JESSICA SORENSEN Autoare de bestselleruri NEW YORK TIMES si USA TODAY,In vietile noastre, existd o singurad intamplare care ne uneste si, pentru o clipa, inimile bat ca una singura.” Pentru ca asa e scris in stele. Dupa o intamplare tragica, la numai doisprezece ani, viata lui Callie a fost distrusa. A jurat s8 nu povesteasca niménui cele petrecute atunci si s-a inchis in ea, Sase ani mai tarziu, trecutul ei dureros inca ii macina viata. De cand se stie, pentru Kayden singurul mod de a supravietui a fost sa sufere in tacere. Cu putina sansa si atat timp cat respecta regulile, totul decurgea normal. Dar intr-o seara norocul il paraseste si viata fi este pusa in pericol. Cu toate acestea, destinul fi surade atunci cand, din intamplare, Callie se afla in locul si fa momentul potrivit ca sa-| salveze. Acum el nu-si mai poate lua gandul de la fata pe care o vedea la scoala zi de zi, dar pe care nu a cunoscut-o niciodata cu adevarat. Cand ajunge la aceeasi universitate unde studiaza Callie, el face tot posibilul sa se apropie de ea. Dar Callie este reticenta si retrasa. . Cu cat incearcaé mai mult sé faca parte din viata ei, A cu atat descopera ca fata are nevoie de fapt SRB = ae! dere A Died e318 vey te) NAS _ DESPRE PUTEREA DRAGOSTE! $1 FORTA DESTINULUI. EPICLOVE oes OE a Liat ee ce an ae Eestet www.edituraepica.roJESSICA SORENSEN Callie§Kayden Aga cum e scris in steleJESSICA SORENSEN CallieSKayden Asa cum e scris in stele Traducere din limba engleza de ANDRA-ELENA AGAFITEI EPICLOVE Editura Epica, Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactor: Elena-Anca COMAN Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP The Coincidence of Callie and Kayden, Jessica Sorensen Copyright © Jessica Sorensen, 2012 ‘Toate drepturile asupra edigiei in limba romana apargin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-41-3 Bucuresti, 2018 La preul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirca, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SORENSEN, JESSICA Callie gi Kayden / Jessica Sorensen; trad. din Ib. englez4 si note de Andra-Elena Agafitei. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-41-3 1. Agafigei, Andra-Elena (trad. ; note) 821.111Pentru topi cei care nu au fost salvafi.Prolog Callie Viata este un joc de noroc, ca atunci cand primesti o mani buna la cirgi sau, pur gi simplu, cand te nimeresti in locul si la momentul potrivit. Unii oameni au parte de noroc, de o a doua sansa, de o salvare. Asta se poate intampla in mod grandios sau printr-o simpli conjunctura, dar mai sunt si oameni care nu primesc norocul pe o tava stralucitoare, ci sfargesc in locul si la momentul nepotrivit, nefiind salvagi. — Callie, mi asculfi? intreaba mama in timp ce parcheaz4 masina pe alee, Eu nu raspund, ci privesc frunzele care se rotesc in vant prin curte, pe capota masini, oriunde le forjeaza briza sa se duca. Nu au niciun control asupra drumului lor in viaga. Simt ca vreau si sar afara, si le adun pe toate si sd le gin in mani, dar asta ar fnsemna si ies din masina. — Ce se int4mplé cu tine tin seara asta? izbucneste mama cat fsi verificd mesajele din telefon. Du-te si ia-l pe fratele tau. Incetez si md mai uit la frunze si mi concentrez asupra ¢i. — Te rog, nu ma obliga sa fac asta, mama. Cu miinile transpi- fate, apuc mAnerul metalic al portierei si simt un nod mare in gat. Nu pofi si intri tu gi sa-l aduci? o intreb. — Nu vreau sa dau peste o petrecere cu o mulgime de pusti de liceu si nu am chef sd discut cu Maci chiar acum, ca sa se poata lauda 7JESSICA SORENSEN cu bursa pe care 0 va primi Kayden, raspunde mama gi, cu mana ei ingrijita, imi face semn sa plec. Du-te si cauta-I pe fratele tau si spune-i cd trebuie s4 vind acasd. M-am incovoiat cand am deschis portiera si am mers pe aleea cu pietris spre casa cu doud etaje cu obloane verzi si acoperis abrupt. — Inca doua zile, inci doua zile, imi goptesc cu mainile stranse in pumni in timp ce md strecor printre masini. Doar dou zile si voi fi la facultate si nimic din toate astea nu va mai conta. Luminile care trec prin ferestre scinteiaza cerul gri, iar un banner decorat cu baloane, pe care scrie ,,Felicitari”, atarna deasupra intrarii spre veranda. Celor din familia Owens le place si se dea mereu in spectacol, indiferent de motiv: aniversari, sarbatori, absolviri. Par familia perfectd, dar eu nu cred in perfecriune. Faptul ca fiul lor cel mic, Kayden, a terminat liceul si bursa obyinuta pentru fotbal la Universitatea din Wyoning sunt motivele pentru care dau petrecerea asta. Nu am nimic impotriva familiei Owens. Din cand in cand, ai mei iau cina acasa la ei, iar ei vin la gratar la noi. Pur si simplu mie nu-mi plac petrecerile si nici nu am fost bine-venita la vreuna, incepand din clasa a sasea. Cand ma apropii de veranda circulard, Daisy Miller iese afara cu un pahar in m4na. Parul blond si ondulat ii striluceste in lumina verandei cand mé fintuieste cu privirea si imi zambegte rauticios. Evic si urc direct pe scari si dau ocol casei inainte sa ma poati insulta. Soarele coboara sub linia mungilor care inconjoari oragul, iar stelele scralucesc pe cer ca niste libelule. Imi este greu si vad de indata ce luminile de pe veranda din far se sting si calc pe ceva ascugit. Cad si pietrisul imi zgarie palmele. Ranile exterioare sunt ugor de supor- tat, iar eu mi ridic fara si ezir. imi scutur pietricelele de pe maini, crispandu-mé din cauza ustu- rimii zgarieturilor cand cotesc spre curtea din spate. — Nu mi intereseaza ce naiba incercai sa faci, spinteca intuneri- cul o voce masculina. Esti un ratat. O mare dezamagire.Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele M& opresc la marginea peluzei. In apropierea gardului din spate se afld o casa de oaspeti din caramidai, unde doi oameni stau sub o lumina slaba, Unul este mai inalt; igi tin capetele aplecate si umerii lati, incovoiati. Cel mai scund are burtd, ¢ chel la ceafa si st in faga celuilalt, cu pumnul tntins. Mijind ochii in intuneric, imi dau seama ca cel scund este domnul Owens, iar cel inalt este Kayden Owens. Sicuagia este surprinzatoare, de vreme ce Kayden este foarte sigur de sine la scoala si nu a fost niciodata sinta violengei. — Imi pare riu, mormaie Kayden cu un tremur in voce cind isi strange mana la piept. A fost un accident, domnule. Nu se va mai repeta. Arunc o privire spre usa deschisa din spate, unde luminile sunt aprinse, muzica e data tare si oamenii danseaza, striga si rad. Paharele se ciocnesc, iar eu simt de la distany4 tensiunea sexual din incdpere. Evit cu orice pret astfel de locuri, pentru ca nu pot sa respir normal daca intru. Incerc si urc prima treapti, in speranga cd voi trece neob- servaté prin multime, ci-mi voi gasi fratele si cd voi iesi naibii de acolo. — Nu-mi spune tu mie ci a fost un accident! El ridicd vocea, cu o manie de netneles. Se aud un bubuit puter- nic si un trosnet, ca atunci cand se rup oasele. Din instinct, ma intorc la timp ca sa-l vad pe domnul Owens cum il loveste cu pum- nul in fagi pe Kayden. Trosnetul imi intoarce stomacul pe dos. I! loveste in mod repetat si nici macar nu se opreste cand Kayden cade la pamant. — Mincinosii sunt pedepsiti, Kayden. Asgtept sa-l vad pe Kayden ridicandu-se, dar el nu se misca si nu se sinchiseste si-si acopere fata cu mainile. Cu misc3ri mai dure si fara si dea vreun semn ci se va opri, tatal sau il loveste cu picioarele in abdomen gi in fara. Reactionez fri si gandesc, dorinta arzatoare de a-! salva alun- gandu-mi orice indoiala. Alerg pe iarba si prin frunzele suflate de vant, fara alti intengie in afar de aceea de a-i intrerupe. Cand ajung 9JESSICA SORENSEN la ei, tremur si aproape ca intru in soc atunci cand imi dau sedma ca situagia este mai complicata decdt am crezut la inceput. Din incheieturile degetelor rinite ale domnului Owens sangele picura pe cimentul din faya casei de oaspeti. Kayden este la pamant, cu maxilarul raiat ca o crapaturd in coaja unui copac. {si fine inchis ochiul umflat, buza ii este despicata si sngele ii acopera toata fara. Ei igi indreapta privirile spre mine, iar eu fac repede un semn peste uméar cu un deget tremurand. — Va cauta cineva in bucatarie, ii spun domnului Owens, mulyu- mica ci, pentru prima data, nu ma balbai. Au nevoie si-i ajutari cu ceva... Nu-mi amintesc totugi cu ce, Privirea lui tdioas’ ma strapunge, iar eu md retrag din faya maniei sia lipsei de sensibilitate din ochii omului care pare controlat de furie. — Cine naiba esti cu? — Callie Lawrence, spun incet, simgindu-i mirosul de alcool din respiratie. El isi plimba privirea dinspre pantofii mei uzagi spre jacheta nea- gra cu catarame gi, in cele din urmé, catre parul care abia imi ajunge pana la barbie. Arat ca o persoana fara adapost, dar asta este si ideea. Nu vreau si ies in evidenga. — Oh, da, tu esti fiica antrenorului Lawrence. Nu te-am recu- noscut in intuneric. Se uita la sangele de pe incheieturile degetelor lui, iar apoi la mine. — Ascult’, Callie, nu am vrut si se intample asta. A fost un accident. Nu stiu cum sa reactionez in situaii tensionate, asa cd raman nemiscata si imi ascult bataile inimii. — Bine. — Trebuie sa ma duc sé ma cura, mormiie el. {nainte si traverseze gazonul spre usa din spate, cu mana ranita stransa pe langa corp, mi fixeaz4 o clip cu privirea. Ma& concentrez din nou asupra lui Kayden si expir. — Esti bine? 10Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele EI isi acopera ochiul cu mana, se uitd la incalgarile lui gi isi fine cealalté mana lipita de piept, parand vulnerabil, slab si perplex. Pentru o secunda, ma imaginez la pamAnt, cu rani si taieturi care pot fi vazute doar din interior. — Sunt bine. Vocea ii este rigusitd, asa c4 ma intorc spre casa, pregititd si fug. — De ce ai facut asta? strigi el in intuneric. M& opresc la marginea peluzei si, intorcandu-mé, mi uit in ochii lui. — Am facut ceea ce ar fi facut oricine altcineva. Spranceana de deasupra ochiului sau nevatamat se lasa in jos. — Nu-i adevirat. Eu gi Kayden mergem la aceeasi gcoala de cand eram mici. Din pacate, asta este cea mai lunga conversatie pe care am avut-o cu el cam din clasa a sasea, cind am fost considerata ciudata clasei. La mijlocul anului, am aparut la scoala cu parul tuns si cu niste haine prea largi. Dupa aceea mi-am pierdut togi prietenii. Chiar si atunci cand familiile noastre iau cina impreuna, Kayden se preface cd nu ma cunoaste. — Ai facut ceea ce n-ar fi facut aproape nimeni. Coborandu-si mana de la ochi, se ridicd greoi gi se inalfa deasu- pra mea cnd isi intinde picioarele. E genul de tip de care se-ndra- gostesc fetele, inclusiv eu, pe vremea cand nu-i vedeam pe baiegi ca pe o ameningare. Parul saten i se lipeste de urechi si de gat, zambetul de obicei perfect fi este insangerat gi i se vede doar unul din ochii de culoarea smaraldului. — Nu ingeleg de ce ai facut-o. Ma scarpin pe frunte; este ticul meu nervos atunci cand cineva se uita cu adevarat la mine. — Ei bine, nu puteam sa plec pur si simplu. Nu m-as fi iertat miciodata daca as fi facut-o. Lumina din casa scoate in evidenya gravitatea ranilor si camagsa patatd toata de sange. 