Sei sulla pagina 1di 13

MASTER

 Referat : Drept societar

Coordonator: Student masterand:

Lect. univ. dr. Popa Sorana Sbîrciog Ion

Semestrul III
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

DREPT SOCIETAR

I. Definitia dreptului societar si a societatii comerciale

Dreptul comercial, împreună cu dreptul civil, fac parte din dreptul privat care este
reglementat, în general, de norme juridice supletive, permisive şi numai în situaţii bine
determinate, de norme imperative. Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de
drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele, faptele şi operaţiunile
considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şi raporturile juridice la care participă persoanele
care au calitatea de comerciant.
Subcomponentă a dreptului comercial, dreptul societar studiază notiunea de societate
comercială (comerciant colectiv), cu toate formele juridice prevăzute de lege:
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe actiuni, societate în
comandită pe actiuni, societate cu răspundere limitată.
Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de personae constituită pe baza unui
contract de societate si beneficiind de personalitate juridică, în care asociatii se înteleg să pună în
comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizării si împărtirii
profitului rezultat. Societătile comerciale au fost si sunt cel mai adecvat instrument juridic de
drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca si pentru
satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.
Există asemănări dar si deosebiri între societatea civilă si societatea comercială.
Deosebirile privesc obiectul sau natura operatiunilor, conditiile în care acestea se constituie si
functionează, iar o altă deosebire constă în aceea că societatea comercială este învestită cu
personalitate juridică. Societatea civilă, ca si cea comercială reprezintă grupări de persoane si
bunuri. Ambele iau nastere prin contract si au scop lucrativ, urmărind obtinerea de beneficii.

II. Natura juridica a societatii comerciale

Lipsa unei definitii în Legea nr.31/1990 a dus la dispozitiile Codului civil, la care s-a
apelat pentru definirea notiunii de societate comercială. Codul civil reglementează contractul
de societate, societate care poate fi civilă sau comercială.
Societăţile comerciale sunt persoane juridice şi se constituie, potrivit legii, prin contract
de societate şi statut (unde este cazul). Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub
forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Acesta se semnează de toţi asociaţii, sau în caz
de subscripţie publică, de toţi fondatorii.
Societatile comerciale presupun nu numai participarea viitorilor asociati cu acordul in
sensul formarii patrimoniului societatii dar si intentia specifica de obtinere a profitului ca urmare
a exercitarii unor fapte obiective de comert. In general avem in vedere societatile prezentate
limitativ de legea societatilor comerciale ce se vor diferentia de societatile civile in principal prin
prezenta personalitatii juridice. Atat societatile comerciale cat si societatile civile au in vedere
participarea cu aporturi a viitorilor asociati insa in cele civile vom intalni diferentierea dintre

1
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

patrimoniul societatii si patrimoniul asociatiilor. Personalitatea juridica implica nu numai un


sistem propriu de conducere a societatii sau reprezentare in nume propriu a acesteia in fata
instantelor de judecata dar si in patrimoniu distinct. Aceasta inseamna ca indiferent de tipul
aportului adus creditorii viitorului asociat nu vor putea urmarii aceste bunuri daca nu au si
calitate de creditori sociali. Practic va avea loc un transfer de proprietate de la viitorul asociat
catre societate. In urma acestuia asociatul devenind creditor al societatii in cazul in care acesta
realizeaza profit ce va fi impartit sub forma de dividente in sens opus, in cazul aporturilor
promise de viitorul asociat numite aporturi subscrise si societatea va avea calitatea de creditoare
pentru acesta.
Societatea comerciale apare ca un grup organizat de persoane, care acţionează ca un
subiect de drept distinct în virtutea personalităţii juridice. Asociaţii păstrează însă dreptul de a
decide, în condiţiile actului constitutiv şi cu respectarea prevederilor legii, asupra societăţii. Din
cele prezentate se desprinde natura contractuală a societăţii comerciale. Chiar dacă nu se reduce
la un contract, având în vedere că este şi o persoană juridică, societatea comercială are origine
contractual care domină atât constituirea, cât şi organizarea şi funcţionarea ei.

