ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURII

Lector drd.arh. Corina LUCESCU

Materialele prezentate au scop didactic. Folosirea lor în alte

scopuri decât cele necesare procesului de învăţământ, este
sancţionată potrivit legislaţiei în vigoare.

PROGRAMUL DE CULT - TEMPLE

MESOPOTAMIA - Civilizaţiile sumero-akkadiană, asiriană şi

babiloniană
Consideraţii generale
- arhitectura de cult este o consecinţă a concepţiilor religioase
- concepţia despre lume : oamenii au fost creaţi pentru a prelua jugul muncii pentru zei iar
conducătorii pentru a construi şi a reface templele, care sunt casele zeilor ; oamenii =
servitorii şi sclavii zeilor
- templele şi centrele religioase au apărut, atât în nord cât şi în sud, înainte de naşterea
statului
- tendinţa către monumental şi simetrie apare încă de la primele edificii de cult
- orientarea se face faţă de punctele cardinale, după colţuri şi nu după laturi ; laturile sunt
înclinate la 45 o faţă de punctele cardinale
- templele sunt edificate pe o platformă artificială, cu scop iniţial de apărare contra umezelii
din mlaştini sau inundaţii
- ulterior, dărâmarea şi reconstrucţia pe acelaşi amplasament conduce la formarea de TELL-
uri – platforme de moloz care cresc cu fiecare reconstrucţie, fiind folosite ca fundaţii
pentru noile edificii – geneza Templului înalt = ideea Ziqquratului
- denumirea sumeră a templului : “E-KUR“ = casa munte
- în limba akkadiană, ZIQQURAT = culme
- În faza clasică a ziqquratului, acesta se înalţă doar pentru zeul principal al oraşului

perioada neolitică şi eneolitică (6000 –2800 î.Chr.)

MATERIALE
- lipsa aproape totală a pietrei şi a lemnului
- principalul material de construcţie - argila:
- sub formă de argilă compactizată.
- sub formă de cărămidă nearsă, crudă sau uscată la soare, pusă pe mortar de asfalt sau
de argilă
- sub formă de cărămidă arsă cu o dezvoltare lentă – începând de la sf. mil.4 î.Chr.
TEMPLE
- ERIDU
- 16 temple aparţinând aşezărilor succesive
- Temple de plan rectangular iau locul unor locuinţe de tip tholos
- Compoziţie bazată pe simetrie şi paralelismul axelor
- Ulterior se constituie schema templului dreptunghiular, cu 1 încăpere principală de
formă alungită în plan în care se aflau sanctuarul şi altarul şi 2 rânduri de încăperi
colaterale, mai mici
- Încăperea mediană prinsă între anexe provine din transformarea locuinţelor de tip
sudic; acest tip devine stabil şi va fi folosit timp de milenii, în diverse variante

1
 - Intrarea - printr-un tambur îngust sau pe un drum cotit, pe latura lungă, dar şi faţadele
laterale cuprind accese
- Ziduri cu succesiuni de rezalituri
- TEPE GAWRA
- 20 temple aparţinând aşezărilor succesive
- temple orientate faţă de punctele cardinale după colţuri
- sala de cult orientată longitudinal sau transversal
- ziduri netede sau ornamentate cu pilaştrii şi nişe
- cărămizi nearse, plate, de formă dreptunghiulară, pe mortar de argilă
- Complex de 3 temple, construite în epoci diferite, 3 500 – 3000 î.Chr., în jurul unei
curţi de onoare :
- Templul de Nord - cca. 3 500 î.Chr., adoptă tipul de la Eridu, dar eliberat de multe
din zidurile interioare şi cu o plastică mai evoluată
- apare nişa de tip AIWAN – nişă adâncă între două rezalituri laterale masive
- intrarea se face pe latura lungă, dar nu direct din aiwan, ci prin încăperile colaterale,
obţinându-se astfel un drum îngust şi cotit pentru ca interiorul sălii să uimească
credinciosul
- colţurile sunt întărite constructiv cu pilaştri la interior şi cu decroşuri la exterior, în
acest fel fiind şi evidenţiate compoziţional
- este creat un ritm complex prin tratarea zidului cu retrageri grupate, atât la interior,
cât şi la exterior
- la exterior, zidurile erau tencuite cu mortar alb de var iar la interior zugrăvite în
roşu viu
- Celelalte două temple - cca. 3 000 î.Chr., sunt diferite principial de Templul de Nord :
- intrare în sala principală – în linie dreaptă, direct prin aiwan, pe latura scurtă
- sala este orientată longitudinal şi altarul este în axa ei centrală
- rezaliturile au scop de întărire constructivă dar şi de subliniere a importanţei
aiwanului de intrare
- caracteristic : simetrie şi unitate
- URUK
- Ansamblu-sanctuar format din trei temple : două de argilă şi unul de calcar – caz unic,
grupate în jurul unei curţi cu un portic de 30 m lungime, cu coloane de 2 m diametru
- Sala mediană alungită este flancată din trei părţi de încăperi mai mici, spaţiul interior
în formă de T iar intrarea se face pe latura lungă, printr-un vestibul
- Axa longitudinală a compoziţiei este clar marcată
- Ulterior ansamblul îşi schimbă complet înfăţişarea – apar două temple care reiau tipul
de plan cu spaţiul interior în formă de T şi decoraţia exterioară de rezalituri ; nişele de
pe faţadele lungi au aspectul unor capele
- Orientarea colţurilor spre punctele cardinale se păstrează
- Incinta sanctuarului este refăcută cu cărămizi mici : 6 x 6 x 16 cm (cărămizi de tip
Riemchen)
- Planurile constituie o reluare şi o perfecţonare a tipurilor de la Eridu şi Tepe Gawra, în
cele două ipostaze diferite ale sale : intrări atât pe latura scurtă cât şi pe cea lungă

