Istoria Ilustrata A Romaniei - Ioan Aurel Pop

Istoria
ilustrată
a Rom âniei
Cuprins
Coordonatori
Ioan-Aurel Pop
Ioan Bolovan C uvânt către cititor
Litera Internaţional
Autori
O. P. 53;C.P. 212, sector 4,
S usana A ndea Bucureşti, România
Cercetător ştiinţific principal dr., tel./fax (021)3196390;
Institutul de Istorie „George Bariţ" e-mail: comenzi@litera.ro
din Cluj-Napoca Mihai Rotea
str. B.P. Hasdeu nr. 2, Chişinău,
I oan B olovan
Preistoria
MD-2005
Conferenţiar universitar dr., tel./fax (37322) 292 932, 294 110,
Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj- e-mail: litera@litera.ro
Napoca, cercetător ştiinţific principal
la Centrul de Studii Transilvane
I onuţ C ostea Copyright © 2009,

Lector universitar dr., Litera Internaţional Aurel Rustoiu
Universitatea „Babeş-Bolyai" Toate drepturile rezervate D acia înainte de rom ani
din Cluj-Napoca
G heorghe I acob Proiect editorial: Anatol Vidraşcu

Profesor universitar dr.,
Universitatea „Alexandru loan Cuza"
din laşi Ne puteţi vizita pe Coriolan Horajiu Opreanu
C oriolan H oraţiu O preanu

Regiunile nord-dunărene
Cercetător ştiinţific principal dr., DE LA PROVINCIA DACIA LA APARIŢIA
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei LIMBII ROMÂNE (SEC. II-VIII)
din Cluj-Napoca
I oan -A urel P op Editor: Vidraşcu şi fiii

Profesor universitar dr.,
Universitatea „Babeş-Bolyai"
Design, machetare, selecţie imagini,
Tudor Sălăgean
din Cluj-Napoca, membru corespondent concepţia grafică şi procesare
computerizată: Vitaliu Pogolşa Societatea românească
al Academiei Române
LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SEC. IX—XIV)
C osmin P opa Coperta: Vladimir Zmeev,
Cercetător ştiinţific principal
operator Vladimir Kravcenko
Institutul de Istorie „Nicolae lorga" Redactor artistic: Vladimir Zmeev
din Bucureşti
Lector: Sergiu Ababi Ioan-Aurel Pop
M ihai R otea
Cercetător ştiinţific principal dr.,
Rom ânii în secolele XIV— XV I:
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Tipărit la Combinatul Poligrafic d e la „republica creştină "
Cluj-Napoca din Chişinău la „resta urarea D aciei"
Comanda Nr. 91211
A urel R ustoiu
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei
Descrierea CIP a Bibliotecii
din Cluj-Napoca
Naţionale a României Susana Andea
M arcela S ălăgean Istoria ilustrată a României / Ţările Rom âne
Conferenţiar universitar dr., coord.: Ioan-Aurel Pop, în secolul al XVII-lea
Universitatea „Babeş-Bolyai" loan Bolovan.- 608 pag.
din Cluj-Napoca
Bucureşti-Chişinău-Cluj:
T udor S ălăgean Litera Internaţional, 2009
ISBN 978-973-675-584-2
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Ionuţ Costea
ISBN 973-9975-904-92-6
Cluj-Napoca
Ţările Rom âne
I. Pop, Ioan-Aurel (coord.)
Secretar de redacţie II. Bolovan, loan (coord.) în secolul al XVIII-lea
T udor S ălăgean 94(498)

Lista hărţilor
1. Preistoria pe teritoriul României ................................................................................ 12
Ioan Bolovan
2. Zona nord-dunăreană în sec. IV—III a.Chr.............................................................. 36
Rom ânii în perioada reform elor
3. Grupurile etno-culturale din nordul Peninsulei Balcanice
şi a revoluţiilor dem ocratice Şl COLONIILE GRECEŞTI DE PE LITORALUL VEST-PONTIC ..................................................... 37
(1820-1859)
4. Aşezări fortificate şi cetăţi din sec. II a. Chr.-I p.Chr................................................ 44
5. Teritoriul României în anul 101 şi iarna 101-102 p.Chr............................................ 51
6. Teritoriul României în anul 102 p.Chr....................................................................... 52

Gheorghe Iacob
Rom ânii în perioada edificării 7. Dacia romană în timpul lui Traian............................................................................. 64
statelor naţionale (1859-1918) 8. Europa şi Imperiul Bizantin în anul 1000 ................................................................... 98

Ioan Bolovan
9. Spaţiul românesc în secolele IX-XI ......................................................................... 112
Românii din afara graniţelor
10. Harta Ţărilor Române timpurii (1259) .................................................................... 133
11. Harta Transilvaniei din sec. XIII ............................................................................... 137
12. Despotatul lui Dobrotici pe la 1370......................................................................... 150
Marcela Sălăgean 13. Ţările Române la sfârşitul secolului al XVI-lea........................................................ 158

Rom ânia între 1919 şi 1947 14. Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare .................................................................. 195
15. Expediţia lui Soliman Magnificul în Moldova 1538 .............................................. 209
16. Ţările Române în sec. al XVII-lea ............................................................................ 233
17. Harta politică şi etnică a Imperiului Habsburgic

în secolul al XVIII-lea............................................................................................... 307
Cosmin Popa
18. Ţările Române în sec. al XVIII-lea şi la începutul
Regim ul com unist din Rom ânia
SEC. AL XIX-LEA ...................................................................................................... 314
(1948-1989)
19. Europa la începutul secolului al XVIII-lea
(hartă din epocă).................................................................................................... 317
20. Harta Imperiului Habsburgic cu portretele dinastice

şi cu blazoanele principatelor componente .......................................................... 318
Cosmin Popa 21. Ţările Române după 1856 ........................................................................................ 367
Rom ânia între 1990 şi 2007 sau 22. Bucovina (hartă din epocă)................................................................................... 368
tranziţia cu specific naţional
23. Dobrogea (hartă etnică de epocă)........................................................................ 369
24. Europa la mijlocul secolului al XIX-LEA (hartă de epocă).................................. 371
25. România în timpul Primului Război Mondial ........................................................... 399
26. Delimitarea zonelor de influenţa conform Tratatului de pace

de la Brest-Litovsk ................................................................................................... 405
Cronologie istorică
27. Bucovina dezbinată etnic (1910) ............................................................................ 409
28. România Mare (1918) ............................................................................................ 415
29. România după 1878 ................................................................................................ 444
30. Ţinutul Braşovului (hartă de epocă)....................................................................... 449

Lista abrevierilor 31. România interbelică................................................................................................. 466
32. Harta etnică a României interbelice......................................................................... 467
33. Basarabia şi Republica Autonomă Moldovenească

Bibliografie (hartă de epocă)...................................................................................................... 469
34. România în al Doilea Război Mondial.................................................................... 473
35. Teritoriul României între anii 102 şi 106 p.Chr......................................................... 547
36. Dacia romană în timpul domniei lui Hadrian ......................................................... 548
37. Dacia romana In timpul domniei lui Caracalla..................................................... 548
38. Ţările Române în secolele XIV-XV........................................................................... 571