1JESSICA SORENSEN — Nu trebuie s4 spui nimanui despre asta, bine? A baut.. si are niste probleme. Nu-i in apele lui in seara asta. Imi muse buza, nesigura daca sa-I cred. — Poate ca ar trebui sa-i spui cuiva... mamei tale, de exemplu. Ma fixeaz cu privirca de parcd ag fi un copil mic si negtiutor. — Nu am nimic de spus. Ma uit la fara lui umflata. Trasaturile sale, in mod normal per- fecte, sunt acum deformate. — Bine, daca asta vrei. — Asta vreau, spune el nepasator, iar eu incep si ma indepartez. Hei, Callie! Numele tau e Callie, nu-i aga? Vrei sé-mi faci o favoare? Mai uit peste umar, — Sigur. Ce anume? — In baia de la parter este o trusa de prim ajutor, iar in congela- tor este o punga cu gheaga. Vrei si mi le aduci? Nu vreau sa intru pana nu ma curay. Vreau cu disperare si plec, dar tonul lui rugitor mi copleseste. — Da, pot sa fac asta. Il las in apropierea casei de oaspefi ca si intru in incdperea foarte aglomerati, care face aerul irespirabil. Strangandu-mi coatele si spe- rand si nu mi atingd nimeni, ma strecor prin multime. Maci Owens, mama lui Kayden, sta de vorba cu celelalte mame de la masa si imi face semn cu mana, bragarile ei din aur si argint zAnganind. — Oh, Callie, mama ta este aici, drag’? Vorbeste nedeslusit si in faga ei se afla o sticla goala de vin. — Este afard in magina, ti strig acoperind muzica, iar in clipa aceea cineva se loveste de umarul meu si muschii mi se incordeaza. Vorbea la telefon cu tata si m-a trimis pe mine si-l caut pe fratele meu. L-afi vazut? — Imi pare rau, draga, nu I-am vazut, spune ea si isi flutura o mani. E foarte multi lume aici. Ii fac semn din mana.Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — Bine, in regula, ma duc sa-I caut. C4nd mi indepartez, ma intreb daca |-a vazut pe sogul ei si daca fl va intreba de ce este taiat la mana. fn suftagerie, fratele meu Jackson sti pe canapea si vorbeste cu prietenul lui cel mai bun, Caleb Miller. Ma opresc aproape de prag, chiar in afara cAmpului lor vizual. Ei continua s4 radi, sA discute si si-si bea berile, ca si cand nimic nu conteaza. Il disprequiesc pe fra- tele meu pentru cd rade, pentru cA este aici, pentru cd mi obliga si ma duc la el gi si-i spun c4 mama agteapta afara, in magina. Vreau si ma indrept spre el, dar nu pot si-mi misc picioarele. Stiu cA urebuie si trec peste asta, dar oamenii care se sdruta pe la colguri si danseaza in mijlocul camerei ma fac s4 ma simt stAnjenita. Nu pot sd respir. Nu pot sé respir. Miscafi-vd, picioarelor, miscapi-vd. Cineva se izbeste de mine si aproape ma doboara. — Scuze, spune o vace joasa. Ma sprijin de tocul usii si ies din trans’. Ma grabesc pe hol, fara s4 ma deranjez sa vad cine a intrat in mine. Trebuie sa ies de aici si si respir din nou. Dupa ce iau trusa de prim ajutor din dulapul de jos si punga cu gheayi din congelator, ies neobservata din casi, pe usa laterala. Kayden nu mai este afara, dar lumina din casa de oaspeti se vede la ferestre. Nesigura, deschid usa si-mi bag capul in camera slab luminata. — E cineva aici? Kayden iese din camera din spate fard cimasa si cu un prosop rogu si scimosat lipit pe fay’. — Hei, ai adus ce te-am rugat? M& strecor in camera si inchid usa in urma mea. fi intind trusa de prim ajutor si punga cu gheag4 cu capul intors spre usi, ca si evit si ma uit la el. Pieptul lui gol si felul cum ti cad blugii pe solduri ma stanjenesc. — Nu muse, Callie, imi vorbeste el pe un ton neutru cand ia trusa si punga cu gheaa. Nu trebuie sa te holbezi la perete. 13JESSICA SORENSEN Ma& foryez sa-l privesc si-mi este greu sa nu mi uit cu ochi mari la cicatricele pe care le are de-a lungul abdomenului si al pieptului. Liniile verticale care ii strabat antebrayele sunt cele mai tulburatoare, late si zimgate, de parca |-a taiat cineva cu o lama. Mi-as dori sa-mi pot trece degetele peste ele si sa indepartez durerea si amintirile care le insogesc. Igi las repede prosopul mai jos ca sa se acopere si, cat ne fixam cu privirea, confuzia i se citeste in ochiul nevatamat. Inima imi bate cu putere in piept pentru o clipa, care trece ca un pocnet din degete, Cu toate ca pare si nu se mai sfarseasca. EI clipeste gi-si apasa punga cu ghear’ pe ochiul inflamat in timp ce lasa trusa pe marginea mesei de biliard. Degetele ii tremura cand igi retrage mana si toate incheieturile degetelor ii sunt zgariate. — Poti sa scogi tu tifonul? Ma cam doare mina. Cat bajbai sa ridic capacul trusei, unghia mi se prinde in deschi- zAtoare si se di peste cap. Imi curge sange cand deschid capacul gi scot tifonul. — S-ar putea sa ai nevoie de copci pentru taietura de sub ochi. Nu arati bine. El isi tamponeazd tdietura cu prosopul si se crispeaza de durere. — Osi fie bine. Trebuie doar s-o cura si s-o acopar. Apa fierbinte imi curge pe corp, araandu-mi pielea plind de pete rosii si bdsici. Vreau doar sd md simt curaté din nou. Cand imi da prosopul ud, sunt atenti sé nu ni se atinga degetele si ma aplec in faya ca si ma uit cu atengie la leziunea care este atat de adancd incat se vad muschiul si gesuturile. — Chiar ai nevoie de copci. Imi sug sangele de pe degetul mare. — Sau o sa te alegi cu o cicatrice. Colturile buzelor lui descriu un zambet trist. — Ma descurc cu cicatricele, mai ales cu cele de suprafara. fn adancul inimii mele, stiu la ce se referi. 14Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — Chiar cred ca ar trebui ca mama ta sa te ducd la doctor, iar apoi s4-i spui ce s-a intamplat. El se apuci si desfasoare o bucata de tifon, dar, accidental, o scapa pe podea. — Asta n-o si se incimple niciodara si, chiar daca s-ar incampla, nu ar conta. Nimic din toate astea nu conteaza. Cu degetele nesigure, iau tifonul si-l desfasor in jurul mainii mele, Rup o bucati si iau banda adeziva din trus3. Apoi, alungindu-mi toate gandurile pline de groaz4 din minte, ma intind spre obrazul lui. El ramAne nemigcat si-si gine lipita de piept mana care-! doare in timp ce fi acopar rana cu tifonul. fncruntat, continua si se uite la mine si de-abia respira cat ii fixez tifonul cu banda adeziva. Ma retrag si expic. Cu exceptia celor din familia mea, el este prima persoana pe care am atins-o intengionat in ultimii sase ani. — Eu tot cred ca ai nevoie de copci. EI inchide trusa si sterge o picitura de singe de pe capac. — L-ai vazut pe tata induntru? — Nu. Telefonul imi siuie in buzunar gi citesc mesajul. Trebuie si plec, adaug. Mama mi asteapr in masina. Esti sigur c-ai si fii in regula? — O sa-mi revin. Nu se uité la mine cind ia prosopul si se duce spre cameta din spate. — Bine. Presupun ca ne vedem mai tarziu. Nw, nu o sé ne vedem. Pun telefonul in buzunar si ma indrept catre usa. — Mada, presupun ca ne vedem mai tarziu. — Mulfumesc, adaugi el imediat. Cu mana pe clang’, ma opresc. Ma sim ingrozitor ca-1 parasesc, dar sunt prea lasi s4 raman. — Pentru ce? Se gandeste o vegnicie, iar apoi ofteaza. — Pentru ca mi-ai adus trusa de prim ajutor si punga cu gheara. — Cu placere. Tes pe usa cu inima grea, cu un alt secret care o copleseste. 15JESSICA SORENSEN Cand incep sa vad aleea, telefonul suna in buzunar. , — Sunt cam la un metru distanga, raspund. — Fratele tau este aici si trebuie si ajunga acasa. Trebuie si fie la aeroport in opt ore. Mama este ingrijorata. Grabesc pasul. — Imi pare rau, am fost distrasi... dar tu m-ai trimis si-1 aduc. — Ei bine, el mi-a rispuns prin mesaj; acum vino, spune ea fre- netic. Trebuie s se odihncasca. — Mami, ajung tn aproximativ jumatate de minut. inchid telefonul si ies in curtea din fara. Daisy, prietena lui Kayden, sti pe veranda si mananci o felie de tort in timp ce discuta cu Caleb Miller. Instantaneu, sime un nod in stomac, ma incovoi si ma ascund in umbrele copacilor, sperand ci n-or si ma vada. — Oh, Dumnezeule, aia ¢ Callie Lawrence? spune Daisy du- candu-si mana la frunte gi mijindu-si ochii spre mine. Ce naiba faci acolo? N-ar trebui s4-ti pierzi vremea prin cimitir sau ceva de genul asta? MA uit in jos si grabesc pasul, impiedicandu-ma de o piatra. Un picior in fafa celuilalt. — Sau pur i simplu fugi de felia mea de tort? strig’ ea pe un ton amuzat. Care e varianta corectd, Callie? Haide, spune-mi. — Inceteazi, o avertizeazi Caleb afigind un z4mbet superior cAnd se apleaca peste balustrada, cu ochi negri ca noaptea. Sunt sigur ca are motivele ei pentru care fuge. Insinuarea din vocea lui ma face si o iau la fuga. Alerg in intune- ricul aleii, sunetul rasetelor lor lovindu-ma in spate. — Ce-ai pigit? ma intreaba fratele meu cand trantesc portiera gi imi pun centura de siguranga, gafaind si aranjandu-mi suvigele scurte. De ce alergai? — Mama mi-a spus sa ma grabesc. Imi fixez poala cu privirea. 16Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — Uneori mi uimesti, Callie. {si aranjeaza parul saten-inchis si se tranteste din nou pe scaun. Parca te straduiesti si-i faci pe ceilalti sa creada e4 esti o ciudata, continui el. — Nu eu am douizeci si patru de ani si-mi pierd timpul la o petrecere cu liceeni, ti amintesc. Mama mijeste ochii la mine. — Callie, nu incepe. $tii ca domnul Owens I-a invitat pe fratele Gu, tot asa cum te-a invitat si pe tine. Ma& gandesc din nou la Kayden, la faga lui batutd si rinita. Ma simt groaznic pentru cA l-am parasit si aproape ca-i spun mamei ce s-a int4mplat, dar ti zaresc pe Caleb si pe Daisy, care, de pe veranda din fara, se uita la noi, si imi aduc aminte e4, uneori, secretele trebuie pastrate. In plus, mama nu a fost niciodata genul de persoani cireia sa-i placa si auda despre lucrurile urate din lume. — Am doar douizeci gi trei. Abia luna viitoare implinesc doua- zeci $i patru, imi intrerupe gandurile fratele meu. Iar ei nu mai sunt la liceu, aga e4 taci din gura. — S$tiu casi ani ai, spun. $i nici eu nu mai sunt la liceu. — Nu-i nevoie s4 pari atat de fericitd pentru asta, se strimba mama cAnd trage de volan ca sa iasa pe stradi. Ridurile ii apar tn jurul ochilor caprui cand incearc si nu planga. —O sine fie dor de tine si chiar imi doresc sa te mai gandesti si s astepfi pana la toamné ca sd pleci la scoala. Draga, Laramie este la aproape gase ore distanga. Ne va fi foarte greu sa fim atat de departe de tine. Ma holbez la drumul care se intinde printre copaci si peste dea- lurile nu prea inalte. —I{mi pare rau, mami, dar deja m-am inscris. In plus, n-are rost s4 raman pe-aici pe timpul verii doar ca sa stau in camera mea. — Ai putea sa te angajezi, asa cum face fratele tau in fiecare vara, imi sugereaz4 ea. Asa ai putea si-ti petreci timpul cu el, iar Caleb o s& locuiasc4 impreuna cu noi. 17JESSICA SORENSEN ‘Toi muschii corpului mi se incordeaz4 ca o sfoara innodata si trebuie si fac un efort ca si