perioada bronzului (2800 – 1850 î.Chr.)

În Mesopotamia se formează cetăţi-state care sunt într-o continuă luptă pentru supremaţie.
Etapa sumeriană veche (2800-2600 î.Chr.)
TEMPLE
Tell Ukair şi Uruk continuă tradiţia templelor din Eridu, cu intrări atât pe latura lungă cât şi pe
cea scurtă . Apare pictura în frescă pe suport de lut.
- TELL UKAIR
- Templul înalt este situat pe o platformă monumentală, cu 2 niveluri ; a doua terasă este
separată, cu o scară proprie
2
 - Intrările – numai pe latura lungă
- Decroşurile alternează cu nişe cu mozaic colorat din “cuie” – capete de conuri de
argilă arsă, introduse în pereţii de cărămidă nearsă şi care reproduc ornamente de
specifice rogojinilor
- Culorile: negru, roşu, galben, alb
- URUK
- Templul Alb – ridicarea templului pe o platformă înaltă formată prin acumularea
molozului provenit de la clădirile anterioare distruse marchează constituirea tipului de
templu înalt şi totodată detaşarea locuinţei zeului de zonele rezidenţiale; placaj de
mozaic în “cuie”
Etapa sumero-akkadiană (2600-2350 î.Chr.)
TEMPLE
Teritoriul templului este delimitat de zonele orăşeneşti printr-un zid separator numir “KISU”,
procedeu care rămâne în vigoare până în epoca babiloniană.
Analiza templelor succesive arată modificarea planului de tip compact o dată cu complicarea
ritualului , cu creşterea numărului de preoţi şi cu sporirea comorilor templului.
Templul simplu se transformă într-un complicat sanctuar închis, în care slujba religioasă este
apanajul unui cerc restrâns.
Se produce o despărţire între programul de templu şi cel de palat.
- HAFAGA
- Complexul de temple are caracteristici de apărare – tăria zidurilor reflecta puterea
economică şi politică a preoţilor
- Templul Oval - sanctuarul ridicat pe o terasă înaltă de 6 m, într-o curte rectangulară
este de tip templu înalt şi este înconjurat de două ziduri concentrice, între care se află
locuinţele preoţilor
- Sala aşezată transversal, cu încăperile ei anexă, primeşte la început o curte care se
dezvoltă apoi cu alte încăperi
- KIS
- Este primul caz în care templul este despărţit de palat.
Etapa akkadiană (2350 - 2150 î.Chr.)
Are loc unificarea Sumerului cu Akkadul de către regele akkadian Sargon.
TEMPLE
Palatul capătă o poziţie prevalentă în raport cu templul.
Se utilizează chiar un vechi amplasament al unui templu pentru edificarea unei construcţii
civile.
Se constituie programul palat-templu, sediu al guvernului care reflectă concentrarea puterii
laice şi religioase în persoana regelui. Apare oraşul interior care cuprinde palatul regal şi
templele închise într-o incintă.
Apare o inovaţie în compoziţia templelor – cella se divide, intervenind o antecellă; se dezvoltă
tipul de templu scund – caracteristic pentru etapa babiloniană din secolele următoare.
Se folosesc cărămizi plate, în formă de plăci, cu dimensiuni de până la 52 cm latura.
- EŞNUNNA
- Se continuă programul de templu derivat din programul de locuinţă – templu cu curte
interioară pentru depunerea ofrandelor; spaţiile perimetrale sunt dedivcate unor
divinităţi.
- Apare templul cu ziduri groase care este o ilustrare a definitivării tipului de templu
scund – Sala de audienţe a regelui Naram Sin.
- Alături este construit un palat care preia acelaşi principiu modular şi reînvie programul
de palat-templu.
Etapa neosumeriană sau sumero-elamită (2150 - 1850 î.Chr.)
Regatul akkadian este cucerit de gutei pentru o perioadă 110 ani dar sudul Mesopotamiei
rămâne în afara invaziei şi trece sub stăpânirea regilor din Ur care reiau tradiţiile anterioare