Indice
39. România. Harta administrativă............................................................................... 571
ISTORIA ILUSTRATĂ A ROMÂNIEI
Zid din Sarmizegetusa Urme ale colonizării romane Sf. Gheorghe, protector al Moldovei
Cuvânt către cititor

În România, regimul comunist a avut caracteristici distincte, contradictorii şi a condus spre fina
lul său la o formă sui-generis de „naţionalism comunist”, odios pentru majoritatea românilor şi
condamnat de comunitatea democratică internaţională. Fireşte că, în acest cadru, şi istoriografia
oficială a fost aservită, ea marcând grave distorsiuni ale trecutului. Distorsiunile de tip naţiona
list au venit însă după cele de tip „internaţionalist”, în cadrul cărora mai toate valorile naţionale
fuseseră abolite în favoarea celor sovietice şi ruseşti. Toate aceste volute şi excese au produs
timp de decenii o gravă dezorientare şi o nocivă deformare a conştiinţei publice. Prezenta lucra
re, elaborată după circa 15 ani de la căderea comunismului în România, este rezultatul sintetizării
unor cercetări recente, care aduc noi interpretări în legătură cu multe dintre episoadele trecutului
Cruce românilor. Nu este o carte „revoluţionară” şi niciuna „demitizatoare” cu orice preţ, ci una care
din Callatis,
cu inscripţie urmăreşte reconstituirea istoriei în acord cu criteriul adevărului, atât cât îi este dat omului să-l
pentru pomenire
cunoască. Eliberaţi de unele canoane ideologice şi chiar metodologice, autorii au putut cerceta şi
reflecta liber, dând la iveală ceea ce au considerat că reprezintă esenţa istoriei românilor. In ulti
mii ani, în România şi în străinătate, s-au publicat mai multe sinteze de istorie naţională (inclusiv
un tratat al Academiei Române), unele cu scopul declarat de a „corecta” scrisul istoric şi chiar
trecutul. Intre acestea din urmă se află şi scrieri care repudiază criteriul adevărului, al cercetării
şi reconstituirii faptelor de odinioară, sub pretext că ceea ce a fost nu mai poate fi cunoscut.
Autorii prezentului volum nu cred în acest relativism extrem, continuând să susţină că esenţa
istoriei ca disciplină şi menirea istoricului sunt cercetarea şi relevarea trecutului, după criterii
şi metode precise, cu scopul descoperirii adevărului relativ. Fireşte, adevărul acesta este mereu
parţial, se îmbogăţeşte şi se schimbă mereu, în conformitate cu noile cercetări, cu sensibilitatea
fiecărei generaţii, cu noile concepţii despre lume. De aceea, istoria se scrie şi se rescrie mereu...
Cum fiecare istoric are o viziune proprie asupra trecutului, am considerat că sunt îndreptăţiţi să
încerce să reconstituie istoria României şi exponenţii tinerei generaţii (majoritatea autorilor au
vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani). Autorii sunt, în cea mai mare parte, profesori universitari
sau cercetători ştiinţifici la prestigioase universităţi şi institute de cercetare din Bucureşti, Cluj şi
Iaşi, cu ample şi numeroase lucrări de specialitate publicate în ţară şi în străinătate. Fireşte, acest
Biserica mănăstirii Putna Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca Interiorul unei case ţărăneşti, 1906
lucru în sine nu garantează valoarea cărţii, dar vorbeşte măcar despre efortul depus de autori
în speranţa asigurării unui rezultat cât mai bun. Nu este vorba aici despre o sinteză propriu-
zisă, exhaustivă, ci mai degrabă despre o lucrare unitară asupra istoriei românilor, cu capitole
relativ bine armonizate. Autorii nu s-au încumetat la o sinteză, fiindcă asemenea alcătuire este
excesiv de pretenţioasă, necesită timp îndelungat şi o sincronizare perfectă. Cu cât cunoşti
mai bine trecutul unei naţiuni, cu atât realizezi mai clar dificultatea sintezei. Pe de altă parte, o
astfel de carte era necesară, deoarece memoria colectivă trebuie cultivată cu grijă şi asumată.
Cunoaşterea trecutului nu este facultativă, ci obligatorie şi necesară. Marguerite Yourcenar spu
nea odinioară că trecutul este singura dimensiune care contează şi pe care o putem cunoaşte,
in condiţiile în care prezentul este doar un moment prea scurt şi în care viitorul rămâne mereu
Panaghiarul
incert. Şi adăuga înţelept că trecutul înseamnă viaţă, că dragostea pentru trecut înseamnă dra de la mănăstirea
goste de viaţă. Or, viaţa are aceeaşi valoare, supremă, fie că e trecută, fie că e prezentă. Bistrita-Vâlcea,
1521
Autorii au încercat, in măsura în care este omeneşte posibil, să fie obiectivi, dincolo de orice
teorie istorică. Nu au vrut să ofere legitimări ale trecutului pentru actele şi realităţile prezentu
lui, ci doar să facă o descriere (reconstituire) şi o analiză a factorilor generali şi specifici care
au afectat şi influenţat cursul istoriei românilor. Ei au intenţionat totuşi să cultive convingerea
că trecutul, cunoscut şi asumat, oferă o cheie a înţelegerii prezentului. Un alt principiu a fost
acela al relevării faptelor exclusiv în funcţie de surse, de izvoare, pentru evitarea, pe cât posibil,
a erorilor. Aceasta nu înseamnă că au şi reuşit, pentru că orice întreprindere omenească este
supusă greşelii şi subiectivismului. Iar trecutul este complicat, el nu este nici numai imaculat şi
pur, nici exclusiv întunecat şi sumbru sau ameninţător. Oricum, urmaşii de azi nu au nicio vină
pentru ceea ce au făcut înaintaşii odinioară şi nu pot fi făcuţi responsabili. Este încă un motiv
pentru a ne asuma ferm atât împlinirile, cât şi ororile, de la înfrângeri lamentabile pe câmpu
rile de luptă până la xenofobie şi rasism. Românii, ca orice popor, nu au fost nici îngeri, nici
demoni, ci oameni. Istoria lor are o inconfundabilă amprentă umană, de vieţuire şi convieţuire,
de luptă şi de creaţie, de ură şi iubire, de abandon şi de ideal, care merită cunoscută.
Ioan-Aurel Pop
Ioan Bolovan
M ih a i R o t e a
Preistoria
Paleoliticul
poca paleolitică, cea mai veche şi cea mai lungă perioadă
din istoria omenirii, este divizată de specialişti în trei perioade
de dezvoltare: paleoliticul inferior, cel mijlociu şi cel superior.
Cadrul cronologic al paleoliticului coincide cu cel al pleistocenului
(prima perioadă a cuaternarului), fiind marcat de patru mari glaciaţiuni
stabilite în Alpii Elveţiei (Günz, Mindel, Riss, Würm).
Dacă pentru evoluţia climatului, din munţii Pădurea Craiului supune că în Transilvania calul pleistocenului superior, cores
a faunei şi a vegetaţiei de pe (Transilvania), speologii au a constituit, alături de mamut punzând, în cadrul cronologiei
teritoriul României dispunem descoperit amprentele picioa şi de cerb, una dintre resursele glaciare alpine, intervalului
de date numeroase, nu acelaşi relor unui bărbat, ale unei importante de hrană. cuprins între sfârşitul inter-
lucru îl putem spune despre femei şi ale unui copil, studiul glaciarului Riss-Würm (dacă
În vestul Munteniei, în spaţiul
aspectul fizic al omului paleoli antropologic al acestora indi nu odată cu Würm-ul inferi
dintre râurile Olt şi Argeş, pale
tic. Pentru paleoliticul inferior când caractere Cro-Magnon, or). Continuarea sa până în
oliticul inferior este marcat prin
nu dispunem, de exemplu, de eventual chiar neandertaloide. Wurm-ul mijlociu este indicată
cele peste 1.000 de unelte din
nicio descoperire de schelet de datările locuirilor muste-
Economia comunităţilor paleo piatră (în marea lor majoritate
uman, iar în ceea ce priveşte riene târzii din peştera Gura
litice era bazată pe exploatarea din silex), ce aparţin aşa-numi-
