MONEY HEIST

Mi-ar fi fost mult mai usor daca nu s-ar fi intamplat asta. A fost singura, singura
fisura intr-un plan perfect. Un plan care a fost perfect si nu mai e. Stii de ce? Chiar
daca totul iese bine..chiar daca totul iese bine, voi fi.. voi fi terminat.. Fiindca nu
te voi revedea. Crezi ca am planificat sa ma indragostesc de responsabila de caz?
Nu vrei sa ma auzi? De ce nu vrei sa ma auzi? Fiindca sunt rau? Esti invatata sa
imparti oamenii in buni sau rai. Dar ti se pare normal sa vezi aceasta situatie la
altii. In anul 2011 Banca Centrala Europeana a facut 171 de miliarde de euro, din
nimic. Exact ce facem si noi. Dar la scara mai mare. 185 de miliarde in 2012. 145
de miliarde de euro in 2013.
Stii unde au mers toti acesti bani? La banci. Din monetarie, direct..in buzunarele
bogatasilor. A spus cineva...ca Banca Centrala Europeana este hoata? ,,Injectie de
lichiditati,, i-au spus. Si i-au scos de nicaieri. De nicaieri.
Ce e asta? Nu e nimic Raquel, este hartie, este hartie o vezi? E hartie. Fac o
injectie de lichiditati. Insa nu pentru bancheri. O fac aici, in economia reala, cu
acest grup de...de nenorociti ce suntem Raquel. Ca sa scapam de toate astea. Tu
nu vrei sa scapi?

Decalogul dupa Hess

Femeia, ca și evreul, e un produs secundar al evoluției umane. Ca și țiganul,

iubește muzica, dar numai în măsura în care acea muzică îi permite să danseze.
Creierul femeii, ca și al negrilor, este cu cel puțin o treime mai mic decât al
bărbatului. Femeia nu este la fel de puternică, de înaltă, de abilă ca bărbatul.
Femeile nu vor putea practica niciodată anumite meserii, ele nu vor putea fi
niciodată mineri, piloți de avioane, șoferi de curse, nici măcar bucătari
profesioniști. Oricât de bine ar găti o femeie, bărbații sunt cei mai mari bucătari,
asta se știe. Femeile nu au ce căuta în artă. Femeile nu știu nici să scrie, nici să
picteze, nici să compună muzică, decât la nivelul lejer al întreținerii unui mediu
plăcut în casele lor. Femeile ar trebui ținute în casa. Ele sa-și vadă de educația
copiilor lor, deși cei mai mari educatori, tot bărbații au fost. Femeile sunt
incapabile de abstractizare.
Femeia este făcută numai pentru procreare, asta se vede clar din dispoziția
anumitor organe în trupul ei. De aceea, femeile sunt stăpânite de sentimente, pe
când bărbații – de rațiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lăsate să
exagereze. Femeile, ca și câinii, trebuie ținute la respect cu mână forte. Ca și ei,
ele trebuie dresate de mici. Fetițele, mai ales, sunt niște animale foarte
periculoase. Nu vă lăsați fermecați de drăgălășenia lor. Se vor transforma în niște
mutanți, cârcotașe, rele de gură, cicălitoare, se vor îngrășa și le va crește păr pe
fața lor cea astăzi atât de dulce, sânii le vor cădea și vor face varice. Trebuie să
vedeți în orice fetiță, femeia care va deveni nu peste mult timp.
Din păcate însă, statistic vorbind, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Asta
mai ales fiindcă femeile nu se sinucid aproape niciodată. Ele nu sunt capabile să
asimileze valoarea, nu știu ce înseamnă curajul, demnitatea, onoarea, discreția,
modestia, controlul, fermitatea, munca, suferința. Femeile nu suferă, ele mimează
suferința. De aceea, spre deosebire de bărbați, știu foarte bine să plângă.
Femeile ar trebui închise în rezervații. Ar trebui hrănite, ajutate să se dezvolte,
aduse în condiții bune până la o anumită vârstă, ideală procreării. Pe urmă, pe la
40-45 de ani, odată ce și-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu
blândețe. Orice bărbat ar merita sa aibă în patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30
de ani. Cele peste 30 ar fi date bărbaților care nu mai pot procrea, ca să se mai
distreze și ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merită sa mai trăiască. Ele
nu aduc decât nefericire bărbaților lor și îi împiedică să trăiască lângă exemplare
tinere ale speciei.
Femeile nu se deosebesc între ele. Nu contează ce alegi, până la urmă tot acolo
ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvești.
Monolog comic
Rica Venturiano din “ O noapte furtunoasa” de Ion Luca Caragiale

