Sei sulla pagina 1di 6

Fibromul uterin

Elev:Sile Alina-Georgiana
Clasa:MG 3 B
Profesor:Scheopu Georgeta
Fibromul uterin:
cauze, simptome si metode de tratament

Fibromul uterin reprezinta o afectiune cu care una din trei femei aflate la varsta fertila
se confrunta, devenind tot mai necesara informarea pacientelor cu privire la aceasta
boala, la implicatiile sale si la metodele de tratament.

Ce este fibromul uterin?


Fibromul uterin, numit si miom sau leiomiom, reprezinta o masa de tesut crescuta anormal
la nivelul uterului, fiind considerat cea mai frecventa tumora benigna genitala.
Foarte important de stiut este faptul ca fibromul uterin NU reprezinta o forma de cancer, nu
este o tumora maligna ci benigna, asadar daca ati fost diagnosticate cu aceasta boala, nu
trebuie sa va fie teama de investigatii sau de urmari. Astazi exista multiple metode de
tratament, asadar informarea si discutia cu medicul sunt foarte importante.

Fibromul uterin – incidenta


Se estimeaza ca o femeie din trei sufera de fibrom uterin. Datele statistice arata ca aceasta
boala afecteaza in special femeile cu varste intre 35 si 55 de ani.
Se estimeaza ca o femeie din trei sufera de fibrom uterin. Datele statistice arata ca aceasta
boala afecteaza in special femeile cu varste intre 35 si 55 de ani.
Circa 20-40% dintre femeile cu varsta pana in 35 de ani sufera de fibrom uterin, iar odata
cu inaintarea in varsta incidenta bolii creste la 70-80%.
Femeile aflate la menopauza nu mai prezinta risc de aparitie a fibroamelor uterine, pentru
ca scad concetratiile hormonilor ovarieni – estrogen si progesteron. Fibroamele prezinta
receptori pentru hormonii sexuali, de aceea atunci cand acestia scad, fibroamele nu se mai
dezvolta.

Tipuri de fibrom uterin si simptomele caracteristice


Fibroamele uterine pot creste in interiorul cavitatii uterine, in peretele uterin sau chiar in
exteriorul uterului, proeminand in abdomen. Clasificarea fibroamelor uterine le imparte in
3 mari categorii, insa exista si cazuri mai rare despre care vorbim in randurile de mai jos.
In functie de tipul fibromului uterin apar si simptome specifice, astfel:
Fibroamele uterine pot creste in interiorul cavitatii uterine, in peretele uterin sau chiar in
exteriorul uterului, proeminand in abdomen. Clasificarea fibroamelor uterine le imparte in
3 mari categorii, insa exista si cazuri mai rare despre care vorbim in randurile de mai jos.
In functie de tipul fibromului uterin apar si simptome specifice, astfel:

 Fibroamele intramurale: cresc in peretele uterin si sunt cele mai frecvente tipuri.
Simptomele asociate: senzatie de balonare, presiune si durere in abdomenul inferior,
sangerari menstruale abundente, dureri de spate, urinari frecvente sau alte tulburari
urinare, constipatie, infertilitate, avort spontan sau complicatii ale sarcinii.
 Fibroamele subseroase: acestea se dezvolta la nivelul peretelui exterior al uterului,
crescand in abdomen. Atunci cand sunt mari, aceste fibroame exercita presiuni pe
organele din jurul uterului, provocand simptomatologie specifica. De exemplu, daca
fibromul creste anterior, preseaza vezica urinara si provoaca urinari frecvente. Daca
fibromul se dezvolta in spatele uterului, poate provoca dureri de coloana sau poate
presa rectul, ducand la constipatie. Exista situatii cand fibromul subseros se leaga de
uter printr-un cordon vascularizat (fibrom subseros pediculat), existand riscul sa se
rasuceasca si sa produca dureri abdominale intense.
 Fibroame submucoase: acestea cresc la nivelul peretelui intern al uterului,
proeminand in cavitatea uterina. Exista situatii cand si aceste fibroame raman legate de
uter prin intermediul unui cordon vascularizat, situatii cand pot sa apara contractii
uterine si crampe dureroase in incercarea de a elimina fibromul. Fibroamele
submucoase se asociaza cu tulburari menstruale grave, sangerari abundente, dureri la
menstruatie si cicluri neregulate.

