ACTIVITĂŢȚI  MOTRICE  ADAPTATE  

- ASPECTE TEORETICE ȘI METODICE –

ADAPTED  MOTRICAL  ACTIVITIES  

- TEORETHICAL AND METHODICAL
ASPECTS –

Dana CRISTEA, Mirela ȘTEF, Paul DRAGOȘ

Oradea
2014
ACTIVITĂŢȚI  MOTRICE  ADAPTATE  
- ASPECTE TEORETICE ȘI METODICE –

Dana CRISTEA, Mirela ȘTEF, Paul DRAGOȘ

TRADUCERE Anca DEAC

2014
ADAPTED  MOTRICAL  ACTIVITIES  
- TEORETHICAL AND METHODICAL
ASPECTS –

Dana CRISTEA, Mirela ȘTEF, Paul DRAGOȘ

TRANSLATION by Anca DEAC

2014
Cuprins
1. Delimitări conceptuale........................................................................................................ 5
2. Educaţia integrată ............................................................................................................. 13
3. Echipa multidisciplinară ................................................................................................... 17
4. Clasificarea deficienţelor .................................................................................................. 21
5. Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative ...................................... 31
6. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului adaptat ............................................................... 41
7. Noţiuni de didactică a educaţiei fizice şi sportului adaptat .............................................. 47
8. Principii didactice adaptate instruirii persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale ........ 53
8.1 Principiile aplicării teoriei compensaţiei în procesul instruirii................................... 53  
8.2 Principii didactice în educaţie fizică şi sport adaptat ................................................. 57  
9. Specificul învăţării motrice la persoanele cu deficienţe ................................................... 69
10. Deficienţele mintale/de intelect ...................................................................................... 75
11. Deficienţele senzoriale ................................................................................................... 97
11.1. Activităţi motrice adaptate pentru copii cu deficienţă de vedere ............................ 97  
11.2. Activităţi motrice adaptate pentru persoane cu deficienţe de auz ......................... 107  
11.3. Demutizarea, ortofonia .......................................................................................... 121  
12. Educaţie fizica şi sport adaptat pentru persoane cu deficiente motorii ........................ 135
12.1. Afecţiunile neurologice ......................................................................................... 138  
12.2. Afecţiunile osteo-articulare ................................................................................... 159  
12.3. Afecţiunile musculoscheletice ............................................................................... 161  
12.4. Amputaţiile ............................................................................................................ 163  
Content
1. Conceptual delimitations .................................................................................................... 6
2. Integrated education ......................................................................................................... 14
3. Multidisciplinary team ..................................................................................................... 18
4. Classification of deficiencies ............................................................................................ 22
5. Physical education and adapted sports – formative motor activities ................................ 32
6. Objectives of adapted education and sports ..................................................................... 42
7. Notions regarding the didactics of adapted physical education and sports ...................... 48
8. Didactic principles adapted to the instruction of individuals with special educational
needs ..................................................................................................................................... 54  
8.1. The principles of applying the compensation theory in the instruction process ....... 54  
8.2. Didactic principles in adapted physical education and sports ................................... 58  
9. The specific of motor learning for individuals with deficiencies ..................................... 70
10. Adapted physical activities for individuals with mental deficiency ............................... 76
11. Sensorial deficiencies ..................................................................................................... 98
11.1. Adapted physical activities for children with vision deficiency ............................. 98  
11.2. Adapted physical activities for individuals with hearing deficiencies .................. 108
11.3. Demutization, orthophonia .................................................................................... 122  
12. Adapted physical education and sports for individuals with motor deficiencies ......... 136
12.1. Neurological disorders .......................................................................................... 137  
12.2. Osteo-articular disorders ....................................................................................... 160  
12.3. Musculo-skeletal disorders .................................................................................... 162  
12.4. Amputations .......................................................................................................... 164
 1. Delimitări conceptuale

Noţiunea de motricitate nu poate fi privită în afara

conceptului de mişcare, în general şi mişcare biologică în special.
Provenit din latinescul “movere”, mişcarea desemnează o ieşire
din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a poziţiei
corpului în spaţiu, în raport cu unele repere fixe. În sens mai larg,
mişcarea înglobează toate schimbările şi procesele care au loc în
organism. Motricitatea se defineşte în Dicţionarul explicativ al
limbii române ca “o capacitate a activităţii nervoase superioare
de a trece rapid de la un proces de excitatie la altul, de la un
sterotip dinamic la altul”. Motricitatea reuneşte totalitatea actelor
motrice efectuate pentru întreţinerea relaţiilor cu mediul social şi
natural, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor
sportive. Toate acestea realizându-se prin contracţia muşchilor
scheletici.
Pentru a înţelege şi mai bine acest concept este bine să
amintim elementele de structură ale motricităţii: actul, acţiunea şi
activitatea motrică.
Actul motric reprezintă elementul de bază al oricărei
mişcări, efectuat în scopul adaptării immediate sau a construirii
de acţiuni motrice şi care se prezintă ca un act reflex, instinctual.
Acţiunea motrică este constituită dintr-un sistem de acte
motrice prin care se atinge un scop imediat singular sau integrat
într-o activitate motrică.
Activitatea motrică reprezintă nivelul ierarhic superior şi
desemnează un ansamblu de actiuni motrice articulate sistemic pe
baza unei idei, reguli, forme organizatorice, având drept scop
adaptarea complexă a organismului pe termen lung. Activitatea
se referă la sisteme mai complexe de acţiuni, întinse pe o durată
mai mare, în scopul realizării unei activităţi eficiente.

5
 1. Conceptual delimitations

The notion of motility cannot be viewed without the

concept of movement in general and biological movement in
particular. Originating from the Latin word “movere”, movement
designates an action of coming out of immobility, stability and a
change of body position in space in relation with certain fixed
landmarks. In a wider sense, movement encompasses all the
changes and processes which occur in the body. Motility is
defined as “a capacity of the superior nervous activity to pass
quickly from one excitation process to another, from one
dynamic stereotype to another”. Motility encompasses all motor
acts performed in order to maintain the relations with the social
and natural environment, including skills specific to sports
branches. All these are achieved through the contraction of the
skeletal muscles.
In order to better understand this concept, we should
remember the structure elements of motility: motor act, action
and activity.
The motor act represents the basic element of any
movement performed for the purpose of immediate adjustment or
of constructing motor actions, and it presents itself as a reflex,
instinctual act.
The motor action is made up of a system of motor acts
through which it is achieved an immediate, singular purpose or
one integrated in a motor activity.
The motor activity represents the hierarchically superior
level and it designates an ensemble of systemically articulated
motor actions based on an idea, rule, organization forms, having
as purpose the complex adjustment of the body on long term. The
activity refers to more complex systems of actions during a
longer period of time with the purpose of achieving an efficient
activity.

6
 În acest context se poate vorbi de activitatea de educaţie
fizică, despre activitatea elevilor în lecţie, despre activitatea
competiţională sau despre activitatea motrică a fiinţei umane.
Se poate concluziona faptul că activitatea motrică este un
proces al satisfacerii unei necesităţi (cerinţă funcţională) sau din
perspectivă structurală, o mulţime de acţiuni, operaţii, acte sau
gesturi orientate în vederea îndeplinirii unui anumit obiectiv
(Dragnea A, Bota A, 1999).
Motricitatea poate fi la rândul ei după J Didier, citat de
Pasztai Z. 2004:
- motricitate reflexă, complet independent de voinţă;
- motricitate automată, unde voinţa intervine pentru a
declanşa o succesiune de mişcări automatizate ca mersul,
deglutiţia etc;
- motricitatea voluntară, când fiecare gest este gândit înainte
de a fi executat.
Adaptat conform DEX desemnează “ceva care a fost
transformat pentru a corespunde anumitor cerinţe sau pentru a fi
întrebuinţat în anumite împrejurări, care este potrivit pentru
ceva”.
 
Activităţi motrice adaptate
Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care
utilizează structuri motrice, reguli specifice, condiţii materiale şi
organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii
diferitelor tipuri de deficienţe(nevoi speciale) Stănescu M. 2004.

Deficienţa - reprezintă “pierderea sau perturbarea cu

caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice,
anatomice sau psihice; aceasta desemnează o stare patologică,
funcţională, care afectează capacitatea de muncă dereglând
procesul de adaptare şi integrare în mediul natural şi social".
Infirmitatea – corespunde unor alterări structurale şi
funcţionale, în plan anatomic, fiziologic sau psihologic, care

7
In this context, we can speak about physical education activity,
about the pupils’ activity during the lesson, about competitional
activity or about a human being’s motor activity.
The following conclusion can be drawn: motor activity is a
process of satisfying a necessity (a functional requirement) or,
from a structural perspective, a multitude of actions, operations,
acts or gestures directed to achieve a certain objective (Dragnea
A, Bota A, 1999).
Motility, according to J Didier, quoted by Pasztai Z., 2004,
can be:
- reflex motility, completely willpower independent;
- automatic motility, where the willpower interferes to
trigger a succession of automatized movements like
walking, deglutition etc.;
- deliberate motility, when each gesture is thought before
being executed.
According to dictionary, adapted it designates „something
that has been changed in order to correspond to certain
requirements or to be used in certain circumstances, which is fit
for something”.

Adapted motor activities

Adapted sport constitutes a sports branch which uses
motor structures, specific rules, material and organizational
conditions which are modified and appropriate to different types
of deficiencies (special needs) - Stănescu M. colab. 2004

Deficiency – it represents “the loss or disorder with

permanent or temporary character of a physiological, anatomical
or psychic structure; it designates a pathological, functional
condition which affects the working capacity disrupting the
process of adjustment and integration into the natural and social
environment.”
Infirmity – corresponds to structural and functional
alterations in anatomic, physiologic or psychological plan which,
8
permite desfăşurarea activităţii. Anormalitatea dată de infirmitate
se raportează la nivelul unui organ, unui sistem.(infirmitate
intelectuală, de vorbire, oculare, viscerale, scheletale,
desfigurative, psihologice etc.)
Unii specialişti consideră termenii infirmitate şi deficienţă
ca fiind sinonimi, dar în contextul abordării psihopedagogice sau
medicale, utilizarea acestor termeni este diferită. Infirmul este un
deficient definitiv care nu a putut fi integral recuperat. După
O.M.S. “Infirmitatea este o deficienţă fizică diagnosticată
medical care reduce aptitudinea individului de a face faţă
nevoilor curente”.
Incapacitatea se defineşte ca:
- “orice restricţie sau pierdere a capacităţii de a performa o
activitate în maniera sau într-un grad considerat normal pentru
o fiinţă umană”.
- “pierderea, diminuarea totală sau parţială a posibilităţilor
fizice, mentale, senzoriale etc., consecinţe a unor deficienţe
care împiedică efectuarea normală a unor activităţi”.
Literatura utilizează în acest sens şi termenul de
dizabilitate, noţiune preluată din limba engleză, care înseamnă “o
limitare a abilităţilor funcţionale, fizice, mintale sau senzoriale,
având drept consecinţă diminuarea sau compromiterea
participării subiecţilor la activităţile obişnuite”(L.Kirby, 1998).
Incapacitatea se instalează pe fondul uneia, sau mai multor
infirmităţi, dar nu orice infirmitate generează incapacitatea. Dacă
infirmitatea exprimă consecinţa locală la nivelul organului lezat,
incapacitatea exprimă rezultatul acesteia la nivelul individului, a
capacităţii lui de a desfăşura activităţi, rezultând în acest fel
incapacităţi legate de locomoţie, de comunicare, de dexteritate,
de autoângrijire, etc.
Spre exemplu, un zidar cu 5% infirmitate datorită unei
lombalgii are o incapacitate de 100% pentru mânca lui, pe când
un profesor cu paraplegie are 70% invaliditate şi poate să-şi ţină
cursurile în continuare, neavând nici un fel de incapacitate
vocaţională.
9
however, allows the individuals to carry on their activities. The
abnormality given by infirmity occurs at the level of an organ, of
a system (intellectual, speech, visual, visceral, skeletal,
disfiguring, psychological infirmity etc.).
Some specialists consider the terms infirmity and
deficiency as being synonyms, yet in the context of psycho-
pedagogical or medical approach, their use is different. The
infirm person is a person deficient for life who could not be
totally rehabilitated. According to W.H.O, “Infirmity is a
physical deficiency medically diagnosed which reduces the
individual’s ability to manage his/her current needs”.
Incapacity is defined as:
- “any restriction or loss of capacity to perform an activity in
a way or degree considered normal for a human being”.
- “the loss, total or partial diminishing of the physical,
mental, sensorial possibilities, as a consequence of certain
deficiencies which hinder the normal performance of
certain activities”.
The literature also uses in this respect the term disability,
notion taken from English which means “a limitation of the
functional, physical, mental or sensorial abilities, having as
consequence the diminishing or compromising the subjects’
participation to habitual activities” (L.Kirby, 1998). Incapacity
occurs on the background of one or several infirmities, yet not
any infirmity generates incapacity. If infirmity expresses the
local consequence at the level of the harmed organ, incapacity
expresses the result of infirmity at the level of the individual, of
his capacity to perform activities, resulting thus incapacities
related to locomotion, communication, dexterity, self-care, etc.
For example, a bricklayer with a 5% infirmity caused by
lumbar pain, has a 100% incapacity for his work, while a teacher
with paraplegia has 70% invalidity and still can go on teaching,
not suffering of any vocational incapacity.

10
 Handicapul se defineşte ca:
- “dezavantajul social al unui individ, determinat de o
infirmitate şi o incapacitate şi care limitează sau opreşte
îndeplinirea unui rol normal în societate pentru un individ, în
raport cu vârsta, sexul, factorii culturali şi sociali ai săi”.
- “rezumă consecinţele deficienţei şi ale incapacităţii
determinând manifestări variabile în raport cu gravitatea
deficienţei şi exigenţele mediului”.
Handicapul apare atunci când se produce o interferenţă
între capacităţile individului şi posibilităţile lui de a-şi menţine
“rolurile de supravieţuire” în mediul său social. Handicapatul
ester un individ care din anumite cauze, spre deosebire de
anumite persoane nu este capabil să-şi folosească întreaga lui
capacitate fizică sau mentală.
Noţiunea de handicapat nu trebuie confundată cu cea de
invalid care are mai degrabă conotaţii economico-administrative,
legate de pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă pe o
durată de timp din cauza unei boli sau a unui accident, ceea ce
duce la scăderea veniturilor rezultate din muncă.
Realitatea cotidiană ne confirmă faptul că în cazul în care
persoanelor cu deficienţe li se oferă posibilităţi de autorealizare,
de autonomie existenţială, starea de handicap nu se mai resimte.
Sunt prezente doar influenţele subiective ale deficienţei şi nu
impactul social major.

11
 Handicap is defined as:
- “the social disadvantage of an individual, determined by an
infirmity and an incapacity, which limits or blocks the
achievement of a normal role for the individual in society,
according to his/her age, sex, cultural and social factors”.
- “it resumes the consequences of deficiency and incapacity,
determining variable manifestations according to the
severity of the deficiency and to the environmental
exigencies”.
The handicap appears when interference is produced
between the individual’s capacities and hi/her possibilities to
maintain “his/her surviving roles” in the social environment. The
handicapped is an individual who, because of certain causes, is
not able to use his/her total physical or mental capacity.
The notion of handicapped should not be mistaken with
that of invalid which has a rather economical-administrative
connotation related to the partial or total loss of working capacity
over a certain period of time because of a disease or an accident,
fact which leads to the decrease of income resulted from work.
The everyday reality proves the fact that in the case of
individuals with deficiencies, they are provided with self-
achievement possibilities, existential autonomy, and the handicap
condition is not felt anymore. There are present only the
subjective influences of the deficiency and not the major social
impact.

12
 2. Educaţia integrată

Educaţia integrată – se referă la includerea în structura

învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe speciale în
educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, culturale,
intelectuale sau de limbaj, defavorizati socio-economic şi
cultural, copii din centrele de asistenţă şi ocrotire, copii cu uşoare
tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii afectaţi cu
HIV) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi
cît mai echilibrate a personalităţii acestora.
Se consideră că şcoala este principala instanţă de
socializare a copilului (familia fiind considerată prima instanţă de
socializare), integrarea şcolară reprezintă o particularizare a
procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces
ce are o importanţă majoră în facilitarea integrării ulterioare. În
plus integrarea şcolară a copiilor cu nevoi speciale, sub
îndrumarea atentă a cadrelor didactice, permite perceperea şi
înţelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi
potenţialului de relaţionare şi participare la viaţa comunitară a
semenilor lor care din motive independente de voinţa lor, au
nevoie de o abordare diferenţiată a procesului de instrucţie şi
educaţie din şcoală precum şi de anumite facilităţi pentru accesul
şi participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunităţii.
Acţiunea de integrare conform Programului Naţional din
2000, privind educaţia şi integrarea copilului cu nevoi speciale
vizează două aspecte:
1. Integrarea copiilor în învăţământul public şi păstrarea lor în
familia naturală;
2. Integrarea copiilor cu deficienţe asociate, grave, severe,
profunde din căminele spital în şcolile speciale/de masă, cu
menţinerea lor acolo unde este posibil în familie.

13
 2. Integrated education

Integrated education – refers to inclusion into the mass

learning structure of children with special educational needs
(children with sensorial, physical, cultural, intellectual or speech
deficiencies, socio-economically and culturally disfavored,
children from care centers, children with slight psycho-affective
and behavioral disorders, HIV infected children) in order to
provide an environment proper for their harmonious and as
balanced as possible personality development.
School is considered to be the main place where the child
socializes (family being considered the first), thus school
integration represents a particularization of the social integration
process for this category of children, process which has a major
importance in facilitating further integration. In addition, school
integration of children with special needs, under the close
supervision of the teaching staff, allows the correct perception
and understanding by normal children of the issue and the
potential to relate and take part in the social life of their peers
who, out of reasons which do not depend on their will, need a
differentiated approach regarding the education and instruction
process in school, as well as certain facilities so they should have
access to services provided within the community.
The integration action, according to the National Plan from
2000 regarding the education and integration of the child with
special needs, has two aspects in view:
1. Integration of children in public education and keeping them in
their natural families;
2. Integration of children with associated, severe, profound
deficiencies from hospital-homes in special/mass schools,
keeping them, where possible, in their own families.

14
 Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale în
învăţământul de masă, presupune:
♦ A educa copiii cu cerinţe speciale alături de copiii normali;
♦ A asigura servicii de specialitate(recuperare, terapie
educaţională, consiliere şcolară, asistenţă medicală şi
socială) în şcoala respectivă;
♦ A acorda sprijinul necesar personalului didactic şi
managerului şcolii în procesul de proiectare şi aplicare a
programelor de integrare;
♦ A permite accesul efectiv al copiilor cu nevoi speciale la
programul şi resursele şcolii (bibliotecă, terenuri de sport,
etc);
♦ A încuraja relaţiile de prietenie şi comunicare între copiii
din clasă/şcoală;
♦ A educa şi ajuta toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea
diferenţelor dintre ei;
♦ A ţine cont de problemele şi opiniile părinţilor,
încurajându-I să se implice în problemele şcolii;
♦ A asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii
cu nevoi speciale.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a

învăţământului special propune următoarele structuri de sprijin şi
adaptare a organizării şcolare:
- grupa/clasa de integrare – includerea a 2-4 copii cu CES în
grupe sau clase obişnuite cu reducerea corespunzătoare a
numărului de copii/elevi şi cu asigurarea sprijinului
psihopedagogic necesar din partea unui cadru specializat
(itinerant/de sprijin);
- programul de integrare – cuprinderea individuală a unui
copil/elev cu CES într-o grupă sau clasă obişnuită cu
asigurarea suportului corespunzător din partea unui cadru
specializat (itinerant/de sprijin).

15
 School integration of children with special needs in mass
education implies:
♦ To educate children with special needs together with
normal children;
♦ To provide special services (rehabilitation, educational
therapy, school counseling, medical and social assistance)
in the respective school;
♦ To provide the necessary support to the teaching staff and
to the school manager in the process of designing and
applying the integration programs;
♦ To allow access for the children with special needs to the
school program and resources (library, sports ground, etc.);
♦ To encourage friendships and communication between the
children in the class/school;
♦ To educate and help all children to better understand and
accept the differences between them;
♦ To take into account the parents’ problems and opinions,
encouraging them to get involved in the problems of the
school;
♦ To provide individualized support programs for the
children with special needs.

The organizational and functional rules of special

education propose the following structures of support and
adjustment of school organization:
- integration group/class – inclusion of 2-4 children with
SEN in regular groups or classes with the corresponding
reduction of pupils’ number and providing the necessary
psycho-pedagogical support from a specialized person
(itinerant/support teacher);
- integration program – individualized inclusion of a
child/pupil with SEN in a regular group or class, providing
the corresponding support from a specialized person
(itinerant/support teacher).
16
 3. Echipa multidisciplinară

Profesorul de sprijin este persoana specializată în

activităţile educative şi recuperatorii adresate copiilor cu CES.
Acesta participă atât la activităţile din şcoală cât şi la cele
desfăşurate înafara şcolii asigurând ajutorul necesar elevilor cu
CES.
Profesorul itinerant are un statut asemănător cu cel al
profesorului de sprijin cu deosebirea că acesta îşi desfăşoară
activitatea în şcoli obişnuite, unde frecventează un anumit număr
de copii cu CES proveniţi din diverse familii. În responsabilitatea
profesorului itinerant intră şi activitatea desfăşurată cu elevii
deficienţi la domiciliul acestora atunci când aceştia nu se pot
deplasa regulat la şcoală sau când nu sunt incluşi într-un centru
sau altă instituţie de ocrotire.
Competenţele profesorului itinerant:
- elaborează şi propune echipei de lucru programe
personalizate de servicii educaţionale;
- propune elevii pentru intervenţie personalizată;
- asigură programe curriculare adaptate posibilităţilor de
învăţare şi dezvoltare ale copiilor;
- colaborează cu profesorii claselor în care sunt integraţi
copiii cu deficienţe, cu precizarea modalităţilor de lucru
pentru fiecare capitol, temă, lecţie;
- predă în parteneriat întreaga activitate;
- participă în clasă în calitate de observator, consultant,
coparticipant;
- desfăşoară activităţi terapeutic-ocupaţionale individuale şi
de grup;
- acordă asistenţă psihopedagogică;
- realizează activitatea de evaluare;
- proiectează şi realizează activitatea de învăţare
individualizată care vizează învăţarea curriculară propriu-
zisă, adaptată la un alt context, diferită de cel al clasei.
17
 3. Multidisciplinary team

The support teacher is a specialized person in educational

and recuperation activities for children with SEN. He/she
participates both to the school activities and to those carried on
outside the school, providing the necessary help to children with
SEN.
The itinerant teacher has a status similar to the one of the
support teacher, except he/she activates in regular schools
attended by a number of children with SEN from different
families. Another responsibility of the itinerant teacher is the
activity with deficient children at their homes when they cannot
attend school regularly or when they are not included in a center
or other caring institution.
Competences of the itinerant teacher:
- elaborates and proposes to the work team personalized
programs of educational services;
- proposes pupils for personalized intervention;
- provides curricular programs adjusted to the children’s
learning and developmental possibilities;
- cooperates with the teachers of the classes where children
with deficiencies are integrated, mentioning the working
modalities for each chapter, topic, lesson;
- teaches in partnership the entire activity;
- participates in the classroom as an observer, consultant,
co-participant;
- carries on individual and group therapeutical-occupational
activities;
- provides psycho-pedagogical assistance;
- performs the evaluation activity;
- designs and leads the individualized learning activity
which regards the actual curricular learning, adjusted to
another context, different from that of the class.

18
 Educaţia incluzivă – are la bază principiul dreptului egal
la educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau
cultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau condiţiile
economice în care trăiesc.

19
 Inclusive education – it is based on the principle of equal
rights to education for all children, disregard of social or cultural
environment, religion, ethnics, spoken language or the
economical conditions they live in.

20
 4. Clasificarea deficienţelor

Deficienţele persoanelor cu nevoi speciale sunt multiple şi

complexe, natura acestora fiind variată, ceea ce face destul de
grea sistematizarea acestora.
In funcţie de posibilitatea de recuperare consecinţele socio-
economice şi alte aspecte medico-sanitate, literatura de
specialitate descrie patru categorii de deficienţe:
1. motorii, determinate de boli ale sistemului locomotor şi
nervos: reumatice, degenerative, ale sistemului muscular,
paralizie cerebrală, secţionarea totală sau parţială a
măduvei spinării, amputări.
2. senzoriale, care se referă cu precădere la deficienţele
analizatorilor vizuali şi auditivi: nevăzători, surzi şi alte
deficienţe senzoriale asociate.
3. deficienţe morfo-funcţionale la nivelul organelor
interne, unde putem întâlni afecţiuni cardio-vasculare,
respiratorii, renale, digestive, metabolice, etc.
4. psihice, care pot fi de două tipuri:
- probleme şi insuficienţe de maturizare ale sistemului
nervos central şi periferic la nou-născuţi;
- boli psihice dobândite în timpul vieţii.

D. Gallahue (1993) prezintă următoarele condiţii limitate

care se referă la problematica educaţiei fizice adaptate la copii:
- deficienţe fizice;
- mintale;
- emoţionale;
- dificultăţi de învăţare;
- alte deficienţe(astm, diabet, obezitate, leucemie etc.)

21
 4. Classification of deficiencies

The deficiencies of people with special needs are multiple

and complex, of a varied nature, fact which makes their
systematization quite difficult.
Depending on the rehabilitation possibility, socio-
economic consequences and other medical-sanitary aspects, the
specialty literature differentiates four categories of deficiencies:
1. motor deficiencies, determined by diseases of the
locomotor and nervous systems: rheumatic, degenerative,
of the muscular system, cerebral palsy, partial or total
sectioning of the spinal marrow, amputations.
2. sensorial deficiencies, referring mostly to the deficiencies
of the visual and auditory analyzers: blindness, deafness
and other associated sensorial deficiencies.
3. morpho-functional deficiencies at the level of internal
organs, in this case we can encounter cardio-vascular
respiratory, renal, digestive, metabolic disorders, etc.
4. psychics deficiencies, which can be of two types:
- maturing problems and insufficiencies of the new-born’s
central and peripheral nervous system;
- psychics diseases acquired during the lifespan.

D. Gallahue (1993) presents the following limited

conditions that the issue of adapted physical education for
children refers to:
- physical deficiencies;
- mental deficiencies;
- emotional deficiencies;
- learning difficulties;
- other deficiencies (asthma, diabetes, obesity, leukemia, etc.)

22
 L.D. Housner (2000) scoate în evidenţă următoarea
tipologie:
- autism – tulburare de dezvoltare ce apare înaintea vârstei
de 3 ani, determinând dificultăţi de comunicare verbală şi
nonverbală;
- surzenia – deficienţă a aparatului auditiv datorită căreia nu
poate fi procesată informaţia verbală, prin intermediul
auzului, cu sau fără amplificare;
- hipoacuzia – diminuarea funcţiei auditive permanentă sau
tranzitorie care afectează performanţa educaţională a
copilului;
- deficienţe vizuale, cecitate – diminuarea sau lipsa funcţiei
vizuale care poate crea probleme de comunicare şi
educaţionale severe;
- retard mintal – afectarea semnificativă a funcţiei
intelectuale, de cele mai multe ori asociată cu deficit de
adaptare comportamentală care se manifestă în perioada de
dezvoltare a copilului;
- deficienţe de învăţare – disfuncţia unuia sau mai multor
procese psihice de bază, implicate în înţelegerea şi
utilizarea limbajului scris sau vorbit, care se manifestă
printr-o capacitate redusă de a asculta, vorbi, scrie, citi,
gândi sau a realiza operaţii matematice;
- deficienţe de vorbire sau limbaj – disfuncţie de
comunicare, cum ar fi articularea defectuoasă, un deficit de
voce care afectează performanţa educaţională a copilului;
- deficienţe emoţionale – condiţie internă a individului care
evidenţiază pe termen lung, una sau mai multe dintre
următoarele aspecte:
a) dificultăţi de învăţare care nu are cauze de natură
intelectuale, senzorială sau de sănătate;
b) dificultăţi de menţinere a relaţiilor interpersonale;
c) comportamente inadecvate în situaţii normale;
d) stări profunde de depresie şi nefericire;

23
 L.D. Housner (2000) emphasizes the following typology:
- autism – developmental disorder which appears before the
age of 3, determining verbal and nonverbal communication
difficulties;
- deafness – deficiency of the auditory apparatus because of
which verbal information cannot be processed through
hearing, with or without amplification;
- hypoaccoustic – permanent or transitory diminishing of
the auditory function which affects the child’s educational
performance;
- visual deficiencies, blindness – diminishing or lack of the
visual function which can cause severe educational and
communicational problems;
- mental retardation – significant disorder of the
intellectual function, most of the times associated with a
behavioral adjustment deficit which is manifested during
the child’s developmental period;
- learning deficiencies – dysfunction of one or several basic
psychic processes involved in the understanding and use of
the written or spoken language, which is manifested
through reduced capacity to listen, speak, write, read, think
or make mathematical calculus;
- speech or language deficiencies – communication
dysfunction, such incorrect articulation, voice deficit
which affects the child’s educational performance;
- emotional deficiencies – internal condition of the
individual which emphasizes on long term one or several
of the following aspects:
a) learning deficiencies which are not of intellectual,
sensorial or health nature;
b) difficulties in maintaining interpersonal
relationships;
c) inappropriate behavior in normal situations;
d) deep depression and unhappiness conditions;

24
 e) tendinţa de a acuza simptome ale fricii asociată
problemelor personale sau şcolare;
- deficienţe ortopedice – limitări severe le nivel ortopedic
cauzate de factori congenitali, afecţiuni, anomalii, alte
cauze(amputări, etc.);
- infirmităţi traumatice cerebrale – leziune cerebrală
provocată de forţe fizice externe care cauzează limitări
totale sau parţiale, funcţionale şi/sau psihosociale(nu se
referă la traumele provocate le naştere);
- alte probleme de sănătate – lipsa forţei, a vitalităţii, a
tonusului psihic etc. , datorate afecţiunilor cronice şi acute;
- deficienţe multiple(asociate) – disfuncţii concomitente
ale mai multor aparate şi sisteme, ce propun strategii
complexe de intervenţie.