paleoliticul mijlociu putem Cheii - Râşnov (jud. Braşov) şi
naturală a resurselor, culesul, tei Pebble culture. În ceea ce
reţine doar cele câteva falange Peştera Spurcată - Nandru (jud.
pescuitul şi mai ales vânătoarea priveşte Transilvania, această
descoperite în peştera Bordu
fiind ocupaţiile fundamentale perioadă rămâne, în mare parte,
Mare de la Ohaba-Ponor (jud.
ale diferitelor grupuri umane, o necunoscută. Descoperirea
Hunedoara). Capsula craniană
piesei lirice acheuleene de la
din peştera Cioclovina, care încă din paleoliticul inferior
Căpuşu Mic (jud. Cluj) şi a
prezintă trăsături atribuite oamenii îşi vânau prada fie
pieselor lirice premusteriene de
lui Homo sapiens sapiens, a fost direct, fie prin intermediul
la Tălmaciu (jud. Sibiu) este o
datată în paleoliticul superior, capcanelor. În condiţiile în care
certitudine; din nefericire, nu
ea fiind însoţită de trei piese datarea picturii de pe tavanul
se cunoaşte situaţia lor strati-
de silex specifice aurignacianu- peşterii de la Cuciulat (jud.
grafică precisă. Nu acelaşi lucru
lui. În peştera Ciurului Mare Sălaj) este corectă, putem pre
poate fi spus despre descope
ririle din Bazinul Ciucului, de
la Sândominic (jud. Harghita),
Cro-Magnon (reconstituire) care au oferit mai multe unelte
şi o faună bogată aflate în pozi
Lame de silex
ţii stratigrafice certe, aparţinând
din punct de vedere geocrono-
logic intervalului cuprins între
Hunedoara). În peşterile din
sfârşitul Mindel-ului şi prima
Carpaţii Occidentali - Nandru
parte a Riss-ului.
şi Ohaba-Ponor - au fost
cercetate unele dintre cele mai
■ Paleoliticul mijlociu bogate aşezări musteriene din
(musterianul) ocupă un interval România, cu depuneri ce ating
de timp mult mai scurt în doi metri, dovedind că musteri
comparaţie cu etapa anterioară anul din peşteră a durat o lungă
(cca 100.000-33.000/30.000 perioadă de timp. Inventarul lor
bp). Este perioada situată, liric, bogat în racloare, constă
în linii generale, la începutul în mare parte din unelte de
MIHAI ROTEA • PREISTORIA
cuarţit caracterizate printr-o şi spărturi de cuarţit şi printr-o mijlociu şi superior. Începutul Gravettianul oriental a avut o
tehnică de cioplire a galetelor proporţie mai mare a oaselor de paleoliticului superior este lungă evoluţie, cunoscând mai
analoagă celei numite pontinie- animale vânate în comparaţie cu datat pe teritoriul României multe etape de dezvoltare,
ne. Acestora li se adaugă câteva uneltele. Ca urmare, specialiştii între cca 32.000/30.000 şi documentate mai cu seamă prin
piese de os cu urme de prelu consideră acest musterian drept 13.000 bp, corespunzând din aşezările din Moldova (Mitoc,
crare, folosite ca străpungătoare un „charentian oriental”. punct de vedere paleoclimatic Crasnaleuca, Ceahlău etc.).
sau racloare. În ceea ce priveşte cu începuturile oscilaţiei Arcy. Urmele sale se regăsesc şi în
Şi în nord-vestul şi nordul
sursele de materie primă pentru Această perioadă este dominată Ţara Oaşului şi în Maramureş,
Transilvaniei, în aşezările de
confecţionarea uneltelor, s-a de evoluţia a două mari culturi: unde au fost descoperite
la Boineşti (jud. Satu Mare) şi
cea aurignaciană şi cea gravettia- microlite confecţionate mai ales
Remetea (jud. Maramureş), au
nă, ambele evoluând de-a lungul din obsidian, indicând posibile
fost găsite unelte tipic musterie
mai multor etape de dezvoltare legături cu gravettianul din regi
ne (racloare cu vârfuri unifaci-
determinate stratigrafie. unile vecine (Moldova, Ucraina
ale şi bifaciale, piese denticu-
sud-carpatică, estul Slovaciei şi
lare, vârfuri tipice etc.). Parţial, Începuturile culturii aurignaciene
nord-estul Ungariei).
acestea pot fi incluse într-o etapă par să se fi desfăşurat în para
târzie a musterianului sau chiar lel cu faciesurile musteriene
într-o etapă de tranziţie spre tardive din peşterile carpatine,
paleoliticul superior, contem dacă luăm ca verosimilă data
porană pe alocuri cu debutul rea cu C14 a nivelului II-b din
culturii aurignaciene din paleo peştera Gura Cheii — Râşnov.
liticul superior. În Moldova, pe În nord-vestul Transilvaniei au
Unelte de silex cursul mijlociu al Prutului, au fost identificate straturi de cul
fost cercetate mai multe aşezări tură aparţinând aurignacianului
constatat că acestea se aflau, de musteriene, cele mai cunos mijlociu, semnalate prin
regulă, în apropierea aşezărilor. cute fiind acelea de la Mitoc prezenţa gratoarelor pe capăt
Excepţie face obsidianul, care şi Ripiceni. Stratul de cultură de lamă, a gratoarelor carenate
era adus de la distanţe mai din aşezarea de la Ripiceni are înalte şi a nucleelor prismati
mari: din zona Tokaj (Ungaria) grosimea de 12 m; format din ce şi piramidale. În Banat, în
sau din nord-vestul României. şase niveluri de locuire, acesta aşezările de la Tincova, Coşova
Deosebit de importantă pentru conţine o cantitate impresio şi Româneşti-Dumbrăviţa,
acest orizont cronologic este nantă de materiale arheologice au fost descoperite unelte de Grotă în zona Porţilor de Fier ale Dunării
vatra de foc dublă de la Ohaba- (complexe de locuit, vetre de silex, care demonstrează că
Ponor, clădită din lespezi de foc, bogat material liric). aurignacianul din această zonă
piatră dispuse circular. În inte a evoluat în strânsă legătură Gravettianul final acoperă şi
Procesul de diferenţiere regiona
riorul şi în jurul acesteia s-au cu acela din centrul Europei Banatul, cu precădere zona
lă a culturilor s-a accentuat
găsit cărbuni, cenuşă, unelte (grupa Krems-Dufour). Piese Porţilor de Fier ale Dunării,
în paleoliticul superior, perioadă
şi oase arse, fapt care demon aurignaciene au fost descope unde vârfuri identice cu cele
care corespunde Würm-ului
strează că hrana, cel puţin în rite şi în peşterile din Carpaţii de tip Laugerie-Basse au fost
parte, era tratată termic. În Occidentali, cele mai cunoscu descoperite în grote şi în aşezări
aceste peşteri a fost descoperit, te fiind cele de la Cioclovina în aer liber.
de asemenea, un mare număr (jud. Hunedoara), unde s-au Tot în Banat a fost identifi
Figură din
de specii de mamifere carni piatră făcut, la începutul secolului cată o cultură cu mai multe
vore (ursul de peşteră, hiena, trecut, primele descoperiri etape de evoluţie, numită de
leul, pantera), dar şi ierbivore paleolitice din Transilvania. descoperitorul ei „paleoliticul
(calul, cerbul etc.). Cel puţin în În Moldova au fost identifi superior cuarţitic”; sincron
parte, acestea au putut constitui cate două faciesuri diferite ale cu aurignacianul şi apoi cu
hrana comunităţilor musteriene. culturii aurignaciene. Cel situat gravettianul local, acesta este
Musterianul din peşterile amin pe terasele Bistriţei, caracteri considerat o supravieţuire a
tite se apropie mai ales de pale zat printr-un utilaj sărăcăcios, etapelor finale ale musterianu
oliticul alpin, caracterizat prin reprezintă limita răsăriteană a lui cu utilaj de cuarţ şi cuarţit
prezenţa numeroaselor aşchii aceluia din Europa Centrală. (charentianul oriental).
Epipaleoliticul
pipaleoliticului i-au fost atribuite, de regulă, populaţiile ce au
evoluat o dată cu începuturile oscilaţiei Bolling (aproximativ
12.000 bp) şi care au continuat să supravieţuiască până spre
sfârşitul preborealului; prin urmare, acestei perioade istorice îi poate fi
atribuit intervalul 13.000-9.500 / 9.000 bp. Aceste comunităţi au conti
nuat, în esenţă, modul de viaţă din paleoliticul superior.
Datorita unei multitudini de Prima etapă a acestei perioade

