Zeitati romane

Numarul zeilor romani este unul deosebit de mare, fiind de ordinul miilor. La
inceputurile istoriei religiei romane zeii erau socotiti niste puteri mistice, erau
adorate divinitati tainice, al caror nume nu se rostea. Romanii puneau accent pe
fenomenul numit pax deorum, pacea zeilor, prin care isi asigurau prosperitatea si
bunastarea. Fiecare loc, imprejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor si
existau foarte multi zei cu atributii marunte, dar importante pentru romani.
Puterea extraordinara si magica a fiecarui zeu, numen dei, se implica in viata
oamenilor si in natura, ca o forta sobra, miloasa dar si razbunatoare. Astfel, zeii
protejau fiecare act al vietii, de la nastere pana la moarte.

Dupa cucerirea Greciei de catre romani, a avut loc un contact puternic cu mitologia si
cultura acestora. Astfel, zeii romani au inceput sa fie si ei adorati ca niste zei cu
forma umane. Devenind stapani ai Greciei, romanii stabilesccorespondente intre
zeii greci si zeii lor, schimbandu-le numele si, uneori, functiile: Jupiter (Zeus),
Junona (Hera), Neptun (Poseidon), Venus (Afrodita), Minerva (Atena), Mercur
(Hermes), Vulcan (Hefaistos), Ceres (Demetra), Bacchus (Dionysos), Apollo
(Apollo), Marte (Ares), Diana (Artemis), etc.

Triada importanta de la greci Zeus, Hera si Atena se transforma

in Jupiter, Marte si Quirinus, care troneaza de pe Capitoliu.
Ulterior, in perioada Republicii este venerata trinitatea
divina Jupiter, Iunona si Minerva de origine etrusca.
Terentius Varro (sec. II – I i.Hr.) in Antiquitatum romanorum, humanorum et divinorum
libri XLI a realizat o lista sau un catalog al zeilor, cu atributele lor folositoare
oamenilor. El imparte divinitatile in trei categorii:
§ dii praecipui atque selecti – reprezinta principalii zei: Jupiter, Ianus, Saturn,
Apollo, Marte, Genius, Neptun, Vulcan, Diana, Luna, Venus, Vesta, Sol, Liber,
Iunona, Ceres, Minerva, Tellus.
§ dii certi (zeii determinanti) – competenta lor se rezuma la o singura functie
indicata si de numele zeului. Divinitatile ii protejeaza pe oameni pe tot timpul
vietii, rolul lor fiind bine precizat: Educa il invata pe copil sa manance, Potina sa
bea apa, mireasa este condusa la altar de Domidicus, Domitius asista la
instalarea ei, Virginiensis participa la desfacerea cingatorii sotiei, etc.
§ dii incerti (zei nedeterminanti) – au diverse roluri cu caracter general. Sunt
zeitati ai vietii particulare:lares, manes, penates sau eroi.
Divinitatile straine sunt adoptate prin evocatio – o ruga catre zeii unui alt oras ca sa
paraseasca lacasul lor de cult si sa se mute la Roma. Introducerea de culte se
realizeaza cu ajutorul interpretatio Romana. Astfel, patrunde cultul lui Cybela din
Frigia (205 i.Hr.), preluat de romani sub denumirea de Magna
Mater (Marea Mama). In timpul imperiului se impune adoratia veneratia fata de
imparat, care intruchipeaza statul, si cultele bazate pemistere,
precum Attis si Mithras.

Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, asa ca, in timp a devenit normal ca
puternicii conducatori ai Romei sa fie tratati ca niste zei. Cezar a fost primul
zeificat si tratat ca zeu dupa moartea sa. Mai tarziu, unii dintre cei mai buni
imparati au fost declarati zei de catre Senat, dar numai dupa moarte lor. In timpul
vietii ei erau simplii muritori.Toti romanii trebuiau sa venereze imparatii divini.

Romanii dedicau zeilor plante sacre (stejarul si laurul), pasari sfinte (vulturul si
ciocanitoarea) si animale sfinte (lupul, si, mai ales, lupoaica, vulpea si scroafa
prolifica cu 30 de purcei). Spre deosebire de religia greaca unde zeii domnesc,
statuile romane ii prezinta pe zeii romani ca fiind mult mai binevoitori fata de
adoratia credinciosilor.
Romanii le datorau acestor zeitati belsugul, puterea, norocul, vitejia, tandretea, puritatea
virginala, castitatea familiei, caldura caminului, siguranta si linistea patriei, lumina
zilei, odihna, intelepciunea si mai cu seama dreptatea.
Principalii zei din mitologia romana

