PARTIDE POLITICE

ŞI GRUPURI DE INTERESE

Conf. dr. Mioara NEDELCU

CUPRINS

I. Partidul politic – concept şi funcŃii

II. Dualismul dreapta-stânga şi tipologiile
multidimensionale ale familiilor de partide politice
III. Tipuri de partide şi sisteme de partide
IV. Sisteme de partide şi moduri de scrutin în România
V. Grupurile politice în Parlamentul European
VI. Grupul de interese – delimitări conceptuale
VII. FuncŃiile grupurilor de interese într-o societate
democratică
VIII. Grupurile de interese intrasocietale şi extrasocietale
IX. Mijloace şi tehnici ale acŃiunii de pressing
X. Lobbyingul la Uniunea Europeană
XI. Grupurile de interese în România
XII. Eficacitatea activităŃii grupurilor de interese
I. Partidul politic – concept şi funcŃii

ExistenŃa partidelor – instituŃii politice care intră în competiŃie pentru cucerirea puterii este una
dintre caracteristicile fundamentale ale democraŃiei pluraliste. Socialmente, scria George Burdeau,
partidul este unul dintre agenŃii cei mai activi ai coeziunii sociale; moralmente – unul dintre ultimele
refugii ale idealului; din punct de vedere politic, partidul este motorul vieŃii publice1.
Etimologic, cuvântul derivă din latinescul pars, partis sau, conform opiniei unor autori (Daniel-
Louis Seiler), dintr-o accepŃiune dispărută a verbului partir care, în franceza veche, însemna a împărŃi, a
diviza. Partid va însemna mai întâi un grup armat, mai exact o trupă militară neregulată, acŃionând la
marginea grosului forŃelor armate sau rupt de ele, deci un fel de corp liber. Cu timpul, cuvântul ajunge să
desemneze o facŃiune armată iar apoi una politică. Această etimologie explică acea conotaŃie peiorativă
conferită mult timp, atât cuvântului, cât şi realităŃilor acoperite de el.
Formele moderne ale partidelor politice apar în Marea Britanie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Cea mai mare parte a specialiştilor leagă fenomenul partisan de edificarea unui sistem democratic,
raliindu-se astfel concepŃiei sociologului german Max Weber, potrivit căreia partidele sunt copiii
democraŃiei şi ai votului universal. Maurice Duverger foloseşte criteriul raporturilor dintre organizaŃiile
protopartinice, Parlament şi vot. Dacă într-o perioadă a sufragiului limitat partidele se nasc în Parlament,
având o proiecŃie externă limitată, pe măsura extinderii dreptului de vot apar partidele extraparlamentare.
În condiŃiile consolidării sistemului parlamentar şi a sistemului de partide, se ivesc şi partidele
antiparlamentare (catolice, socialiste, fasciste şi comuniste, în anii’20)2.
ExperienŃa particulară a unor Ńări ca FranŃa, unde sistemul de partide apare mai târziu, precum şi cea
contemporană a antrenat concluzia potrivit căreia nu întotdeauna partidele apar concomitent cu extensia
dreptului de vot. Ele se nasc ca urmare a irumperii maselor pe scena politică. Diverse conflicte folosesc
diverse modalităŃi de mobilizare: apelul la popor şi recrutarea partizanilor pe bază voluntară3.
Structurarea partisană se poate dezvolta chiar şi în condiŃiile în care practicile de vot sunt, de fapt,
similare cu ale democraŃiei. Multiplicarea organizaŃiilor partisane în urma proliferării statelor după cel de-
al doilea război mondial sau după căderea zidului Berlinului sunt explicate prin mimetism instituŃional şi
politic, imitaŃiile fiind deseori destul de superficiale4.
DefiniŃiile date partidelor politice sunt numeroase, ele depinzând de elementele esenŃiale reŃinute de
autorii lor pentru calificarea unei organizaŃii de partid: interesul urmărit, cu diferite grade de generalitate
– naŃionale, de clasă, de grup, particulare (E. Burke, A. D. Xenopol, D. Gusti ş.a.); proiectul sau natura
ideologică (B. Constant, H. Kelsen, G. Burdeau); modul de organizare (J. La Palombara, M. Wiener, M.
Duverger); obiectivul cuceririi puterii (M. Weber, R. Aron, F. Goguel, F. Burdeau, G. Sartori, A.
Giddens); alte faŃete ale fenomenului partisan.
1
G. Burdeau, Traité de science politique, Deuxième édition, T III, La dynamique politique, R. Pichon, R. Durand-Auzias,
Paris, 1968, p. 263
2
G. Pasquino, Curs de ştiinŃă politică, Ed. Institutului European, Iaşi, 2002, p. 155
3
D.-L. Seiler, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1992, p. 19
4
Y. Mény, Politique comparée, 4 édition, Montchrestien, Paris 1993, p. 51
 Max Weber înŃelegea prin partide „asociaŃiile bazându-se pe un angajament (formal) liber, având ca
scop să procure şefilor lor puterea în sânul unei grupări şi militanŃilor lor activi şanse ideale sau materiale
pentru a atinge Ńeluri, obiective, pentru a obŃine avantaje personale sau pentru a le realiza pe amândouă”5.
Dimitrie Gusti definea partidul „asociaŃie liberă de cetăŃeni, uniŃi în mod permanent prin interese şi idei
comune, de caracter general, asociaŃie ce urmăreşte în plină lumină publică a ajunge la puterea de a
guverna pentru realizarea unui ideal etic social”6. În concepŃia lui Petre P. Negulescu, partidele se nasc
„prin gruparea cetăŃenilor în organizări politice diferite, după ideile lor cu privire la direcŃia pe care
trebuie să o urmeze dezvoltarea statului respectiv şi la mijloacele cele mai potrivite de a uşura şi de a
grăbi acea dezvoltare”7. Orientarea activităŃii politice a cetăŃenilor, gruparea lor este determinată de
motivaŃii de ordin logic (în funcŃie de valoarea generală a ideilor în jurul cărora se formează grupurile
politice) şi de ordin psihologic (în funcŃie de interesul personal, de care se poate beneficia direct sau
indirect, individual sau ca unităŃi ale unei categorii sociale). Criteriul principal al valorii partidelor
politice ar fi aportul lor la conservarea existenŃei politice a naŃiunii.
Giovanni Sartori califică partid „orice grupare politică, identificată printr-o etichetă oficială, care se
prezintă la alegeri (libere sau nu), este capabilă să-şi prezinte prin intermediul lor candidaŃii la funcŃiile
publice”8, iar Anthony Giddens „orice organizaŃie constituită în scopul obŃinerii controlului legitim al
guvernării, în urma unui proces electoral”9.
Pentru ca un grup să poată fi considerat partid politic trebuie să îndeplinească, după părerea lui
Joseph La Palombara şi a lui Myron Wiener, patru condiŃii principale: 1) continuitate în organizare, deci
o organizare durabilă, care nu este direct dependentă de conducătorii în funcŃie; 2) o organizare vizibilă şi
permanentă la nivel local, implicând relaŃii sistematice între elementele locale şi cele naŃionale; 3) o
determinare conştientă a conducătorilor de a cuceri şi păstra puterea de decizie, singuri sau în coaliŃie cu
alŃii; 4) preocuparea constantă de a câştiga partizani la alegeri sau de a obŃine prin orice mijloace
sprijinul popular10.
Majoritatea specialiştilor apreciază partidul ca fiind organizaŃie dotată cu o structură durabilă,
având rolul de susŃinere a activităŃii membrilor ei şi rezistând mai mult de un ciclu electoral, nefiind deci
un „flash party”, aşa cum observa G. Pasquino. Elementul definitoriu fundamental, care îl diferenŃiază net
de alte organizaŃii sau asociaŃii este poziŃia lui faŃă de problema puterii. Ca instituŃii politice principale
implicate în lupta pentru putere, partidele au ca obiectiv cucerirea, deŃinerea şi exercitarea puterii în stat.
Ele constituie o realitate dinamică. AcŃiunea colectivă şi pretenŃia de a conduce sunt justificate printr-o
concepŃie particulară despre interesul general. Aici, conform opticii lui D.-L. Seiler, se înlănŃuiesc trei
tipuri de logici: 1) cea a voinŃei de putere, în numele unei concepŃii particulare despre interesul general,
sau logica unui proiect; 2) cea a asocierii voluntare a unui grup de oameni care aleg să se organizeze
pentru a se dota cu mijloace raŃionale, vizând realizarea mobilizării celui mai mare număr posibil, în
vederea ascensiunii concrete la putere, sau logica organizării; 3) cea a unor cetăŃeni care se mobilizează,

5
M. Weber, Économie et société, tome 1, Plan, Paris, 1971, p. 292
6
D. Gusti, Partidul politic. Sociologia unui sistem a partidului politic, în Doctrina partidelor politice, Ed. Cultura NaŃională,
Bucureşti, 1925, p. 55
7
P. P. Negulescu, Partidele politice, Ed. Garamond, Bucureşti, 1995, p. 55-56
8
G. Sartori, Parties and Party Systems, New York, Cambridge, Cambridge University Press, 1976, p. 63
9
A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Bucureşti, 2000, p. 374
10
J. La Palombara, M. Wiener, Political Parties and Political Development, Princeton University Press, 1974, p. 6
aceasta fiind logica mobilizării11. Raportul dintre trăsăturile definitorii ale unui partid depinde şi de
semnificaŃia conferită acestora de activitatea lui practică.
Un partid, este de părere Michel Offerlé, trebuie analizat ca un câmp de forŃe, ca un ansamblu de
raporturi obiective, care se impun tuturor celor ce intră în acest câmp şi ca un spaŃiu de concurenŃă
obiectivă între agenŃi astfel dispuşi încât ei luptă pentru definirea legitimă a organizaŃiei şi pentru dreptul
de a vorbi în numele entităŃii şi mărcii colective la care contribuie prin competiŃia lor12. Ca instituŃie
politică, partidul se individualizează prin intermediul doctrinei, programului, idealurilor şi scopurilor
urmărite. El este un loc de creaŃie ideologică, subliniază Pierre Bréchon. Programul său presupune:1) o
analiză a societăŃii şi a politicii de aplicat în conjunctura momentului; 2) o actualizare şi o adaptare a
ideologiei partisane; 3) concretizarea şi naŃionalizarea sa13. Analiza programelor diferitelor partide relevă
caracterul mai mult sau mai puŃin structurat al ideologiei lor, care poate fi urmărită prin intermediul
discursurilor candidaŃilor şi aleşilor lor. Ideologiile nu mor, declară autorul francez, ele se transformă şi se
exprimă de o manieră mai mult sau mai puŃin absolută, acordând mai multă sau mai puŃină valoare
conflictului sau consensului şi, uneori, deplasând clivajele ideologice. Ideologiile blânde ale
compromisului şi negocierii, care oscilează între viziuni de centru-stânga şi viziuni de centru-dreapta nu
ocupă tot spaŃiul politic. Renaşterea ideologiilor extremiste este totdeauna posibilă când în dezbaterea
politică devin centrale teme noi, purtătoare de conflicte. InstituŃionalizarea partidelor politice este
consacrată uneori prin prevederi constituŃionale.
De la apariŃia lor şi până în prezent, rolul partidelor a variat sensibil, funcŃie de epoci şi de Ńări. Dacă
primele partide au avut un rol relativ redus, astăzi activitatea lor este indispensabilă evoluŃiei şi
echilibrului societăŃilor contemporane. FuncŃiile partidelor politice au fost configurate diferit, în legătură
cu natura lor şi a regimurilor politice, existând mari deosebiri între regimurile care admit pluralitatea
partidelor şi cele cu partid unic. În vocabularul sociologic, o funcŃie înseamnă contribuŃia adusă de un
membru (individ sau grup) al unui corp social, pentru a permite satisfacerea exigenŃelor lui funcŃionale,
necesare conservării, adaptării sau dezvoltării sale. Analiza funcŃiilor duce la construirea unor modele
care au în vedere diversitatea observabilă în diferite Ńări.
David Apter (Comparative Politics, 1963) distingea 3 categorii de funcŃii în sistemul politic
democratic – controlul executivului, reprezentarea intereselor, recrutarea candidaŃilor şi 2 în sistemul
totalitar – crearea solidarităŃii de grup şi funcŃia de conducere. Neil A. McDonald indică 5 tipuri de
funcŃii ale unui partid în societate: 1) partidul ca manager; 2) partidul ca un courtier, un intermediar între
guvernanŃi şi guvernaŃi; 3) partidul ca purtător de cuvânt al opiniei publice; 4) partidul ca selector de
candidaŃi; 5) partidul ca instrument de cucerire a puterii. Charles Debbasch şi Jean-Marie Pontier
(Introduction à la politique, 1991) înscriu următoarele funcŃii: 1) funcŃia de organizare a alegerilor; 2)
funcŃia de educaŃie politică; 3) funcŃia de integrare socială.
Una dintre cele mai apreciate şi mai elaborate clasificări îi aparŃine lui Peter Merkl:
1) funcŃia de recrutare şi de selecŃionare a personalului conducător pentru posturile de
guvernământ;
2) funcŃia de elaborare a programelor şi politicilor de guvernare;
3) funcŃia de coordonare şi control a organelor guvernamentale;

11
D.-L- Seiler, op. cit., p. 22-23
12
M. Offerlé, Les partis politiques, P.U.F., Paris, 2002, pp. 14-15
13
P. Bréchon, Partidele politice, Eikon, Cluj-Napoca, 2004, pp. 83-90
 4) funcŃia de integrare socială prin intermediul satisfacerii şi concilierii cererilor grupului sau prin
aportul unui sistem comun de credinŃe şi ideologii;
5) funcŃia de integrare socială a indivizilor, prin mobilizarea sprijinului lor şi prin socializare
politică;
6) funcŃia de contraorganizare sau de subversiune14.
Kay Lawson atribuie partidelor puterea de a stabili o conexiune (linkage) între cetăŃeni şi stat. Ca
atare, ele îndeplinesc următoarele funcŃii: 1) de formulare a unor programe diferite, pentru a agrega şi
articula interesele ansamblului electoratului; 2) de selectare a candidaŃilor în vederea alegerilor şi de
autorizare a lor de a-i purta numele; 3) de organizare a campaniilor electorale; 4) de organizare a
guvernământului, în jurul unui program specific şi coerent de executare a lui15.
Fiind instituŃii politice care dau expresie unor relaŃii de putere între membrii ce alcătuiesc un grup
social, între grupuri şi între acestea şi puterea de stat, partidele se caracterizează printr-o organizare şi o
funcŃionare normativă proprie. AsociaŃii voluntare, cu o existenŃă nedeterminată, ele se constituie şi
acŃionează pe baza unor idei, idealuri, interese comune, exprimate într-o concepŃie ideologică sau doctrină
şi într-un program care legitimează partidele şi obiectivele lor. Pentru a-şi atinge Ńelul, partidele politice
organizează competiŃia pentru cucerirea puterii în stat. Pregătirea şi susŃinerea campaniei electorale
exprimă în modul cel mai direct esenŃa şi rolul principal al partidelor. Aceasta presupune desemnarea
candidaŃilor la posturile elective, elaborarea şi difuzarea platformelor şi programelor, structurarea opiniei
şi eliminarea decalajului opiniei-partid, încadrarea acesteia şi încadrarea celor aleşi.
Partidele politice nu reprezintă niciodată complet opinia publică, subzistând totdeauna un decalaj
între aceasta şi poziŃiile lor. Dar, o opinie atomizată nu permite degajarea unei politici viabile. Partidele
constituie mijloace principale de formare şi promovare a conducătorilor, a personalului politic, de
detectare şi ierarhizare a valorilor ce dispun de capacitatea de investitură. Dacă la începuturile
parlamentarismului personalitatea candidatului conta mai mult decât eticheta lui, astăzi sunt rare cazurile
în care un independent învinge contracandidatul oficial al partidului. Exemplul cel mai elocvent este cel
al Marii Britanii, unde este aproape imposibil de a fi ales fără sprijinul unuia dintre marile partide şi unde
există instituŃia whips-ilor (a biciuitorilor), însărcinată cu păstrarea disciplinei în Parlament. Ch. Debbasch
şi J.-M. Pontier arată că influenŃa aleşilor diferă, în funcŃie de tipul de partid şi de modul de scrutin.
Disciplina este mai rigidă în interiorul unui partid de masă sau al unui partid ideologic, decât în interiorul
unui partid de cadre. În regimurile de partid unic, alesul este totdeauna subordonat directivelor partidului.
În regimurile pluraliste analiza trebuie nuanŃată: dacă influenŃa partidului asupra celor aleşi este mai mare
în regimurile bipartisane (în special în cele cu bipartism veritabil), în regimurile multipartisane ea este
considerabil mai mică, în cazul excluderii putându-se trece uşor de la un partid la altul. Datorită votării
sau respingerii unei liste întregi, în cazul modului de scrutin al reprezentării proporŃionale, candidaŃii se
estompează în spatele partidelor. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde spre o bipolarizare a vieŃii
politice, întărind partidele rămase în competiŃie şi având un efect de supunere faŃă de partid. Dimpotrivă,
influenŃa partidului este mai mică în cazul scrutinului uninominal majoritar cu două tururi sau al
reprezentării proporŃionale combinate16.
Rolul partidelor politice nu se limitează la perioada alegerilor. Ele desfăşoară şi activităŃi de
formare, conştientizare şi educare, propunând o anumită concepŃie privind raporturile politice,
14
P. Merkel, Modern Comparative Politics, New York, Reinehaud & Winston, 1970, pp. 105-110
15
K. Lawson, „Partis politiques et groupes d’intérêt” în Pouvoirs, no 79/1996, p. 37
16
Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, Introduction à la politique, 3e édition, Dalloz, Paris 1986, pp. 216-217
 fundamentată pe o construcŃie doctrinară structurală. Natura partidelor, platforma politică, poziŃiile lor
(partide de guvernământ sau de opoziŃie), scopurile urmărite condiŃionează manifestarea în raport cu
opinia publică, ca factori de informare sau dezinformare. Activitatea educatoare are drept Ńintă atât masa
cetăŃenilor, cât şi anumite publicuri specifice. De exemplu, atât mişcările naziste şi fasciste din Germania
şi Italia cât şi statele comuniste dar şi cele democratice au acordat o atenŃie specială tineretului.
Partidele apar ca un factor de integrare socială la nivel individual, la nivelul grupului social şi la cel
al colectivităŃii. Ele pot fi un catalizator al socializării persoanei sau un instrument de depăşire a
conflictelor categoriale şi a revendicărilor particulare. La scara colectivităŃii, partidele apar ca nişte
corpuri intermediare între putere şi cetăŃeni, permiŃându-le acestora agregarea într-o colectivitate care le
exprimă revendicările.
Aflate la conducere, partidele orientează politica generală a statului, pe baza programului sau a
platformei electorale. Partidul de guvernământ exercită un control direct asupra guvernului şi unul
indirect, prin intermediul grupului său parlamentar.
FuncŃiile prezentate sunt funcŃii ideale, partidele putând să nu le exercite pe toate, în mod
obligatoriu. De asemenea, într-o Ńară sau alta, accentul cade pe realizarea anumitor funcŃii, în raport cu
specificul evoluŃiei şi particularităŃile momentului. EvidenŃierea unor funcŃii specifice depinde de
următoarele elemente: forma de stat; caracteristicile dezvoltării economice; caracteristicile structurii
sociale şi ale compoziŃiei naŃionale; raportul centralizare-descentralizare ş.a. Spre exemplu, atunci când
vorbesc despre funcŃiile partidelor politice din Ńara lor, mulŃi autori americani se referă în primul rând la o
funcŃie electorală (de câştigare a alegerilor), la o funcŃie ideologică şi la una de participare la guvernare.
Cercetătorii belgieni menŃionează distincŃia între funcŃiile manifeste (vizibile sau voluntar asumate) şi
funcŃiile latente (ascunse sau inconştient îndeplinite). O aceeaşi funcŃie poate fi manifestă sau latentă,
potrivit partidului analizat sau nivelului luat în considerare în sânul unui aceluiaşi partid. Plecând de la
ideea că, în societăŃile democratice în care există mai multe partide, formaŃiunile politice au unele
comportamente care defavorizează buna funcŃionare a regimului, specialiştii belgieni au identificat o serie
de contra-funcŃii:
a) politizarea unor instituŃii oficiale teoretic neutre (administraŃie, învăŃământ, instituŃii
paraetatice, magistratură);
b) exacerbarea unor divergenŃe politice şi a unor clivaje ale societăŃii;
c) prioritatea acordată intereselor unui partid, în raport cu cele ale sistemului politic naŃional
(cazul unor partide confesionale sau de clasă, care se identifică prea mult cu o anumită categorie de
cetăŃeni)17.

II. Dualismul dreapta – stânga şi tipologiile multidimensionale ale

familiilor de partide politice

Teza dualismului care opune dreapta stângii îşi are originea în tradiŃia parlamentară franceză, dar şi
Ńările care cunosc organizarea parlamentară britanică, unde conceptele cele mai frecvent utilizate sunt cele
17
Dossier du CRISP, nr. 44/dec. 1999, pp. 19-24
de „majoritate” şi „opoziŃie” folosesc deseori termenii „dreapta” şi „stânga”. Unii autori au propus
trihotomizarea dualităŃii, prin introducerea conceptului „centru”, alŃii neagă temeiul conceptelor dreapta şi
stânga.
M. Duverger arăta că nu există întotdeauna un dualism al partidelor, dar există întotdeauna un
dualism al tendinŃelor. Putem avea un partid de centru, dar nu o tendinŃă de centru. Oricare centru este
divizat contra lui însuşi, rămânând separat în 2 jumătăŃi: centru-stânga şi centru-dreapta. Centrul nu ar fi
decât gruparea artificială a părŃii drepte a stângii şi a părŃii stângi a dreptei18.
În secolul al XX-lea, s-au constatat unele oscilaŃii între stânga şi dreapta care fac dificilă încadrarea
corectă a partidelor reprezentând diversele orientări. Astfel, liberalismul, născut ca o ideologie de stânga a
ajuns să fie considerat în FranŃa ca aparŃinând dreptei, în Anglia – centrului, în S.U.A. – stângii. Social-
democraŃia, apărută în zona stângii, etichetată de dreapta în perioada postbelică este considerată astăzi ca
principal exponent al stângii. Recurgând la practici totalitare, comunismul, care întruchipa stânga, s-a
deplasat la dreapta. Fascismul, care aparŃinea dreptei, a vehiculat multe idei specifice ideologiei
socialiste19.
Stânga şi dreapta în politică sunt pe moarte, anunŃa John Naisbitt, aproape totul ne vine acum de la
un centru radical20. Opinia sa nu este împărtăşită însă de unii politologi italieni ca G. Pasquino sau
Norberto Bobbio, pentru care dreapta şi stânga continuă să fie operaŃionale.
Dieter Fuch şi Hand Dieter Klingermann („The Left-Right Schema”, 1990) constată că schema
dreapta-stânga este un reductor de complexitate, fiind o schemă simplă, care permite înŃelegerea
dezbaterilor politice complexe. Discursul politic reduce conflictele complexe la o opoziŃie simplă.
În literatura occidentală de specialitate există un grup de definiŃii care încearcă să depăşească relaŃia
opoziŃiei dreapta-stânga cu anumite contexte politice şi culturale şi să surprindă esenŃa ei printr-o altă
diviziune, cum ar fi poziŃia faŃă de schimbare (dreapta se opune schimbării) sau, după cum sugerează Ron
Ingelhart, faŃă de schimbarea socială într-o direcŃie egalitariană. Ele au fost criticate pentru că şi unele
partide de dreapta susŃin o anumită schimbare. Multe definiŃii se concentrează în jurul termenului de
egalitate: stânga favorizează măsuri care impun o mai mare egalitate socială, în timp ce dreapta susŃine
inegalitatea. Prin folosirea combinată a 2 criterii fundamentale – poziŃia faŃă de egalitate şi dreptate,
Bobbio justifică plasarea comunismului şi socialismului democratic la stânga şi a fascismului şi
conservatorismului la dreapta. El repartizează pe o schemă în 4 părŃi spectrul poziŃionării diferitelor
doctrine şi mişcări politice: la extrema stângă – mişcările egalitare şi autoritare (iacobinismul, de
exemplu); la centru-stânga – mişcările şi doctrinele egalitare şi libertare, reunite sub denumirea de
„socialism liberal” şi incluzând partidele social-democrate; la centru-dreapta – doctrinele şi mişcările
libertare şi inegalitare, aparŃinând partidelor conservatoare, care se deosebesc de dreptele reacŃionare prin
recunoaşterea şi admiterea egalităŃii în faŃa legii, un egalitarism minim; la extrema dreaptă – doctrinele şi
mişcările antilibertare şi antiegalitare – fascismul şi nazismul21.
Gordon Smith identifică 4 teme principale care se subsumează problemelor economice care
diferenŃiază stânga de dreapta: 1) proprietate privată vs proprietate statală asupra mijloacelor de
producŃie; 2) rol slab vs rol puternic al statului în planificarea economică; 3) opoziŃie faŃă de vs sprijin
pentru redistribuirea veniturilor; 4) rezistenŃa faŃă de vs extinderea programelor guvernamentale privind

