www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Afecţiuni produse de fungi

Fungii reprezintă un grup divers de microorganisme eukariote. Sunt foarte

răspândiţi în natură şi doar o parte dintre ei alcătuiesc flora normală a
organismului uman. Majoritatea fungilor sunt saprofiţi şi trăiesc în zonele cu
materie organică moartă.
În ciuda faptului că au fost descrise peste 100.000 de specii, mai puţin de
100 dintre acestea sunt implicate în etiologia afecţiunilor umane, numite micoze.
Micozele apar mai frecvent la indivizii imunodeprimaţi, cum sunt cei cu transplant
de măduvă osoasă, neutropenici, cei cu neoplasme sau SIDA.
Fungii se împart în trei mari grupe: dermatofiţi, levuri şi mucegaiuri.
Principalele genuri şi specii de fungi cu importanţă în patologia umană sunt
redate în tabelul nr. 1.

Tabelul Nr. 1- Genuri şi specii de fungi implicate în patologia umană

Genuri Specii
Epidermophyton E. floccosum, E. stockdaleae
Microsporum M. audounii var. langeroni, M. canis,
M. cookei, M. equinum, M.
gypseum, M. persicolor, M. praecox,
etc.
DERMATOFIŢI Trichophyton T. equinum, T. mentagrophytes (var
mentagrophytes, var. interdigitale
etc), T. rubrum, T. schoenleinii,
T. soudanense, T. verrucosum,
T. violaceum, etc.
Candida C. albicans, C. famata, C. glabrata,
C. guilliermondii, C. kefyr, C. krusei,
C. lusitaniae, C. tropicalis,
C. parapsilosis, etc
LEVURI Cryptococcus C. neoformans, C. luteolus,
C. terreus, C. gastricus, etc.
Histoplasma Histoplasma capsulatum
Malassezia Malassezia furfur
Aspergillus Aspergillus fumigatus, A. niger,
A. flavus, A. versicolor, etc.
MUCEGAIURI Coccidioides Coccidioides immitis
Penicillium Penicillium marneffei
Fusarium Fusarium solani
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Micoze produse de dermatofiţi

Dermatofiţii reprezintă un grup de fungi cu capacitate de invazie în

profunzimea stratului corneean epidermic şi al ţesutului keratinizat (păr, unghii).
Sunt încadraţi în trei genuri anamorfe: Trichophyton, Microsporum şi
Epidermpphyton. Genul Trichophyton cuprinde speciile: T. equinum, T.
mentagrophytes (var mentagrophytes, var. interdigitale etc), T. rubrum, T.
schoenleinii, T. soudanense, T. verrucosum, T. violaceum, etc. În genul
Microsporum sunt cuprinse speciile: M. audounii var. langeroni, M. canis, M.
cookei, M. equinum, M. gypseum, M. persicolor, M. praecox, etc. Genul
Epidermophyton cuprinde doar două specii E. floccosum, E. stockdaleae.
Semnificaţia clinică. Infecţiile produse- dermatofiţii se pot împărţi astfel: cele
transmise de la om la om sunt antropofile, cele transmise de la animal la om sunt
zoofile iar cele transmise la om de la nivelul solului sunt infecţii geofile.
Dermatofiţiile piciorului (tinea pedis) sunt caracterizate prin multiple
descuamări pruriginoase între degete, în special la nivelului celui de-al treilea şi
al patrulea spaţiu interdigital; adesea descuamările se pot întide şi pe faţa
plantară a degetelor. Dermatofiţii ale mâinii (tinea manum)–afecţiuni în care
palma şi degetele sunt acoperite de scuame, pruritul este nesemnificativ;
atingerea poate fi bilaterală. Onicomicozele - dermatofiţii unghiale sunt mai
frecvente la nivelul degetelor de la picior, unghiile fiind îngroşate, casate şi
decolorate. Dermatofiţiile inghino-crurale - intertrigo inghino-crural se
caracterizează prin multiple scuame localizate la nivelul părţii superioare a
coapsei şi în jurul perineului; în general infecţia este bilaterală şi pruriginoasă.
Toate aceste dermatofiţii enumerate mai sus sunt produse de fungi antropofili ca
Trichophyton rubrum, T. mentagrophytes var. interdigitale şi mai rar de
Epidermophyton flocossum (epidermofiţii).
Dermatofiţiile pielii glabre sunt provocate mai frecvent de fungii zoofili
(Microsporum canis, T. verrucosum, T. mentagrophytes var. mentagrophytes, M.
persicolor), antropofili (Trichophyton rubrum) şi mai rar de cei geofili (M.
gypseum). Leziunile sunt inelare, adesea neregulate, multiple, inflamatorii şi
foarte pruriginoase. Marginile leziunii sunt nete şi foliculii piloşi sunt proeminenţi.
Dermatofiţiile pielii păroase a capului sunt produse de fungii zofili
(Microsporum canis, T. verrucosum), antropofili (T. tonsulans) şi se
caracterizează prin supuraţii şi cruste apărute pe un fond eritematos, severitatea
pruritului fiind variabilă. Favusul (produs de T. schoenleinii) este o dermatofiţie a
pielii păroase a capului, caracterizată prin numeroase cruste. Este o dermatofiţie
mai frecventă la femei şi copii, fiind responsabilă de alopecia cicatriceală.
Alte dermatofiţii. Dermatofiţia feţei sau herpesul cincinat al feţei este o
afecţiune mai puţin frecventă, uneori dificil de recunoscut caracterizată prin
eritem, scuame şi durere locală. Sicozisul bărbii este o dermatofiţie produsă de
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