In cazuri mai rare se pot intalni fibroame dezvoltate la nivelul ligamentelor care sustin
uterul (fibroame intraligamentare) sau la nivelul colului uterin (fibroame cervicale).

Fibromul uterin – cauze si factori de risc


Cauzele exacte ale aparitiei fibromului uterin nu sunt pe deplin cunoscute, insa au fost
identificati o serie de factori de risc cum ar fi:

 Factorii genetici;
 Sarcina: se pare ca fibroamele cresc mai mult in sarcina. De altfel, un numar mai
mare de sarcini are rol protector pentru aparitia fibromului uterin.
 Obezitatea creste riscul dezvoltarii unui fibrom uterin;
 Tulburarile hormonilor ovarieni;
 Consumul frecvent de alcool;
 Dieta saraca in fructe si legume proaspete, dar bogata in carne (in special carne
rosie);
Fibromul uterin – semne si simptome
Este important de mentionat ca femeia care sufera de fibrom uterin nu se confrunta doar cu
simptomele fizice, cauzate de prezenta fibromului, ci si cu o serie de tulburari in sfera
psiho-emotionala, datorate afectarii calitatii vietii pe care prezenta acestei tumori o
produce.
Simptomele frecvente ale fibromului uterin includ:

 Menstruatii neregulate;
 Sangerari menstruale abundente (menoragie) si sangerari intre menstruatii
(metroragie);
 Anemie;
 Durere si presiune pelvina, inclusiv durere in timpul actului sexual (dispareunie);
 Dureri de spate;
 Marirea in dimensiuni a abdomenului;
 Senzatie de balonare permanenta;
 Constipatie;
 Tulburari urinare: incontinenta urinara, mictiuni (urinari) frecvente, rar blocaj
ureteral sau blocaj renal;
 Infertilitate;
 Probleme in sarcina sau chiar avort spontan.

Fibromul uterin poate afecta grav calitatea vietii femeii. Din cauza sangerarilor abundente
la menstruatie, dar si intre menstre, viata profesionala a pacientelor poate fi afectata,
acestea lipsind unerori de la serviciu sau confruntandu-se cu o stima de sine scazuta. Viata
sociala poate suferi de asemenea, scazand disponibilitatea de a iesi mai des in oras sau cu
prietenii.
Femeia cu fibrom uterin devine mai putin comunicativa, se simte mereu obosita din cauza
anemiei, se poate confrunta cu depresii si tulburari psiho-emotionale. In plan psihic femeile
cu fibrom pot acuza depresie, indiferenta fata de micile bucurii ale vietii, indiferenta fata de
propria imagine (nu mai dau importanta vestimentatiei, ingrijirii personale, iar starea de
oboseala incurajeaza aceste manifestari).
Viata intima sau familiala poate fi afectata atunci cand femeia sufera de fibrom uterin.
Contactele sexuale sunt mai rare, adesea dureroase, comunicarea cu partenerul poate fi
defectuoasa, de aceea este important ca familia sa sustina pacienta pe tot parcursul
tratamentului.
Diagnosticul fibromului uterin
Fibromul uterin este o tumora ce poate creste unoeri rapid, de aceea este indicat ca
consultul ginecologic sa se efectueze la fiecare jumatate de an. Tumora poate fi decelata
prin palpare, atunci cand este mare, sau descoperita la o ecografie abdominala joasa ori
transvaginala.
Tipul fibromului, dimensiunea acestuia, precum si tratamentul vor fi stabilite de medic in
cadrul unui consult de specialitate.
Analizele de sange pot sugera anemia, datorata sangerarilor abundente pe care le are
femeia cu fibrom uterin.