respir. — Imi pare rau, mami, dar sunt pregititi si ma descurc singura. Sunt mai mult decat pregatita. M-am saturat de privirile criste pe care mi le aruncd mereu pentru ca nu ingelege nimic din ce fac. M-am saturat sd vreau si-i spun ce s-a intamplat, dar sd fiu constientd c& nu pot. Sunt pregitita sa ma descurc singura, departe de cogma- turile care imi bantuie camera, viata si intreaga mea lume.Capitolul 1 #4 Poart’ o cimasa coloratt 4 luni mai tarziu... Callie Deseori m4 intreb ce-i impinge pe oameni s4 facd anumite lucruri; daca vin pe lume pregatigi sau dacd invaga intre timp. Poate chiar imprejurarile pe care nu le controleaz4 fi forfeaz sa le faci. Exist control asupra vietii sau suntem cu tofii neajutoragi? — Dumnezeule, este nebunie azi pe-aici, comenteazi Seth. Studengii din primul an care vin si roiesc in curtea campusului il fac sa strambe din nas si sé-mi fluture o mana prin fata. — Iar mi ignori? {mi alung gandurile clipind. — Hai, nu fi arogant. fl inghiontesc cu umarul, in joaci. Doar pentru ca am4ndoi am hotarat sa participam la cursurile din semes- trul de vara si pentru ca stim unde sunt toate, asta nu inseamna ca suntem mai buni dec4t ei, adaug. — Uh, ba da. Isi da peste cap ochii céprui. Suntem un fel de boboci superiori, continua el. 19JESSICA SORENSEN Imi reprim un zambet gi sorb din cafeaua mea cu lapte. — Stii ea nu exista asa ceva. El ofteaza si-si zbarleste buclele de un blond auriu, care par vop- site la un salon de coafura, dar care, de fapt, sunt naturale. — Mada, stiu. Mai ales pentru oameni ca noi. Suntem ca doua oi negre. — Sunt mai multe oi negre in afara de noi. Imi feresc ochii de soare cu mana. — $i m-am potolit. Astizi port chiar gi-un tricou rou, aga cum scria pe lista. Colfurile buzelor i se ridica. — Care ar ariita si mai bine daca ti-ai lisa libere buclele frumoase, in loc s gi le ascunzi in coada aia de cal tot timpul. — Toate la timpul lor, ii spun. Si-asa mi-a fost destul de greu sa-mi las parul sé creascd. Ma face s ma simt ciudar. $i nu conteaza, pentru ca am adaugat deja si asta pe lista. — Ei bine, asa gi trebuie, rispunde el. — De fapt, am s-o fac dupa ce ma intorc in camera. Eu gi Seth avem o lista de lucruri pe care trebuie sa le facem, chiar daca ne simgim speriagi, scArbifi sau nu suntem in stare. Dacd un lucru este pe lista, arunci trebuie sa-I facem si apoi sa-l tiem de pe lista, iar asta cel putin o data pe sapeimand. Asta am facut dupa ce ne-am impértisit unul altuia cele mai obscure secrete, incuiagi in camera mea, atunci cand am comunicat cu adevarat pentru prima oara cu un om. — $i inc porti hanotacul asta ingrozitor, continua el si trage de partea de jos a hainei mele de un gri sters. Credeam ci am vorbit despre chestia asta hidoas4. Esti ftumoasa i nu trebuie sd te ascunzi. in plus, afari sunt vreo douizeci gi gapte de grade. Jenata, imi strang hanoracul in jurul meu si apuc marginea materialului. — Schimba subiectul, te rog. 20Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele El ma ia de brag cand se sprijind de mine, forfandu-mi sa urc pe trotuar cand oamenii trec pe langa noi. — Bine, dar intr-o zi 0 sa vorbim despre o schimbare completa, sub indrumarea mea. Oftez. — Vom vedea. L-am intalnit pe Seth in prima mea zi la UW’, la cursul de arit- metica. Incapacitatea noastra de a ingelege numerele a fost un motiv bun sa incepem o conversatie si, de atunci, prietenia noastra s-a dez- voltat. Seth este singurul prieten adevarat pe care |-am avut vreodata din clasa a sasea incoace, in afara de scurta prietenie cu fata noua din scoala, care nu o cunostea pe ,,anorexica si satanista Callie” pe care 0 vedeau tofi ceilalri. Seth se opreste brusc din mers gi se intoarce punandu-se in fata mea. Poarta un tricou gri si o pereche de blugi stramgi si negri. Parul ii este ciufulit cu stil si toate fetele fi invidiazd gencle lungi. — Trebuie si-ti mai spun un lucru. Cu varful degetului, imi atinge coltul ochiului. Tusul de ochi maro imi place mai mult decat negrul excesiv, continua el. — Ma bucur ca am aprobarea ta. {mi duc teatral mana in dreptul inimii. — Mis-a luat o piatra de pe inima. De dimineaga mi tot gandesc la asta. El se stramba $i igi coboari privirea spre tricoul rogu care-mi atinge partea de sus a blugilor stramgi. — Arigi bine din toate punctele de vedere, doar ci mi-as dori ca micar o data s porti o rochie sau pantaloni scurti sau ceva care sa-fi etaleze picioarele alea. Fata mi se pleogteste odata cu starea mea de spirit. — Seth, stii de ce... Adicd, stii tu... Nu pot... — $tiu. Incercam doar si te incurajez. 1 Universitatea din Wyoming (n. red.) 21JESSICA SORENSEN — Stiu gi de-asta te iubesc. De fapt, nu-l iubesc doar pentru asta. fl iubesc pentru cA este prima persoand alacuri de care m-am simgit suficient de confortabil incat s-i spun secretele mele, dar poate ci am facut-o tocmai pentru c& inyelege cum este si fii ranit si fizic, si psihic. — Esti mult mai fericitd decat atunci cand te-am cunoscut. imi aranjeazi bretonul dupa ureche. — Mi-as dori s& pogi fi asa in preajma cuturor, Callie. $4 nu te mai ascunzi de toata lumea. Este trist ci nimeni nu vede cat de gro- zava esti. — Si viceversa, spun eu, pentru cd si Seth se ascunde la fel de mult ca mine. El imi ia din mana paharul gol din plastic si-I aruncd in cogul de gunoi de [angi una dintre banci. — Ce zici? Ar trebui si participim la unul dintre tururi si si radem de ghid? — $tii cum s& ma