Aesculapius (Esculap) a fost zeul medicinei, al tamaduirolor in mitologia romana si a fost

preluat din mitologia greaca, unde acest zeu era reprezentat
de Asclepios (greacaἈσκληπιός). A fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu
Coronis (sau Arsinoe). Conform legendei, s-a casatorit cu Epiona, de unde au
rezultat: Hygieia, Meditrina, Panaceia, Aceso, Iaso, Aglaia si trei fii: Machaon,
Telesphoros si Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu Aristodama.
Copii lui Aesculapius sunt si ei asociati cu medicina astfel ca Hygieia este originea
cuvantului igiena si Panaceia este originea cuvantului panaceu (un medicament
despre care se spunea ca vindeca orice boala).Aesculapius, initiat de centaurul
Chiron in tainele medicinei, nu s-a multumit doar sa vindece, ci a inceput sa-i
invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Jupiter, care l-a omorat
cu trasnetul sau. Este reprezentat printr-un barbat mai in varsta avand un bat in
mana si cu un sarpe incolacit.
Apollo era in mitologia romana si cea greaca, zeul zilei, al luminii si al artelor, protector
al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo.Era fiul lui Jupiter si al Latoniei. Pentru ca
Iuno, din gelozie, ii refuzase Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la
iveala, din malurile marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe
Apollo si pe Selene. Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dupa
nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la
Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Iuno sa o urmareasca pe
Latonia si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a
infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata siJocurile Pitice. Un alt
episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Aesculapius,
initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece,
ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Jupiter,
care l-a omorat cu trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se
razbune pe Jupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi,
ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca
faurisera trasnetul lui Jupiter. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo
a fost osandit de Jupiter sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a
ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe si
muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandrasi uneori chiar
tineri ca Hyacinthus si Cyparius. Zeul era infatisat ca un tanar frumos si inalt, cu o
statura zvelta si impunatoare.
Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta,
razbunatoare care, justificat sau nu, raspandea molimi sau pedepsea cu sagetia
aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva. Era socotit totodata zeu
vindecator, priceput in arta lecurii, si tatal lui Aesculapius. Avea darul profetiei, de
care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de
la Delphi. Se spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar
fi initiat-o si pe ea in aceasta taina. Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii,
 alpoeziei si al artelor frumoase. Era infatisat, in aceasta calitate, inconjurat de
muze, pe muntele Parnassus. Apolloera zeul invocat in calatorii, de cei care
navigau pe mare, care proteja orasele sinoile constructii.
Se spunea ca impreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care
fusese distrusa. In sfarsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si
epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi Soarele. Era serbat in
numeroase centre ale lumii grecesti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. In
cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, si tot acolo, pe vremea
imparatului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite. Apollo este reprezentat
printr-un barbat nud cu o harpa sau un arc.

Bacchus, zeul strugurilor, al vinului si implicit al veseliei, a fost unul dintre cei mai
populari zei ai vechilor romani. Corespondentul sau in mitologia greaca este
Dionysos. Jumatate om, jumatate zeu, Bacchus se simtea mai apropiat de
oameni.
Lor le-a oferit in dar secretul fabricarii vinului, iar oamenii il cinsteau cum se cuvine, in
lungi petreceri, mai ales la inceput de toamna, cand zeul se intorcea pe pamant,
pentru degustarea primului vin al anului. Se spune ca, intotdeauna, zeul venea sa
petreaca alaturi de oameni, dar, pentru asta, oamenii trebuiau sa respecte o
dorinta anume a zeului - sa bea doar din cupe de ametist, deoarece ametistul
amintea zeului de o poveste de dragoste, sfarsita tragic din vina lui si a excesului
de vin. Demult, Bacchus fusese indragostit de o frumoasa nimfa, pe
numeAmethyste. Dar pentru ca nimfa nu-l iubea si l-a respins, zeul - ametit de vin
si dornic de razbunare - a prefacut-o in stanca. Nemaiputand apoi schimba nimic,
cu toata puterea lui zeiasca, Bacchus, cuprins de regrete, si-a spart cupa de vin de
stanca si si-a promis sa nu mai bea niciodata pana la uitarea de sine. Stanca a
capatat atunci culoarea violet-rubinie a vinului. Atinse de ea, alte pietre se
transformau si ele, pe loc, in ametiste. Cum termenul grec amethystos inseamna
"cel ce nu e beat", a bea din cupe taiate in ametist echivala cu a ramane mereu
 lucid, a nu bea, de fapt, peste masura. Este reprezentat printr-un barbat nud cu
o coroana din frunze de struguri.