3
epocii akkadiene. După căderea guteilor, populaţii elamite se infiltrează şi preiau treptat
puterea în oraşele cetăţi.
TEMPLE
Inovaţiile etapei sunt templul scund cu cella dispusă orizontal şi templul înalt, în trepte –
ziqquratul.
- UR
- Ziqquratul din UR este edificat pe un masiv dreptunghiular cu dimensiunile 65 x 43 m.
Ziqquratul este format din trei gradene masive din cărămidă crudă, cu înălţimi care
descresc – 12 m, 5 m şi 3 m, peste care se află templul propriu-zis.
- Feţele înclinate ale zidurilor erau decorate cu alternanţe de intrânduri şi rezalituri plate
- Pentru evitarea impresiei de strivire s-au efectuat corecţii optice – de exemplu curbura
părţii superioare a gradenelor, astfel încât nu existau linii drepte, orizontale şi
verticale.
- Trei scări, formând în plan un T, se întâlnesc în dreptul terasei primului graden sub un
turn-pridvor de unde doar scara centrală continuă până la ultima terasă unde se afla
templul ; panta abruptă şi rampele continue dădeau impresia că sunt nesfârşite.
- Cele trei gradene, fără încăperi interioare, sunt colorate diferit: negru, roşu, alb iar
templul-sanctuar era placat cu cărămidă smălţuită albastră.
- Monumentalitatea şi măreţia sumbră a edificiului reliefează ideologia despoţilor din
orientul antic.
- Ziqquratul este amplasat în interiorul citadelei oraşului, alături de alte temple şi de
palatul regelui. Incinta ziqquratului era înconjurată cu două rânduri de ziduri , tratate
cu rezalituri.
- În vecinătate se află alte două temple în care se poate recunoaşte schema locuinţei cu
curte interioară.
- Templul zeilor Nanna şi Ningal – situat în preajma ziqquratului, era format din cinci
capele înconjurate de un culoar.
- Templul dublu al zeiţei Ningal - situat în preajma ziqquratului, repetă de câteva ori
schema locuinţei cu curte inetrioară.
- URUK
- Ziqquratul din URUK este ridicat pe un soclu format in rămăşiţele clădirilor
precedente, tratat ca un volum unic decorat cu rezalituri. Presiunea laterală a masivului
de cărămidă este prelută de centuri din mănunchiuri de trestie dispuse în canale
orizontale. Canalele aveau şi rol de drenare a umezelii pe măsura uscării masivului de
zidărie.

perioada Regatului babilonian vechi şi mediu (1850 – 1150 î.Chr.)

Etapa Regatului vechi babilonian (1850 – 1530 î.Chr.)
O dinastie amorită, instalată la Babilon, formează către 1830 regatul vechi babilonian. În
acelaşi timp, în nordul ţării se formează Regatul vechi assirian.
Sub Hammurabi, statul babilonian unifică Sumerul şi Akkadul. Codul lui Hammurabi, gravat
pe o coloană de bazalt consfinţeşte organizarea statului dar prevede totodată şi prima legislaţie
pentru construcţii.
TEMPLE
- MARI
Se edifică un complex care cuprinde palatul şi templul. Apare noţiunea de templul
palatului. Templul era accesibil dintr-o curte, printr-o încăpere intermediară care avea pe
mijloc statuia unei zeiţe. Zidul perimetral al curţii era pictat cu fresce în culori vii, apărate
prin galerii înconjurătoare, prevăzute cu paravane din rogojini sau din ţesături prinse între
stâlpi.