18
M. Duverger, Les partis politique, A. Colin, Paris, 1981, pp. 303-304
19
L. MihuŃ, Dreapta şi stânga, în Alternative, nr. 11-12/1991, p. 20
20
J. Naisbitt, MegatendinŃe, Ed. Politică, Bucureşti, 1989, p. 394
21
N. Bobbio, Dreapta şi stânga, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 126-127
bunăstarea socială. În timp ce dreapta doreşte o cât mai mică intervenŃie statală în economie pentru a
extinde libertatea individuală, stânga impune acŃiuni guvernamentale de sprijinire a legii şi ordinii. Ron
Ingelhart afirmă că dreapta este întotdeauna naŃionalistă iar stânga susŃine intervenŃia statului în
economie. O altă concepŃie presupune existenŃa a diferite dimensiuni dreapta-stânga, modul în care se
combină una cu cealaltă diferind, în funcŃie de configuraŃiile istorice concrete ale ordinii sociale şi a
instituŃiilor politice. Herbert Kitschelt consideră că dreapta şi stânga nu au un sens în sine, ci numai
raportat la un sistem de partide, la un moment dat.
Într-o analiză a sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est, Michael Roskin constată că în
această parte a continentului, dreapta este definită de valori tradiŃionale – biserică, naŃiune, în timp ce
stânga – de opoziŃia faŃă de piaŃa liberă. Herbert Kitschelt ş.a. arată că termenii pot fi folosiŃi şi în Europa
Centrală şi de Est, dar asocierea cu diferite teme politice şi modul în care acestea se asociază diferă în
funcŃie de tipul de regim comunist, de procesul de tranziŃie, de simbolurile şi resursele pe care partidele
succesorale ale partidelor comuniste le utilizează în competiŃia democratică. În Bulgaria, de exemplu,
observă autorii, partidele situate în stânga spectrului politic se caracterizează prin preferinŃa pentru
politici redistributive şi particulariste, în timp ce aceleaşi politici economice în Ungaria, Cehia şi Polonia
reprezintă tot stânga, dar sunt asociate cu politicile universaliste.
Ajungându-se la concluzia că teza clasică a dualismului dreapta-stânga nu poate constitui
fundamentul teoretic al unei analize suficient de riguroase, s-a încercat îmbunătăŃirea ei. Unii autori au
propus înlocuirea dualităŃii cu o axă sau un continuum dreapta-stânga, ce ar permite stabilirea unei game
de familii politice. Astfel, Jean Blondel propune o tipologie constituită din 6 familii ideologice: agrarieni,
creştin-democraŃi şi conservatori la dreapta, liberal-radicali la centru, comunişti şi socialişti la stânga22.
PuŃine partide însă pot fi calificate conservatoare în sensul strict, după cum puŃine partide ale stângii
socialiste şi comuniste s-au dovedit radicale. Tentativa de stabilire a unor distincŃii ideologice tranşante
este uneori riscantă, ea trebuind să ia în considerare multiple nuanŃe. De aceea, soluŃia unei încadrări
corecte este cea a judecării unui guvernământ după rezultatele acŃiunii lui, care modelează condiŃia celui
mai mare număr de cetăŃeni.
Cercetătorii care propun tipologii multidimensionale nu renunŃă la principiul dualist, acestea
rezultând din suprapunerea unei multiplicităŃi de dualisme. În consecinŃă, vizualizarea grafică a tezei nu
mai are forma lineară a unui ax conflictual sau a unui continuum, ci forma unui spaŃiu în care se întretaie
multiple dimensiuni. Tipologiile multidimensionale ale familiilor politice îşi au originea în concepŃia lui
M. Duverger, dar dobândesc o formă clar conturată în lucrările lui Seymour Martin Lipset, Stein Rokkan
şi ale discipolilor lor. Acest demers este parŃial contestat de Richard Rose, Derek Urwin, Jean şi Monica
Charlot, pentru care partidele exprimă, de cele mai multe ori, mai multe axe în acelaşi timp.
Inspirându-se din teza suprapunerii dualismelor a lui M. Duverger şi având ca model paradigma
AGIL a lui Talcott Parsons, S. Rokkan sistematizează clivajele care stau la baza constituirii partidelor şi a
sistemelor de partide, plecând de la analiza unor conflicte sociale. El afirmă că, în societăŃile occidentale,
conflictele se organizează în jurul a 4 clivaje fundamentale: două dintre ele decurg din revoluŃia
naŃională, desfăşurată în timpul Reformei şi antrenează clivajele biserică/stat, pe de o parte,
centru/periferie, pe de altă parte; celelalte două clivaje rezultă din revoluŃia industrială – clivajul
urban/rural şi clivajul posedanŃi/lucrători. Ulterior, el adaugă al cincilea clivaj, născut din revoluŃia
internaŃională, care nu afectează decât latura muncitorească a clivajului posedanŃi/lucrători: partizanii

22
J. Blondel, An Introduction to Comparative Government, Weidenfeld and Nicholson, 1969, p. 111
revoluŃiei sovietice şi cei care i se opun sau refuză să o accepte23. Rokkan analizează unele forme
partisane specifice, constituind embrioane ale familiilor politice: 1) partidele de apărare religioasă; 2)
partidele agrariene; 3) partidele socialiste; 4) partidele comuniste; 5) partidele fasciste, poujadismul în
FranŃa sau radicalismul de dreapta în S.U.A.; 6) partidele autonomiste, federaliste sau separatiste.
D.-L. Seiler aplică paradigma Rokkan la geneza partidelor europene, identificând 8 familii, puternic
ancorate în 4 clivaje (biserică/stat, centru/periferie, sector primar/sector secundar şi terŃiar,
proprietari/muncitori) şi într-un subclivaj generat de revoluŃia internaŃională (reformişti/comunişti). În
ordinea importanŃei lor politice în Europa, aceste familii ar fi: 1) partidele muncitoreşti şi aliaŃii lor; 2)
partidele patrimoniale; 3) democraŃia creştină; 4) autonomiştii; 5) centraliştii; 6) ecologist-agrarienii; 7)
anticlericalii; 8) producătorii24.
Potrivit teoriei cross-cutting cleavages susŃinută de Douglas Rae şi Michael Taylor, emergenŃa unui
ansamblu de opŃiuni, legate unele de altele, în cadrul unui regim democratic creează diviziuni durabile sau
clivaje, care se pot transforma în consens dacă nu se confundă, ci se intersectează. Când 2 clivaje se
întretaie, nu se confruntă 2 tabere ci 4, care vor putea stabili alianŃe conjuncturale. Dacă aceste clivaje
adiŃionează, ca în Irlanda de Nord, se poate ajunge la o situaŃie de criză.
Tipologia prezentată de Richard Rose şi Derek Urwin (Social Cohesion, Political Parties and
Strains in Régimes, 1971) pune accentul pe factorul religios, clasa socială şi naŃionalismul comunal. Ei
disting: partide eterogene, al căror electorat nu are o caracteristică sociologică particulară (catch all
party); partide cu fundament unic de natură religioasă sau anticlericală, născute din relaŃia biserică/stat,
având o bază socială eterogenă; partide cu fundament unic de natură socială (partidele de clasă); partide
rezultând din identificări diferite care se consolidează reciproc (partide muncitoreşti-religioase, de
exemplu).
Jean şi Monica Charlot introduc clivajul stat/societate civilă, care opune partidele totalitare
partidelor specializate, demers valoros în condiŃiile în care revoluŃiile din centrul şi sud-estul Europei au
adăugat clivajul stat/societate civilă în axa teritorială şi maximalişti/minimalişti în axa funcŃională
(privind ritmul trecerii la economia de piaŃă)25.
Politologul olandez Arendt Lijphart reŃine 7 clivaje: socio-economic, cultural-etnic, rural-urban,
susŃinerea regimului, politica externă, materialişti contra post-materialişti. El insistă asupra necesităŃii
unei analize atente a programelor partidelor şi a politicii lor guvernamentale, îndeosebi atunci când ele
participă la guvernări de coaliŃie26.
Pentru simplificarea analizei ne vom referi în continuare, mergând de la dreapta la stânga, la
următoarele familii: extrema dreaptă, conservatoare, liberală, democrat-creştină, ecologistă, socialistă şi
comunistă.

Extrema dreaptă

23
S.M. Lipset, S. Rokkan (eds), Party Systems and Voter Algnments: Cross-National Perspectives, New York, The Free Press,
1967
24
D.-L. Seiler, Partidele politice în Europa, Ed. Institutului European, Iaşi, 1999, p. 24
25
Charlot Jean et Monica, „Les groupes politiques dans leur environment” în M. Grawitz et J. Leca (eds.), Traité de science
politique, tom 3, P.U.F., Paris, 1985
26
A. Lijphart, Modele ale democraŃiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp. 88-94
 Specialiştii europeni denumesc partidele de extremă dreapta acele partide a căror ideologie include
elemente de naŃionalism, xenofobie, şovinism, apelul la lege şi ordine, poziŃie antidemocratică. Ele sunt
situate în dreapta spaŃiului ideologic şi sunt caracterizate printr-o atitudine anti-sistem. Primele mişcări de
extremă dreapta sunt considerate a fi mişcările reacŃionar-tradiŃionaliste din Europa secolului al XIX-lea.
În secolul al XX-lea, amestecată cu elemente de populism şi alimentată cu noi veniŃi de la stânga, extrema
dreaptă s-a impus ca o forŃă dominantă în multe Ńări europene: sub forma sa fascistă a oprit procesul
democratizării Italiei iar sub forma nazistă a instituit un regim de teroare; sub forma ei corporatistă a
guvernat în Spania şi Portugalia mai multe decenii; aliată cu militarii a preluat conducerea în state ca
Ungaria sau Polonia. Dacă în anii `60-`80 extrema dreaptă era peste tot în declin sau marginalizată
datorită progreselor democraŃiei şi creşterii bunăstării, în anii`90 pulsiunile ei renasc, odată cu dificultăŃile
politice şi economice, generând tensiuni sociale. SusŃinerea a ceea ce este popular, politica orientată spre
electorat a determinat tendinŃa folosirii etichetei „populiste” pentru astfel de partide. Temele preferate la
care se recurge în alegeri sunt protecŃionismul naŃionalist, securitatea internă, imigraŃia, atitudinile
antieuropene. Valorile democratice şi liberale sunt subordonate valorilor autorităŃii şi securităŃii.
Partidul LibertăŃii din Austria (Freiheitlische Partei Öesterrich - FPÖe), perceput ca populist şi
euronaŃionalist, a devenit al doilea partid al Ńării în urma alegerilor din octombrie 1999, având o bază
electorală constituită din tineri sub 30 de ani, muncitori şi patroni. Între 1968-2001, figura centrală a
partidului a fost Jorg Haider. Datorită faptului că Ńările occidentale şi S.U.A. au redus la minimum
relaŃiile politice cu Austria, Haider şi-a retractat multe dintre declaraŃiile sale, angajându-se să respecte
valorile democraŃiei şi să nu se opună extinderii UE. În anul 2004 este înlocuit cu Ursula Hubner, sora lui
şi, tot în acelaşi an, partidul obŃine 6% din voturi la alegerile pentru Parlamentul European.
Vlaams Block, fondat în 1977 de flamanzii care susŃineau independenŃa Flandrei, idei
antiimigraŃioniste şi legate de aplicarea strictă a legii în probleme de criminalitate a devenit al treilea
partid al Belgiei în 1999. Alegerile legislative din mai 2003 au adus la conducerea Ńării un guvern de
coaliŃie constituit din liberali şi socialişti, Vlaams Block situându-se pe locul al patrulea, după creştin-
democraŃi. În noiembrie 2004, judecătorii CurŃii Supreme de JustiŃie au hotărât scoaterea acestui partid,
etichetat rasist, în afara legii. La 14 noiembrie 2004, congresul Vlaams Block de la Antwerp a votat
autodizolvarea, dar a hotărât constituirea unui nou partid – Vlaams Belang care prin programul său şi-a
propus limitarea reŃelei moscheelor, a şcolilor coranice ş.a. O altă formaŃiune ce reprezintă extrema
dreaptă este Frontul NaŃional din Belgia. În ianuarie 2005, parlamentul belgian a adoptat o lege care
permite retragerea subvenŃiilor publice pentru partidele nedemocratice care nu respectă ConstituŃia şi
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului.
Partidul Popular Danez, creat în 1995, cu o bază electorală formată de pensionari, antieuropeni şi
muncitori dezamăgiŃi, a reuşit în 2001 să devină al treilea partid al Ńării, intrând în coaliŃia
guvernamentală. Uniunea Democratică a Centrului, creată în 1971 şi care în zona germană se numeşte
Partidul Popular ElveŃian (SVP), cu o linie antiimigraŃionistă reuşise în 1999 să devină chiar primul partid
al ElveŃiei democrate. În Germania, în general, mişcarea de extremă dreapta s-a manifestat ca o mişcare
neo-nazistă de tineret. Ea este reprezentată de Uniunea Poporului German (Deutsche Volksunion -
DVU), Partidul Neonazist (Nationale Partei Deutschland - NPD) şi Republicanii (Republikaner -REP). În
anul 2003, s-a încercat interzicerea Partidului Neonazist (fondat în 1960), prin argumentarea
neconstituŃionalităŃii, dar s-a renunŃat, descoperindu-se că o mare parte a leaderilor lui erau agenŃi ai
serviciilor secrete germane. Dacă P. Neonazist a avut multe ieşiri antisemite şi naziste, Republicanii s-au
dovedit mai puŃin extremişti.
În Marea Britanie, United Kingdom IndependenceParty este constituit dintr-un grup de
ultraconservatori, care au abandonat Partidul Conservator şi se pronunŃă împotriva unei Europe unite şi a
imigraŃiei. La alegerile europene din 2004, această formaŃiune, influentă în sudul şi estul U.K. a câştigat
12 locuri în Parlamentul european. Dar, principalul partid reprezentând extrema dreaptă britanică este
British National Party (fondat în 1992), care afişează atitudini antiimigraŃioniste şi xenofobe. Conceptul
de euronaŃionalism susŃinut de BNP are în componenŃa sa idei precum abolirea discriminării pozitive,
retragerea din UE, măsuri economice protecŃioniste, prezervarea rasei britanice. Frontul NaŃional (NF),
fondat în 1967 prin fuziunea BNP de atunci şi a League of Empire Loyalists a suferit în 1997 o sciziune
care a dus la constituirea unei noi organizaŃii – DemocraŃii NaŃionali.
În Italia, extrema dreaptă este reprezentată de Lega Nord, partidul neofascist MSI – Fiamma
Tricolore şi Alleanza Nationale. Lega Nord, condusă de Umberto Bossi, creată în 1991 militează pentru
autonomia Padaniei. La alegerile din aprilie 2006 a obŃinut 13 locuri în senat, împreună cu Movimento
per l’Autonomia şi 26 locuri în Camera DeputaŃilor. Alleanza Nationale a lui Gianfranco Fini, descendent
direct al Partidului Fascist al lui Mussolini (41 locuri în Senat şi 71 în Camera DeputaŃilor) pune accentul
pe catolicism, lege, ordine, controlul imigraŃiei. PoziŃiile anti-sistem ale Ligii Nordului (federalistă,
regionalistă şi chiar separatistă), atitudinile ei xenofobe şi autoritare s-au situat uneori mai la dreapta
decât cele ale AlianŃei NaŃionale (foarte naŃionalistă). Cu toate acestea, unii specialişti sunt înclinaŃi să o
considere „extremistă de centru”, în primul rând datorită opoziŃiei sale categorice faŃă de fascism, sau de
„centru-dreapta”, datorită coalizării sale cu Forza Italia şi Alleanza Nationale.
Unul dintre grupurile politice născute în anii’60 în FranŃa a fost Europe-Action, având o concepŃie
profund fascistă şi nazistă. El propunea distincŃia între elita raselor (rasa albă) şi rasele inferioare.
Creştinismul era considerat motorul decadenŃei occidentale, ameninŃare a spiritului pozitivist şi a rasei
caucaziene. În 1967 se naşte Noua Dreaptă iar în 1972 Jean-Marie Le Pen pune bazele Frontului
NaŃional, mişcare neopopulistă, impregnată de xenofobie şi rasism. Le Pen şi-a atras electoratul
ocupându-se de probleme ca imigraŃia, delincvenŃa cartierelor, pierderea identităŃii naŃionale ca rezultat al
imigraŃiei, locul FranŃei într-o Europă unită ş.a. „Tresărirea democratică” pe care Jaques Chirac a cerut-o
naŃiunii franceze a dus însă la înfrângerea categorică a lui Le Pen şi a partidului său la alegerile
prezidenŃiale şi legislative din anul 2002.
Cas Mudde („Right-wing Extremism Analyzed”, 1995) dezvoltă o tipologie genetică a partidelor de
extremă dreaptă din Europa post-comunistă. Partidele de extremă dreapta care păstrează caracteristicile
celor din perioada interbelică şi pe care autorul le denumeşte partide de extremă dreapta precomuniste
sunt puŃine la număr şi nu au înregistrat succese electorale decât în Slovacia (Partidul NaŃional Slovac -
SNS) şi CroaŃia (Partidul Drepturilor - HSP). Partidele de extremă dreapta comuniste combină o
ideologie specifică extremei drepte interbelice cu nostalgia pentru perioada comunistă sau sunt partide
care îşi au originile în perioada comunistă – aripi naŃionaliste, desprinse din fostele partide comuniste.
Aici sunt incluse PRM; PUNR, Partidul Socialist al Muncii. Partide de extremă dreapta post-comuniste
ar fi Partidul Liberal Democratic Rus – LDPR sau partidul Radical Sârb – SPS. Conform unei alte
tipologii, în funcŃie de originea partidelor ar exista partide ale reîntoarcerii radicale şi partide ale
continuităŃii radicale. Ele se diferenŃiază prin legătura cu regimul comunist. Partidele continuităŃii
radicale au avantajul continuităŃii organizaŃionale. Ambele categorii fac apel la continuitatea istorică, dar
partidele reîntoarcerii resping orice legătură cu comunismul. Alte lucrări plasează partidele de extremă
dreaptă în dreapta spectrului politic, dar în categoria partidelor naŃionalist-conservatoare.

Familia conservatoare

Contururile familiei conservatoare sunt greu de trasat datorită variantelor sale, numeroase şi
evolutive, precum şi a faptului că, spre deosebire de Marea Britanie, în celelalte Ńări, ideologia nu este
vehiculată de o singură formaŃiune politică. Termenul conservator apare la începutul secolului al XIX-lea.
În 1817 Chateaubriand publica ziarul „Conservatorul”, iar în 1835 Sir Robert Peel proclama
„conservatives principles”. Tories sunt cei care vor deveni Conservative Party, iar UK este, practic,
singura Ńară în care conservatorii şi-au afirmat identitatea sub această etichetă. Benjamin Disraeli (1804-
1881) a elaborat liniile organizatorice şi pragmatice ale conservatorilor. W. Churchill, Sir Anthony Eden,
Harold Macmillan, Sir Alec Douglas-Home s-au aflat în fruntea unor guverne pragmatice de centru-
dreapta, având ca obiective apărarea tradiŃiilor şi instituŃiilor naŃionale (Dumnezeu, rege, patrie-mamă),
garantarea libertăŃilor individuale, limitarea intervenŃiei statului în economie. Liberalismul economic a
fost însoŃit de un paternalism motivat social, care legitima anumite corecturi social-politice, aduse
economiei de piaŃă. Edward Heath, care a introdus UK în UE a încercat să confere partidului un profil
liberal-economic. Politica dusă de Margaret Thacher, bazată pe teoriile economistului american Milton
Friedman a marcat anii’80, devenind simbol al acŃiunilor pentru o economie de piaŃă cu un aport minor
sau chiar inexistent din partea statului. Actualul leader – David Cameron consideră că Ńara are nevoie de o
economie dinamică şi competitivă, unde acŃiunile de creştere trebuie împărŃite între reducerile de taxe şi
investiŃii publice suplimentare.
O componentă a curentului conservator dar şi o cauză a divizărilor lui interne a constituit-o
problema naŃiunii şi naŃionalismului. Mult timp, conservatismul s-a caracterizat prin ataşamentul faŃă de
proprietatea privată, principiul autorităŃii şi rezerva faŃă de votul universal. Deşi ostili intervenŃionismului
statal în viaŃa economică şi apărători ai dreptului de proprietate, conservatorii s-au adaptat exigenŃelor lui
Welfare State, în toate Ńările occidentale27. Astfel, De Gaulle a procedat la naŃionalizări după război şi a
practicat o politică dirijistă în anii’60, V. Giscard d’Estaing a naŃionalizat siderurgia în 1979, democraŃia
creştină a mărit patrimoniul industrial al statului, constituit de Mussolini. După cum apreciază specialiştii
italieni, democraŃia creştină a fost totdeauna partidul conservator al Italiei contemporane, prin istoria şi
locul ocupat, prin baza sa socială şi interesele pe care le reprezintă şi le apără.
Au existat conservatori moderaŃi dar şi curente care au visat la o autoritate de necontestat, fie prin
intermediul monarhiei, fie prin cel al dictaturii. Acolo unde circumstanŃele istorice nu au permis
unificarea, curentul conservator s-a exprimat în fracŃiuni, uneori profund ostile unele faŃă de altele –
gauliştii şi extrema dreaptă în FranŃa, DemocraŃia Creştină şi Mişcarea Socială Italiană, în Italia. După
război, în calitate de partide de guvernământ, partidele conservatoare au acceptat anumite compromisuri:
alianŃa cu liberalii (practică de neconceput în secolul al XIX-lea) şi extinderea electoratului în afara
cercului tradiŃional (mica burghezie şi burghezia de mijloc). Astăzi există un electorat „popular” –
muncitorii conservatori în FranŃa, RFG, Italia, Marea Britanie (tory workers). Între conservatorii
contemporani notabili se numără Ronald Regan, Margaret Thatcher sau Jaques Chirac. Anii’90 au fost ani
de ascensiune pentru conservatorii scandinavi, leaderii lor conducând guverne de coaliŃie.

27
Y. Mény, op. cit., p. 55
 În campania electorală pentru alegerile europarlamentare din iunie 2004, conservatorii britanici au
lansat un manifest in care şi-au precizat poziŃia faŃă de construcŃia europeană.Chiar titlul acestuia –
Manifestul Conservator European. În primul rând – Marea Britanie reflectă rezervele faŃă de U.E. care nu
ar fi gestionat eficient libertatea, pacea si prosperitatea individului.Conservatorii britanici propuneau
respingerea proiectului constituŃional, considerat o modalitate de uniformizare şi de control impusăde un
centru, care dezavantaja, din punct de vedere economic, Marea Britanie.
Lărgirea imperativelor U.E., rezultată din pactul constituŃional ar fi afectat negativ statul naŃional,
întregul proiect punând in pericol sistemul britanic, bazat pe o evoluŃie şi o dezvoltare organică, graduală.
Principiile propuse se refereau la: creşterea rolului parlamentelor naŃionale îprocesul legiferării şi aplicării
normelor europene; reducerea rolului de unic legislator al UE; centrarea obiectivelor majore pe
imperativele economice şi nu pe cele politice; o mai strânsă colaborare între statele UE şi grupurile
informale nonguvernamentale; consultarea prin referendum a societăŃii britanice, pentru adaptarea
oricărei decizii majore, ş.a.
David Cameron ( licenŃiat în filosofie, economie şi ştiinŃe politice, înrudit cu marile familii
nobiliare), ales leader al conservatorilor in decembrie 2005 şi al cărui motto este Change for win!Win for
Britain! a rămas pe poziŃia respingerii ideii intervenŃiei statului in economie şi a implicării lui numai în
domeniile cultural şi social. El propune o acŃiune mai fermă pentru creşterea calităŃii vieŃii, îmbunătăŃirea
serviciilor publice, justiŃie socială, protejarea securităŃii britanice. Cameron doreşte renegocierea
cuantumului contribuŃiilor la bugetul comunitar, reformarea sau chiar desfiinŃarea PAC, şi agrează ideea
unei eventuale coaliŃii cu liberal-democraŃii, pentru a slăbi forŃele laburiştilor.
În anul 2002, în FranŃa, s-a creat Union pour la Majorité Présidentielle, un grup de partide, în frunte
cu Nicolas Sarkozy, având scopul susŃinerii candidaturii lui Jaques Chirac. Rebotezată ulterior Union
pour un Mouvement Populaire (UMU), formaŃiunea devine membră a PPE şi a Uniunii Democrate
InternaŃionale, forum mondial al partidelor conservatoare. UMP (care la alegerile din anul 2007 au
obŃinut victoria cu 39,5% din voturi si 357 de locuri în Adunarea NaŃională) grupează mai multe familii
de idei ale dreptei republicane, din care cea mai mare parte sunt rezultatul fuziuniidintre Rassemblement
pour la République (RPR) cu Union Democratique Française (UDF) şi Démocratie Liberale (DL). Un
important curent de opinie în UMP este conservator de sorginte liberal.El susŃine aceleaşi valori ca şi
liberalii reformişti, dar este mai pragmatic in practica politică. Dirijismul economic, ataşamentul faŃă de
familie, preocuparea pentru structura socială a societăŃii sunt tot atâtea teme ale conservatorilor liberali.
În martie 2004, a căzut unul dintre cele mai vechi bastioane ale social-democraŃiei europene,
socialiştii greci, aflaŃi la conducerea Ńării din 1981 (cu o pauză de 3 ani – 1990-1993) fiind taxaŃi pentru
ineficienŃă, birocraŃie şi corupŃie la nivel înalt. Conservatorii din Partidul Noua DemocraŃie, condus de
Kostas Karamanlis (nepotul lui Konstantinos Karamanlis, cel care a condus Grecia spre UE) au câştigat
alegerile legislative cu 45,51% din voturi în defavoarea Mişcării Socialiste Panelene – PASOK (40,58%).
Alte participante la competiŃie au fost KKE – comunist (5,81%) şi LAOS – partid de extremă dreapta
(2,71%). ÎnfiinŃat la 4 octombrie 1974, după răsturnarea „dictaturii coloneilor” (1967-1974), P.N.D. şi-a
propus ca program politic instituirea libertăŃii politice şi a ordinii de drept, dreptate socială, egalitate,
respectarea cetăŃeanului, economie liberă, cu intervenŃia reglatoare a statului, stimularea iniŃiativei
private, asigurarea unui loc demn în UE ş.a.
Alegerile anticipate convocate de premierul Kostas Kara- Manlis, la 16 septembrie 2007, cu 6 luni
înainte de încheierea mandatului au avut drept câştigător tot partidul Noua DemocraŃie, cu 41,8% din
voturi.
Conservatorii au obŃinut victoria şi în Polonia, în septembrie 2005, electoratul sancŃionând AlianŃa
Democratică a Stângii, partid aflat la putere, succesor al partidului comunist. Cele două formaŃiuni
câştigătoare au fost Partidul Legii şi JustiŃiei (P.I.S.), conservator, care s-a clasat pe prima poziŃie (cu
26,99% din voturi şi 155 mandate în Seim), urmat de Platforma Civică (P.O.), formaŃiune liberală
(24,14% şi 133 locuri). Ambele partide îşi au rădăcinile în Solidaritatea. P.I.S. reprezintă politica de
dreapta, creştin-democrată şi conservatoare, este eurosceptic dar pe plan economic şi social are un
program influenŃat de elemente de stânga ce prevede avantaje fiscale şi ajutoare pentru familiile
numeroase şi defavorizaŃi.Alegerile anticipate legislative din Polonia, din 21 octombrie 2007, care s-au
desfăşurat după doi ani de guvernare controversată a gemenilor conservatori Lech şi Jaroslav Kacßynski
au adus victoria Platformei Civice Liberale (PD), condusă de Donald Tusk, cu 41,5% din voturi şi care
guvernează împreună cu Partidul Popular Polonez (PSL), agrarian, creştin-democrat.În anul 2005,
conservatorii au învins şi în Albania unde, din 1991, sistemul de partide este dominat de Partidul
Democratic din Albania (PDS) şi Partidul Socialist din Albania – PSS (post-comunist).
Un partid conservator (de fapt, liberal-conservator) cu o veche tradiŃie este cel norvegian- Høyre
(H), înfiinŃat in secolul al XIX-lea. El şi-a propus susŃinerea creşterii economice pentru evitarea
şomajului, dezvoltarea educaŃiei, a sănătăŃii şi protecŃiei sociale.Valorile privilegiate de conservatorii
norvegieni sunt libertatea personala, responsabilitatea socială, proprietatea.Cele mai bune rezultate au fost
obŃinute in 1981, dupa care s-a intrat pe o pantă descendentă deşi între 1989-1990, 2001-2005,
conservatorii au participat la cabinete de coaliŃie. Învingator, însă la alegerile din 2005 a fost Partidul
Laburist Norvegian (A), cu 32,7% din voturi, care guvernează împreună cu Partidul Socialist de Stânga
(SV) şi Partidul de Centru (SP), agrarian. Høyre promovează o politică paneuropeană sustinând aderarea
Norvegiei la UE.
Conservatorii au câştigat alegerile în Cehia, în anul 2006, prin Partidul Democrat Civic (ODS), cu
35,4% şi în Danemarca , în 2007, prin Partidul Liberal Danez (V), agrarian si conservator liberal (cu
26,3%), care guvernează împreună cu un partid liberal-conservator – Partidul Popular Conservator (KF).
În anul 2006 şi Suedia a optat pentru o coaliŃie de 4 partide conservatoare – AlianŃa Moderată (M),
Partidul de Centru (C),. Partidul Popular Liberal (FP) şi DemocraŃii Creştini (KD), condusă de leaderul
moderatilor – Fredrik Reinfeldt.

