Astmul bronsic la adolescenti si adulti

Generalitati
Pacientii cu astm bronsic au o respiratie dificila. Dificultatile in
respiratie pot apare din cand in cand sau in cazurile severe in fiecare zi.
Crizele de astm pot apare pe toata perioada vietii (boala cronica), ele
putand fi controlate prin tratament medicamentos.

Astmul bronsic produce dificultati respiratorii deoarece poate produce

inflamatia bronhiilor (principalele ramificatii ale traheei ce patrund in
plamani). Inflamatia debuteaza gradat si in timp poate determina
contractia muschilor situati in jurul bronhiilor (bronhospasm). Acest efect poate duce la ingustarea sau
blocarea cailor respiratorii, ingreunand respiratia, ceea ce poarta denumirea de episod acut de astm
(denumit si atac, exacerbare sau criza).

Episoadele acute de astm bronsic pot fi rare sau dese, usoare sau severe. Cel mai des simptomele pot fi
controlate la domiciliu folosind un plan de actiune (plan scris in care se precizeaza care sunt medicamentele
necesare si cand este necesar un consult medical de specialitate). Daca, criza este severa poate fi nevoie
de tratament de urgenta. Aceste exacerbari pot duce la deces, dar numai in cazuri rare.

Chiar daca pacientul prezinta putine episoade acute acesta are caile respiratorii inflamate si are nevoie de
tratament. Daca inflamatia nu este controlata astmul poate duce la schimbari permanente la nivelul
bronhiilor, afectand definitiv functia plamanilor.

ratament
Sus
Tratament - Generalitati

In ciuda faptului ca astmul bronsic nu poate fi vindecat, simptomele pot fi controlate folosind medicamente,
in special corticosteroizii si beta2-agonistii cu administrare inhalatorie. Medicul specialist va colabora cu
bolnavul pentru a elabora un plan de actiune si tipul de tratament necesar. Cu ajutorul acestui plan se
incearca sa se indeplineasca scopurile tratamentului astmului bronsic:
- sa se reduca inflamatia cailor aeriene astfel incat sa incetineasca modificarile lor pe termen lung
- sa scada severitatea, frecventa si durata crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli
- sa se trateze episoadele acute cand apar
- sa asigure o viata normala (adolescentul sa poata participa la activitatile zilnice cum sunt scoala, activitati
sportive si activitatile recreative) prin reducerea simptomelor.

Tratament de urgenta

Daca bolnavul are un episod sever de astm bronsic (o zona rosie pe planul de actiune pentru astm bronsic)
se administreaza medicamentele indicate in planul de actiune si trebuie contactat de urgenta medicul
specialist pentru a decide actiunile urmatoare. Aceste actiuni sunt importante daca fluxul expirator de varf al
copilul nu revine in zona verde sau ramane in zona galbena dupa administrarea medicamentelor. Pacientul
trebuie dus la camera de urgenta in acest caz. In spital, el va primi corticosteroizi si beta2-agonisti inhalatori
si posibil se va administra oxigen pentru a imbunatati respiratia. Pacienta trebuie sa informeze personalul
medical din camera de garda daca este posibil sa fieinsarcinata. Medicii vor supraveghea functia
respiratorie si starea copilului. In functie de raspunsul functiei pulmonare la acest tratament se va decide de
catre medicii spacialisti daca pacientul va ramane internat sau i se va schimba planul de actiune si
tratamentul. Unele persoane au un risc crescut de a deceda din cauza astmului. Pacientii vor fi internati in
serviciul de terapie intensiva unde vor fi intubati, pentru o respiratie corespunzatoare. Acesti bolnavi trebuie
sa apeleze la medic chiar daca simptomele lor sunt de intensitate redusa.
Tratament initial

Sunt multe feluri in care poate fi abordat tratamentul astmului bronsic. Dupa ce a pus diagnosticul de astm
bronsic, medicul specialist va discuta cu bolnavii cateva aspecte importante despre tratament. Acestea
sunt:
- corticosteroizii cu administrare orala sau injectabila (corticoterapie sistemica): acest tip de medicamente
poate fi administrat pentru a controla simptomele inainte de a incepe terapia zilnica; in viitor se vor mai
administra atunci cand apar brusc simptome severe, cum sunt dificultatile de respiratie (episoade acute de
astm bronsic); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat cei cu administrare injectabila;
corticoterapia sistemica cuprindeprednisonul si dexametazona
- corticosteroizii cu administrare inhalatorie: acestea sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen
lung al astmului bronsic; ele reduc inflamatia cailor aeriene ale copilului si atunci cand sunt administrate in
fiecare zi se realizeaza controlul bolii si previn episoadele acute; acest tip de corticosteroizi
cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de
fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu durata scurta de actiune: sunt folositi in tratamentul episoadelor acute de astm, ele
relaxeaza caile aeriene si copilul va respira astfel mai usor; aceste medicamente cuprind albuterolul si
pirbuterolul
- educatia continua despre astm: cu cat pacientul stie mai multe despre boala cu atat le este mai usor sa
controleze boala, ei trebuie sa aiba in vedere ca marea majoritate a simptomelor pot fi controlate si ca
pacienti ale caror simptome nu pot fi controlate sunt putini
- modul cum trebuie folosit corect inhalatorul, dispozitiv care introduce medicamentele direct in plaman,
daca este folosit corect simptomele pot fi controlate cu succes; multi specialisti recomanda folosirea, odata
cu inhalatorul aspacer-lui (piesa a inhalatorului care se introduce in cavitatea bucala in momentul inhalarii).
Scopul pe termen scurt al tratamentului este acela de a controla simptomele, scopul pe termen lung este de
a preveni aparitia acestor simptome astfel incat pacientul sa aiba o viata normala. Exista cateva aspecte
particulare care trebuie luate in considerare in legatura cu astmul bronsic al adultului si adolescentului:
- astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot imbunatati
sau inrautati in timpul sarcinii. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvoltacomplicatii ale astmului
la persoanele varstnice: pacientii varstnici au un simptome mai severe si un risc de deces mai mare decat
pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea altor medicamente ce pot inrautati
simptomele astmului bronsic
- astmul indus de efortul fizic: efortul fizic poate determina aparitia simptomelor acute, dar acest lucru
poate fi prevenit prin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic
- astmul si interventiile chirurgicale: pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a
dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.