Angel radios! De cand te-am vazut intaia data, pentru prima oara mi-am pierdut
uzul ratiunii. Sunt nebun de amor! Fruntea mea imi arde, tamplele-mi se bat,
sufar peste poate, parca sunt turbat. M-ai intrebat sa-ti spun cine sunt, ti-am
spus! Ma intrebi acum sa-ti spun ce caut? Ingrato! Nu tu mi-ai scris in orginal? Nu
tu mi-ai scris sa fiu dupa zece ceasuri, numarul 9, strada Catilina, cand o-I vedea
la fereastra ca se micsoreaza lampa? Iata-ma! M-am transportat pana aici sa-ti
repet ca te iubesc precum iubeste sclavul lumina si orbul libertatea! In van te
aperi! Si tu ma iubesti pe mine, nu mai umbla cu mofturi! Am vazut asta inca in
seara aceea de la Iunion, cand privirile noastre s-au intalnit, am citit in ochii tai cei
sublimi ca si tu corespunzi la amoarea mea. M-am tinut dupa voi pana la
stabiliment. Simtisem ca mitocanul de cumnata-tu ma mirosise si abandonandu-
ma curajul de a mai intra pe o strada fara lampi gazoase, m-am intors indarat de
frica sa nu pat vreun conflict cu mitocanul! Alaltaieri seara, amoarea mi-a inspirat
curaj! M-am tinut dupa voi pana la aceasta suburbia dar cand sa-ti vad justaminte
adresa, mi-au taiat calea niste caini. Cand am aflat ca sezi p-aci, m-am interest de
la baiatul de la cherestigeria lu’ cumnata-tu , cum stai cu familia. Am aflat ca acum
esti libera, ti-am scris prima mea epistola intr-un moment de inspiratiune, mi-ai
raspuns sa viu, si-am venit sa-ti repet ca nu orce s-ar zice si orice s-ar face, eu voi
sustinea sus si tare ca tu esti aurora ce deschide bolta instelata intr-o adoratiune
poetica.

Marin Sorescu - "Daca nu cer prea mult "

- Ce-ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult.
- Ceri prea mult, îti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba,
T;i-ar împuia capul cu fleacuri
Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine
O sticla de vin si-o femeie.
Asta as dori, daca nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O sticla de vin si-o femeie,
Daca nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o data, de ce te încapatânezi,
E prea mult, ti-am spus, îti taiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul,
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirându-ma din ochii iubitei.
Tacere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îti taiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul, ori nimic.
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i înfricosez pe pacatosii din iad,
Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
Cum sa-i înalt pe dreptii din rai,
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?
MAMA- MIRCEA MINCU
Imi scrie mama "Ti-am facut mormant,
ca nu se stie ce si cum si cand,
tu chiar daca te tii in Bucuresti,
stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape dupa moarte,
e din beton sa nu fi suparat,
dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui.
A venit toamna, vremea e ploioasa
si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
Sa nu te culci tarziu stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu!
Mormantul de beton l-am platit eu..."
LUPUL LA PIEIRE DE ALECU DONICI
Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie,
Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie.
Simţindu-l pe sur aproape, câinii toţi s-au întărtat.
Lătret, urlet, hreamăt mare, ca în iad au ridicat.

Înarmaţi cu puşti, ciomege,

Vânătorii se grăbesc care dincotro s-alerge.
Câinii în a lor iuţeală
Dau pe unde pot năvală.

– Nu lăsaţi, băieţi! le strigă un vânător mai bătrân.

Daţi lumină! Daţi lumină! Să-l prindem viu pe păgân!”

Un alt scăpără îndată

Şi, când la gard: ce să vadă!
Lupul cinchit într-un colţ,

Cu ochi crunţi, cu păr pe dos, clănţăia din dinţi la toţi.

Dar văzând că nu-i de şagă, că pieirea-i s-au ales:

– Oameni buni! le zise. Staţi!

Şi voi, câini, ce-mi sunteţi fraţi!
Eu aice sunt trimes
Sol de la neamul lupesc
Pace să statornicesc.

(Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată,

Până la întâi gâlceavă cu care pacea-i curmată.)
Prigonirile pornite între noi să le lăsăm

Şi prieteşug, credinţă, unii altor să jurăm.

Vitele fără de grijă vor petrece despre noi
Şi chiar înşişi noi de alţii vom păzi bietele oi…
– Ei, măi dragă! îi răspunse vânătorul cel bătrân,
Tu eşti sur, dar eu sunt alb şi-n deprindere-mi rămân

Ca cu lupii să mă-mpac,
Când de piele îi dezbrac,
Şi prind de pe bot parale:
Daţi, băieţi, fără cruţare!