Familia liberală

Termenul „liberal” apare în Spania, la începutul secolului al XX-lea, pentru a-i desemna pe
promotorii ConstituŃiei de la Cadix, din 1912 şi se răspândeşte în Marea Britanie prin scrierile lui Jeremy
Bentham şi în FranŃa, unde Benjamin Constant şi Chateaubriand pledează pentru respectarea libertăŃilor.
La mijlocul secolului al XIX-lea, whigii britanici se transformă într-un partid liberal, puternic până la
primul război mondial. Liberalii au întruchipat multă vreme „stânga”. În Europa, familia liberală se poate
mândri cu un trecut glorios, democraŃia occidentală, în filosofia şi instituŃiile sale datorându-i mult.
În secolul al XIX-lea, numitorul comun al liberalilor europeni a fost ostilitatea faŃă de monarhia
absolută şi poziŃia de apărare a libertăŃilor individuale şi de extindere a dreptului de vot, susŃinerea unui
regim constituŃional. Dar, ei s-au divizat în privinŃa modalităŃilor, dimensiunii şi ritmului reformelor. Au
existat liberali-conservatori (orleaniştii din FranŃa), liberali –radicali, ostili oricărei forme de monarhie,
iviŃi din curentele republicane (în special în FranŃa şi Italia), liberali anticlericali (în FranŃa şi Italia).
Formula radicalului Eduard Herriot – „inima la stânga, portofelul la dreapta” rezumă plastic dilema
familiei liberale, la care au contribuit şi contradicŃiile din sânul burgheziei care o compune, în principal.
În multe Ńări din Europa, partidele liberale sunt divizate. Partito Social Democrata din Portugalia
este unul dintre partidele europene care a reuşit să formeze un guvern majoritar. Partidul Liberal din
Germania (FDP), creat în 1948, a participat constant la putere şi, în anumite perioade, a fost punctul de
echilibru al politicii germane, în pofida taliei sale. Între orientările sale fundamentale se înscriu: o politică
de deschidere spre Est, o rezervă accentuată faŃă de apropierea prea mare între stat şi biserică (în special
în problemele şcolii), ostilitatea faŃă de politicile economice intervenŃioniste, susŃinerea libertăŃilor şi a
statului de drept. În Italia, liberalii s-au divizat în două partide de mică importanŃă: Partidul Liberal
Italian şi Partidul Republican Italian.
Cei mai influenŃi dintre liberalii europeni au fost cei britanici. Până în 1920, acest partid înfiinŃat în
1859 ca o continuare a politicii duse de Whigs a fost cel de-al doilea mare partid politic al Ńării.
Obiectivele principale ale liberalismului secolului al XIX-lea, marcat de William Gladstone, au fost
stimularea comerŃului liber, reglementarea autonomiei Irlandei, protecŃia copiilor şi a săracilor ş.a. După
primul război mondial, rolul de principală forŃă de opoziŃie a revenit laburiştilor. În 1998, Partidul Liberal
s-a unit cu Partidul Social-Democrat, o facŃiune de dreapta ieşită din Labour Party, constituind
formaŃiunea numită Liberal Democrats, situată în multe domenii politice la stânga laburiştilor. Tensiunile
din sânul societăŃii britanice au dat un suflu nou ideologiei liberale în trei direcŃii: 1) încercarea de
atenuare a concentrării puterii la toate nivelurile; 2) respingerea a ceea ce se numeşte „adversary politics”,
a mecanismelor care perpetuează bipartismul şi reforma sistemului electoral; 3) susŃinerea deschiderii
U.K. spre lumea exterioară. Liberalii tind să ia locul conservatorilor, ca principală forŃă de opoziŃie, după
cum au demonstrat rezultatele obŃinute la alegerile parlamentare din 2002. În anul 2004, liberal-
democraŃii au învins laburiştii la alegerile pentru guvernarea locală.
În Danemarca, Liberale Venstre mediază voinŃa politică a agricultorilor şi atrage voturile
categoriilor celor mai religioase. Frământările şi dizidenŃele din cadrul partidelor liberale sunt cel mai
bine exemplificate de cazul belgian. Clivajele lingvistice specifice societăŃii belgiene au făcut ca Belgia,
caracterizată până în anii’60 printr-un sistem tripartidist (două partide mari – creştin democrat şi socialist
şi unul de mărime medie - liberal) să treacă la unul multipartidist.
În pofida diversităŃii traiectoriilor lor şi a faptului că nu constituie partide majoritare, partidele
liberale europene exercită o deosebită influenŃă politică, la guvernare sau în opoziŃie.

Familia partidelor democrat – creştine

Cu toate că partidele democrat-creştine nu sunt exclusiv partide catolice (Uniunea Creştin-Socială a

Germaniei - CSU fiind un partid mixt, protestant-catolic, iar partidele democrat-creştine scandinave fiind
de inspiraŃie protestantă), democraŃia creştină s-a impus în Ńări cu predominanŃă catolică precum Belgia,
Italia, RFG, FranŃa.
IniŃial, papalitatea a respins ideea organizării şi participării catolicilor la lupta politică dar, sub
conducerea Papei Leon al XIII-lea, Vaticanul începe să contureze o concepŃie proprie despre societate şi
politică, formulând ceea ce s-a numit „doctrina socială a bisericii”. Enciclica Rerum Novarum din 1891,
considerată text de referinŃă a democraŃiei creştine, pune problema raportării bisericii catolice la
chestiunile sociale ale timpului. Papa recunoaşte muncitorilor dreptul de a se uni pentru a-şi apăra
interesele, definind democraŃia creştină „acŃiune benefică creştină, în mijlocul poporului”. Au milieu des
solicitudes, Enciclica din 1892 a Papei Leon al XIII-lea recomanda catolicilor francezi acceptarea
republicii.
Partidele dezvoltate prin voinŃa catolicilor, organizate după modelul partidelor de masă, înrădăcinate
într-o reŃea de sindicate şi organizaŃii sociale, cooperatiste, culturale, au frânat expansiunea partidelor
muncitoreşti şi au devenit apoi partide de guvernământ în Belgia, Italia, łările de Jos. Succesul
democraŃiei creştine postbelice s-a datorat prăbuşirii regimurilor totalitare şi autoritare din Germania,
Italia, FranŃa, atracŃiei pentru formaŃiuni politice noi şi faptului că a putut fi un receptacul pentru dreapta
moderată. Ea a eşuat însă în Spania post-franchistă şi este absentă în Irlanda, unde partidele şi-au
proclamat libertatea faŃă de biserică. Trăsăturile ce constituie distinctivitatea democraŃiei-creştine sunt,
după părerea lui D.-L. Seiler, „interclasismul”, „orizontalitatea”, „poziŃia balama” şi „programul
politic”28. Partidele de acest tip se sprijină pe organizaŃiile sindicale puternice dar se caracterizează şi
printr-o suprareprezentare a Ńărănimii, într-o asemenea măsură încât, în Ńările sau regimurile catolice,
partidele agrariene nu au mai avut şanse de dezvoltare. Partidele clericale nu sunt (după cum consideră O.
Kirchheimer, J. Charlot) catch-all parties sau attrape-tout ci partide orizontale, care acoperă întreg
eşicherul politic, de la dreapta la stânga. În diferite grade, sub diferite denumiri, în Europa se regăsesc
cele trei ideologii existente în sânul catolicismului francez, indicate de Etienne Borne, integrismul,
democraŃia creştină şi progresismul, în fapt – o dreaptă, un centru şi o stângă. Partidele democrat-creştine
contrazic teoria matematică a „partidului pivotal”, ce atribuie funcŃia de tip balama (charnière), unui
partid mic, în Benelux şi în Italia, de exemplu, ele constituind pivotul marii majorităŃi a guvernelor. Dacă
între 1945-1960 creştin-democraŃii au urmărit alianŃe guvernamentale cu liberalii, după 1961 ei s-au
orientat spre centru-stânga, unindu-se cu partidele muncitoreşti. Din perspectiva programului politic,
partidele clericale scapă dihotomiei dreapta-stânga. Deşi, în special din anii’60-70, între doctrina
conservatoare şi cea a democraŃiei creştine există mai multe puncte comune (ataşamentul faŃă de dreptul
de proprietate, faŃă de autoritatea persoanelor legitim investite cu ea ş.a.), anumite elemente le
diferenŃiază net.
O primă trăsătură caracteristică este refuzul declarat faŃă de doctrinele extreme, reprezentate de
capitalism, pe de o parte, de marxism, pe de altă parte: şi unul şi celălalt încarnează două forme de
materialism contrare învăŃământului bisericii. Programul elaborat de CDU (Uniunea Creştin-Democrată)
în Germania în 1947 se intitula „CDU depăşeşte capitalismul şi marxismul”. Aceeaşi neîncredere se
reflectă în programele democraŃiei-creştine italiene sau ale MRP francez. EchidistanŃa între capitalism şi
socialism nu a durat mult. În Germania, de exemplu, CDU-CSU s-au convertit la economia de piaŃă
numită economie socială de piaŃă. O altă trăsătură a democraŃiei creştine este importanŃa acordată
valorilor educaŃiei şi moralei. În FranŃa, Italia, RFG învăŃământul confesional rămâne important, dar
modalităŃile sale de organizare şi finanŃarea lui au fost adesea cauza unor vii conflicte. S-a constatat că, în
pofida unei afiliaŃii religioase oficiale masive (aproape 90% dintre italieni, germani şi francezi aparŃin
unei religii catolice sau protestante), practicanŃii nu constituie decât o minoritate (10-15%). Ca atare,
partidele au trebuit să-şi urmeze electoratul, devenit mai puŃin docil faŃă de învăŃământul papal. În FranŃa,

28
D.-L. Seiler, op. cit., pp. 67-72
legislaŃia contracepŃiei şi avortului, uşurarea procedurilor divorŃului au fost realizate de guvernăminte în
care figurau centrişti ai democraŃiei creştine, iar în Italia – de guvernăminte dominate de democraŃii
creştini.
Partide creştin-democrate puternice au fost create în Germania, Austria, Belgia, Italia, Luxemburg,
Olanda, ElveŃia, Ńările scandinave. CDU a Germaniei a fost înfiinŃată în 1945 şi se prezintă ca un partid de
centru, promotor al valorilor fundamentale creştine iar CSU este partidul corespondent al CDU din
Bavaria. În principal, ele urmăresc aceleaşi obiective: respectarea valorilor creştine, a ordinii social-
liberale, a economiei sociale de piaŃă, în centrul căreia stau garantarea şi încurajarea proprietăŃii private, a
libertăŃii individuale şi a concurenŃei. La alegerile din anul 2005, fosta coaliŃie SPD+Die Grünen a fost
înlocuită cu una CDU+SPD, social-democraŃii lui Gerhard Schröder obŃinând cel mai scăzut scor din
1957 încoace, adevăraŃii învingători fiind creştin-democraŃii conduşi de Angela Merkel.
Democrat-creştinii belgieni au o vechime mai mare, un adevărat partid catolic, organizat şi deschis
confesional constituindu-se în 1884. FormaŃiuni neoclericale, înrudite cu democraŃia creştină catolică prin
programul lor apar în Ńările scandinave. Partidul Popular Creştin Norvegian (antieuropean) apare în
anii’30, dar Uniunea Creştin-Democrată din Suedia, Liga Creştină din Finlanda şi Partidul Creştin
Popular din Danemarca sunt creaŃii ale anilor’60.
În anul 2006, Apelul Creştin-Democrat din Olanda (CDA) a obŃinut 26,5% din voturi.Creştin-
democraŃii si Flamanzii (CD&V) conduc în Belgia din 2007 o coaliŃie de 6 partide şi sunt partid de
guvernământ în Malta, din anul 2008 ( Partidul NaŃionalist – PN învingător cu 49,3% din voturi)
În vederea participării la alegerile europene din 1978, în 1976 s-a constituit la Luxemburg Partidul
Popular European (PPE), deschis şi unor adeziuni individuale. Nucleul său ideologic este alcătuit din
Christelijke Volksparty (CVP) şi Partidul Social Creştin (PSC) din Belgia, Christen Demokratische Appel
(CDA) din Olanda, Partidul Creştin Social (PCS) din Luxemburg, Partidul Popular Italian (PPI),
Österreichische Volkspartei (ÖVP) din Austria, CDU, CSU, CDS. Membrii PPE sunt afiliaŃi
InternaŃionalei Democrat Creştine.

Partidele ecologiste

Caracteristica principală a partidelor ecologiste, care recuză opŃiunile tehnologice periculoase pentru
planetă, pentru specia umană, modul de dezvoltare distrugător al naturii este melanjul ideologic –
conservator şi radical. Teme specifice ca antimilitarismul, respectarea drepturilor omului, ale
minorităŃilor, lupta împotriva rasismului, emanciparea femeii au fost susŃinute iniŃial în Italia, de către
Partidul Radical. Ecologiştii germani s-au declarat adepŃi ai valorilor societăŃii post-industriale. De la
sfârşitul anilor’80, puterea şi influenŃa ecologiştilor a crescut considerabil, în pofida dificultăŃii
transformării mişcărilor iniŃial protestatare în partide. Les Verts, Die Grünen, Federazione dei Verdi au
obŃinut reprezentări în parlament iar diferite fracŃiuni ecologiste au reuşit să încheie diverse alianŃe
electorale. De acum înainte, Verzii sunt capabili nu numai să-şi transmită mesajele ci să influenŃeze şi
procesul de policy-making (toate partidele înverzindu-şi programul, după cum remarcă Yves Mény) şi să
apară ca parteneri potenŃiali ai unor coaliŃii locale, regionale şi chiar naŃionale.
Liga Verde din Finlanda, cu rădăcini în tradiŃia acŃiunii directe din anii’70 precizează în programul
său că responsabilitatea pentru fiinŃele umane şi mediu se extinde peste graniŃele naŃionale. Construirea
unei societăŃi social sustenabile, care să creeze premisele necesare controlului vieŃii şi unui stil de viaŃă în
armonie cu natura nu antrenează reducerea bunăstării ci o schimbare ecologică structurală. Creşterea
verde este o creştere a calităŃii, know-how-ului şi bunăstării. Liga sprijină participarea activă şi inovativă
a Finlandei la politica environmentală de nivel internaŃional şi, în primul rând, în cadrul UE.
Din punctul de vedere al programelor politice şi al strategiilor folosite, partidele ecologiste au fost
diversificate în doua tipuri: 1)cele pur reformiste care pun în discuŃie probleme ecologice care nu conduc
partidul spre un conflict politic cu partidele tradiŃionale în privinŃa statului bunăstarii sociale şi al politicii
externe ( verzii din Belgia, Marea Britanie, ElveŃia, Finlanda, Irlanda, FranŃa); 2) partide verzi radicale
(alternative) care vizeaza schimbari fundamentale în instituŃiile sociale şi politice (verzii din Olanda,
Germania, Luxemburg, Austria).
În pofida succeselor lor, ecologiştii suferă de câteva slăbiciuni: persistenŃa tendinŃei iniŃiale de
susŃinere a formelor de democraŃie „pură”, neîncrederea faŃă de leadership şi profesionalismul politic,
dificultatea transformării mişcărilor iniŃial protestatare în veritabile partide29.

Familia partidelor socialiste

Partidele socialiste, născute în Europa secolului al XIX-lea s-au dorit a fi organizaŃii ale clasei
muncitoare şi s-au organizat într-o InternaŃională. Încă de la constituire, partidele socialiste s-au
confruntat cu disensiuni interne, ideologice şi programatice, atât la nivelul fiecărei Ńări, cât şi la nivel
internaŃional, determinate de multiplicitatea doctrinelor de referinŃă şi a părinŃilor fondatori ai
socialismelor, de modul practic în care socialismul s-a implantat în fiecare Ńară şi de maniera în care
teoriile marxiste au fost cunoscute. Partidul Socialist-Democrat German (SPA) s-a întemeiat în 1869,
prin eforturile lui August Bebel şi Karl Liebknecht. Partidul Socialist Italian se înfiinŃează în 1891 iar
SFIO (Section Française de l’Internationale Ouvrière), în 1905. Sindicatele s-au organizat în confederaŃii
în 1907 în Italia (Confederazione Generale del Lavoro) şi în 1906 în FranŃa (Confédération General du
Travail). Carta de la Amiens din FranŃa a respins instituirea unor legături între sindicate şi partid, ceea ce
nu s-a întâmplat în Marea Britanie.
În Marea Britanie constituirea unui partid al lucrătorilor rezultă direct din acŃiunea sindicatelor. În
1899, Trade Union Committee decide înfiinŃarea unui Labour Representation Committee, care se
organizează în 1900 şi coordonează grupurile politice, pentru a asigura o reprezentare a lucrătorilor în
Parlament. Independent Labour Party, Marxist Social-Democratic Federation şi Fabian Society şi-au pus
amprenta asupra doctrinei partidului. Partidele de tip laburist, considerate a fi partide de tip indirect sunt o
emanaŃie politică a mişcării sindicale, iniŃial cu rol de motor dar care, ulterior, în multe cazuri, se
transformă într-un factor inhibator. În Marea Britanie, laburismul a fost criticat pentru îndepărtarea de
sindicate şi pentru orientarea spre centru („a treia cale”, susŃinută de Tony Blair), ceea ce ar face ca el să-
şi piardă conŃinutul ideologic şi chiar eticheta de partid socialist. New Labour (noul laburism) îşi are
originea într-un slogan de conferinŃă desfăşurată în 1994 şi este prezent în manifestul publicat de partid în
1996, intitulat „Noul laburism, o nouă viaŃă pentru Marea Britanie”. Cei mai cunoscuŃi arhitecŃi ai New
Labour, Tony Blair, Peter Madelson şi Alastair Campbell au pledat pentru schimbarea spre dreapta a
social-democraŃiei europene din anii’90, cunoscută sub numele „a treia cale”. Noul laburism este
caracterizat de multe ori ca o credinŃă în care nu există drepturi fără responsabilităŃi, într-o societate
responsabilă. Cea de-a treia cale a lui Blair a fost concepută ca o strategie pragmatică, o cale de mijloc

29
Y. Mény, op. cit., p. 69
între extremele reprezentate de „capitalismul cu sânge rece” şi de „statul social”, care s-a impus cu prea
multă putere. Obiectivul iniŃiativelor statale este de a ajuta societatea, indivizii, familiile, comunităŃile să
devină capabile să se ajute singure. În lucrarea sa A treia cale, A. Giddens analizează deosebirile dintre
vechea stângă (social-democraŃia clasică) şi noua stângă, care trebuie să adopte valorile celei de-a treia
căi: egalitatea, protecŃia celor vulnerabili, libertatea ca autonomie, drepturile corelate cu responsabilităŃile,
autoritatea corelată cu democraŃia, pluralismul cosmopolit şi conservatorismul filosofic. După ce a fost
criticat pentru lipsa unui sens concret, termenul „a treia cale” n-a mai fost utilizat.
După modelul britanic, s-a constituit Partidul Laburist Irlandez, cel mai mic dintre partidele
muncitoreşti ale UE, cu rol de partid-balama, care guvernează când cu unul când cu altul dintre cele 2
mari partide alternante la putere şi Partidul Laburist Maltez. În Scandinavia s-au organizat Partidul
Muncitoresc Social-Democrat Suedez (SAP), asemănător Partidului Laburist britanic, dar fiind mai
moderat în privinŃa relaŃiei partid-sindicate şi Partidul Laburist Norvegian (DNA), odinioară membru al
InternaŃionalei Comuniste.
Partidele social-democrate au fost divizate în 3 categorii: 1) partide majoritare (SAP suedez, SPD
german, SPÖ din Austria, DNA din Norvegia); 2) partide minoritare (partidele social-democrate din
Danemarca, Irlanda, Islanda, Finlanda); 3) partide consociative (cele din Benelux)30.
PS-D al Germaniei (SDP), iniŃial un partid al muncii, cu rădăcini în mediul clasei muncitoare s-a
transformat după 1949 într-un partid de centru-stânga, cu o ideologie moderată. Profilul său politic este
marcat de o puternică preferinŃă pentru intervenŃia statului, cooperare neo-corporatistă între stat şi
grupurile organizate de interese, nivel ridicat de bunăstare şi protecŃia mediului. SPD a realizat coaliŃii cu
FDP, CDU/CSU şi Die Grünen. Partidul Socialismului Democratic din Germania (PSD), succesor al
fostului Partid Socialist Unificat al Germaniei din RDG este un partid socialist de stânga, cu vederi
sociale, ecologiste, feministe, antinaziste, dar ale cărei tentative de cooperare cu alte partide din spectrul
stângii s-au lovit de rezerve, atât din partea social-democraŃilor, cât şi a verzilor.
PS-D din Austria (SPÖ), reînnoit în anii’60 corespunde tipului de partid cu majoritate absolută. În
1953, el a renunŃat la austro-marxism şi anticlericalism, situându-se pe poziŃii reformiste. Dintre partidele
social-democrate consociative, care s-au confruntat cu segmentarea societăŃii în grupuri datorită religiei,
Party van de Arbeid din Olanda (PvdA) şi-a schimbat denumirea după război în Partidul Laburist şi a
organizat 3 comunităŃi de lucru – catolică, protestantă şi laică umanistă. În Olanda, majoritatea partidelor
se situează la stânga sau la centru-stânga: Partidul Socialist (SP) – la stânga; Partidul Ecologist (GL) – la
stânga; Apelul Creştin-Democrat (CDA) – la centru-stânga; PvdA – la centru-stânga; DemocraŃii’66
(D’66) – la centru-stânga. Există un singur partid de centru-dreapta – Partidul Poporului pentru libertate
şi democraŃie şi un partid de dreapta - Lista Pim Fortuyn (LPF). Partidul Laburist nu are o legătură de
filiaŃie cu sindicatele, iar programul lui se fundamentează pe ideea egalităŃii sociale, politice, economice.
La alegerile din anul 2003 obŃine 42 locuri în Camera Inferioară.
În Belgia, la origini, socialismul a fost o doctrină revoluŃionară, anticlericală, antimonarhistă,
antimilitaristă, fundamentată pe gândirea lui Fourier, Proudhon şi Marx. La Congresul de la Bruxelles din
1885 se întemeiază Partidul Muncitoresc din Belgia (POB) care va fi dizolvat în 1940 şi înlocuit cu un
partid socialist născut în clandestinitate – Partidul Socialist din Belgia. În 1978, în urma unei sciziuni, se
constituie un partid francofon – Parti Socialist (PS) şi unul flamand, denumit în 1980 Socialist Party

30
D.-L. Seiler, op. cit., pp. 38-41
(SP). În mod tradiŃional, socialiştii constituie forŃa politică a Valoniei. În Luxemburg există un Partid
Muncitoresc Socialist, moderat, anticlerical şi guvernamental.
În ultimii ani, socialiştii europeni au cunoscut şi înfrângeri, dar şi succese. La alegerile din martie
2004, Partidul Popular din Spania, conservator, fondat în 1976, membru al P.P.E. din 1989 şi aflat la
putere din 1996, a fost învins de Partido Socialista Obrero Español (PSOE), fondat în 1879, care a
obŃinut 42% din voturile alegătorilor, câştigător şi al alegerilor din 2008, cu 43,6% din voturi. Partidul
Socialist este partidul de guvernământ în Portugalia din 2005, când obŃine 45,1% din voturi şi conduce
coaliŃia guvernamentală din Slovacia, din anul 2006, cand Partidul Smer (Partidul Democratiei Sociale),
având ca lider pe Robert Fico obŃine 29,14% din voturi si 50 din cele 150 de mandate ale parlamentului
slovac. Austria are la conducere din 2006 CoaliŃia Partidului Social-Democrat din Austria (SPO- 35,3%)
şi a Partidului Popular Austriac (OVP).
Alegerile legislative din iunie 2005 din Bulgaria au avut ca rezultat intrarea în Adunarea NaŃională
Bulgară a 7 formaŃiuni politice: Partidul Socialist Bulgar, fost comunist, reformat de Serghei Stanişev
(recunoscut ca p.s.d. european, admis în 2003 în InternaŃionala Socialistă şi în 2005 în Partidul Socialist
European – 31,4%); Mişcarea NaŃională Simeon II (19,96%); Mişcarea pentru Drepturi şi LibertăŃi a
Etnicilor Turci (12,41%);formaŃiunea ATAKA (prima formaŃiune extremistă, xenofobă, rasistă, intrată în
parlamentul bulgar după 1989 – 8,24%); ForŃele Democrate Unite (coaliŃie a opoziŃiei de dreapta – 7,7%);
DemocraŃii pentru o Bulgarie Puternică (6,44%) şi Uniunea Populară (5,21%) –două partide născute din
F.D.U.
Alegerile pentru Parlamentul italian din aprilie 2006 au fost câştigate de „Uniunea” de centru-
stânga, condusă de Romano Prodi, din componenŃa căreia fac parte atât partide socialiste – Democratici
de Sinistra (fondat în 1991), Socialisti (desprins în 2006 din Partidul Socialist), cât şi partide comuniste
ca Rifondatione Comunista, Partito dei Comunisti Italiani şi partide de centru precum La Margherita,
Federazione de Verdi, Radicali Italiani, Popolari UDEUR ş. a. Ea a învins coaliŃia de centru-dreapta
„Casa LibertăŃii”, condusă de Silvio Berlusconi, în componenŃa căreia intră partidul său de centru-dreapta
„popular-liberal-democrat-catolic” – Forza Italia, Riformatori Liberali, Partito Republicano Italiano,
Nuovo PSI şi formaŃiuni de extrema dreaptă ca Alleanza Nationale, Lega Nord sau Alternativa Sociale.
Dar la alegerile anticipate din 2008 învingator a fost Partidul Poporul LibertăŃii- Liga Nordului, liberal-
conservator, cu 42%.
În alegerile din mai 2006 din Ungaria, învingătoare a fost coaliŃia de stânga condusă de Peter
Medgyessy, compusă din socialişti (MDSZ) şi liberali (AlianŃa Liber-DemocraŃilor) care a obŃinut 198 de
mandate faŃă de cele 188 ale coaliŃiei de dreapta, condusă de Viktor Orban şi formată din FIDESZ şi
Forumul Democrat Maghiar (MDF).