fungii zoofili (T. verrucosum) şi se caracterizează prin multiple pustule şi scuame

localizate la nivelul bărbii şi gâtului. Tinea imbricata este o dermatofiţie exotică,
produsă de T. concentricum, se manifestă prin apariţia a numeroase leziuni
inelare concentrice, extinse pe toată suprafaţa pielii.
Micozele superficiale

Produsele patologice sunt reprezentate de: scuame, perii din pielea capului,
barbă, mustaţă, sprâncene, leziunile unghiale.
Examenul microscopic direct constă în efectuarea unui preparat proaspăt, care
ne poate oferi următoarele detalii:
a. filamente miceliene, drepte, sinuoase sau ramificate, de lungimi diferite,
uneori septate. Filamentele pot fi, uneori, foarte abundente, alteori în număr
redus;
b. artrospori- spori de 4-5µ, grupaţi sau în lanţuri (tricofiţia uscată a pielii
capului);
c. chlamidospori- spori voluminoşi (6-8µ), rotunjiţi sau ovali, uneori cu dublu
contur, mai mult sau mai puţin dispuşi în lanţuri.
Pot fi utilizate şi alte metode de examinare: examenul micologic direct prin
Imunofluorescenţă şi examenul la lampa Wood (utilă îndeosebi în controlul
epidemiologic al unor colectivităţi) şi mai rar examenul microscopic al
preparatelor colorate ( metoda cu albastru de metilen, May-Grunwald-Giemsa şi
Gram).
Cultivarea se face pe mediul Sabouraud simplu şi Sabouraud cu adaus de
actidionă (care inhibă creşterea mucegaiurilor).
Elemente de morfologie microscopică a dermatofiţilor din culturi
La examenul microscopic al culturilor de dermatofiţi se pot întâlni următoarele
elemente:
a. macroconidiile (fusuri) sunt elemente fusiforme, care se dezvoltă la capătul
unui filament micelian sau pe una din laturile sale; sunt împărţite în cămăruţe
(loji), pot fi izolate sau grupate; capătul lor liber este rotunjit sau ascuţit.
b. microconidiile (aleurospori) sunt elemente celulare mici, de formă rotundă
sau piriformă, legate de miceliu printr-un mic pedicul; pot fi izolate sau
dispuse “în ciorchine”.
c. chlamidosporii sunt spori voluminoşi, rotunzi, cu citoplasmă densă, cu
perete celular foarte gros, cu dublu contur; pot fi terminali, intercalari sau “în
lanţuri”.
d. organele nodulare sunt formaţiuni constituite dintr-o împletitură de filamente
miceliene.
e. miceliile pot fi “în rachetă”, “în spirală”, “în coarne de cerb” (ramificate) etc.
Identificarea principalelor specii se face pe baza caracterelor culturale:
Genurile Trichophyton şi Microsporum, prezintă în general colonii de culoare alb-
gălbui, cu aspect pufos, creştere lentă (6-15 zile), iar genul Epidermophyton,
prezintă culturi cu creştere rapidă şi de culoare verde-maronie.
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Sensibilitatea la antifungice se face prin -antifungigrama difuzimetrică.