factori, între care şi schimbă este cunoscută prin descope
rile climatice, micile grupe de ririle din peştera Climente II
vânători-pescari-culegători au - Dubova (jud. Mehedinţi);
adoptat, în paralel cu uneltele celei de a doua îi sunt caracte
tradiţionale, noi tipuri de unelte ristice vestigiile din adăpostul
şi arme, cum ar fi microlitele de sub stâncă de la Cuina
geometrice (trapeze). Turcului - Dubova, situat în
acelaşi masiv calcaros Ciucaru
Moldova şi Dobrogea erau
Mare. În cele două niveluri de
locuite de populaţii aparţinând
locuire de la Cuina Turcului
epigravettianului final. Uneltele
au fost descoperite numeroase
utilizate de acestea sunt carac
unelte şi arme din silex, mai rar
terizate printr-o microlitizare
din obsidian, os şi corn, dar şi
accentuată. în zona Porţilor
Taur, peştera Altamira
obiecte de podoabă (cochilii şi
de Fier s-a instalat, în această
dinţi perforaţi, pandantive din
perioadă, o populaţie atribuită
os etc.). Obiectele de podoabă
epigravettianului final sau tardigra-
sunt uneori decorate cu motive
vettianklui mediteranean.
geometrice incizate. Demnă
de reţinut este o falangă de
cal perforată, ornamentată în
întregime, reprezentând cel mai
probabil o figurină feminină.
Pe lângă rămăşiţele de castor,
mistreţ, capră-neagră, ţap de
munte etc., păsări şi peşti, au fost
identificate şi resturi de schelete
umane. Din peştera Climente
II cunoaştem un schelet uman
depus în poziţie chircită, acoperit
cu un bogat strat de ocru roşu,
atribuit unei locuiri tardigravettd-
ene care, cronologic, precedă
nivelul I de la Cuina Turcului.
Descoperirile din zona Clisurii
prezintă similitudini evidente cu
industriile din Peninsula Italică,
fiind o expresie a migraţiei din
zona amintită a purtătorilor
epigravettianului final.
Mezoliticul
ezoliticul debutează, cel
mai probabil, la sfârşitul
preborealului şi se dezvoltă
în plin boreal, atingând chiar
începuturile atlanticului.
silicioase, cărora li se adaugă gropi dreptunghiulare săpa

un număr mic de piese de silex. te uneori chiar în cuprinsul
Uneltele de corn (săpăligi, locuinţei. Acestea erau aşezate
scormonitoare, brăzdare cu una fie în poziţie chircită, fie pe
sau două găuri pentru prins în spate, împreună cu puţine
coadă) par să indice un început obiecte personale. Mortalitatea
de cultivare a plantelor. Unele infantilă era ridicată, iar media
pietre mari de râu cu o albiere de viaţă a adulţilor atingea
pe una din feţe ori plăci mari, 36,2 ani. Descoperirea unor
groase au putut fi utilizate ca schelete având în ele vârfuri
râşniţe. Studiul faunistic indică de săgeată ne oferă dovezile
o economie bazată îndeosebi unor morţi violente. Cercetările
pe vânătoare: cerbul, căpriorul, de până acum demonstrează
bourul, mistreţul, iepurele, că această cultură nu îşi are
măgarul sălbatic, vulpea etc. originea în tardigravettianul de
Este posibil, totodată, ca aspect mediteranean, ea fiind
Aşezare mezolitică (reconstituire) purtătorii acestei culturi să fi produsul unei noi migraţii în
domesticit câinele.
zona Porţilor de Fier. Se poate
Cronologic, el se situează, segment de cerc şi două triun Datele antropologice sunt des spune, de asemenea, că la sosi
în aceste condiţii, între ghiuri scalene. Resturile faunis- tul de numeroase. Tipul fizic a rea primilor purtători ai civili
9.500/9.000 şi 7.500 bp. tice indică prezenţa mistreţului fost apreciat ca fiind un Cro- zaţiei neolitice (cultura Precriş),
În această perioadă de timp, şi căprioarei. Nu este exclus ca Magnon oriental. Scheletele cultura Schela Cladovei îşi
pe teritoriul României sunt descoperirile viitoare să ducă defuncţilor erau depuse în încheiase existenţa.
documentate două culturi, la identificarea unor comuni
cea tardenoisiană şi cea de tip tăţi tardenoisiene târzii de tip
Schela Cladovei. Tardenoisianul nord-vest-pontic sau central-
este răspândit în mai multe est-european care să se afle Sanctuar, Cultura Schela Cladovei
regiuni ale ţării (Moldova, într-un stadiu de neolitizare fie
Muntenia, Dobrogea), inclusiv şi incomplet, înţelegând prin
în zona montană din sud-estul acesta un început de economie
Transilvaniei (Cremenea-Sita productivă bazată pe debutul
Buzăului, Costanda-Lădăuţi) şi domesticirii animalelor şi al
în nord-vestul acestei provincii
cultivării plantelor.
(Ciumeşti-Păşune). În aşezarea
de la Ciumeşti (jud. Satu Mare), Cultura Schela Cladovei este
pe lângă uneltele microlitice cunoscută prin nouă aşezări
lucrate din silex şi obsidian, în aer liber situate în preajma
tipice tardenoisianului central- Dunării. Utilajul liric conţi
est-european, s-au găsit ca ne numeroase piese atipice
armături, în afară de trapeze, un lucrate din cuarţit şi gresii
Neoliticul
eneza neoliticului s-a produs prin migraţia
lentă a unor comunităţi din sudul Peninsulei
Balcanice, purtătoare ale culturii Protosesklo
din zona tesalo-macedoneană, care au adus în spaţiul
nostru cuceriri capitale de ordin economic.
Altar
portabil
ra Protosesklo a unui grup care Plastica antropomorfă şi cea