Tratament de intretinere
Dupa initierea tratamentului, este important ca pacientul sa afle cat mai multe despre boala si sa dezvolte
impreuna cu medicul specialist un plan general de management al bolii. Pentru realizarea acestuia este
necesara o buna colaborare intre pacient si medic. Deoarece boala astmatica ia nastere dintr-o interactiune
complexa intre factori genetici, de mediu si ai sistemului imun nu se poate aplica acelasi plan tuturor
pacientilor. Managementul bolii astmatice consta in:
- un plan de tratament zilnic: acesta evidentiaza in scris modul in care trebuie tratata inflamatia din plamani;
planul ajuta la prevenirea sau incetinerea dezvoltarii efectelor astmului pe termen lung si precizeaza
medicatia zilnica necesara; planul zilnic de tratament include un "jurnal al astmaticului" in care sunt
inregistrate fluxurile respiratorii de varf (maxime), simptomele, factorii declansatori si medicamentele de
urgenta folosite in episoadele acute; acest plan valoros ajuta pacientul si medicul specialist in efortul lor de a
controla boala; planul de tratament zilnic se combina frecvent cu planul de actiune
- planul de actiune: contine indicatii menite sa ajute bolnavul in controlulul episoadelor acute astmatice la
domiciliu si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, ce pot fi apoi evitati sau modificati, ajuta
bolnavul sa isi constientizeze simptomele si ajuta medicul sa ia decizii rapide in legatura cu tratamentul
- monitorizarea fluxului respirator de varf: este usor de subestimat severitatea simptomelor, acestea putand
fi trecute cu vederea pana cand plamanii functioneaza la aproximativ 50% din valoarea cea mai buna a
fluxului respirator de varf specifica individului in cauza; masurarea fluxului respirator de varf este un mod
eficientde a urmari functia pulmonara la domiciliu si poate fi de ajutor pentru pacienti deoarece cu ajutorul
sau se poate observa cand are loc deteriorarea functiei pulmonare inaintea ca aceasta sa scada la un nivel
periculos; el se masoara cu ajutorul unui dispozitiv numit peak-flow-metru
- un plan care urmareste factorii declansatori sau factorii ce inrautatesc boala: in prezenta factorilor
declansatori simptomele sunt amplificate, de aceea e importanta evitarea expunerilor pacientului la
substante iritante (fum, aer poluat) sau la substante la care poate fi alergic (parul unor animale)
- un plan pentru tratamentul altor probleme de sanatate: daca pacientul are si alte afectiuni asociate cum
este de exemplu infectia sinusurilor (sinuzita) sau boala de reflux gastro-esofagian, este necesar
tratamentul acestora
- folosirea corecta a medicamentelor indicate: medicul specialist poate ajusta dozele medicamentelor in
functie de controlul pe care il realizeaza asupra astmului bronsic.

Medicamentele folosite sunt:

