Genetica Bacteriana

07.11.2013
Dr. Alexandru Muntean
(Introducere f. sumara in)
Genetica Bacteriana
07.11.2013
Dr. Alexandru Muntean
 Structura ADN
• ADN-ul este un macropolimer de dezoxirbonucleotide

• ADN-ul apare ca o macromoleculă formată din două

catene polinucleotidice antiparalele şi complementare
răsucite în dublu helix.
Elemente Componente (1)
Baze azotate
Elemente Componente (2)
(Deoxi)Ribonucleotide
Perechi de baze
 Cromozomul bacterian

Ioanna Pagani et al. Complete genome sequence of Marivirga tractuosa type strain (H-43T). Stand Genomic Sci. 2011. 29;4(2):154-62.
Microscopie Electronica

Cromozomul bacterian
Bazele
istorice
ale
geneticii
bacteriene

Griffith 1930
 Denaturarea si Renaturarea termica

65 °C
Legaturile ionice incep sa slabeasca

90 °C
Denaturarea este completa

Doar in cazul prezentei unei

concentratii corespunzatoare de
ioni (taria ionica)
Continutul C+G (%)
vs A+T
 PCR (1)
Polymerase Chain Reaction
PCR (2)
PCR (3)
Protocol PCR
 Microarray
Hibridizarea Acizilor Nucleici
Replicarea semiconservativa
a ADN-ului bacterian
1. Replicarea incepe pe baza unui fragment
scurt de ARN numit amorsa (primer)
In vivo acest primer este sintetizat de o
enzima speciala (ARN-polimeraza ADN
dependenta) – Primaza

Observam astfel ca cele 2 catene de ADN pot

fi impartite in:
- O catena fruntasa (leading)
- O catena codasa (lagging)

2. ADN Polimeraza III are rol de polimerizare

3’-5’ (folosim pentru notare referinta)
- Forma nativa de polimerizare pentru
catena leading
- Mai dificil de realizat pentru catena lagging

3. Pe masura ce Topoizomeraza desface

dublul helix de ADN, se demasca, noi
regiuni ale fragmentului lagging, pe care
se sintetizeaza noi
4. Atunci cand ADN Polimeraza III intalneste
primer-ul ARN, actiunea sa inceteaza si se
desprinde

5. ADN Polimeraza I are rol de indepartare a

primer-ului de ARN si de “completare” a
nucleotidelor lipsa

6. Ligaza reface continuitatea ADN-ului, in timp

ce in amonte, noi primeri sunt sintetizati
Avem un cromozom.. Ce facem cu el?
 Genom .. Genotip .. Fenotip ..

Genom = Gene
Genotip = Gene + Elemente reglatoare
Fenotip = f(Gene + Elemente reglatoare + mediu)

TEMA: Operonul triptofan

alex.muntean@umf.ro
 Exista ADN sub alte forme in celula bacteriana ?
• Plasmide (+ Profagi)
• Elemente genetice transpozabile
Plasmidele

1. elemente genetice extracromozomale

2. capabile de replicare fizic independentă de cromozom

3. conţin informaţie genetică neesenţială

4. unele plasmide (episomi) pot exista alternativ în stare

autonomă (libere în citoplasmă) sau integrate în
cromosomul celulei gazdă (ex. factorul F, bacteriofagul
temperat etc).
 Clasificarea plasmidelor:

1. plasmide care codifică rezistenţa la agenţi antibacterieni: factorii

R; plasmidele de rezistenţă la UV
2. plasmide care codifică sinteza unor agenţi antimicrobieni:
factorii Col etc.
3. plasmide de patogenitate care codifică sinteza de:
- hemolizine;
- factorii de colonizare;
- enterotoxine etc.
4. plasmide care codifică enzime ale unor căi metabolice
particulare;
5. plasmide criptice …
 Plasmidele R

Au o structură genetică complexă, fiind alcătuite din:

- gene care asigură proprietatea de rezistenţă la
antibiotice;
- gene care formează “factorul de transfer al rezistenţei”
(RTF)

Transferul plasmidelor R se poate face prin

- conjugare bacteriană sau
- transducţia mediată de fagi.
 Factorul F (factorul de sex, factorul de fertilitate)

1. Bacteriile F-

2. Bacteriile F+

3. Bacteriile Hfr (cu mare frecvenţă de recombinare) deţin

factorul F integrat în cromozomul bacterian.