Partidele comuniste

Una dintre problemele cruciale care a separat mult timp socialiştii de comunişti a fost problema
modurilor de acces la putere şi a exercitării sale. Dacă pentru socialişti cucerirea puterii se face pe calea
legalităŃii şi a alegerilor, pentru comunişti, cel puŃin până la al doilea război mondial, competiŃia
electorală şi accesul la parlament releva, mai ales, voinŃa subminării instituŃiilor burgheze. Idealul suprem
rămânea revoluŃia după modelul rus. Războiul şi rezistenŃa au permis partidelor comuniste francez şi
italian să se integreze în noile instituŃii. PCF şi PCI au jucat un rol activ la guvernare până la criza din
1947 şi declanşarea războiului rece, când PCF (primul partid al FranŃei) şi PCI (al doilea partid din Italia)
vor fi îndepărtate de la guvernarea centrală. Abia în 1981 comuniştii francezi obŃin câteva locuri într-un
guvern dominat de socialişti. Criza care a afectat PCI nu a fost atât de profundă ca aceea care a marcat
partidele comuniste din Grecia, FranŃa, Spania. Strategia „compromisului istoric” a desăvârşit integrarea
PCI în sistem, astfel încât, deşi exclus de la putere, el a continuat să fie prezent în viaŃa politică italiană.
La paritate cu democraŃia creştină, la începutul anilor’80, PCI a reuşit să cucerească şi să menŃină un loc
de prim partid de stânga (cu aproape 25% din voturi), a progresat sub conducerea lui Bettino Craxi (15%
în 1989) dar, în următorii ani a cunoscut mari dificultăŃi. Începând cu Congresul de la FlorenŃa din 1989,
PCI a trecut printr-un proces de transformări instituŃionale şi ideologice, abandonând referirile la
comunism. Sub noua sa denumire din 1990 – Partidul Democratic al Stângii (PDS), el se va integra în
InternaŃionala Socialistă. În urma unei secesiuni provocată de stânga partidului se creează în 1991
Rifondazione Comunista iar în 1998 din noua formaŃiune se desprinde Partito dei Comunisti Italiani.
Deşi şi-a modificat forma de organizare, Partidul Comunist Francez a rămas fidel modelului
comunist. El a încercat să evite înfrângerile sub conducerea lui George Marchais, s-a stabilizat, într-o
oarecare măsură, sub aceea a lui Robert Hue, dar la alegerile din 2002 a fost sancŃionat de electoratul
francez. Ultimul partid comunist european important care s-a îndepărtat de marxism-leninism – Partidul
Catalan (PSUC) a fuzionat cu socialiştii autonomi din Frontul Popular şi, la iniŃiativa lui Rafael Ribó,
coaliŃia electorală Initiativa per Catalunya, grupând PSUC, dizidenŃi socialişti şi autonomişti de stânga, a
constituit un partid politic cu acelaşi nume, aliat stângii unite spaniole. În 1978, D.-L. Seiler aprecia că
Partidul Comunist şi aliaŃii lui joacă în Finlanda rolul partidului socialist de stânga. În februarie 1997
P.C.F., activ din 1918, s-a reînscris în registrul partidelor politice. Programele sale condamnă capitalismul
global, neoliberalismul, politica imperialistă de mare putere şi fac apologia socialismului şi
comunismului. Alternativele viitorului omenirii, se afirmă, sunt barbarismul şi socialismul.
Originalitatea mişcărilor socialiste s-a exprimat, încă de la origini, în fenomenul grupării în cadrul
unei InternaŃionale Muncitoreşti, constituită la Londra, în 1864, sub denumirea AsociaŃia InternaŃională a
Lucrătorilor. Nesfârşitele conflicte cu proudhonienii, maziniştii şi bakunienii îl determină pe Marx să
transfere în 1872 sediul InternaŃionalei I de la Londra la New York. Slăbirea InternaŃionalei I duce la
constituirea, în 1889, a InternaŃionalei a II-a, al cărei faliment este total în momentul declanşării primului
război mondial. InternaŃionala a III-a (1919) a scindat definitiv mişcarea socialistă în social-democraŃi şi
comunişti. În anii’70, legăturile dintre partidele comuniste occidentale şi Moscova slăbesc. Represiunile
de la Berlin şi Budapesta, raportul Hruşciov, invazia din Cehoslovacia şi Afganistan, represiunile din
Polonia ş.a. au făcut ca alinierea partidelor frăŃeşti să nu mai aibă loc în mod mecanic. Tentativa
comuniştilor spanioli, italieni şi francezi de creare a unui eurocomunism, indicând o strategie autonomă a
alarmat Moscova. Sfârşitul anilor’80 a fost marcat de un bilanŃ catastrofal. InternaŃionalismul comunist nu
mai are astăzi nici un sens, China, Cuba şi Coreea de Nord fiind prea puŃin numeroase şi prea eterogene
pentru a fonda un nou centru internaŃional.
Un partid comunist a câştigat alegerile din Cipru în anul 2006, cu 31, 1% din voturi – Partidul
Progresist al Oamenilor Muncii (AKEL), dar care guvernează împreună cu Partidul Democrat (DIKO),
de centru şi Mişcarea Social-DemocraŃilor (KISOS).
În afara familiilor menŃionate, există unele partide mai greu clasificabile: partidele
regionaliste/naŃionaliste şi partidele americane.
Deşi partidele regionaliste diferă de cele ecologiste în privinŃa organizării şi a influenŃei politice şi
electorale, ele au în comun faptul că interesele lor sunt aproape exclusiv orientate spre o singură
problemă, intrând astfel în categoria single issue parties, toate celelalte fiind percepute şi tratate prin
prisma ei. Fenomenul regionalismului european, legat de supravieŃuirea unor minorităŃi în sânul anumitor
state-naŃiuni, a cuprins aproape toate Ńările Europei Occidentale, în special Spania, Belgia, U.K., FranŃa,
Italia. În unele Ńări, partidele regionaliste sunt insignifiante, dar dovedesc un comportament electoral
particularist (Alsacia, Bretagne); în altele, au o bună organizare regională şi pot contribui la erodarea
statului-naŃiune (Belgia). Între aceste două poziŃii, sunt posibile multiple situaŃii intermediare: poziŃie
dominantă (Alto Adlige, Vallèe d’Aoste, łara Bascilor) sau de concurenŃă (ScoŃia, Corsica).
La începutul anilor’70 sistemul de partide din Irlanda de Nord s-a despărŃit de cel din Marea
Britanie. Aici există Ulster Unionist Party, reprezentând partea unionistă şi protestantă, moderat, apărut
din rândurile Partidului Conservator, Democratic Unionist Party, cu o direcŃie radicală, Social
Democratic and Labour Party – din partea naŃionalistă şi catolică (unioniştii moderaŃi), cu rădăcinile în
mişcarea pentru drepturi civile din anii’60 şi Sinn Fein – aripa radicală a naŃionalismului. În ScoŃia şi
łara Galilor, în afara Partidului Conservator, Laburist şi Liberal-Democrat există şi partide naŃionaliste ca
Scottish National Party, care a înlocuit conservatorii în cea de-a doua poziŃie şi Plaid Cymru, influent
numai în regiunile provinciale în care se vorbeşte limba galeză, situat pe poziŃia a patra.
În ceea ce priveşte partidele americane, între cele două formaŃiuni dominante – Republican şi
Democrat nu există decât o slabă distanŃă ideologică, explicabilă, între altele, prin compoziŃia populaŃiei,
evoluŃia istorică, adeziunea la valorile americane, la virtuŃile capitalismului şi la ideea misiunii universale
a SUA.

III. Tipuri de partide şi sisteme de partide

Diversitatea şi complexitatea fenomenului partidist face dificilă construirea unei tipologii

exhaustive. Preluând de la Max Weber distincŃia partide de notabili şi partide de masă, M. Duverger
identifică
1) partidele de cadre, de creaŃie interioară (cu varianta europeană şi cea americană), care au puŃini
membrii, o conducere de elită, o slabă comunicare între membri
2) partidele de masă, de creaŃie exterioară (socialiste, comuniste, fasciste), cu un număr mare de
membri,o conducere birocratică şi centralizată, puternice legături de comunicare în interiorul partidului
3) partidele intermediare (indirecte – de tip laburist şi partidele din Ńările ân curs de dezvoltare).
Jean Charlot propune următoarea distincŃie:
1) partide de notabili, care sunt partide de cadre în sens strict;
2) partide de electori, puŃin ideologizate, care nu sunt elitiste în concepŃie şi esenŃă, sunt îndreptate
spre electoratul lor, fiind exclusiv preocupate de câştigarea alegerilor;
3) partide de militanŃi, în care militanŃii au un rol esenŃial în funcŃionarea lui.
Parisi şi G. Pasquino ne oferă o tipoligie inspirată de concepŃia lui Weber şi fondată pe modalităŃile
relaŃionale partid-electori: 1) partide de opinie, supuse conjuncturii politice, instabile şi fluctuante; 2)
partide de apartenenŃă, cu slabă dependenŃă faŃă de conjunctură, caracterizate printr-o atitudine a
electoratului marcată de o puternică determinare în favoarea partidului; 3) partide de schimb, primind
electorii al căror vot este îndreptat spre partidele sau oamenii care oferă sau pretind că oferă avantaje în
schimbul votului.
Siegmund Neumann introduce categoria partid de integrare socială (Sozialgettopartei), care
grupează un număr important de militanŃi activi, dezvoltă vaste reŃele de organizaŃii paralele, urmărind
încadrarea cetăŃenilor „de la leagăn, până la mormânt”, iar Otto Kirchheimer – categoria catch-all party
(capcană, înşfacă tot)31, în terminologia franceză – parti-attrape-tout sau partie de rassemblement (de
uniune). Acest partid este unul mare, pragmatic, preocupat de adaptarea structurilor sale organizatorice şi
a programelor la cerinŃele momentului. Peter Meyr vorbeşte de apariŃia unui nou ideal-tip-cartel-party, o
formă exacerbată a lui catch-all-party, partid legat de stat, de la care primeşte partea esenŃială a
subsidiilor, este mai mult un agent semipublic, care explică societăŃii politicile decise de stat, prin
campanii de opinie profesionalizate, foarte centralizate şi finanŃate prin mijloace statale. Partidele-cartel
se înŃeleg între ele, pentru a-şi repartiza subsidiile şi anumite funcŃii, limitând competiŃia dintre ele. Acest
model ar corespunde situaŃiilor din democraŃia consociativă.
G. Almond şi James Coleman divizează partidele în 3 tipuri: 1) partidul pragmatic-afacerist,
cumulând interese prin negocieri; 2) partidul ideologic, având ca scop un singur set de valori; 3) partidul
particularităŃii, care se identifică cu interesele unui anumit grup social. David Apter sugerează o tipologie
similară, identificând în naŃiunile subdezvoltate partidele de reconciliere şi partidele de solidaritate. Kay
Lawson adaugă şi alte categorii: 1) partidele politice participative, care îşi ajută membri să participe
direct la procesul politic (Partidul Laburist Australian, de exemplu); 2) partidele responsabile, ce
urmăresc modelarea politicii în interesul membrilor lor (partidele olandeze); 3) partide ale clienŃilor, care
promit beneficii materiale (Partidul Creştin Democrat Italian); 4) partide direcŃionale, ce unesc alegătorii
cu guvernul, ajutându-l să menŃină un control strict asupra lor (Mişcarea RevoluŃionară Populară din
Zair).
Yves Mény semnalează existenŃa partidelor cu statut pozitiv şi a unor partide interzise (cazul
partidului neonazist Sozialistische Reichpartei şi a partidului comunist KPD, în 1951 sau a partidului
radical basc Herri Batasuna, în 2002).
Partidele politice au mai fost divizate în partide de guvernământ şi partide de opoziŃie, partide
centralizate şi partide descentralizate. Politologii belgieni identifică 4 tipuri principale de descentralizare
internă, în sânul partidelor:
1) descentralizare locală, constând în acordarea unei autonomii şi a unei influenŃe, în special în
procesul desemnării conducătorilor partidelor şi mandatarilor publici la structurile locale şi subregionale;
2) descentralizare ideologică, semnificând posibilitatea diverselor tendinŃe de a se exprima şi
organiza;
3) descentralizare socială, legată de preocupările de dozare şi ponderare în reprezentarea
partidului;
4) descentralizare federală, caracterizând în Belgia primele partide cu structură naŃională, până în
momentul în care dau naştere, prin sciziune, unor formaŃiuni francofone şi flamande, total autonome.
Politologii britanici arată că activitatea partisană comportă 3 scene: 1) party on the ground –
organizaŃia partisană de la bază şi legăturile dintre partid şi electorat; 2) party in public office – activitatea

31
G. Pasquino susŃine că cea mai adecvată traducere este nu „partid-prinde-tot”, ceea ce ar trimite la ideea acumulării
resurselor necesare, ci „partid-prinde-pe toŃi”.
partisană din parlament şi de la guvernare; 3) party in central office – activitatea instanŃelor naŃionale şi
aceea a permanenŃelor din centrul dispozitivului.
Tipului de partid stratarhic propus de Samuel Eldersweld şi ilustrat de partidele americane îi este
specifică existenŃa unei structuri organizatorice ierarhizate, fiecare nivel sau strat putând influenŃa
programul partidului, putând genera un număr de lideri legaŃi între ei pe verticală şi urmărind să câştige
aderenŃi în masa alegătorilor lor. Fiecare partid fiind constituit în SUA dintr-o coaliŃie de organizaŃii
etatice şi locale, unii autori au estimat că sistemul american are cel puŃin 4 partide (corespunzând aripilor
liberale şi conservatoare), iar alŃii că are, probabil, 102 (două partide principale pentru fiecare stat şi 2
organizaŃii naŃionale pentru alegerile prezidenŃiale).
Din punct de vedere structural, afirmau R. Kolodny şi R.S. Katz, partidele naŃionale din SUA sunt,
pe de o parte, federaŃii de partide organizate în fiecare stat al uniunii şi, pe de altă parte, conglomerate
(destul de slabe) între 3 organizaŃii independente, înrădăcinate în fiecare dintre ramurile alese ale
corpurilor politice – Preşedinte, Senat, Camera ReprezentanŃilor. Frank Sorauf şi Paul Allen Beck le
numesc The Tree-headed Giants (giganŃii politici cu trei capete), capetele reprezentând trei alianŃe diferite
ale membrilor: 1) party-as-organization; 2) party-in-the electorate, cuprinzându-i pe toŃi cei care au
vârsta de vot, intenŃionează să voteze pentru candidaŃii preferaŃi şi contribuie chiar la campaniile lor; 3)
party-in-government, compus din persoanele alese sau numite într-un post guvernamental oficial, sub
sigla partidului. Aceste capete colaborează uneori, alteori trag în direcŃii diferite32.
Ansamblul partidelor aflate în interacŃiune într-o societate dată constituie un sistem de partide,
rezultat al combinării mai multor factori: structura şi intensitatea clivajelor, importanŃa diverselor
evenimente istorice, interne şi internaŃionale (războaie, revoluŃii), natura regimului (prezidenŃial,
parlamentar), tipul de sistem electoral, capacitatea partidelor de a se adapta şi de a împiedica apariŃia şi
dezvoltarea de noi concurenŃi ş.a. Există o interacŃiune orizontală, între cel puŃin două partide şi o
interdependenŃă verticală, între mai multe elemente: alegători, partide, parlamente şi guverne.
M. Duverger propunea o tipologie fondată pe număr şi o explicaŃie în termenii modului de scrutin.
Sistemul majoritar cu un tur de scrutin tinde spre bipartism, reprezentarea proporŃională tinde spre
multipartism, iar scrutinul majoritar cu două tururi spre un multipartism temperat de alianŃe. Dar, în timp,
s-a dovedit că modul de scrutin nu este un factor chiar atât de important, însuşi M. Duverger scriind
ulterior că „...realităŃile naŃionale, ideologiile şi,mai ales, structurile socio-economice au, în general,
acŃiunea cea mai hotărâtoare în această privinŃă”33.
Dihotomiei prin care autorul francez opunea bipartismul multipartismului, Jean Blondel i-a adăugat
un al treilea termen – sistemul cu două partide şi jumătate. Demipartidul perturbă jocurile dintre cele
două partide mari şi antrenează adesea guvernări minoritare, în coaliŃie cu el. La Palombara şi Wiener fac
deosebirea între sistemele competitive şi cele necompetitive (concurenŃiale şi neconcurenŃiale, în
formularea lui G. Pasquino), care sunt denumite monopartidiste şi pluraliste, dacă se foloseşte criteriul
fundamental al stabilirii tipologiei sistemelor de partide – numărul.
Sistemele necompetitive sunt sistemele cu partid unic, având program ideologic sau pragmatic (aşa
cum s-a întâmplat în China şi Coreea de Nord, la sfârşitul anilor’90) şi sistemele cu partid hegemon,
numite de Samuel Huntington – „cu partid exclusiv”.

32
F.J. Sorauf, P. A. Beck, Party Politics in America, 6th ed., Scot, Foresman, 1988, p. 9
33
M. Duverger, op. cit., p. 292
 Expresia „partid unic”, inventată de teoreticienii fascismului, folosită încă din anii’30 a fost aplicată
partidelor fasciste, comuniste şi celor din unele Ńări subdezvoltate. Apărut de regulă după o revoluŃie sau o
lovitură de stat, partidul unic exercită singur puterea, impunându-şi legile în toate relaŃiile sociale,
economice, politice, în condiŃiile interzicerii partidelor opuse. De obicei, este asociat cu o guvernare
autoritară sau cu asumarea puterii personale.
Sistemele cu partid hegemon (existente în Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, de la sfârşitul deceniului
al cincilea şi până în deceniul al noulea) au fost plasate de specialişti la jumătatea drumului, între
sistemele cu partid unic şi cele cu partid dominant. Ele s-au caracterizat prin tolerarea de către partidul
comunist, care avea rol central sau hegemon, a unuia sau mai multor partide democrate, reprezentate
simbolic în parlament, dar care nu puteau învinge în alegeri.
Expresia „partid dominant”, lansată în 1951 implică astăzi un sens mai restrâns decât accepŃiunea
originală, care indica o variantă de sistem intermediar, între pluralism şi partidul unic. Sistemul de partid
dominant există în Ńara în care sunt mai multe partide, unul dintre ele este mai mare decât celelalte, obŃine
în mod regulat, pe parcursul a mai multor alegeri libere şi concurenŃiale un număr suficient de voturi
pentru a guverna singur, deŃine majoritatea absolută a locurilor în parlament şi menŃine dialogul cu
opoziŃia (înainte sau după cel de-al doilea război mondial în Italia, Suedia, Norvegia, Islanda, Danemarca,
India şi, după unele opinii, în România, între 1990-1996).
G. Pasquino identifică sistemele de partide atomizate, nestabilizate, fluide, în formare, în care nici
un partid nu obŃine un procent însemnat de voturi şi nu demonstrează că ar putea rezista în timp (în
Polonia, Rusia, Ukraina, după 1989). Astfel de sisteme, apărute de obicei după o perioadă de autoritarism
– totalitarism ar fi produsul sistemului electoral.
Sistemele pluraliste, constituite într-un număr mai mare sau mai mic de partide care intră în
competiŃie pentru cucerirea şi exercitarea puterii au fost clasificate, în mod tradiŃional, în sisteme
bipartiste şi multipartiste.
Într-o Ńară cu sistem bipartist pot exista mai multe partide, dar numai două dintre ele, mari şi
puternice, ajung la guvernare (U.K., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă ş.a.). Sistemele bipartiste
simbolizează, în opinia lui A. Lijphart, sistemul majoritarist al democraŃiei, iar sistemele multipartidiste –
modelul consensualist. Ele oferă alegătorilor posibilitatea de a opta între două seturi alternative de politici
publice, propunând politici moderate, centriste,şi ducând la formarea unor cabinete monocolore, stabile şi
eficiente. Sistemele bipartiste pure sunt extrem de rare (Marea Britanie, Noua Zeelandă, Barbados). Dacă
pe lângă cele două partide mari există un partid mai mic, dar cu potenŃial de coaliŃie şi care joacă un rol
politic semnificativ, se poate vorbi atunci despreun sistem de două partide şi jumătate (liberalii în
Germania şi Luxemburg, Partidul Laburist Islandez, Noii DemocraŃi din Canada). Jean Charlot împarte şi
el bipartismele în sisteme pure şi integrale, în care numai două partide ajung la putere (existente în Ńările
mai sus menŃionate) şi sisteme imperfecte sau cu două partide şi jumătate, în care unul dintre cele două
mari partide are nevoie de un al treilea pentru a forma guvernul (Germania, Austria)34.
M. Duverger deosebea bipartismul veritabil de pseudobipartism. Marea Britanie, caracterizată prin
disciplina de vot a parlamentarilor ar fi exemplul tipic al bipartismului veritabil. Bipartismul suplu, de tip
american (pseudobipartism) este considerat a fi mai aproape de multipartism, decât de bipartismul rigid,
britanic, în Congresul de la Washington votându-se după preferinŃele personale.

34
J. Charlot, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1971
 Chiar şi în puŃinele Ńări considerate prototipuri ale bipartismului, se constată numeroase excepŃii, fie
datorită existenŃei unor mici partide minoritare, fie datorită unor faze de tripartism. În consecinŃă, ar fi
mai corect să vorbim, consideră Yves Mény, folosind terminologia economică, de duopoluri. Numai
sistemele SUA şi U.K. ar răspunde acestei definiŃii.
Sistemele multipartidiste se caracterizează prin numărul mare al partidelor care intră în competiŃia
electorală şi participă la exercitarea puterii. Cele mai mari partide obŃin, de regulă, între 20% şi 40% din
totalul voturilor. Deci, multipartismul se fondează pe absenŃa sau extrema raritate a unor guverne
majoritare monopartiste şi, în consecinŃă, pe pluralitatea partidelor reprezentate în guvern. ExperienŃe mai
lungi de multipartidism au existat în Belgia, Italia, ElveŃia, Columbia ş.a.
M. Duverger distingea multipartismele nordice, ordonate (în Scandinavia, łările de Jos),
caracterizate prin partide puternic organizate, disciplinate, alianŃe guvernamentale solide şi
multipartidismele neordonate, haotice, meridionale (FranŃa, Italia), în care partidele sunt mai puŃin
organizate şi disciplinate, alianŃele fragile şi guvernările mai puŃin stabile. A. Lijphart divizează sistemele
multipartisane în sisteme cu sau fără partid dominant, de exemplu Italia pre-1990, cu creştin-democraŃii
dominanŃi şi cele trei Ńări scandinave, cu puternicele lor partide socialiste.
Preluând de la M. Duverger conceptele bipartism şi mutipartism, Giovanni Sartori care operează
distincŃia între polaritate şi polarizare, le aprofundează prin intermediul conceptelor „relevanŃă”, „poli”,
„competitivitate”35. El consideră că, în afara numărului, există şi un alt criteriu (de fapt, decisiv) pe care
se fondează cele 2 tipuri de pluripartidism: cel al partidelor care influenŃează într-adevăr jocul
parlamentar – relevant parties. În sprijinul acestei concepŃii, D.-L. Seiler identifică multipartismul
simetric sau asimetric, polarizat sau nepolarizat. Ar putea exista, în opinia sa, şase forme teoretice: 1)
simetric nonpolarizat; 2) asimetric polarizat; 3) simetric bipolarizat; 4) asimetric bipolarizat; 5) simetric
multipolarizat; 6) asimetric multipolarizat. Dintre acestea, în viaŃa politică a democraŃiilor occidentale se
întâlnesc numai 3 cazuri: o formă simetrică polarizată, în care un partid cu vocaŃie quasi-majoritară se
opune diferitelor partide mici şi mijlocii, care se luptă între ele; 2) o formă simetrică bipolarizată, în care
două partide ar putea aspira la vocaŃia majoritară, căutând permanent să se extindă; 3) o formă simetrică
multipolarizată, în care mai multe partide medii sau mici corespund unor poli distincŃi, caz în care
guvernământul de coaliŃie devine norma, iar coaliŃiile au numeroase configuraŃii.
G. Pasquino analizează multipartismele limitate sau pluralismul moderat (între 3-5 partide) şi
multipartismele extreme sau pluralismul polarizat (mai mult de 5 partide). În pluralismul polarizat,
competiŃia este centrifugă, partidele situate la polii extremi,urmărind consolidarea , erodează centrul
coaliŃiei iar opoziŃiile nu sunt responsabile.

