Edentaţia parţială este o stare patologică a aparatului dento-

maxilar ce apare în urma pierderii de la 1 până la 13 dinți de pe o arcadă

dentară.
De edentație suferă 75% de populație.
Dacă numărul dinţilor absenţi la nivelul unei breşe edentate este mic (1, 2 dinţi)
oedentaţie redusă , 3 – 4 dinţi absenţi de la nivelul unei singure
breşe edentate dau o edentaţie întinsă. Edentaţia care se întinde din zona laterală
în zona frontală cu lipsa caninului este extinsă,iar când pe arcadă rămân 1 – 4
dinţi edentaţia devine subtotală
Etiologia edentaţiei parţiale
În funcţie de etiologie, edentaţia parţială este congenitală sau dobândită.
Edentaţia congenitală
este determinată de lipsa mugurilor dentari şi poate fi:
anodonţie totală – lipsa mugurilor dentari în totalitate.-
hipodonţie – lipsesc mai puţin de 5 muguri dentari.
oligodonţie – lipsesc mai mult de 5 muguri dentari.
Edentaţia parţială dobândită
poate fi determinată de mai mulţi factori:
a)Caria şi complicaţiile ei
b) Parodontopatiile cronice marginale degenerative, inflamatorii sau mixte în
formele avansate,
deoarece viciază implantarea dinţilor.
c) Traumatismele brutaled)
Supuraţiile perimaxilare (abcese, flegmoane, adenite, osteomielite) impun
extracţia dinţilor care au generat aceste complicaţii infecţioase.
e) Factorii iatrogeni-tratamentele odontale incorecte, tratamentele protetice prin
care dinţiistâlpi sunt suprasolicitaţi, tratamentele ortodontice care nu sunt
urmate de o echilibrare ocluzală

Clasificarea lui Kennedy

clasa I – cuprinde edentaţiile biterminale, spaţiile edentate se află pe ambele

hemiarcade fiind situate posterior în raport cu dinţii restanţi;
clasa a II-a - cuprinde edentaţiile uniterminale la care breşa este situată pe o
singură hemiarcadă şi delimitată numai anterior de dinţii restanţi;
clasa a III-cuprinde edentaţiile din regiunile laterale ale arcadei mărginite
atâtanterior cât şi posterior de dinţii restanţi;
clasa a IV-a- breşa edentată este situată în regiunea anterioară de o parte şi de
alta a liniei mediane

Simptoamele edentației parțiale:

 1. exobucale
Dacă lipsesc 1-2 dinți în zona frontală , se va prăbuși buza, iar dacă lipsesc în
zona laterală simptoamele vor lipsi.
Edentații mici 1-2d

Ed mari 4-6dinți

După forma arcadei alveolare: model îngust pînă 5mm, mediu 5-8mm, lat 8-
7mm

2. endobucale
Indicații și contraindicații către
tratamentul cu punți
Indicații:
1.restabilirea integrității arcadei dentare, cînd există suficienți dinți stîlp
2.Gradul de întindere: înlocuirea a 1,2,4 dinți la nivelul unei singure breșe,
excepțional 4 dinți incisivi
3.Restabilirea unui dinte în zona laterală în cazul cînd dinții care mărginesc
breșa și cei antagoniști nu vor migra și nu prezintăafecțiuni odontale coronare.
4.În edentații multiple,, intercalate, rar în edent terminale
5.Gradul de mobilitate a dinților trebuie să fie I sau II , nedureroși la presiunea
verticală sau la mobilitate vestibulo-orală
6.Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii
extinse
7.Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie
8.Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie
9.Inlocuirea lucrarilor vechi, necorespunzatoare

Contraindicații:
1.lipsa a mai mult de 5 dinți la nivelul unei singure breșe
2.în edentațiile terminale
3.prezența dinților restanți cu o mobilitate patologică de gradul III
4.Vîrsta, copii la care oasele maxilare sunt în dezvoltare
5.In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
6.Igiena orala nesatisfacatoare
7.Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor

Tratamentul edentației parțiale cu ajutorul

punților dentare
 Puntea dentară reprezintă o construcție protetică în formă de pod care servește
la restabilirea integrității arcadelor dentare și suspendarea dereglărilor de funcție
provocare de edentația parțială în cazul prezenței breșelor intercalate reduse,
întinse și multiple.
După modul de agregare pe dinții stîlpi puntea poati fi fixă și mobilă, varianta
fixă se caracterizează prin cimentarea sau încleerea elementelor de agregare și
poate fi scoasă din cavitatea bucală doar de către medic.
Punțile mobile se fixează pe dinți cu elemente de agregare speciale, croșete,
sisteme speciale, ele pot fi scoase din cavitatea bucală atît de medic cît și de
pacient
Punțile transmit presiunile funcționale la nivelul suprafețelor ocluzale ale
corpului de punte și ale elemntelor de agregare asupra parodontului dinților
stîlp.
Spațiul pe care ele îl ocupă în cavitatea bucală eset egal sau este mai mic decît
cel ocupat de dinții naturali, ele nu provoacă dereglări de fonație, de
temperatură, sensibilitate tactilă, gustativă și devin o parte integrantă din punct
de vedere psihoemoțoional într-un timp foarte scurt 2-3 pînă la 7-10 zile.
Punțile dentare sunt niște construcții rigide, nedeformabile , rezistente la
rupere,capabile să restabilească eficacitatea masticatorie pînă la 80-100%.
Formele V și O ale corpului de punte sunt asemănătoare cu cele ale dinților
naturali , iar folosirea materialelor contemporane permit restabilirea aspectului
fizionomic.
Devavantajele punților:
1.necesită prepararea dinților stîlp, redarea paralelismului între ei
2.posibilitatea suprasolicitării funcționale
3.apariția eroziunilor sub corpul de punte
4.complicații survenite din partea elementelor de agregare în legătură cu
acțiunea negativă asupra parodoțiului marginal
5.Manifestări alergice.

Elementele de structură ale corpului de punte sunt repartizate de :

1.elemente de agregare care contribuie la fixarea pe dinții stîlp a întregii proteze
2.Corpul de punte poate reprezenta un dinte sau un bloc de dinți artificiali care
înlocuiesc dinții pierduți
Elementele de agregare sunt reprezentate de micropoteze prin care puntea se
fixează la dinții stîlp.
Ca elemnete de agregare pot fi folosite toate varietățile de coroane de înveliș,
de substituție, inele, croșete,incrustațiile.. Alegerea lor depinde de mai mulți
factori:
1. Topografia edentației
 2. Întinderea breșei
3. Morfologia coronară a dinților stîlp și numărul lor
4. Caracteristicele mecanice ale protezei, fixă sau mobilă.

Corpul d punte prezintă un bloc de dinți artificiali care restaurează

integritatea mofrfologică a arcadei dentare și funcțiile dereglate ale sistemului
stomatognat.
Corpul de punte preia funcțiile masticatorii de la dinții antagoniști și le
transmite elemntelor de agregare.
Coprul de punte și elementele de agregare formează o singură piesă protetică
numită punte dentară.

Clasificarea corpului de punte:

1. După materialul din care este realizat:
a. metalic-nefizionomice
b. nemetalice fizionomice
c. mixte semifizionomice
2. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară:
în șa
în semi șa
tangent liniar
punctiform
suspendat

Principiile de tratament cu punți dentare:

Planul de tratament trebuie să respecte principiile de realizare care sunt:
biofuncțional , biomecanic, profilactic
Principiul biofuncțional include restabilirea funcțiilor majore a SS masticație,
fonație, fizionomica.
P. biomecanic- urmărește realizarea dinamicii mandibulare cu și fără contact
dentar asigurînd în acest scop lucrării protetice următoarele caracteristici:
rezistență fizică, chimică, inserție și stabilitate statică și dinamică a raportului
dintre proteză și suport.
P. profilactic- urmărește asigurarea unei profilaxii generale și locale prin
restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea modificărilor patologice a procesului
trofic în formațiunile anatomice cu care au relații de contact ( dințiistîlp, dinții
antagoniști, parodont, apofiza alveolară, mucoasa.)