4
Etapa Regatului babilonian mediu sub dominaţia cassiţilor (1650 – 1150 î.Chr.)
În jurul anului 1530, hittiţii cuceresc Babilonul dar nu reuşesc să-şi consolideze stăpânirea,
fapt de care profită cassiţii, care întemeiază către mijlocul mileniului al II-lea, o nouă dinastie
babiloniană.
TEMPLE
- URUK
Templul din incinta sanctuarului zeului Inanna – prezintă caracteristici proprii: volum
degajat, liber în spaţiu, de formă dreptunghiulară alungită, cu intrarea în ax; planul format
dintr-o cellă precedată de un pronaos, flancată lateral de două coridoare. Colţurile
templului sunt în formă de bastioane cu turnuri duble. Soclul de cărămidă arsă este
decorat cu o succesiune de nişe care adăpostesc figuri umane, tratate într-un relief înalt.

perioada Regatului Assirian (1850 – 605 î.Chr.)

ASIRIA - Stat militaro-birocratic
Sunt foarte importante construcţiile de :
- drumuri militare strategice
- poduri de lemn şi din piatră
- canale şi diguri ; apeducte cu fundaţii continuee
MATERIALE:
- lutul sub formă de : - pământ bătut
- cărămidă crudă – prin punere în operă în stare umedă se contopeau şi
formau o masă compactă
- cărămidă arsă
- cărămidă nearsă , uscată la soare : plată, de formă pătrată
- piatra – cu economie: doar la fundaţii, pavaje şi placaje
TEHNICI DE CONSTRUCŢIE:
- de la hittiţi : prelucrarea şi folosirea pietrei – socluri de piatră cu plăci decorative cu
relief
- de la hittiţi şi urartiţi: practica de construcţie – pentru că condiţiile climatice erau mai
asemănătoare
- cunoşteau arcul şi bolta – bolta falsă şi bolta din bolţari dispuşi radial.
- Foloseau cupola din împletituri de nuiele tencuite cu lut – pentru construcţii
gospodăreşti
ELEMENTE ARTISTICE:
- Blocurile aşezate în colţurile edificiilor şi la baza porţilor, au primit înfăţişarea de tauri
sau lei înaripaţi androcefali, denumiţi lamassu.
- Plasarea motivelor ornamentale la nivelul ochiului – reprezentări de genii protectoare
şi scene narative ale faptelor regilor, cu precădere tematică militară.
- Partea superioară a zidurilor precum şi arcele porţilor erau decorate cu ornamente
compuse din piese de ceramică smălţuită, colorată în verde, galben, negru.
- Piesele din lemn erau îmbrăcate în plăci de bronz aurite
TEMPLE
Templele erau considerate case ale zeului.
În primul mileniu, importantă este axa longitudinală: cella alungită este precedată de o
anticellă, de dimensiuni mai mici, cu latura lungă dispusă transversal în raport cu axa
edificiului.
În faza finală a regatului, templul devine un fel de vestibul al ziqquratului. Marile ansambluri
de cult sunt grupate în jurul unor ziqqurate.
- ASSUR
- Templul zeilor Sin şi Samas – compus din 2 sanctuare, format fiecare dintr-o cellă şi o
antecellă, orientată transversal, dispuse simetric, în raport cu o curte. În vecinătatea
templului s-a ridicat primul ziqqurat al cetăţii.

5
 - Templul dublu al zeilor Anu şi Addad – format din două celle cu nişe pentru statuile
divinităţilor, precedate de antecelle, cu acces dintr-o curte comună. Templul este prins
între două ziqqurate.
- KALAH
Încăperile cu funcţii de reprezentare, de locuire şi de cult erau grupate în jurul unor ample
curţi. La Kalah, apare pentru prima oară, soclul din plăci de alabastru, decorat cu
basoreliefuri.
- Templul zeului Ninurta – aparţine complexului palatului, de plan clasic – o cellă
longitudinală, precedată de o anticellă transversală – plan în formă de T.
- DUR-SARRUKIN
- Cartierul sacru cuprindea trei temple, toate orientate diferit, alcătuite dintr-o antecellă
transversală, o cellă longitudinală şi un sanctuar, accesibile prin intermediul unor
curţi.
- Alături era edificat un ziqqurat cu o bază de 42 m.

perioada Regatului Neobabilonian (605 – 538 î.Chr.)