Sensibilitatea la antifungice se apreciază în funcţie de mărimea zonei de inhibiţie
din jurul microcomprimatelor.

Micozele produse de levuri

Levuri din genul Candida

Candidele sunt micoorganisme unicelulare cu structură antigenică complexă.

Levurile din genul Candida sunt paraziţi umani şi animali, omul fiind principalul
rezervor de Candida albicans. Candida albicans este principala specie implicată
în etiologia micozelor sistemice (65-70%). Alte specii ale genului Candida, mai
puţin importante în patologia umană sunt: Candida tropicalis, Candida kefyr (C.
pseudotropicalis), Candida krusei, Candida parapsilosis, Candida glabrata,
Candida famata, Candida guilliermondii.
Semnificaţia clinică. Afecţiunile produse sunt cunoscute sub numele de
candidoze (candidomicoze) şi se împart în două mari grupe:
1. candidoze superficiale:
- candidoze mucoase: bocofaringiene (muguet), anale, genito-urinare.
- candidoze cutanate: onix, perionix, intertrigo, foliculite.
2. candidoze sistemice: septicemice sau viscerale care iau forme
variate (infecţii urinare, osteoarticulare, renale, pulmonare, oculare,
cardiace, peritoneale, etc); acestea pot fi iatrogene, nosocomiale sau
endogene.
Factorii care favorizează apariţia micozelor sunt:
- vârsta (mai frecvente la nou-născuţi şi vârstnici);
- patologia asociată, afecţiuni cronice debilitante (cancer, diabet, ciroză,
tuberculoză);
- tratamentul medicamentos (antibiotice, imunosupresoare,
contraceptive);
- traumatisme, intervenţii chirurgicale.

Diagnosticul de laborator presupune izolarea şi identificarea speciei

responsabile de producerea bolii, înaintea instalării terapiei antifungice. Dacă s-a
instituit deja un tratament antifungic, recoltarea produsului patologic se va face
după cel puţin trei zile de la întreruperea tratamentului.
Recoltarea produselor patologice se face diferit, în funcţie de localizare.

Tabelul nr. 2: Localizarea candidozelor

 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Localizare Produs patologic

Intertrigo (leziuni uscate) Scuame
Cutanată Leziuni umede Secreţia lichidă
Onix Fragmente de unghie
Perionix Puroi, scuame
periunghiale
Mucoasă Muguet bucal, vaginite, Lichidul din serozitate
balanite
Digestivă Materii fecale Materii fecale
Lavaj gastric Lichidul de lavaj
Bronho-pulmonară Branhoaspirare Lichidul de aspirare
Cerebrală LCR
Viscerală Renală Urina
Septicemie, endocardite Sănge - hemocultură

Prelevatele se vor transporta rapid în laborator unde se vor examina şi

însămânţa pentru a evita multiplicarea levurilor în produsul patologic. Pentru
produsele patologice semi-lichide (puroi, lichidul din serozitate) se utilizează
medii de transport (Portagerm, Mycoline, Synthesis).
Examenul direct constituie o etapă importantă a diagnosticului care permite
evidenţierea la microscop, a levurilor: elemente ovalare de 4-6 µm, asociate
eventual cu prezenţa filamentelor miceliene. Se pot folosi: preparatul nativ lamă-
lamelă, sau frotiurile colorate (după metoda Gram, albastru de metilen, May-
Grunwald-Giemsa).
Celulele levurice sunt sferice sau ovalare, cu muguri multipolari numiţi
blastospori, pseudomicelii formate din celule alungite aşezate cap la cap. Se mai
pot observa chlamidospori intens coloraţi, care apar ca celule sferice cu
diametrul mai mare decăt cel al celulelor levurice. La coloraţia Gram, candidele
sunt gram pozitive. Coloraţia Hotchkiss-Mc Manus se foloseşte pentru colorarea
preparatelor din ţesuturile biopsiate fiind utilizată pentru punerea în evidenţă a
membranelor fungice.
Cultivare. Speciile din genul Candida cresc pe mediul Sabouraud simplu sau
Sabouraud cu adaus de gentamicină şi cloramfenicol sau Sabouraud cu
actidionă şi roşu fenol (mediul Mycoline). Incubarea se face la 35-37° C, 24-48 h.
Candida albicans dezvoltă colonii albe, cremoase, mate, cu margini regulate.
Pentru identificarea Candidei albicans se recomandă: utilizarea galeriilor Api
Candida (fermentări de zaharuri) permit identificarea rapidă (18-24 ore) a 14
specii de levuri: C. albicans, C. famata, C. glabrata, C. guilliermondii, C. kefyr, C.
krusei, C. lusitaniae, C. parapsilosis, Candida tropicalis, Cryptococcus
neoformans, Geotrichum (candidum şi capitatum), Saccharomyces cerevisiae şi
Trichosporon sp.
C. albicans fermentează glucoza şi maltoza, nu fermentează zaharoza, lactoza şi
rafinoza. C. tropicalis fermentează glucoza, maltoza şi zaharoza dar nu
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