cuceresti. Eu radiez, iar rasul sau ti lumineaz4 toata faga. Sub umbra copacilor, ne plimbam pe trotuar spre usa de la intra- tea in cladirea principala, care are cAteva etaje si un acoperis ascutit. Pare sa aiba o insemnitate istoricd. Foarte vechi si crapate, caramizile rosii par s4 o plaseze tner-o alt epoca. Curtea care inconjoara toate cladirile seaman cu un labirint triunghiular, ale carui alei din ciment plasate aleatoriu traverseaza peluza. Chiar daci este un loc draguy unde sa te duci la scoala, cu mulfi copaci si cu un spatiu deschis, mi-a luat ceva timp ca s4 ma obisnuiesc. Confuzia pluteste in aer in timp ce studengii si paringii incearcd sd se orienteze. Sunt complet distrasa cand aud incet ,,Atengie”. {mi incorc capul la timp ca si vad un tip care aleargi direct spre mine, cu mainile in aer, si o minge de fotbal care zboara citre el. Corpul lui masiv se loveste de al meu, iar eu cad pe spate, lovindu-mi capul si cotul de trotuar. Durerea imi inunda bragul si nu pot sd respir.Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — Di-te de pe mine, spun si, cuprinsi de panica, ma zbat. Greutatea gi caldura lui ma fac s4 sim ci ma sufoc. — Di-te odata! — {imi pare foarte riu. Se rostogoleste intr-o parte si, repede, se tidicd de pe mine. Nu te-am vazut, adaugi el. {mi alung petele din ochi clipind pana cand ii vad chipul; parul castaniu care i se ridicd deasupra urechilor, ochii patrunzatori de cu- loarea smaraldului si zambetul care ar topi inima oricdrei fete. — Kayden? El se incrunta si mana-i cade pe langa corp. — Te cunosc? Sub ochiul drept are o cicatrice mica, iar eu m4 intreb daca s-a ales cu ea in urma loviturii primite de la tatal sau in acea seara. Faptul c& nu-gi aminteste cine sunt ma face si simt o ugoard intepaturd in inima. Ma ridic in picioare si-mi scutur praful si iarba de pe maneci. — Mm, nu, scuze. Credeam cd esti altcineva. — Dar stii cum mi cheama. Indoiala i se citeste in voce cand ridici mingea din iarba. — Stai, chiar te cunosc, nu-i aga? — Chiar imi pare foarte ru ca gi-am stat in cale. fl apuc de mana pe Seth sgi-l trag spre ugile de la intrare, unde atarnd un banner mare pe care scrie ,Bun venit, studentilor”. Cand ajungem pe hol langa vitrinele din sticla, ii dau drumul si mA sprijin de peretele din caramida, incercand s4 respir. — Ala era Kayden Owens. — Oh. El aruncd o privire spre usa de la intrare, in vreme ce studentii se inghesuie induntru. — Acel Kayden Owens? Pe care |-ai salvat? — Nu |-am salvar, il Limuresc. Pur si simplu am intrerupt ceva. — Ceva care avea si iasa urdt. — Oricine altcineva ar fi facut la fel. 23JESSICA SORENSEN Cand incerc sa pasesc pe hol, Seth ma apuci de cot cu degetéle i ma trage inapoi spre el, —Nu, multi oameni si-ar fi vazut de drum. Se stie cd majoritatea oamenilor se uitd in altA parte cand se intémp|a ceva rau. O stiu din experiensa. Ma doare suflerul pentru el si din cauza a ceea ce i s-a intamplat. — Imi pare rau cd a trebuit si treci prin asta. — Sa nu-ti para rau, Callie, spune cu un oftat greoi. $i tu ai o poveste trista. Ne facem loc de-a lungul holului ingust pana cand acesta se des- chide si vedem o masa plina ochi cu pliante si broguri. Tinerii stau la rand, se holbeaza la orare si discuta cu parintii lor, parand speriagi si incantagi. — Nici macar nu te-a recunoscut, spune el in timp ce-gi face loc prin multime, taindu-le calea tuturor, si insfacd un pliant roz. — Nu m-a recunoscut aproape niciodata, scutur din cap cand imi ofera un biscuit de pe o farfurie aflatd pe masa. — Ei bine, acum ar trebui sa te recunoasci. El ia un biscuit cu zahar, da bombonelele colorate la o parte si muse dintr-un colt. Cand mesteca, ti cad firimicuri de pe buze. — L-ai scdpat de bataie. — Nu-i chiar mare lucru, spun eu, chiar dacd simt o usoara impunsatura in inima. Acum, te rog, putem sa vorbim despre alt- ceva? — Ba este. Ofteazi cand ma incrunt la el. Bine, 0 si-mi tin gura, continu el. Haide si gasim un ghid pe care sa-l torturam. Kayden {n ultimele patru luni, un cosmar m-a bancuit in fiecare noapte blestemati. Se face ci stau ghemuit lang casa de oaspefi, iar tata ma bate de m4-ndoaie. Nu |-am mai vazut niciodara atat de innebunit — 24Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele probabil ca din cauz4 cd am facut unul dintre cele mai rele lucruri pe care si le imagineaza. Are o privire criminal, iar furia i-a devorat orice urma de umanitate. Cand mA loveste in fapi cu pumnii, sangele cald imi curge pe piele si-i stropeste cimaga. Stiu cd s-ar putca si ma omoare de data asta si ca, in sfarsit, ar trebui sd ripostez, dar am fost invayat sa sufar in ticere. In plus, se pare cd deja nu-mi mai pasa. Apoi cineva apare din neant si ne intrerupe. Cand imi sterg san- gele de la ochi, imi dau seama cA este o fata extrem de ingrozita. Nu prea inteleg de ce a intervenit, dar ii datorez multe. fn seara aia, Callie Lawrence probabil ci nu gi-a dat seama cia facut mai mult deca si-mi salveze viata nenorociti. Mi-as dori si stie, dar n-am stiut niciodat4 cum sa-i spun si nici n-am mai vazut-o de atunci. Am auzit cd a plecat la facultate inainte de inceperea cursu- rilor, ca si-si ia viata in miini, si o invidiez. Prima mea zi in campus este destul de buna, mai ales dupa ce mama gi tata au plecat cu magina si am putut sd respir pentru prima data in viata mea. Eu si Luke ne plimbam prin campusul ingesat de lume si incer- cam si ne dam seama pe unde se afla totul, in