Zodiile...

Berbec
“Am daramat mii de ziduri.
Unele cu capul, altele cu mainile goale.
Pana cand… cineva a daramat zidul pe care-l aveam construit
in jurul inimii mele.
Atunci am inteles ce fel de ziduri trebuie sa demolez.”

Taur
“Oamenii m-au admirat pentru linistea mea interioara.
O liniste izvorata din faptul ca aveam de toate: harnicie, bani,
hrana, iubire…
Dar – parca nu era o liniste perfecta.
Era ca o apa statuta.
Trebuia sa invat sa eman linistea unui parau care isi croieste
drumul printre stanci…”

Gemeni
“Ma descurcam binisor in orice situatie, deoarece Dumnezeu
m-a inzestrat cu darul vorbirii.
Dar, desi oamenii imi zambeau, am inteles ca nu ma asculta
cu adevarat.
Fiindca vorbeam cu gura.
Trebuia sa invat sa vorbesc cu inima.”

Rac
“Ma luptam cu sentimentele mele.
Ca aveam prea multe.
Uneori, ma gandeam ca ar fi fost mai bine sa nu fi avut nici
unul.
Sa fi avut posibilitatea sa le arunc pe toate.
Pana cand… am realizat ca sentimentele mele sunt unica mea
materie prima din care sa ma pot construi pe mine insumi…”
Leu
“Ma jucam.
Consideram ca viata mea se petrece pe o scena.
Ma jucam iar…
Si mi-am dat seama ca nu ma aflu la teatru, ci pe un teren de
joaca…”

Fecioara
“Imi placea sa muncesc.
Munca era un drog pentru mine.
Imi spuneam propriului suflet: “esti util! sigur te vei
mantui!”
Dar ma minteam singur. Oboseam…
Mi-am amintit ca … am fost si eu odata copil.
Si m-am vizualizat ca un bou inhamat intr-o caruta – si
culmea, tot eu eram si acela care tinea biciul in mana.
Am pus biciul jos.
Mi-am scos capul din jug.
M-am culcat pe spate si am inceput sa privesc bolta instelata.
Niciodata nu m-am simtit atat de fericit!”

Balanta
“Mereu faceam pasi spre celalalt.
Pana cand m-am identificat cu celalalt.
Eram celalalt…
Dar si din acea postura, incercam aceeasi schema – sa merg
spre celalalt – asa ca am ajuns din nou la mine insumi.
Am facut aceasta calatorie de mii de ori.
Pana cand mi-am dat seama ca in fiecare “celalalt”, exista o
buna parte din mine.
Si ca in mine se afla esenta fiecarui “celalalt”.
Inca mai fac aceste excursii. Acum: cu sufletul.
Ca albinele, care ies din stup si aduna nectarul de pe flori.”

Scorpion
“Imi placea sa fiu stapan.
Pe situatii, pe oameni.
Imi placea sa-i domin sentimental.
Dar…am realizat ca ma aflu intr-un film al carui sfarsit stiu
deja.
Si astfel acest film a devenit extrem de plictisitor.
Asa ca… am luat decizia sa ofer maxima libertate de
manifestare, tuturor celor care stau alaturi de mine.
Si sa ma stapanesc doar pe mine insumi.
…si filmul a devenit, brusc, foarte interesant!”

Sagetator
“Imi placea sa calatoresc.
Peste mari si tari.
Sa cunosc locuri, oameni, idei, mentalitati.
Dar…odata m-a cuprins un sentiment de neliniste interioara:
de ce fac oare doar pasi pe “orizontala”? de ce nu fac macar
unul si pe “verticala”?
Si, cu chiu, cu vai, am “urcat”. O “treapta”. Dar mi s-a parut
ca am escaladat Himalaia!”

Capricorn
“Am tot construit, de-a lungul vietii mele. Mereu.
Viata mea. Si viata altora.
Dar mereu era ceva de reajustat, de dichisit.
Pana cand am luat decizia sa lucrez pe santierul Domnului.”

Varsator
“Mereu am fost un nonconformist.
Asa ca, in mod evident, am ajuns printre nonconformisti.
Si a trebuit sa fiu un nonconformist si printre ei.
Asa ca am devenit conservator.
Mi s-a oprit mintea in loc: “Eu, conservator?!”
Si atunci am inteles ca trebuie sa fiu nonconformist fata de
mine insumi…”
Pesti
“Il cautam pe Dumnezeu.
La inceput, in afara mea.
Dupa aceea, in interiorul meu.
Pana cand am intalnit o piatra care a inceput sa-mi
vorbeasca:
– Sunt un dumnezeu in devenire. Acum, nu pot sa ma misc,
dar in aceasta noapte voi dormi si maine ma voi trezi in chip
de planta. Atunci, vantul ma va legana si ma voi bucura chiar
si pentru aceasta miscare pasiva. Iar poimaine voi fi un
animal si ma voi misca de voie. si, peste inca o zi, voi fi om si
voi putea zbura cu gandul… Iata ca vor trece cateva zile si voi
deveni dumnezeu.
Vazand increderea in viitor a pietrei, mi-am dat seama ca …
totul face parte din Dumnezeu. Simteam acest adevar in toti
porii mei. Si am realizat ca nu mai trebuie sa caut nimic. Ci
doar sa deschid ochii.”

- Fülöp László