fermentează lactoza şi rafinoza. C. krusei fermentează doar glucoza. C.

guilliermondii fermentează glucoza şi zaharoza, nu fermentează maltoza, lactoza
şi rafinoza.
Sensibilitatea la antifungice- antifungigrama. Etapa finală a diagnosticului
micologic o reprezintă efectuarea antifungigramei. ATB-fungus testează
sensibilitatea la 6 antifungice: 5-fluorocitozină, amfotericină B, nystatin,
miconazol, econazol, ketoconazol. Citirea rezultatelor se face după 24-48 de ore
de incubare la 30°C, rezultatele exprimându-se în sensibil, intermediar şi
rezistent.

Infecţii produse de levuri din genul Cryptococcus

Reprezentantul genului este Cryptococcus neoformans, o levură încapsulată,

agentul etiologic al criptococozei. Alte specii ale genului Cryptococcus, mai puţin
importante în patologia umană sunt C. uniguttulatus, C. luteolus, C. terreus, C.
gastricus, etc.
Semnificaţia clinică. Cryptococcus neoformans are tropism accentuat pentru
SNC, sistemul osos şi piele, factorii favorizanţi apariţiei bolii fiind deficitul imun
celular (mai ales la cei cu maladie Hodgkin), corticoterapia, SIDA. Criptococoza
poate apărea şi la cei cu ciroză, grefe de organ precum şi la indivizii sănătoşi.
Din punct de vedere clinic distingem următoarele forme de criptococoză: cu
atingere pulmonară, neuro-meningee, cutanată, osoasă şi forma cu diseminare
septicemică.
Recoltarea produselor patologice se face în funcţie de afecţiune (exudate,
LCR, produse de la biosie, măduva osoasă, urină, sănge).
Examenul microscopic cu tuş de China pune în evidenţă levurile (4-8 µm în
diametru) şi capsula. Unele tulpini de Cryptococcus neoformans ca şi alţi
cryptococi nu produc capsulă vizibilă in vitro.
Cultivarea pe mediul Sabouraud fără actidionă (cicloheximid) la 30-37°C, timp
de 24-48 ore permite, în majoritatea cazurilor, evidenţierea coloniilor maronii,
strălucitoare, mucoase. Pe acelaşi mediu de cultură, celelalte specii de
Cryptococcus dau naştere unor colonii albe.
Identificarea culturilor presupune efectuarea testelor biochimice (Cryptococcus
neoformans fermentează maltoza, zaharoza, dextroza, galactoza, nu
fermentează lactoza). Serologia are valoare doar în situaţiile în care nu se poate
izola levura. Antigenul se poate pune în evidenţă în ser şi LCR prin latex-
aglutinare sau Elisa.
Titrarea anticorpilor nu este utilă pentru diagnostic.
Caracteristicile bolii la pacienţii cu SIDA sunt:
• frecvente hemoculturi pozitive;
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

• titru crescut de antigen în ser;

• scăderea lentă a titrului antigenic sub terapia antifungică.
Sensibilitatea la antifungice: C. neoformans este sensibil la amfotericină B,
fluconazol, itraconazol. În cazurile grave se asociază amfotericina B cu 5-
fluorocitozină.