Tehnica clasică de confecționare a punților

dentare din 2 bucăți
Etapele clinico-tehnice
c: prepararea dinților stîlp, amprentarea și determinarea ocluziei centrice
l: realizarea modeluli și confecționarea elementelor de agregare solicitate
c: proba elementelor de agregare, amprentarea cîmpului protetic împreună cu
elementele de agregare. Determinarea ocluziei centrice.
L: realizarea modelelor, poziționarea lor în simulator, modelarea machetei
corpului de punte din ceară și turnarea din metal, adaptarea corpului de punte la
elementele de agregare, solidarizarea lor prin lipire, prelucrarea chimică și
mecanică a punții dentare.
C: proba punții în cavitatea bucală dacă este mixtă determinarea culorii
acrilatului
L: finisarea și lustruirea punții dentare, aplicarea materialului fizionomic.
c: PROBA DEFINITIVĂ cimentarea

Coraportul corpului de punte cu apofiza alveolară:

1.Corp de punte cu contact în șa-indicat pentru realizarea în zona frontală cînd
apofiza alveolară este lată.
2. Corp de punte cu contact în semi șa- în comparație cu contactul în șa au
dimensiuni mai miciși se expun pînă la mijlocul suprafeței orale făcînd cu
suprafața un unghi larg deschis . Se realizează în zona frontală cu apofiza
alveolară îngustă și medii.
3.Corp de punte cu contact tangent liniar- indicat în zonele laterale ale arcadelor
dentare, suprafața orașă se modelează în unghi 45 în raport cu planul orizontal
al apofizei alveolare orientat liniar spre versantului V pînă la linia coletară unde
formează contact.
4.Corp de punte cu contact punctiform- este indicat în zonelelaterale ale
apofizelor alveolare înguste și atrofii accentuate ale ei, suprafețele V și O se
modelează convergent.
5.Corp de punte suspendat- același tip de modelare numai că distanțat.

Punțile dentare din 2 bucăți.

Se compune din 2 elemente: dispozitive de agregare și corpulde punte.
Dispozitivele de agregare au rolul de a solidariza corpul de punte laextremități
cu scopul integrării protezei conjuncte în arcada dentară afectată.
Corpul de punte poate fi întreg metalic și kixt cu fațete.
Corpul de punte metalic este indicat pentru zonele laterale. Macheta lui
reprezintă forma ce redă aspect morfo funcțional a dinților absenți cu
dimensiuni corespunzătoare.
Tehnicile de modelare pot fi clasică, modernă.
Tehnica clasică de modelarea a corpului de punte: se plastificăun bloc de
ceară și se așează în spațiul edentat, se presează manual încît să prezinte
adaptări intimela relieful spațiului edentat extinzînduse pînă la linia ce
marchează coletul. Blocul de ceară trebuie să fie mai înalt și mailat cu 1mm,
peste care se presează dinții antagoniști în ocluzie centrică. Cu bisturiul se
schițează prin linii dimensiunile suprafeței ocluzale V și O .Ulterior prin
răzuirea cerii se redă aspectul morfo-funcțional.