IV. Sisteme de partide şi moduri de scrutin în

România

În România, fenomenul partidist s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în forma
sistemului bipartid, alcătuit din Partidul Liberal, înfiinŃat la 24 mai 1875 şi a Partidului Conservator,

35
G. Sartori, Parties and Party Systems, Cambridge, Cambridge University Press, 1976
constituit oficial la 3 februarie 1880. Dar, ideea adoptării unor legi şi a unor practici democratice, după
model occidental, este mai veche decât crearea partidelor politice, după cum o demonstrează ConstituŃia
în 77 de puncte a lui Ionică Tăutu, din 1822, Memoriul Unionist din 1829 sau Idee pe scurt asupra
tuturor formelor de oblăduire a lui Simion Marcovici, din 1829. În timpul domniei lui Al. I. Cuza,
România a avut un sistem electoral majoritar, cu două tururi de scrutin36. Drepturile electorale prevăzute
în ConstituŃia din 1866 se bazau pe cens, alegătorii fiind împărŃiŃi în 4 colegii electorale, în funcŃie de
venit, profesiune şi demnităŃile deŃinute. Revizuirea ConstituŃiei şi adoptarea noii Legi electorale din 1884
au fost apreciate ca însemnând un pas înainte spre introducerea votului universal: numărul colegiilor
electorale s-a redus de la patru la trei pentru Camera DeputaŃilor, a scăzut censul necesar pentru a avea
drept de vot.
După formarea în 1918 a statului naŃional-unitar, având drept consecinŃă intrarea pe scena politică
românească a partidelor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina, vechiul sistem de partide (dominat de
numai două formaŃiuni politice) este înlocuit cu unul multipartid. FormaŃiunile provinciale fuzionează cu
alte partide, apar partidele minorităŃilor etnice (maghiară, germană, evreiască, ukraineană) şi alte partide,
cu titulaturi democratice (Partidul Poporului, Partidul łărănesc, Partidul Muncii ş.a.). Se produce ieşirea
din scenă a Partidului Conservator şi se nasc noi curente ideologice şi politice – comunismul şi
legionarismul.
Din a doua jumătate a primului deceniu interbelic se poate sesiza o tendinŃă de polarizare, de
reducere a numărului formaŃiunilor politice. Etapa simplificării tabloului politic este încheiată odată cu
înfiinŃarea în 1926 a PNł, care va umple vidul politic lăsat de conservatori, ca partid de alternanŃă la
guvernare cu liberalii. Este astfel restabilit sistemul bipartit de guvernare (rotativa guvernamentală).
Inspirată din legea belgiană, noua lege electorală adoptată în noiembrie 1918 stipula reprezentarea
proporŃională, în speŃă sistemul d’Hondt. Alegerile desfăşurate în 1919, 1920 şi 1922 s-au bazat pe
această lege, în Transilvania şi Bucovina aplicându-se sistemul majoritar37. Datorită acestei situaŃii,
sistemul electoral existent în acea perioadă a fost calificat ca un sistem mixt38, folosind cele două moduri
de scrutin, majoritar şi proporŃional. În 1923 este adoptată o nouă ConstituŃie şi în 1926 o nouă lege
electorală, inspirată din legea italiană a regimului fascist. Partidul care obŃinea cel mai mare număr de
voturi (cel puŃin 40% din numărul total) era declarat partid majoritar, primind 50% din mandate. Cealaltă
jumătate era distribuită tuturor partidelor, inclusiv celui câştigător, în raport cu procentul votului obŃinut.
Înainte de această împărŃire proporŃională, mandatele erau distribuite candidaŃilor care obŃinuseră
majoritatea absolută în circumscripŃiile lor.
În sistemul bipartit românesc, alternanŃa se realizează între PNL şi Partidul Poporului (1920-1927),
între PNL şi PNł (1927-1937). FaŃada democratică dispare în 1938. ConstituŃia lui Carol al II-lea
anulează pluripartidismul, consacrând un regim autoritar, reintroducând votul cenzitar şi restrângând
drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti. România cunoaşte sistemul partidului unic, în forma Frontului
Renaşterii NaŃionale, la început, apoi în aceea a Partidului NaŃiunii. Prin decretul 3053 din 15 septembrie
1940,Parlamentul este declarat dizolvat iar ConstituŃia din 1938 suspendată, în perioada septembrie 1940
– august 1944 guvernându-se fără activitatea publică a partidelor politice.

36
Cf. F. Costiniu, P. D. Şerban, Aspecte ale evoluŃiei sistemului electoral în România, Regia Autonomă Monitorul Oficial,
Bucureşti 2000, p. 25
37
M. Dogan, op. cit., p. 141
38
G. Voicu, op. cit., p. 156
 Legea nr. 560/15 iulie 1946 a dat drept de vot femeilor şi militarilor, alegerile desfăşurându-se pe
baza votului universal, egal, direct şi secret, a scrutinului de listă şi a reprezentării proporŃionale.
Acapararea puterii de către P.C.R. a echivalat cu eliminarea pluripartidismului şi a pluralismului. La
începutul guvernării comuniste, pluralismul politic este formal recunoscut dar, la puŃin timp, partidele
sunt desfiinŃate şi este consacrat sistemul partidului unic.
Decretul-lege nr. 8/31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi a
organizaŃiilor obşteşti din România pune capăt regimului de partid unic, creând bazele dezvoltării
pluralismului politic. Revenirea la valorile politice democratice, bruscă şi cu accente violente a avut ca
urmare explozia fenomenului partidist. ApariŃia a peste 200 de partide, de diverse orientări ideologice nu
a avut un suport real în structurile sociale şi a fragmentat în mod excesiv electoratul. Pluripartidismul
românesc s-a definit prin labilitate, exprimată în numeroase disidenŃe, fracŃionări, alianŃe conjuncturale.
Al. Radu, Gh. Radu şi I. Porumb afirmau că pluripatidismul specific anului 1990 a fost mai curând
„pluripartidism hipertrofiat39”. Luând în considerare numărul foarte mare al partidelor reprezentate în
Parlament (18 partide alese) şi puternica forŃă a FSN, Gh. Voicu l-a apreciat ca „multipartidism cu sistem
dominant sau hiperdominant”40.
În 1992, numărul partidelor parlamentare scade şi primele două forŃe politice totalizează fiecare
peste 20% din numărul voturilor, ceea ce antrenează calificativul de sistem multipartid „pur” pentru
susŃinerea căruia pleda şi dispunerea celor două forŃe politice pe axa stânga-dreapta (FDSN la centru-
stânga, CDR la centru-dreapta). Analizele efectuate au constatat că în Parlamentul românesc nu se găsesc
cel puŃin două partide care să deŃină minimum 20% din sufragii, după cum cere, în opinia lui Jean
Blondel un sistem multipartid „pur, ci numai unul – FDSN (ulterior PDSR şi apoi PSD, al doilea partid de
importanŃă electorală – PNłCD deŃinând sensibil sub 20% din voturi şi o medie de 12,9% din mandatele
celor două Camere. CerinŃa multipartidismului „pur nefiind îndeplinită, s-a afirmat că în România, între
1992-1996 a existat un sistem „multipartid cu defect”41. FundaŃia pentru DemocraŃie, Freedom House din
New York l-a catalogat sistem de partid dominant.
O tendinŃă pozitivă a dinamicii sistemului multipartidist, sesizabilă de la o alegere la alta a fost
aceea a simplificării eşichierului politic. Alegerile din 1996 aduc o schimbare politică esenŃială:
alternanŃa la putere. „Defectul constitutiv de la precedentele alegeri este în mod evident diminuat. În
urma alegerilor din anul 2000 au rezultat doar cinci partide parlamentare – PDSR, PRM, PNL, PD şi
UDMR, primele două având fiecare peste 20% din voturi şi mandate, satisfăcând cerinŃa lui Blondel
pentru un sistem „multipartid pur” şi democratic. Adrian Miroiu atrăgea atenŃia asupra faptului că
structura parlamentului, în forma apărută după alegerile din noiembrie 2000 este semnificativă nu numai
la scara unei legislaturi; ea stabileşte cadrul evoluŃiei sistemului de partid românesc într-o perioadă de 12-
16 ani. Conform configuraŃiei evoluŃiei sistemului de partide schiŃată de el şi numită „configuraŃia cu
două opoziŃii”, există două partide majore – PDSR (PSD) şi PRM, şi trei mai mici – UDMR, PNL şi PD,
grupate în „opoziŃia democratică”. În afara unei mari instabilităŃi a configuraŃiei, există şi o mare
problemă: cea a posibilităŃii alternanŃei la guvernare, o lungă perioadă de timp cel de-al doilea partid
major – PRM având de întâmpinat dificultăŃi în constituirea unei majorităŃi parlamentare din care să facă
parte42.

39
Al. Radu, Gh. Radu şi I. Porumb, Sistemul politic românesc, un sistem entropic?, Ed. Tehnică, Bucureşti 1995, p. 53
40
Gh. Voicu, op. cit., p. 215
41
Idem, p. 226
42
L. Vlasceanu, A. Miroiu, DemocraŃia ca proces. Alegerile 2000, Ed. Trei, Bucureşti 2001, pp. 70-75
 În anul 2004, îformula electorala Uniunea NaŃională PSD-PUR, partidul condus de Dan Voiculescu
( Partidul Conservator, în noua titulatură) a reuşit să pătrundă în parlament pe ultima poziŃie ca numar de
reprezentanŃi, dar a avut un rol important in noua configurare a scenei politice, decizând sa guverneze
alaturi de AlianŃa PNL-PD şi UDMR. ConfiguraŃia sistemului de partide în urma alegerilor parlamentare
din anul 2004 confirma doar parŃial multi partismului cu partid dominant, fiind numit de unii cercetatori
multipartidism cu partid dominant diminuat43.TendinŃa de evoluŃie către un multipartidism bipolarizat
reprezinta o dovadă a evoluŃiei sistemului în căutarea unui echilibru funcŃional.44
Decretul-lege nr. 92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României
restabilea sistemul electoral al reprezentării proporŃionale specific perioadei interbelice, dar fără prima
electorală. Alegerile din 1992, 1996 şi 2000 s-au desfăşurat în temeiul Legii nr. 68/15 iulie 1992 pentru
alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului, modificată prin Legea nr. 115/1996 pentru alegerile din 1996
şi prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 129/2000 pentru alegerile din noiembrie 2000. Decretul-lege din 1990 şi
legea nr. 68/1992 au stipulat principiul reprezentării proporŃionale şi metoda scrutinului de listă. Conform
reprezentării proporŃionale adoptate, într-o primă etapă se aplică regula coeficientului electoral simplu, iar
în cea de-a doua etapă – regula d’Hondt. Pentru alegerile din 1992 şi 1996 pragul electoral stabilit a fost
de 3% dar OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 129/30 iunie 2000 a modificat Legea organică 68/1992 stabilind
pragul electoral la 5%, dar nedepăşind 10%.

V. Grupurile politice în Parlamentul European

În tratatul de la Maastricht se afirmă că partidele politice la nivel european sunt importante ca factor
de integrare în Uniune, contribuind la formarea unei conştiinŃe europene şi la exprimarea voinŃei politice
a cetăŃenilor Uniunii. O primă condiŃie pentru constituirea unui grup politic la nivel european este
organizarea după criteriul afinităŃii politice.
1) Grupul Partidului Popular European şi al DemocraŃilor Europeni (EPP-ED) are 289 membri,
fiind cel mai mare grup politic din Parlamentul European. Membrii săi cred într-o Europă a valorilor,
unită, deschisă, diversă şi mai umană. Doctrina grupului promovează dialogul şi moderaŃia. Elaborarea
ConstituŃiei UE este, în mare parte, rezultatul negocierilor şi opiniilor lui.
2) Al doiela grup în P.E. este cel al Partidului Socialiştilor Europeni (PES), cu 215 membri şi care
are în structura sa un organism inedit – Comisia permanentă a femeilor. El uneşte partidele socialiste,
social-democrate şi laburiste din UE. PSE apreciază solidaritatea ca valoare fudamentală şi se străduieşte
să creeze un spaŃiu comun de securitate, libertate şi justiŃie. A jucat un rol esenŃial în redactarea Cartei
drepturilor fundamentale, care garantează cetăŃenilor europeni drepturi civile, politice şi sociale.
3) Grupul AlianŃei Liberalilor si DemocraŃilor pentru Europa (ALDE) are 101 membri. În
perspectiva sa, UE trebuie să asigure o creştere economică echilibrată şi să creeze pentru cetăŃeni
condiŃiile unei protecŃii sociale eficiente. Redistribuirea bogăŃiei ar trebui făcută prin intermediul

43
Buti, Daniel, ,,Sistemul de partide românesc în cautarea unei formule funcŃionale’’, în www.sferapoliticii.ro
44
C. Pârvulescu,’’CompetiŃie si bipolarizare. Noi tendinŃe în sistemul politic românesc’’, în Sfera Politicii, nr. 110-111/2004,
pp.8-12
Fondurilor Sociale şi a Fondurilor de Dezvoltare Regională, pentru eliminarea inegalităŃilor dintre
regiuni.
4) Un alt grup este Grupul Uniunea pentru Europa NaŃiunilor (UEN) cu 44 de membrii, îşi propune
să acŃioneze pentru construirea unei Europe fondate pe libertatea de decizie a naŃiunilor şi nu a unei
Europe federale, care ar subjuga suveranitatea naŃională şi ar dizolva identitatea popoarelor.
5) Un alt grup este grupul european al Verzilor/AlianŃa Liberală Europeană ( Greens/ALE) are 42
de membri. Verzii şi A.L.E. se pronunŃă pentru reforme economice şi sociale care să asigure o dezvoltare
durabilă, atât a fiinŃei umane, cât şi a naturii, pentru norme ecologice, sociale şi democratice la standarde
înalte, care să asigure calitatea vieŃii ş.a.
Alte grupuri existente în anul 2008 sunt:
6) Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică ( GUE/NGL), cu 41 de
membri
7) Grupul IndependenŃă şi DemocraŃie (IDN/DEM), cu 24 de membri
Dintr-un total de 785 de deputaŃi , 29 sunt neafiliaŃi.
DeputaŃii care nu aderă la nici un grup politic dispun de un Secretariat. Principalele familii dezvoltă
structuri în afara P.E., care reunesc partide membre ale grupurilor politice. Partidul Socialist European
reuneşte partidele afiliate la InternaŃionala Socialistă, cele ale PPE – partidele membre ale InternaŃionalei
Creştin-Democrate. ALDE grupează partidele afiliate la InternaŃionala Liberală iar coordonarea Verzilor
este instalată la Bruxelles, încă din 1979.

VI. Grupurile de interese – delimitări conceptuale

Element devenit indispensabil funcŃionării structurii politice, grupurile de interese instituie un nou
sistem de reprezentare, distinct de reprezentarea clasică, prin intermediul partidelor. Fenomenul nu este
de dată recentă, în orice societate interesele particulare având tendinŃa coalizării în vederea obŃinerii unor
avantaje din partea guvernămintelor.
Deşi realitatea istorică a grupurilor de interese este mult mai veche decât cea a partidelor,
recunoaşterea calităŃii lor de componente esenŃiale ale structurii politice a statelor este relativ recentă, cel
puŃin în Europa. În 1908, în SUA, Arthur F. Bentley45 vorbea deja de „grupuri de interes” (Interest
Groups) şi de presiunile exercitate de acestea, dar consacrarea termenului se produce abia în primii ani de
după cel de-al doilea război mondial. În această perioadă, se dezvoltă un puternic curent de cercetare şi
reflecŃie ştiinŃifică, grupul de interes devenind o categorie de analiză a ştiinŃei politice, care crează un
instrument de interpretare şi explicare a vieŃii politice cu valoare cognitivă şi un concept uzual.
Grupul de interes, format şi dezvoltat în comunităŃile istorice primare este constituit dintr-un număr
de persoane, unite de unul sau mai multe interese comune. Orice grup uman poate fi un grup de interes,
formal sau informal, de situaŃie, de adeziune etc. În condiŃiile trecerii de la societatea feudală la

45
A. F. Bentley, The Process of Government. A Study of Social Pressures, Chicago, 1908
capitalism, apar premisele politizării anumitor interese. Între factorii favorizanŃi ai dezvoltării grupurilor
de interese, au fost menŃionaŃi: libertatea şi dreptul de asociere, regimul reprezentativ, industrializarea şi
consecinŃele antrenate de progresul tehnic. Necesitatea exprimării intereselor şi revendicărilor diferitelor
categorii de indivizi a fost determinată de: evoluŃia societăŃii industriale şi a funcŃiilor statului;
transformările care au afectat instituŃiile parlamentare; dezvoltarea aparatului administrativ şi birocratic
ş.a.
Grupul uneşte persoane între care există relaŃii specifice, suficient de frecvente pentru ca de aici să
se degajeze un mod colectiv de conduită46. Între factorii de adeziune la un grup, considerarea intereselor
ocupă un loc important. Ca atare, studiul grupurilor de interese este unul al intereselor organizate. Roger-
Gérard Schwartzenberg scria că nu există nici un grup de interes care să nu fie tentat sau forŃat să exercite
o presiune. Variabile sunt numai frecvenŃa, amploarea sau stilul de recurs la pressing. Orice grup de
interes este, virtualmente, un grup de presiune, cele două expresii fiind sinonime47.
Charles Debbasch, Jean-Marie Pontier, Léon Dion ş.a. consideră că asimilarea grupurilor de interes
cu grupurile de presiune nu este în întregime justificabilă. Grupul de interes nu se identifică exact cu
grupul de presiune, care nu acŃionează numai pe calea pressingului şi a cărui influenŃă nu este
unidirecŃională. Un grup de interes este un grup de presiune potenŃial, care se transformă în momentul
acŃiunii sale asupra autorităŃilor abilitate să ia decizii în favoarea intereselor apărate. MulŃi specialişti
identifică fenomenul grupului de presiune în prezenŃa a 3 elemente principale: 1) existenŃa unui grup sau
a unei comunităŃi mai mult sau mai puŃin organizate (ceea ce îl deosebeşte de o mişcare spontană şi
efemeră); 2) noŃiunea de interes şi apărarea acestui interes; 3) elementul presiunii, al influenŃei exercitate.
Chiar şi acele grupuri de interes situate la o distanŃă mai mare de zonele în care influenŃa asupra
guvernului reprezintă o necesitate se pot transforma, în anumite situaŃii, în organisme de pressing, astfel
încât distincŃia grup de interes – grup de presiune este destul de dificilă.
O serie de autori folosesc alternativ termenii „grup de interes” şi „grup de presiune”, unii (îndeosebi
cei anglo-saxoni) îl preferă în mod evident pe cel dintâi. AlŃi termeni propuşi – „grup financiar”, „grup
organizat”, „interese organizate”, „corpuri intermediare” nu au avut o consacrare internaŃională. În ceea
ce ne priveşte, având o consacrare internaŃională. În ceea ce ne priveşte, având în vedere faptul că
obiectul cursului îl formează acele grupuri de interes care recurg la acŃiunea de „pressing”, mai mult sau
mai puŃin frecvent, optăm pentru utilizarea alternativă a termenilor consacraŃi.
Robert Salisbury şi Kay Lawson sunt de părere că indivizii aderă la un grup urmărind trei categorii
principale de avantaje: 1) materiale (bunuri şi servicii); 2) de solidaritate (datorită sentimentului
solidarităŃii, şansei socializării sau unui statut îmbunătăŃit); 3) de scop, acŃiunea în numele unor valori sau
cauze oferind satisfacŃii ce suplinesc recompensele personale48.
Oricare ar fi natura lui, interesul dobândeşte semnificaŃie, relevanŃă, în momentul în care membrii
săi, prin anumite strategii şi mijloace se străduiesc să-l exprime şi să-l promoveze. În studiul grupurilor de
interese, noŃiunea „pressing”, apărută în literatura americană la începutul secolului al XX-lea este cu
deosebire importantă, marcând momentul în care grupurile de interes se manifestă, „presând” asupra
autorităŃilor abilitate să ia decizii. Pressingul este starea prin care un grup de interese caută să îşi realizeze
obiectivele, prin modificarea comportamentului sistemului politic în favoarea sa. Exercitând prin cererile

46
G. Burdeau, op. cit., p. 210
47
R.-G. Schwartzenberg, Sociologie politique, Édition Montchrestien, Paris, 1971, p. 419
48
K. Lawson, op. cit., pp. 93-95
lor un pressing, grupurile declanşează în sânul sistemului politic un fenomen de „retropressing”
(retroacŃiune). Din acest ansamblu de cereri şi de răspunsuri vor rezulta anumite decizii.
Grupul de interes se delimitează de mişcările sociale şi de partidele politice. Mişcarea socială
acŃionează uneori ca un grup de presiune şi unele grupuri de presiune sunt mişcări sociale. Dar, în
general, grupurile de interes acŃionează ca mişcări sociale numai ocazional. O mişcare socială include
adesea una sau mai multe asociaŃii dar, în mod obişnuit, include mulŃi suporteri care nu sunt membri ai
respectivelor asociaŃii. Unele mişcări sunt total neorganizate.
Mişcarea socială a fost definită ca „încercare colectivă de a promova un interes comun sau de a
atinge un scop comun prin acŃiune colectivă, în afara sferei instituŃiilor existente”49, sau „colectivitate
acŃionând cu o anumită continuitate pentru a promova schimbarea sau a rezista schimbării în societatea
sau în grupul căreia îi aparŃine”50. Ea grupează indivizii interesaŃi în atingerea unor obiective precise, se
preocupă de sensibilizarea publicului şi a cercurilor conducătoare.
Unele mişcări pot număra milioane de oameni, altele au dimensiuni reduse; unele îşi desfăşoară
activitatea într-un cadru legal, altele sunt grupuri ilegale sau conspirative. Scopurile şi mijloacele folosite
de aceste mişcări pentru atingerea lor cunosc o mare varietate, putând merge de la simpla publicitate până
la presiunea morală şi chiar violenŃa fizică. Spre deosebire de instituŃii, elemente relativ permanente şi
stabile ale societăŃii, mişcările sociale sunt foarte dinamice şi au o durată de viaŃă variabilă.
Între funcŃiile principale ale mişcărilor sociale, Alain Touraine51 enumeră: 1) funcŃia de mediere; 2)
funcŃia de clarificare a conştiinŃei colective; 3) funcŃia de presiune. Mişcările sociale sunt agenŃi activi ai
medierii şi socializării, care dezvoltă şi întreŃin o conştiinŃă colectivă combativă. Recursul la presiunea
exercitată în diferite moduri asupra persoanelor investite cu autoritate, asupra puterii nu este decât una
dintre formele acŃiunii lor, deşi uneori o formă principală.
Numărul şi importanŃa mişcărilor sociale constituie un indicator de bază al importanŃei lor. David
Aberle distinge 4 tipuri de mişcări sociale, 2 dintre ele – mişcările transformatoare şi mişcările
reformatoare urmărind realizarea unor schimbări în societate; celelalte 2 – mântuitoare şi alternatoare
vizează schimbarea unor obişnuinŃe sau concepŃii ale indivizilor52. Mişcările sociale au un caracter
contestatar şi în societăŃile totalitare, constituind un obiectiv esenŃial al atenŃiei regimului, care se simte
permanent ameninŃat. În pofida politicii sale represive, astfel de mişcări au tendinŃa de a renaşte şi de a
schimba ordinea stabilită.
Grupurile de interese se deosebesc de partidele politice, în principal datorită faptului că ele nu au ca
obiectiv cucerirea puterii sau participarea la guvernare ci, numai obŃinerea unei influenŃe asupra celor ce
deŃin puterea şi constrângerea lor de a satisface, direct sau indirect, cerinŃele grupului.
Deci, diferite ca mărimi sau înfăŃişare, partidele şi grupurile au şi obiective diferite. Ca şi partidele,
grupurile de interese:
• facilitează participarea cetăŃenilor la viaŃa politică;
• servesc drept legătură organizaŃională între membrii lor şi oficialii guvernamentali, aleşi sau
numiŃi;
• pot determina guvernământul să fie mai receptiv la interesele diverselor categorii de cetăŃeni.

49
A. Giddens, op. cit., p. 549
50
R. H. Turner, L. M. Killian, Collective Behaviour, Prentice-Hall, Inc., New Jersey, 1957, p. 308
51
A. Touraine, Sociologie de l’action, Ed. du Soleil, Paris, 1965
52
Apud A. Giddens, op. cit., p. 551
 Dar, partidele politice se bazează pe o solidaritate generală, specifică Maurice Duverger, în timp ce
grupurile au ca fundament solidarităŃile particulare. Primele acŃionează în cadrul societăŃii globale, căreia
omul îi aparŃine în calitate de cetăŃean, celelalte acŃionează pentru apărarea unor interese particulare. În
timp ce partidele se bazează pe coaliŃii, ale căror politici acoperă o gamă largă de probleme, grupurile îşi
limitează setul de cereri. Deşi uneori încearcă să influenŃeze rezultatul anumitor alegeri, prima lor
preocupare nu este aceea de a candida pentru funcŃii. Grupurile de interese pot lucra prin intermediul
partidelor (totdeauna în căutare de bani şi de ajutor pentru mobilizarea sprijinului votanŃilor) şi pot
influenŃa modelarea programelor partidelor sau a rezultatelor alegerilor.
Pe scurt, principalele caracteristici ale grupurilor de interese sunt următoarele:
• deşi nu sunt structuri sau instituŃii politice, activitatea lor se desfăşoară în strânsă corelaŃie cu
cea a instituŃiilor statului şi a partidelor politice;
• ele nu exercită într-un mod direct puterea politică dar acŃionează asupra ei ca intermediari,
pentru realizarea unor decizii luate de o instituŃie sau un organ politic, fiind astfel un element al
producerii deciziei;
• ele se definesc prin caracterul lor colectiv şi printr-o acŃiune colectivă;
• ele trebuie să prezinte un anumit grad de unitate, să se caracterizeze prin sentimentul
apartenenŃei la grup şi prin adeziunea la anumite valori comune;
• interesul care uneşte membri săi poate fi mai mult sau mai puŃin puternic dar, în orice caz, este
sursa unei acŃiuni comunitare şi agregative.
Deci, grupul de interese exprimă anumite interese, dispune de o organizare şi exercită o presiune
pentru a-şi atinge scopurile. Ca atare, el poate fi definit ca „un grup de persoane unite într-o structură
specifică de unul sau mai multe interese comune, care îşi realizează obiectivele prin presiunea exercitată
asupra autorităŃilor abilitate să ia o decizie”53. ForŃa sa depinde de: importanŃa grupării; locul în societate;
calitatea leaderilor. Ea este influenŃată de nivelul coeziunii sale, care presupune absenŃa unor disensiuni
interne. Când unui grup îi lipseşte unitatea în susŃinerea unei probleme, influenŃa lui asupra procesului
elaborării politicii scade, chiar dacă grupul are dimensiuni considerabile.
Într-o perspectivă funcŃională, grupul de interese este definit ca „entitate care încearcă să reprezinte
interesele unor secŃiuni particulare ale societăŃii, în scopul de a influenŃa procesul politic”. Cu alte
cuvinte, el îndeplineşte atât funcŃii faŃă de stat, în măsura participării la procesul decizional,a informarii
guvernului şi celorlalte instituŃii asupra stării reale a societăŃii, producerii de expertize, cât şi faŃă de
societate, articulând aspiraŃiile şi interesele grupurilor sociale particulare. Grupurile de interese facilitează
elaborarea politicilor publice. Deci, ele sunt atât actori politici, cât şi actori sociali54.
Cadru de solidaritate, de informare şi de acŃiune, grupul este, în opinia lui Ch. Debbasch, o „ripostă
normală a cetăŃenilor”, care se pot simŃi slabi şi nesiguri în faŃa extinderii mijloacelor de guvernare ale
puterii. El este un instrument de echilibrare a acŃiunii statului, o formă de contraputere. Însă, aşa cum
trebuie evitată tendinŃa statului de a deveni atotputernic, trebuie evitată şi „tendinŃa naturală spre
hegemonie” a grupurilor, aservirea statului faŃă de ele. „Grupurile în stat şi nu statul în grupuri”55.