Fondator – Nabucodonosor al II-lea
În marile construcţii încep să prevaleze templele în ideea de a lega soarta dinastiei de cea a
clerului.
MATERIALE :
- lutul sub formă de : - cărămidă crudă – prin punere în operă în stare umedă se contopeau şi
formau o masă compactă
- cărămidă arsă
- cărămidă nearsă , uscată la soare: plată, de formă pătrată
- piatra – poduri, pavaje drumuri sacre, întărirea taluzurilor care sprijină
terasamentul străzilor, substrucţii speciale (grădinile suspendate)
TEHNICI DE CONSTRUCŢIE:
- Se utilizează o îmbrăcăminte (centură) de ziduri din cărămizi arse pentru a se prelua
împingerile masei de pământ a platformelor formate din vechile construcţii.
- Se foloseşte cărămida arsă la fundaţii
- Coloana liberă - rar utilizată.
- Stâlpii masivi pentru susţinerea tavanelor erau din trunchiuri de palmier îmbrăcate cu
o împletitură din nuiele şi căptuşite cu cărămizi legate cu mortar de var sau bitum.
- Zidurile de lut exterioare erau placate cu cu cărămizi arse, smălţuite şi divers colorate
– contra precipitaţiilor.
PLASTICA
- caracter monumental
- placaj de ceramică smălţuită cu reliefuri
- statui de bronz – tauri sau genii protectoare
TEMPLE
- BABILON
- Templul zeului Nin-Mah – lângă Calea procesiunilor, cuprindea încăperi dispuse
transversal, în jurul unei curţi , traversate de treceri prin axa lor.
- Sanctuarul E-Temen-An-Ki – ansamblu destinat cultului, situat în centrul oraşului,
între Calea Procesiunilor şi Eufrat, format din două incinte, pe o suprafaţă de 40 ha.
Incinte dinspre nord a sanctuarului conţinea două caranvaseraiuri pentru pelerini, cu
încăoerile grupate în jurul unor mari curţi. Pe latura de sud se aflau locuinţele
preoţilor. Componenta principală a sanctuarului – Ziqquratul E-Temen-An-Ki – Casa
temeliei cerului şi pământului, cunoscut ca Turnul Babel, are baza pătrată, cu latura
de 91 m. Avea 7 caturi diferit colorate, ultimul cat fiind casa dintre cer şi pământ –
locul în care cobora zeul. Miezul ziqquratului era executat din pământ bătut, strâns
de o centură de cărămidă arsă, legată cu bitum, de 15 m grosime.

6
 - Sanctuarul E-Sa-Gil-La – complex ce includea templul zeului Marduk, compus din
două corpuri, realizate succesiv, având fiecare câte o curte: 86 x 79 m şi 116 x 89 m;
curţile erau flancate pe întreg perimetrul lor, de încăperi.

2. EGIPTUL
perioada predinastică (5000 – 3000 î.Chr.)
MATERIALE
- cărămida nearsă din mâl cu adaos de paie şi pleavă
- cărămida crudă
- materiale vegetale pentru învelitoare
TEMPLE
Templele sunt construite la fel ca şi locuinţele căpăteniilor de triburi – schelet din materiale
vegetale cu preocuparea de a sugera prin detalii, înfăţişarea unor animale – credinţă cu
caracter totemic
Arhitectura sanctuarelor dedicate diferiţilor zei, are la origine locuinşa căpeteniei tribului –
colibă de trestie, cu acoperiş curbat, susţinut de stâlpi, înconjurată de un zid de incintă, uneori
din cărămidă, cu feţe exterioare ritmate de intradosuri şi ieşinduri plate.
Denumirea colibei de cult – numită PER O – CASĂ MARE, din care derivă prin limba
ebraică cuvântul de FARAON, se asimilează denumirii monarhului prin apariţia ideii
divinităţii sale.

perioada Regatului Timpuriu (3000 – 2778 î.Chr.)