timp ce ne aruncim unul altuia o minge de fotbal. Soarele striluceste, copacii sunt inver- ziti si aerul e plin de atata prospetime incat ma invioreazd. Vreau sa 0 iau de la capat, sa fiu fericit, si simt cu adevarat cA traiesc. Din cauza unei pase deosebit de lungi, ajung si dau peste o fata. Mé simt ca un tampit, mai ales pentru cd ea e atat de mica si pare foarte fragila. Ochii albastri ii sunt mari si pare speriata de moarte. $i mai ciudat este cd ma cunoaste, dar fuge cand o intreb cum se simte. Asta ma enerveaz4 la culme. Nu mi pot abine sa nu ma gandesc la cat de familiar imi este chipul ei. De ce nu pot s4-mi dau seama cine naiba este? — Ai vizut-o pe fata aia? il intreb pe Luke. 25JESSICA SORENSEN Ele cel mai bun prieten al meu inca din clasa a doua, cand ne‘am dat amandoi seama cat de nenorocite sunt vietile noastre de acasa, chiar daca din motive diferite. — Peste care tocmai ai dat? Impitureste orarul si-! bagi in buzunarul din spate al blugilor. — Intr-un fel, imi aduce aminte de fata aia linistit’ cu care mer- geam la scoala, pe care Daisy era extrem de hotarata sa o tortureze. Ma uit la usile de la intrare, pe unde ea a disparut. — Callie Lawrence? — Da, cred ci asa o chema. Ofteaza ingrijorat, invartindu-se in mijlocul peluzei gi incercand sa se orienteze. — Dar nu cred ca este ea. Callie nu se dadea cu tot rahatul ala negru pe la ochi si era tunsd ca un biiat. fn plus, cred ca fata aia era mai slaba. — Da, arita diferit. Dar, daca este Callie, trebuie s4-i vorbesc despre ce s-a intamplat. —Totugi, Callie a fost mereu slaba. Asta era motivul pentru care Daisy radea de ea. — Unul dintre motivele pentru care se distra pe seama ei, imi aduce el aminte si repulsia ti schimonoseste chipul cand vede ceva in spatele meu. Cred ca ma duc sa caut camera noastra. Luke pleaca in graba spre colrul cladirii inainte si pot spune ceva. — Aici erai. Daisy apare din spatele meu, iar mirosul de parfum gi de fixativ ma copleseste. Brusc, inyeleg de ce a fugit Luke de parca ar fi vazut un incendiu. Nu o place pe Daisy din mai multe motive, unul fiind acela ci o considera o cifea. $i chiar este, dar mie imi convine, pentru ci-mi permite si nu simt nimic, iar asta e singurul mod in care stiu si-mi traiesc viata. 26Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — Sper ca nu vorbeati exact despre mine. Daisy imi cuprinde talia cu bragele si-mi maseaza abdomenul cu varfurile degetelor. Asta dac& nu cumva era ceva de bine, adauga ea. Ma& tntorc gi o sarut pe frunte. Ea poartd o rochie albastra cu un decolteu adanc si colierul care-i atarna intre sani. — Nu vorbea nimeni despre tine. Luke a plecat doar si-gi caute camera. Ea igi musca buza de jos data cu luciu gi-si flucura genele spre mine. — Bun, pentru cd deja ma enerveaza cA trebuie sa-mi Jas iubitul tidicol de infierbantat. S nu uifi: posi sd flirtezi, dar nu si pui mana. Daisy se plictiseste ugor si spune unele chestii doar ca si se dea in spectacol. — Fara atingeri. Am ingeles, spun si ma abtin si-mi dau ochii peste cap. $i, iti repet, nimeni nu vorbea despre tine. Ganditoare, isi rasuceste pe deget o suviti blonda si ondulata. — Nu mii deranjeaza daca vorbiti despre mine, cat timp e de bine. Am cunoscut-o pe Daisy cand eram in clasa a zecea, iar ea s-a transferat la scoala noastra. Era o eleva noua si apetisanta din primul an de liceu si stia asta foarte bine. Eu eram destul de popular, dar nu ieseam cu cineva pe bune, ci doar ma prosteam. Ma concentram mai mult asupra fotbalului, asa cum voia tata. Totusi, Daisy pirea intere- sata si, dupa cAteva saptimani, eram oficial un cuplu. fi pasa doar de propria persoana si nu ma intreaba niciodat’ cum de m-am ales cu toate vanitaile, taieturile si cicatricele. A adus vorba despre asta cand fne-am tras-o prima dati, iar eu i-am spus cd sunt urmele unui acci- dent cu masina, petrecut cand eram copil. Despre cele noi nu m-a intrebat nimic. — Uite ce-i, iubito, trebuie si plec. O sarut repede pe buze. Tre- buie si ma instalez, si despachetez si si-mi dau seama unde naiba sunt toate, adaug. — O, bine. 27JESSICA SORENSEN fsi impinge in afar buza de jos si-i trece degetele prin pirul meu, ghidandu-mi buzele inapoi spre ale ei, pentru un sarut lung. Cand se retrage, zambeste. — Cred c-o sé ma intorc acasa si-o sa incerc si-mi umplu timpul cu liceul vechi si plictisitor. — Sunt sigur ca vei fi in regula, fi spun in timp ce merg cu spatele spre usi, ficdndu-mi loc printre oamenii care iau cu asalt trotuarul. O sa vin la balul de absolvire. Ea imi face cu mana cAnd se intoarce in parcare. O urmiaresc pana cand urcd in masina si apoi intru in cladirea universicagii. Inauntru aerul este mai rece, luminile sunt slabe, se aud multe fipete gi este o mare dezorganizare. — Nu avem nevoie de un cur. Ma indrept catre Luke, care sta in picioare [ang4 masa unde se fac inscrierile si citeste un pliant roz. — Nu cumva trebuia sa-ti caugi camera sau a fost 0 scuza ca sa scapi de Daisy? — Fata aia mi scoate din mingi. [si trece o mand prin parul saten si scurt. $i m-am dus intr-acolo, dar apoi mi-am dat seama ca ar fi mai usor daca ag face un tur, ca sa stiu pe unde sunt toate. Luke este o persoana foarte organizata cand vine vorba despre scoala si sport. Eu stiu ca aga este, de vreme ce ti cunosc trecutul, dar din punctul de vedere al unui strain, probabil ca pare un scandalagiu care a fost exmatriculat. — Bine, o sa facem turul. Scriu pe o foaie