Infecţii produse de levuri din genul Histoplasma

Reprezentantul genului Histoplasma este Histoplasma capsulatum cu cele două

variante: Histoplasma capsulatum var. capsulatum şi Histoplasma capsulatum
var. duboisii.
Semnificaţia clinică. Histoplasma capsulatum produce histoplasmoza.
Contaminarea pulmonară se produce prin inhalarea sporilor. Foarte rar, în caz de
contaminare masivă, mai ales la copii şi imunodeprimaţi asistăm la o atingere
poliviscerală cu interesarea tubului digestiv, a endocardului, meningelui,
suprarenalelor.
Examenul microscopic al produselor patologice reprezentate de expectoraţie,
puroi, sânge, materii fecale, material bioptic pune în evidenţă celulele levurice de
talie mică (2-4µm), ovalare, intracelulare. Coloraţiile speciale ca Giemsa sau
Schiff sunt utilizate pentru colorarea frotiurilor din sânge sau măduva osoasă.
Cultivarea se face de preferinţă pe mediul agar BHI (agar- infuzie de cord şi
creer) în tuburi, la temperatura de 35-37°C. Coloniile de H. capsulatum sunt albe,
umede. Însămânţarea se poate face şi pe mediul Sabouraud, incubat la
temperatură cuprinsă între 25-30°C. Coloniile dezvoltate pe Sabouraud sunt
mari, albe-maronii sau roz, pufoase (pe faţa opusă tubului, coloniile sunt de
culoare albă,galbenă sau portocalie).
Efectuarea frotiurilor din cultura dezvoltată pe mediul Sabouraud pune în
evidenţă macroconidii sferice cu perete rugos. Se pot observa deasemenea şi
microconidii. Dacă se efectuează frotiuri din culturile tinere dezvoltate pe mediul
BHI, se pot observa hife septate, microconidii cu diametrul de 2-5 µm, iar pe
frotiurile efectuate din culturile îmbătrânite (după câteva săptămâni) se observă
macroconidii rotunde, mari (7-15µm în diametru).
Identificarea se face prin testul exoantigenului prin imunodifuzie: antigenul
specific extras din cultura fungică se pune în contact cu serul care conţine
anticorpi specifici.
Diagnosticul serologic, pentru titrarea anticorpilor se face prin RFC şi prin
imunodifuzie.
Sensibilitatea la antifungice. Histoplasma capsulatum este sensibilă la
amfotericină B, itraconazol, ketoconazol.
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Infecţii produse de mucegaiuri

Genul Aspergillus

Membrii genului cauzează un grup de afecţiuni cunoscute sub numele de

aspergiloze, mai frecvente la pacienţii cu agranulocitoză şi la cei aflaţi sub
corticoterapie.
Reprezentanţii genului: Aspergillus fumigatus, Aspergillus niger, Aspergillus
flavus, Aspergillus versicolor sunt fungi filamentoşi şi rezistenţi.
Semnificaţia clinică. Infecţia umană este favorizată de existenţa unor leziuni
bronşice sau pulmonare sau condiţionată de deficitul imun provocat de
terapeutică (corticoterapie, iradiere, imunodepresoare) etc. Aspergilomul
pulmonar este frecvent provocat de Aspergillus fumigatus, urmat de A. niger.
Aspergiloza invazivă interesează endocardul, creerul, sistemul osos. Aspergiloza
imuno-alergică se manifestă ca aspergiloză bronhopulmonară alergică, alveolită
alergică, sinuzită alergică.
Diagnostic de laborator. Produsele patologice sunt reprezentate de spută,
lichidul de spălătură bronho-alveolară, fragmente de ţesut recoltate prin biopsie,
sânge.
Cultivare. A. fumigatus creşte pe mediu Sabouraud fără cicloheximid, la 37°C, în
aproximativ 3 zile (uneori mai târziu). Coloniile sunt de culoare verde-închis.
Coloniile de A. flavus sunt galben-verzui, cresc după aproximativ o săptămână
de incubare la 37°C, (pe faţa opusă a plăcii, coloniile sunt roşii-brune), iar cele de
A. niger sunt alb-gălbui, şi devin apoi negre (pe dosul plăcii sunt alb-gălbui).
La examenul microscopic din cultură, A. fumigatus prezintă capete sporulante
cu vezicule şi un şir de philide la nivelul celor două treimi externe ale suprafeţei.
Conidiile sunt dispuse în lanţuri paralele. A. niger prezintă capetele sporulante cu
conidiofori, vezicule globuloase şi philide dispuse în unul sau două şiruri pe toată
suprafaţa.
Sensibilitate la antifungice. Aspergillus sp. sunt sensibile la itraconazol, 5-
fluorocitozină. Sunt rezistente la amfotericină B.