III. Notiunea actului constitutiv al societatii comerciale

Societatea comercială este o entitate colectivă, o asociere a două sau mai multe persoane
în vederea realizării unei activităţi lucrative. Actul juridic pe baza căruia se constituie societatea
comercială este contractul de societate.
Conform art.5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni şi cu răspundere limitată se
constituie prin contract de societate şi statut (în această situţie, în conformitate cu modificările
aduse prin Legea nr. 161/2003 în art. 9 alin. 1, statutul va cuprinde datele de identificare a
asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii).
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure
persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi
încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv.
Caracterele generale ale contractului de societate sunt următoarele:
a) contractul este plurilateral, întrucât la încheierea sa participă mai multe persoane, fiecare
având un interes propriu, asumându-şi drepturi şi obligaţii. Cu titlu de excepţie, societatea cu
răspundere limitată se constituie cu asociat unic;
b) contractul este cu titlu oneros, întrucât fiecare asociat urmăreşte realizarea unor beneficii;
c) contractul este comutativ, fiecărui asociat fiindu-i cunoscută întinderea obligaţiilor din chiar
momentul încheierii sale;
d) contractul este consensual, întrucât se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, forma
scrisă fiind cerută ad probaţionem. În unele situaţii legea cere forma autentică, contractul de
societate fiind un act solemn.
Contractul de societate se diferenţiază de alte contracte sinalagmatice prin trei elemente
specifice, respectiv:
a) aportul asociaţilor la constituirea capitalului social;
b) intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis);
c) participarea tuturor asociaţilor la beneficii şi pierderi.
În absenţa celor trei elemente specifice se consideră că nu suntem în prezenţa unui contract de
societate, deci acesta nu va fi nul.

2
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

IV. Capitalul social si patrimoniul societatii

Între capitalul social şi patrimoniul societăţii există o strânsă legătură. Capitalul social
este rezultatul aporturilor unite ale asociaţilor şi parte a patrimoniului societăţii. Cele două
concepte, deşi strâns legate între ele, nu trebuie confundate.
1. Capitalul social
Capitalul social nu este definit în Legea nr. 31/1990. Doctrina defineşte capitalul social ca
fiind suma globală a valorii aporturilor aduse de asociaţi la constituirea societăţii. O definiţie mai
riguroasă este aceea care consideră capitalul social ca expresie valorică a totalităţii aporturilor în
numerar şi în natură ale asociaţilor care participă la constituirea societăţii.
Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. Sub aspect contabil,
capitalul social apare ca element de pasiv, întrucât la dizolvarea societăţii aporturile asociaţilor
trebuie restituite. Bunurile aduse ca aport se regăsesc în activul bilanţului întrucât ele aparţin
societăţii. Sub aspect juridic, capitalul social constituie limita gajului general al creditorilor
societăţii. De aceea pe timpul existenţei societăţii capitalul social trebuie să rămână fix, fiind
intangibil pentru asociaţi.
Reducerea sau majorarea capitalului social nu pot fi efectuate decât prin modificarea
actului constitutiv cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege. Legea nr.31/1990 stabileşte
limite minime valorice ale capitalului social. Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi al
societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei conform art. 10 alin. 1 ,
iar al societăţii cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei. Dacă se constată o
pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face
vreo repartizare sau distribuire de profit (art. 9 alin. 24 din Legea 161/2003). Dacă în cursul unui
exerciţiu financiar se costată o micşorare a capitalului social, acesta va trebui reîntregit din
beneficiile realizate în exerciţiul financiar următor sau redus la suma rămasă (art.69 din Legea
nr.31/1990).
2. Patrimoniul societăţii
Potrivit legii, societatea comercială este persoană juridică, deci un subiect de drept,
îndeplinind condiţiile prevăzute de art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954, respectiv: o organizare
de sine stătătoare, un patrimoniu propriu, afectat realizării unui scop în acord cu interesul
obştesc. Literatura juridică defineşte patrimoniul ca fiind ansamblul de drepturi şi obligaţii cu
conţinut economic pe care persoana juridică le are în mod distinct şi independent de ale altor
subiecte de drept cât şi de cele ale persoanelor care o alcătuiesc. Patrimoniul social asigură
suportul necesar realizării scopului lucrativ al societăţii, asigurând participarea acesteia la
raporturile juridice în nume propriu.
Patrimoniul societăţii se compune din:
a) activul social – cuprinde totalitatea drepturilor patrimoniale, reale şi de creanţă;
b) pasivul social – cuprinde totalitatea obligaţiilor, indiferent de natura lor.
Patrimoniul societăţii se deosebeşte de capitalul social, deosebirile constând în
următoarele: capitalul social reprezintă valoarea totală a aporturilor asociaţilor. Patrimoniul
societăţii constituie o universalitate juridică în care sunt cuprinse toate drepturile şi obligaţiile
patrimoniale, precum şi bunurile.
Capitalul social este fix pe toată durata societăţii. Patrimoniul social este variabil.
Patrimoniul iniţial este constituit din aporturile asociaţilor. Ulterior patrimoniul creşte sau se
micşorează după cum cresc ori se micşorează drepturile şi obligaţiile societăţii. Între capitalul