Ceres este zeita romana a recoltei si graului. Ceres provine din sincretismul dintre o
veche divinitate italica agrara si zeita greaca Demetra. In epoca imperiala
patroneaza simbolic painea alba. Dupa izvoarele latine, sabinii
numeau ceres painea si granele. Romanii o serbau in festivalurile Ludi
Cereris sau Cerealia, intre 12-19 aprilie, venerand-o drept creatoarea recoltelor.
In acest sens, era invocata ca fiind cea care-i invata pe oameni detaliile tehnice ale
agriculturii: semanatul, secerisul etc. Astfel devine zeita intregii lumi vegetale, dar
si divinitatea htonica a mortilor. La ceremoniile consacrate zeitei, femeile nu
puteau asista decat daca erau curate. Mai tarziu, Ceres face parte dintr-o triada a
plebei, impreuna cu Liber Pater si Libera. Este reprezentata printr-o femeie mai in
varsta (pe un tron sau in picioare) cu un sceptru.

Diana, veche divinitate italica, identificata mai tarziu cu Artemis din mitologia greaca. Era
considerata zeita luminii, al carei simbol stralucitor era Luna, si zeita vanatorii,
 sora geamana cu Apollo. Era fiica lui Jupiter si a Latoniei. La inceput a avut
aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi
si moarte printre muritori. Diana isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il
insoteste in exil atunci cand Apollo ispaseste omorarea Phytonului, e alaturi de el
in razboiul troian, participa impreuna la uciderea copiilor Niobei etc. Cand Apollo
ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Diana e identificata cu Selene (Luna).
Mai tarziu, Diana capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda,
considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase.
In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica
si care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand
animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Vulcanus. Insensibila la dragoste, ii
pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea, daca la randu-i incerca sa
se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie.
Este reprezentata printr-o femeie imbracata cu o haina scurta inaramata cu un arc si o
sageata, insotita de un cerb.

Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La origine, Janus a fost
un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost divinizat.
Cazeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o
invazie a sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile
Capitoliului, Ianus a facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit
sa se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lasa in timp
de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului sa
vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu
doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi. Era zeul timpului,
al sarbatorilor si riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie.
Iuno (Iunona) este sotia lui Jupiter, echivalentul roman al zeitei grecesti Hera. Parintii
zeitei sunt Saturn (zeu) si Ops. Este numita "Lucina", datorita faptului ca ajuta
femeile la nasteri, fie "Juga", pentru capatrona casatoriile. Este de
asemenea "patroana protectoare" a orasului Roma fiind venerata pe Capitoliul
din Roma. Sarbatorile de 1 martie erau inchinate ei purtau numele
de Matronalia (lat. femeie) si aminteau de rolul salvator pentru cetate al
femeilor sabine rapite odinioara, care s-au aruncat in incaierare intre parintii si
noii lor soti, impiedicandu-i sa se macelareasca reciproc. Cand cetatenii romani
au fost surprinsi de un atac dusman neasteptat, gastele au dat alarma, instiintand
pe Iunona care primeste porecla de Monetal (cea ce da alarma), salvand astfel
Roma. Pentru ca templul zeitei era in apropiere de locul unde se bateau
monezile, baterea de monezi si monezile (banii) erau denumiti "moneta".
Denumirea lunii iunie provine de la aceasta zeita, ziua de 14 februarie ziua
"Sfantului Valentin", "ziua indragostitilor", sarbatorita in Europa Occidentala,
este atribuita la fel, ca o reamintire a zeitei, fiind cinstita cu un buchet de flori
daruite persoanei iubite. Cunoscuta ca foarte geloasa, Iuno s-a razbunat pe toate
muritoarele sau zeitele cu care sotul sau a inselat-o.
Jupiter in mitologia romana este stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu Zeus in
panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Inalt,
Cel mai Mare), fiind zeitatea suprema a statului roman, avand in grija legile si
ordinea sociala. Jupiter este o derivatie a lui Jove si pater (latina: tata). Era
considerat drept divinitate suprema, datatoare de viata si de lumina, care
carmuia cerul si pamantul, stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si
furtunile etc. Legate de aceste atribute, Jupiter purta o serie de epitete,
ca: Fulgurator, Fulminator,Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe Capitoliu si,
de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscuta
care il desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun si cel mai mare"). Ca
ocrotitor al romanilor si al Romei in special, Jupiter era cinstit cu precadere de
consulii care intrau in functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de
invingatorii in intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era
venerat si avea cate un templu in toate orasele Imperiului Roman. Jupiter este
reprezentat printr-un barbat cu barba, cu o corona de lauri pe cap si cu un
“fulger” in maini.
Marte (in latina Mars) a fost zeul roman al razboiului. A fost fiul lui Jupiter si al Iunonei si
una dintre cele trei divinitati protectoare ale Romei (alaturi de Jupiter si
Quirinus). Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui Romulus. Era, la
origine, zeul renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul razboiului si al
agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greaca. Este
reprezentat printr-un barbat inarmat de lupta (scut, coif, spada, sulita).