau nemultumiti cu pamantul pe
care il au?

Pamant bun dar venituri mici


Starile de nemultumire, atunci cand sunt inregistrate la nivel social, pe
grupuri mart de oameni, au semnificatia semnelor de sanatate-boala pe care le au
simptomele medic ale pentru starea de sanatate a indivizilor. Inregistrarea si
masurarea acestor stari este utila in special pentru a provoca intrebari sau cautari
legate de radacinile problematice ale nemultumirii, de temeiul ei.
Majoritar, aproape trei sferturi dintre gospodanile rurale ale tarii sint
multumite sau foarte multumite cu pamantul pe care il au. Mai exact, nemultumitii
reprezinta 27% din totalul gospodanilor investigate. Este mult, este putin? Depinde
la ce anume ne raportam. In comparatie cu starea de spirit a populatiei referitoare
la venituri, lucrurile stau relativ bine: ponderea celor nemultumiti cu veniturile pe
care le au este de 58%. Nemultumirea fata de venituri este de 2,5 ori mai puternica
decit nemultumirea fata de pamantul detinut. Daca pamintul in proprietate este
vazut nu in raport eu veniturile ei cu locuinta, lucrurile stau eu totul altfel. Taranii
sunt mult mai satisfacuti de locuintele pe care le au (85%) decit de pamantul in
proprietate (73%).
29

De ce, totusi, aproape trei sferturi dintre gospodariile agricole ale tarii se
declara satisfacute de proprietatea funciara de care dispun? Intrebarea este cu atit
mai legitima eu cat se stie ca dimensiunea medie a terenului lucrat in gospodartile
individuale este redusa, de aproximativ 2,5 ha/gospodarie. Ce se aseunde in
spatele acestei multumiri? Nu mai vor taranii pamint dupa experimentul
deposedarii fortate prin cooperativizarea socialista? De ce unii sunt multumiti, iar
altii nemultumiti? Se suprapun aceste diferente ale starii de spirit eu cele de
marime a proprietatii - sunt bogatii multumiti si saraeii nemultumiti? In momentul
in care am ajuns la o astfel de sarja de intrebari, nevoia de date de sondaj si de
analiza a lor se impune eu adevarat

Saracii "nu vor sa fie multumiti


"Discutind" cu datele se pot afla o multime de lucruri. Prima constatare
majora este ca starea de multumire sau nemultumire legata de pamint nu se poate
explica printr-un singur factor. Conteaza cit pamant are familia: cu cit suprafata
detinuta este mai mare, eu atit este mai frecventa starea de O opinie nu
satisfactie, sa-i zieem funciara (referitoare la proprietatea poate fi
funciara). Constatarea este valabila pentru intervalul de pana la 5 explicata
ha. La peste 5 ha se inregistreaza o diminuare a ponderii celor
multumiti cu pamantul in proprietate (grafic 1).
printr-un
De ce oare, la peste 5 ha, ponderea nemultumirilor incepe singur factor
sa creasea? Este un simplu “joc" al cifrelor, o "fluctuatie" de esantionare?
Raspunsul nu poate fi dat decit introducind in analiza si alte caracteristici ale
gospodariei. O regrupare a datelor de satisfactie in functie de marimea proprietatii
si varsta medie a persoanelor de peste 15 ani din gospodarie se dovedeste a fi utila
in acest sens.

Grafic 1: Ponderea gospodariilor satisfaeute de pamantul


avut in proprietate, funetie de martmea proprietatii.
80%
po ndere ne satisfacuti 100%
60% 18 20
29
40% 50
20% pondere. sartisfac uti

0% 71 82 80

Sub 50
un ha 1-3 ha 3-5 ha +5ha

Pamant in proprietate
30

Tinerii vor pamint


In genere, satisfactia funciara tinde sa creasca odata cu virsta medie a
adultilor din gospodarie (tabel 2): de la 66% in cazul gospodariilor sub 50 de ani,
la 80% pentru gospodariile in care virsta medie este de peste 65 ani. Relatia este
una de factura strict psihologica: asteptarile pe care le au virstnicii de la pamint
sint mai reduse decit cele ale tinerilor. In consecinta, virstnicii se multumesc cu
mat putin. Chiar si atunci cind este vorba de proprietate funciara. In interiorul
aceleialsi grupe de virsta, variatia satisfactiei functie de marimea proprietatii se
face dupa regularitati oarecum surprinzatoare: pentru familiile "tinere" (sub 50 de
ani), ponderea celor satisfacuti de pamantul pe care il detin se reduce considerabil
la trecerea de la marimea 3-5 ha la peste 5 ha. Multumitii reprezinta 80% in prima
categorie si 73% in cea de-a doua. La celelalte doua categorii de varsta (50-65 ani
si peste 65 ani), regularitatea nu se mai regaseste. In aceste cazuri, satisfactia se
mentine la aproximativ acelasi nivel pentru ambele categorii de varsta de 50-65
ani si peste 65 ani.