Winnick J. (1990) propune următoarea sistematizare a

deficienţelor:
- retard mintal;
- deficienţe de atenţie şi învăţare;
- deficienţe comportamentale;
- deficienţe vizuale şi auditive;
- deficienţe neromotorii şi motorii;
- alte deficienţe.

Jean-Pierre Deschamps şi Michel Manciauz au elaborat o

clasificare analitică şi minuţioasă a formelor de handicap, după
cum urmează:
1. handicap motor
- handicap motor pur de origine non-cerebrală sau
chirurgicală;
- handicap motor de origine neurologică;
- maladii cronice cu handicap motor.
2. handicap psihic
- deficienţă (uşoară, medie, profundă);
- maladii cronice invalidante;
25
 e) tendency to accuse symptoms of fear associated with
personal or school problems;
- orthopedic deficiencies – severe limitations at orthopedic
level caused by congenital factors, disorders,
abnormalities, other causes (amputations, etc.);
- cerebral traumatic infirmities – cerebral lesion caused by
external physical forces, producing total or partial
functional and/or psycho-social limitations (does not
include traumas caused at birth);
- other health problems – lack of strength, vitality, psychic
tonus, etc., caused by chronic and acute disorders;
- multiple (associated) deficiencies – simultaneous
dysfunctions of several apparatuses and systems which
require complex intervention strategies.

Winnick J. (1990) proposes the following systematization

of deficiencies:
- mental retardation;
- attention and learning deficiencies;
- behavioral deficiencies;
- visual and auditory deficiencies;
- neuromotor and motor deficiencies;
- other deficiencies

Jean-Pierre Deschamps and Michel Manciauz elaborated

an analytical and detailed classification of handicap forms as
follows:
1. motor handicap
- pure motor handicap of non-cerebral or surgical origin;
- motor handicap of neurological origin;
- chronicle diseases with motor handicap.
2. psychic handicap
- deficiency (light, medium, severe);
- invalidating chronicle diseases;

26
 - tulburări psihoafective grave(dizarmonii evolutive, autism,
psihoze precoce etc.).
3. handicap senzorial
- tulburări de vedere(cecitate, ambliopi, tulburări de
motricitate oculară);
- tulburări ale auzului(surditatea de transmisie, surditatea de
percepţie, hipoacuzia, cofoza, surdo-mutitatea);
- tulburări de limbaj senzorial(audimutitatea senzorială,
afazia senzorială).
4. persoane cu maladii cronice
- maladii cronice invadidante(astmul, epilepsia, diabetul);
- maladii cu simptome externe mai puţin
evidente(cardiopatia, hemofilia, insuficienţa renală cronică
etc.).
5. psihohandicapaţi(cu handicapuri asociate)
6. persoane cu dificultăţi de integrare socială şi
profesională(la limita handicapului)
- tulburări instrumentale(de limbaj, psihomotricitate);
- dificultăţi de adaptare.
La acestea se mai pot adăuga şi alte categorii de handicap,
cum ar fi cele legate de mediul socio-uman şi nu de individ:
handicapuri legate de grupuri sociale, de diferenţele de rasă,
etc.

Privind din perspectiva adaptării, persoanele cu deficienţe

vor întâmpina dificultăţi:
1. dificultăţi de ordin general:
♦ dificultăţi de deplasare, de a efectua gesturi obişnuite,
pentru cei cu deficienţe fizice;
♦ dificultăţi de exprimare şi comunicare, pentru cei cu
deficienţe senzoriale;
♦ dificultăţi de adaptare la modul de viaţă considerat
normal şi la obişnuinţele sociale, pentru cei cu
deficienţe mintale;
27
 - severe psycho-affective disorders (evolving unbalances,
autism, precocious psychosis, etc.).
3. Sensorial handicap
- visual disorders (blindness, amblyopia, ocular motility
disorders);
- hearing disorders (transmission deafness, perception
deafness, hypoaccoustic individuals, deaf-mutism);
- sensorial language disorders (sensorial auditory-mutism,
sensorial aphasia).
4. Individuals with chronic diseases
- invalidant chronic diseases (asthma, epilepsy, diabetes);
- diseases with less obvious external symptoms
(cardiopathy, hemophilia, chronic renal insufficiency,
etc.).
5. Psycho-handicapped (with associated handicaps);
6. Individuals with social and professional integration
difficulties (at the limit of handicap)
- instrumental disorders (of language, psycho-motility);
- adjustment difficulties.
Other categories of handicaps can also be added, such as
those related to the socio-human environment and not to the
individual: handicaps related to social groups, to race
differences, etc.

In what the adjustment perspective is regarded,

individuals with deficiencies will encounter difficulties:
1. general difficulties:
♦ walking difficulties, difficulties to make habitual
gestures, for those with physical deficiencies;
♦ expression and communication difficulties for those
with sensorial deficiencies;
♦ difficulties to adjust to a way of life considered normal
and to the social habits, for those with mental
deficiencies;
28
 ♦ dificultăţi de întreţinere, pentru cei cu condiţie
materială precară.
2. dificultăţi de ordin profesional:
♦ persoanele cu nevoi speciale nu dispun întotdeauna de
un învăţământ sau de o formă profesională adaptată
aptitudinilor fizice sau mintale;
♦ dificultăţi în găsirea unor locuri de muncă adecvate
profesiei lor, precum şi insuficienţa sau absenţa
măsurilor de protecţie socială;
♦ în general, se manifestă tendinţa de a considera
persoanele handicapate incapabile să exercite o
activitate profesională.
3. dificultăţi de ordin psihologic şi social:
♦ bariera psihologică între persoanele cu handicap şi cele
valide, datorată dificultăţilor cotidiene, profesionale şi a
relaţiilor sociale.
Având în vedere toate aceste condiţii, se poate spune că
persoana cu nevoi speciale îşi trăieşte de trei ori handicapul: în
primul rând este atins corpul sau spiritul său, în al doilea rând are
dificultăţi în realizarea unor activităţi şi în al treilea rând din
cauza barierelor psihologice.

29
 ♦ difficulties of self-caring for those with financial
problems.
2. professional difficulties:
♦ individuals with special needs do not always benefit of
education or a professional form adjusted to their
physical or mental skills;
♦ difficulties in finding jobs appropriate to their profession
as well as insufficiency or lack of social protection
measures;
♦ generally, the tendency is to consider handicapped
individuals unable to perform a professional activity.
3. psychological and social difficulties:
♦ psychological barrier between handicapped individuals
and valid ones, caused by everyday, professional
difficulties and by social relationships.
Taking into consideration all these circumstances, it can be
stated that an individual with special needs lives his/her handicap
three times: first, his body or spirit is affected, second, he has
difficulties in performing certain activities and third, he
encounters difficulties caused by psychological barriers

30
5. Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice
formative

Educaţia fizică şi sportul adaptat încearcă să vină în

întâmpinarea unei mari provocări şi anume să sprijine subiecţii
deficienţi în a căpăta deprinderi care să îi facă independenţi,
autonomi. Acest lucru se poate realiza dacă respectăm trei
aspecte importante:
♦ conturarea unei strategii adecvate;
♦ crearea unor situaţii de învăţare stimulative;
♦ utilizarea unei abordări de instruire specifice şi a unor
modele ce facilitează (re)învăţarea.
Prin înţelegerea variabilelor care pot influenţa adaptarea
complexă (dezvoltare, învăţare, corectare, reeducare, etc.),
specialistul poate aduce corecţii metodologiei de lucru pentru ca
interacţiunea cu subiecţii deficienţi să fie eficientă.
Câmpul de acţiune în zona persoanelor cu nevoi speciale
se situează între studierea stării de normalitate şi a stării
patologice, parcurgând un traseu complex care include
prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea şi
orientarea şcolară şi profesională, integrarea socială şi
monitorizarea evoluţiei ulterioare a persoanei aflate în dificultate.
Parte integrantă a activităţilor motrice formative, educaţia
fizică şi sportul adaptat au impus în ultimii ani o filosofie
distinctă, un cadru instituţional, un ansamblu de competenţe clar
precizate, care au ca finalitate crearea unui sistem de valori cu
semnificaţie pentru individ şi pentru societate, capabil să pună
într-o nouă lumină persoana deficientă.
Completând pe un alt plan activitatea kinetoterapeutică, ce
asigură recuperarea funcţiilor deficitare şi dobândirea
independenţei funcţionale, educaţia fizică şi sportul adaptat
plasează subiectul în ipostaza de fiinţă socială, capabilă să îşi
exercite un rol activ în formarea şi dezvoltarea sa.

31
 5. Physical education and adapted sports – formative
motor activities

Physical education and adapted sports try to face a great

challenge, namely to support deficient subjects in acquiring skills
which should make them independent, self-sufficient. This can
be achieved if we respect three important aspects:
♦ creation of an important strategy;
♦ creation of stimulating learning situations;
♦ use of a specific instruction approach and of certain
patterns which should facilitate (re)education.
By understanding the variables which can influence
complex adaptation (development, learning, correction, etc.), the
specialist can correct the working methodology so that the
interaction with deficient subjects should be efficient.
The action field in the case of individuals with special
needs is situated between the studies of normality and pathologic
condition, crossing a complex route which includes prevention,
detection, diagnosis, therapy, rehabilitation, school and
professional education and orientation, social integration and
monitoring the further evolution of the individual in difficulty.
Constitutive part of the formative motor activities, physical
education and adapted sports have imposed during the past years
a distinct philosophy, an institutional framework, a series of
competences clearly specified which have as finality the creation
of a value system, significant for the individual and for society,
able to place the deficient person in a new light.
Completing the physical therapeutic activity on another
level, which provides the recovery of the deficient functions and
the gain of functional independence, physical education and
adapted sports place the subject in the hypostasis of a social
being, capable to have an active role in his/her formation and
development.

32
 Utilizarea educaţiei fizice şi sportului în stimularea
motivaţiei interne care susţine procesul de vindecare –
recuperare, reprezintă o cale firească de dezvoltare ulterioară a
individului. Orientarea activităţii spre subiect ca persoană şi nu
ca persoană deficientă asigură posibilitatea de integrare în diverse
medii sociale în care aceştia pot presta activităţi. Intervenţia
kinetoterapeutică devine eficientă pentru subiecţi numai în
măsura în care aceasta este completată , în paralel sau succesiv,
cu angajarea în activităţi educaţionale, recreative şi sportive.
A recupera înseamnă redobândirea capacităţii funcţionale,
dar existenţa nu are doar o semnificaţie biologică, ci mai ales o
dimensiune calitativă. În această idee, activităţile fizice adaptate
reprezintă un reper important şi în organizarea timpului liber al
subiecţilor, având beneficii importante în sfera afectiv-
motivaţională.
Odată depăşite condiţiile limitante, subiectul se angajează
într-o experienţă, educaţională complexă, ce creează un mediu
psiho-social favorabil dezvoltării integrale a personalităţii.
“Activităţile de educaţie fizică şi sport adaptat pun în
valoare calităţile, deprinderile, atitudinile, valorile şi
comportamentele care abilitează subiecţii deficienţi să participe
în calitate de membri ai societăţii în care trăiesc.”(Anshel,
1991).
Activităţile fizice adaptate favorizează pe de o parte,
creşterea calităţii vieţii, şi pe de altă parte, contribuie la
integrarea şi coeziunea socială.
Începând cu anii 1980, organismele comunitare europene
au iniţiat o serie de proiecte legislative şi programe adresate
persoanelor cu dizabilităţi, proiecte care au urmărit îndeplinirea
următoarelor obiective:
- integrarea socială la nivel comunitar(1983);
- pregătirea vocaţională a subiecţilor cu dizabilităţi(1988-
1989);

33
 Using physical education and sport in stimulating the
internal motivation which supports the healing process –
rehabilitation – represents a natural way of the individual’s
further development. Orienting the activity towards the subject as
a person and not as a deficient person provides the possibility of
integration in various social environments in which they can
perform activities. The physical therapeutic intervention becomes
efficient for the subject only if it is completed, in parallel and
successively, by engaging the subject in educational, recreational
and sportive activities.
To rehabilitate means to regain functional capacity, yet
existence does not have only a biological significance, but mostly
a qualitative dimension. From this respect, adapted physical
activities also represent an important mark in organizing the
subjects’ spare time, having important benefits in the affective-
motivational area.
Once the limiting conditions have been overcome, the
subject is engaged in a complex educational experience which
creates a psycho-social environment, favorable to the entire
development of personality.
“Physical education and adapted sport activities
emphasize the qualities, skills, attitudes, values and behaviors
which abilitate deficient subjects to participate as members of
the society they live in.” (Anshel, 1991).
Adapted physical activities, on one hand, enhance the
increase of the quality of life and, on the other hand, contribute to
social integration and cohesion.
Since the 1980s, the European communitarian organisms
have initiated a series of legislation projects and programs
addressed to individuals with disabilities, projects meant to
achieve the following objectives:
- social integration at communitarian level (1983);
- vocational training of subjects with disabilities (1988-
1989);

34
 - includerea unor arii importante, cum ar fi recuperarea
funcţională, integrarea educaţională şi activităţile de timp
liber pentru deficienţi(1993-1996);
- drepturi egale şi oportunităţi în ceea ce priveşte educaţia
integrată, recreere şi sport(1996);
- capacitarea subiecţilor cu comportamente valorizate la
toate nivelele societăţii(1997).
În cadrul Noii Strategii Comunitare privind persoanele cu
dizabilităţi, programele prioritare vor viza ariile educaţionale pe
baza respectării opţiunilor personale şi includerea educaţiei fizice
ca drept recunoscut al persoanelor cu dizabilităţi pentru ca
principiul non-discriminării să funcţioneze şi în această zonă.
Educaţia fizică se constituie ca o necesitate pentru toţi
indivizii societăţii şi în special pentru cei cu nevoi speciale.
Astfel apare educaţia fizică specială sau adaptată, care
este o ramură a educaţiei fizice ce urmăreşte recuperarea şi
integrarea socială prin promovarea programelor adaptate
diferitelor tipuri de deficienţe. Se cunosc trei tipuri de asemenea
programe:
1. Programe adaptate care implică modificare activităţilor
fizice tradiţionale, astfel încât să ofere posibilităţi de
participare pentru toţi deficienţii;
2. Programe corective care se adresează în special recuperării
funcţiei posturale şi a deficienţelor de biomecanică a
mişcării;
3. Programe de dezvoltare care urmăresc îmbunătăţirea
nivelului calităţilor motrice şi a posibilităţilor de realizare
a deprinderilor şi priceperilor motrice.

Care este conţinutul acestei discipline?

Cei care o plasează în opoziţie cu sportul sau cei care o
asimilează cu sportul sau cei care o limitează la practici
determinate de o “metodă”, fie ea şi laborioasă, fac o eroare
simplificând sau reducând la şabloane această activitate. În
realitate conţinutul educaţiei fizice este legat de conduita motrică
35
 - inclusion of important areas, such as functional
rehabilitation, educational integration and spare time
activities for deficient individuals (1993-1996);
- equal rights and opportunities regarding integrated
education, recreation and sports (1996);
- convincing subjects with valorized behaviors at all levels
of society (1997).
Within the New Communitarian Strategy regarding
individuals with disabilities, the programs with priority will
directed towards educational areas based on respecting personal
options and inclusion of physical education as a recognized right
of individuals with disabilities, so the non-discrimination
principle should work in this area too.
Physical education is constituted as a necessity for all the
individuals of the society and especially for those with special
needs.
Thus, special or adapted physical education appears
which is a branch of physical education and has as purpose the
rehabilitation and social integration by promoting programs
adapted to different types of deficiencies. Three types of such
programs are known:
1. Adapted programs implying the modification of traditional
physical activities so as to provide participation
possibilities for all deficient individuals;
2. Corrective programs especially for the rehabilitation of the
postural function and of individuals with movement
biomechanics deficiencies;
3. Developmental programs with the purpose to improve the
level of motor qualities and of the possibilities to acquire
motor skills and aptitudes.

Which is the content of this subject-matter?

Those who place it in opposition with sports or those who take it
for sport or those who limit it to practices determined by a
“method”, even laborious, are making a mistake by simplifying
36
sau ansamblul tehnicilor corporale variate care influenţează
complex subiecţii. Acest tip de conduită este numitorul comun al
tuturor activităţilor fizice şi sportive.
Educaţia fizică îşi construieşte specificitatea sa axată pe
motricitate, plasându-se astfel într-o perspectivă nouă care
implică ieşirea din tipare, căutarea spontaneităţii, comunicarea,
adaptarea, etc. În locul reproducerii mecanice a unor acte şi
acţiuni motrice, suntem de acord cu opiniile lui Le Boulch şi
Teissie, care pun accentul pe “stimularea elementelor
psihomotorii ale comportamentului: precizia ritmului,
schimbările de viteză şi de direcţie, aprecierea distanţelor, a
traiectoriilor şi formelor mişcării, simţul spaţiului, al timpului, al
greutăţii, …, toate acestea modelând personalitatea subiecţilor,
prin exerciţiu”.
Una dintre funcţiile educaţiei fizice şi anume cea psiho-
socială exprimă rolurile fundamentale ale acestei activităţi care
nu este exclusiv de natură motrică. Alături de contribuţia
educaţiei fizice la dezvoltarea capacităţii motrice se află
influenţele la fel de importante în planul dezvoltării cognitive şi
afective. Prin intermediul exersării, se obţin modificări
progresive în capacitatea subiecţilor de analiza situaţii, de a
rezolva probleme, de a lua decizii. Se stimulează astfel activitatea
intelectuală, cea care este responsabilă de dobândirea
cunoştinţelor despre deprinderi (cum ar trebui să acţioneze
corpul), despre activităţi (în ce context se poate acţiona, care sunt
regulile de desfăşurare ale acestora), despre condiţia fizică a
corpului, etc. Dar influenţele nu se opresc aici, ci ele se extind şi
asupra domeniului afectiv, unde se fac resimţite în mod deosebit
patru categorii de comportamente afective: interese, motivaţii,
atitudini, valori.
Influenţa practicării exerciţiilor fizice asupra sferelor
cognitivă şi afectivă, nu poate fi analizată în afara contextului
social în care se desfăşoară activitatea de educaţie fizică şi sport.
În acest cadru se dezvoltă sentimentul de apartenenţă la un

37
or reducing this activity to patterns. In reality, the content of
physical education is related to the motor behavior or to the
ensemble of varied bodily techniques which influence the
subjects in a complex way. This type of behavior is the common
ground for all physical and sportive activities.
Physical education constructs its specificity based on
motility, thus placing itself in a new perspective which implies
leaving the patterns, finding spontaneity, communication,
adaptation, etc. Instead of mechanical reproduction of certain
motor acts and actions, we agree with the opinions of Le Boulch
and Teissie who emphasize “the stimulation of the psycho-motor
elements of behavior: precision of rhythm, changes of speed and
direction, appreciation of distance, of trajectory and of movement
forms, sense of space, of time, of weight,..., all these modeling
the subjects’ personality through exercise”.
One of the functions of physical education, the psycho-
social one, expresses the fundamental roles of this activity which
is not exclusively of motor nature. Besides the contribution of
physical education to the development of motor capacity, there
are influences which just as important on the level of cognitive
and affective development. By exercising, progressive
modifications are obtained in the subjects’ capacity to analyze
situations, to solve problems, to make decisions. Thus it is
stimulated the intellectual activity, the one responsible for
gaining knowledge about skills (how the body should act), about
activities (in what context they should act, which are the rules
under which these activities can be performed), about the
physical condition of the body, etc. However, the influences do
not stop here, but they extend to the affective area as well, where
four categories of affective behaviors can be distinguished:
interests, motivations, attitudes, values.
The influence of practicing physical exercises upon the cognitive
and affective areas cannot be analyzed outside the social context
in which the physical education and sports activity is carried on.
Here it is developed the feeling of belonging to a
38
grup, se oferă ocazia valorizării ideilor şi acţiunilor personale, se
dezvoltă capacitatea de apreciere şi autoapreciere, elemente
importante în structurarea sau refacerea imaginii de sine. De
asemenea, se acceptă şi se promovează un comportament moral
consistent exprimat prin fair-play şi colaborare. Dorinţa de
afiliere la un grup este unul dintre motivele pentru care copiii,
tinerii în general, participă la activităţile motrice, cu caracter
recreativ sau competiţional. În acelaşi timp, nevoia de
apartenenţă la un grup obligă subiectul deficient sau nu, la
respectarea normelor de comportament, a atitudinii de acceptare
a celuilalt, fără discriminări. Astfel se realizează procesul de
socializare, deosebit de important pentru că are drept rezultat
dobândirea de către subiectul în dificultate a competenţei sociale.
Copiii şi tinerii cu nevoi speciale sunt incluşi în programe
de reinserţie socială ale căror obiective pot fi realizate prin
intermediul activităţilor sportive.
În 1952 au avut loc primele jocuri internaţionale pentru
subiecţii imobilizaţi în cărucioare cu rotile, sub numele de
International Mandeville Games. De–a lungul timpului au apărut
şi alte organizaţii care şi-au creat identităţi proprii, cu referire
la principalele tipuri de deficienţi, cum ar fi nevăzători, surzi,
infirmi la nivel motor cerebral şi amputaţii. Dezvoltarea
instituţională a spotului a cunoscut două etape, prima se referă
la sportul adaptat segregat, iar cea de-a doua la promovarea
sportului integrat şi pe reunirea mai multor tipuri de deficienţi
într-un sistem competiţional unic.
Dimensiunea recreativă a sportului adaptat determină
crearea unui sistem complex de servicii orientate asupra
intereselor şi experienţei subiecţilor, cu rol în protejarea şi
promovarea stării de sănătate. Aceste servicii ar trebui să fie
disponibile în diferite instituţii: în spitale, în centrele de
dezintoxicare, centre psihiatrice, centre de plasament, cămine,
spitale, şcoli, centre de zi, şcoli de corecţie etc.

39
group, they have the opportunity to valorize their personal ideas
and actions, the assessment and self-assessment capacity is
developed, which are important elements in structuring or
rebuilding self-image. It is also accepted and promoted a
consistent, moral behavior expressed through fair-play and
cooperation. The desire to join a group is one reason for which
children - youngsters in general - take part in motor activities,
with recreational or competitive character. At the same time, the
need of belonging to a group forces the subject, deficient or not,
to respect the behavioral norms, the attitude of accepting the
others, without discrimination. Thus, the socializing process is
achieved and it is very important because it has as result gaining
social competence by the subject in difficulty.
Children and young people with special needs are included
in social reinsertion programs whose objectives can be achieved
through sportive activities.
In 1952 took place the first international games for
subjects immobilized in wheelchairs under the name of
International Mandeville Games. Other organizations have
appeared in time and have created their own identities, referring
to the main types of deficient individuals such as blind, deaf
people, infirm people at the cerebral motor level and
amputations. The institutional development of sports has known
two stages, one referring to segregated adapted sports and one to
integrated sports promotion and reunion of several types of
deficient individuals in a unique competitional system.
The recreational dimension of adapted sports determines
the creation of a complex system of services focused on the
subjects’ interests and experience, in order to protect and
promote the health condition. These services should be available
in different institutions: hospitals, detoxification centers,
placement centers, psychiatric centers, homes, schools, day care
centers, correctional schools, etc.

40
 6. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului adaptat

Obiectivele educaţiei fizice şi sportului la copiii deficienţi

sunt derivate din obiectivele cu caracter general ale educaţiei,
fiind repartizate în două categorii: generale şi specifice(în funcţie
de deficienţele existente).
Obiectivele cu caracter general delimitează cadrul în care
trebuie să se desfăşoare întregul proces, cu elementele sale de
conţinut, structură şi forme de organizare, particularizate în
funcţie de:
- factori care ţin de subiecţi: caracteristici de vârstă, sex, tip
de deficienţă, nivel de dezvoltare fizică, experienţă motrică
etc);
- factori specifici cadrului didactic(specialitate, vârstă,
devotament, creativitate, personalitate etc);
- factori privind infrastructura (spaţii de lucru, săli, terenuri,
materiale, condiţii igienice, implicarea conducerii unităţii,
timpul alocat exerciţiilor fizice, echipament etc);
- actele normative şi de documentare care reglementează
desfăşurarea educaţiei fizice şi sportului în instituţiile
respective(instrucţiuni, ordine, programe, manuale,
documente de diferite tipuri;
- formele de organizare posibil de pus în practică în
instituţiile vizate, lecţii cu anumite structuri, activităţi
extraclasă în unitate sau în afara unităţii;
- sistemul de evaluare acceptat în unitatea respectivă de
învăţământ (motric-complex, psiho-motric, socio-motric).
Toate aceste elemente sunt tot aceste condiţii care într-o
măsură mai mare sau mai mică se iau în discuţie în vederea
stabilirii obiectivelor.
Trebuie să amintim că obiectivele se stabilesc în funcţie de
ţelurile pe termen lung şi pe termen scurt formulate de societate
pentru subiecţii în discuţie, însă nivelul realizărilor este
condiţionat în mare măsură de factorii amintiţi mai sus.
41
6. Objectives of adapted physical education and sports

The objectives of physical education and sports in the case

of deficient children are derived from the general objectives of
education, being divided into two categories: general and specific
objectives (according to the existent deficiencies).
General objectives delimit the framework in which the
entire process should take place, with its elements of contents,
structure and organization forms, particularized according to:
- subject related factors: characteristics of age, sex, type of
deficiency, level of physical development, motor
experience, etc.;
- factors specific to the teaching staff (specialty, age,
devotion, creativity, personality, etc.);
- factors regarding infrastructure (working spaces, rooms,
fields, materials, hygiene conditions, involvement of
management, time for physical exercises, equipment, etc.);
- normative and informational acts which regulate the
carrying on of physical education and sports in the
respective institutions (instructions, orders, programs,
manuals, different types of documents);
- organization forms applicable in institutions, lessons
having certain structures, activities out of the classroom, in
or out of the institution;
- evaluation system accepted in the respective educational
institution (motor-complex, psycho-motor, socio-motor).
All these elements are conditions which are in discussion
in a certain extent in order to establish the objectives.
We should mention that the objectives are established
according to the long and short term targets formulated by
society for the subjects in discussion, but the level of
achievements is greatly conditioned by the above mentioned
factors.

42
 Obiectivele cu caracter general ale educaţiei fizice şi
sportului adaptat nu se deosebesc fundamental de cele fixate
pentru copiii normal dezvoltaţi, diferenţa fiind de nuanţă. Acestea
vizează aspecte privind:
- starea de sănătate (rezistenţă la îmbolnăviri, deprinderi de
călire a organismului, respectarea condiţiilor igienice etc.):
- aspecte corporale – procesele de creştere şi dezvoltare,
atitudine corectă a corpului, activitatea funcţională şi
capacitatea de adaptare la efort;
- aspecte de motricitate – însuşirea şi perfecţionarea
deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor
motrice;
- aspecte psihice şi psiho-motrice – stimularea proceselor
cognitive, afective, motivaţionale, volitive, dezvoltarea
ambidextriei, orientării spaţiale, senzoriomotricităţii etc;
- aspecte sociale – formarea elementelor de
sociomotricitate, transferul deprinderilor sociale din
domeniul sportului în viaţa socială.
Astfel obiectivele pot fi schematizate în următoarele
planuri:
Biologic
- optimizarea stării de sănătate;
- favorizarea unei dezvoltări armonioase şi a unei capacităţi
funcţionale corespunzătoare vârstei;
- prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, de postură şi
formarea unei atitudini corporale corecte;
- realizarea (în mod implicit) a unor efecte terapeutice,
sanogenetice (terapie corectivă, recreaţională, sport-
terapie, programe de sănătate etc.).
Motric
- îmbunătăţirea motricităţii generale prin formarea unui
sistem de deprinderi şi priceperi motrice variate şi
asigurarea unor indici crescuţi ai calităţilor motrice;
- dezvoltarea potenţialului psiho-motric al subiecţilor;

43
 The general objectives of adapted physical education and
sports are not fundamentally different from those established for
normally developed children, the difference subtle. They concern
aspects regarding:
- the health condition (resistance to disease, skills for body
strengthening, respecting hygiene conditions, etc.):
- bodily aspects – growth and development processes,
correct body attitude, functional activity and capacity to
adjust to effort;
- motility aspects – acquiring and improving motor kills and
habits, development of motor qualities;
- psychic and psycho-motor aspects – stimulation of
cognitive, affective, motivational, will processes,
development of ambidexterity, of space orientation, of
sensorial motility, etc.;
- social aspects – formation of socio-motility elements,
transfer of social skills from sports into social life.
The objectives can be schematized in the following plans:
Biologic plan
- optimization of health condition;
- favoring harmonious development and a functional
capacity proper to age;
- prevention and correction of physical and posture
deficiencies and formation of a correct body attitude;
- accomplishment (implicitly) of therapeutic effects
(corrective, recreational therapy, sport-therapy, health
programs, etc.).
Motor plan
- improvement of general motility by forming a system of
varied motor abilities and skills and providing high
indexes of motor qualities;
- development of the subjects’ psycho-motor potential;

44
- maximizarea potenţialului biomotric existent care să
favorizeze obţinerea unor performanţe profesionale,
sportive, sociale;
Psihologic
- formarea unui comportament adaptativ adecvat prin
educarea componentelor cognitive, afective, volitive,
motivaţionale;
- acceptarea propriei condiţii ca prim pas al realizării
integrării sociale;
- facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform
propriilor abilităţi şi capacităţi;
Social
- dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu mediul fizic şi
social;
- stimularea comunicării între diferitele categorii de copii,
cu sau fără handicap;
- încurajarea relaţiilor sociale atât la indivizii deficienţi cât
şi între aceştia şi persoanele valide;
- realizarea unei noi imagini despre grup sau propria
persoană, a unei valorizări superioare a competenţelor
existente.