- corticosteroizii inhalatori: sunt medicamentele preferate in tratamentul pe termen lung al astmului bronsic;
acest tip de corticosteroizi cuprinde: dipropionatul de beclometazona, triamcinolonul, propionatul de
fluticazona, budesonida si flunisolidul
- beta2-agonistii cu actiune lunga (salmeterol, formoterol) sunt folositi uneori cu corticosteroizii inhalatori
- corticotisteroizii orali sau injectabili (sistemici) sunt folositi in tratamentul simptomelor severe sau acute,
cum estedispneea (episod astmatic acut); corticosteroizii cu administrare orala sunt mai des folositi decat
cei cu administrare injectabila; corticoterapia sistemica cupride prednisonul si dexametazona
- medicatia de urgenta ce include beta2-agonistii cu durata scurta de actiune
si anticolinergicele (ipratropiu) se foloseste in episoadele acute astmatice; daca sunt folosite de mai mult
de 2 ori pe saptamana, excluzand folosirea zilnica in astmul indus de efort, inseamna ca este nevoie de
tratament pe termen lung; folosirea in exces a medicatiei de urgenta poate fi daunatoare
- educatia: este importanta cunoasterea bolii.
Cand pacientul are astm bronsic si reactioneaza la alergeni este nevoie de teste cutanate pentru a
depista alergenii. Imunoterapia cu vaccinuri antialergice poate fi de ajutor in rare cazuri. Pacientul poate
duce o viata normala controlandu-si simptomele prin simpla urmarire a planului de tratament si a celui de
actiune. Daca simptomele nu sunt controlate boala poate progresa afectand permanent bronhiile.
Consideratii speciale in tratamentul astmului includ:
- astmul si sarcina: daca o femeie avea astm inainte de a fi insarcinata, simptomele ei se pot imbunatatii sau
inrautati in timpul sarcinii. Gravidele cu astm necontrolat au riscul de a dezvolta complicatii
- astmul la persoanele varstnice: pacientii varstnici au un simptome mai severe si un risc de deces mai mare
decat pacientii tineri. Ei pot avea si alte boli care necesita administrarea altor medicamente ce pot inrautati
simptomele astmului bronsic
- astmul indus de efortul fizic: efortul fizic poate determina aparitia simptomelor acute, dar acest lucru poate
fi prevenit prin administrarea de medicamente imediat inainte de efortul fizic
- astmul si interventiile chirurgicale: pacientii cu astm bronsic moderat sau sever au un risc mai mare de a
dezvolta complicatii in timpul sau dupa operatie decat persoanele sanatoase.
Tratament in cazul agravarii bolii

Daca simptomele astmului bronsic nu se amelioreaza sub tratament:

- trebuie contactat medicul specialist care sa determine daca nu exista o afectiune cu simptome
asemanatoare astmului cum este sinuzita
- trebuie studiat "jurnalul astmaticului" pentru a identifica noi factori declansatori (ca de exemplu parul unor
animale); medicul specialist poate indica calea cea mai buna pentru a evita acesti noi factori
- trebuie reevaluata medicatia pentru a fi siguri ca este administrata in doze corecte si ca este cea mai
potrivita
- trebuie reevaluate planurile astmatice pentru a fi siguri ca sunt cele mai bune.
Daca medicamentele sunt ineficiente in controlul inflamatiei cailor aeriene, medicul specialist va verifica in
primul rand daca pacientul foloseste inhalatorul sau spacer-ul corect. Daca el este folosit corect medicul
poate creste dozele, inlocui medicamentul sau poate adauga un medicament nou la tratamentul existent.
Uneori medicul poate recomanda si alte medicamente cum ar fi:
- medicamente inhibitoare ale degranularii mastocitare (cromoglicatul de sodiu, nedocromil)
- teofilina
- medicamente ce modifica calea de metabolizare a leucotrienelor cum sunt zafirlukast, zileuton
si montelukast
In cazul in care pacientul nu raspunde la tratament, acesta trebuie modificat fie crescand doza de
corticosteroid, fie introducandu-se alte medicamente. In general aceste medicamente sunt prescrise de
catre un medic specializat in astmul bronsic. Atunci cand pacientul prezinta astm bronsic si are o reactie
pozitiva la alergeni trebuie efectuate testele alergice. Imunoterapia poate fi de ajutor in rare cazuri.
De retinut!

Odata diagnosticat astmul bronsic, este importanta initierea tratamentului. Pacientul se poate simti bine in
marea majoritate a timpului, astfel incat acestuia ii vine greu sa creada ca are o boala cronica; astmul
bronsic, chiar si cel usor, poate produce modificari ale cailor aeriene care grabesc sau inrautatesc scaderea
fiziologica a functiei pulmonare ce apare cu inaintarea in varsta.

