FACTORII DE MEDIU

(APA, AERUL, SOLUL)

Prin factor de mediu se înțelege un element material capabil de a produce o acțiune directă sau
indirectă asupra altor elemente materiale, provocând reacții corespunzătoare.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii
diferite. Dintre aceste elemente, cele mai importante sunt: aerul, apa şi solul.
Până nu demult, resursele naturale ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizarea celor mai noi cuceriri ştiinţifice au
redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a
industrializării si creşterii producţiei de bunuri, au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.
Trei dintre cele mai importante componente fizice naturale sunt aerul, apa şi solul.
Aerul constituie poate acea componentă a mediului care este cea mai expusă poluării.
Interesează doua aspecte legate de acest factor de mediu:
- compoziţia atmosferei
- rolul de vehicul (rapid) al atmosferei pentru o clasă largă de poluanţi
Studiile în domeniu susţin că pentru a preveni poluarea atmosferei sunt necesare plantarea de
arbori şi arbuşti, extinderea parcurilor, realizarea unei perdele vegetale de protecţie, în jurul unor
întreprinderi industriale răspunzătoare de poluarea aerului atmosferic, folosirea turbinelor cu gaz, a unui
combustibil combinat (benzină şi gaz nepoluant), extinderea automobilului electric etc.
Apa, ca şi aerul, e un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se găseşte totdeauna acolo unde
există viaţă şi formează substanţa cea mai raspândită pe Pământ. Apa proaspătă este o resursă finită,
esenţială pentru existenţa umană, pentru agricultură şi industrie. Fără apă proaspătă şi în lipsa cantităţii şi
calităţii ei, dezvoltarea durabilă nu va fi posibilă. Apa a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe
planeta noastră şi continuă să aibă un asemenea rol pentru că:
- apa constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor şi animalelor;
- ea intră în constitutia tuturor organismelor animale si vegetale, toate schimbarile organismului cu
mediul si implicit mentinerea vietii acestuia petrecându-se prin intermediul apei;
- înlesneste si regleaza procesele fizico-chimice din celule, difuziunea substantelor nutritive în celule
si tesuturi, procesele de digestie, absobtie, circulatie si hranire a celulelor;
- procesul de fotosinteza pe care îl îndeplinesc plantele verzi, prin care acestea sintetizeaza substanta
organica din saruri minerale, nu poate avea loc în afara apei;
- apa transporta în interiorul organismelor, sub forma de solutii sau suspensii, diferite substante din
mediul extern si tot ea vehiculeaza spre exterior toate resturile de substante de care organismul nu mai are
nevoie;
- regleaza caldura organismelor prin evaporarea la suprafata etc.
Importanta apei pentru viata omului reiese si din faptul ca fara mâncare acesta poate rezista
circa 40 de zile, în timp ce fara apa nu poate trai mai mult de 4 zile si numai rareori 7-8 zile. Necesarul
mediu de apa pentru metabolism al unui om normal e de 2,5 l/24 h. Plantele contin apa pâna la 95% din
greutatea lor, animalele mari si omul între 60-70%.
Pentru om solul, prin natura lui prezinta particularitati pe cat de deosebite de ale celorlalti
factori de mediu inconjurator, pe atat de importante pentru biosfera. Ca suport si mediu de viata pentru
plante, solul, prin continutul lui in humus, realizeaza principalele legaturi in lanturile trofice ale ciclului
biologic al elementelor, de la sinteza materiei organice pana la produsele mineralizarii acestuia. Solul este
intim implicat in toate procesele biogeochimice ciclice care contribuie la intretinerea si asigurarea
existentei vietii pe pamant.
Pedosfera, incluzand atat invelisul de sol al uscatului cat si cel al acvatoriilor cu ape putin
adanci este de neinlocuit in multiplele sale functii :
– de mediu favorabil dezvoltarii organismelor ;
– de rezervor si sursa de apa, elemente nutritive si energie ;
– de intermediar activ in toate ciclurile biogeochimice globale de apa, oxigen, azot, fosfor,
sulf, etc. ;
 – de interventie in procesele sau mecanismele care determina balanta bioenergetica a
biosferei si peisajului.
Aceste functii au actionat neintrerupt in trecut, actioneaaa in prezent si vor continua sa actioneze
si in viitor, bineinteles cu intensitati si ritmuri diferite in diferitele ecosisteme de pe glob.
Datorita capacitatii de a intretine viata plantelor, solul constituie principalul mijloc de productie
agricola, dar existenta si dezvoltarea societatii umane vor fi conditionate inca multa vreme de abundenta
si calitatea plantelor superioare terestre, care trebuie sa asigure oamenilor hrana si materii prime pentru
imbracaminte, adapost, medicamente si alte cerinte.