3
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

social şi patrimoniu există identitate doar la momentul constituirii societăţii. Partea cea mai
importantă a patrimoniului este constituită din fondul de comerţ şi capitalul social.
Capitalul social are rolul de gaj general al creditorilor societăţii, dă măsura drepturilor şi
obligaţiilor ce se cuvin/revin asociaţilor. Se constată însă că în realitate adevărata garanţie pentru
creditorii sociali este patrimoniul social, art.3 din Legea nr.31/1990 dispunând că „Obligaţiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social”.
Creditorii societăţii vor urmări bunurile aflate în patrimoniul societăţii, creditorii
personali fiind excluşi de la urmărirea acestor bunuri. Aceştia din urmă îşi vor exercita drepturile
numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului, respectiv asupra părţii cuvenite
debitorului cu ocazia lichidării societăţii. De asemenea moştenitorii unui asociat nu pot pretinde
drepturi asupra bunurilor aduse ca aport social şi aflate în patrimoniul societăţii.

V. Formele societatilor comerciale

Conform art. 2 din Legea nr.31/1990, societăţile comerciale se vor constitui în una din
următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandită simplă;
c) societate pe acţiuni;
d) societate în comandită pe acţiuni;
e) societate curăspundere limitată.
Fără a intra într-o prezentare detaliată a celor cinci forme de societăţi comerciale, ne vom
rezuma la sublinierea elementelor fundamentale care le particularizează, astfel:
a) societatea în nume colectiv – este acea societate cu caracter intuitu personae, în care asocierea
are la bază încrederea deplină a asociaţilor, capitalul social este divizat în părţi de interes care nu
sunt reprezentate prin titluri şi, în principiu, sunt netransmisibile; obligaţiile societăţii sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.
b) societatea în comandită simplă – este tot o societate intuitu personae, asocierea având la bază
încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari; capitalul social este divizat în părţi
de interes care nu sunt reprezentate prin titluri; răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale
este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, asociaţii comanditari răspund în
limita aportului lor;
c) societatea pe acţiuni – este constituită dintr-un număr minim de asociaţi, denumiţi acţionari;
capitalul social este divizat în acţiuni care sunt valori mobiliare negociabile şi transferabile;
răspunderea asociaţilor este limitată la aporturile lor.
d ) s ocietatea în comandită pe acţiuni – are două categorii de asociaţi: comanditaţi şi
comanditari; capitalul social este împărţit în acţiuni; obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii
sunt obligaţi numai până la concurenţa capitalului social subscris.
e) societatea cu răspundere limitată este acea formă de societate ce îmbină trăsături ale
societăţilor intuitu personae cu cele ale societăţilor de capitaluri; asocierea are la bază încrederea
asociaţilor, capitalul social este divizat în părţi sociale care nu sunt reprezentate prin titluri
negociabile iar asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aportului lor.