Optiuni de medicamente

Administrarea medicamentelor este o parte importanta a tratamentului astmului bronsic. Datorita faptului ca
exista multe tipuri de medicamente, frecvent este greu pentru pacient sa isi aminteasca sa le ia pe toate.
Pentru a corecta aceasta problema pot fi de folos mesaje lasate la indemana lui, ca de exemplu pe usa de
la frigider. Marea majoritate a medicamentelor antiastmatice sunt administrate pe cale inhalatorie. Pe
aceasta cale, o anumita doza din medicament poate fi administrata direct la nivelul bronhiilor, evitand sau
scazand efectele secundare pe care le are medicamentul in restul corpului. Forme de prezentarea
medicamentelor inhalatorii includ inhalatoarele sinebulizatoarele cu pudra uscata sau doza fixa. Acestea
din urma sunt mai frecvent folosite. Medicii specialisti recomanda ca toti cei ce folosesc inhalatoare cu doza
fixa sa foloseasca si un spacer ce e atasat la inhalator. Cu ajutor spacer-ului medicamentul ajunge la nivelul
plamanilor mai bine decat cu inhalatorul simplu, iar pentru multi pacienti e mai usor de folosit. Folosirea
spacer-ului in administrarea pe cale orala a corticosteroizilor, reduce efectele secundare ale acestora si
scad folosirea celor cu administrare orala. Colaborarea cu medicul specialist, este necesara pentru a stabili
cea mai buna cale de administrare a medicamentului. Este importanta urmarirea dozelor din inhalator si sa
se schimbe inhalatorul atunci cand pacientul a folosit numarul de doze indicat pe eticheta produsului. Acest
lucru nu numai ca previne situatia in care pacientul are nevoie de medicament si inhalatorul este gol, dar de
asemenea impiedica copilul sa inhaleze doar gazul propulsor ramas in inhalator dupa ce substanta activa a
fost epuizata.
Alte medicamente ce pot fi administrate in unele situatii sunt:
- anticolinergice (ipatropiu) si sulfatul de magneziu sunt folosite de obicei pentru episoadele acute
severe
- alte medicamente, cum sunt ciclosporina A, omalizumab, metotrexat si aurul. Ele pot fi folosite daca nu
se observa nici o imbunatatire a bolii sub tratament. Aceste medicamente sunt prescrise doar de medicul
specialist.
Medicamentele se introduc pe rand, cate unul pentru a controla boala cu un numar cat mai mic de
medicamente. Dozele din fiecare medicament trebuie sa corespunda severitatii bolii. De obicei se incepe cu
o doza mai mare pentru a reduce imediat inflamatia, dupa care doza din ultimul medicament adaugat este
redusa pana la cea mai mica valoare eficienta (terapia este numita "step-down"). Aceasta abordare se
presupune a fi cea mai eficienta metoda de a controla inflamatia bronsica si este mai buna atunci cand se
incepe cu doze mici si apoi cresterea lor pe masura ce se dovedesc a fi efciente (terapie numit "step-up").
Deoarece medicatia de urgenta reduce rapid simptomele, copii uneori pot abuza de aceste medicamente, in
loc sa le foloseasca pe cele cu actiune lenta si durata lunga de actiune. Acest abuz are efecte daunatoare,
cel mai important fiind scaderea efectelor pe termen lung ale acestor medicamente. Abuzul poate indica ca
simptomele nu mai sunt controlate si se impune contactarea medicului specialist. Poate fi dificil sa se
administreze un numar mare de medicamente pentru tratamentul astmului, pacientul se poate
incurca sau poate sa uite sa ia unele medicamente. Pentru a intampina aceste dezavantaje trebuie intelese
motivele si pacientul trebuie ajutat, de exemplu trebuie sa lipeasca biletele pe usa de la frigider cu ce
medicamente trebuie sa ia si cand trebuie administrate. Este recomandat sa se foloseasca cat mai putine
medicamente in tratamentului varstnicilor cu astm bronsic, deoarece acestia frecvent folosesc si alte
medicamente pentru alte boli. Aceste medicamente pot influenta medicatia administrata in astmul bronsic.
Unii pacienti au simptome doar in anumite perioade ale anului (astm bronsic sezonier). Daca se cunoaste
care este perioada de aparitie a simptomelor, se recomanda administrarea medicamentelor inainte de
debutul simptomelor (administrare profilactica).

Astmul bronsic in timpul calatoriilor

Majoritatea pacientilor cu astm bronsic pot calatori liber. Daca pacientul calatoreste in zone izolate si face
eforturi fizice intense, cum sunt de exemplu plimbari prelungite, poate creste riscul de a avea un atac acut
de astm bronsic. Aceste crize sunt periculoase mai ales prin faptul ca accesul la un serviciu medical este
dificil. Au fost identificati intr-un studiu factorii de risc pentru un episod acut de astm bronsic in timpul
calatoriilor. Acestia includ administrarea beta2-agonistilor de cel putin 3 ori pe saptamana inainte de
calatorie si activitatea fizica intensa in timpul excursiei. Atunci cand calatoresc pacientii cu astm bronsic
trebuie sa aiba la ei medicamentele prescrise pe care trebuie sa le foloseasca conform indicatiilor medicului
si o reteta in caz de nevoie.

De retinut!
O atentie speciala trebuie acordata adolescentilor cu astm bronsic. Acestia pot vedea in boala un factor care
le ingradeste independenta si care ii separa de anturaj. Parintii trebuie sa ii sustina si sa ii ajute sa si urmeze
tratamentul. Este important ca:
- parintii trebuie sa ii explice adolescentului ca astmul bronsic reprezinta doar o parte din viata lui
- adolescentul trebuie sa se intalneasca singur cu medicul specialist, acest lucru il va incuraja sa se implice
activ in tratamentul bolii
- medicul trebuie sa realizeze un plan de tratament care sa ii permita adolescentului sa isi continue
activitatile zilnice si sa execute exercitii fizice care favorizeaza dezvoltarea functiei pulmonare
- adolescentului sa ii fie explicate riscurile utilizarii drogurilor si a fumatului
- pacientul sa fie incurajat sa cunoasca alte persoane cu astm bronsic
Alte tratamente

Vaccinurile antialergice (imunoterapia) se folosesc la pacientii ce prezinta simptome astmatice, atunci cand
se gasesc in prezenta substantelor la care sunt alergici (alergeni). Se pare ca aceste vaccinuri reduc
simptomele si scad necesarul de medicamente la unele persoane. Totusi, ele nu sunt la fel de eficiente
pentru toti alergenii. Vaccinurile nu se administreaza daca astmul este slab controlat. Vaccinurile antialergice
sunt similare cu celelalte vaccinuri, deoarece contin doze mici din una sau mai multe substante la care
pacientul este alergic, astfel incat scade reactivitatea organismului la aceste substante.