Tabel 2: Ponderea gospodariilor satisfacute de pamintul pe care il detin, functie


de marimea proprietatii funciare si varsta medie a adultilor din gospodarie.

Marimea Varsta medie a adultilor


suprafetei din gospodarie
Total
de pamant Sub 50 50 - 60 Peste 65
detinute de ani am ani
Sub un ha 43 50 61 50
1 - 3 ha 64 73 77 71
3 - 5 ha 80 79 87 82
Peste 5 ha 73 80 86 80
Total 66 73 80 73
Procentele sunt calculate din totalul de celula
Exemplu de mod de citire a datelor din tabel: din totalul de gospodarii care detin sub un ha de
pamant si au virsta medie a adultilor mai mica de 50 ani, 43% sunt multumite de pamantul in
proprietate.

In acest stadiu al analizei aflam, deci, ca reducerea gradului de satisfactie


funciara se produce, prin trecerea de la gospodariile de 3-5 ha la cele de peste 5 ha,
numai pentru situatiile in care varsta medie a activilor din gospodarie este relativ
redusa, sub 50 de ani. Foarte probabil, aceasta este situatia (gospodarii tinere cu
suprafata mare de teren agricol in proprietate) in care se inregistreaza conflictul
31

maxim intre resursele disponibile pentru a lucra pamantul, cerintele sporite ce


decurg din suprafata sporita de teren agricol in proprietate si nivelul de aspiratii in
legatura eu modul in care ar trebui lucrat pamintul.

Fara mijloace mecanizate, la ce bun pamintul


Imaginea despre pamant este legata, insa, nu numai de marimea proprietatii
si de varsta medie a gospodariei, ci si de perceptia generala a schimbarilor care
influenteaza conditiile de exploatare a terenului agricol. O perceptie
negativa a sensului in care se produc schimbarile cu impact asupra
Analiza tre-
agriculturii se va rasfringe negativ si fata de imaginiea asupra buie sa caute
pamintului. si component
Perceptia asupra conditiilor de a face lucrari mecanizate cu altii tele "ascun-
pentru propriile terenuli agricole este un astfel de factor de context. se" ale opiniei
Intrebati despre modul in care s-au produs schimbarile in ultimul an in
privinta acestui tip de conditii,
39% dinire gospodarii au apreciat ca sensul a fost pozitiv,
38% au considerat ca nu s-au produs schimbari,
8% au vorbit de o inrautatire a conditiilor iar
15% nu au facut o evaluare.

Impactul acestei imagini despre sensul schimbarilor asupra imaginii


propriului teren agricol rezulta eu claritate daca vom mentiona ca:
 din totalul eelor care considera ca schimbarile s-au produs in sens pozitiv,
86% au o imagine pozitiva si in legatura eu propriul pamint;
 din totalul celor care considera ca nu s-au produs schimbari in conditiile de
obtinere a serviciilor de munca mecanizata, 77% au o imagine pozitiva in
legatura eu propriul pamant;
 din totalul celor care considera ca schimbarile s-au produs in sens negativ,
numai 66% au o imagine pozitiva in legatura eu propriul pamint.
Este clar, deci, ca in irnaginea despre pamint se "ascunde" nu numai efectul
marimii proprietatii si al virstei proprietarilor, ci si cel al perceptiei schimbarilor
legate de conditiile de munca din agricultura.
In ansamblu, imaginea despre propriul pamint este mai buna pentru cei
instanti (eu mai mult pamant ~i eu avere mai mare), pentru varstniei fJi pentru eei
care evalueaza pozitiv schimbarile in agricultura.
Reprezentarea este negativa pentru saraci, tineri si nemultumitii de evolutia
schimbarilor din agricultura.