Forțele de apăsare acționează vertical și în dependență de gradul de extindere

a punții dentare ele pot fi suportabile și traumatice pentru parodontl dinților
stîlp. Pentru a fi mai ușorînțeles mecanismul de acțiunea a forțelor de apăsare
asupra dinților stîlp , puntea dentară poate fi asemănată cu o bară la extremități
pe suprafața căreia se exercită o presiune.
Forțele orizontale acționează în timpul mișcărilor de masticație în sens
orizontal,pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali și pe cele V și O ale dinților
frontali. Primim 2 direcții: orizontală-sagitală, orizontală-transversală, deoarece
forțele O-S acționează în direcția antero-posterioară, aplicarea punții dentare în
zona frontală necesită confecționarea corpului de punte în formă de arc,
presiunile care acționează asupra punții dentare la maxilă pot deplasa puntea
naterior și în sus, mișcării dăunătoare pentru dinții stîlp. Din aceste considerente
la utilizarea unui corp de punte în formă de arc este necesar de mărit numărul
dinților stîlp.
Forțele o-trans acționează în direcția V-O aceste forțe acționează mai mult V
și depind de arcul corpului de punte. Cu cît arcul este mai pronunțat cu atît
acțiunea va fi mai dăunătoare, de aceea în zonele laterale se recomandă de
realizat corp de punte în linie dreaptă, situate între elementele de agregare.
Forța o-t mai depind și de relieful modelat a suprafeței ocluzale , cu cît relieful
este mai pronunțat cu atît forțele sunt mai mari , se recomandă de modelat un
relief aplatizat, cu pantele mai mici 45 grade.
Dezavantajele punților din 2 bucăți:
1. Se fracturează

Modelarea machetei corpului de punte

metalic:
Corpul de punte metalic este indicat pentru zonele laterale invizibile ale
arcadelor dentare.Modelarea se poate realiza atît după tehnica clasică cît și după
modernă.
Se plastifică un bloc de cearăalbastră și se așează în spațiul edentat.Blocul este
presat manual,astfel să prezinte adaptări intime la relieful spațiului edentat,
extinzînduse pînă la linia ce marchează coletul dinților lipsă și la suprafețele
proximale ale elementelor de agregare. Blocul trebuie să fie mai înalt și mai lat
cu 1-1,5 mm decît dinții limitrpfi ai breșei.Peste blocul plastificat se presează
dinții antagoniști înocluzia centrică prin aducerea ramurilor ocluzorului în
poziția de cuplare.După imprimările rămase se schițează cu spatula
dimensiunile suprafețelor ocluzale, vestibulare, orale ale dinților lipsă în sens
M-D.Pentru a evita mișcarea blocului din ceară în timpul modelării el se încleie
de model într-un punct din partea orală . Ulterior prin răzuirea cerii se
modelează forma anatomică. Suprafața mucozală se modelează în raport de
situația clinică.
La modelarea unui corp de punte suspendat macheta este detașată dintre
elementele de agregare și de pe suprafața mucozală se secționează un strat de
ceară de 1-3 mm în raport de forma și topografia breșei. După macheta este
repoziționată între elementele de agregare, iar pe suprafața orală se modelează
prelungiri în formă de aripioare,ele au scop mărirea suprafeței de lipire între
corp și microproteze și sunt situate în treimea medie a suprafețelor orale
pentru a nu irita parodotul marginal aldinților stîlpi și pentru a nu modifica
ocluzia.

Lipirea corpului de punte la elementele de

agregare
Pentru lipire seutilizează: sursa de căldură (generatorul de benzină), aliajul de
lipit și materiale decapante.
Pregătim elementele componente ale punții dentare din 2 bucăți pentru lipire:
Elementele de agregare sun prelucrate pe suprafețele profixale ce prezintă
contact cu corpul de punte pentru deoxidare în soluții chimice sau cu ajutorul
instrumentelor abrazive (pietre de carburund)
Elementele de agregare sunt fixate de model în poziție corectă și lipite. Între
suprafețele de contact ale corpului de punte și elementele de agregare, la
aplicare trebuie să fie un spațiu minim capilar. Verificarea în ocluzie și lipirea
cu ceară în ocluzor. Pe suprafața ocluzală se aplică un chibrit sau tijă și se
lipește cu ceară. Se curăță elementele la colet de ceară. Puntea solidarizată se
înlătură de pe model. Iar între suprafele mucozală și marginile elementelor de
agregare și corpul de punte se adaugă un strat de ceară sub formă de val, spațiu
care se va crea după topirea cerii pentru aliajul de lipit.
Se prepară pastă de gips, se introduce în element de agregare, pe masă se
depune val cu suprafața mucozală în jos la jumătate sau puțin mai mult. După
priza definitivă se înlătură surprusurile de gips dintre spațiile de lipire.