Unificarea ţării cu capitala la Tanis.
Ideea divinităţii şi nemuririi faraonului, care după moarte trebuie să-şi regăsească corpul, se
constituie ca stimulent pentru întreaga arhitectură monumentală, funerară şi de cult.
TEMPLE
- ABYDOS
Cel mai vechi templu destinat cultului unei zeiţe protectoare a morţilor – din cărămidă, cu
plan dreptunghiular care închidea 2 vestibuluri şi o curte în care se păstra statuia-efigie a
zeiţei.

perioada Regatului Vechi (2778 – 2263 î.Chr.)

Se desăvârşeşte unificarea celor două regiuni ale ţării, Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, sub
faraonul Djoser. Capitala se mută la Memphis.
Activitatea constructivă ia o mare amploare. Se formează tipul arhetipal al gospodăriei
egiptene.Se stabilesc diferitele variante ale regimului de construcţie urbană – de la bogătaşi la
aşezările de muncitori cu locuinţe minimale. Arhitectura locuinţei se diferenţiază de cea a
funerară şi de cult. Se diferenţiază templele funerare de cele de cult ale zeilor. Apar templele
închinate soarelui care se datorează clerului din Heliopolis.
TEMPLE DE CULT
Executate din materiale vegetale, din cărămidă nearsă sau din piatră. Nu s-au păstrat urme –
unele temple din nord au fost părăsite, altele, situate în deltă, au fost acoperite de aluviuni,
peste altele s-au suprapus noi edificii.
- FAYYUM
Unicul templu de cult divin păstrat – construit din piatră, cu 7 capele precedate de o curte.
- ABU GURAB
Sanctuarele Soarelui sunt ridicate de faraonii dinastiei a V-a în zona de podişuri de la Abu
Gurab. Dintre cele 4 temple, cel mai bine păstrat este o reconstrucţie în piatră a celui
iniţial – în interiorul unei incinte , pe un postament din cărămidă a fost ridicat un obelisc
executate din blocuri de calcar cu o înălţime totală de 56 m.. În faţa obeliscului se afla un
altar pentru sacrificii, construit din alabastru. Accesul se făcea din vale, printr-un coridor
acoperit.
7
Prima Perioadă Intermediară (2263 – 2050 î.Chr.)
Sunt atestate doar construcţii de temple de cult funerar.

perioada Regatului Mediu (2050 - 1732 î.Ch.)

Templele de cult divin sunt cunoscute după urme sau fragmente încorporate în construcţii
ulterioare. Sunt temple închinate zeului-soare RA. Obeliscurile îşi pierd rolul primordial,
devenind elemente subordonate compoziţiei templelor. Obeliscul îşi schimbă înfăţişarea,
devenind monolit, subţire şi elansat. Apare Pilonul care va constitui caracteristica arhitecturii
de cult a Regatului Nou.

perioada Regatului Nou (1562 - 1085 î.Ch.)