45
- maximization of existent biometric potential which should
favor the gain of certain professional, sportive and social
performances.
Psychological plan
- formation of a proper adjusting behavior by educating the
cognitive, affective, will, motivational components;
- acceptance of their own condition as a first step in
accomplishing social integration;
- facilitation for deficient subjects to express themselves
according to their own abilities and capacities.
Social plan
- development of relating capacity with physical and social
environment;
- stimulation of communication between different categories
of children, with or without handicap;
- encouragement of social relationships both between
deficient individuals and between them and valid
individuals;
- achieving a new image about the group or their own
person, of a superior valorization of the existing
competences.

46
 7. Noţiuni de didactică a educaţiei fizice şi sportului
adaptat

Realizarea unei programe (curriculum) adresate

persoanelor cu cerinţe educative speciale, reprezintă o provocare
pentru toţi cei implicaţi în procesul de recuperare, readaptare şi
integrare, deoarece aceasta misiune ridică multe probleme ce
derivă din complexitatea fenomenului.
În programarea conţinuturilor de instruire şi a serviciilor
destinate persoanelor cu nevoi speciale, se conturează trei
direcţii importante:
1. rezolvarea a cât mai multe probleme cu costuri minime;
2. modificări şi reforme în educaţie, datorate schimbărilor pe
plan naţional sau de tendinţele internaţionale;
3. schimbări rapide în tehnologie, acumulări de informaţii,
care influenţează programul, personalul implicat şi
serviciile , în aceeaşi măsură.

Pentru a elabora un curriculum eficient, este necesar:

♦ să se identifice criteriile de îmbunătăţire a calităţii vieţii;
♦ să se stabilească un sistem de instruire bazat pe obiective;
♦ să se creeze o bază de date la nivel naţional şi
internaţional.

Proiectarea instruirii
Pentru realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului
adaptat, este foarte importantă capacitatea profesorului de a
controla următoarele variabile ale instruirii:
- particularităţile subiectului, prin cunoaşterea acestora;
- modificarea deprinderilor motrice, în densul creşterii
accesibilităţii lor pentru persoanele în cauză;
- adaptarea ramurilor de sport, prin modificarea
echipamentelor, a regulilor de joc, etc.

47
7. Notions regarding the didactics of adapted physical
education and sports

The creation of a program (curriculum) for individuals

with special educational needs represents a challenge for all those
involved in the rehabilitation, readjustment and integration
process because there are many problems derived from the
complexity of the phenomenon.
In programming the instruction contents and the services
for individuals with special needs, there are three important
directions:
1. solving as many problems as possible with minimum costs;
2. modifications and reforms in education due to the changes
of the national plan or to the international tendencies;
3. fast changes in technology, information gathering which
influence the program, the involved staff and services in the
same extent.

To elaborate an efficient curriculum, the followings are

necessary:
♦ to identify criteria to improve the quality of life;
♦ to establish an instruction system based on objectives;
♦ to create a data base at national and international level.

Designing instruction
In order to accomplish the objectives of adapted physical
education and sports, it is very important the teacher’s capacity to
control the following instruction variables:
- the subjects’ particularities, by getting to know them;
- modification of motor habits, in the way of increasing their
accessibility for the respective individuals;
- adjustment of sport branches by modifying the equipment,
the playing rules, etc.

48
 Particularităţile subiectului este una dintre variabilele ce
presupun din partea profesorului o informare atentă asupra
tipului de deficienţă, etiologiei acesteia şi nivelul de dezvoltare a
capacităţii motrice a subiectului. În funcţie de aceste
particularităţi, profesorul va decide:
- stilul de instruire pe care îl va adopta: structurat, direct sau
nondirectiv, euristic;
- condiţiile de mediu, respectiv tipul de deprinderi care vor
fi însuşite: deschise-închise, în funcţie de influenţele care
se doresc să se exercite asupra subiecţilor;
- materiale didactice, echipamente necesare, adaptate tipului
de deficienţă;
- mărimea grupului în care se vor desfăşura activităţile de
educaţie fizică şi sport;
- motivaţia care angrenează persoanele cu deficienţe în
practicarea exerciţiilor fizice.

Modificarea tehnologiei didactice. Profesorul trebuie să

ştie că fiecare categorie de deficienţă impune o serie de
modificări a tehnologiei didactice, modificări în scopul facilitării
receptării mesajelor educaţionale de către subiecţi. Astfel, în
cazul deficienţilor senzoriali se pune problema valorificării
simţurilor valide, care oferă modalităţi compensatorii de învăţare
(pentru persoanele cu deficienţă de vedere, se vor utiliza
predominant stimuli auditivi şi tactili – kinestezici), în timp ce
pentru cei cu deficienţe fizice se va pune accent pe solicitarea
segmentelor valide.

Modificarea ramurilor de sport. Accesibilitatea, ca

principiu general de instruire, se va traduce în cazul persoanelor
cu deficienţe şi prin modificarea regulamentelor de practicare a
ramurilor de sport. Aceasta se poate realiza în următoarele
direcţii:
- adaptarea suprafeţelor de joc (dimensiuni, suprafaţă);

49
 The subject’s particularities represent one of the
variables which imply that the teacher should be well informed
about the type of deficiency, its etiology and the development
level of the subject’s motor capacity. According to these
particularities, the teacher will decide:
- the instruction style to be used: structured, direct or non-
directive, heuristic;
- the environment conditions, respectively the type of habits
to be acquired: open-closed, depending on the influences
desired to act on the subjects;
- didactic materials, necessary equipments, adapted to the
deficiency type;
- size of the group in which the physical education and sport
activities will be carried on;
- motivation which engages deficient individuals in
practicing physical exercises.

Modification of didactic technology. The teacher should

know that each category of deficiency imposes a series of
modifications of the didactic technology which should be made
in order to facilitate the reception of educational messages by the
subjects. Thus, in the case of sensorial deficients, the valid senses
should be valorized as they provide compensatory ways of
learning (for individuals with vision deficiencies, there will be
used predominantly hearing and tactile stimuli), while for those
with physical deficiencies, the focus will be on soliciting the
valid segments.

Modification of sport branches. Accessibility, as a

general instruction principle, means, in the case of deficient
individuals, also the modification of rules of practicing different
sports. This can be achieved as follows:
- adjustment of playing areas (dimension, surface);

50
 - modificarea echipamentelor ( mingi mai uşoare, mingi
sonore), modificarea înălţimii fileului, a mesei de joc
pentru tenis de masă;
- modificarea regulilor de joc, a numărului de jucători din
echipă, menţinând însă unele reguli de bază.
Toate aceste aspecte legate de creşterea accesibilităţii
practicării diferitelor ramuri de sport de către subiecţi deficienţi
solicită din plin creativitatea profesorului şi chiar a practicanţilor.

51
 - equipment modification (lighter balls, balls with sounds),
modification of net height, of playing table for table tennis;
- modification of playing rules, of number of players in a
team, yet maintaining some basic rules.
All these aspects related to the increase of accessibility of
practicing different sports by deficient subjects, fully requires the
teacher’s creativity, and even that of the players.

52
8. Principii didactice adaptate instruirii persoanelor cu
cerinţe educaţionale speciale

8.1  Principiile  aplicării  teoriei  compensaţiei  în  

procesul  instruirii  

La ora actuală, una dintre principalele preocupări în

psihopedagogia specială este aceea de a studia aplicarea teoriei
compensaţiei în procesul de învăţământ.
Analizând specificul dezvoltării copiilor cu deficienţe,
M.I.Zemţova (1965, citată de Gh. Radu, 1999) defineşte
compensaţia drept “proces de dezvoltare, în condiţiile căruia se
formează noi sisteme dinamice de legături condiţionate; au loc
diferite substituiri; se produc corelări şi refaceri ale unor funcţii
distruse sau nedezvoltate; se formează modalităţi de acţiune şi
însuşire a experienţei sociale; se dezvoltă capacităţi fizice şi
mintale şi personalitatea copilului în ansamblul său”.
În procesul de învăţământ rolul compensaţiei este studiat
din perspectiva formelor de bază ale acesteia, şi anume:
- vicarierea, respectiv suplinirea unei funcţii pierdute, prin
activitatea altora; această formă are o pondere însemnată în
dezvoltarea copiilor cu deficienţe senzoriale;
- restructurarea funcţională a activităţii oricărui organism
lezat, în condiţiile specifice impuse de prezenţa oricărei
deficienţe.
Pornind de la ideea conform căreia adaptarea
compensatorie poate avea loc doar în cadrul unei intervenţii
educaţionale corect dirijată, D. Damaschin (1973, citat de Gh.
Radu, 1999) consideră că specialiştii trebuie să aibă în vedere o
serie de principii. În contextul specific al practicării exerciţiilor
fizice, aceste principii vor dobândi note specifice.

53
 8. Didactic principles adapted to the instruction of
individuals with special educational needs

8.1.  The  principles  of  applying  the  compensation  

theory  in  the  instruction  process  

Nowadays, one of the main preoccupations in special

psycho-pedagogy is studying the application of the compensation
theory in the education process.
Analyzing the specifics of development of deficient
children, M.I.Zemţova (1965, quoted by Gh. Radu, 1999) defines
compensation as “a developmental process in the conditions of
which new dynamic systems of conditioned connections are
formed; different substitutions take place; correlations and
recovery of certain destroyed or undeveloped functions occur;
ways of action and of acquiring social experience are formed;
physical and mental capacities are developed and also the child’s
entire personality”.
In the learning process, the role of compensation is studied
from the perspective of its basic forms, as follows:
- substitution of a lost function with the activity of other
functions; this form has major importance in the sensorial
deficient children’s development;
- functional restructuring of a damaged organism, under
specific circumstances imposed by the presence of any
deficiency.
Starting from the idea that compensating adaptation can
take place only in a correctly directed educational intervention,
Damaschin (1973, quoted by Gh. Radu, 1999) considers that
specialists should take into account a series of principles. In the
specific context of practicing physical education, these principles
will gain specificity.

54
 1. Principiul integrării şi ierarhizării. Presupune
cunoaşterea şi favorizarea în procesul de instruire a unor
raporturi dinamice de subordonare, succesiune, sincronizare între
diferite laturi ale comportamentului. Aceste raporturi pot avea loc
doar în contextul interacţiunii dintre individ şi mediul social. În
consecinţă dezvoltarea compensatorie în plan biologic şi psihic
poate avea loc doar într-un mediu social – educaţional favorabil.
Educaţia fizică şi sportul creează situaţii de instruire care
solicită persoana cu deficienţă să acţioneze motric în grup, să
respecte libertatea de mişcare a celuilalt, să se descopere în noi
ipostaze. Astfel copiii cu deficienţele fizice, mintale sau
emoţionale trebuie trataţi la fel ca oricare alt subiect, mai ales
atunci când tendinţa generală ester de a-I integra în activităţi,
alături de subiecţii lipsiţi de deficienţe. Cerinţele educative
generale nu diferă în mod fundamental de cele clasice şi se
rezumă la oportunităţi mai mari de mişcare, de exersare, de
practică, prezenţa încurajării permanente şi a unei instruiri
competente de specialitate. În acest fel, ajustarea socială se va
realiza fără sincope, în interiorul condiţiei limitante a copilului.
Subliniem faptul că specialistul se va concentra asupra abilităţilor
subiectului, pe care le va pune în valoare, şi mai puţin pe
dizabilităţile acestuia. Acceptarea de către societate a subiectului
va antrena după sine şi acceptarea propriei condiţii.
În concluzie, cheia succesului este să acorzi libertate în
interiorul limitelor.

2. Principiul determinismului presupune acţiunea unor

factori externi asupra dezvoltării individului, prin intermediul
factorilor interni. Acest principiu impune recunoaşterea faptului
că influenţa procesului educaţional asupra individului depinde de
particularităţile sale de creştere şi dezvoltare. În acest context se
evidenţiază importanţa respectării prncipiului accesibilităţii, dus
până la individualizare.

55
 1. The principle of integration and hierarchy. It implies
knowing and favoring in the instruction process of certain
dynamic relations of subordination, succession, synchronization
between different sides of behavior. These relations can occur
only in the context of interaction between individual and social
environment. Consequently, compensatory development in
biologic and psychic plan can happen only in a favorable social-
educational environment.
Physical education and sports create instruction situations
which require from the deficient persons to act in group, to
respect the others’ freedom of movement, to discover themselves
in new situations. Thus, children with physical, mental or
emotional deficiencies should be treated as any other subjects,
especially when the general tendency is to integrate them in
activities together with subjects without deficiencies. The general
educational requirements do not differ fundamentally from the
classical ones and refer to greater movement, exercising,
practicing opportunities, to the presence of encouragement and of
a competent specialty instruction. This way, the social
adjustment is made easily, within the child’s limited condition.
We emphasize the fact that the specialist will focus more on the
subject’s abilities which will be valorized and less on his/her
disability. The acceptance of the subjects by society will lead to
the acceptance of their own condition.
In conclusion, the key to success is to allow freedom
inside limits.

2. The principle of determinism implies the action of

external factors upon the individual’s development by means of
internal factors. This principle imposes the acknowledgement of
the fact that the influence of the educational process upon the
individual depends on his growing and developmental
particularities. In this context it is emphasized the importance of
respecting the principle of accessibility, taken to
individualization.
56
 Astfel, activitatea de educaţie fizică şi sport desfăşurată cu
persoana deficientă impune reconsiderări ale proiectării şi
planificării instruirii.

3. Principiul activismului. Respecarea acestui principiu

ester decisivă în favorizarea restructurării compensatorii a
schemelor funcţionale ale organismului afectat.

4. Principiul unităţii scoate în evidenţă faptul că

dezvoltarea compensatorie poate avea loc doar în condiţiile în
care există o abordare echilibrată a tuturor laturilor personalităţii.
Astfel, activităţile intelectuale, cele psihomotrice, cele de
educaţie fizică şi sport, etc. trebuie să aibă puternică legătură
între ele.

5. Principiul analizei şi sintezei. Dat fiind faptul că

activitatea analitico-sintetică este afectată adesea la copiii cu
deficienţe, procesul de învăţământ trebuie să îşi propună o serie
de influenţe stimulatoare în acest sens. Deşi progresele sunt mai
greu de obţinut cu deficienţii mintali, exersarea unor modele
pozitive formează în cortex scheme de acţiune eficiente, corecte
care pot sta la baza utilizării comportamentelor dorite.

8.2  Principii  didactice  în  educaţie  fizică  şi  sport  

adaptat  

A. Principul participării conştiente şi active.

Acest principiu exprimă faptul că orice proces de învăţare
trebuie să aibă la bază asimilarea activă, reflectată de refacerea
permanentă a vechilor structuri cognitive, prin integrarea noilor
informaţii. În cazul copiilor cu deficienţe, mai ales cu deficienţe
mintale şi auditive, raportarea lor la procesul de învăţare este
diferit. Astfel, copiii pot fi: hipoactivi (lenţi, dezinteresaţi,
nemotivaţi) sau, dimpotrivă hiperactivi (precipitaţi, necontrolaţi,
repeziţi).
57
 Thus, the physical education and sport activity with the
deficient person implies reconsiderations of designing and
planning the instruction.

3. The principle of activism. Respecting this principle is

decisive in favoring the compensatory restructuring of the
functional schemes of the affected body.

4. The principle of unity emphasizes the fact that

compensatory development can occur only when there is a
balanced approach of all sides of personality. Thus, the
intellectual activities, the psycho-motor, the physical education
and sport ones, etc should be closely interconnected.

5. The principle of analysis and synthesis. Since the

analytical-synthetic activity is often affected in deficient children,
the learning process should have stimulating influences in this
respect. Although progress is more difficult to be achieved with
mentally deficients, exercising some positive patterns forms in
the cortex efficient, correct action schemes which can be the
basis for using the desired behaviors.

8.2.  Didactic  principles  in  adapted  physical  

education  and  sports  

A. The principle of conscious and active participation

This principle expresses the fact that any learning process
should be based on active assimilation, reflected by the
permanent recovery of old cognitive structures through the
integration of the new information. In the case of deficient
children, especially with mental or hearing deficiencies, their
correlation with the learning process is different. Thus, children
can be: hypoactive (slow, uninterested and unmotivated) or, on
the contrary, hyperactive (rushed, uncontrolled, hasty).

58
 În acelaşi timp, la deficientul mintal participarea activă
este îngreunată şi datorită insuficientei înţelegeri a conţinuturilor
şi recurgerii la învăţarea mecanică. În aceste condiţii, procesul de
acomodare se desfăşoară cu dificultate, modificarea vechilor
cunoştinţe prin integrarea unor noi informaţii, realizându-se într-
un ritm foarte lent.

B. Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional, dintre

concret şi abstract.
Se referă la importanţa asigurării unei baze intuitive cât
mai largi în procesul invăţării, astfel încât pe baza informaţiilor
perceptive să se elaboreze generalizări şi să se formeze
reprezentări cu care persoana deficientă să opereze pe plan
mental.
Astfel, percepţia la persoanele deficiente este globală,
săracă, nedeferenţiată, incompletă, cu goluri, în timp ce
reprezentările sunt înguste, rigide şi detorganizate.
La persoanele cu deficienţe, intuiţia joacă un rol
compensator în învăţare, prin faptul că stă la baza formării unor
reprezentări active, cu care să se poată opera în plan
conceptual.(I. Stănică, 1997).
Respectarea acestui principiu presupune asigurarea
condiţiilor de învăţare multisenzorială.

C. Principiul însuşirii temeinice şi a durabilităţii

rezultatelor obţinute
Acest principiu subliniază importanţa ordonării şi
încadrării cunoştinţelor transmise subiecţilor în sisteme cu
posibilităţi de actualizare. Respectarea acestui principiu
presupune:
- înţelegerea cunoştinţelor, şi nu memorarea mecanică a
acestora;
- crearea unor situaţii variate de aplicare a cunoştinţelor
dobândite;

59
 At the same time, in the case of the mentally deficient,
active participation is more difficult also because of insufficient
understanding of contents and resuming to mechanical learning.
Therefore, the adjustment process is difficult; the change of the
old knowledge through integration of new information is very
slow.

B. The principle of unity between sensorial and

rational, between concrete and abstract
It refers to the importance of providing a wide intuitive
basis in the learning process, so as, based on perceptive
information, generalizations should be elaborated and
representations with the help of which the deficient person
should operate on mental level.
Thus, perception of deficient persons is global, poor,
undifferentiated, and incomplete, with gaps, while
representations are narrow, rigid and unorganized.
For deficient persons, intuition has a compensating
learning role as it is the basis of active representation formation
with which he can work in the conceptual plan..(I. Stănică,
1997).
Respecting this principle means providing multisensorial
learning conditions.

C. The principle of proper learning and durability of

results
It emphasizes the importance of putting in order and
framing the knowledge in systems with actualization possibility.
Respecting this principle implies:
- understanding the information and not memorizing it;
- creation of valid systems to apply the gained knowledge;

60
 - asigurarea unui număr suficient de mare de repetări, astfel
încât să se asigure fixarea cunoştinţelor;
- pregătirea şi realizarea evaluărilor parţiale şi finale.

D. Principiul accesibilităţii
Respectarea acestui principiu presupune:
- cunoaşterea particularităţilor psiho-motrice ale copiilor cu
deficienţe şi stabilirea strategiilor didactice
corespunzătoare;
- tratarea diferenţiată şi individualizată a copiilor.
Importanţa stabilirii nivelului optim al cerinţelor exprimate
de procesul de învăţământ faţă de copiii cu deficienţe rezultă din
fenomenele care pot apărea în cazul neadaptării exigenţelor la
particularităţile acestora:
- învăţarea mecanică, suprasolicitarea, scăderea interesului,
absenteismul, atunci când cerinţele sunt prea mari;
- dezinteres, indisciplină, apariţia unor preocupări colaterale,
atunci când cerinţele sunt sub nivelul posibilităţilor
copiilor.
În afara principiilor mai sus amintite, în sportul adaptat
(care implică şi activităţi competiţionale şi deci antrenament
sportiv) intervin şi unele aspecte specifice, cum ar fi:

a) Principiul individualizării în activitățile fizice

adaptate se bazează atât pe tipul de deficienţă şi gradul acesteia,
cât şi pe reactivitatea subiectului la efort, plecând de la premisa
că subiectul cu nevoi speciale ester o individualitate care se
adaptează eforturilor conform particularităţilor sale. Acest
principiu se referă la situaţiile din concurs, din antrenamente,
după antrenamente, înainte de efort şi post efort etc. Datele
trebuie cunoscute longitudinal, pentru a lua decizii în
conformitate cu starea reală, biologică şi psihologică în care se
află sportivul. Individualizarea se bazează şi pe informaţiile
subiective şi reactivitatea psihică la stimuli speciali, la sugestii şi
efectul placebo etc.
61
 - providing a number of enough repetitions to reinforce the
knowledge
- preparing and having the partial and final evaluations.

D. The principle of accessibility

Respecting this principle implies:
- knowing the deficient children’s psycho-motor
particularities and establishing proper didactic strategies;
- differentiated and individualized treatment of children.
The importance of establishing the optimum level of
requirements expressed by the learning process for deficient
children results from the phenomena which can appear when
exigencies are not adapted to their particularities:
- mechanical learning, overworking, decrease of interest,
absenting when the requirements are too high;
- lack of interest, indiscipline, occurrence of collateral
preoccupations when the requirements are under the level
of the children’s possibilities.
Besides the above mentioned principles, in adapted sports
(implying competitional activities and sportive training), some
specific aspects interfere, such as:

a) The principle of individualization in adapted

physical activities is based both on the deficiency type and its
degree and on the subject’s reactivity to effort, starting from the
premise that the subject with special needs is an individuality
which adapts to effort according to his particularities. This
principle refers to situations like: competitions, training, after-
training, before and after effort, etc. The data must be known
longitudinally in order to make decisions according to the
sportive’s real biological and psychological condition.
Individualization is also based on subjective information and
psychic reactivity to special stimuli, to suggestions and placebo
effect.

62
 b) Principiul adaptării (readaptării) progresive la tipul
de solicitare programat sau gradarea efortului.
Adaptarea progresivă presupune gradarea efortului pe baza
regulilor cunoscute, de la uşor la greu, de la simplu la complex,
de la cunoscut la necunoscut, oferind organismului sportivului
deficient posibilitatea obişnuirii cu anumite tipuri de solicitare. În
activitatea practică se procedează iniţial la creşterea volumului de
lucru, cu scopul creşterii capacităţii aerobe a organismului şi
realizarea unor acumulări cantitative, ce fac posibilă creşterea
ulterioară a intensităţilor şi salturilor calitative. Având în vedere
complexitatea antrenamentului, se impune programarea unor
lecţii cu tematică diferită:
- de pregătire fizică generală şi specifică;
- de pregătire tehnică sau tehnico-tactică;
- de dezvoltare a posibilităţilor anaerobe sau aerobe etc,
găsindu-se forma potrivită de îmbinare a acestora în scopul
obţinerii unui randament cât mai bun.
Spre exemplu, volumul ( pe segmente valide), la care sunt
supuşi sportivii în fotoliul rulant, poate fi superior ca valoare
celui întâlnit în lucrul cu sportivii valizi, deoarece solicitările
cardio-vasculare sunt mult mai reduse. Progresul, şi la această
categorie de subiecţi este dat de intensitatea efortului; învăţarea
unor noi elemente şi procedee tehnicesau acţiuni tehnico-tactice
şi creşterea intensităţii se face pe baza volumului.

c) Principiul ciclicităţii antrenamentului are la bază

alternarea efortului cu odihna şi se aplică mai ales la subiecţii
angrenaţi în activitatea sportivă de performanţă (Special
Olympics, Paralympics, etc.). Ciclicitatea este prezentă în toate
structurile antrenamentului, începând de la lecţii, microcicluri şi
mezocicluri crând astfel premizele aplicării altui principiu şi
anume cel al sistematizării. Caracterul ciclic determină
succesiunea lecţiilor, ordinea modificării efortului sub raportul
volumului, volumului intensităţii şi complexităţii, precum şi
celelalte componente ale sistemului de antrenament.
63
 b) The principle of progressive adjustment
(readjustment) to the programmed solicitation type or effort
grading
Progressive adjustment implies grading the effort based on
the known rules, from easy to difficult, from simple to complex,
from known to unknown, offering the deficient body the
possibility to get used to certain solicitation types. In practical
activity, the working volume is initially increased, so as to
increase the aerobic capacity of the body and to obtain
quantitative accumulations which enhance further increase of
intensities and qualitative leaps. Considering the complexity of
training, lessons with different topic should be programmed:
- f general and specific physical training;
- of technical or technical-tactical training;
- of development of anaerobic or aerobic possibilities,
finding the proper form of joining them in order to
obtain the best efficiency possible.
For example, the volume (on valid segments) sportives in
wheelchairs are subjected to, can be bigger in value than the one
for valid sportives because the cardio-vascular solicitations are
reduced. Progress is provided by the intensity of effort; learning
new technical elements and procedures or technical-tactical
actions and the increase of intensity are based on volume.

c) The principle of cycle training is based on alternating

effort with rest and is applied mostly on subjects engaged in high
performance sportive activity (Special Olympics, Paralympics,
etc.). The cycle is present in all training structures, starting with
lessons, micro-cycles and mezzo-cycles, creating the premises
for applying another principle, that of systematization. The cyclic
character determines the succession of lessons, the order of effort
modifications according to volume, the volume of intensity and
complexity, as well as the other components of the training
system.

64
 Prin urmare ciclicitatea este dată de legile obiective ale
raportului dintre solicitare şi refacere şi de condiţiile adaptării de
lungă durată, în scopul dezvoltării capacităţii de performanţă.
În sportul adaptat de performanţă, forma sportivă
determină ciclicitatea antrenamentului, caracterul fazic al
acesteia constituind şi baza naturală a periodizării acestuia.
Astfel, fazei de obţinere a performanţei sportive îi corespunde
perioada pregătitoare, fazei de valorificare, perioada
competiţională, iar celei de pierdere sau scoatere din formă,
perioada de tranziţie. Acest ciclu se repetă de la un an la altul dar
la un nivel superior calitativ şi cantitativ. Repausul, refacerea şi
recuperarea fac parte integrantă din antrenament indiferent de
nivelul de pregătire al sportivului.
Refacerea poate fi:
- refacere în cadrul microciclurilor sau în planul de pregătire
individual al sportivului;
- refacerea în cursul unui ciclu de pregătire (mezociclu) care
se referă la repausul relativ, respectiv la odihna activă care
constă în desfăşurarea unei activităţi cu volume şi
intensităţi medii şi mici;
- refacerea în cadrul perioadei de tranziţie, în care pe lângă
mijloacele de refacere balneo-fizio-hidro-terapice, se
folosesc sporturile complementare, în afara cazurilor de
îngrijire medicală, ce interzice practicarea altor activităţi
sportive.

d) Principiul motivaţiei
Motivaţia este înţeleasă ca ansamblul de motive cu rol de
dinamizare a conduitei subiectului.
Tinerii din zilele noastre practică sportul din diverse
motive aşa cum le prezintă M. Bouet citat de Dragnea, 1996:
a) Nevoi motorii
- nevoia de a consuma energie;
- nevoia de mişcare;
b) Afirmarea de sine;
65
 Therefore, the cyclic character is given by the objective
laws of the relation between solicitation and recovery and by the
long term adjustment conditions in order to develop the
performance capacity.
In high performance adapted sports, the sportive condition
determines the cyclic character of the training, its phase character
also being the natural basis of its division on periods. Thus, the
preparation period corresponds to the phase of gaining sportive
performance; the competitional period corresponds to the
valorizing phase and the transition period corresponds to the
phase of getting out of shape or loss of shape. The rest and
recovery are integrated part of practice, disregard of the
sportive’s training level.
The recovery can be:
- recovery in within the micro cycles or in the sportive’s
individual training plan;
- recovery within a training cycle (mezzo-cycle) referring to
relative rest, that is to active rest consisting in carrying on
an activity of medium and low volume and intensity;
- recovery within the transition period in which, besides the
balneo-physio-hydro-therapeutical means, complementary
sports are also used, except the cases of medical care
which forbid the practicing of other sportive activities.

d) The principle of motivation

Motivation is understood as an ensemble of motives
having as purpose to make the subject’s behaviour dynamic.
The youth nowadays practice sports out of different
reasons, as presented by M. Bouet, quoted by Dragnea, 1996:
a) Motor needs:
- the need to consume energy;
- the need to move;
b)Self-assertion

66
 c) Căutarea compensaţiei;
- complementară şi de echilibrare;
- pentru surmontare;
- pentru substituire;
d) Tendinţe sociale;
- nevoia de afiliere;
- dorinţa de integrare;
e) Interesul pentru competiţie;
- nevoia de succes;
- nevoia de a se compara cu alţii;
- nevoia de neprevăzut;
- trăirea emoţiilor concursului;
f) Dorinţa de a câştiga;
g) Aspiraţia de a deveni campion;
h) Dorinţa de emulaţie;
i) Dragostea pentru natură;
j) Atracţia către aventură.