Lipirea:
După ce masa s-a uscat se reglează flacăra sursei de căldură care trebuie să aibă
vîrful ascuțit și cu vîrf se încălzește suprafețele metalice masive corpul de punte
apoi elementele de agregare. În timpul încălzirii cu o sîrmuluță se aplică
materialul decapant. Dirijînd cu extremitatea sîrmei și vîrful flacărei scurgerea
decapantului. Dirijarea scurgerii aliajului de lipit se face prin rotirea blocului cu
ajutorul pențetei. După ce se lipesc toate suprafețele de contact, puntea se
răcește în apă rece , se eliberează de materialul de ambalat și se dezoxidează cu
ajutorul soluțiilor chimice.
Vizula se apreciază caliatatea lipiturii care trebuie să fie aplicată pe toată linia
de contact a elementelor și să nu aibă pori.Dacă sunt inexactități, lipim din nou.
La nivelul lipiturilor punte dentară se prelucrează cu instrumente abrazive
pentru înlăturarea surprusurilor de lipitură și pentru finisarea suprafețelor
solidarizate.După se efectuează proba pe modelul de lucru pentru a verifica
punctele de contact cu dinții limitrpfi și restanți în poziția de intercuspidare
maximă, precum și raportul de puncte cu apofiza alveolară.

Modelarea machetei corpului de punte mixt

cu fațete pentru acrilate
termopolimerizabile:
Macheta corpuli de punte mixt este modelată după aceleași tehnici ca
macheta corpului de punte metalic, dar suprafețele care vor fi acoperite cu
acrilat sunt subdimensionate în volum cu cel puțin 2mm și se realizează retenții.
După formele corpului de punte și retențiile relizate pentru acrilat deosebim:
corp de punte cu casete, cusemicasete, cu cupe și semicupe, în formă de bară.
Macheta corpului de punte cu casete poate fi modelată avînd pereți cu
grosimea nedirijată și dirijată. La început se modelează macheta corpului de
punte cu redarea aspectului morfofuncțional și dimensiunii corespunzătoare
suprafețelor orală, ocluzală și mucozală. Dacă macheta corpului de punte va fi
confecționată cu grosimea nedirijată, pe suprafața V a tuturor dinților modelați
se realizează casete prin tăiere în ceară.Caseta poate fi comparată cu o cavitate
cu 2 laturi: o latură oferită de suprafața mucozală, alta de suprafața ocluzală cu
fundul spre suprafața orală la dinții laterali și frontali. Tăierea cerii se face în
direcți MD și vertical. Marginea cervicală a corpului de punte se micșorează cu
1-1,5 mm, Interiorul casetei se face retentiv sau prin aplicarea pe suprafețele ei a
sferelor, butonilor.
Pentru realizarea casetelorcu grosimea pereților dirijată,după ce macheta
preliminară este modelată, conform tehnicii descrise, macheta și modelul se
izolează cu apă și se depune pasta de ghips, într-un strat de 5-10mm, pe
suprafețele ocluzale și orale ale elementelor de agregare și ale machetei corpului
de punte, precum și pe versantul oral al apofizei alveolare, în scopul obținerii
amprentei acestor suprafețe. După priză amprenta este înlăturată, obținînd o
cheie tipar care se izolează în apă 5-10 min.
Macheta preliminară se înndepărtează dintre elementele de agregare , se repune
pe model cheia tipar izolată în care se toarnă ceară topită.Prin depuneri
succesive de ceară după așa metodă obținem grosimea solicitată care trebuie să
fie nu mai mică de 0,5mm. La corpul de punte cu mai mult de 2dinți absenți se
depune pe suprafața orală din interiorul casetei un strat de ceară mai gros pentru
a întări acest sector. După înlăturarea cheii tipar se modelează marginea
cervicală a casetei, iar în interiorul ei se realizează elemente retentive.
Corpul de punte cu casete permiteaplicarea acrilatului numai pe suprafața V iar
celelalte sprafețe sunt realizate din aliajul solicitat.