4
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

VI. Clasificarea societatilor comerciale

1. După natura lor sau prevalenţa elementului personal ori a celui material se distinge între
societăţile de persoane, societăţile de capitaluri şi intermediare:
a) societăţile de persoane se concretizează printr-un număr redus de asociaţi ce au în vedere la
momentul asocierii cunoaşterea, încrederea reciprocă şi calităţile lor personale. Prototipul
societăţii de persoane este societatea în nume colectiv. Face parte din aceeaşi categorie societatea
în comandită simplă.
b) societăţile de capitaluri se caracterizează printr-un cuantum ridicat al capitalului social,
calităţile personale ale asociaţilor fiind nerelevante. Fac parte din această categorie societăţile pe
acţiuni şi în comandită pe acţiuni.
c) societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una dintre cele două categorii,
constituirea sa se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor însă răspunderea este limitată ca şi
în cazul societăţilor de capitaluri. Ea este intermediară între societăţile de persoane şi cele de
capitaluri. Prevalenţa factorului subiectiv faţă de cel obiectiv determină consecinţe practice
importante cum sunt: societăţile de persoane se constituie cu un număr redus de asociaţi pe când
societăţile de capitaluri se constituie cu orice număr de asociaţi, acesta nefiind limitat de lege; în
societăţile intuitu personae sunt admise aporturi în muncă în timp ce aportul la societăţile de
capitaluri nu poate fi decât în numerar şi natură; în societăţile de persoane legea instituie condiţii
restrictive de transmitere a părţilor de interes şi părţilor sociale, ele fiind societăţi închise;
societăţile de capitaluri au un caracter deschis, transmiterea acţiunilor fiind în principiu
liberă;societăţile de persoane se dizolvă şi pentru cauze ce privesc situaţia personală a asociaţilor,
cum ar fi retragerea, excluderea, falimentul unuia dintre asociaţi când datorită acestor cauze
numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, în timp ce la societăţile de capitaluri asemenea cauze
sunt irelevante.
2. După criteriul întinderii răspunderii asociaţilor se distinge între:
a) societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată;
b) societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată.
În societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile
societăţii. În societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată asociaţii răspund până la
concurenţa aportului lor. În societăţile în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, asociaţii
comanditaţi răspund nelimitat şi solidar iar asociaţii comanditari până la concurenţa aportului lor.
Ca şi concluzie se poate observa că, în principiu, indiferent de forma societăţii, răspunderea
asociaţilor există până la concurenţa aportului lor. Răspunderea nelimitată şi solidară a
asociaţilor din societatea în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi este o răspundere subsidiară;
ei sunt ţinuţi să execute obligaţiile sociale numai în măsura în care acestea nu au fost
acoperite din patrimoniul social.
3. După criteriul structurii capitalului social şi al modului de împărţire a acestuia se disting
două categorii de societăţi:
a) societăţi comerciale în care capitalul comercial se divide în părţi de interes: societatea în nume
colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată;
b) societăţi comerciale în care capitalul social este împărţit în acţiuni: societatea pe acţiuni şi
societatea în comandită pe acţiuni. Între părţile sociale şi acţiuni există asemănări în sensul că
ambele se cuvin asociaţilor ca urmare a aportului lor la formarea capitalului social, conferă
dreptul de a participa la conducerea societăţii şi de a primi dividende precum şi dreptul la plata

5
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

contravalorii aportului în caz de retragere, excludere, dizolvare. Deosebirea principală între


partea socială şi acţiune priveşte modul de transmitere către terţi.
Acţiunile sunt titluri transferabile şi negociabile în timp ce părţile sociale şi părţile de
interes nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi se transmit restrictiv.
4. După criteriul numărului persoanelor asociate distingem:
a) societăţi pluripersonale; Conform art. 4 din Legea nr.31/1990 societatea comercială va avea
cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul în care legea prevede altfel, textul dând expresie
caracterului de entitate colectivă al societăţii comerciale.
b) societăţi unipersonale; Conform art.13 din Legea nr.31/1990 într-o societate cu răspundere
limitată părţile sociale pot fi ale unei singure persoane, în calitate de asociat unic.

VII. Constituirea societatilor comerciale

Societatile comerciale au fost si sunt in prezent cel mai adecvat instrument juridic de
drenare a energiilor umane si financiare pentru realiz 636m1211g area unor scopuri sociale, ca si
pentru satisfacerea unor interese personale ale inteprinzatorilor,ele contribuind la dezvoltarea
comunicatiilor care au permis extinderea pietelor cu toate consecintele benefice asupra
civilizatiei moderne.
Prin art 2 din legea 31/1990 se stabilesc 5 forme de organizare a societatatiilor comerciale
romanesti si anume:
1. societatea in nume colectiv
2.societate in comandita simpla
3.societate pe actiuni
4.societatea in comandita pe actiuni
5.societatea cu raspundere limitata.
Societatile enuntate sunt persoane juridice distincte de persoana propietarilor lor(asociati
sau actionari).Ele isi desfasoara activitatea in nume propriu, au conducere si sediu propriu.
Pentru constituirea societatilor comerciale este necesar intocmirea si procurarea unor acte, plata
unor taxe ,etc.