Pamantul ca ''bani albi"


Parmlntul este perceput si ca o resursa de securitate, ca obiect de tranzactie
imobiliara. Aceasta perceptie este prezenta in special la gospodariile mari, cu mult
pamint. Din totalul gospodariilor care au mai mult de 5 ha teren agricol si sunt
multumite de acest teren, 15% ar dori sa vinda pamint, fata de numai 10%, in
cazul gospodariilor de aceeasi marime, dar nemultumite de pamant (grafic 3).
32

Grafic 3: Ponderea gospodariilor care vor sa vinda pamint,


functie de marimea proprietatii si de satisfactia funciara

16
15
Ponderea gospodariilor care vor sa vinda pamint din

14

12
total categorie de gospodarii

11

10

6
6

4
4

Sub un ha 1-3 ha 3-5 ha +5ha

Spre deosebire de gospodariile mari la nivelul carora pamintul este perceput


ca resursa de securitate, in gospodariile mijlocii, sau mai exact, in cele de marime
cuprinsa intre 1-5 ha, perceptia pamantului este o posibila sursa de
Interpretarea venituri. Daca situatia familiala si sociala sint percepute ca nefavorabile
rezultatelor pentru munca agricola si imaginea despre pamant este una negativa, atunci
unui sondaj de se manifesta cu mai mare intensitate dorinta de a vinde pamint. 10% dintre
opinie nu gospodariile care au intre 1-3 ha si sunt nemultumite de pamint, ar dori sa
ofera doar vinda pamint, fata de numai 4%, procent corespunzator pentru aceeasi
rospunsuri; categorie de marime a gospodartei, dar multumita de pamintul pe care il
ea genereaza detine.
si noi
intrebari O astfel de analiza ofera citeva raspunsuri la intrebarea formulata
initial, in limitele specifice de competenta ale unui sondaj de opinie. Tot in
aceasta limita insa, ea poate genera noi intrebari, de natura sa orienteze investigari
sociale ulterioare, ceea ce constituie o valenta prea rar speculata in conditiile in
care fiecare sondaj de opinie tinde sa fie un eveniment in sine.
33

Impactul sondajelor
asupra opiniei publice

In SUA, anul 1988 a fost un an electoral. Pentru prima data in acel an


numarul sondajelor preelectorale a atins cifra record de peste 500 la scara
nationala, plus inca multe sute dedicate competitiilor la nivel local. Ubicuitatea
sondajelor i-a determinat pe unii comentatori sa se intrebe daca nu cumva
difuzarea torentiala a rezultatelor de sondaj a influentat modul in care electoratul a
urmarit campania electorala. Discutia s-a amplificat. A aparut ipoteza ca multimea
sondajelor ar putea influenta natura opiniei publice insa si cu o vigoare sporita a
fost reluata ideea ca sondajele, in loc sa reaminteasca politicienilor durerile
cetatenilor, ar facilita manipularea opiniei colective de catre diferite grupuri de
interese, care concureaza intre ele pentru fixarea agendei publice.
Se discuta in prezent despre cateva modalitati principale in care sondajele
ar influenta opinia publica. S-au facut cercetari pentru a vedea daca influenta e
reala sau nu. Vom examina succint afirmatiile si cercetarile facute asupra acestor
afirmatii.

Influenta asupra structurii cognitive


Unii autori sustin ca sondajele au capacitatea sa influenteze modul de a
gandi si comportamentul individului. Ei aduc ca argument faptul ca intrebarile
unui sondaj reprezinta o reconstructie a realitatii si ii obliga pe
Gindim cum ne oameni sa gindeasca in termenii in care sondajele formuleaza
cer sondajele problemele si variantele de raspuns. Se afirma de asemenea ca
Sau sondajele oamenii devin dependenti fata de verdictul sondajelor mai ales in
intreaba ce situatii dramatice pe care le traverseaza comunitatea nationala. In
gindim? sfarsit exista si parerea ca sondajele ar sugera individului ca opiniile
sale proprii pot lua nastere in mod izolat, in afara dezbaterii publice.
Nici una din aceste asertiuni nu a putut fi confirmata de cercetarile de psihologie
cognitiva si sociala. Oamenii traiesc intr-o pluralitate de lumi. Ei manifesta
"perceptii selective". Aceeasi problema este vazuta in mod diferit de catre oameni
care au atitudini sau convingeri diferite. Sondajele sunt utilizate de oameni in
scopuri pur informationale, nu pentru construirea modului lor de a vedea lumea.
Verdictul sondajelor in probleme dramatice este receptat cu interes si nu ca o
34

nevoie a oamenilor de a afla ce trebuie sa gandeasca.