înaintează spre nord şi care, zoomorfă ne dezvăluie un sis
ajuns în zona nord-dunăreană, tem de credinţe bipolar: Marea
întemeiază prima cultură cu Mamă, reprezentând principiul
ceramică pictată din România. feminin, şi Taurul, reprezentând
Numărul mic de situri care principiul masculin. Prezenţa în
pot fi atribuite acestui prim cadrul descoperirilor de la Gura
orizont cultural neolitic nu Baciului a unor capete de piatră
permite stabilirea cu certitudine antropomorfe, asemănătoare
Vârfuri de săgeţi din silex, Slatina, Crişan
a căii de pătrundere a acestui cu celebrele capete de piatră
grup în spaţiul intracarpatic, de la Lepenski Vir, ne semna
Valea Oltului fiind însă cea mai lează posibile contacte între
probabilă cale. Pe baza strati-
grafiei din staţiunile de la Gura
Baciului (jud. Cluj) şi Ocna
Sibiului (jud. Sibiu), evoluţia
acestei culturi este împărţită în
Unealtă din piatră, Slatina, Crişan
trei faze majore. Aşezările sunt
situate pe terase înalte situate
de-a lungul unor văi secundare.
Procesul de neolitizare, a cărui Neoliticul timpuriu Locuinţele sunt cel mai adesea
esenţă constă în trecerea la de tip bordeie şi semibordeie,
(cca 6.600-5.500 a.Chr.) cunoaş
cultivarea plantelor şi creşterea dar apar şi locuinţe de supra
te două orizonturi culturale
animalelor, nu a fost rezul faţă, de obicei pe platforme
succesive, legate genetic intre
tatul inventivităţii populaţiei realizate din pietre de râu.
ele şi având fizionomii apro
locale mezolitice, ci rezultatul Ceramica (boluri, cupe, vase cu
piate. Cel dintâi (orizontul
pătrunderii în actualul spaţiu picioruşe) este fină, pictată cu
Gura Baciului-Cârcea/ Precriş) se
românesc a unor comunităţi buline ori motive geometrice
datorează exclusiv migraţiei Cap de piatră de la Gura Baciului,
purtătoare ale civilizaţiei neoli albe pe un fond de culoare Transilvania, Neoliticul timpuriu
unei populaţii neolitice din zona
tice. De regulă, epoca neolitică roşie sau brun-roşcată. Odată
sud-balcanică. Cel de al doilea
este împărţită în trei perioade: cu ceramica, cultivarea plantelor autohtonii culturilor mezolitice
(cultura Starcevo-Criş) reflectă
neoliticul timpuriu, neoliti şi creşterea animalelor, noua şi nou-veniţi. În acelaşi timp,
procesul de adaptare a unor
cul dezvoltat şi eneoliticul. cultură introduce uneltele din adoptarea acestor zeităţi străine,
noi comunităţi sud-balcanice la
începuturile epocii neolitice pe piatră şlefuită şi primele statuete fie şi sub forma exclusivă a
condiţiile acestui spaţiu, fiind
teritoriul României, datate pe din lut. Morţii erau îngropaţi în expresiei lor plastice, relevă un
rezultat şi din sinteza cu grupu
baza unor date C14 calibrate, se cuprinsul aşezării, uneori chiar proces remarcabil de asimilare
rile tardenoisiene locale.
situează în jur de 6.600 a.Chr., sub locuinţe. La Gura Baciului specific orizontului amintit. La
iar sfârşitul acesteia în jur de Orizontul Gura Baciului-Cârcea, a fost atestată, pentru prima Ocna Sibiului, în nivelul Precriş
3.800/3.700 a.Chr., oricum nu numit şi cultura Precriş, este dată pe teritoriul României, II, au fost aflate o mică statuetă
mai târziu de 3.500 a.Chr. rezultatul desprinderii din cultu incineraţia ca practică funerară. din piatră, de formă conică,
înfăţişând un cuplu îmbrăţişat, Spondylus şi Tridacna atestă legă

şi un piedestal din aceeaşi rocă, turile cu regiunile Mediteranei
asociat cu figurina. Pe statuetă Orientale. Înmormântările se
şi pe soclu se pot distinge mai făceau atât în interiorul locu
multe semne, interpretate de inţelor, cât şi printre acestea.
descoperitor ca ideograme. Analizele antropologice au rele
vat o componentă majoritară
Cultura Starcevo-Criş, care mar
de factură mediteraneană, care
chează generalizarea neoliticului
pledează şi ea pentru originea Gânditorul şi
timpuriu în spaţiul intracarpatic, perechea sa de la
sudică a acestei populaţii. Cernavodă
este socotită uneori o prelungi
Cultura Hamangia
re a orizontului/culturii Gura
Baciului-Cârcea/Precriş, tre- ■ Neoliticul dezvoltat
cându-se cu vederea că ea este (cca 5.500-4.000 a.Chr.) acoperă Cultura Vinca îmbracă pe teri civilizaţie marcat de existenta
rezultatul unei noi migraţii sud- intervalul cuprins între ultima toriul României forme diferite, construcţiilor cu etaj şi de
balcanice (cultura Presesklo), fază a culturii Starcevo-Criş în funcţie de fondul local pe o viaţă spirituală complexă,
ajunsă în Transilvania şi şi începutul culturii Petreşti, care se dezvoltă (reprezentat descifrabilă în parte prin
Moldova prin Banat. Cultura perioadă care include ceea ce de cultura Starcevo-Criş şi de componentele marelui sanctuar
Starcevo-Criş are o lungă evo multă vreme a fost cunoscut cea a ceramicii liniare) şi de cercetat aici. Edificiul de cult
luţie, desfăşurată pe parcursul sub denumirile de neoliticul intensitatea pulsaţiilor sudice. (cu dimensiunile maxime de
mai multor faze. Locuirile sunt mijlociu şi târziu. Neoliticul Sinteza elementelor amintite 12,6 x 7 m), prezentând două
instalate pe lunci, terase, dealuri dezvoltat este marcat de migra- a dat naştere la numeroase faze de construcţie, avea două
şi chiar în peşteri, acolo unde ţia unor noi grupe de populaţii aspecte regionale înrudite, astfel încăperi — una la răsărit, alta
condiţiile de mediu erau favora pornite din sudul Peninsulei încât pe teritoriul Transilvaniei la apus - despărţite de
bile. Locuinţele erau adâncite în Balcanice, aparţinând grupului specialiştii vorbesc nu de o masa-altar, apoi de un
fazele mai vechi şi de suprafaţă de culturi cu ceramică neagră cultură Vinca propriu-zisă, ci perete. încăperea
şi cu forma unor colibe în faze lustruită. Aceste grupe au creat de cultura Banatului, grupul dinspre apus
le mai recente. Vase asimetrice, cultura Vinca (împărţită de Bucovăţ, grupul Pişcolt, cultura
străchini şi cupe sferice, altăraşe regulă în patru faze principale: Turdaş, complexul Cluj-Cheile
cu picioruşe, toate lucrate din A, B, C şi D), al cărei început Turzii-Lumea Nouă-Iclod,
lut, mobilează spaţiile interi este sincron cu faza finală a grupul Iclod. Aceste grupe sunt
oare ale culturii. Utilajul litic culturii Sesklo (Grecia) şi care caracterizate, de regulă, printr-o
include microlite din silex şi ocupă Banatul şi mare parte din ceramică neagră lustruită (cupe,
obsidian, dar şi topoare mari de Transilvania. Cam în aceeaşi străchini, amfore bitronconice,
piatră şlefuită de tip Walzenbeile. perioadă, în nord-estul Transil capace etc.). Decorul este variat
Tot acum apar, sporadic, şi vaniei au pătruns din Moldova incizat-imprimat, în special
primele obiecte mici din aramă. şi Muntenia numeroase grupuri cu benzi umplute cu liniuţe,
Pintaderele decorate cu motive de purtători ai culturii ceramicii cărora li se adaugă caneluri
geometrice, precum şi scoicile liniare cu note muzicale. fine. Statuetele au capul rombic
(care ar putea indica o mască) şi Aşezarea de la Parţa
Sanctuarul de la Parţa corpul cruciform, fiind adeseori