Se poate observa că motivele practicării activităţilor

sportive, de către persoanele cu nevoi speciale, sunt diferite, cel
mai frecvent întâlnindu-se căutarea compensaţiei şi nu numai,
ceea ce explică diversitatea şi complexitatea personalităţii
acestora.

67
 c) Looking for compensation:
- complementary and ballancing one;
- to get higher
- for substitution;
d)Social tendencies:
- the need for affiliation;
- desire fro integration;
e) Interest for competition:
- the need to succeed;
- the need to compare themselves with others;
- the need for the unpredicted;
- to live the emotions of a competition;
f)The desire to win;
g)The aspiration to become a cgampion;
h)The desire for rivalry;
i) Love for nature;
j)Attraction for adventure.

It can be noticed that the reasons for practicing sports

activities by individuals with special needs are different, the most
frequent one being the search for competiotion, but not only that,
fact which explains their diversity and complexity.

68
 9. Specificul învăţării motrice la persoanele cu
deficienţe

Învăţarea este un proces ce presupune existenţa

informaţiilor de tip senzorial şi motor. Caracterul multisenzorial
este dat de faptul că învăţarea este dependentă de ceea ce vedem,
ce simţim, ce auzim în urma efectuarii unei mişcări.
Mişcarea perceptiv-motrică este descrisă de unii
autori(Williams, Gallahue) ca având următoarele etape:
- input senzorial, ce constă în recepţionarea diferitelor tipuri
de stimuli şi dirijarea acestora la nivel central;
- integrare senzorială, care se referă la prelucrarea
informaţiilor recerpţionate şi stocate sub formă codificată
în memorie;
- interpretarea motorie, ce constă în adoptarea de decizii
motorii pe baza ajustării dintre informaţia senzorială
prezentă şi informaţia din memoria de lungă durată care a
fost deja stocată;
- producerea mişcării, care este de fapt efectuarea unei
mişcări ce se observă;
- feedback, ce presupune evaluarea mişcării prin intermediul
diferitelor modalităţi senzoriale.

Învăţarea senzorio-motrică, constă în modificarea

comportamentului datorită percepţiei corecte a stimulilor
recepţionaţi şi transmişi de analizatori. Aceste modificări se obţin
prin ajustări sau adaptare, care generează o nouă formă de
răspuns performant la condiţiile perceptive noi şi care implică fie
formarea de noi coordonări senzorio-motrice, fie creşterea
preciziei sau fineţei coordonării răspunsului preexistent pe baza
adaptării comportamentului motor la situaţii noi (în special
datorită ameliorării coordonării neuromusculare);

69
 9. The specific of motor learning for individuals with
deficiencies

Learning is a process which implies the existance of

sensorial and motor information. The multi-sensorial character is
given by the fact that learning is dependent on what we can see,
feel, hear as a result of a movement.
The perceptive-motor movement is described by some
authors (Williams, Gallahue) as having the following stages:
- sensorial input, consisting in the reception of different
types of stimuli and in directioning them to central level;
- sensorial integration, referring to the processing of
receptioned information and stocked in memory in coded
form;
- motor interpretation, consisting in adopting motor
decisions based on the adjustment between the present
sensorial information and the information from the long
time memory which has already been stocked;
- production of movement, which is the execution of a
movement which can be noticed;
- feedback, implying the evaluaton of movement through
different sensorial modalities.

Sensorial-motor learning consists in the modification of

behavior due to the correct perception of stimuli received and
sent by analysors. These modifications are obtained by
adjustment or adaptation which generates a new form of
performant response to the new perception conditions and which
imply either the formation of new sensorial-motor coordinations
or the increase of coordination precision and finess of the
preexistent response based on adaptation of the motor behavior to
new situations (especially due to amelioration of neuro-muscular
coordination);

70
 Învăţarea motrică constă în obţinerea unor noi forme de
comportament ca reacţii de răspuns legate de stimulii de origine
kinestezică sau proprioceptivă, în care mişcarea este elementul
constitutiv cel mai important. Acest tip de învăţare se bazează pe
acţiunile conduse nu numai pe baza informaţiei senzorial-
perceptive exteroceptive sau proprioceptive şi pe baza prelucrării
inteligente a acestora.
Bazându-se pe rezultatele cercetărilor în domeniul învăţării
umane, Gagne în 1975 a sintetizat cunoştinţele acumulate şi a
realizat o ierarhizare a tipurilor de învăţare (Maroti Şt., 2003,
p.32) dând exemple sugestive:
- învăţarea prin semnale în care recepţionarea stimulilor cu
ajutorul analizatorilor joacă un rol important. Ca exemplu
se dă situaţia în care copilul sugar învaţă să-şi recunoască
mama nu numai după vocea ei ci şi după imaginea ei
vizuală;
- învăţarea stimul-răspuns, atunci când sugarul învaţă o
reacţie simplă: să-şi ţină singur biberonul;
- înlănţuirea de răspunsuri care este prezentă în învăţarea
unui act mai complex cum ar fi mersul pe bicicletă;
- învăţarea prin asociaţii verbale care se realizează atunci
când se învaţă cuvintele şi asocierea lor în propoziţii;
- învăţarea discriminării de culori, forme, litere, numere,
fapt ce duce la precizarea diferenţierii percepţiilor;
- învăţarea noţiunilor definite şi a regulilor în care sunt
incluse însuşirea teoremelor matematice, a legilor fizice, a
normelor de comportare, etc;
- învăţarea prin rezolvarea de probleme este cel mai
complex tip de învăţare şi înglobează în el toate celelalte
tipuri de învăţare prezentate anterior.

71
 Motor learning consists in obtaining new forms of
behavior as response reactions connected to stimuli of
kinesthezic or proprioceptive origin in which movement is the
most important constitutive element. This type of learning is
based on actions carried on not only based on sensorial-
perceptive, exteroceptive or proprioceptive information, but also
on their intelligent processing.
Based on research results in the field of human learning,
Gagne, in 1975, synthesized the acquired knowledge and
accomplished a hierarchy of learning types (Maroti Şt., 2003,
p.32), giving suggestive examples:
- learning through signs, in which the reception of stimuli
with the help of analyzers has an important role. For
example, an infant learns to recognize his mother not only
by voice, but also by her visual image;
- stimulus-response learning, when the infant learns a
simple reaction: to hold his milk bottle;
- a chain of responses is present in learning a more
complex act like riding a bike;
- learning through verbal associations is achieved when
words and their associations in sentences are learned;
- learning to discriminate colors, forms, letters, numbers,
fact which leads to the specification of perception
differentiation;
- learning definite notions and rules which include the
learning of mathematical theorems, laws of physics,
behavioral norms, etc;
- learning through problem solving is the most complex
type of learning which contains all types of learning
previously presented.

72
 Pentru o bună organizare şi individualizare a pregătirii se
recomandă îmbinarea următoarelor tehnici:
♦ Lucrul în echipă – activitatea este condusă de mai mulţi
specialişti în funcţie de experienţa acestora şi de gradul
severitatea deficienţei individului;
♦ Lucrul cu însoţitor – presupune ajutor suplimentar
asigurat de o persoană, atunci când subiectul participă la
lecţiile de educaţie fizică adaptată.
♦ Lucrul independent – deschide oportunutatea elevilor de
a progresa fără a fi condiţionaţi de respectarea unor
modalităţi de exersare frontală. Sarcinile mai dificile sunt
înlocuite cu unele accesibile.

73
For a good organization and individualization of training, it is
recommended the combination of the following techniques:
♦ Team work – the activity is conducted by several
specialists, according to their experience and to the degree
of the severity of the individual’s deficiency;
♦ Working with an assistant – implies supplementary help
provided by a person when the subject takes part to the
adapted physical education lesson;
♦ Independent work – provides pupils the opportunity to
progress without having to follow certain frontal
exercising modalities. The more difficult tasks are replaced
by accessible ones.

74
 10. Deficienţele mintale/de intelect

Deficienţele mintale se exprimă prin “reducerea

semnificativă a capacităţii psihice care determină o serie de
dereglări ale reacţiilor şi mecanismelor de adaptare ale
individului la condiţiile în permanentă schimbare a mediului
înconjurător…”(Gherguţ, 2000, citat de Bonchiş, E., 2004)
Trăsătura distinctivă a deficienţei mintale este funcţionarea
intelectuală inadecvată, exprimată în dificultăţi la nivelul
proceselor gândirii, reducerea câmpului perceptiv, limbaj slab
dezvoltat, imaturitate socio-afectivă, dificultăţi în învăţare,
tulburări de comportament etc.
Păunescu C. (1977) subliniază că structura psihică a
deficientului mintal se dezvoltă sub limita atinsă de copilul
normal de aceaşi vârstă. Inerţia accentuată a proceselor nervoase
şi a limbajului determină şi o incompetenţă socială a deficientului
mintal care nu poate ajunge la raţionamente abstracte,
manifestându-se altfel ceea ce B.Inhelder numea “vâscozitate
mintală” adică gândire “neterminată”.

Etiologia specifică deficienţei mintale

Etiologia deficinţei mintale se aseamănă în mare măsură cu
cea generală responsabilă de apariţia altor deficienţe. Literatura
de specialitate descrie numeroase clasificări, dar cea mai
frecventă împarte factorii în:
- Endogeni;
- Exogeni;
- Psihosociali. (Păunescu, C., Muşu, I.,citat de Teodorescu,
S., Bota, A., Stănescu, M., 2006)

Factorii endogeni pot fi:

- factori genetici nespecifici ce provoacă debilitatea
endogenă subculturală sau familială;

75
 10. Adapted physical activities for individuals with
mental deficiency

Mental deficiencies are expressed by “the significant

reduction of the psychic capacity which determines a series of
disorders of the individual’s reactions and adjustment
mechanisms to the constantly changing environment
conditions...” (Gherguţ, 2000, quoted by Bonchiş, E., 2004)
The distinctive feature of mental deficiency is the
inappropriate intellectual functioning, expressed in difficulties at
the level of thinking processes, reduction of the perceptive area,
poorly developed speech, social-affective immaturity, learning
difficulties, behavioral disorders, etc.
Păunescu C. (1977) emphasizes that the mentally
deficient’s psychic structure is developing under the limit
reached by a normal child at the same age. Accentuated inertia of
the nervous processes and speech also determines a social
incompetence of the mentally deficient, who cannot think in an
abstract way, therefore a “mental thickness”, named thus by B.
Inhelder, that is “unfinished” thinking, is manifested.

Etiology specific to mental deficiency

The etiology of mental deficiency resembles greatly with
the general one responsible for the occurance of other
deficiencies. The speciality literature describes numerous
classifications, but the most frequent one devides the factors in:
- Endogen;
- Exogenous;
- Psycho-social. (Păunescu, C., Muşu, I.,citat de
Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M., 2006)

The endogen factors can be:

- unspecific genetic factors which cause subcultural or
familial endogen debility;
76
 - factori genetici specifici ce determină apariţia
sindroamelor Turner, Down(mongolismul sau trisomia 21).

Factorii exogeni sunt:

- factorii prenatali, ce acţionează asupra fătului în perioada
intrauterină(factori infecţioşi şi parazitari – rubeola, sifilis,
toxoplasma; factori umorali – imcompatibilitatea factorului
Rh dintre mamă şi copil; factori toxici – alcool, droguri,
tutun, intoxicaţii alimentare).
- factorii perinatali – care acţionează în timpul naşterii:
traumatisme, hemoragii, apoxie, traumatisme obstetricale.
- factorii postnatali – ce acţionează după naştere:
meningoencefalite, traumatisme cerebrale, intoxicaţii cu
plumb, etc.

- Factorii psihosociali cuprind:

- mediu familial nefavorabil;
- carenţe afective şi educative;
- condiţii socio- economice defavorabile;
- tulburările de comportament/ devianţe comportamentale.

Odată ce factorii de risc au fost depistaţi, se impune

găsirea unor măsuri de contracararea a acestora astfel încât
numărul de subiecţi afectat să fie cât mai mic. Specialiştii
identifică următoarele strategii de prevenire:
- eforturi de prevenire primară care se referă la viitorii
părinţi – programe pentru prevenirea abuzului de alcool,
tutun, droguri pentru viitoarele mame;
- eforturi de prevenire secundară ce vizează persoana care s-
a născut cu o predispoziţie pentru retardul mintal;
- eforturi de prevenire terţiară – direcţionate spre persoanele
cu retard de intelect şi care urmăresc îmbunătăţirea
nivelului funcţional al acestuia.

77
 - specific genetic factors which cause the appearance of
Turner, Down syndromes (mongolism or trisomia 21).

The exogenous factors are:

- antenatal factors which act upon the fetus during the
intrauterine period (infectious and parasite factors –
rubella, syphilis, toxoplasmosis; humoral factors – Rh
factor incompatibility between mother and child; toxic
factors – alcohol, drugs, tobacco, food poisoning);
- perinatal factors which act during birth: traumatisms,
hemorrhages, hypoxia, obstetrical traumatisms;
- postnatal factors acting after birth: meningoencephalitis,
cerebral traumatisms, lead poisoning, etc.

Psycho-social factors:
- unfavorable family environment;
- affective and educational default;
- unfavorable social-economic conditions;
- behavioral disorders/behavioral deviations.

Once the risk factors have been depicted, there must be

found ways to oppose them so as the number of affected subjects
should be as small as possible. The specialists identify the
following prevention strategies:
- primary prevention efforts, referring to the future parents –
programs to prevent alcohol, tobacco, drug abuse for the
future mothers;
- secondary prevention efforts are for the person born with
predisposition for mental retardation;
- tertiary prevention efforts are for persons with retardation
of intellect, having as purpose the improvement of its
functional level

78
 Clasificarea deficienţelor de intelect
Literatura de specialitate cuprinde diverse clasificări a
deficienţei mintale,în funcţie de coeficientul de inteligenţă, cea
mai răspândită fiind cea a lui Santrok, 2001, citat de Bonchiş, E.,
2004, conform căreia există:
1. intelect de limită sau deficienţă mintală uşoară cu IQ
cuprins între 55-70;
2. deficienţă mintală moderată include copiii cu un IQ în
limitele 40-54 şi care fac obiectul unor intervenţii
educative speciale;
3. deficienţa mintală severă cuprinde copiii cu un IQ în
limitele 25-39, parţial recuperabili, capabili să asimileze
un volum minim de cunoştinţe dar insuficiente pentru
asigurarea unei activităţi total independente, sunt
“instruibili până la un anumit punct”;
4. deficienţa mintală profundă este forma cea mai gravă
referindu-se la o persoană incapabilă să se autoconducă
cu un IQ de sub 25. Numiţi şi “idioţi”, copiii din
această categorie au un nivel mintal inferior vârstei de 2
ani, structura psihomotrică este rudimentară, nu
comunică prin limbaj cu ceilalţi.

Particularităţile dezvoltării motorii la deficientul mintal

Tulburările prezente la nivelul psihomotricităţii sunt cu

atât mai marcante cu cât gradul de deficienţ este mai profund.
În deficienţa mintală uşoară se constată întârzieri la nivelul
dezvoltării componentelor psihomotricităţii, în ansamblul se
poate menţiona lipsa de viteză şi coordonare a mişcărilor,
debilitate a mişcărilor.
În deficienţa mintală severă se constată o motricitate mai
bună decât în categoria anterioară dar totuşi insuficient
dezvoltată.

79
 Classification of deficiencies of intellect
The specialty literature contains various classifications of
mental deficiency, according to the intelligence coefficient, the
most frequent one being that of Santrok’s, 2001, quoted by
Bonchiş, E., 2004, according to whom there are:
1. intellect at the limit or slight mental deficiency with an
IQ between 55 and 70;
2. moderate mental deficiency, including children with an
IQ between 40 and 54 and they are subjected to special
educational interventions;
3. severe mental deficiency includes children with an IQ
between 25 and 39, with the possibility of partial
rehabilitation, capable to assimilate a minimum volume
of knowledge, yet sufficient to provide a totally
independent activity; they “can be instructed up to a
certain point”;
4. deep mental deficiency is the most severe form,
referring to persons incapable to care for themselves,
with an IQ under 25. Also called “idiots”, the children
in this category have a mental level lower than that of a
2-year-old, their psycho-motor structure is rudimentary
and they do not communicate through language with
the others.

Particularities of the mentally deficient’s motor

development

The disorders present at psycho-motor level are more

severe when the deficiency degree is bigger.
In the light mental deficiency there are delays at the level
of psycho-motility components development; generally we can
mention the lack of speed and movement coordination,
movement debility.
In severe mental deficiency we notice better motility that
in the previous category, yet insufficiently developed.
80
 Motricitatea voluntară este marcată de tremurături, mişcări
imprecise şi lipsite de fineţe. Putem întâlni aici şi alte tulburări
ale motricităii generale, de mers, echilibru, etc. Aceste tulburări
de motricitate se vor reflecta şi în dificultăţile pe care aceşti
subiecţi le au în însuşirea limbajului vorbit, scris dar şi a
deprinderilor de autoservire.
Activitatea motorie este lipsită de coordonare şi control,
fără scop şi precizie (mişcări stereotipe, balansarea trunchiului,
ticuri, mişcări foarte lente) în cazul deficienţei mintale profunde.
Studiile efectuate până în prezent au reliefat faptul că
rincipalele probleme la nivelul motricităţii sunt reprezentate de:
- dificultăţi în efectuarea şi coordonarea mişcărilor
fundamentale ale membrelor, segmentelor corpului,
coordonarea oculo-motorie, auditiv verbală;
- calităţi motrice VÎRF(viteza, îndemânarea, rezistenţa,
forţa) cu un nivel scăzut de dezvoltare fapt ce se va
repercuta asupra calităţii mişcărilor;
- dificultăţi în coordonarea activităţii motorii prin
intermediul limbajului;
- greutăţi sau imposibilitatea comunicării de atitudini,
sentimente şi emoţii prin gesturi adecvate;
- unii deficienţi sunt supraponderali, fapt care afectează
biomecanica mişcării şi echilibrul;
- prezenţa perturbărilor motorii ca urmare a alterării
tonusului muscular;

Obiectivele activităţilor motrice adaptate persoanelor

cu dizabilităţi intelectuale

Adaptarea educaţiei fizice şi sportului la particularităţile de

creştere şi dezvoltare ale copiilor cu deficienţă mintală şi
asigurarea condiţiilor educative speciale presupune conceperea
unui demers educaţional orientat către realizarea următoarelor
obiective de referinţă (după Gh. Cârstea, Metodica educaţiei
fizice, Bucureşti):
81
 Motility is marked by shakings, imprecise movements
lacking finesse. We can also encounter other disorders of general
motility, of walking, balance, etc. These disorders of motility are
reflected in the difficulties of the subjects to acquire the spoken,
written language and the self-care habits.
The motor activity lacks coordination and control, purpose
and precision (stereotypic movements, swing of the body, tics,
and very slow movements) in the case of deep mental deficiency.
The studies made until now emphasize that the main
problems at motility level are represented by:
- difficulties in making and coordinating fundamental
movements of limbs, body segments, seeing-motor,
hearing-verbal coordination;
- SSRF motor qualities (speed, skill, resistance, force) with
low level of development, having an impact on the
movement quality;
- difficulties in coordinating motor activity through
language;
- difficulties r impossibility to communicate attitudes,
feelings and emotions through proper gestures;
- some deficient subjects are overweight, fact which affects
the biomechanics of movement and balance;
- the presence of motor disorders as a result of muscle tonus
alteration

The objectives of physical activities adapted to

individuals with intellectual disabilities

The adaptation of physical education and sports to the

growing and developing particularities of children with mental
deficiency and providing special educational conditions implies
the conception of an educational approach oriented towards the
achievement of the following reference objectives (after Gh.
Cârstea, The methods of physical education, Bucharest):

82
 ♦ Educarea atitudinii corporale (globale şi segmentare)
corecte, îndepărtându-se starea de instabilitate a acesteia.
♦ Uniformizarea stării de tonicitate a musculuturii
segmentelor corpului, pentru a se preveni sincineziile,
ticurile şi alte gesturi motrice inutile.
♦ Educarea coordonării actelor motrice habituale, a
coordonării simple – simetrice şi asimetrice.
♦ Dezvoltarea componentelor psihomotricităţii.
♦ Formarea corectă a deprinderilor şi priceperilor motrice de
bază şi utilitar aplicative şi a unora specifice sportului.
♦ Achiziţia unor componente specifice (procedee tehnice,
acţiuni tactice), dar şi competenţe generale, posibil a fi
aplicate în situaţii variate de viaţă cotidiană: igienă
corporală, stimulare cognitivă, afectivă şi socială, etc.

Indicaţii metodice privind organizarea şi conducerea

activităţilor motrice adaptate (deficienţi mintali cu retard
mediu şi uşor)

- puneţi accent pe deprinderile fundamentale de stabilitate,

locomoţie şi de manipulare;
- lucraţi fără rezerve pentru componentele fitness-ului într-o
manieră sistematică şi progresivă;
- arătaţi-demonstraţi mai mult şi explicaţi mai puţin;
- transmiteţi lent şi clar indicaţiile legate de execuţie;
- puneţi accent în execuţie doar pe 2-3 elemente;
- reduceţi indicaţiile verbale pe cât posibil;
- repetaţi demonstraţia şi refuzaţi anumite indicaţii; metoda
demonstraţiei se dovedeşte a fi mult mai eficientă decât
explicaţia;
- utilizaţi strategii de învăţare multisenzorială prin utilizarea
conducerii manuale prin mişcare;
- structuraţi atent conţinutul fiecărei lecţii;

83
 ♦ Education of a correct body attitude (global and on
segments), eliminating its condition of instability.
♦ Making even the state of tonus of the body segments
muscles in order to prevent tics and other useless physical
gestures.
♦ Education to coordinate habitual physical acts, simple
coordinations – symmetrical and asymmetrical.
♦ Development of psycho-motility components.
♦ Correct formation of basic motor habits and skills and of
utilitarian applicative ones and of those specific to sports.
♦ Acquiring some specific components (technical
procedures, tactical actions) and general competences,
applicable in various daily life situations: body hygiene,
cognitive, affective and social stimulation, etc.

Methodic indications regarding the organization and

management of adapted physical activities (mentally
deficients with medium and slight retardation)

- emphasize the fundamental skills of stability, locomotion

and manipulation;
- work without reserves for the components of fitness in a
systematic and progressive way;
- show-demonstrate more and explain less;
- send slowly and clearly the indications regarding the
execution;
- emphasize in execution only 2-3 elements;
- reduce verbal indications as much as possible;
- repeat the demonstration and refuse certain indications; the
method of demonstration proves to be more efficient than
the explanation;
- use multisensorial learning strategies by the use of manual
leading through movement;
- attentively structure the contents of each lesson;
84
 - schimbaţi frecvent conţinutul instruirii în cadrul aceleiaşi
lecţii (de exemplu, 5 minute alergare urmate de 5 minute
de leapşa, exersare sub forma lucrului pe ateliere; circuit
pentru dezvoltarea forţei);
- impuneţi reguli simple în execuţia subiecţilor;
- reduceţi deprinderile care se însuşesc, al mişcări simple;
- utilizaţi materialele intuitive: afişe, ilustraţii, în vederea
facilitării inţelegerii acţiunilor motrice;
- numiţi întotdeauna mişcarea care se învaţă pentru ca
studenţii să-şi formeze un vocabular minimal de
specialitate;
- includeţi multe structuri ritmice în cadrul lecţiilor;
- asiguraţi asistenţă execuţiilor copiilor(dacă ester necesar);
- lăsaţi subiecţii să repete de mai multe ori acţiunile reuşite,
asigurând astfel dezvoltarea încrederii în forţele proprii şi a
sentimentului de satisfacţie;
- întăriţi şi încurajaţi permanent răspunsurile subiecţilor,
stabilind anumite standarde de comportament, apreciind
aspectele pozitive;
- nu utilizaţi activităţi care să implice eliminarea sau izolarea
subiecţilor în exersare.
Profesorul trebuie să ţină cont în programele de exerciţii de
faptul că persoanele cu deficienţă mintală pot avea o atitudine
diferită faţă de exerciţiile fizice, şi anume:
- unele persoane doresc să participe la activităţile cu
conţinut variat;
- altele, dimpotrivă, preferă schimbări puţine ale exerciţiilor,
preferând reluarea anumitor structuri motrice.

85
 - frequently change the instruction contents within the same
lesson (e.g., 5 minutes running, followed by 5 minutes of a
game, exercising in workshops; circuit to develop
strength);
- set simple rules in the subjects’ execution;
- reduce the skills which can be acquired through simple
movements;
- use intuitive materials: posters, post-cards, in order to
facilitate the understanding of the physical actions;
- always name the movement to be learnt so the students
could form a minimal special vocabulary;
- include many rhythmical structures in the lessons;
- provide assistance to the children’s execution (if
necessary);
- let the subjects repeat several times the successful actions,
helping them thus to develop self-confidence and a feeling
of satisfaction;
- permanently reinforce and encourage the subjects’
answers, establishing certain behavioral standards,
appreciating the positive aspects;
- do not use activities which involve the elimination or
isolation of the subjects while exercising.
The teacher should take into consideration, in the exercise
programs, the fact that mentally deficient individuals can have a
different attitude towards physical exercises, such as:
- some people wish to participate in activities with varied
contents;
- others, on the contrary, do not enjoy changes of exercises
and prefer the repetition of certain motor structures.