Este adevarat ca un sondaj poate sa genereze oamenilor impresia ca opinia
lor poate lua na~tere in mod izolat de dezbaterea publica. Dar aceasta impresie nu
are nici un efect, pentru ca oricum opinia personal a nu se formeaza niciodata in
mod izolat fata de dezbaterea publica.

Influenta asupra deciziei de vot


Se afirma ca sondajele pre-electorale ar influenta felul in care vor vota
alegatorii. Dar nimeni n-a putut sa demonstreze pana acum in ce directie si in ce
mod se produce influenta. Ce face alegatorul cand vede ca partidul sau sta prost in
sondaje? Se mobilizeaza si merge la vot sau se resemneaza si ramane acasa?
Cercetari post-electorale efectuate in multe tari, inc1usiv in Romania, au aratat ca
sondajele nu au avut un efect masurabil si univoc asupra modului in care s-a
derulat campania electorala si asupra alegerii pe care au facut-o votantii.

Efectul delimitarii opiniilor opuse


Sondajele care masoara ruptura existenta intre cei care sustin o anumita
politica si cei care se opun au intr-adevar un efect asupra dezbaterii publice.
Irving Crespi, care a fost 20 de ani director al Gallup-
ului american, descrie acest efect in cartea sa Public Opinion,
Sondajele trebuie
sa mearga
Polls and Democracy, Westview, Boulder, 1989. El povesteste dincolo de pola-
ca in timpul razboiului din Vietnam sondajele imparteau rizarea opiniei
publicul in "ulii" si "porumbei". In ceea ce priveste sustinerea publice in
interventiei americane.
Daca sondajele ar fi fost mai analitice ele ar fi putut
"pro" si "contra"
constata ca majoritatea americanilor erau de fapt mai nuantati. O asemenea
constatare ar fi redirectionat dezbaterea publica de la opiniile polare - victorie
militara sau retragere completa si imediata - spre alternative intermediare care ar fi
fost mai acceptabile majoritatii.
Dar ce inseama sondaje analitice capabile sa depaseasca simpla ruptura a
opiniei publice in "pro" si "contra"? Sondajele analitice intorc lucrurile pe toate
fetele. Ele incearca sa afle cit de ferme si stabile sunt opiniile oamenilor, in ce
masura oamenii sunt constienti de consecintele opiniilor pe care le detin si daca
exista o concordanta intre opinia fata de o problema anumita si atitudinile, valorile
si convingerile mai generale ale oamenilor.
Explorind mai profund aceste probleme, sondajele pot descoperi ca multi
dintre cei pro sau contra nu sunt adversari ireconciliabili, ci se intalnesc pe o
pozitie de mijloc. Un sondaj care prezinta lumea divizata in alb si negru poate face
oamenii sa creada ca lumea este intr-adevar divizata in alb si negru, desi ea este
adeseori mai putin polara decat pare la prima vedere.
35

Sondajele stabilesc agenda publica?


Sociologul francez Bourdieu, unul dintre adversarii declarati ai sondajelor,
afirma: "simplul fapt de a pune aceeasi intrebare tuturor, implica ipoteza ca exista
un consens asupra problemei in cauza, adica exista un acord in privinta intrebarilor
care merita sa fie puse". Dupa efectuarea sondajului, cand intrebarea si
Repetarea unor variantele de raspuns sunt diseminate de mass media si dupa ce
intrebari fixeazasondajul a fost repetat la anumite intervale regulate, efectul ar fi unul
atentia publica de stabilire a agendei publice.
asupra Dar alti autori arata ca sondajele sunt rareori capabile sa
problemelor stabileasca ele insele temele dominante ale agendei publice pentru
corespunzatoare simplul fapt ca ele sunt efectuate sau comandate abia in momentul in
care anumite probleme s-au impus deja in opinia publica. Ramane insa
neindoielnic faptul ca repetarea unor anumite intrebari este de natura sa
cristalizeze problemele respective si sa le fixeze in constiinta publica.