Templele se edifică după programe diferite: temple funerare ale faraonilor, temple de cult
divin şi temple închinate faraonilor zeificaţi de către urmaşi sau chiar în timpul vieţii lor. Este
semnificativ procedeul asocierii cultului faraonului divinizat la cultul unor zei şi apariţia
templului de cult regal.
TEMPLE
- DEYR EL BAHRI - Templul reginei HATŞEPSUT este un templu destinat cultului funerar
al reginei asociat cu cultului zeiţei Hathor şi altor zeităţi şi comemorează expediţia
paşnică a reginei în Somalia. Templul are o dispoziţie în terase delimitate de portice
deschise, legate prin planuri înclinate, cu o compoziţie axială şi pentru prima dată cu
exprimarea unei faţade. Ansamblul este integrat în mediul natural, fapt ce îi conferă un
aspect copleşitor. Există o serie de capele - capela zeului Amon, capelele rupestre
închinate zeiţei Hathor şi zeului-şacal Anubis. Capelele reginei şi tatălui său, sunt
modeste şi ocupă un loc subordonat ansamblului. În capela zeiţei Hathor apar coloanele
hathorice - cu capitele ce figurează pe două din feţele lor, chipul zeiţei. Arta statuară
compăletează pe deplin ansamblul – statui de sfincşi, statui ale reginei. Ansamclul era
precedat, ca la templele funerare, de un templu de primire, în vale, care nu s-a păstrat.
- KARNAK –Templul zeului Amon este un templu dezvoltat spontan rezultând din
amplificarea şi remodelarea succesivă a unui nucleu iniţial care s-a dezvoltat de-a lungul
axei prin adăugire de componente spaţiale prinse între masivele unor piloni monumentali.
Concomitent cu amplificarea şi dezvoltarea templului zeului Amon, se restaurează şi
templul zeiţei Mut, în partea de sud, fiind creată astfel o compoziţie neobişnuită cu 2 axe
în unghi, în interiorul căreia s-a amenajat un mare bazin artificial. Aproximativ pe aceeaşi
direcţie cu templul zeiţei Mut, se dezvoltă axa templului zeului Honsu iar oarecum
independent de de celelalte componente ale ansamblului, către nord-est, este situat
templul zeului Montu. Complexul de Karnak este un produs al unei activităţi constructive
de cu o durată de 2000 de ani : 1562 –332 î.Ch.
- LUXOR – templu cu o compoziţie axială; este precedat de un coridor amplu, cu trei nave,
după care urmează o curte de 48 x 52 m, mărginită de din trei părţi de coloane înalte de
10 m; a patra latură a curţii este prevăzută cu un vestibul deschis din care se accede la un
şir de încăperi care conduc la sanctuar. Templul din Luxor conturează o serie de trăsături
care devin specifice pentru arhitectura noului regat: pe măsură ce se avansează de-alungul
axei, de la intrare către sanctuar, paralel cu reducerea în suprafaţă a curţilor şi spaţiilor
care se succed, creşte nivelul pardoselilor, scade înălţimea tavanelor, realizându-se astfel
o scenografie care crează o atmosferă de mister şi subliniază ideea zeităţii inaccesibile.
Apare aşa numitul tip de templu-telescopic. La exterior, templul este închis printr-un zid
opac tocmai pentru a acecntua spectacolul interior realizat de curţi interioare, săli
hipostile şi sanctuare.
Cele două complexe, de la Karnak şi Luxor, au fost legate funcţional şi plastic prin drumuri,
alei cu sfincşi şi debarcadere şi legate în final cu complexele funerare de pe malul vestic al