Tratamentul fibromului uterin


Scopul tratamentului este acela de a diminua simptomele si de a scadea dimensiunile
fibromului. Atunci cand stabileste tratamentul, medicul trebuie sa ia in considerare dorinta
pacientei de a evita sau nu interventia chirurgicala, precum si aceea de a-si pastra
fertilitatea.
Terapiile medicamentoase si tratamentul pre-operator in cazul fibromului uterin
Femeile diagnosticate cu fibrom uterin s-au simtit adesea dezorientate cu privire la
posibilitatile de tratament, mai ales atunci cand se aflau supuse unor optiuni extreme, cum
ar fi histerectomia. Astazi se poate recomanda Ulipristal acetat 5 mg, un tratament cu
rezultate foarte bune ce reduce simptomatologia fibroamelor, scade dimensiunea acestora si
imbunatateste calitatea vietii, putandu-se astfel evita abordarea chirurgicala ca mijloc de
tratament al fibroamelor.
Iata ce optiuni de tratament nechirurgical exista la momentul actual pentru fibromul
uterin:

 modulatori selectivi ai receptorilor de progesteron: Ulipristal acetat 5 mgface parte


din tratamentele de ultima generatie ale fibroamelor uterine, eficacitatea sa fiind
demonstrata prin studii clinice si de specialitate. Ulipristal acetat 5 mg reduce
semnificativ sangerarile, durerea si simptomele fibromului uterin, reduce dimensiunile
tumorii si ajuta la imbunatatirea calitatii vietii femeii. Se administreaza oral si
reprezinta astazi una dintre cele mai alese metode de tratament medicamentos in cazul
fibroamelor care nu impun interventie chirugicala obligatorie.
 Contraceptivele hormonale, utilizate mai mult ca adjuvante in ameliorarea
simptomelor, insa acestea nu ajuta la scaderea dimensiunilor fibroamelor;
 Medicamentele analogi GnRH (triptorelina, leuprolid acetat etc.) scad nivelul de
hormoni sexuali (estrogeni si progesteron) prin inhibarea gladei hipofize, ajutand in
ameliorarea simptomelor si reducerea dimensiunilor fibromului. Din pacate aceste
medicamente au efecte secundare ce implica simptome asemenatoare menopauzei:
bufeuri, scaderea apetitului sexual, uscaciune vaginala, tulburari ale dispozitiei,
cresterea riscului pentru osteoporoza etc.
 Antifibrinolitice: se folosesc in incercarea de a reduce sangerarile, insa eficienta
este inconstanta.

Terapia chirurgicala si minim invaziva a fibromului uterin


Atunci cand terapia medicamentoasa fie nu este eficienta, fie nu este indicata din pricina
unor complicatii sau a dimensiunilor foarte mari ale fibromului, se impune terapia
chirurgicala sau minim invaziva.
Optiunile de interventie pot fi:

 Embolizarea fibromului uterin – o metoda ce presupune inchiderea vaselor de sange


care hranesc fibromul;
 Histerectomia – metoda chirurgicala care consta in extirparea uterului. Ovarele pot
fi pastrate mai ales daca femeia este tanara, pentru a nu intra precoce la menopauza.
 Miomectomia – consta in extirparea stricta a fibromului si este folosita in cazul
femeilor care doresc sa isi pastreze fertilitatea.

In cazul fibroamelor mici, care nu se dezvolta in cavitatea uterina si care sunt complet
asimptomatice, medicul poate sa nu recomande niciun tratament, sugerand monitorizarea la
6 luni a fibromului. Astfel de situatii sunt frecvente si expectativa poate reprezenta o
alegere buna.
IMPORTANT: la fiecare 6 luni este recomandat sa faceti consultul ginecologic si testul
Papanicolau pentru mentinerea sanatatii genitale.