VIII. Functionarea societatilor comerciale

Ca orice persoana juridica, societatea comerciala nu are o existenta organica si, deci, nici
o vointa proprie, naturala. De aceea, vointa ei se manifesta prin organele alese, respectiv:
organele de conducere, de executie si de control al gestiunii societatii comerciale.
Vointa societatii comerciale este adusa la îndeplinire prin actele juridice ale organului
executiv (de gerare a activitatii, de gestiune) care este administratorul (gerantul) sau
administratorii.
Controlul activitatii administratorului se realizeaza de catre asociati (în virtutea
drepturilor de informare, control si expertiza) sau, în anumite cazuri, de un organ specializat,
auditorii financiari si cenzorii societatii.
În functie de forma juridica a societatii comerciale distingem:
- la societatea pe actiuni si societatea în comandita pe actiuni exista toate cele trei categorii de
organe de conducere (respectiv Adunarea generala a actionarilor), de executie (administratorii
organizati sub forma consiliului de administratie, directori sau membrii directoratului si consiliu
de supraveghere), de control (respectiv cenzorii si auditorii financiari);

6
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

-la societatile de persoane, respectiv: societatea în nume colectiv si în comandita simpla, datorita
numarului relativ mic de societari, nu este institutionalizata o adunare generala propriu-zisa; de
asemenea, controlul gestiunii societatii se realizeaza de catre asociati, nefiind necesari, de regula
cenzorii si auditorii financiari.
-la societatea cu raspundere limitata exista cele trei organe enumerate la societatea pe actiuni, dar
prezinta unele particularitati.
1. Adunarea Generala
Ca organ de deliberare, adunarea generala este chemata sa decida, atât asupra unor
probleme obisnuite pentru viata societatii, cât si asupra unor probleme deosebite, care vizeaza
elemente fundamentale ale societatii comerciale.
Pornind de la acest criteriu distingem între adunari ordinare si extraordinare, iar în urma
modificarilor aduse Legii nr. 31/1990 republicata, si adunarile speciale. Legea reglementeaza
adunarea ordinara si extraordinara în cazul societatii pe actiuni (cu varietatea adunarii
constitutive în cazul constituirii prin subscriptie publica), cu precizarea atributiilor fiecareia si a
conditiilor de cvorum si majoritate cerute pentru adoptarea hotarârilor; pentru societatea cu
raspundere limitata, desi legea nu distinge între adunarile ordinare si extraordinare, stabileste
conditii speciale de cvorum si majoritate.
2. Administrarea societatii
Vointa oricarei societati comerciale este exprimata de adunarea generala, dar este adusa
la îndeplinire prin organele de executie, care realizeaza administrarea (gerarea) societatii.
Conform Legii nr. 31/1990 republicata o societate comerciala, indiferent de forma ei
juridica poate fi administrata de unul sau mai multi administratori. Pluralitatea de administratori
nu este institutionalizata în cazul societatilor de persoane si a societatii cu raspundere limitata, iar
în cazul societatilor de capitaluri este organizata sub forma unor organe colegiale: consiliu de
administratie si comitet de directie.
Astfel:
-în societatea în nume colectiv, gestiunea este asigurata de unul sau mai multi administratori, de
regula ei însisi asociati; fiecare administrator având dreptul sa reprezinte societatea (daca actul
constitutiv nu prevede altfel);
-în societatea în comandita simpla, administrarea se încredinteaza unuia sau mai multor asociati
comanditati (daca un comanditar ar face acte de administrare fara împuternicire, va deveni
automat asociat comanditat, raspunzând solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale);
-în societatea pe actiuni administrarea poate fi facuta de un administrator sau de mai multi; când
sunt mai multi se constituie un consiliu de administratie care poate delega o parte din puterile
sale unui comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori; presedintele
consiliului de administratie este si director general sau director al societatii, conducând si
comitetul de directie; consiliul de administratie poate angaja, pentru executarea operatiilor
societatii, directori executivi, care sunt functionari ai societatii, nefacând parte nici din consiliul
de administratie, nici din comitetul de directie;
-în societatea în comandita pe actiuni, administrarea societatii este încredintata unuia sau mai
multor comanditati;
-în societatea cu raspundere limitata administrarea este realizata de unul sau mai multi
administratori (asociati sau terti).