Genul Coccidioides

Semnificaţia clinică. Coccidioides immitis este agentul etiologic al

coccidioidozei pulmonare (acută sau cronică) şi a formelor cu diseminare
hepatosplenică, cutanată, suprarenală. Coccidioidoza poate apărea atât la
indivizii imunodeprimaţi cât şi la cei sănătoşi.
Examenul microscopic al sputei sau al materialului recoltat din abcese sau
provenit de la biopsie pune în evidenţă celule mari (sferule) cu endospori.
Cultivarea materialului contaminat pe mediul Sabouraud sau pe agar BHI
permite creşterea Coccidioides immis la 37°C sub forma unor colonii mari albe,
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

cu aspect pufos, care prin îmbătrânire devin gri sau maronii (pe faţa opusă a
plăcii, coloniile sunt albe-cenuşii).
Efectuarea frotiurilor din culturi permite evidenţierea artroconidiilor formate
prin segmentarea hifelor. Artroconidiile alternează cu celulele vide de talie mai
mică, dând un aspect caracteristic. Coniidiile sunt foarte contagioase şi din acest
motiv este preferabilă însămânţarea produselor în tuburi cu medii de cultură şi nu
în plăci Petri.
Identificarea C. immitis se face prin:
• imunodifuzie- test pentru evidenţierea exoantigenului;
• cultivarea sferulelor pe un mediu sintetic, în atmosferă de CO2, la 37-40°C;
• boala experimentală pentru producerea in vivo a sferulelor.
Sensibilitatea la antifungice. Coccidioides immitis este sensibil la amfotericină
B, itraconazol sau fluconazol.

Genul Penicillium

Semnificaţia clinică. Specia tip a genului Penicillium este Penicillium marneffei

care produce infecţii pulmonare subacute sau cronice, precum şi infecţii
diseminante la nivelul ficatului, splinei, măduvei osoase, tegumentelor, în special
la pacienţii imunodeprimaţi (mai ales cei cu SIDA).
La examenul microscopic, direct din produsul patologic (fragmente obţinute
prin biopsie) se observă celule fungice mici, septate, cu diametrul de 2-5 µm.
Coloraţia Giemsa este utilizată pentru evidenţierea celulelor fungice în interiorul
macrofagelor.
Cultivarea pe mediul Sabouraud fără actidionă, sau pe agar BHI la 26°C,
permite evidenţierea coloniilor cu suprafaţă cenuşie şi un pigment roşu care
difuzează în mediu (pe faţa opusă a plăcii coloniile sunt albe, dar pot fi şi roşii,
sau maronii).
Efectuarea fotiurilor din cultură pune în evidenţă capetele sporulante tipice
genului Penicillium, cu conidii ataşate în lanţuri pe un conidiophor ramificat.
Sensibilitatea la antifungice. Speciile genului Penicillium sunt sensibile la
amfotericină B, itraconazol.

Genul Fusarium

Semnificaţia clinică. Specia tip a genului este Fusarium solani, agentul micotic
al infecţilor oculare, al sinusitelor, infecţiilor pielii, infecţiilor sistemice.
Cultivare. Pe mediul Sabouraud (fără actidionă sau cicloheximid), după
aproximativ 4 zile de incubare, F. solani dezvoltă colonii de culoare roz-pal, mov
sau albe, cu un aspect pufos (pe faţa opusă a plăcii, coloniile au aspect luminos).
Examenul microscopic - efectuarea frotiurilor din cultură permite
evidenţierea macroconidiilor multiseptate, încurbate (aspect de fus).
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Sensibilitatea la antifungice. Fusarium sp. sunt sensibile la itraconazol şi

fluconazol.