53
Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, op. cit., p. 387
54
Cf. A. M. Dobre, R. Coman, coord., România şi integrarea europeană, Institutul European, 2005, pp. 163-164
55
Ch. Debbasch, L’État civilisé, Contre le pouvoire sauvage, Libraire Arthème, Fayard, 1979, pp. 119, 127
VII. FuncŃiile grupurilor de interese într-o
societate democratică

Impulsionarea cercetării fenomenului grupurilor de interes s-a datorat în bună parte teoriei
pluraliste, care a făcut din pluralitatea şi competiŃia lor elemente esenŃiale ale consolidării şi dezvoltării
democraŃiei. Treptat, grupurile de interes ajung să fie considerate expresie a unei manifestări naturale a
vieŃii politice, care nu contravine principiilor democraŃiei ci, dimpotrivă, o stimulează.
Cercetătorii din SUA au ajuns la concluzia că grupurile de interes oferă americanilor şi o altă cale de
participare într-o democraŃie reprezentativă, în afara exercitării dreptului de vot. În opinia americană,
grupurile de interes servesc ca legături organizaŃionale între membrii lor şi oficialii aleşi sau numiŃi ai
guvernământului. Ceea ce le justifică existenŃa este rolul lor de a face ca membrii executivului,
legislativului şi ramurii judiciare a guvernământului să fie mai conştienŃi de nevoile şi preocupările
diferitelor segmente ale populaŃiei. Un aspect particular al teoriei americane a grupurilor de interese îl
constituie atenŃia deosebită acordată grupurilor de cetăŃeni activişti (citizen activist groups) şi practicii
lobbyingului, analizată atât în context naŃional, cât şi la nivelul statelor uniunii.
Treptat, după cel de-al doilea război mondial, grupurile nu mai sunt considerate nici în Europa ca
„devianŃi”, ci ca un mijloc firesc de exprimare a indivizilor, recunocându-se astfel pluralitatea intereselor
şi legitimitatea exprimării lor. În anii’60, valul scriitorilor pluralişti aduce în atenŃia publicului fenomenul
grupurilor (group process) care domina politica modernă din Marea Britanie, constituind un suport real
pentru democraŃie. În anii’70-’80 s-a constatat o bruscă proliferare a grupurilor britanice, în special a
celor interesate de problemele protecŃiei mediului şi a animalelor, dar şi a unor grupuri reprezentând
interese „secŃionale” (materiale). Ele au început să influenŃeze politicile publice formulate de conducerea
centrală sau locală şi de Comunitatea Europeană.
În R.F.G., rolul grupurilor a devenit atât de important încât H. W. Ehrman vorbea deja în 1965
despre „democraŃia intereselor de grup de la Bonn”56. În această Ńară, este greu de găsit vreo sferă socială
sau vreo activitate privată care să nu fie reprezentată în diverse forme de organizare. Lista Publică a
OrganizaŃiilor Înregistrate şi a ReprezentanŃilor lor nu înscrie toate organizaŃiile, asociaŃiile, societăŃile,
lobbyurile şi alte grupuri de interese existente în Germania dar, conform estimărilor, ar fi active peste
2500 de grupuri independente organizaŃional. Unele grupuri se prezintă în forma „organizaŃiilor –
umbrelă”, cuprinzând mai multe organizaŃii în interiorul unei federaŃii. Cele mai multe dintre grupurile de
interes naŃionale sunt afiliate la organizaŃii internaŃionale-umbrelă.
Şi în democraŃia elveŃiană grupurile de interes57 au ajuns să exercite o mare influenŃă, guvernul şi
parlamentul neputându-le ignora. Ele îndeplinesc următoarele roluri: 1) contribuie la finanŃarea unui
partid politic sau a altuia; 2) influenŃează alegerea candidaŃilor de către partide; 3) influenŃează direct
formarea voinŃei alegătorilor;4) iniŃiază referendumuri populare58. În ElveŃia, grupurile de interes au
dobândit atât posibilitatea de a participa la pregătirea legilor, cât şi pe aceea de a fi asociate la executarea
lor. ConstituŃia a înscris obligativitatea ascultării asociaŃiilor înainte de edictarea unei legi (procedura de
56
H. W. Ehrman, Democracy in a Changing Society, London, 1965, pp. 130-132
57
Termenul preferat de elveŃieni este acela de „asociaŃii”
58
Th. Fliner-Gerster, Théorie générale de l’Etat, P.U.F., Paris, 1986, p. 408
consultare) şi a implicării lor în formularea unor proiecte de legi aflate într-un stadiu pre-parlamentar.
Frecvent, reprezentanŃii grupurilor se află în comisiile de experŃi şi au acces direct la guvern.
Paradoxal, FranŃa, o Ńară în care s-au manifestat poate cele mai mari rezerve în privinŃa caracterului
benefic pentru democraŃie al grupurilor de presiune, ele fiind, după cum constata Georges Lavau, obiect
de scandal şi provocând o reacŃie moralizantă a adus, prin specialiştii ei, o contribuŃie notabilă la
dezvoltarea teoriei grupurilor. Analizele şi tipologiile lui M. Duverger, George Burdeau, Jean Meynaud,
Jaques Basso, Jean Charlot ş.a. au o largă utilizare în sociologia şi politologia contemporană.
În conŃinutul funcŃiilor grupurilor de interese propuse de Jean Meynaud se înscriu: a) activitatea de
furnizare a unei informaŃii complete şi circumstanŃiale; b) funcŃia de consimŃire-participare
(consimŃământul exprimat faŃă de mişcările proiectate); c) canalizarea revendicărilor (rolul moderator)59.
Între principalele funcŃii ale grupurilor, într-un raport care privilegiază parteneriatul etatic, Jaques Basso
şi Michelle Ruffat menŃionează: a) funcŃia de reprezentare; b) funcŃia de gestiune; c) funcŃia de
revendicare; d) funcŃia de apărare, în profitul membrilor lor60.

VIII. Grupuri de interese întrasocietale şi

extrasocietale

Variatele forme de organizare se concretizează în adunări, asociaŃii, centre, camere, confederaŃii,

consilii, federaŃii, grupări, ligi, mişcări, societăŃi, sindicate, uniuni. Clasificarea lor s-a făcut prin aplicarea
a zeci de principii, criterii, grupări etc.
Într-o perspectivă sistemică, specifică îndeosebi ştiinŃei politice americane, grupurile de interese au
fost analizate în calitatea lor de element al sistemelor componente ale sistemului social global (exclusiv
sistemul politic) şi de element al sistemului politic. În primul caz, au fost identificate grupuri de tip
profesional, confesional, cultural, cu ponderi diferite în diferite Ńări; în cel de-al doilea, grupuri
confesionale implicate direct în politică (germane, americane, japoneze ş.a.). În calitate de element al
subsistemului partidelor politice, grupurile de interese profesionale, etno-culturale, confesionale se pot
politiza atunci când interesele lor o cer.
Ca modele de pressing, pentru atingerea obiectivelor urmărite, grupurile pot acŃiona la nivel
intrasocietal (local, zonal, naŃional) şi la nivel extrasocietal (regional internaŃional, global internaŃional),
delimitarea având mai mult caracter analitic, în realitate existând o strânsă interdependenŃă a celor două
niveluri.
Următorul tabel prezintă o încercare de sistematizare a principalelor tipuri, care utilizează cele mai
relevante criterii propuse de sociologi şi politologi.

Tipuri de grupuri de interese

CRITERIUL UTILIZAT TIPUL GRUPULUI DE INTERESE

59
J. Meynaud, Les groupes de pression, P.U.F., Paris, 1965, pp. 116-118
60
J.-D. Basso, M. Ruffat, „Nouveau regards sur les groupes”, în Problèmes politiques et sociaux, Paris, mai 1985, p. 4
Gradul de integrare al
membrilor grupului
Interesul apărat sau promovat
Natura activităŃii membrilor
cercului conducător al
grupului
Natura activităŃii grupului
Structura grupului
Strategiile grupului şi
receptivitatea guvernului faŃă
de ele
Natura presiunii permise
Durata existenŃei grupului
Caracterul acŃiunii
*Grup neinstituŃionalizat
*Grup instituŃionalizat
*Grup de interes unic (cu obiectiv limitat)
*Grup cu interese (scopuri) multiple
*Grup de apărare a intereselor materiale (economic,
secŃional)
*Grup de vocaŃie ideologică (non economic, de idei,
ideologic, non profesional, cauzal)
*Grup de vocaŃie globală
*Grup de vocaŃie specializată
*Grup privat
*Grup public
*Grup semipublic
*Grup exclusiv (primar, de acŃiune politică)
*Grup parŃial (secundar, intermitent)
*Pseudo-grup de presiune
*Grup de cadre
*Grup de masă
*Grup intern
*Grup extern
*Grup intermediar
*Grup-client
*Grup-stăpân
*Grup provizoriu (ad hoc)
*Grup permanent (cu vocaŃie permanentă)
*Grup oficial
*Grup secret

Nivelul intrasocietal al grupurilor de interese

A) Luând în considerare gradul de integrare al membrilor lor, G. Burdeau distinge grupurile

neinstituŃionalizate şi grupurile instituŃionalizate. AcŃionând în afara oricărui cadru formal şi fiind mai
greu de identificat, cele neinstituŃionalizate sunt calificate mai curând o tendinŃă exprimând opinia unui
mediu net delimitat (universitar, agricol). Datorită organizării, grupurile instituŃionalizate au un grad mai
mare de constanŃă a scopurilor urmărite şi o mai mare eficienŃă în utilizarea tehnicilor de pressing. În
organizarea grupurilor, doi factori sunt foarte importanŃi: calitatea conducătorilor şi amploarea relaŃiilor
lor cu mediile parlamentare, birourile ministeriale, organele de formare a opiniei publice.
Utilizând criteriul gradului de specializare şi, mai ales, criteriul organizaŃional propus în 1961 de
Allen Potter (Organized Groups in British National Politics), G. A. Almond şi G. B. Powell disting patru
tipuri de grupuri de interes: 1) anomice (formaŃiuni spontane şi efemere, deseori violente – manifestaŃii,
răzmeriŃe); 2) non asociative (grupuri informale, intermitente şi non voluntare, bazate pe afinitate, religie
sau regiune şi caracterizate prin lipsa continuităŃii şi organizării); 3) instituŃionale (organizaŃii formale –
partide, adunări, administraŃii, biserici) care se pot transforma în corpuri sau partide; 4) asociative
(organizaŃii voluntare, specializate în articularea intereselor ca sindicatele, grupările oamenilor de afaceri,
asociaŃiile etnice sau religioase, grupările civice)61. În concepŃia autorilor, numai ultimele două grupuri
posedă un grad de organizare suficient pentru a fi considerate adevărate grupuri de presiune, care
urmăresc să acŃioneze asupra puterii politice.
B) Aplicând criteriul interesului apărat sau promovat, cei mai mulŃi specialişti americani
subdivizează grupurile în două categorii: 1) grupuri de interes unic (single-issue groups); 2) grupuri cu
interese multiple (multiple-issue groups). Grupurile de interes unic urmăresc Ńeluri de interes public dar se
particularizează prin preocuparea lor pentru o singură problemă şi, în general, pentru realizarea unor
compromisuri. (National Rifle Association sau Abortion Right Action League)62. Între grupurile având
interese multiple sau care promovează cauze multiple se pot afla grupuri religioase (The National Council
of Churches, Christian Right), grupuri care acŃionează pentru protecŃia mediului (Friends of the Earth,
Greenpeace) sau grupuri care urmăresc îmbunătăŃirea activităŃii guvernamentale (Common Cause).
Grupurile catolice au fost active în mişcările anti-avort şi anti-nucleare iar grupurile evreilor s-au implicat
frecvent în lobbyinguri pe teme liberale ca drepturile muncitorilor şi ale minorităŃilor.
Grupurile de interes pot avea un interes material sau pot urmări un scop dezinteresat. În funcŃie de
aceasta, tipurile identificate au fost denumite grupuri de apărare a intereselor materiale şi grupuri de
promovare sau de vocaŃie ideologică (J. Meynaud), grupuri economice şi grupuri non economice sau
sociale (S. Erlich), grupuri de interese profesionale şi grupuri de idei, ideologice, nonprofesionale (R.-G.
Schwartzenberg), grupuri secŃionale şi cauzale (W. Grant).
Conform interpretării lui Wynford P. Grant, grupurile secŃionale caută să organizeze un număr cât
mai mare de membri, iar poziŃia lor faŃă de guvernământ depinde de validitatea pretenŃiei de a vorbi în
numele unei industrii particulare, grup de patroni sau profesie. Grupurile cauzale reprezintă unele
principii sau credinŃe care acŃionează în numele unor astfel de cauze. Ele se divizează în 2 categorii: 1)
cele care caută să folosească în campanii un număr mare de membri; 2) cele în cazul cărora numărul
restrâns este compensat de loialitatea şi angajamentul faŃă de cauză al unor membri care lucrează în
organizaŃie fără a pretinde remunerare. Unele grupări cauzale pot avea şi interese secŃionale63.
Grupurile formate în jurul unui interes material sunt preocupate mai întâi de eficacitatea acŃiunii lor.
Acest interes poate fi unul direct financiar (subvenŃii, creşteri de preŃuri sau de salarii), sau poate consta
în diverse avantaje (măsuri de protecŃie socială, limitarea concurenŃei, etc.).
Grupurile ideologice sau cu scop dezinteresat, care apără un interes non material, calificat deseori ca
interes moral (bisericile, grupările umanitare, unele grupări filosofice) sunt mai numeroase în SUA.
Între organizaŃiile profesionale, afacerile, lumea muncii, grupurile profesionale şi agricole
reprezintă tipurile cele mai puternice şi de durată. OrganizaŃiile patronale se implică în finanŃarea
partidelor şi a oamenilor politici, în sprijinirea campaniilor electorale, îndeosebi a celor prezidenŃiale.
AsociaŃiile din industrie şi afaceri, organizaŃiile patronale au avut întotdeauna un grad relativ ridicat de
organizare în Germania, unde cele mai puternice organizaŃii antreprenoriale sunt FederaŃia Industriilor
Germane şi principalele organizaŃii ale bancherilor şi comercianŃilor.
OrganizaŃii patronale puternice se găsesc şi în celelalte Ńări europene: în Italia – Camerele de
ComerŃ, Confindustria, Intersind; în Anglia – ConfederaŃia Industriei Britanice; în FranŃa – Consiliul
61
G. A. Almond, G.B. Powell, Comparative Politics. A Developmental Approach, Boston, Little Brown and Co., 1966, p. 72
62
S. Welch ş.a., Understanding American Government, West Publishing Company, 1991, p. 106
63
W. Grant, Pressure Groups, Politics and Democracy in Britain, Ph. Allan, 1989, p. 12
NaŃional al Patronatului Francez, Camerele de ComerŃ. În SUA, U.S. Chamber of Commerce, Business
Roundtable, National Association of Manufactures şi alte asociaŃii americane sunt direct interesate în
legislaŃia referitoare la impozite, subsidii guvernamentale, tarifele pentru bunurile importate şi produsele
de consum, reglementările privind protecŃia mediului ş.a. Mai mult de 3000 de corporaŃii individuale şi de
afaceri angajează lobbyişti, purtători de cuvânt pentru corporaŃii şi afaceri în Washington, ei înşişi
reprezentaŃi de propria lor organizaŃie – American League of Lobbysts.
Alături de patronate, sindicatele sunt unele dintre cele mai influente grupuri de interese. Sunt Ńări în
care mişcarea sindicală se caracterizează prin unitate şi coeziune şi Ńări în care ea este fragmentată şi
slăbită de rivalităŃi. Sindicatele britanice au jucat un rol foarte important în desfăşurarea vieŃii economice
şi politice, din secolul al XVIII-lea şi până în prezent. Trade Union Congress continuă să fie o forŃă şi
astăzi. Cele 24 de mari uniuni sindicale britanice reprezintă toate categoriile socio-profesionale, dar există
şi o organizare pe ramuri, sau combinând cele două criterii. Pentru reglementarea raporturilor patronat-
sindicate, în Marea Britanie a fost instituită o comisie naŃională de arbitraj, conciliere, sfaturi, cu rolul de
a rezolva disputele din sectorul particular şi cele din sectorul public, prin cooperarea patronilor,
muncitorilor şi a reprezentanŃilor lor. În FranŃa, procesul de sindicalizare este mai redus. ViaŃa sindicală a
cunoscut dominaŃia a 4 mari organizaŃii – ConfederaŃia Generală a Muncii, ConfederaŃia Franceză
Democratică a Muncii, ForŃa Muncitorească şi ConfederaŃia Franceză a Muncitorilor Creştini. RFG se
individualizează prin extensia libertăŃii de adeziune, ca urmare a recunoaşterii dreptului de sindicalizare a
tuturor persoanelor care au o profesie, chiar şi a celor care au relaŃii de muncă prin statute de drept public
– funcŃionari, judecători, militari etc. Cele mai importante organizaŃii sunt FederaŃia Germană a
Sindicatelor, Uniunea Germană a Personalului Salariat, cu aproximativ 500.000 de mebri şi un număr de
organizaŃii mai mici, care cooperează cu uniunile F.G.S. şi FederaŃia Germană a FuncŃionarilor Civili, cu
mai mult de 1 milion de membri. Sindicalismul american este influent în calitate de lobby organizat şi
dispune de mari resurse, care îi permit să se implice în susŃinerea unor campanii electorale, prin
intermediul unor comitete de educaŃie politică. Împreună cu United Automobile Workers, Teamsters şi
alte organizaŃii, AFL-CIO (American Federation of Labour şi Congress of Industrial Organizations, unite
în 1955), organizaŃie umbrelă ce cuprinde 96 de sindicate, reprezintă de mulŃi ani interesele lumii muncii
în capitalele statelor şi la Washington. Există şi o serie de sindicate individuale care fac lobby
independent de grupurile-umbrelă.
OrganizaŃiile agricole, care împrumută o serie de trăsături, atât de la organizaŃiile patronale, cât şi
de la cele sindicale au reuşit, în pofida unei scăderi continue a populaŃiei ocupate în agricultură, să-şi
păstreze influenŃa. În RFG, Deutsche Bauernverband s-a manifestat activ ca grup de presiune, folosind o
gamă largă de mijloace, de la mobilizarea opiniei publice cu ajutorul mass-media, retragerea suportului
financiar pentru unele partide politice şi până la mari întruniri şi demonstraŃii, greve politice şi boicoturi.
În momentele de criză ale sectorului agricol, în FranŃa şi Italia organizaŃiile agricole şi-au făcut simŃită
puterea, uneori într-o formă dură: bararea unor şosele, căi ferate, deversarea recoltelor nevândute pe
drumurile publice etc. OrganizaŃii agricole puternice există şi în Marea Britanie (National Farmers Union
reuneşte 90% din agricultorii britanici), sau în SUA, unde Camerele americane de agricultură au o
importanŃă deosebită iar American Farm Bureau Federation este considerată un puternic lobby.
Categoria grupurilor de presiune non profesionale (de promovare, de idei, ideologice, de vocaŃie
ideologică, de interese morale, cauzale etc.) este o categorie eterogenă, unind grupuri mari şi foarte
diverse.
 Unele grupuri apără, în acelaşi timp şi interesele materiale şi cauzele morale (sindicatele
învăŃământului, grupurile de femei care nu sunt unite prin comunitatea profesiei, de exemplu); altele
disimulează obiective foarte concrete, în spatele unor teme moralizatoare (apărarea liberei iniŃiative de
către grupurile patronale, elogiul proprietăŃii familiale de către sindicatele agricole, etc.). Toate grupurile,
inclusiv bisericile, au nevoie de interese materiale. Preluând optica lui R.-G. Schwartzenberg, putem
vorbi despre grupuri ideologice şi religioase, grupuri cu obiectiv specializat, grupuri de condiŃie, grupuri
civice, societăŃi de gândire de cluburi.
Grupurile cu obiectiv specializat acŃionează pentru apărarea unor cauze particulare mai largi
(drepturile omului, lupta împotriva rasismului, antisemitismului, pentru dezarmare, pace, integrare
europeană, etc.), sau, mai limitate: temperanŃa, respectarea repaosului duminical, protecŃia animalelor.
Grupurile de condiŃie unesc persoane cu aceeaşi condiŃie socială: mişcările de tineret, organizaŃiile
de femei şi mişcările feministe.
În categoria grupurilor civice pot fi incluse societăŃile de gândire, grupările intelectuale, filosofice şi
cluburile.
C) În funcŃie de natura activităŃii membrilor cercului conducător al grupului, M. Duverger, G.
Burdeau, J. Basso ş.a. fac deosebirea între grupurile de presiune private şi grupurile de presiune publice.
M. Duverger (Sociologie Politique) indică două categorii principale de grupuri publice: a) serviciile
oficiale ale statului care acŃionează cu metodele grupurilor de presiune pentru a apăra interesul de
serviciu, identificat mai mult sau mai puŃin cu interesul general; b) corpurile de funcŃionari care formează
în cadrul serviciilor un fel de coaliŃii, mai mult sau mai puŃin oculte, cu scopul acaparării posturilor de
conducere şi al exercitării unei influenŃe, caz în care predomină interesul corporativ, asimilat cu interesul
general. În tipologia politologilor americani A. Gitelson, R. Dudley şi M. Dubnick este inclusă categoria
government-related interest groups64. Guvernele însele acŃionează ca nişte lobbyuri asupra Congresului,
preşedintelui sau legislaturilor statelor, îndeosebi pentru asistenŃă financiară. În plus, un anumit număr de
asociaŃii ale oficialilor guvernului reprezintă interesele colective ale membrilor lor. Cercetătorii americani
realizează o distincŃie clară între grupurile al căror scop principal este obŃinerea unor beneficii economice
pentru membrii lor – private interest groups şi grupurile care fac lobbying pentru beneficii care nu sunt şi
nu pot fi limitate sau restrânse la membrii lor – public interest groups. Grupuri de interes public precum
Common Cause aparŃin şi categoriei citizen activist groups, având ca scop reprezentarea a ceea ce ei
consideră a fi „interesele publicului”, în privinŃa unor probleme ca drepturile civile, protecŃia
consumatorilor, diverse reforme sau reglementări pentru ocrotirea mediului. Alte „advocacy groups” sunt
focalizate pe drepturile homosexualilor, ale diferitelor grupuri religioase şi etnice, ale populaŃiei în vârstă.
Sociologul francez R.-G. Schwartzenberg divizează grupurile publice în grupuri civile şi grupuri
militare, armata încercând uneori să influenŃeze acŃiunea puterilor publice în alianŃă cu interesele private.
D) Aplicând criteriul naturii activităŃii grupurilor de interes, M. Duverger analizează grupurile
exclusive şi grupurile parŃiale (de acŃiune politică şi intermitente în terminologia lui G. Burdeau, primare
şi secundare, în cea a lui W. Grant). Ch. Debbasch şi J.-M. Pontier contestă însă valabilitatea acestui
criteriu, subliniind că orice activitate este mai mult sau mai puŃin politică.
Grupurile de presiune exclusivă sau de acŃiune politică (lobbyurile, mişcările pentru reforma
electorală, pentru descentralizare, integrare europeană, organizaŃiile antirasiste ş.a.) îşi concentrează
acŃiunea numai în domeniul politic, pressingul asupra puterii având scopul adoptării anumitor reforme sau