7
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

3. Controlul gestiunii societatii comerciale. Cenzorii. Auditorii


Buna functionare a unei societati comerciale implica asigurarea unui control desfasurat în
mod riguros asupra activitatii administratorilor.
Controlul activitatii societatilor pe actiuni poate fi privit pe doua paliere alternative si
anume:
- societati pe actiuni care, fiind supuse obligatiei de auditare prin lege, nu pot opta între auditori
sau cenzori; legea obligându-le sa apeleze la serviciile auditorilor financiari, care-si organizeaza
activitatea potrivit normelor Camerei Auditorilor Financiari din România;
-societati pe actiuni ale caror situatii financiare nu sunt supuse în mod obligatoriu auditului
financiar, caz în care, adunarea generala a actionarilor poate opta între: alegerea de cenzori sau
încheierea de contracte cu auditorii financiari.
Fie ca este vorba de auditori financiari a caror activitate este impusa de lege, sau hotarâta
de actionari, societatea comerciala ce si-a organizat controlul prin aceasta varianta, va organiza
auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
Obligativitatea organizarii controlului activitatii administratorilor de catre auditorii
financiari este instituita prin Legea 31/90 si pentru S.A.-urile care au ales sistemul dualist de
administrare (a se vedea sectiunea anterioara).
La S.R.L. numirea cenzorilor e obligatorie numai când numarul asociatilor depaseste
cifra de 15.

IX. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Aceste operatiuni sunt facute in interesul asociatilor si se finalizeaza prin radierea


societatii din registrul comertului la cererea lichidatorilor. Astfel prima operatiune va fi
reprezentata de dizolvare ce poate avea loc de drept prin hotararea asociatilor sau a tribunalului.
In toate cazurile hotararea referitoare la inceperea procedurii de dizolvare va fi adusa la
cunostinta asociatilor si a tertiilor prin publicitatea acesteia la registrul comertului. Societatea se
dizolva de drept fara a fi necesara publicitatea in cazul in care s-a implinit termenul de existenta
a societatii fara ca asociatii acesteia sa impuna prelungirea duratei de functionare.
Dizolvarea prin hotararea tribunalului va avea loc fie in urma procedurii falimentului fie
la cererea asociatiilor atunci cand exista neintelegeri intre ecestia ce fac imposibila continuarea
activitatii. Dizolvarea prin vointa asociatiilor se produce in urma votului in adunarea generala
extraordinara pentru societatile de capitaluri sau cu votul tuturor asociatilor in cazul celor de
persoane. Insa aceasta inseamna ca predomina interesul asociatilor si nu al creditorilor in
societatile de persoane acestia avand dreptul ca odata cu hotararea referitoare la dizolvare sa
impuna si modul in care va avea loc lichidarea respectiv modul de impartire a bunurilor din
patrimoniul societatii si al platii catre creditorii societatii. Dizolvarea va avea ca efect inceperea
procedurii de lichidare precum si interdictia pentru administratori de incepere a unor noi
operatiuni comerciale. Practic, de la data hotararii de dizolvare exprimata in adunarea
asociatiilor, administratorii se vor abtine de la inceperea de noi actiuni comerciale in sens contrar
suportand in mod solidar eventualele prejudicii. Pe perioada dizolvarii societatii isi mentine insa
personalitatea juridica, aceasta continua sa existe si pe perioada lichidarii mentinandu-se numele,
sediul cu modificarea insa a obiectului de activitate al societatii. In acest sens, personalitatea
juridica va fi indreptata numai spre nevoile lichidarii neurmarindu-se ca pana atunci obtinerea de
profit. In sens restrans lichidarea va avea in vedere continuarea si terminarea operatiunilor
comerciale incepute inainte de dizolvare, incasarea creantelor de la debitorii societatii,