Macheta corpului de punte cu semicasete poate fi considerată ca o modificare

a corpului de punte cu casete. eSTE INDICAT PENTRU GRUPUL FRONTAL
DE DINȚI. Pentru a obține o semicasetă, după modelarea casetei se taie
segmentul treimii ocluzale (incizal) și în interiorul semicasetei realizate se
aplică elemnte retentive. Această formă de corp de punte permite ca acrilarul în
treimeai ocluzală să aibă o grosime mare fără a fi protejat de porțiunea metalică
a casetei. pERMITE O REALIZARE FIZIONOMICĂ MULT
MAIFAVORABILĂ, Însă poate să se fractureze.

Macheta corpului de punte cu cupe sau semicupe este indicată în zonele laterale.
a. cupe, la care materialul fizionomic este aplicat numai pe suprafața
ocluzală a corpului de punte mandibular
b. semicupe, la care materialul fizionomic acoperă și suprafața V parțial sau
toatl
c. semicupe la care materialul fizionomic este aplicat parțial și pe suprafața
orală
Modelarea machetei corpului cu cupe sau semicupe se efectuează dupătehnicile
cunoscute. Interiorul cupelor sau semicupelor este reprezentat de cavități în
formă de cupe sau semicupe cu elemente pentru aderența acrilatului.
Macheta corpului de punte în formă de bară este indicat în zona frontală cu
scopul realizării unui corp de punte cu calități fizionomice înalte. La modelare
sunt utilizate bare din ceară ce nu vor permite mișcări rotative materialului
fizionomic care acoperă bara în întregime. Bara din ceară se instalează între
elementele de agregare , după forma apofizei alveolare, fiind îndepărtată
vertical de la cenrul apofizei cu cel puțin 2-2,5mm.

Punțile dentare metalice întreg turnate

Punțile denatre din 2 bucăți prezintă un șir de dezavantaje , din acestă cauză
are loc confecționarea punților dentare dintr-o bucată
Avantajele punții întreg turnate:
1.Etape C-T mai reduse
2.Pacientul este scutit de adaptarea separată a fiecărui element de agregare
3.N se poate produce desolidarizarea corpului de punte de elementele de
agregare
4.Sunt realizate dint-un singur alij și nu sînt condițiide apariției a biocurenților
Din puncte de vedere a restabilirii aspectului fizionomic: semifionomice,
parțial fizionomice, total fizionomice
Etapele clinico tehnice de confecționare a punților înreg turnate:
c: prepararea dinților stîlpi, amprentarea și determinarea ocluziei centrale.
l: confecționarea modelelor cu bonturi mobilizabile, montarea în simulator,
modelarea machetei punții dentare din ceară, turnarea din aliajul solicitat,
prelucrarea, adaptarea pe model.
c: proba punții în cavitatea bucală. Dacă vor fi elemente fizionomice
determinaterea culorii.
l: finisarea și lustruirea punții, iar pentru cele mixte aplicarea materialului
fizionomic
c: proba definitivă, cimentarea

Puntea dentară nefizionomică întreg

turnată
Puntea dentară nefizionomică are corp de punte și elemente de agregare care
pot fi realizate din aliaje nobile, seminobile sau inobile, și are ca indicație pentru
zonele laterale invizibile a arcului dentar.
Ca elemente de agregare se utilizează coroane de înveliș totale care pot fi
realizate cu grosimea dirijată și nedirijată descrise la confecționarea coroanelor
trnate.

Particularitășile de confecționare a punților

dentare întreg turnate.
Realizarea punților dentare întreg turnate este necesar de confecționat pe
modele cu bontrui mobilizabile în dependență de tehnica preparării bonturilor
dinților stîlpi efectuăm analiza și evidențiem coletul-pragul.
Deretentivizarea bonturilor la necesitate.
Modelarea elementelor de agregare.