4. Bacteriile F’ deţin o structură plasmidică de tip special

(factor de fertilitate recombinant) care a fost anterior
integrată în structura unui cromozom şi s-a desprins din
acesta, încorporând în structura sa unele gene
cromozomale.
Ciclul Litic
Ciclul Lizogen
Lizotipia
 Mutatii Bacteriene

Mutaţia spontană

Mutaţia indusă

Mutaţiile regressive
• Regresia fenotipica

Mutaţiile supresoare
• Supresia intragenica
• Supresia extragenica
Rezistenţa microbiană la antibiotice
Rezistenţa microbiană la antibiotice

• capacitatea unor microorganisme de a

supravieţui şi de a se multiplica în prezenţa Ab / Ct

• poate fi naturală sau dobândită.

Rezistenţa naturală

• rezistenţa tuturor membrilor unei specii bacteriene faţă

de un antibiotic

• este determinată genetic

ex. rezistenţa bacilului Koch la penicilina G
Rezistenţa dobândită

• necaracteristică unei specii bacteriene

• achiziţionată de anumite subpopulaţii din acea specie în
circumstanţe date
Ex. antibioticul acţionează ca un presor selectiv

• poate fi cromozomială sau extracromozomială.

Mecanisme implicate în rezistenţa la antibiotice

- producerea de către bacterie a unei enzime care

inactivează antibioticul, ex. penicilinaza stafilococului
auriu (codificată plasmidic);

- scăderea permeabilităţii peretelui sau membranei

citoplasmatice pentru antibiotic (ex. formele L);
Mecanisme implicate în rezistenţa la antibiotice (2)

- elaborarea în exces de către bacterie a unor enzime

complementare, care limitează sau anulează acţiunea
antibacteriană a antibioticului, exercitată la nivelul
enzimei respective;

- alterarea ţintei intracelulare (ex. modificarea proteinelor

ribozomale),

- amplificarea sintezei de acid paraaminobenzoic,

anulându-se astfel prin “diluare” acţiunea inhibitorie a
sulfamidelor etc.
Rezistenţa cromozomială

• se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaţii spontane la nivelul

unui locus ce controlează sensibilitatea faţă de un anumit
produs antimicrobian
• prezenţa substanţei active = mecanism selector, suprimând
organismele sensibile şi favorizând dezvoltarea unei populaţii
provenite din organismele mutante, rezistente la antibiotic.
Rezistenţa cromozomială

• se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaţii spontane la nivelul

unui locus ce controlează sensibilitatea faţă de un anumit
produs antimicrobian
• prezenţa substanţei active = mecanism selector, suprimând
organismele sensibile şi favorizând dezvoltarea unei populaţii
provenite din organismele mutante, rezistente la antibiotic.
• mutaţia spontană apare cu o frecvenţă între 10-12-10-7.
• Mutaţiile cromozomiale:
- sunt definitive
- afectează numai un anumit antibiotic
- se transmit vertical la toţi descendenţii
Rezistenţa extracromozomială

• mult mai frecventă (circa 90% din cazurile de rezistenţă

• transmiterea materialului genetic se poate face
transversal (orizontal), la toţi membrii populaţiei
bacteriene existente la un anumit moment dat prin:

- plasmide,
- material plasmidic sau
- transpozoni.
Transferul materialului genetic se poate realiza prin:

- transducţie;

- transformare;

- conjugare;

- transpoziţie.
Tipuri de rezistenţă

A.
- monovalentă (monorezistenţa),
- plurivalentă (rezistenţa multiplă la mai multe
antibiotice);

B.
- direct (leagă o anumită bacterie de un singur anumit
antibiotic);
- încrucişat (rezistenţa unei bacterii faţă de mai mulţi
agenţi antimicrobieni cu structură şi/sau mecanism de
acţiune asemănător);
Tipuri de rezistenţă (2)

C. După ritmul de instalare, rezistenţa poate fi:

- cu tip rapid de instalare (monostadială), “tip
streptomicină”;
- de tip intermediar, “tip eritromicină”;
- cu tip lent de instalare (pluristadială), “tip penicilină”;
- cu tip foarte lent de instalare, “tip vancomicină”.
Modificări ale spectrului antimicrobian iniţial

• Implicaţiile clinice, terapeutice, epidemiologice = extrem

de mari.
• Selectarea tulpinilor rezistente duce la:
infecţii cu germeni rezistenţi,
apariţia şi transmiterea “germenilor de spital”,
devalorizarea şi pierderea unor medicamente
antibacteriene etc.

Este strict necesară supravegherea fenomenului de

rezistenţă la antibiotice şi chimioterapice, testarea
sensibilităţii germenilor, notificarea şi evaluarea statistică,
publicarea periodică a datelor şi punerea lor la dispoziţia
sistemului sanitar.
 Noua provocare globală
Antibioticele își pierd eficacitatea cu o rapiditate
la care nu ne gândeam în urmă cu cinci ani

54
Quorum Sensing