86
 Activităţi motrice adaptate persoanelor cu deficienţă
mintală

În selectarea activităţilor fizice pentru aceşti subiecţi,

profesorul va trebui să ţină seama de vârsta, severitatea
deficienţei, opţiuni şi dotare materială.
Participarea persoanelor cu deficienţă mintală la activităţile
de educaţie fizică şi sport oferă acestora ocazia experimentării
unor situaţii de viaţă inedite, obţinerea unui grag sporit de
autonomie, accesul la noi activităţi culturale, ce favorizează
integrarea socială. Efectele practicării exerciţiilor fizice de către
persoanele cu deficienţă mintală pot fi grupate în trei niveluri:
- pe planul interacţiunii sociale, prin beneficiile aduse de
interacţiunea cu semenii;
- pe planul imaginii de sine, prin creşterea încrederii proprii;
- pe planul condiţiei fizice, prin ameliorarea factorilor
biologici.
Astfel, persoanele cu deficienţă mintală lejeră pot înţelege
noţiuni legate de activitatea de educaţie fizică şi sport; reguli de
desfăşurare a acţiunilor motrice, sensul întrecerii, clasamentul,
noţiuni legate de atac şi apărare, dozarea efortului. Ele pot apărea
în contextul relaţiilor sociale de parteneriat, adversitate de
respectare a oficialilor, arbitrului.
Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul,
voleiul, dansul, reprezintă opţiuni importante ale acestor subiecţi,
deşi conceptele de strategie, joc de echipă, expresivitate, reguli,
sunt mai greu de înţeles.
În cazurile persoanelor cu deficienţă mintală moderată în
funcţie de nivelul competenţelor acestora în plan psiho-social, se
pot organiza:
- activităţi sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de
recompense în funcţie de rezultat şi performanţă;

87
 Physical activities adapted for people with mental
deficiency

In selecting the physical activities for these subjects, the

teacher should consider their age, deficiency severity, options
and materials.
The participation of mentally deficient individuals in
physical education and sports activities gives them the
opportunity to experiment new life situations, to obtain more
autonomy, to have access to new cultural activities, favoring
social integration. The effects of practicing physical exercises by
mentally deficient persons can be grouped on three levels:
- on the social interaction plan, through benefits brought by
interaction with others;
- on self-image plan, through the increase of self-
confidence;
- on physical fitness plan, through the amelioration of the
biological factors.
Thus, individuals with easy mental deficiency can
understand notions regarding the physical education and sports
activity; the rules of physical actions, the meaning of the
competition, ranking, notions concerning the attack and defense,
effort dosage. They can occur in the context of partnership social
relations, adversity in respecting the officials, the referee.
The sport branches, such as basketball, football, hokey,
volleyball, dancing, represent important options for these
subjects although the strategic concepts, the team game,
expressivity, rules are more difficult to be understood.
In the case of individuals with moderate mental deficiency,
according to their level of competences in psycho-social plan,
there can be organized:
- sportive activities with adapted rules, with awards
depending on results and performance;

88
 - activităţi fizice adaptate, cu programe de exerciţii din care
se exclude noţiunea de sport, dar cu acordarea de
recompense câştigătorilor;
Pentru subiecţii cu retard mintal sever, care nu sunt
integraţi în clase obişnuite, ci în clase, şcoli sau instituţii speciale,
este necesar un ajutor(asistenţă) permanentă în realizarea
conţinutului instruirii. Nivelul mintal şi motric redus face ca
activitatea acestor subiecţi să se caracterizeze printr-o slabă
interrelaţie de grup, comunicarea realizându-se doar între
profesor şi elev. Aceste premise impun ca programele
educaţionale să se centreze pe utilizarea deprinderilor
senzoriomotorii, a deprinderilor de bază, a pattern-urilor
fundamentale de mişcare şi pe dezvoltarea componentelor fitnes-
ului propriu-zis şi motor. Programele senzoriomotorii stimulează
simţurile copilului în vederea dezvoltării canalelor senzoriale
care facilitează recepţionarea informaţiilor din mediu. Pentru
copiii mici, aceste programe vor viza însuşirea progresivă a
poziţiilor de postură corectă, târâre, apucare-eliberare de obiecte
şi de menţinere a poziţiilor aşezat şi stând. Mulţi dintre subiecţii
cu limitări severe nu învaţă să meargă mai devreme de 9 ani iar
unii nu reuşesc niciodată. Prin urmare, chiar şi cele mai
rudimentare mişcări trebuie învăţate cu răbdare.
Afecţiunile persoanelor cu deficienţă mintală severă
determină manifestarea unor polihandicapuri care în contextul
activităţilor fizice adaptate pot fi abordate prin sarcini motrice
simple, individuale sau colective(mers sub formă de plimbări în
aer liber) sau prin participare la întreceri sportive(integrare fizică,
ca spectator), aceste persoane fiind sensibile la practici sociale de
acest gen care reunesc un număr mare de persoane. Scopul
participării lor vizează acceptarea socială de către persoanele
normale.
Din categoria deficienţilor mintali fac parte şi copii care
prezintă sindromul Down, cea mai reprezentativă afecţiune
genetică asociată retardului mintal. Din cele peste 80
caracteristici clinice asociate sindromului Down, aprecierile vor
89
 - adapted physical activities with exercise programs out of
which the notion of sport is excluded, but with awards for
the winners.
For subjects with severe mental retardation, who are not
integrated in regular classes, but in special classes, schools or
institutions, it is necessary a permanent help (assistance) in
achieving the instruction contents. The reduced motor and mental
level makes the activity of these subjects to be characterized by
poor group inter-relationship, communication existing only
between teacher and student. Therefore, the educational
programs should focus upon the use of sensorial-motor skills,
basic skills, of fundamental movement patterns and upon the
development of actual fitness and motor components. The
sensorial-motor programs stimulate the child’s senses in order to
develop the sensorial canals which facilitate the reception of
information from the environment. For small children, these
programs will have as purpose the progressive acquiring of
correct posture positions, crawling, grabbing-releasing objects
and maintaining the sitting and standing positions. Many of the
subjects with severe limitations do not learn to walk before the
age of 9 and some never do. Therefore, even the simplest
movements should be taught with patience.
The affections of individuals with severe mental deficiency
determine the manifestation of several handicaps which, in the
context of adapted physical activities can be approached through
simple physical tasks, individual or collective (walking outdoors)
or through participating to sports competitions (physical
integration as a spectator), these individuals being sensitive to
this type of social practices which gather a big number of people.
The purpose of their participation is social acceptance by normal
people.
In the category of mentally deficient are also children who
have Down syndrome, the most representative genetic affection
associated with mental retardation. Out of over 80 clinical
characteristics associated with Down syndrome, the assessments
90
viza în special caracteristicile fizice şi motrice ale acestor
subiecţi:
- statura mică;
- tonusul muscular slab;
- hipermobilitate articulară;
- aspect mongoloid al feţei;
- obezitate uşoară până la moderată;
- sistem cardiovascular şi respirator subdezvoltat;
- membre superioare şi inferioare scurte în raport cu
trunchiul;
- echilibru deficitar;
- dificultăţi de percepţie;
- risc crescut de afecţiuni cardiace, leucemie, infecţii
respiratorii, îmbătrânire rapidă;
- risc crescut de Alzheimer la subiecţii peste 35 ani.
Din punct de vedere al conceperii de programe de activităţi
fizice adaptate pentru subiecţii cu sindrom Down (care vor avea
avizul medical) accentul va fi pus pe reducerea deficienţelor
posturale şi ortopedice, cum ar fi: lordoza, cifoza, instabilitatea
atlantoaxială (la nivelul joncţiunii craniu-vertebră cervicală,
picior plat şi în pronaţie, luxaţii congenitale de şold. Toate
exerciţiile utilizate vor viza cerşterea tonusului muscular şi
reducerea hipermobilităţii articulare, ca bază a reducerii
deficienţelor posturale.
Activităţi destinate îmbunătăţirii nivelului fitness-ului.
Fitness-ul reuneşte un anbamblu de componente ce vizează un
stil de viaţă activ, ce se traduce într-o bună stare de sănătate,
capacitate de efort, eficienţă profesională şi sportivă, risc scăzut
de îmbolnăvire, etc.
Componentele fitness-ului sunt:
- rezistenţa cardio-vasculară, mobilitatea;
- rezistenţa musculară locală;
- forţa;
- compoziţia corporală.

91
refer especially to the physical and motor characteristics of these
subjects:
- small height;
- weak muscle tone;
- joint hyper-mobility;
- mongoloid aspect of the face;
- slight to moderate obesity;
- underdeveloped cardio-vascular and respiratory systems;
- short upper and lower limbs, compared to the trunk;
- deficient balance;
- perception difficulties;
- increased risk of cardiac affections, leukemia, respiratory
infections, fast aging;
- increased risk of Alzheimer’s disease at subjects over 35
years old.
From the point of view of conceiving adapted physical
activities programs for subjects with Down syndrome (with
medical approval), the emphasis will be laid on the reduction of
postural and orthopedic deficiencies such as: lordosis, kyphosis,
atlanto-axial instability (at the level of skull-cervical vertebrae
junction), flat foot and in pronation, congenital hip dislocation.
All used exercises will have as purpose the increase of muscle
tone and the reduction of joint hyper-mobility, as basis of
reducing postural deficiencies.
Activities meant to improve the fitness level. Fitness joins
a series of components which enhance an active life style which,
in turn, leads to good health, effort capacity, professional and
sportive efficiency, low risk of disease, etc.
The components of fitness are:
- cardio-vascular resistance, mobility;
- local muscular resistance;
- strength;
- body composition.

92
 În educaţia fizică adaptată, obiectivele se stabilesc
începând cu atingerea unui nivel de fitness necesar executării
deprinderilor mltrce de bază şi utilitar aplicative ( menţinerea
poziţiei stănd, târâre, deplasare spre o ţintă, etc) până la fitmess-
ul necesar execuţiei unor deprinderi specifice (ramurilor de sport,
activităţilor recreaţionale sau profesionale).
Prin urmare programele de fitness vor fi strict
personalizate. În acest context, J. Winnick (1995) recomandă
stabilirea:
- obiectivului prioritar pentru fiecare subiect;
- componentelor fitness-ului asupra cărora se va exercita
influenţa exersării;
- segmentelor corporale care vor fi antrenate;
- testelor utilizate pentru a evalua nivelul fitness-ului şi,
eventual, a standardelor de performanţă.

Principalele mijloace care pot fi utilizate în dezvoltarea

componentelor fitness-ului sunt:
- pentru mobilitate: (obiectivul principal vizează
îmbunătăţirea funcţională a mişcărilor). Exerciţiile se
execută din diferite poziţii (aşezat, stând, pe genunchi,
culcat), vor pregăti subiectul pentru eforturi susţinute şi
vor angrena atât trenul inferior, cât şi cel superior.
- pentru forţă. În condiţiile în care inervaţia musculară este
intactă şi nu există alte patologii, lucrul pentru forţă se
poate desfăşura, în principiu fără restricţii. Profesorul va
avea grijă să lucreze echilibrat atât muşchii antagonişti cât
şi pe cei agonişti, cu accent pe dezvoltarea muşchilor
extensori, abductori şi supinatori.
- pentru rezistenţă cardiovasculară şi compoziţie corporală
activităţile recomandate sunt oarecum similare datorită
efectelor care se exercită în ambele zone. Obiectivele pot fi
atinse dacă se utilizează un program aerob, continuu, de
alergare înot, ciclism, în general activităţi care angrenează
în mişcare întregul corp, fapt care favorizează consumuri
93
 In adapted physical education, the objectives are set
starting with reaching a fitness level necessary for the execution
of basic and applicative motor skills (maintaining the sitting
position, crawling, going to a target, etc.), up to the fitness level
necessary for the execution of specific skills (in sport branches,
recreational or professional activities).
Therefore, the fitness programs will be strictly
personalized. Under the circumstances, J. Winnick (1995)
recommends to establish the followings:
- main objective for each subject;
- the fitness components that the exercising will act upon;
- body segments to be trained;
- tests used to evaluate the fitness level and the performance
standards.

The main means which can be used in developing fitness

components are:
- for mobility: (the main objective is the functional
improvement of movements) The exercises are executed
from different positions (sitting, standing, standing on
knees, lying down) and they will prepare the subject for
effort and will train both the lower and the upper parts of
the body;
- for strength: When the muscular innervation is intact and
there are no other pathologies, the work for strength can be
made without restrictions. The teacher should be careful to
work both the antagonist muscles and the agonist ones,
emphasizing the development of the extensor, abductor
and supinator muscles.
for cardio-vascular resistance and body composition the
recommended activities are somewhat similar due to the
effects on both areas. The objectives can be reached if it is
used a continuous, aerobic program of swimming, cycling
and, generally, activities which involve in movement the
entire body, fact which favors superior caloric
94
 calorice superioare şi îmbunătăţirea funcţiei
cardiorespiratorii. Activităţile pot fi: plimbare sau urcare
pe munte, mers pe bicicleta staţionară sau nestaţionară,
jojing, mers pe stepper sau pe covor rulant, inot pe distanţe
lungi, ski fond, dans aerobic, etc.

Acrosport. Reprezintă o opţiune care poate fi inclusă în

conţinutul lecţiilor de educaţie fizică, constând în realizarea unor
legări de figuri acrobatice colective combinate cu elemente
individuale. Figurile pot fi executate în duo, trio, sau mai mulţi
participanţi. Acrosportul presupune deci, o producţie de forme
statice, dinamice sau combinate, caracterizate prin piramide.
Prestaţia poate fi însoţită de acompaniament muzical.
Jocuri de mişcare şi jocuri sportive. Jocurile de echipă
sunt la fel de populare şi în rândul persoanelor cu nevoi speciale,
care regăsesc în cadrul acestora un mediu favorabil de implicare
motrică, afectivă, cognitivă. Pentru deficienţii mintali severi se
recomandă ca jocurile sportive să se desfăşoare pe terenuri cu
dimensiuni reduse şi reguli simplificate, deoarece capacitatea de
concentrare şi prelucrare a informaţiilor limitată impiedică
învăţarea şi utilizarea unor strategii de joc care implică
secvenţializarea mai multor acţiuni motrice dependente de mai
mulţi factori.
În condiţii de retard uşor subiecţii pot practica jocuri precum
baschet, volei, fotbal.
Activităţi de expresie corporală urmăreşte desfăşurarea
unei activităţi artistice prin descoperirea şi reproducerea unor
forme corporale în vederea unei evoluţii arbitrate.
Sporturile de iarnă reprezintă o categorie de activităţi
sportive cu o arie restrânsă în programa de educaţie fizică sau
sportivă. Această omisiune ester cu atât mai inexplicabilă cu cât
acestea îndeplinesc obiective variate: îmbunătăţirea nivelului
fitness-ului, relaxare – recreere, senzaţii speciale de mişcare,
crearea premiselor pentru activităţi independente în vacanţele
şcolare. Dintre acestea putem aminti. Schiul, patinajul, sania.
95
 consumptions and improves the cardio-respiratory
function. The activities can be: walking or hiking on the
mountain, riding the static or non-static bicycle, jogging,
walking on the stepper or on the tread-mill, swimming on
long distances, skiing, aerobic dancing, etc.

Acrosport. Represents an option which can be included in

the contents of the physical education lessons, consisting of
accomplishing connections of combined collective acrobatic
figures with individual elements. The figures can be executed in
2 or 3 or several participants. Acrosport implies a production of
static, dynamic or combined forms, characterized through
pyramids. The execution can be accompanied by music.
Movement games and sportive games. The team games are
very popular amongst individuals with special needs who find a
favorable environment of motor, affective, cognitive
involvement. For severe mentally deficients, it is recommended
that the games should take place on fields with reduced
dimensions and simplified rules because the limited
concentration and data processing capacity impedes the learning
and use of certain playing strategies involving the division on
sequences of several motor actions depending on several factors.
In the case of slight retardation, the subjects can practice
games such as basketball, volleyball, football.
The body expression activities have as purpose to carry on
artistic activities by discovering and reproducing certain body
forms in order to have an arbitrary evolution.
Winter sports represents a category of sports activities with
little space in the physical education or sportive curriculum. This
omission is more inexplicable as winter sports accomplish
various objectives: improve fitness level, relaxation, recreation,
special movement sensations, creation of premises for
independent activities during the holidays. Among them, we
should mention skiing, skating, sledging.

96
 11. Deficienţele senzoriale

Deficienţele senzoriale sunt determinate de tulburări sau

disfuncţii patologice la nivelul analizatorilor. Cauzele acestor
disfuncţii constă în leziuni morfologice şi funcţionale la nivelul
anumitor segmente a analizatorilor. Pentru a se putea vorbi de
deficienţă trebuie să se ajungă la un anumit nivel de gravitate,
care la rândul lor vor determina dereglări profunde în adaptarea
individului la mediul extern, fizic şi social.
Principalele categorii de deficienţe senzoriale sunt cele de
auz şi văz.

11.1.  Activităţi  motrice  adaptate  pentru  copii  cu  

deficienţă  de  vedere  

Deficienţa de vedere. În categoria copiilor cu CES, cei cu

deficienţă de vedere constituie o populaţie aparte.
Termenii utilizaţi pentru categoriile de persoane care
prezintă scăderea acuităţii vizuale sunt:
- ambioplie, când acuitatea vizuală este cuprinsă între 0,2 şi
0,1;
- cecitate (orbire), când acuitatea vizuală este cuprinsă între
0,05 şi incapacitatea de a percepe lumina;

În funcţie de momentul instalării deficienţei de vedere

există următoarele categorii de deficienţi:
- ambliopii – care mai prezintă resturi de vedere;
- orbii târzii – caracterizaţi de lipsa vederii, deficienţa fiind
instalată după vârsta de trei ani;
orbii congenitali sau orbii propriu-zişi – care nu au
beneficiat niciodată de acest simţ sau la care orbirea a
survenit înainte de vârsta de trei ani, astfel încât ei nu-şi
pot aminti reprezentări vizuale (forme, culori, mărimi,
proporţii).
97
 11. Sensorial deficiencies

Sensorial deficiencies are determined by pathological

disorders or dysfunctions at the level of analyzers. The causes of
these dysfunctions are morphological and functional lesions at
the level of certain segments of the analyzers. To speak about
deficiency, a certain level of severity is reached which
determines deep disorders in the individual’s adjustment to the
external, physical and social environment.
The main categories of sensorial deficiencies are those of
hearing and seeing.

11.1.  Adapted  physical  activities  for  children  with  

vision  deficiency  

Vision deficiency. Within the category of children with

CES, those with vision deficiency are special category.
The terms used for persons with poor vision are:
- amblyopia, when the vision is between 0.2 and 0.1;
- blindness, when vision is between 0.05 and incapacity to
perceive light;

Depending on the onset moment of the visual deficiency,

there are the following categories of deficient persons:
- persons suffering of amblyopia – they still have some
vision;
- late blind persons – characterized by the lack of sight, the
deficiency onset after the age of 3;
- congenital blind persons or actual blind persons – they
have never had this sense or they became blind before the
age of three, so they cannot remember visual
representations (shapes, colours, sizes, proportions).

98
 Etiologia deficienţelor de vedere.
Deficienţele apar ca urmare a dificultăţilor de receptare,
transmitere şi prelucrare a stimulului luminos. Alături de
tulburările de refracţie, alte cauze frecvente ale deficienţelor de
vedere sunt: glauconul, cataracta şi diabetul.
Rolul percepţiei vizuale în desfăşurarea activităţilor
motrice. Pentru a înţelege mai bine necesitatea adaptării
didacticii activităţilor motrice este necesar să evidenţiem care
este rolul vederii în practica exerciţiilor fizice. Astfel:
- acuitatea vizuală dinamică este cea care răspunde de
percepţia vitezei deplasare a obiectelor;
- controlul ocular sau coordonarea vizuală este
răspunzătoare pentru vederea binoculară, în jocurile
sportive sau în activităţi de citit-scris;
- discriminarea vizuală – presupune recunoaşterea formelor,
mărimilor, atât a obiectelor utilizate în activităţi motrice,
cât şi a celor utilizate la activităţile din clasă;
- vederea periferică joacă un rol important în anticiparea
evenimentelor, copiii cu un câmp vizual îngust vor
întâmpina dificultăţi în practicarea jocurilor sportive;
- adâncimea percepţiei – este cea care permite aprecierea
formei şi consistenţei obiectelor, în funcţie de distanţa de
la care sunt percepute;
- percepţia vizuală – formă – fond – permite focalizarea
atenţiei copilului asupra unui stimul vizual; lipsa acestei
percepţii va îngreuna execuţia actelor motrice cum ar fi
prinderea mingii, lovirea mingii cu racheta, etc.
- coordonarea oculo-segmentară (manuală şi podală)
constituie de asemenea, factor de succes în activităţile
motrice; de ea depinde precizia acţiunilor motrice,
aprecierea forţei de lovire a obiectivelor.

99
 Etiology of vision deficiencies
The deficiencies occur as a result of difficulties in
receiving, sending and processing the light stimulus. Next to the
refraction disorders, other frequent causes of vision deficiencies
are: glaucoma, cataract and diabetes.
The role of visual perception in carrying on physical
activities. In order to better understand the necessity of adapting
the didactics of physical activities, we should emphasize the role
of vision in the practice of physical exercises. Thus:
- the dynamics of visual acuity is responsible for the
perception of the speed of moving objects;
- eye control or visual coordination is responsible for
binocular vision in sports activities or in reading-writing
activities;
- visual discrimination – implies the recognition of shapes,
sizes of objects used both in physical activities and in
classroom activities;
- peripheral vision has an important role in anticipating
events; children with narrow vision will have difficulties in
practicing sports games;
- depth of perception – it allows the appreciation of shape
and consistence of objects, depending on the distance they
are perceived from;
- visual perception – allows focalization of the child’s
attention on a visual stimulus; the lack of this perception
will make more difficult the execution of motor acts such
as catching the ball, hitting it with the racket, etc.;
- eye-segment coordination (manual and with legs) also
constitutes a factor of success in physical activities; the
precision of physical actions, the appreciation of hitting
force depend on it.

100
 Particularităţi ale creşterii şi dezvoltării copiilor cu
deficienţă de vedere
Caracterizarea copiilor cu deficienţă de vedere, ca de altfel
a oricăror categorii de deficienţi, constituie doar un punct de
reper în înţelegerea consecinţelor pe care deficienţa la are asupra
dezvoltării personalităţii celor în cauză. Şi aceasta pentru că un
rol extrem de important îl joacă părinţii şi specialiştii angajati în
procesul de educare – compensare a deficienţelor copiilor
respectivi.
Deficienţa vizuală induce modificări pe mai multe planuri,
şi anume:
- planul neurofiziologic;
- planul dezvoltării fizice;
- planul proceselor cognitive primare şi secundare;
- planul socio-afectiv;
- planul motricităţii.

Pe plan neurofiziologic, se constată că la copiii cu

deficienţe vizuale se înregistrează o scădere a vitezei de formare
a reflexelor condiţionate şi a mobilităţii lor. Ca urmare a lipsei
excitaţiilor luminoase se constată, de asemenea, apariţia unor
“dereglări ale funcţiilor controlate de sistemul diencefalic-
hipofizar.(W.Roth, citat de M. Ştefan, 1999)
Pe planul dezvoltării fizice, lipsa vederii nu cauzează în
mod direct tulburări, dar tendinţa către sedentarism care însoţeşte
de mai multe ori deficienţa este responsabilă de acestea.
Lipsa de motricitate a copiilor din primii ani de viaţă are o
serie de repercursiuni negative. Rezultatele prezentate în
literatura de specialitate (V. Preda, citat de M. Ştefan, 1999)
afirmă că întârzierile în dezvoltarea fizică la vârsta de 7 ani ar fi
de circa 2 ani, în timp ce vârsta de 17 ani, rămânerea în urmă este
de doar 1 an.

101
 Particularities of growth and development of children
with visual deficiency
The characterization of children with visual deficiency,
just like of any other categories of deficient persons, constitutes
just a landmark in understanding the consequences which the
deficiency has upon the subjects’ personality development. This
is because a very important role is that of parents and specialists
involved in the education process – compensation of the
respective children’s deficiencies.
Visual deficiency induces changes in several plans like:
- neuro-physiological plan;
- physical development plan;
- primary and secondary cognitive processes plan;
- social-affective plan;
- motility plan.

On neuro-physiological plan, it is noticed that in children

with visual deficiency it is recorded a decrease of speed in
formation conditioned reflexes and their mobility. As a result of
the lack of luminous excitations, it is also noticed the appearance
of some “disorders of the functions controlled by the
diencephalon-hypophisar system”. (W.Roth, quoted by M.
Ştefan, 1999)
On the physical development plan, the lack of vision does
not cause directly disorders, but the tendency for sedentariness,
which most often accompanies the deficiency, is responsible for
it.
The lack of motility in the children’s first years of life has
a series of negative repercussions. The resulted presents in the
specialty literature (V. Preda, quoted by M. Ştefan, 1999) state
that the delays in physical development at the age of 7 would be
of about 2 years, while at the age of 17, the delay is only of one
year.

102
 Motricitatea scăzută este cea care conduce la apariţia unor
atitudini posturale deficiente sau deficienţe fizice – cap şi gât
aplecate înainte sau înclinate lateral, umeri căzuţi, etc.
Tendinţa de renunţare la activităţile motrice, în general
asociată deficienţelor fizice menţionate conduce la apariţia unor
tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator.
În plan cognitiv, la nivelul proceselor perceptive ale
ambliopilor se constată diminuarea impulsului declanşator al
percepţiei, ca urmare a faptului că stimulii vizuali, externi sunt
sesizaţi cu întârziere sau nu sunt întârziaţi.
În ceea ce priveşte dezvoltatrea intelectuală a copiilor cu
deficienţe de vedere, întârzierile în dezvoltarea sunt consecinţa
secundară a deficienţei deficienţei senzoriale, datorată în primul
rând unui nivel de solicitare necorespunzătoare din punct de
vedere educaţional.
Între procesele psihice, memoria cunoaşte o dezvoltare
deosebită, datorită solicitării intense. Copiii nevăzători sau slabi
văzători folosesc memoria cu scop compensator, susţinând
cunoaşterea mediului înconjurător şi adaptarea la schimbările lui.
O imensă solicitare cunoaşte şi atenţia, a cărei stabilitate
atinge performanţe deosebite, depăşindu-le adesea pe cele ale
copiilor normali. O calitate a atenţiei care rămâne sub nivelul
mediu este comunicativitatea.
Deosebit de importantă pentru intervenţia educaţională
este cunoaşterea planului socio-afectiv. Se consideră că
trăsăturile negative ale deficientului vizual sunt în primul rând
consecinţa condiţiilor socio-educative în care s-a dezvoltat, a
unei educaţii inadecvate oferite de o persoană cu pregătire
inadecvată, în sens de necunoaştere sau abordare
necorespunzătoare a nevoilor lui.
Problemele de inadaptare la mediul social sunt consecinţa
eşecurilor de comunicare cu ceilalţi, a excluderii de la jocurile
altor copii, evitării sau izolării lor. Astfel se explică o serie de

103
 Low motility leads to the appearance of some deficient
postural attitudes or physical deficiencies – forward or laterally
bent head and neck, stoop-shouldered, etc.
The tendency to give up the physical activities, generally
associated with the above mentioned physical deficiencies, leads
to the appearance of some disorders at the level of the circulatory
and respiratory systems.
On cognitive plan, at the level of the perceptive processes
of the persons with amblyopia it is noticed the triggering impulse
of perception because the external, visual stimuli are noticed with
delay or are not noticed.
In what concerns the intellectual development of children
with visual deficiencies, the developmental delays are the
secondary consequence of the sensorial deficiency, first of all
because of a level of improper educational overwork.
From the psychic processes, memory is very well
developed due to intense solicitation . Blind children, or with
poor vision, use memory with a compensating purpose,
supporting the knowledge about environment and the adjustment
to its changes.
Attention is also very solicited, its stability reaching
special performances, sometimes overcoming those of normal
children. A quality of attention which remains under medium
level is communicability.
Knowing the social-affective plan is especially important
for the educational intervention. It is considered that the negative
features of the visually deficient are first of all the consequence
of the social-educational conditions in which he developed, of an
improper education provided by a person with improper training,
that is who does not know or does not properly approach his
needs.
The problems of maladjustment to the social environment
are the consequence of communication failure with others, of
exclusion from playing with other children, their avoidance or
isolation. That explains a series of the child’s defense reactions,
104
reacţii de apărare ale copilului, manifestate prin stări depresive,
nesiguranţă, atitudine inhibată, sau dimpotrivă arogantă,
insolentă, neîncredere în cei din jur. (M. Ştefan, 1999).
Pe planul motricităţii globale se înregistrează lipsă de
coordonare şi mişcări aritmice. Deficienţa de vedere influenţează
şi eficienţa pe planul manualităţii, dat fiind faptul că nu se poate
realiza sau se evită conducerea vizuală a mişcării mâinilor.
Încă din primul an de viaţă, mişcările nou-născutului orb
congenital diferă semnificativ de schema clasică de dezvoltare
motrică.
La vârste mai mari acest retard se ameliorează prin
contribuţia feed-back- ului corectiv al profesorului, părintelui, ca
substitut pentru monitorizarea propriilor mişcări.
Mersul nevăzătorilor este rigid, nesigur, ezitant. Membrele
inferioare sunt uşor flexate, păşirea se realizează fără rularea
labei piciorului, în felul acesta asigurându-se o suprafaţă mai
mare de contact şi de sprijin.
Alergarea se carecterizează printr-un fuleu redus, ritm lent
al paşilor, fază de sprijin prelungită, etc. În literatura de
specialitate se atrage atenţia asupra faptului că nivelul redus de
dezvoltare a forţei, a capacităţilor coordinative, a echilibrului,
lipsa de siguranţă şi precizie în mişcare, dificultăţile legate de
orientarea în spaţiu, “determină la orbi o atitudine de renunţare
treptată la contactul cu mediul înconjurător prin intermediul
mişcării, ceea ce le diminuează şansele de adaptare nu numai la
universul fizic, ci şi la cerinţele vieţii sociale.” (E. Firea, 1979)
În faţa acestor aspecte, intervenţiile educaţionale terbuie să
urmărească susţinerea procesului de devenire a copilului ambliop
sau nevăzător, devenire caracterizată de capacitatea de utilizare a
forţelor de cunoaştere senzorială şi logico-vertebrală, a
instrumentelor intelectuale, autonomie personală şi socială,
însuşirea unei meserii adecvate.

105
manifested through depressive moods, uncertainty, inhibited
attitude or, on the contrary, arrogance, insolence, distrust in
others (M. Ştefan, 1999).
On global motility plan, it is noticed a lack of coordination
and arrhythmic movements. The visual deficiency also influences
efficiency on the manual plan, as the visual lead of the hand
movement cannot be made or it is avoided.
From the first year of life, the movements of the
congenitally blind new-born differ significantly from the
classical scheme of motor development.
Later on, this retardation is ameliorated by the corrective
feed-back contribution of the teacher, parent, as a substitute for
monitoring their own movements.
The gait of the blind persons is rigid, uncertain and
hesitant. The lower limbs are slightly flexed; the step is made
without rolling the foot, providing thus a bigger surface of
contact and support.
Running is characterized by a reduced stride, slow rhythm
of steps, prolonged phase of support, etc. In the specialty
literature, attention is drawn upon the fact that the reduced level
of strength development, of coordinating capacities, of balance,
lack of certainty and precision in movement, difficulties related
to orientation in space, “determines in blind people an attitude of
gradual giving up the contact with the environment through
movement, fact which diminishes the chances of adjustment not
only to the physical universe, but also to the requirements of
social life.” (E. Firea, 1979)
Under these circumstances, the educational interventions
should support the evolution process of the blind child, evolution
characterized by the use of sensorial and logical-vertebral
knowledge forces, of intellectual instruments, personal and social
autonomy, learning a proper profession.

106
 Obiectivele specifice activităţilor motrice adaptate
pentru persoanele cu deficienţă de vedere
- ameliorarea atitudinii posturale;
- dezvoltarea simţului tactil-kinestezic în vederea favorizării
proceselor compensatorii;
- formarea şi consolidarea autonomiei de deplasare în
mediul înconjurător;
- dezvoltarea calităţilor motrice şi psihomotrice necesare
însuşirii şi exercitării eficiente unei meserii;
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
- eliminarea inhibiţiei motrice.