Punțile dentare întreg turnate

metaloacrilice
Cu componenta metalica intreg turnata: - cu elementele de agregare si corpul de
punte: 1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat) 2.
fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Tehnica de preparare a dintilor stilpi sub punti dentare mixte metaloacrilice cu
carcasul intreg turnat: Pregatirea bontului necesita crearea pragului pe suprafata
vestibulara care se va termina la jumatatea suprafetelor proximale.Suprafata
vestibulara a dintelui este slefuita aproximativ de 2 mm,reiesind din grosimea
componentei metalice de 0,3-0,4 mm si a fatetei de acrilat de 1,5 mm. Suprafata
ocluzala sau marginea incisivala sint slefuite in profunzimea de 2
mm.Prepararea se face cu asigurarea paralelismului dintilor stilpi.
La modelarea machetei coroanelor mixte tehnica cea mai frecvent
aplicată prevede realizarea iniţială a capei pe bontul dintelui-stâlp
din ceară sau material termoplastic.
Ulterior , în cazul coroanelor parţial fizionomice, prin depunerea
succesivă a cerii, se modelează suprafeţele care nu vor fi acoperite cu
material fizionomie, redând cu exactitate dimensiunea, forma şi
morfologia respective.
Suprafaţa sau suprafeţele care vor fi acoperite cu acrilat nu se
modelează şi formează cu marginile suprafeţe lor modelate
unghiuri ascuţite, care prin extinderea lor conturează diverse forme de
casete

Pentru retenţia mecanică a acrilatului în interiorul casetei sau pe toate

suprafeţele, în caz de confecţionare a coroanei fizionomice (tip Mathe),
sunt realizate retenţii reprezentate de: sfere, butoni în formă de
ciupercuţe, solzi de peşte, anse dispuse radiar etc.
Realizarea retenţiilor depinde de forma lor.
Astfel, la realizarea retenţiilor în formă de solzi de peşte pe suprafaţa
corespunzătoare a coroanei, cu un bisturiu ascuţit, sunt
realizate în diverse planuri şanţuri triunghiulare.
Pentru realizarea anselor sau a butonilor sunt utilizate fire din ceară sau
nailon, care sunt solidarizate cu o extremitate de marginile suprafeţelor
modelate şi cu alta de suprafaţa capei la nivelul de formare a unghiurilor
ascuţite. In prezent sunt comercializate sfere din material plastic cu
diametrul de 0,4 şi 0,6 mm şi lacuri care solidarizează sferele de
suprafaţa respectivă a machetei din ceară. Pentru aplicarea acestui tip
de retenţie, pe suprafaţa respectivă a machetei se depune prin
pensulare un strat subţire de lac, procedeu urmat de presurarea sferelor.
Sferele aplicate pe suprafaţa machetei trebuie să fie una faţă de alta la o
distanţă de 0,5—1,0 mm şi nici într-un caz lipite între ele din motivul că
nu se va obţine zona retentivă şi nu se va obţine o aderenţă
corespunzătoare a acrilatului.
 Aceste forme de retenţie pot fi aplicate de sine stătător sau într -o
combinare ur-mărind scopul de creare a zonelor retentive ce ar asigura
o aderenţă bună a acrilatului.

După proba coroanei în cavitatea bucală, suprafeţele metalice, pe care

nu se va aplica acrilatul, sunt finisate şi lustruite.
În caz de necesitate zonele retentive sunt accentuate cu discul din
carborund sau diamantat sau cu ajutorul diferitelor freze din aliaje dure,
apoi urmează prelucrarea în aparatul de sablat după ce se trece la
realizarea componentei fizionomice din acrilat.
Acrilatul poate fi aplicat pe componenta metalică ca şi în cazul
confecţionării coroanelor din acrilat (Jacket) prin tehnica clasică
sau ceamodernă. Dacă acrilatul va fi aplicat prin tehnica
clasică este necesară o pregătire prealabilă a componentei metalice
care constă în aplicarea pe suprafeţele metalice a unui strat de lac
izolator cu scopul evitării transparenţei metalului.
In acest scop pot fi utilizate lacurfle comercializate sau pregătite în
condiţii de laborator.

Aplicarea acrilatului după tehnica modernă nu prevede acoperirea

componentei metalice cu lac izolator deoarece se aplică stratul
bazal(opac) care nu este transparent.