Medicina complementara (alternativa)

Medicina alternativa cuprinde homeopatia, acupunctura si exercitiile pentru respiratie. Acestea au fost
folosite pentru tratamentul astmului bronsic. Exista putine studii cu privire la efectele acestor forme de
tratament, dar ele au demonstrat ca:
- nu exista dovezi care sa sustina folosirea homeopatiei, curentilor si masajul in tratamentul astmului
bronsic
- se presupune ca antioxidantii ar putea fi utili
- exercitiile pentru respiratiei care se efectueaza in timpul practicarii yoga maresc functia pulmonara
Unele persoane au folosit ephedra, un stimulant folosit pentru imbunatatirea performantelor sportive si
pentru scaderea in greutate. Ephedra, numita si ma huang, poate produce infarcte miocardice
acute, accidente vasculare cerebrale sau chiar deces. De aceea ea nu este recomandata ca tratament
pentru astmul bronsic.
Tratament pentru astmul bronsic
Tratamentul eficient al astmului consta in evaluarea severitatii astmului si monitorizarea
terapiei; controlarea factorilor de mediu pentru a evita sau a diminua declansarea
simptomelor sau acutizarile; folosirea medicamentelor pentru tratarea acutizarilor si pentru
prevenirea si rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii; si promovarea unei educatii care sa
intretina relatii de cooperare intre pacient, familie si medic.

Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in ciuda bolii de care
sufera, adica sa efectueze toate activitatile dorite si bineinteles sport. Medicul se va stradui
prin intermediul tratamentului sa mentina o functionare optima a plamanilor.

Tratamentul astmului consta in: - evitarea inhalarii de alergeni; tratamentul inflamatiei

bronsice; tratamentul spasmului bronsic.

In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca
reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea
cantitatii de praf in camera. Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima
cantitate de medicamente. Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana
medicamente care sa provoace o dilatare bronsica rapida, numite bronhodilatatoare.
Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratorii. Ele actioneaza in
cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai
indelungate a bronhiilor ( medicamente cu durata lunga de actiune) sin u trebuie inhalate
decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.

Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele - in principal

inhalatoare pe baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de leucotriene. Inflamatia
fiind la baza tuturor simptomelor astmului, este foarte important ca aceasta sa fie tratata
corect si durabil, reducand ulterior necesarul de medicamente. Preparatele pe baza de
corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se folosesc in tratamentul unui numar mare de boli,
dar, pot provoaca unele efecte secundare nedorite. In cazul plamanului este vorba de un
organ in contact cu exteriorul si de acest lucru se poate profita. Inhalarea corticoidului face
ca acesta sa ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi doze foarte mici de
cortizon, ceea ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare. Cand tehnica inhalarii este
corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod normal efecte secundare. Dupa fiecare
inhalare poate fi utila clatirea gurii si a gatului. Inhibitorii de leucotriene actioneaza in
special asupra susbtantelor declansatoare ale crizei de astm. Se administreaza sub forma de
comprimate si sunt foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu corticoizii permite
reducerea cantitatii acestora din urma. Exista diferite aparate de inhalare ce permit
administrarea medicamentelor moderne contra astmului: aerosoli, inhalatori pudra si mai
rar aparate de inhalat electrice prevazute cu compresoare. Toate aceste metode permit
absorbtia medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare mai usoara, dar de
fapt este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de
inhalat poate face ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica sistematic
modul in care pacientul isi administreaza medicamentul. In scopul de a simplifica si mai
mult tratamentul cu inhalatori si de a ameliora rezultatele tratamentului se prescriu apoi
cateva preparate combinatecontinand in acelasi timp si un antiinflamator si un
bronhodilatator.

Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in tratamentul astmului.
Medicul joaca rolul de instructor, consilier si partener. Conditia prealabila este ca persoana
in cauza sa invete sa accepte boala si sa o ia in serios. Odata procesul inceput, dificultatile
legate de astm se diminueaza progresiv. Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege
mai bine evolutia bolii. Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune
de un aparat ce permite masurarea cu usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului
maxim. Valorile varfului de debit expirat, masurate in fiecare dimineata si in fiecare seara
inaintea inhalarilor, furnizeaza informatii complementare obiective asupra starii bronhiilor.
Associate cu probele functionale pulmonare realizate de medic, aceste masuri permit o
autoevaluare fiabila a astmului. Prin cunoasterea simptomelor si a varfului de debit expirat (
PEF), pacientul dispune de elementele cele mai importante pentru evaluarea astmului. Cu
ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii. Cu ajutorul medicului el
invata masurile adecvate in functie de simptome si de valorile PEF. Pacientului ii va trebui
timp si experienta pentru a deveni cel mai bun specialist al propriei boli. Este foarte
importanta discutia despre obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora.

Tratamentul la salina

De un real ajutor pentru astmatici este si tratamentul la salina cure de 24-30 de zile timp de
o ora in fiecare zi. Cura poate fi repetata ciclic cu o perioada de rapaos de 3-6 luni sau ori de
cate ori este nevoie.