Sondaje de sustinere
Este destul de raspindita practica unor grupuri de interese de a comanda
sondaje pentru a difuza rezultatele, in caz ca rezultatele sustin pozitia sponsorilor.
Daca rezultatele sunt neconvenabile ele raman inchise in sertar. Aceste sondaje se
numesc sondaje de sustinere (advocacy polls).
Rolul lor nu este de a influenta opinia publica, ci de a exercita presiuni
asupra legiuitorilor sau asupra altor foruri folosind ca argument faptul ca publicul
doreste adoptarea unor actiuni sustinute de grupul care a sponsorizat sondajul.
Credibilitatea unor asemenea sondaje este intotdeauna suspecta pentru ca intentiile
subsidiare sunt intotdeauna vizibile. Din acest motiv grupurile de interese apeleaza
la institute de sondaj respectate care nu sint dispuse sa-si pericliteze reputatia si
situatia lor economica realizind sondaje partinitoare.
Institutele care accepta sa faca sondaje care vor putea servi unui lobby
oarecare isi iau masuri de protejare a reputatiei. Spre exemplu, Gallup-ul american
nu accepta sa realizeze un asemenea sondaj decit daca sponsorul se
angajeaza sa difuzeze toate rezultatele, indiferent daca sunt Beneficiarul
convenabile sau nu. In cei sapte ani de cind se desfasoara sondaje de propune,
opinie publica in Romania, mai toate institutiile specializate au fost anchetatorul
abordate pentru a realiza sondaje in favoarea promovarii anumitor dispune
politici. Una din conditiile pe care acestea trebuie sa le impuna in acest caz este ca
intrebarile sondajului sa fie formulate de institut si nu de beneficiar. Formularea
stiintifica neutra a intrebarilor impiedica obtinerea unor rezultate directionate
apriori.

Influenta sondajelor sau influenta modului lor de difuzare?


In prezent exista un consens larg asupra faptului ca nu atit sondajele ca
atare, cat mai degraba modul in care sunt ele prezentate in mass media exercita o
36

influenta asupra opiniei publice.


De multe ori mass media nu ofera oamenilor suficiente informatii ca sa
evalueze corect un sondaj. Una dintre omisiunile cele mai grave este redarea
exacta a modului in care a fost formulata intrebarea. Cind nu se prezinta
formularea intrebarii se creeaza impresia ca procentele difuzate reprezinta in sine
acel "lucru" pe care il numim opinia publica. Fara structura exacta a intrebarii,
cititorii nu au posibilitatea sa -si dea seama ca procentele ne spun doar cum s-a
raspuns la o anumita intrebare despre o anumita problema si nu cum sau de ce s-a
format opinia respectiva.
Chiar daca un sondaj a explorat in profunzime o anumita problema, practica
curenta a presei este de a difuza numai rezultatele obtinute la cateva intrebari
cheie. Difuzat in forma superficiala, sondajul creeaza la public impresia unui
plebiscit si dobandeste o putere de clasificare sau normare a opiniei publice pe
care nu o are in realitate.
Mass media tinde sa difuzeze sondajele intr-o maniera care solicita
publicului sa se concentreze asupra unor procente. Aceste procente ne arata cum
au raspuns oamenii la o intrebare, dar nu releva si semnificatia
Atentie! raspunsurilor obtinute. In consecinta, in ochii publicuIui, opinia
Procentele publica apare ca un fel de "lucru" difuzat in mass media si nu ca un
exprima cum au proces care trebuie analizat. Reificarea rezultatelor sondajeIor,
raspuns oameniispune Irving Crespi, intareste inclinatia de a trata raspunsurile la
la o intrebare, orice intrebare sau serie de intrebart ca si cum aceste raspunsuri ar
nu si semnifi- fi opinia publica incarnata si nu o masura a unui aspect sau a unor
catia acestor aspecte ale gindirii publice. Jumalistii si publicul larg trebuie sa fie
raspunsuriI avizati ca daca 60% dintre romani se pronunta pentru accelerarea
reformei economice, aceasta cifra nu reprezinta opinia publica, ci o
informatie despre un aspect al opiniei publice.
37