8
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

transformarea prin vanzare la licitatie publica in bani a bunurilor mobile si imobile ale societatii
si impartirea activului net intre asociati. Lichidarea va urma in mod obligatoriu procedurii de
dizolvare cu exceptia cazurilor de fuziune sau divizare a societatii comerciale cand dizolvarea
acestora se va face fara lichidarea prin aparitia unor noi societati comerciale. In afara de
modificarea obiectului si scopul societatii, lichidarea va avea in vedere si inlocuirea
administratorilor cu lichidatori autorizati precum si predarea catre acestia a gestiunii societatii.
Lichidatorii vor fi numiti de catre asociati in urma hotararii adunarii asociatilor dintre persoalele
fizice sau juridice autorizate iar daca acestia nu se inteleg prin hotatatea instantei, dupa trimiterea
hotararii de numire a lichidatorilor la registrul comertului in sensul publicitatii acestia vor primii
de la administratori documentele legate de gestiunea societatii, la societatile de capitaluri
administratorii le vor prezenta si situatia societatii de la data efectuarii ultimului bilant contabil.
Atunci cand lichidatorii sunt numiti dintre administratori, aceasta prezentare a societatii va fi
adresata actionarilor. Dupa data numirii lor, lichidatorii vor fi imputerniciti sa reprezinte
societatea in fata tertiilor in acelasi timp toate actele ce provin de la societate avand mentiunea ca
aceasta se afla in lichidare.Ca si administratorii la baza raportului juridic dintre societate si
lichidatori va sta un contract de mandat, ceea ce va face posibila raspunderea civila in sensul sau
in urma prejudicierii societatii (ex: atunci cand lichidatorii incep noi operatiuni comerciale in
timpul lichidarii).

X. Proceduri contencioase de recuperare a creantelor in cazul societatilor


comerciale

Somatia de plata reprezinta o procedura prezentata in Ordonanta de Urgenta 15/2001 ce


permite recuperarea creantelor creditorilor printr-o modalitate speciala astfel orice creditor ce are
o creanta impotriva unui comerciant ce a depasit termenul de scadenta cu cel putin 30 de zile
poate introduce o actiune in instanta de judecata in care s-a judecat fondul procesului in scopul
recuperarii acesteia. Astfel creditorul va introduce o cerere de chemare in judecata in care va
arata temeiul de fapt si de drept precum si probele de care intelege sa se foloseasca in instanta de
judecata, practic temeiul creantei se poate afla in cuprinsul unui contract comercial prin care
societatea debitoare isi asuma anumite obligatii.
Judecatorul are dreptul de a cere partilor prezente in fata instantei lamuriri cu privire la
probarea cererii in cauza. Debitorul poate fi somat sa inceapa platile in caz contrar aplicandu-se
procedura necesara. Daca partile se inteleg in fata instantei asupra modului de acoperire a
obligatiilor banesti, judecatorul va lua act de intelegere a acestora si va pronunta o incheiere ce
consimteste aceasta tranzactie. Daca partile nu se inteleg asupra modului de plata, judecatorul va
administra probele in cauza depuse de parti si va pronunta o hotarare ce cuprinde somatia de
plata pentru debitor. Acesta va fi obligat sa realizeze plata intr-un termen cuprins intre 10 si 30
de zile de la data hotararii. Creditorul ce a obtinut hotararea poate cere instantei investirea
acesteia cu titlul executoriu putand pune in executare silita creanta sa in caz de neplata. Daca
judecatorul respinge cererea creditorului aceasta nu poate fi atacata dar procedura nu are in
vedere o judecare a fondului, ceea ce inseamna ca poate fi reintrodusa. Judecatorul poate da insa
si o hotarare partiala de plata a creantei caz in care creditorul poate introduce pentru restul
neacoperit o actiune de drept comun.
Procedura insolventei permite recuperarea creantelor scadente si exigibile daca a trecut
un termen de minim 30 de zile de la data la care plata trebuia sa fie executata. Mai multi creditori
isi pot conexa creantele la o valoare de 10 mii de lei sau minim 6 salarii pe economie spre a fi

9
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

admisa in instanta actiunea. Insolventa presupune fie procedura simplificata de intrare in