Activităţi motrice recomandate:

- gimnastică,
- jocuri sportive;
- atletism;
- dans;
- inot;
- ski alpin şi fond;
- judo;
- activităţi în aer liber;
- activităţi de expresie corporală;
- fitness(cu sau fără greutăţi);
- lucrul la bicicleta ergonomică sau covor rulant;
- biciclete în tandem alături de un partener cu vedere
reziduală;
- arte marţiale şi lupte(menţinerea contactului permanent).

11.2.  Activităţi  motrice  adaptate  pentru  persoane  

cu  deficienţe  de  auz  

Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al

surdopsihopedagogiei şi studiază particularităţile dezvoltării
psihofizice ale persoanelor cu disfuncţii auditive.

107
 Objectives specific to adapted physical activities for
individuals with visual deficiencies
- amelioration of postural attitude;
- development of tactile-kinestezic sense in order to favor
compensatory processes;
- formation and consolidation of movement autonomy in the
environment;
- development of motor and psycho-motor qualities
necessary to efficiently learn and practice a profession;
- development of self-confidence;
- elimination of motor inhibition.

Recommended physical activities:

- gymnastics;
- sportive games;
- athletics;
- dancing;
- swimming;
- skiing;
- judo;
- outdoors activities;
- activities of body expression;
- fitness (with or without weights);
- working on the ergonomic bicycle or tread-mill;
- tandem biking with a partner with residual vision;
- martial arts and wrestling (maintaining permanent contact).

11.2.  Adapted  physical  activities  for  individuals  

with  hearing  deficiencies  

Hearing deficiencies are the study object of deaf-psycho-

pedagogy which studies the particularities of psycho-physical
development of persons with hearing dysfunctions.

108
 Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar şi
este constituită din două componente:
- surdopedagogia, componentă a pedagogiei speciale şi care
se referă la aspectele instructive ale persoanelor cu
deficienţe de auz;
- surdopsihologia, care face parte din pedagogia specială şi
care studiază particularităţile şi legităţile specifice ale
dezvoltării psihice persoanelor cu deficienţe de auz.
Analizatorul auditiv are un rol deosebit în dezvoltarea
psihică individului datorită rolului său în facilitarea comunicării
verbale şi în acumularea cunoştinţelor. Deficienţa auditivă
determină modificări în activitatea individuală şi constă în
perturbarea relaţiei individului cu mediul înconjurător.
Când deficienţa auditivă este congenitală sau apare la
vîrste mici, provoacă dificultăţi în însuşirea limbajului, iar în
unele cazuri grave lipsa limbajului – surdo-mut. Când apare după
achiziţionarea structurilor determină o involuţie a activităţii
psihice dacă nu se aplică programe educative speciale.
În majoritatea cazurilor pierderea auzului este un proces
lent, nedureros. Depistarea şi intervenţia din timp a tulburărilor
auditive sunt foarte inportante în evoluţia ulterioară a copiilor,
dat fiind pericolul apariţiei muţeniei, adică neînsuşirea limbajului
ca mijloc de comunicare şi instrument operaţional al gândirii.
Este o regulă cunoscută în literatura de specialitate care afirmă că
un copil ce prezintă pierderi mari de auz în primii ani de viaţă,
fără o protezare precoce, inevitabil va deveni mut. De asemenea ,
disfuncţiile auditive cu cât sunt mai grave, cu atât vor influenţa
mai mult apariţia şi deezvoltarea vorbirii, fapt evidenţiat prin
frecvenţa crescută a tulburărilor de vorbire la copiii cu diferite
grade de hipoacuzie.

109
 Deaf-psycho-pedagogy has an interdisciplinary character
and it is made up of two components:
- deaf-psycho-pedagogy, component of special pedagogy,
refers to the instructive aspects of persons with hearing
deficiencies;
- deaf-psycho-pedagogy, which is part of special pedagogy
and studies the particularities of psychic development of
hearing deficient individuals.
The hearing analyzer has a special role in the individual’s
psychic development due to its role in facilitating verbal
communication and in gathering knowledge. The hearing
deficiency determines changes in the individual activity and
consists in the perturbation of the individual’s relationship with
the environment.
When the hearing deficiency is congenital or appears at
young ages, it causes difficulties in learning the spoken language
and in some severe cases, the lack of language – deaf-mute.
When it occurs after acquiring the structures, it determines an
involution of the psychic activity, unless special educational
programs are applied.
In most cases, the loss of hearing is a slow, not painful
process. Its detection and intervention in time are very important
in the child’s further evolution, considering the danger of
muteness, that is, not using the language as a communication
means and as an operational tool of thinking. There is well
known rule in the specialty literature which states the fact that a
child with big loss of hearing during his first years of life, will
inevitably become mute without good prosthesis. The more
severe the hearing dysfunctions are, the more they will influence
the appearance and development of speech, fact emphasized by
the increased frequency of speech disorders at children with
various degrees of poor hearing.

110
 Clasificarea deficienţelor de auz
Deficienţele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinţa
unor malformaţii sau dereglări anatomo-fiziologice ale
structurilor analizatorului auditiv. Din această perspectivă
deficienţele se pot clasifica astfel:
- deficienţele transmisie sau surditatea de conducere, se
instalează în urma dificultăţilor apărute în calea undelor
sonore la trecerea lor de la exterior spre urechea internă
prin malformaţii ale urechii externe sau medii, defecţiuni
ale timpanului, opturarea sau blocarea canalului auditiv
extern, sau prin apariţia unor afecţiuni la nivelul urechii
mijlocii – otite, mastoidite, infecţii însoţite de secreţii
purulente, care blochează transmiterea undelor sonore şi au
efect distructiv asupra structurilor osoase şi cartilaginoase
de la acest nivel;
- deficienţele percepţie – sunt provocate de leziuni ale
urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoşi de la
nivelul scoarţei cerebrale, urmate de pierderea totală sau
parţia lă a funcţiei organului receptor din urechea internă a
nervului auditiv;
- defienţe mixte – sunt cele care se referă atât la elementele
deficienţelor de transmisie, cât şi la cele ale deficienţelor
de percepţie, consecutive unor afecţiuni de tipul
otosclerozei, sechele operatorii, traumatisme etc.

După gradul deficitului auditiv, pot fi identificate

următoarele tipuri (clasificare realizată după Biroul Internaţional
de Audio-fonologie – BIAF):
- hipoacuzie uşoară – deficit de auz lejer – o perdere de auz
de 20-40 dB;
- hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de
auz de 40-70 dB;
- hipoacuzie severă – deficit de auz sever – o pierdere de auz
de 70-90 dB;

111
 Classification of the hearing deficiencies
The hearing deficiencies are most often the consequence of
anatomic-physiologic malformations or disorders of the hearing
analyzer’s structures. From this perspective, deficiencies can be
classified as follows:
- transmission deficiencies or deafness of leading; it onsets
because of the difficulties appeared in the way of sound
waves when they pass from the outside to the internal ear
through the malformations of the external or medium ear,
ear drum disorders, blockage of the external hearing canal,
or through the occurrence of disorders at the level of the
medium ear – otitis, mastoiditis, infections accompanied
by purulent secretions which block the transmission of
sound waves and have a destructive effect upon the bone
and cartilage structures at this level;
- perception deficiencies – they are caused by lesions of the
internal ear, hearing nerve or nervous centers at the level
of the cerebral cortex, followed by the total or partial loss
of function of the receptor organ from the internal ear of
the hearing nerve;
- mixed deficiencies – they are referring both to the
elements of transmission deficiencies and to those of the
perception deficiencies, consecutive to disorders such as
otosklerosis, operation sequelae, traumatisms, etc.

According to the hearing deficit, the following types can

be identified (classification made after the International Office of
Audio-Phonology - IOAP):
- slight hearing deficit – loss of hearing of 20-40 dB;
- medium hearing deficit – loss of hearing of 40-70 dB;
- severe hearing deficit – loss of hearing of 70-90 dB;

112
 - anacuzie/cofoză – deficit de auz profund, surditate –
piedere de auz de peste 90 dB.

În funcţie de lateralitate putem întâlni:

- deficienţe unilaterale;
- deficienţe bilaterale.

După momentul apariţiei deficienţei putem vorbi despre:

- deficienţe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere
genetică);
- deficienţe dobândite
- deficienţe prenatale;
- deficienţe perinatale;
- deficienţe postnatale.

Etiologia deficienţelor de auz

Etiologia deficienţelor de auz dobândite poate fi

prezentată, dela momentul apariţiei lor, astfel:

1. în perioada prenatală, mai ales în faza embrionară:

- infecţii virale sau bacteriene ale mamei cu viruşi ai
rubeolei, oreionului, hepatitei, citomegalovirus,
tuberculoza, sifilisul etc.;
- ingerarea de substanţe toxice sau narcotice, alcool,
medicamente din grupul tranchilizantelor;
- tentative de avort prin consumul unor substanţe de tipul:
chinină, apă-de-plumbsau prin administrarea în exces a
antibioticelor;
- iradieri ale mamei în timpul sarcinii;
- diabetul;
- factori endocrini şi metabolici cu complicaţii în
funcţionarea unor glande;

113
 - profound hearing deficit, deafness – loss of hearing of over
90dB.

According to laterality, there can be:

- unilateral deficiencies;
- bilateral deficiencies.

According to the onset moment of the deficiency, there

are:
- hereditary deficiencies (chromosomal abnormalities,
genetic transmission);
- gained deficiencies;
- prenatal deficiencies;
- perinatal deficiencies;
- postnatal deficiencies.

Etiology of hearing deficiencies

The etiology of gained hearing deficiencies can be

presented from the moment of their appearance as follows:

1. during the prenatal period, especially in the embryonic

phase:
- viral or bacterial infections of the mother with viruses of
rubella, mumps, hepatitis, cytomegalovirus, tuberculosis,
syphilis, etc;
- consumption of toxic or narcotic substances, alcohol,
medicines from the tranquilizer group;
- abortion attempts by consuming substances like: quinine,
leaded water or by excessive administration of antibiotics;
- irradiations of the mother during pregnancy;
- diabetes;
- endocrine and metabolic factors with complications in the
functioning of certain glands;

114
 - tulburări de circulaţie placentară (aport scăzut de oxigen la
nivelul fetusului);
- incompatibilitate Rh între mamă şi făt;
- traumatisme în timpul sarcinii.

2. în perioada perinatală sau neonatală:

- traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragiiîn
urechea internă sau la nivelul scoarţei cerebrale;
- anoxie sau axfinxie albastră urmată de insuficientă
oxigenare la nivelul scoarţei cerebrale;
- bilirubinemia sau icterul nuclear.

3. în perioada postnatală:
- boli infecţioase de tipul: otită, mastoidită, meningită,
encefalită, scarlatină, rujeolă, febră convulsivă, oreion etc.
- traumatisme craniocerebrale;
- abuz de antibiotice şi alte substanţe medicamentoase;
- traumatisme sonore, care pot determina şi unele boli
profesionale,
- stări distrofice, intoxicaţii, afecţiuni vasculare etc.

În funcţie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge

următoarele cauze:
1. la nivelul urechii externe:
- absenţa pavilionului urechii sau malformaţii ale acestuia;
- obstrucţionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceară
sau alţi corpi străini;
- excrescenţe osoase.
2. la nivelul urechii medii:
- otite, mastoidite, corpi străini;
- inflamarea trompei lui Eustache;
- leziuni saau malformaţii aleoscioarelor, otoscleroză;
- perforarea membranei timpanului etc.

115
 - disorders of flow in the placenta (low oxygen contribution
at fetus level);
- Rh incompatibility between mother and fetus;
- traumatisms during pregnancy.

2. during the perinatal or neonatal period:

- obstetrical traumatisms with hemorrhages in the inner ear
or at the cerebral cortex level;
- anoxia or blue asphyxia followed by insufficient
oxygenation at the cerebral cortex level;
- bilirubinaemia or nuclear icterus.

3. during the postnatal period:

- infectious diseases such as: otitis, mastoiditis, meningitis,
encephalitis, scarlatina, measles, convulsive fever mumps,
etc;
- cranial-cerebral traumatisms;
- abuse of antibiotics and other medicines;
- sound traumatisms which can also determine some
professional diseases;
- dystrophic states, intoxications, vascular disorders, etc.

According to location at the ear level, we can distinguish

the following causes:
1. at the level of the external ear:
- absence of the auricle;
- obstruction of the external hearing canal with ear wax
cerumen or other foreign bodies;
- bone excrescences.
2. at the level of the medium ear:
- otitis, mastoiditis, foreign bodies;
- inflammation of the Eustachian tube;
- lesions or malformations of the little bones, otosklerosis;
- perforation of the ear drum membrane, etc.

116
 3. la nivelul urechii interne:
- leziuni saau deformări ale labirintului membranos sau
cohlear, ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau
saculei şi membranei tectoria;
- leziuni ale organului Corti, membranei bazilare şi a
nervului auditiv;
4. la nivelul nervului auditiv:
- leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de
prroiecţie din scoarţă (surditate corticală).

Particularităţile psihomotrice ale persoanelor cu

deficinţă de auz

Din punct de vedere al dezvoltării psihofizice şi

pedagogice putem vorbi despre următoarele trăsături ale
deficienţilor de auz:
- dezvoltarea fizică generală este normală, în condiţiile
unei alimentaţii şi îngrijiri corespunzătoare;
- dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare,
scris, etc., prezintă uşoare întârzieri din ca cauza
absenţei vorbirii şi stimulului emoţional afectiv;
- orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar
inexistentă, iar simţul echilibrului poate fi tulburat ca
urmare a afecţiunilor de la nivelul urechii interne;
- gesturile, mimica se însuşesc în mod spontan în
comunicarea deficientului de auz, constituindu-se
treptat într-un limbaj caracteristic acestor persoane;
- însuşirea limbajului verbal se face în mod organizat
prin activităţile de demutizare, cu sprijinul
specialistului logoped şi al familiei;
- dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate
determinată de gradul exersării proceselor cognitive şi
de particularităţile limbajului mimico-gesticular, lipsit
de nuanţe şi cu topică simplistă, generatoare de confuzii
în înţelegerea mesajului;
117
 3. at the level of the internal ear:
- lesions or deformations of the membranous or cochlear
labyrinth, of the semicircular canals, of the utricle or
saccule and of the tectum membrane;
- lesions of the Corti organ, basilar membrane and of the
hearing nerve;
4. at the level of the hearing nerve:
- lesions of the hearing nervous trajectory or of the
projection area from cortex (cortical deafness).

Psychomotor particularities of individuals with hearing

deficiencies

From the point of view of psycho-physical and

pedagogical development, we can speak about the following
features of the hearing deficients:
- the general physical development is normal under the
conditions of good nutrition and proper caring;
- the development of motor components – walking, running,
writing, etc. – shows slight delays caused by the lack of
speech and of the affective emotional stimulus;
- hearing based orientation is diminished or inexistent and
the sense of balance can be disturbed because of the
disorders at the level of the internal ear;
- the gestures, mimics are acquired spontaneously in the
hearing deficients’ communication, gradually becoming a
language characteristic for them;
- learning the verbal language is made in an organized
manner through specific activities, with the help of the
speech therapist and of the family;
- the psychic development presents a certain specificity
determined by the degree of exercising the cognitive
processes and by the particularities of the mimics-gesture
language, without gradation and with simple topics,
generating confusions in understanding the message;
118
- primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este
influenţat de limbajul mimico-gesticular şi al
reprezentărilor generalizate pe baza achiziţiilor
senzoriale şi senzorial-motrice (în special vizual-
motrice), instrumente cu care deficientul de auz
operează până la vârste înaintate;
- gândirea surzilor nedemutizaţi operează în special cu
simboluri iconice – imagini generalizate sau
reprezentări, comparativ cu surzii demutizaţi la vârste
mici şi a căror gândire foloseşte simboluri verbale
saturate de elemente vizuale
- operaţiile logice – analiza, sinteza, abstractizarea,
generalizarea, comparaţia – se desfăşoară la un nivel
intelectual scăzut;
- funcţiile cognitive sunt aproximativ aceleaşi cu un
auzitor cu deosebirea că memoria cognitiv-verbală se
dezvoltă mai lent, pe când memoria vizual-motrică are
o dezvoltare mai accentuată;
- imaginaţia şi capacitatea de crea noi reprezentări,
prezintă evidente influenţe ale dominanţei vizual-
motorii în asimilarea informaţiilor;
- întârzierea în realizarea vorbirii, pierderea perioadei
optime de însuşire a limbajului verbal, măresc decalajul
în dezvoltarea psihică a copilului surd şi auzitor, cu
repercursiuni asupra integrării primului în societate,
determinând de multe ori izolarea acestora, sentimente
de inferioritate, stări depresive, lipsă de interes,
descurajare, eşecuri în plan şcolar şi profesional etc.

119
- the first signaling system (sensorial-perceptive) is
influenced by the mimics-gesture language and by the
generalized representations based on sensorial and
sensorial-motor acquisitions (especially visual-motor
ones), tools with which the hearing deficient operates till
old age;
- the thinking of deaf, not subjected to therapy, people
operates especially with iconic symbols – generalized
images or representations, in comparison with the deaf
subjected to therapy at young ages and whose thinking
uses verbal symbols saturated by visual elements;
- logical operations – analysis, synthesis, changing into
abstract, generalization, comparison – are carried on at a
low intellectual level;
- the cognitive functions are approximately the same with
those of a person who can hear, with the difference that
cognitive-verbal memory develops slower while the
visual-motor memory develops more;
- the imagination and capacity to create new representations
present obvious influences of the visual-motor dominancy
in assimilating information;
- the delay in speech, the loss of the optimum period for
acquiring the verbal language increase the distance
between the psychic development of the deaf child and that
who can hear, with repercussions on the latter’s integration
in society, often determining his isolation, feelings of
inferiority, depressive moods, lack of interest,
discouragement, failures on school and professional levels,
etc.

120
 11.3.  Demutizarea,  ortofonia  

Formele de comunicare întâlnite în procesul educaţional al

copiilor cu deficienţe de auz sunt:
1. comunicarea verbală care poate fi orală şi scrisă; aceasta
prezintă următoarele caracteristici:
- are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli
gramaticale;
- labiolectura care este un suport important în înţelegere;
2. comunicare mimico-gestuală – este cea mai la îndemână
formă de comunicare foarte des folosită şi într-o manieră
aparte, stereotipică şi de auzitori;
3. comunicare cu ajutorul dactilemelor – are la bază un
sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din
limbajul verbal şi respectă anumite reguli gramaticale în
ceea ce priveşte topica formulării mesajului;
4. comunicarea bilingvă presupune combinarea între:
- comunicarea verbală şi comunicarea mimico-gestuală;
- comunicarea verbală şi comunicarea cu dactileme;
5. comunicare totală care se referă la utilizarea tuturor
tipurilor de comunicare în ideea completării reciproce şi de
a ajuta la înţelegerea corectă a mesajului.

În cazul tulburărilor de auz, pe lângă fenomenele

compensatorii, mai întâlnim alte două procese fundamentale –
demutizarea şi ortofonia – de o importanţă majoră în procesul
instructiv-recuperator.
Demutizarea reprezintă activitatea complexă de înlăturare
a mutităţii cu metode şi mijloace specifice, prin valorificarea
căilor organice nealterate. Are o componentă didactică
semnificativă şi presupune însuşirea celor trei componente ale
limbajului:

121
 11.3.  Demutization,  orthophonia  

The communication forms encountered in the educational

process of children with hearing deficiencies are:
1. verbal communication, which can be oral or written; it
has the following characteristics:
- it is based on a vocabulary directed by certain
grammar rules;
- reading on lips, which is an important support in
understanding;
2. mimics-gesture communication – it is the most at hand
form of communication, used very often and in a
particular, stereotypical way by people who can hear;
3. communication with the help of dactylema – it is based
on a system of manual signs which replace the letters
from verbal language and respects certain grammar rule
regarding the topics when formulating the message;
4. bilingual communication implies the combination
between:
- verbal and mimics-gesture communication;
- verbal and dactylema communication;
5. total communication refers to the use of all types of
communication, to complete each other and to help in the
correct understanding of the message.

In the case of hearing disorders, besides compensatory

phenomena, we can encounter other two fundamental processes –
demutization and orthophonia – of great importance in the
instructive-recuperating process.
Demutization represents the complex activity to eliminate
mutism with specific means and methods, by valorizing the
unaltered organic ways. It has a significant didactic component
and it implies the assimilation of the three components of
language:

122
 - componenta fonetică care presupune articularea corectă a
fonemelor/sunetelor şi a structurilor fonetice specifice
fiecărei limbi;
- lexicul ce reprezintă cuvintele care alcătuiesc vocabularul;
- structura gramaticală – setul de reguli care se aplică în
realizarea construcţiilor lexicale, pentru o exprimare
verbală corectă şi inteligibilă.
Pe baza observaţiilor efectuate în activităţile practice, de
către specialişti, s-a constatat că deficienţii de auz în curs de
demutizare, prezintă următoarele particularităţi care se referă la
comunicare, aceasta fiind:
- un volum redus al vocabularului însuşit;
- existenţa a numeroase clişee verbale, cuvinte cu conţinut
semantic sărac sau deformat;
- cuvintele sunt folosite aşa cum au fost prezentate iniţial,
fără inflexiuni,
- existenţa unui decalaj vizibil între vocabularul activ şi cel
pasiv (vocabularul utilizat în exprimare şi vocabularul
stocat).
Iată câteva greşeli care se manifestă în comunicarea
verbală:
- evitarea exprimării în propoziţii;
- folosirea incompletă a propoziţiilor;
- greşeli de topică;
- dezacorduri frecvente;
- predispoziţie spre exprimări în construcţii simple, fără
sinonime, datorită vocabularului activ sărac.
Copilul lipsit de auz va învăţa vorbirea în mod organizat,
în perioada preşcolară şi şcolară mică.
Ortofonia se ocupă cu emisia corectă a sunetelor şi
învăţarea pronunţiei de către elevii cu deficienţe de auz pentru
realizarea unei comunicări orale inteligibile. Ea urmăreşte:

123
 - the phonetic component which implies the correct
articulation of phonemes /sounds and of the phonetic
structures specific to each language;
- the lexis, which represents the words which make up the
vocabulary;
- the grammatical structure – the set of rules applied in
making lexical constructions for a correct and intelligible
verbal expression.
Based on the observations made in practical activities by
specialists, it has been noticed that the hearing deficients who are
being demutized present the following particularities referring to
communication:
- a reduced volume of acquired vocabulary;
- the existence of numerous verbal clichés, words with poor
or deformed semantic contents;
- the words are used as they have been initially presented,
without inflexions
- the existence of a visible discrepancy between the active
and passive vocabulary (the vocabulary used in expressing
themselves the stored one).
Here are some mistakes manifested in verbal
communication:
- avoidance of expressing themselves in sentences;
- the incomplete use of sentences;
- topic mistakes;
- frequent disagreements;
- predisposition to express themselves in simple
constructions, without synonyms, because of the poor
active vocabulary.
The deaf child will learn the speech in an organized way,
during the pre-school and school period.
Orthophonia deals with the correct emission of sounds
and with the learning of pronunciation by hearing deficient pupils
in order to achieve an intelligible verbal communication. It has as
purpose:
124
 - formarea şi exersarea mişcărilor respiratorii necesare în
procesul vorbirii;
- exersarea organelor fonoarticulatorii şi pregătirea lor
pentru emiterea sunetelor;
- educarea sensibilităţii vibrotactile;
- emiterea şi formarea vocii;
- emiterea şi automatizarea pronunţării sunetelor; corectarea
erorilor de pronunţie;
- învăţarea şi asimilarea elementelor prozodice ale limbii
(ritm, accent, intonaţie);
- metodologia educării auzului şi tehnica protezării;

Obiectivele activităţilor motrice adaptate pentru

persoanele cu deficienţă de auz

- dezvoltarea musculaturii cutiei toracice şi a elasticităţii

acesteia;
- educarea actului respirator şi mărirea capacităţii vitale;
- educarea capacităţii de coordonare a simţului echilibrului
şi ritmului;
- contribuţie la procesul de demutizare;
- dezvoltarea acuităţii, preciziei simţurilor, a capacităţii de
percepere a spaţiului şi timpului;
- educarea atenţiei, voinţei, capacităţii de decizie,
imaginaţiei şi deprinderii de a acţiona în grupul integrator;
- dezvoltarea încrederii în posibilităţile individuale, a
dorinţei de integrare socială şi participare la acţiunile
grupului.

Activităţi fizice adaptate recomandate persoanelor cu

deficienţă de auz:
- Din multitudinea exerciţiilor ce se adresează acestei
categorii de subiecţi, care nu au o limitare drastică a
capacităţii motrice, o primă categorie se adresează
dezvoltării musculaturii fonatoare şi toracice, care este
125
 - the formation and practice of respiratory movements
necessary in the speaking process;
- the exercise of phono-articulatory organs and their
preparation for sound emission;
- education of vibro-tactile sensitiveness;
- emission and formation of voice;
- emission and automatization of sound pronunciation;
correction of pronunciation errors;
- learning and assimilation of prosodic elements of the
language (rhythm, accent, intonation);
- methodology of hearing education and the technique or
prosthetics.

The objectives of adapted physical activities for

individuals with hearing deficiencies

- development of thoracic cage muscles and their elasticity;

- education of the respiratory act and increase of vital
capacity;
- education of coordination capacity, of sense of balance and
of rhythm;
- contribution to the demutization process;
- development of sharpness, precision of senses, capacity to
perceive space and time;
- education of attention, will, decision capacity, imagination
and the habit to act within the integrating group;
- development of confidence in their own possibilities, of
the wish for social integration and participation to the
group actions.

Adapted physical activities recommended for hearing

deficient persons:
From the vastness of exercises for this category of
subjects, who do not have a clear delimitation of their
motor capacity, a first category is addressed to the thoracic
126
 limitată datorită incapacităţii realizării vorbirii. Prin
urmare aceste exerciţii se vor adresa muşchilor respiratori
(intercostali, pectorali, diafragmă, abdominali).
- O altă categorie de exerciţii se adresează persoanelor cu un
nivel bun al fitness-ului, care pot efectua programe pentru
dezvoltarea forţei, prin lucrul cu încărcături, cu accent pe
dezvoltarea trenului superior. Planificarea, dozarea se va
face în funcţie de particularităţile de vârstă, sex, nivel de
pregătire.
- Exerciţiile pentru dezvoltarea echilibrului, atât la copilul
normal cât şi la cel deficient, sunt indicate încă din primii
ani, începând cu suprafeţe stabile – linii trasate pe sol, iar
apoi mobile, instabile – bănci de gimnastică, bănci
răsturnate cu partea îngustă, bârne joase, medii şi mari,
mingi mari, plăci suspendate, banca oscilantă fixată la
scara fixă etc.
- Gimnastica ritmică are un mare impact asupra subiecţilor
cu deficienţă de auz, datorită faptului că asigură contactul
copilului cu diferite obiecte, care în final duc la
dezvoltarea psihomotricităţii (furnizează informaţii
plurisenzoriale: vizuale, kinestezice etc).
- Jocurile de escaladă pot fi organizate în sala de educaţie
fizică şi dezvoltă simţul responsabilităţii, al cooperării
între grupuri sau în interiorul grupului. Se va pune mare
accent măsurile pentru prevenirea accidentărilor (se va
stabili cine este căţărător şi cine este cel care asigură, se
vor învăţa căderile, se va asigura materialul de protecţie –
saltele, căşti etc).
- Jocuri sportive;
- Parcursuri şi ştafete aplicative etc.

127
 muscles development, which is limited because of the
incapacity to speak. Therefore, these exercises are
addressed to the respiratory muscles (intercostals,
pectorals, diaphragm, abdominals).
- Another category of exercises is addressed to individuals
with a good fitness level, who can carry on programs for
strength development, by working with loads, with
emphasis on the development of the upper part of the
body. Planning and dosage are made according to age, sex
particularities and level of training.
- The exercises for balance development, both in the case of
the normal and deficient child, are indicated from the first
years of life, starting with stable surfaces – lines drawn on
the ground, then mobile, unstable ones – gymnastics
benches, benches with the narrow side up, low, medium
and big beams, big balls, suspended boards, oscillating
bench fixed at the stairs, etc.
- Rhythmical gymnastics has a great impact upon the
subjects with hearing deficiencies due to the fact that it
provides contact for the child with different objects,
leading to psycho-motility development (provides multi-
sensorial information: visual, kinesthetic, etc.).
- The escalade games can be organized in the gym hall and
develop the sense of responsibility, of cooperation between
groups or within the group. The emphasis will be laid on
measures to prevent injuries (it will be established who is
the climber and who is the one to belay him, they will
learn how to fall, protection material will be provided –
mattresses, helmets).
- Sportive games;
- Applicative routs and relays, etc.