Citeva opinii despre informatiile


oferite de sondaje

Cum vom sti daca sondajele de opinie spun adevarul? Grea intrebare...
Uneori vom sti, alteori nu. Sondajele efectuate inaintea alegerilor nu vor putea
evita confruntarea cu realitatea. Dupa alegeri vom afla daca sondajele au estimat
corect sau nu procentul de votanti pentru un partid. Bine, dar altfel? Se fac tot
timpul sondaje, studii de marketing, studii de audienta si chiar sondaje politice, cu
mult inaintea alegerilor. Cum stim daca cifrele lor sint sau nu cele corecte?
Raspunsul e simplu: nu stim. Sau mai curind nu stim cu certitudine. Din fericire
exista multe sondaje, unele din ele realizate in aceeasi perioada de timp, in care
sunt formulate aceleasi intreban. Daca procentele rezultate nu difera foarte mult
intre ele (in marja de eroare de 3%, daca esantioanele sunt de 1067 de persoane)
atunci putem fi siguri ca nu toti s-au inselat. Daca insa unele rezultate difera
considerabil intr-un sondaj fata de mai multe alte sondaje, este plauzibil sa credem
ca acel sondaj nu prezinta cifrele corecte. Marele avantaj este ca opiniile,
atitudinile, preferintele oamenilor nu se schimba atat de usor, intr-un timp foarte
scurt. Mai ales opiniile politice... si acest lucru a fost demonstrat printr-o serie de
studii in Romania si in alte tari. Se mai poate sti daca un sondaj ofera date
credibile sau nu apelind la specialisti care verifica pas cu pas operatiunile de
selectie a esantionului: daca au fost respectate toate regulile de selectie, daca
principalele caracteristici socio-demografice (varsta, sex, nivel de instructie etc.)
sunt reflectate proportional in esantion. Aceasta este o modalitate de verificare
care de putine ori da gres. Uneori datele vorbesc prin ele insele: daca 70% din
populatia adulta a Romaniei declara ca prefera sa poarte fusta in loc de pantaloni e
ceva in neregula cu aceste date... Similar, intr-un sondaj in care simpatizantii
UDMR reprezinta un procent de 12% din persoanele cu drept de vot putem
suspecta ca au fost alesi mai multi romani de origine maghiara in esantion. Alte
proceduri de verificare a consistentei interne a datelor sunt la indemana
specialistului: daca o persoana este din mediul rural este mai putin probabil sa
detina autoturism personal decat o persoana din mediul urban, votantii CDR sunt
mai probabil localizati in Transilvania decit in Moldova, si asa mai departe. Si
aceste verificari spun ceva despre corectitudinea datelor.

Dar de ce unele sondaje nu spun "adevarul"?


Din pacate, oamenii la noi gasesc prea repede raspunsul: "manipulare". Se
spune uneori ca sondajele politice sunt mistificari ale institutelor platite de
38

politicienii interesati in a fi prezentati intr-o lumina favorabila, ca sondajele de


audienta sunt manipulari ale unor posturi de televiziune care vor sa arate ca au un
public mai mare decit al “celorlalti". Iata, citeva explicatii care desi sunt cel mai la
indemana nu sunt intotdeauna cele adevarate. In fond, exercitiul sondajelor de
opinie in Romania nu are o istorie indelungata, iar realizarea unui sondaj nu este
deloc o intreprindere usoara. Pe piata sondajelor nu sunt la ora actuala numai
profesionisti, ci si asa-zis profesionisti, care gasesc ca aceasta este doar o afacere
profitabila. Dar chiar si profesionistii pot gresi. Acest instrument prin care facem
estimari de procente, de medii, se dovedeste a fi foarte delicat. Daca nu respecti
cateva reguli de baza, pe care adesea nu le poti controla in totalitate, sondajul
poate sa fie un esec. Doar o buna organizare a operatiunilor de teren, precum si o
cunoastere aprofundata a instrumentului pot sa asigure rezultate foarte apropiate
de realitate.
Pe de alta parte, rezultatele sondajelor sunt mediatizate prin mijloacele de
comunicare in masa: iar relatiile dintre specialistii sondajelor si jurnalisti nu au
fost intotdeauna dintre cele mai bune dupa 1989. Uneori acestia din urma au
publicat date distorsionate, informatii generale fragmentare despre metodologia
sondajului, alteori chiar cu consimtamintul tacit al sociologilor. Oamenii au
dreptul la informare, dar la o informare corecta. De multe ori sunt omise, voit sau
nu, date despre esantion. Sondajele realizate doar in capitala sunt prezentate ca
fiind reprezentative pentru populatia Romaniei, ori nu ni se spune nimic despre
universul de esantionare. Nu se spune nimic despre volumul esantionului sau
perioada in care a fost realizat sondajul. De curind toate ziarele si posturile de
televiziune au preluat datele unui sondaj realizat cu o luna inainte de alegeri, desi a
fost prezentat la 5 luni dupa ce acestea s-au incheiat. Nu s-a pomenit nimic despre
acest detaliu, aparent minor, si unele date pareau, pe buna dreptate, surprinzatoare.
In alte situatii distributia optiunilor politice pentru Conventia Democrata,
"desfasurata" (ca alianta plus partidele componente) a fost prezentata ca o singura
cifra, desi specialistii au declarat de multe ori ca aceasta cifra reprezinta o
supraestimare a voturilor CDR. Iata cateva distorsiuni grave, care nu pot decit sa
dezinformeze populatia.
La acestea trebuiesc adaugate erorile de interpretare. Cifre corecte - si deci
"adevarate"- pot genera informatii false printr-o interpretare grabita sau
incompetenta, redusa uneori la opinia analistului despre datele de opinie.