Sarea prin natura sa este o substanta bactericida, care nu permite dezvoltarea culturilor
microbiene, avand rolul unui dezinfectant. Prin dezvoltarea si absorbtia ionilor salini, la
nivelul cailor respiratorii , conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica, ia nastere
efectul de dilutie a depunerilor de impuritati, inclusiv microorganisme, care provoaca boli si
disfunctii respiratorii ( astm bronsic). Inspirarea de aerosoli este mai mult decat necesara,
prin absorbitia lor, actionand in primul rand asupra mucusului. Acestea duc la lichefierea si
fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii, realizand astfel extragerea materiilor straine
dintre cilii si din microcavitatile tractului respirator, determinand astfel usurarea progresiva
si de lunga durata a respiratiei.

Prin inhalarea aerosolilor, caile respiratorii sunt curatate de focarele de infectie, prezente
atat la adulti cat mai ales la copii, focare ce declanseaza si intretin numeroase boli
respiratorii ( in majoritatea cazurilor recidivante, devenind cronice) si prin a caror prezenta,
imunitatea organismului scade treptat.

Pe langa tratamentele clasice folosite in astmul bronsic pot fi folosite diverse produse
naturiste care sa imbunatateasca randamentul tratamentului alopat si implicit starea
pacientului. Astfel de produse care pot fi folosite sunt:

1. Noni caps (sirop) - 1-1-1/zi ( capsule sau lingurite) este un antialergic imperios necesar la
acesti bolnavi pentru ca se stie ca cele mai multe forme de astm bronsic ( in special la copii )
sunt alergice.

2. Omega 3 - 1-1-1cp/zi, uleiul de peste are in compozitia lui acizi grasi nesaturati cu lanturi
lungi de atomi de carbon care sunt implicati in sinteza prostaglandinelor, reglatoare a
numeroase procese biochimice. Deoarece reduc vascozitatea sangelui contribuie la
imbunatatirea conditiilor de circulatie sanguina, crescand aportul de oxigen in tesuturi.

3. Rhodiolin - 1-0-1cp/zi, cu rol anxiolitic ( este cunoscuta starea de anxietate care se

instaleaza la acesti bolnavi, in criza de astm bronsic, teama de sufocare)

4. OxyMax - 5-5-5 pic in � pahar cu apa, este un supliment de oxigen biologic care contine
oxigen stabilizat. Oxigenul stabilizat este un concentrat electrolitic netoxic, care nu contine
hidrogen-peroxid si care pune la dispozitie organismului oxigenul sub forma moleculara.

5. Oregano Oil - 4-4-4pic adulti; 2-2-2pic copii , are efect antifungic si antimicrobian, avand
un spectru larg. Efectul antiinflamator este dat acidul rozmarinic care inhiba enzima numita
ciclooxigenaza 2, similar cu ibuprofenul, naproxenul si aspirina. Cele doua substante active,
timolul si carvacrolul, ajuta la fluidificarea mucusului din plamani si eliminarea spasmelor
bronsice.

Asocieri recomandate: 1+2+4 ; 1+3+4 - consum cel putin 3 luni

Oregano Oil se administreaza in bronsitele care apar frecvent la astmatici

ratament medicamentos[modificare | modificare sursă]

Medicamentele utilizate în tratarea astmului se împart în două clase generale: medicamentele cu
eliberare rapidă utilizate în tratarea simptomelor acute şi medicamentele pentru controlul pe
termen lung, utilizate pentru prevenirea acutizării ulterioare. [98]

Cu acţiune rapidă
Salbutamol inhalant cu doză măsurată, utilizat în mod obişnuit pentru tratarea atacurilor de astm.


beta2antagonişti adrenoceptori cu efect pe termen scurt (SABA), cum ar
fi salbutamolul (albuterol USAN) reprezintă tratamentul de primă linie pentru simptomele
astmului.[9]

Medicamentele anticolinergice, cum ar fi bromura de ipratropiu, oferă beneficii
suplimentare atunci când se utilizează în combinaţie cu SABA la persoanele cu simptome
moderate sau severe.[9] Bronhodilatatoarele anticolinergice se pot utiliza dacă o persoană nu
poate tolera SABA.[71]

Agoniştii adrenergici mai vechi, mai puţin selectivi, cum ar fi epinefrina inhalată, au
eficienţă similară cu SABA.[103] Cu toate acestea, nu sunt recomandate din cauza îngrijorării
privind stimularea cardiacă excesivă.[104]

Controlul pe termen lung

propionat de fluticazonă inhalant cu doză măsurată, utilizat în mod obişnuit pentru tratarea atacurilor de astm.