decorate cu motive spiralo-
servea la depunerea ofrandelor
meandrice.
curente. În fundaţia stâlpului
La sfârşitul etapei Vinca A2 a de la intrarea dinspre sud a
luat naştere cultura Banatului, acestei încăperi s-au aflat un
în cadrul căreia au fost sesi idol zoomorf şi un văscior.
zate anumite particularităţi încăperea dinspre răsărit
zonale (grupele Bucovăţ şi servea ceremoniilor de iniţiere.
Parţa). Aşezarea de la Parţa Centre religioase de acest fel
(jud. Timiş), intens cerceta polarizau cu certitudine, prin
tă, demonstrează că această prestigiul şi măreţia lor, popu
cultură a atins un grad de laţia unei zone mai largi.
viţă de vie. După aducerea în pe lângă corp; orientarea este ■ Eneoliticul

aşezare, grâul era bătut de pe est-vest, cu privirea spre est.
(cca 4.600 / 4.500-3.800 /
spice. Inventarul funerar constă din 3.700 a.Chr.) se caracterizea
Comunităţile vinciene pătrunse vase (cilindrice, cupe cu picior ză prin prezenţa, alături de
pe cursul mijlociu al Mureşului, înalt, străchini pictate, vase uneltele din piatră, os, corn
influenţate de tradiţiile cu profilul în S), ocru, unelte şi lut ars, a unui număr tot
Starcevo-Criş şi de elementele din piatră, podoabe şi ofrande mai mare de piese din cupru.
ceramicii liniare, au creat o animaliere. Pentru prima dată se produc, în
nouă sinteză culturală, denumită Alt grup meridional, mai puţin tipare simple sau bivalve, unelte
cultura Turdaş. Frecventa unor numeros faţă de cel care a creat grele de aramă (topoare-dălţi
semne incizate pe fundul unor cultura Vinca, s-a stabilit la şi topoare cu braţele în cruce),
vase, descoperite mai cu seamă nord de Dunăre, în Oltenia şi puse în legătură cu exploata
la Turdaş (jud. Hunedoara), Muntenia, unde a dat naştere rea zăcămintelor de cupru din
interpretate adesea ca mărci de culturii Dudeşti. Decorul incizat Transilvania. Aurul este folosit
olar, este considerată în ultima al acestei culturi evoluează pentru podoabe şi la confecţio
vreme ca fiind o dovadă a narea unor idoli, precum cei de
treptat în decor excizat, fiind
începutului consemnării grafice la Moigrad, din cadrul culturii
transmis şi culturilor ce o
a datelor. Că lucrurile stau aşa Bodrogkeresztúr / Gorneşti. La
succed în acest spaţiu: Vădastra
o demonstrează, se pare, şi rândul său, meşteşugul olări
şi Boian.
tăbliţele de lut ars acoperite cu tului atinge o mare dezvoltare,
motive pictografice incizate de Dobrogea este ocupată de dovadă fiind numărul mare de
la Tărtăria (jud. Alba), desco purtătorii culturii Hamangia, vase superb decorate desco
perite, conform lui N. Vlassa, cultură cu ceramică decorată perite în siturile eneolitice.
într-o groapă rituală alături de cu şiruri de împunsături fine ce Culturile tipice pentru această
idoli de lut şi alabastru şi de un desenează motive unghiulare perioadă sunt: Cucuteni-Ariuşd,
Tăbliţele de lut ars de la Tărtăria fragment de ancoră. Stratigrafia şi meandrice. Plastica antropo Petreşti, Gumelniţa, Sălcuţa,
şi cronologia acestei aşezări morfă a acestei culturi este cu Tiszapolgár/Româneşti şi
au suscitat vii şi îndelungate adevărat excepţională. Formele Bodrogkeresztúr/Gorneşti;
Seminţele carbonizate descope
dezbateri. sunt modelate realist, cu totul primele două culturi fac parte
rite în aşezarea de la Liubcova
fabuloase fiind cunoscutul din marea grupă a culturilor
ne indică cultivarea mai multor Conservarea de către unele
Gânditor (autorul descoperirii s-a eneolitice cu ceramică pictată
specii de cereale. Cea mai mare comunităţi Starcevo-Criş a cera
gândit la cunoscuta lucrare a lui cu motive bicrome şi tricrome.
pondere o are grâul, reprezentat micii pictate, la care se adaugă
mai ales prin specia Triticum elementele vinciene, a creat în Rodin) şi replica lui feminină, În spaţiul estic al Transilvaniei,
dicoccum, fiind însă prezente, în zona arcului estic al Carpaţilor ambele descoperite în aşeza la Ariuşd (jud. Covasna), au
proporţie de cca 10%, şi specii Occidentali complexul cultural rea de la Cernavodă. Aceste fost executate cele dintâi săpă
le Triticum monococcum şi Triticum Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă- statuete au fost puse, pe bună turi sistematice privind epoca
aestivus. Trebuie semnalată, de Iclod. Acest complex constituie dreptate, în legătură cu plastica neoeneolitică din România.
asemenea, apariţia pentru prima substratul pe care va lua naştere de la Hacilar, din Anatolia. Materialele descoperite au fost
dată pe teritoriul României cultura Petreşti. Cercetările
a orzului din specia Hordeum de lungă durată de la Iclod au
vulgare. Nu lipsesc nici legumi demonstrat că această staţiune
Topoare de aramă
noasele, ca lintea şi măzărichea. dispunea de un sistem complex
Interesant de semnalat este şi de fortificaţii, construit în vre
modul de recoltare a grâului, mea fazei Iclod I, utilizat şi în
cunoscut dintr-o aşezare de la faza Iclod II, când este abando
sud de Carpaţi (Teiu, cultura nat odată cu extinderea locuirii.
Gumelniţa), probabil utilizat cel Tot aici au fost cercetate şi
puţin în parte şi în alte spaţii. două necropole de inhumaţie în
Grâul se recolta prin smulgere, care defuncţii au fost depuşi în
snopii astfel făcuţi fiind legaţi poziţie culcat pe spate, cu mâi
cu tulpini de curpen, iederă sau nile pe piept, pe abdomen sau
integrate în marele complex trei faze (A, A-B şi B), răspân de bulgăraşi, precum şi alte
cu ceramică pictată Cucuteni- dită pe aproape tot teritoriul elemente de ritual îşi găsesc
Ariuşd-Tripolje, a cărui evoluţie Transilvaniei, este socotită de totuşi cele mai bune analogii