64
A.R. Gitelson ş.a., American Government, Houghton Mifflin Company, 1991, p. 142
al unei anumite orientări a politicii. Apreciate de unii autori ca organizaŃii tehnice reprezentând grupurile
de interese şi exercitând pressingul în contul lor (M. Duverger, care le consideră pseudo-grupuri de
presiune, Stanislas Ehrlich), de alŃii ca o tehnică de acŃiune (Ch. Debbasch, J.-M. Pontier), lobbyurile
cunosc o puternică dezvoltare în SUA şi la Bruxelles. Fenomenul lobbysmului desemnează atât practica
de influenŃare a procesului legislativ, cât şi persoanele sau organizaŃiile care acŃionează în vederea
promovării sau a împiedicării adoptării unei legislaŃii.
În cazul grupurilor de interese parŃiale sau intermitente, mult mai numeroase decât cele exclusive,
presiunea politică este sporadică, intermitentă, nefiind decât o parte a activităŃii unor organizaŃii care au şi
alte raŃiuni de a fi (sindicatele, grupurile inspirate de o credinŃă religioasă, societăŃile pentru protecŃia
animalelor, diverse ligi cu obiective culturale etc.).
În categoria pseudo-grupurilor de presiune, M. Duverger include organizaŃiile formate din
tehnicieni, care exercită o presiune politică în folosul altor grupuri şi nu în acela al organizaŃiei din care
fac parte: a) birourile tehnice de presiune (cassele electorale, lobbyurile, oficinele de propagandă); b)
ziarele şi organismele de informare (presa scrisă şi audiovizuală). În mare parte, organismele de
informare nu au caracterul unui grup de presiune, fiind simple întreprinderi comerciale dornice să câştige
cât mai mulŃi bani. Dacă nu presează, ele pot beneficia de un public larg şi de un sprijin din partea puterii.
Nu intră în această categorie „ziarele de scandal”, care trăiesc din atacurile asupra puterii. Unele dintre
organismele care exercită presiuni asupra puterii sunt mijloace de exprimare deschisă ale anumitor
grupuri determinate (ziarele sindicatelor, ale organizaŃiilor patronale, ale grupărilor Ńărăneşti), altele se
adresează marelui public, mascându-şi dependenŃa de grupuri, prin simularea autonomiei. Acestea din
urmă au fost numite „presa industriei” (finanŃată de bănci, mari industriaşi, alte grupuri puternice), pentru
a le deosebi de „industria presei”, având ca unic scop vinderea informaŃiei. Sunt însă şi ziare care
alternează cele două roluri.
E) Transpunând distincŃiile stabilite în analiza structurii partidelor politice, M. Duverger, G.
Burdeau, J. Meynaud ş.a. identifică grupurile de cadre şi grupurile de masă. Ca şi partidele de cadre,
grupurile de cadre nu se fundamentează pe criteriul cantităŃii, ci pe acela al calităŃii, adresându-se
„notabililor sociali”, „cadrelor”. OrganizaŃiile patronale, asociaŃiile înalŃilor funcŃionari, sindicatele
învăŃământului superior, diverse asociaŃii ale artiştilor, scriitorilor, societăŃile de gândire, Francmasoneria,
cluburile politice, se încadrează în această categorie. Numărul scăzut al membrilor acestui tip de grup de
interes este compensat de influenŃa personalităŃilor aderente sau de puterea intereselor materiale aflate în
cauză.
Sindicatele muncitoreşti, organizaŃiile Ńărăneşti, confederaŃiile meşteşugăreşti sau ale micilor
întreprinzători, mişcările de tineret, asociaŃiile veteranilor, organizaŃiile de femei, societăŃile sportive sau
culturale sunt tot atâtea exemple de grupuri de masă.
F) Luând în considerare strategiile grupului şi receptivitatea guvernului faŃă de aceste strategii,
Wynford P. Grant distinge grupurile interne (insider groups) şi grupurile externe (outsider groups).
Insider groups, considerate de guvern legitime sunt consultate regulat. Outsider groups, care nu pot
câştiga, dintr-un motiv sau altul, recunoaşterea guvernului sau nu doresc să între în relaŃii consultative cu
oficialii, pot fi calificate şi ca „grupuri de protest”, având obiective în afara curentului principal al opiniei
publice. Multe grupuri interne, precizează W. Grant, sunt grupuri secŃionale iar unele grupuri cauzale pot
câştiga statutul de grupuri interne. Atât grupurile interne cât şi cele externe sunt subdivizate în 3 categorii:
1) prisoner groups; 2) low profile groups; 3) high profile groups.
 Prisoner groups, dependente de tipul de relaŃii grup intern-guvern datorită diverselor forme de
asistenŃă acordată sau faptului că reprezintă părŃi ale sectorului politic, (asociaŃii ale autorităŃilor locale,
de exemplu), chiar dacă încearcă să se elibereze de această dependenŃă nu pot supravieŃui prea mult „în
afară”. În forma sa externă, strategia low profile presupune accentul pus pe contactele cu guvernul,
realizate „în spatele scenei”, fără a implica prea mult mass-media. În schimb, o strategie high profile se
bazează pe cultivarea opiniei publice pentru întărirea contactului cu guvernul. Outsider groups sunt
subdivizate în potential outsider groups, outsider groups by neccesity şi ideological outsider groups.
Potential outsider groups sunt acele grupuri externe care ar dori să devină grupuri interne, dar care nu au
câştigat încă acceptarea guvernământului. Outsider by neccesity pot deveni şi ele insider groups, dar
aceasta presupune o creştere a nivelului cunoaşterii politice, prin deprinderea limbajului şi procedurilor
constituŃionale. Ideological outsider groups nu acceptă posibilitatea unei schimbări în cadrul sistemului
politic existent, ele adoptând tactici care le plasează în afara a ceea ce este privit ca spectru normal al
activităŃii politice.
T. May şi N. Nugent propun o categorie intermediară între grupurile interne şi cele externe –
thresholders groups, care oscilează între strategiile interne şi cele externe, mergând de la o strânsă relaŃie
cu guvernul, până la una mai distantă, sau chiar adversitate. Sindicatele, după părerea lor, grupuri
secundare, caracterizate printr-o acŃiune politică ocazională ar putea fi analizate în aceşti termeni.
P.F. Whiteley şi S.J. Winyard sugerează utilizarea distincŃiei open/focused (deschis/centrat), pentru
a descrie strategiile grupului şi accepted/non accepted (acceptat/neacceptat), pentru a descrie statusul
grupului. Prin încorporarea distincŃiei bazate pe accentul de reprezentare sau de servicii ale grupului şi a
celei conform căreia grupul este unul care vorbeşte în numele săracilor sau este constituit chiar din săraci,
Whiteley şi Wineyard construiesc 4 clasificări dimensionale pentru fiecare grup. Cele mai comune
profiluri ar fi OPAL (open-promotional-acceptable-lobbyng) şi FRAS (focused-representational-
acceptable-service)65.
G) În funcŃie de natura presiunii permise de instituŃiile existente, au fost identificate groupes-client
(grupurile-client), mai mult sau mai puŃin organizate, care încearcă să obŃină avantaje de la guvern şi
groupes-maître (grupurile-stăpân) care nu sunt obligatele puterii, nu solicită ci comandă, nu exploatează
puterea ci tind să devină ele însele puterea66. Unul dintre grupurile care, în anumite împrejurări, evoluează
de la situaŃia de grup-client la aceea de grup-stăpân este armata, care acŃionează pentru obŃinerea unor
credite mai mari sau adoptarea unor măsuri cu influenŃe deosebite asupra potenŃialului industrial al unei
Ńări.
H) În funcŃie de caracterul conjunctural sau permanent al acŃiunii lor, grupurile de interese au fost
divizate în grupuri provizorii şi grupuri permanente (grupuri ad hoc, fondate pe un obiectiv unic şi net
circumscris şi grupuri de vocaŃie permanentă, cu obiective multiple, în terminologia lui Jean şi a Monicăi
Charlot), iar în funcŃie de caracterul mai mult sau mai puŃin deschis al acŃiunii lor – în grupuri oficiale şi
grupuri secrete.

Nivelul extrasocietal al grupurilor de interese

65
P.-F. Whiteley, S.J. Winyard, Pressure for the Poor, Metheun, 1987, pp. 31-33
66
G. Burdeau, op. cit., p. 222
 Demersul clasificării grupurilor internaŃionale relevă mai întâi existenŃa unor grupuri private şi a
unor grupuri publice. Grupurile de interese private internaŃionale sunt reprezentate de întreprinderile şi
organizaŃiile cu o acŃiune internaŃională, care s-au multiplicat în ultimii ani. Cele publice ar fi constituite
din organizaŃiile internaŃionale, îndeosebi organizaŃiile specializate ale ONU. OrganizaŃiile
nonguvernamentale sunt o categorie intermediară. Statele pot acŃiona ele însele ca grupuri de interes, fie
în raport cu unele organizaŃii internaŃionale, fie în raport cu alte state. Există grupuri ce apără interese
materiale (grupuri economice, calificate „multinaŃionale”, din domeniul producŃiei de bază) şi grupuri
dezinteresate (organizaŃiile de întrajutorare, gen Caritas International şi organizaŃiile umanitare, gen
Amnesty International).
Numeroase studii au semnalat multiplicarea şi întărirea lobbyiurilor europene care, după unele
opinii, ar fi menite să joace rolul de pivot: pe de o parte, vis-à-vis de clienŃii sau de membrii lor, de la care
primesc cereri de informare, iar pe de alta, vis-à-vis de instituŃiilecomunitare care au nevoie de expertizele
pe care acestea le pot transmite. Bruxelles a devenit centrul lobbyngului european, unde acesta este
instituŃionalizat şi profesionalizat. Aici pot fi reprezentate întreprinderi, organizaŃii, sectoare ş.a. FederaŃia
Europeană a AsociaŃiilor NaŃionale grupează reprezentantele naŃionale ale diferitelor profesii. La
Bruxelles sunt prezenŃi adevăraŃi giganŃi: UNICE – Uniunea Industriilor ComunităŃii Europene, CES –
ConferinŃa Europeană a Sindicatelor, COPA – Comitetul OrganizaŃiilor Profesionale Agricole, CEEP –
Centrul European al Întreprinderilor Publice. După modelul siderurgiştilor (gruparea Eurofer) sau cel al
constructorilor de automobile, industriaşii Ńărilor membre ale comunităŃii se grupează uneori pe sectoare,
în structuri însărcinate cu apărarea intereselor comune. În ultimul timp, s-a extins practica delegaŃiilor
unor colectivităŃi locale, în special ale regiunilor.
Un mare număr de reŃele europene ale sferei nonprofesionale există în domeniile social, sănătate,
consum şi mediu. Ele variază ca mărime şi organizare; unele sunt formal constituite, eventual dotate cu
un birou la Bruxelles şi un număr mic de membri, altele, mai numeroase, pot fi informale (The European
Anti-Poverty Network, cu membri în diferite zone ale Europei).
Deseori, reŃelele se grupează în jurul unor programe sau politici ale Comisiei Europene. Un grup de
reŃele ca NGO Liaison Committee acŃionează în Ńări mai puŃin dezvoltate şi beneficiază de statutul
consultativ la Comisie. The Euro Citizen Action Service, care reprezintă o largă coaliŃie numită VOICE
(Voluntary Organizations in a Citizen’s Europe) face pressing la instituŃiile europene care se ocupă de
bunăstarea socială şi drepturile cetăŃeneşti. În ultimii ani, s-aconstatat o creştere bruscă în ceea ce priveşte
volumul şi diversitatea intereselor reprezentate la Bruxelles. Unele grupuri au o largă bază comunitară,
altele au domenii de activitate mai restrânse. Oficialii grupurilor, care trebuie să aibă relaŃii cu persoanele
din cele 3 instituŃii care modelează politica europeană – Consiliu, Comisie şi Parlament – sunt mai mult
decât simpli lobbyşti, mulŃi creându-şi reputaŃia de experŃi în probleme tehnice importante sau de
persoane cu intuiŃie şi idei.
Două dintre cele mai importante grupuri de la Bruxelles, interesate în politica socială a Uniunii
Europene sunt ConfederaŃia Sindicală Europeană şi Uniunea ConfederaŃiilor Industriale şi Patronale a
Europei, asociaŃii-umbrelă pentru sindicatele naŃionale ale muncii şi asociaŃiilor patronale. A crescut
numărul şi importanŃa grupurilor de interes preocupate de politica ecologistă. Unele au o existenŃă
limitată, fiind constituite pentru a influenŃa o anumită propunere, aflată în studiu. Altele sunt confederaŃii
ale grupurilor de interes naŃionale care au o prezenŃă permanentă la Bruxelles. Există şi grupuri constituite
pentru a influenŃa un alt tip de politică, dar care sunt interesate şi de măsurile privind mediul, cum ar fi
ConfederaŃia Europeană a Sindicatelor sau grupuri internaŃionale ecologiste precum Greenpeace sau
World Wildlife Foundation. Biroul European al Mediului, constituit din grupuri de interes din statele
membre, dar şi din statele nemembre ale Uniunii, are contacte internaŃionale cu ONU, cu OCDE şi
realizează programe pentru susŃinerea dezvoltării în Ńările subdezvoltate. Un tip aparte de grup de interes
– EC Committe of American Chamber of Commerce in Bruxelles, reprezentând companiile americane
care activează în Europa, se ocupă de politicile de mediu ale UE care le afectează într-un mod direct. În
ultimii ani, autorităŃile locale şi regionale din UE şi-au deschis noi birouri la Bruxelles, iar în 1998
Comisia a luat iniŃiativa creării unui Consiliu Consultativ în privinŃa implementării politicilor regionale
ale Uniunii. Sindicatele muncitoreşti, asociaŃiile patronale, grupările ecologiste fac şi ele lobbying la
Bruxelles, în legătură cu politicile regionale. The Euro Citizen Action Service colectează nemulŃumirile
cetăŃenilor referitoare la afectarea drepturilor de liberă mişcare. Michel Petite („Les lobbies éuropéens”)
sesizează câteva tendinŃe în spaŃiul european: a) îndeplinirea unui rol comunitar de către anumite
organisme reprezentative naŃionale; b) dezvoltarea unor „receptacule de afinitate”, precum Roundtable,
care grupează unele dintre cele mai mari multinaŃionale europene în jurul unei structuri axată pe probleme
sectoriale, dar care reprezintă o forŃă considerabilă; c) dezvoltarea unui adevărat lobbysm după modelul
american, cu firme de servicii specializate (cabinete juridice, consultaŃii, organizatori de conferinŃe); d)
creşterea numărului întreprinderilor care intervin pe lângă instituŃiile comunitare.

Pressingul politic. Niveluri de acŃiune

Pressingul nu este, în general, o particularitate permanentă a activităŃii grupului, ci numai un recurs

ocazional în situaŃii critice, atunci când interesele apărate sunt în joc. El se determină în raport cu Ńelurile
vizate şi cu actorii instituŃionalizaŃi sau noninstituŃionalizaŃi. O mare importanŃă pentru acŃiunea directă
sau indirectă, deschisă sau discretă, o are identificarea „punctelor de acces”, „de intervenŃie” sau a
„punctelor de aplicare a presiunii”. Grupurile de interes vizează instituŃii şi organizaŃii având caracter
etatic, interetatic şi nonetatic. Punctele de aplicare a presiunii şi intensitatea acŃiunii diferă de la un sistem
la altul, de la o Ńară la alta, grupurile orientându-se către acele centre de putere care deŃin supremaŃia în
momentul respectiv în sistemul democraŃiei. Conform amplitudinii intereselor, nivelurile de intervenŃei
vor fi: locale, sectoriale, generale sau naŃionale.
Puterea legislativă a fost punctul iniŃial de întâlnire a grupurilor unui stat. Pressingul asupra acesteia
este condiŃionat de următoarele elemente: 1) autonomia parlamentului faŃă de executiv; 2) strategia
grupului (acŃiune deschisă sau discretă); 3) accesul mai facil sau mai puŃin facil la comitetele
parlamentare.
În SUA, 3 elemente particularizează relaŃiile parlament – grupuri de interese: transparenŃa,
diferenŃierea între organele legislative ale statului federal şi cele ale statelor federate, considerarea
Congresului ca loc al armonizării şi arbitrajului diferitelor interese67. Unii autori americani apreciază
adunările legislative ale statelor ca fiind mai deschise şi mai sensibile la influenŃa grupurilor, situaŃie
datorată, în opinia lui G. Ehrlich influenŃei localismului şi spiritului provincial.
Şi în Europa, contactul parlamentarilor cu grupurile de interese a început să se realizeze treptat într-
un cadru organizat, printr-o colaborare a comitetelor şi comisiilor parlamentare cu experŃi din diferite
domenii şi chiar cu reprezentanŃi ai grupurilor care acŃionează asupra puterii când obiectivele lor sunt

67
J. A., Basso, op. cit., pp. 44-46
opuse în raport cu obiectivele puterii executive sau atunci când se consideră neglijate de putere. În Marea
Britanie, nu se poate vorbi despre o interdependenŃă totală între grupuri şi partidele politice, dar partidul
rămâne un agent natural al reprezentării grupului, chiar dacă unele intervenŃii sunt realizate de către unii
deputaŃi izolaŃi. ReprezentanŃii parlamentari ai laburiştilor au strânse legături cu sindicatele muncitoreşti
iar partidul conservator este purtătorul de cuvânt firesc al intereselor industriei şi afacerilor. În Camera
Comunelor, deputaŃii reprezintă direct unele organizaŃii profesionale şi constituie grupuri interpartide
(laburişti, conservatori, liberal-democraŃi), practică asemănătoare celei a „blocurilor” din Congresul
american. În Marea Britanie s-au constituit firme de lobbyişti profesionişti, specializate în acŃiunea de
influenŃare a parlamentului şi anumite grupuri organizează lobbyinguri – presiuni de masă, una dintre
principalele Ńinte fiind amendamentele la legislaŃie.
În FranŃa, parlamentarii aleşi pot depune diverse proiecte de legi inspirate din propunerile
grupurilor, pot apăra poziŃiile lor în dezbaterile parlamentare fiind, într-un anume sens, agenŃi de
intervenŃie şi reprezentanŃi ai grupurilor. DeputaŃii francezi pot acŃiona în contul grupurilor de interese şi
în cursul desfăşurării lucrărilor unor comisii parlamentare. Grupurile franceze au şi acces direct la
comisii. În Italia, grupurile sunt interesate de problema candidaturilor parlamentare, încercând să
favorizeze alegerea candidaŃilor dispuşi să le reprezinte revendicările. Practica „legginelor” (legiferarea,
în anumite condiŃii, în cadrul consiliilor) a facilitat exercitarea influenŃei lor. În Germania lobbyismul
este considerat ca fiind mai mult simbolic, parlamentul pierzându-şi din importanŃă în raport cu
administraŃia şi guvernul. Cu toate acestea, cunoştinŃele furnizate de experŃii grupurilor sunt foarte
importante pentru Bundestag, la comisiile de audiere, sau când se desemnează comisii de cercetare.
Contactele de termen lung cu parlamentarii sunt mai eficiente ân această Ńară decât încercările pe termen
scurt de a influenŃa legislaŃia. Dar, cea mai mare eficienŃă o are acŃiunea de infiltrare a partidelor
parlamentare din Bundestag. Spre exemplu, Comitetul Muncii şi al Afacerilor Sociale este dominat de
reprezentanŃi ai sindicatelor, în special ai celor din aria de influenŃă a PSD.
Într-o perioadă de întărire a executivului, grupurile îşi îndreaptă pressingul asupra aparatului
executiv, în primul rând asupra guvernului. În unele state occidentale, practica recurgerii de către
administraŃie la serviciile grupurilor este curentă, funcŃionarii unor departamente folosindu-se de
informaŃiile, statisticile şi documentaŃia furnizate de grupuri. Consultările sistematice oferă administraŃiei
posibilitatea de a avea o bună informare, iar grupurilor – pe aceea de a pătrunde în inima aparatului de
stat. În Germania, de exemplu, principalele Ńinte ale grupurilor de interes sunt departamentele specializate
ale ministerelor federale dar elementul-cheie al acŃiunilor îl constituie nivelul-top al întâlnirilor la
cabinetele miniştrilor şi, în special, cu Cancelarul Federal.
Grupurile sunt interesate şi de modul de funcŃionare al justiŃiei şi instituŃiilor sale din două motive
principale: a) pe de o parte, datorită deciziilor lor, care apar sinonime interesului politic; b) pe de altă
parte, datorită faptului că pe baza unei legislaŃii sau a unui drept, ele contribuie la dezvoltarea puterii
anumitor grupări sau organizaŃii profesionale. Multe grupuri de interese din SUA, în special public
interest groups şi advocacy groups folosesc curŃile (tribunalele, instanŃele) pentru a influenŃa politica prin
intermediul practicilor litigaŃiei (litigation – introducerea acŃiunii judecătoreşti de către o parte într-un
proces). Ele aduc cererile directe, pun în discuŃie legile existente sau rezumă dosarele pentru a susŃine un
caz aflat deja în faŃa tribunalului68. O altă cale o reprezintă influenŃarea filosofiei instanŃei, prin
propunerea sau susŃinerea nominalizării unor judecători. În Europa, instanŃele judecătoreşti sunt folosite

68
R.A. Gitelson ş.a., op. cit., p. 225
mai puŃin de grupuri, datorită costului, în timp şi bani. În Marea Britanie, de exemplu, procesul judiciar
este folosit mai mult ca oportunitate de politizare a unui subiect sau de exercitare a presiunii, pentru
schimbarea vreunei legi şi, mai ales, atunci când obiectivele propuse nu pot fi atinse prin mijloace
convenŃionale.
Grupurile de interese transmit partidelor diverse cereri iar partidele aşteaptă sau obŃin ajutor şi
asistenŃă, îndeosebi financiară. M. Duverger, J. Meynaud, J. Basso disting 5 situaŃii în derularea relaŃiilor
dintre partide şi grupuri:
1) SituaŃia de neutralitate a grupului faŃă de partide, care nu presupune absenŃa totală a oricăror
relaŃii ci, mai ales, absenŃa subordonării.
2) Neutralitatea activă, în care grupurile de interes stabilesc relaŃii cu un anumit partid, indiferent
de angajamentul sau ideologia sa.
3) RelaŃiile privilegiate, în cazul cărora partidul susŃine revendicarea grupului, iar grupul susŃine
partidul, dându-i în special ajutor financiar (ceea ce nu exclude relaŃiile conflictuale).
4) Subordonarea partidului, faŃă de grupul de interes, care poate determina chiar formarea
partidului (cazul partidelor indirecte).
5) Subordonarea grupului în raport cu partidul, al organizaŃiilor anexe ale partidelor de masă
(culturale, sportive, educative), în special socialiste şi comuniste.
Colaborarea egalitară are fie un caracter durabil, permanent, structural, fie un caracter provizoriu.
DependenŃa partidului faŃă de grup poate fi una oficială, înscrisă în statute, sau o dependenŃă ocultă,
discretă, constatată în special în cazul partidelor de dreapta, uneori instrumente ale puternicelor grupuri
economice sau financiare (bănci, mari întreprinderi, sindicate patronale) şi care creşte într-o proporŃie
inversă cu dimensiunile şi gradul de organizare al partidului69. DependenŃa grupurilor de interes faŃă de
partid poate fi şi ea o dependenŃă manifestă sau una negată. Unele grupuri evoluează în direcŃia
transformării lor în partide politice (exemplul mişcării Poujade, în FranŃa).

IX. Mijloace şi tehnici ale acŃiunii de pressing

Mijloacele şi tehnicile folosite de grupurile de interese depind de următoarele elemente: a) locul

ocupat în societate; b) natura intereselor; c) natura obiectivelor apărate; d) regulile care guvernează
funcŃionarea politică a societăŃii; e) particularităŃile sistemului politic; f) tipul organului asupra căruia se
exercită presiunea, etc. În opinia lui M. Duverger (Sociologie politique), mijloacele de acŃiune,
condiŃionate de structura internă a grupului pot fi materiale (resurse financiare), mijloace constând în
personal şi psihologice. Jean Meynaud (Les groupes de pression) reŃine 5 categorii de procedee: 1)
persuasiunea; 2) ameninŃările; 3) banii; 4) sabotarea acŃiunii guvernamentale (refuzul de a coopera cu
autorităŃile administrative, de exemplu); 5) acŃiunea directă (manifestaŃii publice, defilări, baraje, greve,
nesupunere civilă). Jaques Basso (Les groupes de pression) propune o clasificare ce ia în considerare
tehnicile şi mecanismele, „Ńintele” şi interlocutorii faŃă de care se dezvoltă acŃiunea: 1) consultarea şi
negocierea; 2) influenŃa şi persuasiunea; 3) intervenŃia şi acŃiunea directă.
69
R.G. Schwartzenberg, op. cit., pp. 458-459
 Pressingul se exercită la 2 niveluri distincte, grupurile folosind cu predilecŃie unul dintre ele:
presiunea directă, la nivelul organismelor puterii; presiunea indirectă, la nivelul publicului, care prin
atitudinea lui acŃionează el însuşi asupra guvernanŃilor. Se pot iniŃia acŃiuni deschise, uneori publice, sau
acŃiuni discrete, oculte.
Persuasiunea, directă sau indirectă presupune folosirea unor resurse financiare, cu ajutorul cărora se
recurge, în primul rând, la specialişti, care permit grupului folosirea cunoştinŃelor lor. Unul dintre cele
mai curente şi mai eficiente procedee ale persuasiunii este transmiterea unor documentaŃii privind o
anumită problemă diverşilor parlamentari. InformaŃia „dirijată” sau „structurată” este o armă puternică a
grupurilor de interese. Lipsa informaŃiilor şi a expertizelor afectează eficacitatea unui grup. Grupul poate
persuada autorităŃile competente prin remiterea unei informaŃii detaliate, pregătite de experŃi calificaŃi şi
prezentate pe un ton moderat, cu o aparenŃă de obiectivitate.
InfluenŃarea opiniei publice urmăreşte influenŃarea indirectă a puterii. Opinia publică poate fi
influenŃată printr-un mod forte, prin greve, manifestaŃii, bararea drumurilor etc., dar şi prin apelul la
tehnicile de acŃiune psihologică. Persuadarea publicului se realizează fie printr-o acŃiune de propagandă,
fie printr-o acŃiune de informare. Propaganda, urmărind valorizarea revendicărilor şi a punctelor de
vedere ale grupurilor se face prin intermediul unor ziare care constituie presa specializată a grupurilor de
interese dar şi prin acela al presei de informare generală. Cele mai puternice grupuri posedă propriul lor
serviciu de presă şi, uneori, chiar un serviciu de relaŃii publice. Se adaugă practica unor conferinŃe de
presă, a unor emisiuni la posturile de radio şi televiziune. Pressingul direct asupra presei are drept scop
influenŃarea conŃinutului ei.
În practică, se folosesc diferite tipuri de lobbying:
• Lobbyingul tehnic necesită activitatea unor profesionişti specializaŃi pe domenii.
• Lobbyingul punctual se realizează pe un text particular.
• Graasroots lobbying presupune utilizarea petiŃiilor, scrisorilor, telegramelor, a apelurilor
telefonice, a presei etc.
• Lobbyingul de imersiune (dominant în FranŃa, ca şi tipul următor) presupune un transfer de
oameni, fiind practicat în special de bănci şi companiile de asigurări. Statul şi întreprinderile recrutează în
aceleaşi corpuri, în aceleaşi mari şcoli, instituindu-se astfel într-un mod natural un sistem de schimburi.
Această schemă de „infiltrare prin anticipare” oferă grupurilor posibilitatea unei bune cunoaşteri a
mecanismelor administraŃiei şi un acces direct la centrele de decizie politică.
• Prin lobbyingul de cogestiune, organizaŃiile agricole rezolvă situaŃiile de criză împreună cu
puterile publice, în schimbul unei politici sistematice de subvenŃionare70.
Lobbyurile sunt considerate o rotiŃă a democraŃiei contradictorii sau conflictuale americane –
adversary democracy. Supranumită „guvernul invizibil” sau „a treia cameră”, practica lobbyismului s-a
generalizat treptat în SUA. În 1887, Congresul a cerut pentru prima dată lobbyiştilor să se înregistreze la
Camera ReprezentanŃilor. Prin legi adiŃionale, li s-a impus: furnizarea listei clienŃilor, descrierea
activităŃilor desfăşurate, declararea sumelor de bani folosite. Lobbyismul a fost reglementat la început
numai în statele principale. Prin legea din 2 august 1946, reglementarea juridică s-a realizat şi la nivel

70
D. Pinel, B. Morin, „Les lobbies à visage decouvert”, Science et vie économique, Paris, avril 1987, pp. 30-32
federal. Federal Regulation of Lobbying Act (legea La Follette - Monroney), parte a celui de-al treilea
capitol al Legislativ Reorganization Act defineşte lobbyiurile ca grupuri de interese particulare care caută
să influenŃeze procesul de decizie legislativă a Congresului. Această lege prevede consultarea obligatorie
a grupurilor în cadrul procedurii legiferării. Pentru limitarea abuzurilor şi transparenŃa lobbyingului,
grupurile au obligaŃia de a se înregistra, de a indica numele persoanelor care se folosesc de el şi cel al
publicaŃiilor utilizate, de a specifica remuneraŃiile primite sau plătite, care trebuie raportate trimestrial.
Lobbyingul se exercită în capitalele statelor dar, în primul rând, la Capitoliu unde numărul lor este foarte
mare iar plata lor este foarte ridicată. Henrick Smith face distincŃia între „lobbyiul de modă veche” şi
„lobbyiul de nouă generaŃie” sau „noul joc al lobbyiului”. În timp ce vechiul lobby se sprijinea pe „o
muncă de socializare”, pe detaliu, pe întâlniri, telefoane, mici favoruri, noul lobby, dezvoltat în anii’60-70
se fundamentează pe marketingul de masă, pe gruparea tematică a problemelor şi lobbyingul de tip „en-
gross”, împrumutând mult din tehnicile campaniilor electorale71. Măsuri de reglementare a lobbyingului
au mai fost luate în Canada, Germania, Marea Britanie, Australia, Turcia, Israel. Despre necesitatea unei
reglementări s-a discutat şi în Ńările Europei Centrale şi de Est, fără a se lua vreo măsură.
Între activităŃile specifice de lobby, R. A. Gitelson menŃionează:
• Depunerea de mărturii la audierele congresionale
• Contractarea directă a oficialilor guvernamentali în vederea prezentării propriului punct de
vedere
• Angajarea unor contacte informale cu oficialii
• Prezentarea rezultatelor unor cercetări sau a informaŃiei tehnice
• Ajutorul dat la schiŃarea diferitelor proiecte de legi
• Amplificarea eforturilor pentru realizarea unor grassroots lobbyinguri
• Avertizarea reprezentanŃilor congresionali cu privire la efectele unor legi asupra districtelor lor
• Adresarea unor rugăminŃi sau angajarea în litigaŃii
• Publicarea listelor de vot ale candidaŃilor
• ContribuŃii în muncă şi personal la campaniile electorale
• AnunŃarea sprijinului dat candidaŃilor la o anumită funcŃie
• Angajarea în manifestaŃii de protest sau demonstraŃii
• Furnizarea de subiecte pentru presă şi media electronice72
ClienŃii importanŃi nu apelează la o singură firmă de lobbying ci la o echipă: o firmă de avocaŃi, un
departament de relaŃii publice, o firmă de specialişti în politica locală etc. O tactică recentă a grupurilor
este coalition building, unirea diferitelor grupuri într-un efort comun de lobbying, pentru a influenŃa
procesul de policy-making. Ele pot fi variabile ca durată, unele fiind încheiate pe termen scurt, altele
permanente.
În SUA, un rol decisiv în campaniile elctorale revine activităŃii desfăşurate de Comitetele de AcŃiune
Politică (Political Action Commitees - PACs), a căror primă funcŃie este aceea de a colecta contribuŃiile
pentru candidaŃii cu şanse de victorie. PAC-urile, inventate de sindicatele muncitoreşti americane în anii

71
H. Smith, Jocul puterii, Ed. All, Bucureşti 1998, pp. 247, 252
72
Cf. R. A. Gitelson ş.a., op. cit., p. 219
’40 au cunoscut o extensie considerabilă, devenind ramura financiară a lobbyingului după 1970. Conform
Federal Election Compaign Act, fiecare PAC reprezentând un grupr este autorizat să alimenteze cassele
electorale ale unui candidat până la suma de 5000 dolari dar statul, care publică lista contribuabililor,
poate dubla suma, permiŃând astfel candidatului cu cei mai mulŃi suporteri să dispună de mijloacele cele
mai importante. PAC-urile pot susŃine mai mulŃi candidaŃi, neexistând o limită a numărului de campanii
la care ele pot participa73. O creştere notabilă au cunoscut PAC-urile legate de lumea afacerilor şi cele
ideologice. Între cele mai generoase s-au dovedit a fi comitetele sindicatelor, ale industriei asigurărilor şi
a celei energetice, PAC-urile industriei petrolului şi a gazelor naturale. PAC-urile facilitează accesul la
oficialii aleşi şi la stafful acestora, cu scopul prezentării şi argumentării poziŃiilor grupurilor în privinŃa
anumitor probleme. Ele sunt cu deosebire eficiente atunci când este vorba de legi speciale, care nu
interesează majoritatea alegătorilor.
Două fenomene specifice zilelor noastre reŃin în mod deosebit atenŃia: 1) confederarea PAC-urilor,
unele dintre ele constituind perechi în industrie; 2) înmănuncherea, prin care PAC-ul central al unei
industrii solicită directorilor din domeniu să contribuie cu donaŃii pentru politicieni.
Pentru a corecta inegalitatea de acces la lobbying, americanii au introdus sistemul audierilor –
hearings, organizate de unele comisii şi subcomisii ale Congresului şi de agenŃii administrative şi
instituŃia Public Interest Advocacy, în vederea reprezentării şi apărării unor interese generale ale
societăŃii, subreprezentate în procesul lobbyingului: drepturile minorităŃilor, protecŃia consumatorului, a
mediului ş.a.