numele noastre, iar rogcata care st in spatele mesei imi zambeste. — Puteti sa va duceti cu cei care fac urul acum, spune ea impin- gandu-si cu nerusinare decolteul cu bratele cand se apleaca in fara. De-abia au iegsit pe hol. — Mulsumesc. Zambindu-i, ma indepartez yangos cu Luke tn directia pe care ne-a indicat-o. 28Callie & Kayden. Asa cum e scris in stele — De fiecare data, spune el amuzat, ocolind o mas mai mica, plina cu farfurii cu fursecuri, esti ca un magnet. — Nu-mi doresc asta, fi rispund cand ne apropiem de multime. De fapt, ag vrea 4 inceteze asta. — Ba nu, nu vrei, imi zice el si-si di ochii peste cap. fri place si o gti. $i mi-as dori sa actionezi, ca si pogi s-o parasesti pe catea. — Daisy nu este atat de rea. Este probabil singura fata creia nu-i pasa daca flirtez. {mi incrucisez bragele si ma holbez la ghidul plictisitor cu oche- lari imensi, par saten si ciufulit, care tine in maini o mapa. — Chiar trebuie si facem asta? As prefera si ma duc sa-mi despa- chetez lucrurile. — Trebuie sa stiu unde sunt toate, spune el. Daca vrei, poi sa te ducifincameri. , — Mice bine aici. Ma uit cu atentie la o fata din cealaltd parte a multimii; la cea peste care am dat. fi zimbesre unui tip de langa ea, care fi sopteste ceva la ureche. Naturaletea gestului, lipsit de prefacatoriile pe care sunt obignuit sa le vad, ma distrage. — Lace te uigi? Luke imi urmareste privirea si se incrunta. $tii ce? adaugi el, Cred ci s-ar putea sa fie Callie Lawrence. Daca stau si ma gandesc, imi aduc aminte ca tatal ei a zis ceva cum ci ea o sd se-nscrie la UW. — Imposibil... nu se poate... sau da? Ma uit cu atentie la parul ei saten, la hainele care-i scot in evidenga silueta subgire si la ochii albagtri care-i scAnteiazi cand rade. Ultima data cand am vazut-o, ochii aceia albastri erau incetosagi si precauti. Callie pe care o stiam eu era mai intunecata, purta haine lalai si parea mereu trista. Evita pe toati lumea, mai putin in scara in care mi-a salvat pielea. — Nu, ea este, spune Luke increzator cand igi atinge usor tampla cu degetul. Adu-ti aminte ca avea un semn mic din nastere pe tam- pla, la fel ca fata aia. Nu poate sa fie 0 coincidens ciudata. 29JESSICA SORENSEN — Fir-as al naibii! spun tare gi togi se uita la mine. — Pot sa te ajut? ma intreaba ghidul pe un ton glacial. Scutur din cap, observand-o pé Callie cum mi fixeazA cu privirea, — Scuze, omule, mi s-a parut cd s-a asezat o albina pe mine. Luke pufneste in ras, iar eu ma abgin sa nu rad. Ghidul care ne face turul pufaie frustrat si-si continua discursul despre locul rururor birourilor, aratand cu degetul fiecare usa. — Ce-a fost asta? ma intreaba Luke cu o voce joasa in timp ce indoaie frumos o hartie. — Nimic, spun si ma uit prin mulfime, dar Callie nu e nicaieri. Ai vazut unde a plecat? adaug. Luke scutura din cap. —Nu. Strabat culoarul cu privirea, dar nu o vad. Trebuie sa dau de ea ca s-i mulgumesc pentru cd mi-a salvat viata, asa cum ar fi trebuit si o fac in urmé cu patru luni.Capitolul 2 #27 Invita o persoand necunoscut’ la cina Callie — Ce planuri avem in seara asta? fmpituresc o cimagi gi-o las in cogul cu rufe de pe uscator. Iesim sau rimanem aici? intreb. Seth sare pe una dintre masinile de spilat si picioarele ii ararna peste margine cand isi aruncd-n gurd o bucata de gum de mestecat. — Am o dilemi. Pe de o parte, vreau s4 rimn gi s4 ajung la zi cu episoadele din Jurnalele vampirilor, dar mai e $i restaurantul ala fan- tastic la care vreau sa ma duc. — Ei, nu ala cu mancare sushi. Ma incrunt gi torn pugin balsam pe una dintre cimasile mele. Nu-mi place sushi si nu prea am chef si ménanc in oras in seara asta, adaug. — Nu, nu ai mAncat niciodata sushi, m4 corecteaza el. $i doar pentru cd nu ai incercat ceva, nu tnseamna ci nu-ti place. Se abyine s4 nu rida strangand din buze. — Stiu asta din proprie experienga. — Sunt sigura cA aga este. Telefonul vibreaza cand ecranul se aprinde pe teancul de cimasi. 31JESSICA SORENSEN — La naiba, este mama. Scuzi-mi o secunda. Buna, mami, rds- pund gi ma duc intr-un colt, ca si nu mai aud zgomotul masinilor de spalat. — Bun, scumpa mea, spune ea. Cum a fost prima zi de cursuri? — Luni e prima zi de cursuri, ti aduc eu aminte si-mi apis ure- chea liberd cu un deget ca si nu mai aud huruitul masinilor. Azi e doar ziua de inscrieri. — Ei bine, cum a mers? — Deja stiu unde sunt toate, asa ci imi mai spal din rufe cu Seth. — Buni, doamna Lawrence, striga Seth, tinandu-si mainile pal- nie la gura. — Drag, saluta-l din partea mea, bine? raspunde ea. $i spune-i ca abia astept s-I cunosc. Acopar difuzorul cu mana. — Abia asteapta s4 te cunoascd, ii soptesc lui Seth, iar el tsi da ochii peste cap. — Spune-i ci nu ma poate manipula. Masina de splat se opreste si el se da jos ca si ridice capacul. — Mi-a zis ca gi el abia agteapta sa te cunoasci, fi spun mamei. De fapt, e foarte incAntat. Seth scururd din cap, trigind o jacheta din masina. — Nu mi descurc cu mamele. $tii asta. — Ce a spus? intreaba mama. — Nimic, mami. Uscatorul scoate un sunet. — Trebuie si inchid. Te sun eu mai tarziu. — Asteapti, scumpa mea. Vreau doar s4-ti spun ci pari foarte fericita. — Sunt fericita, mint cu voce joasa, pentru cA stiu cd asta vrea si audi. Seth tsi lasi singura cimasa care trebuie uscata pe marginea cogului, isi pune mAinile-n solduri si mijeste ochii la mine. — Callie, nu o mingi pe mama ta. — Ce se intampl? intreabi mama. Aud o grimada de zgomote. 32