este jalonată de-a lungul a trei unii specialişti ca fiind de origi în necropola de la Mariopol
faze (A, AB şi B). Ceramica ne locală, în timp ce alţii o pri din sudul Ucrainei. Cultura
cucuteniană, admirabil pictată, vesc ca rezultat al unei migraţii Bodrogkeresztúr/ Gorneşti, caracte
ce poate sta alături de orice din zonele sudice ale Balcanilor. rizată prin prezenţa aşa-ziselor
creaţie similară a lumii preisto Este cunoscută în primul rând vase de lapte, cu gât înalt şi
rice, cunoaşte, pe lângă formele prin decorul pictat - motive două proeminenţe mici trase
comune, şi tipuri elegante: pictate cu roşu, roşu-brun din buză şi perforate vertical,
cratere, suporturi cilindrice, şi, mai târziu, brun pe fond este continuatoarea culturii
amfore şi vase-binoclu. Prin cărămiziu - care face dovada Tiszapolgár/Româneşti (definită
Vas de lut eneolitic
intermediul picturii bicrome sau nivelului înalt de civilizaţie atins prin recipiente cu proeminenţe Cultura Cucuteni-Tripolje
tricrome sunt executate motive de purtătorii acestei culturi. în formă de cioc de pasăre,
spiralice ori meandrice com Motivele ornamentale constau decorate cu incizii dispuse în
plexe, combinate după regulile din benzi, romburi, pătrate, spi reţea sau în trepte), urmaşă, cu alb şi roşu. înrudită cu
simetriei, care dau pereţilor rale şi meandre. Formele tipice la rândul ei, a culturii Tisa din cultura Gumelniţa este cultura
sunt străchinile, castroanele, perioada neoliticului dezvoltat. Sălcuţa, din Oltenia, care face
suporturile înalte. Plastica este parte din marele complex cul
La sud de Carpaţi, cultura
mai rară, la fel şi piesele din tural Sălcuţa-Krivodol-Bubanj.
Gumelniţa, remarcabilă prin
aramă. Sfârşitul acestei culturi a Numeroase elemente comune
ceramica excizată şi prin cea
fost pus în legătură cu pătrun cu cultura Gumelniţa (aşeză
pictată, evoluează de-a lungul a
derea în centrul Transilvaniei a rile de tip tell, ceramica pictată
două faze (Al şi A2; Bl şi B2).
purtătorilor culturii / orizontu cu grafit, topoarele de silex şi
În aşezarea de la Căscioarele a
lui Decea Mureşului şi ai cultu statuetele de os) arată legătu
fost descoperit un extraordinar
rii Bodrogkeresztúr / Gorneşti. rile multiple, inclusiv genetice,
model de lut ars al unui sanctu
dintre cele două culturi.
Mormintele de la Decea ar eneolitic, constând dintr-un
Mureşului au fost uneori con soclu lung de 51 cm şi înalt de Aşezările culturilor neoeneo-
siderate o continuare a ritua 22,5 cm, deasupra căruia au litice sunt situate pe terasele
lurilor de la Iclod, alte opinii fost ridicate patru modele de joase ori înalte ale apelor, pe
privindu-le ca pe o dovadă locuinţe. Tot acolo, dar într- boturi ori pinteni de dealuri.
clară a pătrunderii în centrul un strat de cultură mai vechi, Uneori, locuinţele erau dispuse
Transilvaniei a unei populaţii ce aparţine culturii Boian, au după anumite reguli. Cercetările
nord-pontice. Prezenţa ocrului fost semnalate şi resturile unei recente pun tot mai des în
Statuetă antropomorfă roşu, presărat pe schelete sau construcţii rectangulare de cult evidenţă existenţa unor sisteme
aşezat la picioare sub formă care avea pereţii interiori pictaţi de apărare (şanţuri şi valuri)
ale acestor situri. Straturile de
recipientelor un efect cromatic cultură sunt groase şi suprapu
desăvârşit. Remarcabile sunt şi Cană şi urcior, Acidava, Enoseşti se, formând uneori adevărate
motivele zoomorfe înfăţişând tell- uri.
feline. Plastica antropomor
Locuinţele perioadei sunt de
fă ţine seama de proporţiile
mai multe tipuri. Bordeiele
reale ale corpului omenesc.
aveau cel mai adesea o groapă
Decorul acoperă ambele feţe
de formă ovală, cu diametrul
ale corpului, de la gât până la
variind între 3 şi 5-6 m. Pe una
vârful picioarelor. Acest decor
dintre margini era amenajată
fin şi precis este reprezentarea
o vatră simplă, dintr-un strat
tatuajului, a podoabelor şi a
de lut netezit. Acoperişul din
costumaţiei.
trestie era de formă conică sau
Cultura Petreşti, a cărei evoluţie alungită, fiind sprijinit pe un
a fost stabilită pe parcursul a schelet de căpriori. De la înce-
putul neoliticului sunt docu Gumelniţa) şi „Hora de la coperirile funerare, aceasta fiind
mentate şi locuinţele de supra Frumuşica” (cultura Cucuteni). expresia unor practici rituale ce
faţă de formă rectangulară, cu o Primul este un vas de mari nu pot fi identificate prin meto
singură încăpere. Acestea aveau dimensiuni, modelat fără cap de arheologice. Puţinele date
pereţii din împletitură de nuiele şi decorat cu diverse motive ce antropologice de care dispunem
şi lipitură de lut amestecat de acoperă întregul corp; cel de (Gura Baciului, Iclod) vorbesc
regulă cu paie. Acoperişul era în al doilea este un suport de vas de trăsături mediteranoide.
două ape, podeaua din lut bătă format din şase statuete femi
Rolul invaziei triburilor de
torit. Locuinţele cucuteniene nine văzute din spate, înlănţuite
păstori venite din stepele nord-
din sud-estul Transilvaniei sunt în cercul horei.
pontice (presupuse neamuri
spaţioase (40-100 m2 sau chiar
Cuprul a fost folosit la început indo-europene) în sfârşitul
mai mult), au adesea platformă
pentru obţinerea unor unelte civilizaţiei de agricultori seden
şi sunt împărţite în două sau Statuetă antropomorfă. Olt
ori podoabe mărunte (ace, sule, tari eneolitici reprezintă una din
mai multe încăperi.
cârlige de pescuit, pandantive problemele viu dezbătute de
Sculptura neoeneolitică este etc.), iar aurul a fost utilizat începuse mai devreme (Orient specialiştii în preistoria Europei
reprezentată prin figurine cul- numai în scopuri decorativ- ori Caucaz). Eneoliticul con de Sud-Est. Ceea ce părea ieri a