faliment fie procedura generala de reorganizare urmata de faliment. Practic insolventa inseamna
incetarea de plati din partea societatii debitoare ce nu mai are lichiditatile necesare efectuarii
platilor creantelor sale. Este vorba de lichiditati deoarece prezenta activelor peste valoarea
creantei nu impiedica introducerea procedurii.Inceperea procedurii va avea loc la cererea
debitorului ce presupune planul de reorganizare fie prin acceptarea judecatorului sindic a
propunerii de intrare in faliment facute de creditori. Daca debitorul aflat in stare de insolventa nu
introduce actiune de incepere a procedurii in termen de 6 luni de la data la care a cunoscut acest
lucru se face vinovat de infractiune de bancruta simpla.
Bancruta frauduloasa inseamna operatiuni de fals, de ascundere a activelor sau a
pasivului realizate de administratori sau lichidatori in timpul procedurii de faliment. Practic,
inceperea procedurii presupune ridicarea dreptului de a administra societatea a celor ce au
administrat-o, suspendarea tuturor actiunilor judiciare ce privesc societatile aflate in curs,
suspendarea prescriptiei actiunilor creditorilor referitoare la societate, suspendarea dobanzilor
sau majorarilor creantelor precum si interdictia instrainarii bunurilor societatii. Judecatorul sindic
poate anula actele frauduloase incheiate de administratori cu 3 ani inainte de inceperea
procedurii (transmiterea cu titlu gratuit a bunurilor societatii, actele ce cuprind prestatii ale
debitorilor societatii mai mici decat sumele cuvenite societatii precum si actele ce cuprindeau
vanzari cu intentia de a sustrage bunuri din patrimonial societatii in scopul prejudicierii
eventualilor creditori sau actele prin care anumiti creditori erau platiti cu preferinta inainte de
inceperea procedurii.
Judecatorul sindic are urmatoarele atributii:
-deschide procedura insolventei;
-desemneaza lichidatori;
-judeca contestatiile debitorului impotriva deschiderii procedurii;
-judeca contestatiile creditorilor impotriva unui eventual plan de reorganizare;
-ridica dreptul administratorilor de a mai administra societatea;
-anuleaza actele frauduloase incheiate de administratori;
-admite planul de reorganizare sau de lichidare;
-pronunta incheierea procedurii.
Atributiile lichidatorilor sunt:
-realizeaza un raport asupra cauzelor ce au adus societatea in insolventa;
-conduc intreaga activitate a societatii debitoare;
-introduc actiuni de anulare a actelor frauduloase incheiate de administratori;
-realizeaza inventarul bunurilor societatii;
-mentin si termina contractile incheiate de debitori;
-incaseaza creantele de la debitorii societatii;
-vand bunurile societatii;
-incheie tranzactii si renunta la garantie in numele societatii;
-sesizeaza in orice problema judecatorul syndic.
Comitetul creditorilor societatii are atributiile:
-face recomandari asupra situatiei societatii debitoare;
-negociaza conditiile de numire ale lichidatorilor;
-contesta actiunile lichidatoriilor in fata judecatorului sindic;
-solicita ridicarea dreptului de administrare a administratorilor;
-solicita anularea actelor frauduloase.

10
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

Judecatorul sindic are facultatea de a impune ca o parte din creantele societatii debitoare
sa fie acoperite de administratori atunci cand acestia au folosit bunurile societatii in interes
personal, au facut acte comerciale sub acoperirea numelui societatii, au continuat operatiuni ce
duceau la insolventa, au micsorat activul societatii si au platit cu preferinta anumiti creditori in
detrimentul altora. Sumele rezultate din lichidarea activului vor fi indreptate cu preferinta spre
plata tazelor necesare sustinerii procedurii de insolventa, a platii creditorilor luate pentru
proceduri, a platii drepturilor salariale, a creditorilor cu rang de preferinta si in cele din urma a
creditorilor ce au creante fara garantie.
Restul se imparte la actionari. Practic, procedura falimentului va fi aplicata in situatia in
care planul de reorganizare a activitatii societatii debitoare ce prevedea continuarea activitatii si
plata creditorilor, nu a dar rezultat. Prin faliment societatea va pierde calitatea de comerciant si
va fi radiate din registrul comertului. Daca societatea a participat la un plan de reorganizare cu 5
ani inainte de inceperea unei noi proceduri, o noua reorganizare numai e posibila aplicandu-se
automat falimentul.

11
Sbirciog Ion Drept Societar - Referat

CUPRINS

I. Definitia dreptului societar si a societatii comerciale ……………………………… 1

II. Natura juridica a societatii comerciale ………………………………………………. 1

III. Notiunea actului constitutiv al societatii comerciale ……………………………....…. 2

IV. Capitalul social si patrimoniul societatii ………………………….………………..…. 3

V. Formele societatilor comerciale ………………………………………………………. 4

VI. Clasificarea societatilor comerciale ………………………………………………...…. 5

VII. Constituirea societatilor comerciale ………………………………………………..…. 6

VIII. Functionarea societatilor comerciale …………………………………………………. 6

IX. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale …………………………………...…. 8

X. Proceduri contencioase de recuperare a creantelor societatilor comerciale ………. 9

12