Corticosteroizii sunt consideraţi în general tratamentul cel mai eficient disponibil pentru
controlul pe termen lung.[98] Formele inhalate sunt utilizate în mod obişnuit în cazul bolii
severe persistente, în care pot fi necesari corticosteroizi orali. [98] Se recomandă în general ca
formulele inhalate să fie utilizate o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de gravitatea
simptomelor.[105]

Agoniştii beta-adrenoceptori cu efect îndelungat (LABA) cum ar
fi salmeterolul şi formoterolul, pot îmbunătăţi controlul astmului, măcar la persoanele adulte,
atunci când se administrează în combinaţie cu corticosteroizii inhalaţi. [106] La copii, acest
beneficiu este nesigur.[106][107] Când se utilizează fără steroizi, cresc riscul efectelor
secundare severe[108] şi chiar administraţi împreună cu corticosteroizi pot creşte uşor riscul.
[109][110]

Antagoniştii de leucotriene (cum ar fi montelukast şi zafirlukast) se pot utiliza în plus faţă
de corticosteroizii inhalaţi, în mod obişnuit împreună cu LABA. [98] Nu există suficiente dovezi
care să susţină utilizarea în crizele acute de astm. [111][112] La copiii mai mici de cinci ani,
reprezintă terapia favorită suplimentară după corticosteroizii inhalaţi. [113]

Stabilizatorii mastocitelor (cum ar fi cromolina sodică) reprezintă o altă alternativă
preferată la corticosteroizi.[98]

Metode de livrare
Medicamentele sunt livrate în general ca inhalante cu doză măsurată (IDM) în combinaţie cu
o cameră de inhalaţie pentru astm sau ca inhalator cu pulbere uscată. Camera de inhalaţie este
un cilindru din plastic care amestecă medicamentul cu aerul, făcând mai uşoară primirea întregii
doze de medicament. De asemenea, se poate utiliza un nebulizator. Nebulizatoarele şi camerele
de inhalaţie sunt la fel de eficiente la persoanele cu simptome de gravitate uşoară până la
moderate. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi pentru a stabili dacă există sau nu
diferenţe la persoanele cu simptomatologie severă.[114]

Efecte adverse
Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor inhalatori în dozele convenţionale comportă un risc
minor de efecte adverse.[115] Riscurile includ apariţia cataractei şi o reducere uşoară a staturii. [115]
[116]

Altele[modificare | modificare sursă]

În caz de lipsă de reacţie la medicaţia curentă, sunt disponibile alte opţiuni atât în gestionarea
cazurilor de urgenţă, cât şi în prevenţia atacurilor de astm. Pentru gestionarea cazurilor de
urgenţă, alte opţiuni includ:


Oxigen pentru reducerea hipoxiei dacă saturaţia scade sub 92%.[117]

S-a demonstrat că tratamentul intravenos cu sulfat de magneziu prezintă un efect
bronhodilatator în combinaţie cu alte tratamente în cazurile grave de atac astmatic. [10][118]

Heliox, un amestec de heliu şi oxigen, reprezintă, de asemenea, o opţiune în cazurile
grave, care nu răspund la medicamente.[10]

Deoarece nu există dovezi privind eficienţa salbutamolului intravenos, acest tratament se
administrează numai în cazuri extreme.[117]

Metilxantinele (ca de exemplu teofilina) au fost utilizate frecvent în trecut, dar nu
contribuie semnificativ la efectele tratamentelor cu beta-agonişti pe cale inhalatorie.
[117]
Utilizarea acestora în cazurile acute este controversată. [119]

Ketamina, un anestezic disociativ, are o utilitate teoretică în caz de intubaţie şi
necesită ventilaţie mecanică în cazul pacienţilor în stare iminentă de stop respirator; totuşi,
studiile clinice nu oferă dovezi în acest sens.[120]

În cazul persoanelor cu astm sever persistent necontrolat prin inhalarea de corticosteroizi şi beta-
agonişti cu durată lungă de acţiune, termoplastia bronşică poate fi o opţiune.[121] Procedura
implică eliberarea controlată de energie termică la nivelul pereţilor căilor respiratorii în cadrul unei
serii de bronhoscopii.[121] În timp ce metoda poate accelera frecvenţa de agravare în primele luni,
ulterior pare să aibă un efect de ameliorare. Nu se cunosc efectele după un an de utilizare. [122]
Terapii alternative[modificare | modificare sursă]
Numeroase persoane care suferă de astm şi de alte boli cronice recurg la tratamente alternative;
studiile arată că aproximativ 50% utilizează o formă sau alta de terapie neconvenţională. [123][124] În
cazul majorităţii terapiilor de acest tip, dovezile existente privind eficacitatea acestora sunt
insuficiente. Nu există dovezi suficiente pentru a demonstra eficacitatea administrării de vitamina
C.[125] Acupunctura nu este recomandată ca tratament, deoarece nu există dovezi suficiente
pentru a susţine eficacitatea acesteia.[126][127] Aparatele de ionizare a aerului nu prezintă dovezi
conform cărora ar ameliora simptomele de astm bronşic sau funcţia pulmonară; acest fapt se
aplică atât în cazul generatoarelor de ioni pozitivi cât şi negativi. [128]

„Terapiile manuale”, inclusiv osteopatia, chiropractica, fizioterapia şi terapia respiratorie nu

prezintă dovezi suficiente privind eficacitatea în cazul astmului. [129] Tehnica de respiraţie
Buteyko pentru controlul hiperventilaţiei poate avea drept consecinţă reducerea cantităţii de
medicamente, însă nu are niciun efect asupra funcţiei pulmonare. [99] Prin urmare, un grup de
specialişti a concluzionat că nu există dovezi suficiente în privinţa eficacităţii acesteia. [126]