128
 Indicaţii metodice
Găsirea modalităţilor de optimizare a comunicării prin:
- minimalizarea zgomotului de fond şi maximizarea auzului
rezidual al subiecţilor, în timpul predării (evitarea fondului
muzical în timpul explicaţiilor);
- menţinerea distanţei optime faţă de subiecţi;
- iluminarea corespunzătoarea sălilor pentru a favoriza
labiolectura;
- plasamentul optim al celui ce vorbeşte pentru a fi văzut de
toţi participanţii;
- menţinerea poziţiei statice în explicaţii, deplasările
perturbă atenţia copiilor;
- reluarea explicaţiei dacă este nevoie deoarece copiii
hipoacuzici sau surzi prezintă fluctuaţii ale pierderii de
auz;
- când se lucrează în aer liber şi nu numai, profesorul se va
plasa lângă elevi, îi va atenţiona prin gesturi familiare, iar
demonstraţiile vor fi ample şi se vor utiliza semnale
luminoase, gesturi uşor de recunoscut;
- pentru îmbunătăţirea comunicării profesorul poate distribui
copii scrise ale jocurilor ce urmează a fi predate;
- se va lucra cu efective reduse, datorită timpului
suplimentar de expunere;
- dacă subiecţii folosesc limbajul semnelor profesorul
trebuie să-l înveţe;
- se recomandă amplasarea în clasă a materiale absorbante
de sunet, cum ar fi draperii, materiale pe pereţi, pentru a
reduce reverberaţiile;
- activităţile selectate vor fi direcţionate spre formarea
deprinderilor sociale, mai ales în ceea ce priveşte educaţia
integrată;
- folosirea reglatorilor metodici variaţi (planşe, desene pe
sol pentru dirijarea traseului);

129
 Methodical indications
Finding ways to optimize communication by:
- minimizing the background noise and maximizing the
subjects’ residual hearing while teaching (avoiding
musical background during explanations);
- maintaining optimum distance from the subjects;
- proper illumination of the rooms to favor reading on lips;
- optimum placement of the speaker so as to be seen by all
participants;
- maintaining a static position while explaining, as
movement disturbs the children’s attention;
- when the work is performed outdoors, and not only, the
teacher will stand next to the students, will draw their
attention with familiar gestures and the demonstrations
will be ample, using light signals, easy to be recognized;
- to improve communication, the teacher can hand out
written copies of the games to be taught;
- the group will not be numerous because of the extra time
for explanations;
- if the subjects use the sign language, the teacher should
learn it;
- it is recommended to place in the classroom sound
absorbing materials, such as curtains, fabric on the walls,
to reduce reverberations;
- the selected activities will be directed towards the
formation of social skills, especially concerning integrating
education;
- the use of varied methodical regulators (card-boards,
drawings on the ground to show the route);
- promotion of interaction within the group; the low hearing
subjects will be included in groups of children without
deficiencies;

130
 - promovarea interacţiunii în cadrul grupului, cei
hipoacuzici vor fi incluşi în grupuri de copii fără
deficienţe;
- la vârsta preşcolară şi şcolară mică se va pune accent pe
activităţile ritmice şi de expresie corporală, însoţite de
instrumente de percuţie (tamburine, tobe, castaniete etc);
- boxele sau difuzoarele să fie aproape de sol pentru ca
vibraţiile să fie mai uşor percepute;
- evitarea explicaţiilor lungi, să predomine demonstraţia;
- stabilirea şi menţinerea contactului vizual este foarte
important în comunicarea comenzilor;
- comenzile se vor da pe un ton cald, calm fără exagerări în
pronunţarea cuvintelor;
- în cazul exerciţiilor de echilibru se vor asigura executanţii
corespunzător;
- profesorul trebuie să cunoască încă de la început gradul
deficienţei de auz al copiilor cu care lucrează şi să posede
cunoştinţe legate de predarea activităţilor fizice ce se
pretează acestui tip de deficienţă;
- se va ţine cont de particularităţile comportamentale ale
deficienţilor de auz, care pot fi dezinteresaţi, obraznici etc.

Activităţile sportive organizate cu deficienţii de auz sunt

cele de tipul:
♦ Jocurilor Mondiale ale Surzilor (Deaflympics), desfăşurate
la fiecare 4 ani, cu ediţii de vară şi iarnă, la probele:
badminton, baschet, ciclism, lupte, tir, fotbal, înot,
handbal, tenis de masă, tenis de câmp, atletism, volei, polo
pe apă; schi alpin şi nordic, hochei pe gheaţă, patinaj
viteză.
♦ Special Olympics;
♦ Competiţii naţionale, internaţionale şi locale organizate de
comunitatea deficienţilor auditivi.

131
 - during pre-school and young school age, the emphasis will
be laid on rhythmical and body expression activities,
accompanied by percussion instruments (tambourines,
drums, castanets, etc);
- the musc boxes or loudspeakers will be close to the
ground, so the vibrations are easier to be perceived;
- avoidance of long explanations, demonstration should
predominate;
- it is very important to establish and maintain visual contact
in communicating the commands;
- the commands will be given in a warm tone of voice,
calmly, without exaggerating when pronouncing the
words;
- in the case of balance exercises, the performers will be
appropriately secured;
- the teacher should know from the beginning the degree of
hearing deficiency of the children he works with and
should have knowledge regarding the teaching of physical
exercises for that type of deficiency;
- the behavioural particularities of the hearing deficient
children will be taken into consideration, as they can be
uninterested, naughty, etc.

Sports activities organized with the hearing deficients are

of the following types:
♦ Deaflympics, organized every four years, with summer and
winter editions at badminton, basketball, cycling,
wrestling, target shooting, football, swimming, handball,
table tennis, lawn tennis, athletics, volleyball, water polo,
alpine and Nordic skiing, ice hockey, speed skating.
♦ Special Olympics;
♦ National, international and local competitions organized by
the hearing deficient community.

132
 Regulile utilizate în general sunt identice cu cele clasice,
reperele vizuale sunt amplificate, de exemplu fluierul arbitrului
este urmat de ridicarea unui steag care simbolizează întreruperea
jocului. Referindu-ne la dezvoltarea fizico-motrică a deficienţilor
de auz, aceştia nu sunt inferiori populaţiei, ci mai degrabă
reprezintă o minoritate culturală şi lingvistică.
Sportul de performanţă reprezintă pentru cei cu deficit de
auz o posibilitate de afirmare a propriei identităţi ce pune în
valoare personalitatea acestora, într-un mod mult mai relevant
faţă de alte activităţi.

133
 The rules are generally identical with the classical ones,
yet the visual marks are amplified, for example, the referee’s
whistle is followed by the raise of a flag symbolizing the
interruption of the game. Referring to the physical-motor
development of the hearing deficients, they are not inferior to the
population, but they rather represent a cultural and linguistic
minority.
Performance sport represents for those with hearing
deficiencies a possibility to assert their own identity which
valorizes their personality in a more relevant way than other
activities.

134
12. Educaţie fizica şi sport adaptat pentru persoane cu
deficiente motorii

Disfuncţiile motorii, alături de cele senzoriale şi

cardiovasculare, fac parte din clasa deficienţelor fizice.
Deficienţele motorii sau fizice apar în momentul în care
structurile sistemului nervos şi cele ale aparatului locomotor
sunt modificate ca formă, organizare şi funcţie.
Aceste deficienţe pot fi determinate de afecţiuni neurologice
sau de cele ale sistemului locomotor, cu menţiunea că delimitarea
este pur didactică; în realitate, este dificil să se stabileasca graniţa
dintre nivelul neurologic şi cel locomotor.
În afectiunile neurologice (dupa J.B. Piera, 1987) sunt
incluse:
! infirmitatea motorie cerebrală (paralizia cerebrală)
! traumatismele şi accidentele vasculare cerebrale
! scleroza multiple
! afecţiunile neurologice periferice (ataxia Friedreich)
! sechelele de poliomielită
! epilepsia
! heredo-degenerescenlele spinocerebeloase
! miastenia
În afecţiunile osteoarticulare întâlnim:
! artrozele
! deviaţii1e posturale (scolioze, cifoze, lordoze etc.)
! fragilitatea osoasa
În afecţiunile musculare sunt cuprinse:
! distrofiile musculare
! miopatiile.
Acestora li se adaugă amputaţiile membrelor superioare sau
ale membrelor inferioare. Ne vom referi în continuare la
afecţiunile semnificative, care au implicaţii profunde în planul
comportamentului motric şi care reclamă o intervenţie complexă
de recuperare şi readaptare.
135
 12. Adapted physical education and sports for
individuals with motor deficiencies

The motor dysfunctions, together with the sensorial and

cardio-vascular ones, are part of the physical deficiencies group.
The motor or physical deficiencies appear in the
moment when the structures of the nervous system and those
of the locomotor apparatus are modified in form,
organization and function.
These deficiencies can be determined by neurological
disorders or those of the locomotor system, however, the
delimitation is purely didactical; in reality, it is difficult to draw a
line between the neurological level and the locomotor one.
In the neurological disorders (after J.B. Piera, 1987),
there are included:
! cerebral motor infirmity (cerebral palsy);
! cerebral traumatisms and strokes;
! peripheral neurological disorders (Friedreich ataxia);
! poliomyelitis sequelae;
! epilepsy;
! inherited spinocerebellar degenerations;
! myasthenia.
In osteoarticulary disorders, there are:
! arthroses;
! postural deviations (scoliosis, kyphosis, lordosis, etc.);
! bone frailness.
In muscular disorders, there are:
! muscular dystrophies;
! myopathies.
Amputations of the upper or lower limbs are added to the
above disorders. Further on, we shall refer to the significant
disorders, those with deep implications in the motor behavior and
which require a complex rehabilitation and readjustment
intervention.
136
 12.1.  Neurological  disorders  

1. Cerebral motor infirmity (definition, classification,

etiology)
Cerebral motor infirmity (CMI), also named cerebral palsy
or infantile chronic encephalitis, “is characterized by a cerebral
lesion produced during the intrauterine, perinatal or postnatal
periods, that is, during the stages of central nervous system
development” (G. Tardieu, 1988). The disorder is
nonprogressive, permanent and is situated at the level of the
cortical motor areas. The cerebral motor infirmity has two forms:
- CMI with normal maintenance of psychic development;
- CMI with deterioration of psychic activity.
The forms of this disorder depend on:
- the causes which acted and determined disorders in the
development of the central nervous system;
- intensity of the lesion;
- earliness of initiating the rehabilitation treatment.
Cerebral motor infirmity is determined by:
a) Causes related to maternal factors (incompatibility of Rh
factor, viral affections, infectious-contagious diseases,
intoxications, traumatisms of the mother (psychic,
physical, etc.)
b) Causes related to the evolution of pregnancy: abortions
previous to the pregnancy, uterine metrorrhagia,
unsuccessful abortion attempts, etc.;
c) Intrapartum causes: premature birth, brutal maneuvers at
birth, prolonged or very short labor;
d) Postpartum causes: traumatisms at birth, asphyxia at birth
by umbilical cord strangulation, incorrect supervision of
the baby, intense icterus by group or Rh incompatibility,
strong anemia by lack of red cells, etc.;
Secondary causes: encephalitis through infectious or toxic
factors, traumatic cerebral lesions.

137
 12.1.  Afecţiunile  neurologice  

1. Infirmitatea motorie cerebrală (definiţie, clasificare,

etiologie)
Infirmitatea motorie cerebrală (IMC), denumita şi paralizie
cerebrală sau encefalita cronica infanatilă, "este caracterizată
printr-o leziune cerebrală produsă în perioadele intrauterină,
perinatală sau postnatală, deci în stadiile de dezvoltare a
sistemului nervos central" (G. Tardieu, 1988). Afecţiunea este
nonprogresivă, permanentă şi se situează la nivelul ariilor motorii
corticale. Infirmitatea motorie cerebrala deosebeşte două forme:
- IMC cu pastrarea normală a dezvoltarii psihice;
- IMC cu deteriorarea activităţii psihice.
Formele acestei afecţiuni depind de:
- cauzele care au acţionat şi au determinat tulburări în
dezvoltarea sistemului nervos central;
- intensitatea leziunii;
- precocitatea cu care s-a iniţiat tratamentul recuperator.
Infirmitatea motorie cerebrală este determinată de:
a) Cauze care ţin de factori materni (incompatibilitatea
factorului Rh, afecţiuni virale, boli infecto-contagioase,
intoxicaţii, traumatisme ale mamei (psihice, fizice etc.);
b) Cauze care ţin de evoluţia sarcinii: existenţa unor avorturi
anterioare sarcinii, metroragii uterine, tentative nereuşite
de avort etc;
c) Cauze intrapartum: naştere prematură, manevre brutale la
naştere, travaliu prelungit sau foarte scurt;
d) Cauze postpartum: traumatisme la naştere, asfixie la
naştere în circulară de cordon, supraveghere incorectă a
copilului, icter intens prin incompatibilitate de grup sau de
Rh, anemie puternică prin lipsa hematiilor etc.;
Cauze secundare: encefalite prin factori infecţioşi sau
toxici, leziuni cerebrale traumatice.

138
 In functie de zona de localizare şi de amploarea
modificarilor structurale, simptomele subiecţilor variază de la
forme ulterioare (deficienţe de vorbire) până la forme severe
(imposibilitatea de a controla mişcările corpului, de a le coordona
şi de a le integra în pattern-uri de bază). În majoritatea cazurilor,
deficienţele se prezintă sub forma unui handicap asocial care
include: retard mintal, disfuncţii de limbaj şi vorbire, crize
comiţiale, deficienţe senzoriale etc.
Infirmitatea motorie cerebrala se poate asocia cu:
- tulburări psihice
- malformaţii ale sistemului nervos (hidrocefalie)
- malformaţii ale aparatului locomotor (spină bifidă);
- afectiuni degenerative (scleroza în placi, distrofii
musculare).
Clasificarea simptomelor induse de IMC se realizeaza după
trei criterii: topografic, neuromotor şi funcţional (J. P.Winnick,
1995).
1. Din punct de vedere topografic, întâlnim:
- monoplegia - este afectat un singur segment corporal;
- diplegia - implicarea membrelor inferioare şi ulterioara
afectare a membrelor superioare;
- hemiplegia - implicarea uneia dintre jumătăţile corpului
(membru superior - membru inferior);
- paraplegia - sunt afectate doar membrele inferioare;
- triplegia - formă rară, în care sunt afectate trei segmente;
- tetraplegia - sunt afectate toate segmentele: cap-gât trunchi
şi membre.
Hemiplegia/hemipareza este o perturbare tonico-motorie de
aceeaşi parte a membrului superior şi inferior, uneori şi a feţei,
prin urmare vom avea: hemiplegia dreaptă şi hemiplegia stângă.
Această afecţiune se caracterizează prin pierderea motricităţii
voluntare, cu alterarea tonusului motor pe o parte a corpului, din
cauza unei leziuni neurologice unilaterale a căilor motorii
descendente.

139
 Depending on the location area and the extent of structural
modifications, the subjects’ symptoms vary from ulterior forms
(speech deficiencies) to severe forms (impossibility to control the
body movements, to coordinate and integrate them in basic
patterns). In most cases, the deficiencies are under the form of an
asocial handicap which includes: mental retardation, language
and speech dysfunctions, epilepsy crises, sensorial deficiencies,
etc.
The cerebral motor infirmity can associate with:
- psychic disorders;
- malformations of the nervous system (hydrocephaly);
- malformations of the locomotor apparatus (spina bifida);
- degenerative disorders (multiple sclerosis, muscular
dystrophies).
The classification of symptoms induced by CMI is made
according to three criteria: topographic, neuro-motor and
functional (J. P.Winnick, 1995).
1. From the topographic point of view, there are:
- monoplegia – a single body segment is affected;
- diplegia – implication of lower limbs and ulterior affection
of upper limbs;
- hemiplegia – implication of one half of the body (upper
limb – lower limb)
- paraplegia – only the lower limbs are affected;
- triplegia – rare form; three segments are affected;
- tetraplegia – all segments are affected: head, neck, trunk
and limbs.
Hemiplegia/hemiparesis is a tone-motor perturbation on
the same side of the upper and lower limb, sometimes of the face,
thus we have: right hemiplegia and left hemiplegia. This
affection is characterized by the loss of intended motility, with
the alteration of motor tonus on one side of the body, because of
a unilateral neurological lesion of the descending motor ways.

140
 În funcţie de circumstanţele apariţiei, hemiplegia
congenitala (infantila)- este a paralizie spastică, aparută de obicei
în urma unor leziuni ante- şi neonatal (primele 28 zile).
Dobândită (post-traumatica) - este cauzată de contuziile
cerebrale difuze care determină, aproape întotdeauna, alături de
deficitul motor aferent, tulburări de intelect şi de comportament.
În functie de etiologie, hemiplegia poate fi determinata de:
- accidente vasculare (accident vascular cerebral
ischemic, hemoragie cerebrala);
- cauze infecţioase, autoimune sau metabolice.
În funcţie de evoluţia invalidităţii motorii, hemiplegia poate
fi (A. Albert, 1969):
- profundă - cea mai grava, cu spasticitate mare şi sărăcie de
mişcări;
- de gravitate intermediară - spasticitatea persistă, dar există
şi mişcările primitive, chiar fine, distale;
- frustă - după a spasticitate moderată apar mişcările
voluntare în extremitatile distale, într-un interval de trei
luni de la accident mişcările nu se vor recupera însa
complet.
Debutul hemiplegiei este brusc, cu sau fara comă, paralizia
fiind, la început, flască, flasciditatea este cu atât mai accentuată
cu cât leziunea cerebrală este mai întinsă şi cu cât atacul a fost
mai brutal.
Paralizia flasca se manifesta prin lipsa totală a tonusului
muscular, ceea ce permite executarea unor mişcări pasive, fără
nici un fel de opoziţie; acestea sunt de o rapiditate exagerată,
deoarece reflexele osteotendinoase sunt absente.
Dupa o perioada ce poate dura zile sau săptămâni, paralizia
flasca este înlocuită cu paralizia spastică. În acest caz, tonusul
muscular creşte, determinând o rezistenţă sporită la mişcarea
pasivă (executata rapid), precum şi posturi caracteristice
spasticităţii piramidale:

141
 According to the occurrence circumstances, congenital
(infantile) hemiplegia is a spastic paralysis which usually appears
after some ante and neonatal lesions (the first 28 days). Gained
(post-traumatic) hemiplegia is caused by diffuse cerebral
contusions which, almost always, determine, besides the afferent
motor deficit, intellect and behavior disorders.
Depending on etiology, hemiplegia can be determined by:
- strokes (ischemic cerebral vascular accident, cerebral
hemorrhage);
- infectious, self-immune or metabolic causes.
Depending on the evolution of the motor invalidity,
hemiplegia can be (A. Albert, 1969):
- profound – the most severe one, with great spasticity and
few movements;
- intermediate severity – persistent spasticity, but there are
primitive, even fine, distal movements;
- crude – after a moderate spasticity, deliberate movements
appear in the distal extremities, in an interval of three
months from the accident, but the movements will not be
completely rehabilitated.
The debut of hemiplegia is sudden, with or without
comma; the paralysis is at the beginning flaccid, being more
accentuated when the cerebral lesion is wider and the attack more
brutal.
Flaccid paralysis manifests itself through the total lack of
muscular tone which allows the execution of passive moves,
without any kind of opposition; they are exaggeratedly fast as the
osteotendinous reflexes are absent.
After a while, days or weeks, the flaccid paralysis is
replaced by spastic paralysis. In this case, the muscle tone is
increased, determining higher resistance to the passive movement
(quickly executed), as well as postures characteristic to
pyramidal spasticity:

142
 - pentru membrul superior - braţul în adducţie şi rotaţie
internă antebraţul în semiflexie şi pronaţie, mâna în semiflexie,
degetele flectate, policele în pronaţie;
- pentru membrul inferior - genunchiul în extensie, flexie
plantară, respectiv picior ecvin, picior supinat şi picior în varus.
Spasticitatea piramidală determină un mers caracteristic,
"cosit", piciorul executand o circumducţie pe sol. Musculatura
gatului, trunchiului şi bazinului nu prezinta spasticitate. În
general, la membrul superior predomină paralizia extensorilor şi
a supinatorilor, iar la membrul inferior sunt afectaţi flexorii
coapsei şi flexorii dorsali ai piciorului.
Un alt efect al tranziţiei spre spasticitate este prezenţa
hiperreflexivităţii, reflexele osteotendinoase fiind exagerate pe
partea bolnavă.
Hemiplegia determina şi alte tulburări care însoţesc
pierderea motricităţii:
- hemianopsia laterală - vederea este redusă pe partea de
corp afectată (se diminueaza câmpul vizual);
- afazia - sunt afectate înţelegerea şi vorbirea;
- apraxia - mişcarile comandate sunt imposibil de executat;.
- agnozia - imposibilitatea de a recunoaşte obiectele;
- comiţialitatea - se manifesta prin crize de epilepsie.
Hemiplegicii necesita programe recuperatorii complexe. Pe
baza evaluarii funcţionale, se apreciază că aceştia pot fi încadraţi
în trei stadii: iniţial, mediu şi avansat (T. Sbenghe, 1999).
Cu precizarea că intervenţia profesorului de educaţie fizică
sau a antrenorului apare în stadiul avansat, prezentăm detaliat
conţinutul tuturor stadiilor, pentru a putea realiza o predicţie
pertinentă a progresului subiectului.
Stadiul iniţial debutează în momentul accidentului vascular
şi durează cateva zile sau chiar cateva saptămâni.
Obiectivele recuperării vizează:
! ameliorarea funcţiilor vitale (respiratie, deglutitie)

143
 - for the upper limb – arm in adduction and internal rotation,
forearm in semi flexion and pronation, hand in semi
flexion, fingers flexed, thumb in pronation;
- for the lower limb – knee in extension, plantar flexion,
supined foot and foot in varus.
The pyramidal spasticity determines a characteristic gait,
the foot executing a circumduction on the ground. The muscles
of the neck, trunk and pelvis do not present spasticity. Generally,
at the upper limb the paralysis of extensors and supinators
predominates, and at the lower limb, the thigh flexors and the
dorsal flexors of the leg are affected.
Another effect of transition towards spasticity is the
presence of hyper-reflexivity, the osteotendinous reflexes being
exaggerated on the diseased side.
Hemiplegia determines other disorders which accompany
the loss of motility:
- lateral hemianopia – reduced vision on the affected side of
the body (the visual field is diminished);
- aphasia – understanding and speech are affected;
- apraxia – the commended movements are impossible to be
executed;
- agnozia – impossibility to recognize objects;
- epilepsy – manifested through epileptic crises.
Hemiplegic patients require complex rehabilitation
programs. Based on the functional evaluations, they can be
included in three stages: initial, medium and advanced (T.
Sbenghe, 1999).
Mentioning that the intervention of the physical education
teacher or that of the trainer appears in the advanced stage, we
present in detail the contents of all stages, in order to achieve a
pertinent prediction of the subject’s progress.
The initial stage debuts in the moment of the stroke and
lasts a few days or even weeks.
The objectives of rehabilitation are:
! amelioration of vital functions (breathing, deglutition);
144
 ! conştientizarea schemei corporale;
! ameliorarea controlului asupra trunchiului şi centurilor;
! menţinerea mobilităţii scapulei, umărului, cotului,
pumnului, mâinii, gleznei;
! normalizarea tonusului;
! ameliorarea capacităţii funcţionale.
Stadiul mediu (de spasticitate) este stadiul în care, de multe
ori, se opreşte procesul de redresare spontană, iar pacienţii se
îndreaptă spre serviciile de recuperare.
Obiectivele recuperării vizează:
- promovarea activitatii antagoniştilor prin inhibarea
musculaturii spastice (agoniste);
- promovarea unor scheme complexe de mişcare;
- promovarea controlului musculaturii proximale în timpul
unor activităţi cu rezultate ameliorate;
- îmbunatăţirea controlului motor al articulaţiilor
intermediare (cot, genunchi).
Stadiul avansat (de recuperare) are drept caracteristici:
- apropierea tonusului muscular de cel normal prin reducerea
hipertoniei;
- refacerea reflexelor nivelurilor superioare;
- mentinerea unor dificultati in controlul motor al
segmentelor distale, dar şi în ceea ce priveşte viteza de
execuţie a mişcarilor.
Obiectivele recuperării prin mişcare sunt:
- redobandirea posibilităţii de a executa deprinderile motrice
de bază (mersul) şi de a utiliza mâna în activităţile zilnice
uzuale;
- ameliorarea controlului muscular excentric; ameliorarea
vitezei mişcarilor; ameliorarea automatismului mişcărilor.

2. Din punct de vedere neuromotor, literatura de

specialitate distinge urmatoarea simptomatologie (J. P. Winnick,
1995):

145
 ! acknowledgement of body scheme;
! maintenance of mobility of scapula, shoulder, elbow, fist,
hand, ankle;
! normalization of muscle tone;
! amelioration of functional capacity.
The medium stage (of spasticity) is the stage in which often
the process of spontaneous recovery stops and the patients go for
the rehabilitation services.
The objectives of rehabilitation are:
- promotion of activity of the antagonists by the inhibition of
the spastic muscles (agonist);
- promotion of some complex schemes of movement;
- promotion of control of proximal muscles during activities
with ameliorated results;
- improvement of motor control of intermediary joints
(elbow, knee).
The advanced stage (of rehabilitation) has the following
characteristics:
- getting muscle tone close to the normal one by reducing
hyper-tonicity;
- recovery of reflexes of the superior levels;
- maintenance of difficulties in the motor control of the
distal segments and in the speed of movement execution.
The objectives of rehabilitation through movement are:
- regaining the possibility to perform basic motor habits
(gait) and to use the hand in every day activities;
- amelioration of eccentric muscle control; amelioration of
movement speed; amelioration of movement automatism.

2. From the neuro-motor point of view, the specialty

literature distinguishes the following symptomatology (J. P.
Winnick, 1995):

146
 Spasticitatea - rezultă din afectarea ariilor motorii şi se
caracterizează atât prin hipertonie musculară (în special a
muşchilor flexori şi rotatori interni ai membrului inferior, care
determină contracturi şi deformaţii osoase), cât şi prin controlul
voluntar limitat al mişcărilor. Spasticitatea îi afectează pe
aproximativ 60% dintre subiecţii cu paralizie cerebrală.
Membrele inferioare sunt rotate spre interior, iar cele
superioare sunt rigide şi îndoite din articulaţia cotului.
Atecţiunea este însoţită de un reflex de întindere exagerat, de
aceea braţele şi membrele inferioare se contractă rapid în
momentul întinderii pasive, ceea ce conduce la imposibilitatea
de a realiza mişcari precise (în sensul ca mişcarile sunt lipsite de
acurateţe, sunt "smucite"). Articulaţia pumnului fiind în
hiperflexie, mâna va fi crispată, cu degetele "în gheară".
La nivelul membrului inferior se înregistrează flexia
coapsei şi tragerea genunchiului spre linia mediană a corpului,
dar şi flexia articulaţiei genunchiului prin contractura bicepşilor
femurali. Muşchii soleus şi gastrocnemian sunt hipertonici, iar
tendonul lui Ahile este scurtat, ceea ce determină o flexie
plantară exagerată.
Din cauza contracţiei musculare exagerate şi a limitării
mişcării în articulaţii, spasticii realizează cu dificultate
deprinderile de bază (mers, alergare, saritură, aruncare).
În evaluarea nivelului calităţilor motrice, forţa este
apreciată pe o scală de la 0 la 5 (J. W. Little, T. L. Massagli,
1998). Forţa izometrică poate fi superioară forţei concentrice,
deoarece subiecţii pot utiliza reflexele de întindere exagerată
pentru a facilita forţa izometrică sau excentrică (de exemplu,
utilizarea spasmelor extensorilor extremităţii membrului inferior
pentru a uşura menţinerea în poziţia stând sau trecerea prin
aceasta poziţie pentru aşezarea în/ridicarea din scaunul cu rotile).
Contracţiile concentrice sunt relativ slabe, căci reflexul de
întindere nu poate facilita scurtarea fibrelor musculare.

147
 Spasticity – results from the affectation of motor areas and
is characterized both by muscular hyper-tonicity (especially of
the flexor and internal rotator muscles of the lower limb, which
determines contractions and bone deformations) and by limited
intended control of movements. Spasticity affects approximately
60% of the subjects with cerebral palsy.
The lower limbs are rotated to the inside and the upper
limbs are rigid and bent from the elbow joint. The action is
accompanied by a reflex of exaggerated stretch; therefore, the
arms and lower limbs are contracted fast in the moment of the
passive stretch, fact which leads to the impossibility to perform
precise movements (the movements are not clear, they are
“snatched”). The fist joint being in hyper flexion, the hand will
be rigid, with the fingers in “claw” position.
At the level of the lower limb, the thigh is flexed and knee
is drawn towards the median line of the body and the knee joint
is flexed by the contraction of the femoral biceps muscles. The
soleus and gastrocnemius muscles are hyper-tonic and the
Achilles tendon is shortened, determining an exaggerated plantar
flexion.
Because of the exaggerated muscular contraction and of
the limitation of movement in joints, the spastic individuals
perform with difficulty the basic habits (walking, running,
jumping, throwing).
In the evaluation of motor qualities level, strength is
assessed on a scale from 0 to 5 (J. W. Little, T. L. Massagli,
1998). The isometric strength can be superior to the concentric
one as the subjects can use the exaggerated stretching reflexes to
facilitate the isometric or eccentric strength (for example, the use
of the spasms of the extensors of the lower limbs extremities to
ease the maintenance in standing position or the passing through
this position in order to sit in or stand up from the wheelchair).
The concentric contractions are relatively weak as the stretch
reflex cannot facilitate the shortening of muscular fibers.