8
Nilului la care s-a adăugat templul funerar la faraonului Hapu din care au rămas doar cele
două statui colosale ale faraonului cunoscute sub numele de coloşii lui Memnon.
- TELL EL-AMARNA – Templu dedicat cultului lui Aton (discul solar) de către faraonul
eretic AKHEHNATON, este conceput total diferit de cele precdente, fiind format din
spaţii deschise pe principiul oficierii în plină lumină. Ansamblul templului cuprindea un
teritoriu de 800 x 275 m delimitat de un zid de incintă. Avant-templul pentru depunerea
ofrandelor era format dintr-o sală hipostilă urmată de şase curţi din ce în ce mai mici,
precedate de câte un pilon. Între curtea 3 ş 4 se interpunea o altă sală hipostilă. Sanctuarul
era separat de acest avant-templu, fiind situat la capătul unei lungi esplanade.
- ABU-SIMBEL – templu rupestru de cult regal asociat cultului tridei solare – edificat de
către faraonul RAMSSES al II-lea. Templul transpune înăuntrul masivului muntos
elementele funcţionale tradişionale ale unui templu terestru, realizăndu-se spaţii de o
monumentalitate fără precedent. Pe platforma de intrare găsim o faţadă cu 4 statui
gigantice ale faraonului, înalte de 20 m, sculptate în stâncă. În interior, sălile ce se
succedau până la o profunzime de 63 m, aveau o înălţime din ce în ce mai mică. Locul
curţii tradişionale era luat de o încăpere rupestră flancatp de statui ale faraonului. Înaintea
sanctuarului se află o sală cu 4 coloane. În sanctuar se află statuile celor 3 zei şi a
faraonului, toate în aceeaşi atitudine şi de dimensiuni identice. Orientarea templului face
ca primele raze de soare să ajungă până la sanctuar. Templul este primul monument
religios care se degajează de orice ideee funerară, apărând ca un templu de cult regal
asociat cultului zeilor.
La mică distanţă de templul lui Ramsses, se află templul rupestru al zeiţei Hathor a cărui
intrare este flancată de statui ale zeiţei Hathor şi ale reginei Nefertari, soţia lui Ramsses,
regina fiind înfăţişată în aceeaşi potziţie şi la aceleaşi dimensiuni ca şi zeiţa.
- THEBA – gruparea templului de cult divin şi regal cu palatul – RAMASSEUM –
ansamblu monumental compus dintr-un templu dedicat zeului Amon şi faraonului zeificat
Ramsses şi un palat – grupare întâlnită pentru prima dată la ansamblul templului funerar
al faraonului AI. Templul, precedat de un pilon, delimitat de un zid de contur rectangular,
ocupa locul principal în compoziţia ansamblului. Între acest zid şi zidul de incintă al
întregului ansamblu, se aflau palatul, un templu închinat unui alt faraon şi depozitele.
Ramasseumul foloseşte aceleaşi procedee de compoziţie de la Karnak şi de Deyr el Bahri.
- MEDINET HABU – templul funerar al lui Ramsses al III-lea constituie o replică a
Ramasseumului – compoziţie adăugită în timp ca la Karnak şi terase legate prin rampe ca
la Deyr el Bahri. Adiacent primei curţi a templului se afla palatul care reproducea planul
reşedinţei regale a Ramasseumului. Sala hipostilă reprezintă însă un unicat – spaţiile
dintre coloane erau acoperite cu bolţi de cărămidă în leagăn a căror naştere era susţinută
de arhitrave executate din piatră. Complexul avea funcţie religioasă, laică şi militară – era
înconjurat de un de 2 şiruri de ziduri – cel interior, rectangular, din cărămidă nearsă, iar
cel exterior, din piatră, cu colţuri rotunjite, străpuns de 2 porţi monumentale de tip
sirian, numite migdol.Un şanţ de apă înconjura întreg complexul. Un mic templu peripter
al reginei Hatşepsut, modificat spre a avea espect de templu închis, a fost înglobat în
complex.
- INSULA ELEPHANTINA – templu modest de tip peripter.
- KARNAK – templul zeului Honsu – edificat de Ramsses al III-lea , independent de marile
axe ale ansamblului, este compus după principiile unei severe simetrii, cu o deosebită
claritate a compoziţiei – curte precedată de un pilon, sală hipostilă, sanctuar înconjurat de
încăperi anexe. Ideea reducerii treptate a spaţiilor este desăvârşită, templul fiind un
exemplu de compoziţie telescopică.
Templul dedicat sărbătorii Heb-Sed – construit de faraonul Ramsses al III-lea de-a lungul
unei axe perpendiculare pe axa templului lui Amon. Templul reia compoziţia templului
lui Honsu, însă cu un minim de componente – curte alungită cu stâlpi dublaţi de statuile
faraonului, un vestibul transversal cu un şir median de coloane, o sală hipostilă cu 8
coloane, un sanctuar tripartit dedicat tridei zeilor tebani.
9
perioada de tranziţie dintre Regatul Nou şi Regatul Târziu
(1090 - 715 î.Ch.)
Edificarea unor construcţii monumentale este frânată.
Se definitivează, totuşi opere începute de marii faraoni – de exemplu Templul lui Honsu de la
Karnak.
perioada Regatului Târziu (715 - 30 î.Ch.)
Se încearcă reluarea tradiţiilor perioadei de glorie.
În 504, egiptul cade sub perşi, iar în 525 este transformat în satrapie. Dinastiile ahemeneide
cultivă tradiţiile şi zeii locali.
TEMPLE
- OAZA EL HARGA – Darius I ridică un templu în stil egiptean dedicat zeului Amon.
- INSULA PHILAE – primul templu din insulă
În 332, egiptul este cucerit de Alexandru cel Mare. Dinastia grecească a Ptolemailor cultivă
zeii autohtoni şi tradiţiile arhitecturii de cult din vremea regatului Nou.
TEMPLE – temple noi la: DENDERA, ESNA, EDFU, KOM-OMBO, PHILAE, etc.
- Exemplu: EDFU – Templu gigantic dedicat zeului Horus – edificat de Ptolemaios al III-
lea. Templul are o schemă deosebit de clară – cella este dispusă central şi înconjurată de
un coridor din care se accede către încăperi perimetrale închinate unor zeităţi
secundare.Sala hipostilă care precede sanctuarul, cu 12 coloane, era luminată prin tavan.
Accesul se făcea printr-un mare vestibul, cu 18 coloane, mai amplu şi mai monumental
decât sala hipostilă. Faţada vestibulului reprezintă o supravieţuire a formei pilonului.

10