Prognostic[modificare | modificare sursă]

Ani de viaţă ajustaţi pentru dizabilitate în cazul astmului la 100.000 de locuitori în anul 2004.[130]

no data 350–400

<100 400–450

100–150 450–500

150–200 500–550

200–250 550–600

250–300 >600

300–350

În general, prognosticul în cazul astmului este bun, îndeosebi în cazul copiilor cu formă uşoară.
[131]
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, datorită depistării şi tratării mai eficiente. [132] La nivel
global, boala provoacă dizabilitatea moderată până la severă în cazul a 19,4 milioane de
persoane începând din anul 2004 (dintre care 16 milioane se află în ţări cu venituri mici şi medii).
[133]
Jumătate dintre cazurile de astm diagnosticate în copilărie sunt vindecate complet după zece
ani.[50] Se urmăreşte remodelarea căilor respiratorii, însă nu se ştie dacă aceste modificări sunt
benefice sau dăunătoare.[134] Tratamentul timpuriu cu corticosteroizi pare să prevină sau să
amelioreze deficienţele funcţiei pulmonare.[135]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Epidemiology of asthma.

Ratele de incidenţă a astmului bronşic în diferite ţări începând cu anul 2004.

no data 6-7%

<1% 7-8%

1-2% 8-10%

2-3% 10-12.5%

3-4% 12.5–15%

4-5% >15%

5-6%

În anul 2011, la nivel mondial existau 235–300 milioane de astmatici, [14][15] boala provocând
decesul a aproximativ 250.000 de persoane anual.[16] Ratele de incidenţă variază de la o ţară la
alta, cu o preponderenţă între 1 şi 18%.[16]Boala este mai răspândită în ţările dezvoltate decât
în ţările în curs de dezvoltare.[16] Astfel, incidenţa este mai redusă în Asia, Europa de Est şi Africa.
[41]
În ţările dezvoltate, boala este mai frecventă în rândul persoanele dezavantajate economic, în
contrast cu ţările în curs de dezvoltare, în care persoanele afectate provin din medii mai bogate.
[16]
Nu se cunoaşte cu exactitate motivul acestei diferenţe. [16] Peste 80% din mortalitate se
produce în ţările cu venituri medii şi mici. [136]

Deşi astmul are o incidenţă de două ori mai mare în cazul băieţilor, [16] formele grave se produc în
măsură egală în rândul fetelor şi al băieţilor. [137] În contrast, în cazul adulţilor, boala este de două
ori mai frecventă în rândul femeilor[16] şi are o incidenţă mai ridicată în rândul persoanelor tinere.
[41]

Ratele globale de astm bronşic au crescut semnificativ între 1960 şi 2008, [138][139] boala fiind
recunoscută ca problemă majoră de sănătate publică începând din anii 1970. [41] Ratele astmului
s-au menţinut la un nivel constant în ţările dezvoltate de la mijlocul anilor 1990, înregistrându-se o
creştere recentă îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare. [140] Aproximativ 7% din populaţia
Statelor Unite[108] şi 5% din populaţia Marii Britanii suferă de astm bronşic. [141] Rata de incidenţă în
Canada, Australia şi Noua Zeelandă este de 14–15%. [142]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Astmul a fost recunoscut în Egiptul antic şi se trata prin ingerarea unui
amestec aromatic cunoscut sub denumirea de kyphi.[143] Boala a fost catalogată în mod oficial
drept problemă respiratorie specifică de către Hipocrat în jurul anului 450 î.Hr., echivalentul
grecesc al cuvântului „respiraţie dificilă” formând baza denumirii moderne. [41] În anul 200 î.Hr. se
considera că se datorează cel puţin parţial emoţiilor. [23]

În 1873, una dintre primele lucrări de specialitate din medicina modernă a încercat să
explice fiziopatologia afecţiunii, iar în 1872 s-a ajuns la concluzia că astmul poate fi vindecat prin
frecarea toracelui cu ununguent pe bază de cloroform.[144][145] Tratamentul medical în anul 1880
prevedea administrarea de doze intravenoase de pilocarpină.[146] În 1886, F.H. Bosworth a
presupus existenţa unei legături între astm şi rinita alergică.[147] Epinefrina a fost pentru prima
oară utilizată în tratarea astmului în 1905.[148] Administrarea de corticosteroizi pe cale orală a
început în anii 1950, în timp ce tratamentele cu corticosteroizi prin inhalare şi beta-agonişti
selectivi cu durată scurtă de acţiune a început în anii 1960. [149][150]

În perioada 1930–1950, astmul era cunoscut ca unul dintre cele şapte boli psihosomatice „sfinte”.
Se considera că este cauzat de o tulburare psihologică, tratamentul recomandat fiind adesea
psihanaliza sau o altă metodă psihoterapeutică.[151] Deoarece psihanaliştii interpretau respiraţia
astmatică şuierătoare ca un plânset refulat al copilului după mama sa, tratarea depresiei era
considerată deosebit de importantă în cazul astmaticilor. [151]