148
 Viteza şi amplitudinea mişcării active sunt limitate, din
cauza contracţiei simultane a muşchilor cu acţiune antagonistă,
fapt care defavorizează execuţia mişcărilor voluntare.
Atetoza - este o afecţiune a ganglionilor bazali care trimit în
exces impulsuri motorii muşchilor, ceea ce conduce la apariţia
unor mişcări involuntare, necoordonate. 25% dintre subiecţii cu
IMC sufer de atetoză.
Tonusul muscular variază de la hiper- la hipotonicitate,
aceste fluctuaţii afectează musculatura care asigura controlul
capului, gâtului, membrelor şi trunchiului. Atetoza determină
grimase faciale, dificultăţi în a mînca, a bea şi a vorbi, dar peate
produce şi alte disfuncţii senzoriale. Lipsa controlului la nivelul
extremităţii cefalice face dificilă urmarirea obiectelor în mişcare
şi reacţia la mişcările rapide ale celorlalţi.
Prin urmare, subiecţii atetozici nu sunt capabili să arunce o
minge la ţintă sau să lovească o minge aflată în mişcare.
Ataxia - rezultă din afectarea cerebelului, care răspunde de
coordonarea musculară şi de pastrarea echilibrului. Prezentă în
10% dintre cazurile de IMC, ataxia se concretizează într-o
hipotonie musculară excesivă. Diagnosticarea se realizeaza în
momentul în care copilul începe să meargă: acesta are un
echilibru instabil şi manifestă o lipsa a coordonării braţ-picior.
Formele ataxiei pot varia de la mişcări neîndemânatice la
căderi frecvente în timpul mersului, ceea ce explică faptul ca
subiecţii au dificultăţi în executarea deprinderilor motrice de
bază, cum ar fi alergarea sau diferite tipuri de sărituri.
Tremorul - este o afecţiune a ganglionilor bazali,
caracterizată prin mişcări ritmice involuntare ale unui segment
sau ale întregului corp. Frecvenţa afecţiunii este redusă (2%
dintre cei cu IMC).
Există două tipuri de tremor: intenţional (când subiectul se
angajează în mişcări voluntare) şi neintenţional (in care tremorul
este prezent continuu - mai puţin la copii).

149
 The speed and amplitude of active movement are limited
because of the simultaneous contraction of muscles with
antagonist action, fact which disfavors the execution of intended
movements.
Athetosis – it is an affection of the basal ganglions which
excessively send motor impulses to the muscles, leading to the
appearance of involuntary, uncoordinated movements. 25% of
the subjects with CMI suffer of athetosis.
Muscle tone varies from hyper to hypo-tonicity, and these
fluctuations affect the muscles which provide control of the head,
neck, limbs and trunk. Athetosis determines facial grimaces,
difficulties in eating, drinking, speaking and it can produce other
sensorial dysfunctions as well. The lack of control at the level of
cephalic extremities makes it difficult to follow the objects in
movement and reaction to the others’ fast movements.
So, the subjects with athetosis are not capable to throw a
ball at target or to hit/kick a moving ball.
Ataxia – results from the affectation of the cerebellum and
it is responsible for muscular coordination and balance
maintenance. Present in 10% of the CMI cases, ataxia is
materialized in excessive muscular hypo-tonicity. The diagnosis
is made in the moment when the child starts to walk: he has
unstable balance and manifests a lack of arm-leg coordination.
The forms of ataxia can vary from clumsy movements to
frequent falls while walking, which explains the fact that the
subjects have difficulties in executing the basic motor habits such
as running or various types of jumps.
Tremor – it is a disorder of the basal ganglions,
characterized by rhythmic involuntary movements of a segment
or of the entire body. The Frequency of the disorder is reduced
(2% of the individuals with CMI).
There are two types of tremor: intentional (when the
subjects engage in intended movements) and unintentional (when
the tremor is constantly present, less in children).

150
 Rigiditatea – este o afecţiune difuză a structurilor cerebrale
ce se caracterizează prin crisparea segmentelor corpului şi prin
absenţa reflexului de întindere. Aceasta se asociază de multe ori
cu retardul mintal sever.
Specialiştii în kinetoterapie şi educaţie fizică adaptată vor
pune accent pe dezvoltarea controlului muscular voluntar,
stimularea relaxării musculare (metoda Jacobson, metoda
imaginativă) şi ameliorarea deprinderilor motrice funcţionale. În
acest sens activităţile selectate vor fi direcţionate spre lucrul activ
voluntar al deficientului în realizarea acţiunilor de mers,
prindere/prehensiune, aruncare etc.

2. Traumatismele cerebrale

Definiţie: Acestea reprezintă o afecţiune care produce o

diminuare sau o alterare a stării de conştienţă, ceea ce determină
disfuncţii la nivel cognitiv, fizic, social, comportamental şi
emoţional.
Subiecţii cu traumatisme cerebrale sunt o categorie aparte
deoarece aceştia aveau performanţe motrice şi de învăţare
normale până în momentul dobândirii incapacităţii, aceasta din
urmă fiind parţial compensată de utilizarea unor orteze şi a
căruciorului cu rotile.
Cauzele apariţiei:
- accidentele rutiere;
- accidentele sportive;
- căderile de la înălţime;
- abuzurile fizice asupra copiilor;
- violenţele;
- stopul cardiac.

În plan cognitiv disfuncţiile se traduc prin:

- pierderi ale memoriei pe termen scurt sau lung;
- slaba conentrare a atenţiei,

151
 Stiffness – it is a diffuse disorder of the cerebral structures,
characterized by the rigidity of body segments and by the
absence of the stretch reflex. It often associates with severe
mental retardation.
The physical therapy and adapted physical education will
emphasize the development of intentional muscular control, the
stimulation of muscle relaxation (Jacobson method, imaginative
method) and the amelioration of functional motor habits.
Therefore, the selected activities will be directed towards the
intentional active work of the deficient individual in
accomplishing the actions of walking, catching/prehension,
throwing, etc.

2. Cerebral traumatisms

Definition: It represents a disorder which produces the

diminishing or alteration of the awareness state, which
determines dysfunctions at cognitive, physical, social, behavioral
and emotional levels.
The subjects with cerebral traumatisms are a special
category as they used to have normal motor and learning
performances until the moment getting the incapacity, this being
partially compensated by the use of a certain orthosis and a
wheelchair.
Causes of appearance:
- traffic accidents;
- sports accidents;
- falls from heights;
- physical abuses on children;
- violence;
- cardiac arrest.

In cognitive plan, the dysfunctions are present as:

- loss of memory on short or long term;
- poor concentration;
152
 - alterarea percepţiilor;
- tulburări de scris şi de citit.
În plan emoţional – comportamental, indivizii trec de la o
extremă la alta, sunt depresivi, submotivaţi, şi au dificultăţi de
relaţionare.
În cazul copiilor evoluţia SNC determină o recuperare mult
mai rapidă a deprinderilor motrice şi verbale în comparaţie cu
adulţii.

Indicaţii metodice
- copiii traumatici să fie asistaţi în ideea de a ţine pasul cu
colegii şi a nu se simţi frustraţi;
- asigurarea pauzelor suficient de lungi, mai ales după
terminarea orelor;
- prezentarea materialelor intuitive într-o maniera clară,
lentă şi repetitivă;
- nu trebuie sancţionată lipsa de atenţie a copilului;
- metodele de instruire se vor axa pe exersarea analitică.

3. Accidentele vasculare

Definiţie: sunt afecţiuni tisulare cerebrale cauzate de

circulaţia deficitară de la acest nivel şi care pot determina
modificări ale proceselor cognitive, abilităţile motrice,
capacitatea de comunicare, starea de conştienţă.
Factori determinanţi:
- hipertensiunea arterială;
- fumatul;
- diabetul;
- obezitatea;
- consumul de alcool, droguri etc.
Accidentele cerebrale pot determina paralizia părţii drepte
sau stângi a corpului, aceasta fiind localizată la nivelul unui
membru (monoplegia) sau a unei jumătăţi de corp (hemiplegia).

153
 - alterations of perception;
- writing and reading disorders.
In emotional-behavioral plan, the individuals move from
one extreme to another, they are depressive, sub-motivated and
have relational difficulties.
In the case of children, the evolution of CNS determines a
much faster rehabilitation of motor and verbal habits in
comparison with adults.

Methodic indications
- traumatic children should be assisted in the idea to keep up
with their colleagues and not being frustrated;
- providence of long enough recesses, especially after
finishing classes;
- presentation of intuitive materials in a clear, slow and
repetitive way;
- the child’s lack of attention should not be sanctioned;
- the instruction methods will focus on analytical practice.

3. Strokes

Definition: they are cerebral tissue affections caused by

deficient circulation at this level and they can determine
modifications of the cognitive processes, motor abilities,
communication capacity, awareness state.
Determining factors:
- arterial hypertension;
- smoking;
- diabetes;
- obesity;
- alcohol, drug consumption, etc.
Strokes can determine the paralysis of the right or left side
of the body, being located at the level of a limb (monoplegia) or
of a half of the body (hemiplegia).

154
 Când este afectată partea dreaptă a corpului, subiecţii au
probleme de limbaj şi vorbire sunt temători şi lenţi în situaţii noi.
Atunci când este afectată partea stângă a corpului subiecţii
au probleme în aprecierea distanţelor, mărimii, poziţiei
segmentelor.
Programele de activităţi motrice în cazul acestor afecţiuni
se vor îndrepta spre: - Îmbunătăţirea tonusului muscular, a forţei,
a coordonării şi echilibrului precum şi spre stimularea controlului
motric.
Indicaţii metodice:
- individualizarea programelor;
- bună pregătire a organismului pentru efort;
- revenirea treptată postefort;
- aparatele specifice sălii de forţă vor uşura creşterea
progresivă a încărcăturii;
- subiecţii sedentari vor fi angrenaţi treptat în exerciţii de tip
aerob, cum ar fi gimnastica aerobică cu impact scăzut (atât
pentru cei ce pot adopta poziţia de ortostatism cât şi cei din
scaunul cu rotile).

4. Epilepsia

Epilepsia este un sindrom cerebral caracterizat prin apariţia

unor crize, accese de tip motor, senzitiv, vegetativ sau psihic,
precedate de pierderea cunoştinţei. Episoadele paroxistice sunt
determinate de existenţa unor dezechilibre biochimice la nivel
cerebral care produc unele “arderi” în transmiterea nervoasă.
Literatura de specialitate prezintă următoarele cauze ale
apariţiei acestei boli:
- traume majore la naştere;
- malformaţii cerebrale congenitale;
- tumori cerebrale;
- infecţii;

155
 When the right side of the body is affected, the subjects
have language and speech problems, they are fearful and slow in
new situations.
When the left side of the body is affected, the subjects
encounter problems in appreciating distances, sizes, segment
position.
In the case of these affections, the physical activity
programs will be directed towards the improvement of muscle
tone, coordination and balance, as well as towards the stimulation
of motor control.
Methodic indications:
- individualization of programs;
- proper training of the body for effort;
- gradual recovery after effort;
- apparatus specific to strength gym will facilitate the
progressive increase of load;
- sedentary subjects will be gradually engaged in aerobic
type exercises such as aerobic gymnastics with low impact
(both for those who can take the orthostatic position and
for those in wheelchairs).

4. Epilepsy

Epilepsy is a cerebral syndrome characterized by the

occurrence of crises, accesses of motor, sensitive, vegetative or
psychic type, preceded by the loss of consciousness. The
paroxysmal episodes are determined by the existence of some
biochemical unbalances at cerebral level which produce
“burnings” in the nervous transmission.
The specialty literature presents the following causes of
this disease:
- major birth traumas;
- congenital cerebral malformations;
- cerebral tumors;
- infections;
156
 - circulaţie cerebrală deficitară;
- traumatisme craniene.

Factori declanşatori
- consumul de alcool;
- stresul psihic;
- creşterea alcalinităţii sanguine;
- expunerea la lumini intermitente puternice;
- privarea de somn;
- episoadele febrile la copii;
- dezechilibrele hormonale etc.

Spre deosebire de alte afecţiuni, epilepsia este o

manifestare pasageră a condiţiei individului, prin urmare
activităţile fizice vor îmbrăca următoarele faze (Cowart, V.S.,
1986, citat de Teodorescu, S., Bota, A.2007):
- în prima fază vor fi exersate activităţile relativ pasive cum
ar fi golf, popice, bowling etc.
- în faza următoare se vor promova activităţi mai solicitante
cu excepţia sporturilor de contact.
- practicarea oricărui gen de activitate motrică, inclusiv
sporturi de contact ce vor fi atent supravegheate.
Multă vreme s-a considerat că activitatea fizică grăbeşte
apariţia crizelor, dar studiile recente arată o scădere a pragului de
sensibilitate în apariţia episoadelor comiţiale, ca urmarea
practicării exerciţiilor fizice.
Indicaţii metodice:
- încurajarea copiilor de a participa la lecţiile de educaţie
fizică, cu precauţiile de rigoare din partea profesorului;
- profesorul va coopera cu medicul curant în selectarea
programului de lucru, ţinând cont de restricţiile medicale;
- elevii epileptici vor fi trataţi fără diferenţiere;
- programele vor fi axate pe activităţi de grup;

157
 - deficient cerebral blood flow;
- cranial traumatisms.

Triggering factors:
- alcohol consumption;
- psychic stress;
- increase of sanguine alkalinity;
- exposure to strong intermittent light;
- lack of sleep;
- feverish episodes at children;
- hormonal unbalance, etc.

Unlike other disorders, epilepsy is a passing manifestation

of the individual’s condition, so the physical activities will have
the following phases (Cowart, V.S., 1986, quoted by Teodorescu,
S., Bota, A.2007):
- during the first phase, the relatively passive activities will
be exercised, such as golf, bowling, etc.;
- in the following phase, more demanding activities will be
promoted, except contact sports;
- then, they can practice any type of physical activity,
including contact sports, yet closely supervised.
For a long time it had been considered that physical
activity enhances the occurrence of crises, but recent studies have
shown a decrease of the sensitiveness threshold in the appearance
of the epileptic episodes, as a result of practicing physical
exercises.
Methodic indications:
- encouragement of children to participate to the physical
education lessons, with the proper precautions from the
teacher;
- the teacher will cooperate with the doctor in selecting the
working program, taking into account the medical
considerations;
- epileptic children will be treated without differentiation;
158
 - se va evita cât se poate lucrul cu încărcături, gimnastica
acrobatică, căţărarea pe frânghie;
- în activităţile acvatice copilul epileptic va înota alături de
un coleg ce cunoaşte procedura de salvare;
- se recomandă activităţile ritmice, de tipul dansului, a
gimnasticii aerobice.
- în cazul apariţiei crizei profesorul va acorda ajutorul
necesar, solicitând din partea colegilor un comportament
tolerant.

Primul ajutor în cazul unei crize de epilepsie:

- aşezarea pe orizontală;
- eliberarea gâtului, a taliei şi sprijinirea capului;
- eliberarea spaţiului din jurul subiectului de obiecte
contondente;
- introducerea unei batiste curate între dinţii subiectului,
pentru a-i menaja limba;
- întoarcerea capului într-o parte pentru facilitarea respiraţiei
şi drenarea salivei;
- subiectul să fie informat de criza respectivă după
încheierea acesteia;
- profesorul să informeze la rândul său medicul curant
despre durata crizei şi caracteristicile acesteia.

12.2.  Afecţiunile  osteo-­‐articulare  

Artrita reumatoidă constă în inflamarea articulaţiilor şi în

reducerea amplitudinii mişcărilor, asociată în unele cazuri cu
contracturi şi atrofii musculare. Aceste simptome apar la sugarul
de 6 săptămâni. Se presupune că inflamaţia este produsă de
anticorpi de origine necunoscută care afectează structurile
tisulare (celulare). În timpul perioadelor acute nu se recomandă
efortul fizic, ci doar repaus, medicaţie şi kinetoterapie (pentru
menţinerea mobilităţii articulare).

159
 - they will avoid the work with loadings, acrobatic
gymnastics, rope climbing;
- in water activities, the epileptic children will swim next to
a colleague that knows the rescue procedure;
- rhythmical activities are recommended like dancing,
aerobic gymnastics;
- in the case of a crisis occurrence, the teacher will provide
help, demanding a tolerant behavior from the child’s
colleagues.

First aid in the case of an epileptic crisis:

- horizontal positioning;
- release of the neck, waist and support of the head;
- placement of a clean handkerchief between the subject’s
teeth, to spare the tongue;
- turning the head on one side to facilitate breathing and
drain the saliva;
- the subject should be informed about the crisis when it is
over;
- the teacher should inform the doctor about the duration and
characteristics of the crisis.

12.2.  Osteo-­‐articular  disorders  

Rheumatoid arthritis consists in the inflammation of joints

and reduction of movement amplitude, associated sometimes
with muscle contraction and atrophy. These symptoms appear at
the 6 week-old infant. It is assumed that the inflammation is
produced by antibodies of unknown origin which affect the tissue
(cellular) structures. During the acute periods, physical effort is
not recommended, only rest, medication and physical therapy (to
maintain joint mobility).

160
 Activităţile de educaţie fizică se vor desfăşura în perioada
de remisiune şi se vor utiliza exerciţii dinamice, de mobilizare a
segmentelor, de îmbunătăţire a forţei şi anduranţei locale cu
scopul de a evita apariţia atrofiei musculare.
Se recomandă utilizarea metodei repetărilor, procedeul
izometriei cu accent pe dezvoltarea musculaturii mâinii (care se
foloseşte aproape în toate acţiunile). În acest sens se vor uzita
elemente de manipulare a obiectelor, mingi mici, jocuri lego iar
la cei cu limitări severe se vor evita mişcările bruşte şi contactul
cu suprafeţe dure (baschet, tenis, volei).

12.3.  Afecţiunile  musculoscheletice  

Distrofia musculară reprezintă “un grup de afecţiuni

musculoarticulare ereditare caracterizate printr-o slăbiciune
difuză şi progresivă în diferite grupe musculare”.(B.A. Frazer şi
colab. 1990 citaţi de S. Teodorescu, A. Bota, 2007)
Distrofia nu prezintă o gravitate extremă, dar complicaţiile
secundare conduc la disfuncţii respiratorii şi cardiace. Se observă
o incidenţă crescută a acestei boli la copii de 2-6 ani şi în special
băieţi cu atrofierea muşchilor coapsei, spatelui şi centurii
scapulare în asociere cu atrofia şi hipotonia muşchilor respiratori.
Evoluţia bolii este rapidă astfel la 10 ani de la instalarea acesteia
mersul devine impracticabil.
Mijloacele educaţiei fizice pot încetini evoluţia bolii mai
ales când sunt aplicate în stadiul incipient al afecţiunii. Astfel se
recomandă:
- exerciţiile pentru forţă şi rezistenţă să fie programate
sistematic;
- se va lucra pentru dezvoltarea forţei extremităţii inferioare
a piciorului, coapsei, articulaţiei coxo-femurale şi
abdomenului;
- pentru cei cu atrofia muşchilor respiratori se vor efectua
exerciţii de respiraţie activă;

161
 Physical education activities will be performed in the
remission period and there will be used dynamic, segment
mobilization exercises, exercises to improve strength and
endurance, to avoid muscle atrophy.
It is recommended the use of repetition method, isometric
procedure with emphasis on the development of hand muscles
(which is used in almost all actions). Thus, there will be used
elements of object manipulation, small balls, Lego games, and
when the limitations are severe, sudden movements and contact
with rough surfaces will be avoided (basketball, tennis,
volleyball).

12.3.  Musculo-­‐skeletal  disorders  

Muscular dystrophy represents “a group of hereditary

musculo-articular disorders characterized by diffuse and
progressive weakness in different muscle groups”. (B.A. Frazer
and colab. 1990 quoted by S. Teodorescu, A. Bota, 2007)
Dystrophy is not extremely severe, yet the secondary
complications lead to respiratory and cardiac dysfunctions. It has
been noticed an increased incidence of this disease in 2-6 year-
old children, especially boys with the atrophy of thigh, back and
scapular belt muscles in association with atrophy and hypo-
tonicity of respiratory muscles. The evolution of the disease is
fast, thus in 10 years from onset, walking becomes impossible.
The means of physical education can slow down the
disease, especially when they are applied in the early stage of the
disorder. The followings are recommended:
- exercises for strength and resistance should be
systematically programmed;
- the exercising will focus on the development of strengh of
the lower extremity of the leg, thigh, coxo-femoral joint
and abdomen;
- those with atrophy of respiratory muscles, will perform
active breathing exercises;
162
 - se pot realiza şi exerciţii în mediul acvatic, utilizându-se
rezistenţa apei;
- pot fi introduse în programe şi mijloace din gimnastica
aerobică cu impact redus, mai ales pentru subiecţii obezi,
precum şi paşi de dans sau legări de elemente specifice
dansului ( lucru valabil şi în cazul subiecţilor imobilizaţi în
scaunul cu rotile – braţe şi trenul superior).

12.4.  Amputaţiile  

Amputaţiile se referă la pierderea în întregime a unui

membru sau a unui segment al acestuia. Cauzele care determină
amputaţiile sunt:
- congenitale – determinate de incapacitatea fetusului de a se
dezvolta normal în primele trei luni ale sarcinii,
- dobândite – (T. Sbenghe, 1981 citat de S. Teodorescu, A.
Bota, 2007):
- traumatisme grave, în care formaţiunile vitale sunt
distruse, potenţialul septic al plăgii este mare, starea
generală a bolnavului de şoc; majoritatea subiecţilor sunt
adulţi tineri;
- tumori maligne sau benigne agresive în care formaţiunile
vitale sunt în pericol;
- boli metabolice – diabetul care produce ulcere şi cangrenă;
- maladii vasculare ireversibile, care sunt generatoare de
necroze, cangrene etc;
- boli infecţioase – maladii osoase, malformaţii – care fac
segmentul respectiv inutil sau jenant, nefuncţional.
Amputaţia membrului superior se datorează cu
preponderenţă traumatismelor în timp ce amputaţia membrului
inferior este determinată de boli vasculare periferice.
După un program de recuperare, când bontul este vindecat
la 2-3 săptămâni după operaţie subiectul este trimis la un centru
de protezare pentru a fi evaluat. În zilele noastre, cu o tehnologie
163
 - exercise in water can also be performed, using the water
resistance;
- there can be introduced means of aerobic gymnastics with
low impact, especially for obese subjects, as well as
dancing steps or connections of elements specific to
dancing (also for subjects in wheelchairs – arms and upper
part of the body).

12.4.  Amputations  

Amputations refer to the total loss of a limb or of one of its

segments. The causes which determine the amputations are:
- congenital – determined by the incapacity of the fetus to
develop normally during the first three months of
pregnancy;
- gained - (T. Sbenghe, 1981 quoted by S. Teodorescu, A.
Bota, 2007):
- severe traumatisms, the vital formations are destroyed, the
septic potential of the wound is big, the patient’s general
state is of shock; most subjects are young adults;
- malignant or aggressive benign tumors in which the vital
formations are in danger;
- metabolic diseases-diabetes, which produces ulcers and
gangrenes;
- irreversible vascular diseases which generate necroses,
gangrenes;
- infectious diseases – bone diseases, malformations – which
make the respective segment useless or hampering,
dysfunctional.
The amputation of the upper limb is mainly determined by
traumatisms, while the amputation of the lower limb is
determined by peripheral vascular diseases.
After a rehabilitation program, when the remaining part is
healed, 2-3 weeks after surgery, the subject is sent to a prosthesis
center to be evaluated. Nowadays, with modern technology, the
164
modernă, dispozitivele prostetice sunt des utilizate în activităţile
sportive cu scopul de a-l ajuta pe subiect sa-şi dezvolte un simţ al
funcţionalităţii normale a membrului.
Protezele performante utilizate în cadrul amputaţiilor
unilaterale sau bilaterale de gambă, antebraţ, permit efectuarea
acţiunilor tehnico-tactice în sporturi cum ar fi voleiul, baschetul
în probele de sprint sau fond.
Amputaţia unui membru implică pierderea sensibilităţii
tactile ceea ce conduce la o distorsiune progresivă a registrului de
senzaţii. Întreruperea bruscă a aferenţelor senzitive produce
nerecunoaşterea segmentului restant – agnozie perceptivă. Orice
gen de amputare antrenează perturbări de ordin psihologic sever
a căror gravitate variază în funcţie de momentul în care aceasta a
avut loc. Manifestările prezentate de către sociologi au fost de tip
depresiv, anxiologic care trebuie luate în evidenţă şi tratate
urgent de către specialişti.
Noua identitate corporală presupune o nouă reevaluare a
informaţiilor cutanate şi proprioceptive care îi permit cortexului o
nouă reprezentare spaţială a corpului.
Fixarea protezelor la vârste precoce permite furnizarea de
informaţii neurofiziologice care dau naştere unei reprezentări
corporale identice cu cea a copiilor integri. Astfel copilul amputat
congenital se va desena cu ambele braţe sau cu ambele picioare,
neavând sentimentul pierderii fizice a unui segment şi nici cel al
şocului operator, ceea ce influenţează pozitiv participarea fără
inhibiţii a acestuia la activităţile fizice.
Din punct de vedere al programelor de lucru sunt indicate
orice tipuri de activităţi atâta vreme cât se folosesc dispozitivele
prostetice sau fotoliul rulant – înot(fără proteză), jocuri sportive,
atletism, tenis de masă, tir cu arcul, schi, echitaţie etc.

165
prosthetic devices are often used in sports activities to help the
subject develop a sense of normal function of the limb.
The efficient prostheses used in unilateral or bilateral
shank or forearm amputations allow the performance of
technical-tactical actions in sports like volleyball, basketball, in
sprints or long distance runs.
The amputation of a limb implies the loss of tactile
sensitiveness, which leads to a progressive distortion of
sensations. The sudden interruption of sensitive afferents
produces the lack of awareness of the remaining segment –
perceptive agnosia. Any type of amputation causes severe
psychological disorders, varying according to the moment when
it happened. The manifestations presented by sociologists were
of depressive, anxious type which should be taken into
consideration and urgently treated by specialists.
The new body identity implies a new reevaluation of
cutaneous and proprioceptive information which allow the cortex
a new spatial representation of the body.
Fitting prostheses at an early age allows the supply with
neuro-physiological information which creates a body
representation identical with that of whole children. Thus the
congenital amputee will draw him/herself with both, arms or
legs, without having the feeling of physical loss of a segment or
that of the surgical shock, fact which positively influences the
participation without inhibitions to physical activities.
From the point of view of working programs, any types of
activities are indicated, as long as prosthetic devices or
wheelchairs are used – swimming (without prosthesis), sports
games, athletics, table tennis, archery, skiing, horse riding, etc.

166
Bibliografie/Bibliography

Albu, A., Albu, C. (1999) Psihomotricitatea la vârsta de

creştere şi dezvoltare, Editura Spiru Haret, Iaşi
Arcan, P., Ciumăgeanu, D. (1980) Copilul deficient mintal,
Editura Facla, Timişoara
Cristea, Dana, Kosa, A., (2007) Activităţi motrice adaptate –
note de curs, Oradea
Dragnea, A., Bota, Aura (1999) Teoria activităţilor motrice,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Dragomir P., Scarlat E., (2004) Educaţie fizică şcolară,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
Dragomirescu, Georgeta şi colab (1977) Metodica educaţiei
fizice în grădiniţa de copii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Firea, Elena (1979) Metodica educaţiei fizice şcolare, vol I-II,
I.N.E.F.S., Bucureşti
Horghidan, Valentina (2000) Problematica psihomotricităţii,
Editura Globus, Bucureşti
Iftimie, G. (1976) Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari
mici, Editura Didactică și Pedagogică Bucureşti
Ionescu, N.,A., Mazilu, V. (1968) Creşterea normală şi
dezvoltarea armonioasă a corpului, Editura C.N.E.F.S.
Marcu, V. și colab. (2007) Activităţi fizice adaptate, Editura
Universitaria, Craiova
Matveev, L.,P., Novikov, A.,D., (1980) Teoria şi metodica
educaţiei fizice, Editura Sport-Turism, Bucureşti
Mitra, G., Mogoş A., (1972) Metodica predării educaţiei
fizice, Editura Stadion, Bucureşti
Roman, C., (2008) Activităţi motrice pe grupe de vârstă, note
de curs. Editura Universităţii din Oradea
Sima, I. (1998) Psihopedagogie specială, Editura Didactică Şi
Pedagogică Bucureşti
Stănescu, M. (2002) Educaţie fizică pentru preşcolari şi
şcolari mici, Editura Semne, Bucureşti
167
 Teodorescu, Silvia, Bota, A., Stănescu, M. (2004) Educaţie
fizică şi sport adaptat pentru persoane cu deficienţe senzoriale,
mintale şi defavorizate social, Editura Semne, Bucureşti,
Teodorescu, Silvia, Bota, Aura (2007) Activităţi motrice
adaptate pentru persoane cu deficienţe locomotorii, Editura
Semne, Bucureşti
Vrăşmaş, T. (2001) Învăţământul integrat şi/incluziv pentru
copiii cu cerinţe educaţive speciale, Editura Aramis Print,
Bucureşti
*** Integrarea şcolară a copilului în dificultate cu nevoi
speciale- ghid pentru directorul de şcoală (2002) Uniunea
Europeană, Phare, Bucureşti

168