X. Lobbyingul la Uniunea Europeană

Lobbyistul este persoana plătită pentru a reprezenta un grup de interese specifice, sau care serveşte
ca purtător de cuvânt al unui set de interese specifice. El se angajează într-un act de lobbying, susŃinând
anumite politici sau legislaŃii, încercând să afecteze procesul de luare a deciziilor de către guvern,
influenŃând legislatorii, membrii executivului sau ai ramurii judiciare. Pe măsura profesionalizării
lobbyingului, meseria de lobbyist devine ocupaŃia permanentă nu numai a unor avocaŃi, ci şi a unor
diplomaŃi în economie, istorie, ştiinŃe politice, sociologie. Profesioniştii sunt recrutaŃi, în general, din
mediile politice şi guvernamentale, sunt foşti membri ai ramurilor executive şi legislative, ataşaŃi politici.
Numărul persoanelor care au trecut din sfera publică în sfera privată a făcut ca această practică să fie
numită „the revolving door”. Dacă în 1980 existau numai 9 lobbyişti la Bruxelles, astăzi, intre 10000 şi
30000 de persoane reprezintă grupuri de interes religioase, ecologice, firme medicale, din domeniul
producŃiei de automobile etc., înscrişi într-un registru special. Există şi unele cabinete de consultanŃi, dar
şi lobbyişti care nu aparŃin vreunei structuri organizate, de obicei foşti funcŃionari europeni sau ziarişti.
Wynford Grant identifică 3 căi principale de abordare a grupurilor, în încercarea lor de influenŃare a
Uniunii:

73
Idem, pp. 214-215
 1) AcŃiunea la nivel naŃional pentru a influenŃa decizia guvernului în discuŃiile purtate în cadrul
Uniunii şi implementarea hotărârilor ei.
2) AcŃiunea grupurilor naŃionale prin intermediul federaŃiilor de nivel european.
3) Reprezentarea directă la Bruxelles.
Grupurile de interes utilizează contactele lor obişnuite de la nivelul naŃional pentru a influenŃa
dezvoltarea legislaŃiei Uniunii, dar au şi posibilitatea de a folosi federaŃiile de nivel european ale
grupurilor naŃionale, pentru a influenŃa asociaŃiile similare din celelalte Ńări membre. O etapă importantă
în dezvoltarea lobbyingului european a fost marcată de adoptarea în 1986 a Single European Act, care a
avut ca efect extinderea orizontului strategiilor Uniunii, incluzând sectoare de care altădată erau
responsabile guvernele naŃionale şi micşorarea influenŃei acestora în procesul european de nivel
decizional74. O mare parte a atenŃiei grupului de nivel european este concentrată asupra Comisiei
Europene sau, mai exact, asupra serviciilor ei, oficialii constituind diferite directorate generale. Comisia
doreşte contacte cu multe grupuri de interese din Europa, având nevoie de informaŃii despre varietatea
poziŃiilor şi aspiraŃiilor eurogrupurilor şi grupurilor naŃionale, ca şi de informaŃie factuală, care vine mai
încet de la guvernele naŃionale. Asemenea informaŃii constituie un material esenŃial în construirea
propunerilor şi politicilor de aplicare comunitară.
După 1987, procedura de cooperare menită a redresa „deficitul democratic” din interiorul Uniunii a
făcut ca Parlamentul să devină un instrument folosit pentru introducerea amendamentelor la legislaŃia
UE, deşi puterile sale rămân limitate. Cel mai puternic organ decizional rămâne însă Consiliul de
Miniştrii, organ interguvernamental în care oficialii naŃionali şi miniştrii caută să asigure cea mai bună
poziŃie pentru guvernămintele lor. Grupurile de interese vizează şi Curtea de JustiŃie a UE, responsabilă
pentru interpretarea sau impunerea legislaŃiei comunitare. Ea este folosită îndeosebi de organizaŃiile de
mediu şi grupurile feministe, ca mijloc de a forŃa guvernămintele naŃionale recalcitrante la implementarea
legislaŃiei UE. ExistenŃa diferitelor agende politice naŃionale contribuie la intensificarea competiŃiei
pentru stabilirea agendei Uniunii. Nu trebuie subestimată nici forŃa sentimentelor naŃionaliste şi
capacitatea lor de a influenŃa stabilitatea politicilor comunitare transnaŃionale.

XI. Grupurile de interes în România

În societatea românească, grupurile de interese sunt organizaŃii neguvernamentale, reprezentând o

formă specifică de articulare, agregare şi exprimare a varietăŃii intereselor, având ca rol principal pe acela
de a răspunde unor nevoi ale comunităŃii neacoperite de celelalte sectoare ale societăŃii, precum şi de a
oferi şansa participării unui număr mai mare de cetăŃeni la elaborarea politicii publice.
După căderea regimului comunist a început derularea unui amplu proces de refacere a Ńesutului
asociativ românesc, în deceniul 1990-2000 constituindu-se o serie de asociaŃii şi organizaŃii culturale,
ecologice, profesionale, de apărare a drepturilor şi libertăŃilor omului, etnice, religioase ş.a., o parte a lor
fiind susŃinută, inclusiv material, de organisme externe occidentale. În anul 2000, Institutul NaŃional de

74
S. P. Mazey, J. J. Richardson, „Enviromental Groups in the EC”, în A Green Dimension for the European Community,
London, 1993, p. 92
Statistică şi Studii Economice constata existenŃa a 23.000 de organizaŃii neguvernamentale, dintre care
numai 2000 realmente active. Dintre acestea, 10% îşi desfăşurau activitatea la scară naŃională, 10% - la
nivel internaŃional, 20% - la nivel guvernamental şi restul – la nivel regional şi local. Densitatea lor era
mare în capitală şi împrejurimi şi în judeŃele din vestul României (peste 40%). În perioada 1990-1992,
asociaŃii civice precum Grupul pentru Dialog Social sau AlianŃa Civică s-au implicat în dezbaterea unor
probleme fundamentale ale procesului reconstrucŃiei democratice româneşti sau în supravegherea
desfăşurării alegerilor, constituind o contra-putere eficace în condiŃiile existenŃei unei opoziŃii insuficient
conturate şi organizate.
CoaliŃia adusă la putere de ConvenŃia Democrată în 1996 a ameliorat, într-o anumită măsură,
relaŃiile diverselor organizaŃii şi asociaŃii cu puterile politice. La preşedinŃie s-a constituit un departament
al societăŃii civile cu rolul difuzării informaŃiei şi al intermedierii între asociaŃii şi autorităŃile statului, la
guvern – un birou de legătură cu ONG-urile, cu misiunea de a lucra la perfecŃionarea cadrului juridic şi de
a susŃine crearea unor birouri regionale de legătură între judeŃe, la acestea adăugându-se formarea unui
grup de consilieri şi experŃi ai vieŃii asociative.
Procesul de adeziune la UE în care s-a angajat noul guvern a dus la o mai strânsă conlucrare a
puterilor publice cu forŃele considerate drept garanŃii ale democratizării şi dialogului social. Până în anul
2000, crearea asociaŃiilor româneşti a fost reglementată de Legea nr. 21/6 feb. 1924. Paragraful 1 al
articolului 37 din ConstituŃia României (adoptată în 1991 şi revizuită în anul 2003) înscrie dreptul de
liberă asociere a cetăŃenilor în partide politice, sindicate, patronate şi alte forme de asociere. Paragraful al
doilea declară neconstituŃionale partidele sau organizaŃiile care militează împotriva pluralismului politic,
principiilor statului de drept, suveranităŃii, integrităŃii sau independneŃei României, iar paragraful al 4-lea
interzice asociaŃiile cu caracter secret. Potrivit articolului 1 al OrdonanŃei nr. 26/30 ian. 2000, persoanele
fizice sau juridice care dezvoltă o activitate de interes general sau în interesul unei colectivităŃi locale sau,
după caz, în interesul lor personal fără scop lucrativ, se pot constitui în asociaŃii sau fundaŃii. Noua
reglementare prevede posibilitatea organizării în federaŃii, dotate cu personalitate juridică, stabileşte o
procedură de înregistrare mai simplificată şi mai transparentă, instituind obligaŃia autorităŃilor locale de a
coopera cu organizaŃiile neguvernamentale.
Unele dintre organizaŃiile româneşti au exercitat presiuni permanente sau temporare asupra
guvernului, parlamentului, partidelor politice, în vederea apărării unor scopuri colective, materiale,
morale şi au folosit diverse mijloace precum greve, manifestaŃii, demonstraŃii, petiŃii, scrisori etc. Mai
activ s-au manifestat sindicatele. Restructurarea sindicalismului în România s-a înscris în procesul general
al democratizării societăŃii. Conform Legii nr. 54/1991, sindicatele româneşti sunt organizaŃii fără
caracter politic, constituite pentru apărarea şi promovarea intereselor lor profesionale, economice,
sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor şi ale drepturilor acestora, prevăzute în legislaŃia muncii şi
contractele colective de muncă. Ele sunt persoane juridice, independente în raport cu partidele politice,
care se pot grupa pe ramuri sau profesii în federaŃii, sau pe ramuri diferite în confederaŃii. Mijloacele lor
comune de acŃiune sunt următoarele: a) negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă; b)
intentarea unei acŃiuni în justiŃie pentru apărarea intereselor salariale. Procedurile de soluŃionare a
litigiilor cu patronatul constau în: mediere sau conciliere; petiŃii; acŃiuni de protest; grevă. Deşi
solidaritatea sindicală s-a manifestat în diferite carteluri, blocuri şi confederaŃii, salariaŃii fiecărui sector
economic au urmărit în acŃiunile lor de pressing, pe lângă propriile interese şi interese sociale generale
(creşterea nivelului de trai, privatizarea etc.).
Baza mişcării sindicale din România de după 1990 au constituit-o sindicatele de întreprindere. Cea
mai mare confederaŃie – ConfederaŃia NaŃională a Sindicatelor Libere din România a fost o versiune
reformată a predecesoarei sale comuniste – UGSR. ConfederaŃia Sindicatelor Independente FrăŃia a fost
constituită tot în 1990. În 1993, cele două confederaŃii au fuzionat, reunind infrastructura solidă a CNSLR
cu reputaŃia pozitivă în Occident a CSI FrăŃia, formând cel mai mare bloc sindical – CNSLR-FrăŃia.
Următoarele confederaŃii apărute au fost CNS Cartel Alfa, Blocul NaŃional Sindical (BNS) şi CSDR,
desprins din CNSLR-FrăŃia. În 1991, cele 3 confederaŃii principale – CNSLR-FrăŃia, Cartel Alfa şi BNS
au creat Consiliul NaŃional Consultativ al Sindicatelor din România, care reprezenta la acea dată 4 din
cele 5 milioane de sindicalişti români. Fiecare confederaŃie are preponderenŃă în anumite sectoare
economice: CNSLR-FrăŃia este cea mai puternică în domeniul serviciilor publice şi al industriei
petroliere; Cartel Alfa – în companiile industriale proprietate de stat; BNS – în ambele domenii; CSDR –
în agricultură şi alimentaŃie. Alte domenii au fost reprezentate de ConfederaŃia Sindicatelor Neafiliate.
FundaŃiile „Christian’s Children”, „Copiii noştri” şi „Sfântul Stelian” au făcut presiuni asupra
Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale, Ministerului de FinanŃe, Ministerului SănătăŃii, Parlamentului şi
Guvernului, obŃinând ajutoare băneşti şi ânlesniri şi folosirea gratuită a reŃelei sanitare şi de asistenŃă
socială. Alte asociaŃii care s-au manifestat ca grupuri de presiune au fost LADO (Liga Apărării
Drepturilor Omului), GRADO (Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului), Societatea de
EducaŃie Cotraceptivă şi Sexuală, OrganizaŃia pentru ProtecŃia Consumatorilor, diverse asociaŃii pentru
protecŃia animalelor ş.a.Prima organizaŃie nonguvernamentală din România care şi-a propus ca misiune
participarea activă la crearea unei societăŃi mai bune pentru minorităŃile sexuale, asociaŃia Accept,
constituită la 25 octombrie 1996, s-a dovedit a fi şi un eficient grup de lobby. Principalul proiect de
lobby, informare şi networking derulat de Accept, intitulat „Către o Românie liberă pentru cetăŃenii săi
LGBT”, finanŃat de Open Society Insitute a urmărit, în prinicpal, abrogarea articolului 200 din Codul
Penal al României şi reducerea gradului de homofobie manifestat în societate, printr-o campanie publică
şi activităŃi educaŃionale. Prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 89/21 iunie 2001, care a abrogat
articolul 200 al Codului Penal, care încrimina homosexualitatea, Ordinul Guvernului nr. 137/31 aug. 2000
privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, adoptate de Parlament în decembrie
2001 şi promulgate de Preşedinte în ianuarie 2002, precum şi prin hotărârea de organizare a Consiliului
NaŃional pentru Combaterea Discriminării din 27 nov. 2001, România şi-a aliniat legislaŃia la cerinŃele
UE.
Dezbaterea asupra activităŃii de lobby în România a fost lansată în anul 2000, când 2 deputaŃi PSD
introduc o propunere legislativă. Propunerea este amânată, dezbaterea relansându-se la 21 martie 2001. În
paralel, asociaŃiile societăŃii civile au organizat o largă dezbatere în care s-au implicat AsociaŃia Pro
DemocraŃia, Academia Advocacy, Centrul de Resurse Juridice. Proiectul de lege formulat de deputaŃii
PSD conŃinea 10 articole care descriau: activitatea de lobby, scopurile ei, definirea termenilor „client”,
„reprezentant al autorităŃilor sau al instituŃiilor publice”, „contract de lobby”, activitatea unui lobbyist,
lobbyistul – persoană fizică, lobbyistul – societate comercială, remunerarea lobbyistului, înregistrarea
activităŃii de lobby în Registrul Lobbyiştilor, eventuale sancŃiuni. În textul propunerii au fost inserate
definiŃiile termenilor „grup de interese” şi „activitate de lobby”. Astfel, un grup de interese este un
„ansamblu de indivizi cu interese comune, al cărui scop este susŃinerea şi apărarea acestora, prin influenŃa
exercitată asupra proceselor decizionale, politice, economice, profesionale, morale ale anumitor autorităŃi
în stat, instituŃii publice, persoane care ocupă funcŃii în cadrul acestora”, iar activitatea de lobby
desemnează „practica de comunicare specifică de realizare a dezideratelor de mai sus”75. Dezbaterea
acestei propuneri în şedinŃa plenară a Camerei DeputaŃilor a avut loc la 12 februarie 2004 şi a fost
respinsă la 17 februarie 2004, motivându-se că activitatea de lobby este o noutate pentru societatea
românească, ridică multe probleme teoretice şi practice şi nici la nivel european nu există reglementări
prea clare.

XII. Eficacitatea ativităŃii grupurilor de interese

Două serii de factori amprentează rolul jucat de grupurile de interese, după părerea lui S. Ehrlich: a)
structura, dinamica şi raporturile reciproce ale grupurilor; b) structura şi dinamica sistemului politic.
Între elementele care sporesc şansele de succes ale grupului, Gianfranco Pasquino menŃionează: a)
dimensiunea lui; b) reprezentativitatea pentru un sector sau altul; c) plasarea strategică în procesul
productiv sau în activităŃi de bază pentru funcŃionarea sistemului politic naŃional şi/sau local76.
W. Grant77 propune următoarea tipologie a factorilor care afectează eficacitatea grupurilor:
1. Trăsături ale mediului imediat al grupurilor, domeniile pe care ele caută să le organizeze:
a) caracteristicile potenŃialilor membri organizaŃi sau reprezentaŃi;
b) competiŃia dintre grupuri pentru membri şi influenŃă;
2. Resursele disponibile grupurilor:
a) Structurile interne ale grupului, precum luarea deciziei şi mecanismele de rezolvare a conflictului;
b) resurse financiare;
c) resurse de personal;
d) capabilităŃi de sancŃionare;
e) alegerea strategiei.

3. Trăsături ale mediului economic şi politic extern:

a) opinie publică/atitudini;
b) partidul politic în exerciŃiu;
c) circumstanŃe economice;
d) autoritate delegată.

75
Propunere legislativă privind activitatea de lobby, PI 211/2001, Expunerea motivelor
76
G. Pasquino, op. cit., pp. 90-93
77
W. P. Grant, op. cit., p. 117
 În calitate de elemente de succes ale grupurilor de interes pot fi indicate: 1) numărul mare al
membrilor grupului (condiŃie care nu este întotdeauna obligatorie, numărul putând fi compensat printr-o
mai bună organizare); 2) distribuŃia geografică (concentrată sau dispersată); 3) nivelul educaŃional al
membrilor grupului; 4) intensitatea şi coeziunea reprezentării; 5) resursele financiare şi specializarea
unor leaderi într-un domeniu sau altul; 6) imaginea pozitivă sau negativă a grupului de interes; 7)
termenii competiŃiei şi Ńelurile vizate. PuŃine grupuri dispun de toate elementele de succes menŃionate dar,
cu cât un grup dispune de mai multe, cu atât cresc şansele de a obŃine rezultatul scontat. Campaniile de
schimbare sau de inovare vor găsi un suport în prezenŃa a 4 factori importanŃi: compatibilitatea
(schimbarea produsă trebuie să fie în acord cu valorile existente şi cu atitudinile publicului, cu o anumită
capacitate de înŃelegere politică şi tehnică); superioritatea (identificarea schimbării cu o îmbunătăŃire a
stării existente sau cu obŃinerea unor avantaje); simplitatea (schimbarea trebuie să fie uşor de înŃeles şi de
realizat); leadershipul (promovarea sau susŃinerea schimbării de către persoanele pe care publicul le
respectă sau cu care se identifică)78.
ForŃa nu este un mijloc de pressing utilizat în mod curent, dar ea poate fi recursul ultim al grupului
pentru atingerea obiectivelor lui. Ca modalitate a constrângerii, greva are o largă utilizare. Sindicatele
folosesc o gamă largă de tipuri de grevă. În funcŃie de natura revendicărilor, greva este economică sau
politică (însoŃită deseori de mari demonstraŃii de stradă sau manifestări de solidaritate ale altor categorii
de salariaŃi). După amploarea ei, greva este parŃială, locală sau generală (naŃională). Conform metodelor
aplicate şi Ńărilor în care au fost iniŃiate, se deosebesc câteva tipuri e grevă importante. Greva de tip
italian se particularizează prin: continuarea activităŃii, dar încetinirea ritmului ei; întreruperea succesivă a
procesului de producŃie în secŃii şi ateliere, timp de o oră sau două pe zi (greva în şah); încetarea de
câteva ori, timp de 5-30 minute a lucrului, pe parcursul unui schimb (grevă perlată); refuzul de a lucra
suplimentar sau de a efectua munci care nu corespund calificării angajaŃilor, sau nu sunt prevăzute în
contractele colective de muncă (grevele de noncolaborare); efectuarea unor lucrări de interes public,
prevăzute dar neexecutate de guvern sau municipalităŃi (greva inversă)79. Există şi alte tipuri de grevă:
greva de tip polonez (ocuparea întreprinderilor, dar continuarea producŃiei până la satisfacerea
revendicărilor); greva de tip japonez, practicată în Europa ca grevă de avertisment; grevele constând în
ocuparea locului de muncă şi întreruperea lucrului; grevele sălbatice sau neoficiale, neacceptate sau
interzise de conducerea sindicatului; grevele turnate (oprirea, prin rotaŃie, a muncii, în secŃiile unei
întreprinderi); grevele-surpriză (declanşate brusc, fără preaviz şi, uneori, fără revendicări clar conturate);
grevele de uzură, greve ale foamei, greve de solidaritate ş.a.
Modurile de influenŃare şi de persuasiune pot fi legale, legitime sau ilegitime. CorupŃia, prin
intermediul banilor, ameninŃărilor, intimidărilor, presiunilor morale şi fizice, starea de subordonare
născută din teama pierderii unei situaŃii sau a următoarelor alegeri, sunt mijloace de acŃiune care trec
dincolo de persuasiune, deşi diverşi specialişti ca Jean-Marie Domenach sau Monica Charlot semnalează
dificultatea momentului în care o acŃiune de persuasiune ajunge la gradul în care poate fi considerată o
atingere a autonomiei individului. Alături de corupŃia individuală (cumpărarea de voturi, decizii ca
urmare a primirii unor cadouri, servicii făcute unui membru al familiei, voiaje, subvenŃionarea unui ziar,
prin cumpărarea de abonamente ş.a.), există şi o corupŃie colectivă (finanŃarea partidelor sau a
campaniilor electorale).

78
Apud M. Lattimer, The Campaigning Handbook, Directory of Social Change, London, 1994, pp. 330-332
79
S. Tămaş, DicŃionar politic, Ed. Academiei Române, Bucureşti 1993, p. 119
 În aprecierea eficienŃei reale a acŃiunii grupului de interese, pot fi luate în considerare: a) relaŃiile
dintre rezultatul concret obŃinut şi obiectivul declarat şi apărat; b) caracterul durabil sau temporar al
rezultatului pressingului; c) natura rezultatului (un obiectiv punctual, precis sau obiective globale, mai
largi). Instituirea unor relaŃii „de excluziune” presupune condamnarea parŃială a acŃiunii grupurilor care
nu sunt implicate în mod colectiv la sistemul de guvernământ. Tehnica „agreării” sau cea a „integrării-
cooptării” indică şi o atitudine pozitivă a statului, un schimb de legitimare între stat şi grupurile de
interese. Agreând un grup, statul îl recunoaşte ca reprezentativ şi legitim, iar grupul, asociindu-se acŃiunii
statului, obŃine respectabilitate sporită80.

80
Y. Mény, „La légitimation des groupes d’intérêt par l’administration française”, în Revue française d’administration
publique, Paris, no 39/1986, pp. 96-106
 Bibliografie selectivă

1. Basso, Jaques-A., Les groupes de pression, Presses Universitaires de France, Paris, 1993
2. Bobbio, Norberto, Dreapta si Stanga, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999
3. Brechon, Pierre, Partidele politice, Eikon, Cluj-Napoca, 2004
4. Fisichella, Domenico, Stiinta Politica. Probleme, concepte, teorii, Colegium, Editura Polirom, Iasi,
2001
5. Nedelcu , Mioara, Pluralismul reprezentarii. Partide politice si grupuri de presiune, Editura
TipoMoldova, Iasi, 2002
6. Nedelcu, Mioara, Constructia europeana. Procese si etape, Editura TipoMoldova, Iasi, 2008, pp.189-
251
7. Offerle, Eichel, Les partis politiques, Presses Universitaire de France, Paris, 2002
8. Pasquino, Gianfranco, Curs de ştiinŃă politică, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002
9. Seiler, Daniel-Louis, Partidele politice în Europa, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999
10. Voicu, George, Pluripartidismul, O teorie a democraŃiei, Ed. All, Bucureşti, 1998