De ce trebuie publicate sondajele?


Intr-adevar, cu aproape un an in urma s-au auzit voci care au protestat
impotriva publicani sondajelor pre-electorale. Neincrederea in sondaje a mers pina
acolo incit persoane cu putere de decizie au declarat ca ar trebui interzisa
publicarea rezultatelor despre distributia optiunilor politice. Ar fi fost acesta un
lucru intelept sau ar fi fost o atingere a dreptului oamenilor la informare?
Sondajele ofera o imagine de multe ori coerenta asupra intregii societati. Oamenii
traiesc la mari distante unii de altii, au comportamente diferite si doar prin
intermediul presei pot afla lucruri noi despre ce gindesc sau ce spun alti oameni.
39

Dar presa cotidiana ofera imagini disparate, cazuri particulare, care cu greu
compun o imagine de ansamblu. Sondajele de opinie sunt cu siguranta cea mai
buna modalitate de comunicare intre fiecare si toti.

O obsesie majora: Pot sondajele de opinie sa prezica rezultatul


alegerilor? In general, selectia pe piata sondajelor de opinie a fost dura dupa
1989. Au aparut multe agentii de sondare a opiniei publice, dar putine au produs
constant estimari pe care sa le fi si publicat. S-au consacrat astfel trei institutii,
devenite cele mai importante pana in acest moment: CURS (Centrul de Sociologie
Urbana si Regionala), IMAS (Institutul de Marketing si Sondaje) si IRSOP
(Institutul Roman de Sondare a Opiniei Publice). Acestea au infruntat de fiecare
data realitatea alegerilor, publicand o serie de sondaje pre-electorale. Am ales doar
cele trei agentii de sondaje comparand distantele dintre rezultatele pe care le-au
oferit in momente succesive dinaintea alegerilor si rezultatul oficial (vezi tabelele
de mai jos).

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLICATE DE INSTITUTllLE


DE PROFIL IN A DOUA JUMATATE A ANULUI 1996
SI REZULTATELE ALEGERILOR PENTRU PARLAMENT DIN
3 NOIEMBRIE 1996

CDR
PDSR
USD

USD
BEC
C

Este evident din aceste tabele ca toate cele trei institute se apropie mai mult
sau mai putin de rezultatele finale. Pentru a putea acorda credit datelor, ar trebui sa
observam fluctuatii mici, in marja de eroare. Oricum toate cele trei agentii prezinta
o imagine coerenta, tendentiala, in care CDR si Emil Constantinescu isi pastreaza
pozitii constante, iar PDSR si Ion Iliescu intra in declin.
40

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLlCATE DE


INSTITUTIILE DE PROFIL IN A DOUA JUMATATE A
ANULUI 1996 SI REZULTATELE ALEGERILOR PENTRU
PRESEDINTIE DIN 3 NOIEMBRIE 1996

40

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLlCATE DE


INSTITUTIILE DE PROFIL PENTRU TURUL DOl AL
ALEGERILOR PREZIDENTIALE DIN
17 NOIEMBRIE 1996

54
52
50
48
46
Constantinescu
44
42
CU
RS

BEC
C