tice, idoli, amulete realizate din estetice. Mult timp piesele stituie un notabil salt calitativ fi exclusiv o migraţie de triburi
os, piatră ori lut. Sunt repre metalice au fost obţinute prin în dezvoltarea metalurgiei. În de păstori poate fi înţeleasă
zentări umane sau animaliere, ciocănire, la tehnica turnării această perioadă artefactele din astăzi ca o transformare econo-
extrem de interesante prin metalului în tipare (monoval- cupru sunt prezente în aşezări, mico-socială a populaţiei locale,
trăsăturile redate, prin stilizarea ve, bivalve) şi la cea cu „ceară în inventarul mormintelor şi ca o adaptare a acesteia la noi
corpurilor ori prin exacerbarea pierdută” ajungându-se mult chiar în depozite (ansamblu de condiţii de mediu, la modificări
anumitor zone ale corpului. mai târziu. Deşi nu dispunem obiecte întregi sau fragmente în evoluţia societăţii (creşterea
Dintre miile de statui antropo de certitudini în legătură cu concentrate într-un singur loc, rolului crescătorilor de animale
de obicei izolat). Frecvent apar şi al păstorilor, dezvoltarea
în această perioadă topoare metalurgiei, o mobilitate mai
plate, dălţi, ace cu capul rulat, accentuată, creşterea rolului
brăţări simple sau plurispirale militar al elitelor, modificări în
şi coliere. Cea mai complexă planul credinţelor etc.).
realizare a metalurgiei eneolitice
În concluzie, datele arheologice
este toporul cu gaură de înmă-
de care dispunem ne înfăţişează
nuşare transversală şi cu braţele
neoeneoliticul ca o perioadă
dispuse în cruce. Aceste unelte-
de stabilitate, în care populaţii
arme sunt legate de fazele târzii
sedentare au creat câteva dintre
ale culturilor Cucuteni, Decea
cele mai spectaculoase civilizaţii
Mureşului şi Bodrogkeresztúr/
din spaţiul european.
Gorneşti. Piesele eneolitice din
aur, mult mai reduse numeric
decât cele din cupru, constituie
Arutelă eneolitică de aur
în fapt începuturile orfevrăriei
Zeiţa de la Vidra Hora de la Frumuşica în ţinuturile transilvane. Nu
putem trece peste acest capitol
morfe descoperite, cele femi provenienţa primelor piese
fără a aminti marele pandantiv
nine, simboluri ale fertilităţii şi de metal, se poate admite că
de aur din tezaurul de la Moigrad
fecundităţii, formează o majori este vorba de produse locale,
(jud. Sălaj), care are 30 cm
tate covârşitoare. De asemenea, şi nu de importuri. Aceasta nu
înălţime şi cântăreşte 750 g.
câteva vase antropomorfe pot înseamnă în mod obligatoriu
fi socotite ca având valoare că metalurgia a fost o născoci Cunoaştem relativ puţine
excepţională, ele impresionând re a populaţiei locale, nefiind lucruri despre tipurile rasiale ale
prin plasticitate şi simbolistică. exclus ca ea să fi fost introdusă populaţiei neoliticului transilvă
Remarcabile sunt cele numite în urma legăturilor cu regiuni nean. În aria unor culturi, spre
„Zeiţa de la Vidra” (cultura în care prelucrarea metalelor exemplu Cucuteni, lipsesc des
Epoca bronzului
poca bronzului a fost împărţită multă vreme în patru perioade,
în ultimele decenii, realităţile arheologice au impus însă adoptarea
unui sistem tripartit: bronzul timpuriu, cel mijlociu şi cel târziu.
Din punct de vedere al cronologiei absolute, se poate admite că această
perioadă istorică acoperă cea mai mare parte a mileniilor III şi II a.Chr.
Vestigii de bronz
■ Bronzul timpuriu unui alt tip de metalurgie; apa uneori decorată cu impresiuni nituri de prindere la mâner şi
riţia unui alt tip de economie, de şnur. Morţii sunt înhumaţi cu nervură mediană pe lamă,
Prima etapă a bronzului tim
bazat pe o mobilitate accen în tumuli precum cei din Cheile topoare plate, dar şi topoare cu
puriu este un veritabil mozaic
tuată, semnalată de numărul Aiudului, Cheile Turzii şi Cheile marginile ridicate. Însă cea mai
cultural, în care se juxtapun
impresionant de aşezări ce Turului. Grupul Copăceni evo importantă înfăptuire a epocii
civilizaţiile de tip tranzitoriu
aparţin culturii Coţofeni. În luează în paralel cu grupurile rămâne toporul cu gaură de
cu cele caracteristice epocii
Muntenia şi Oltenia, principala Şoimuş şi Jigodin, primul din sud- înmănuşare transversală şi tăiş
bronzului. Pentru primul caz
cultură a perioadei timpurii a vestul, iar cel de-al doilea din vertical. În mod evident, marea
este tipic blocul cultural Baden-
epocii bronzului este cultura sud-estul Transilvaniei. În fine, majoritate a acestor produse
Coţofeni, care perpetuează sub
Glina. În cea de a doua etapă a cea de a treia etapă a bronzului erau realizate în ateliere locale.
multe aspecte un mod de viaţă
bronzului timpuriu, în centrul timpuriu este cel mai puţin O dovedesc numeroasele tipare
tranzitoriu (specific manifestări
Transilvaniei se dezvoltă un cunoscută, fiind caracterizată pentru turnat topoare descope
lor culturale de tip Cernavodă III-
grup cultural ce poartă numele de utilizarea ceramicii decorate rite la Leliceni (jud. Harghita),
Bolleraz Folteşti, Horodiştea etc.),
localităţii Copăceni (jud. Cluj) cu măturicea şi cu impresiuni aparţinând grupului Jigodin. Nu
dar care evoluează în paralel cu
şi care prefera pentru amplasa textile. trebuie trecută cu vederea nici
civilizaţiile pre-Schneckenberg
rea aşezărilor locuri dominante
şi Schneckenberg, care au Metalurgia neferoaselor în
din arcul de est, probabil şi de
preluat mai dinamic produsele perioada timpurie a epocii bron
vest, al Carpaţilor Occidentali
bronzului timpuriu egeo-ana- zului, pe fondul unei reduceri
şi din bazinul superior al
tolian. Nu credem că se mai considerabile a producţiei com
Someşurilor. Ocupaţiile de
poate vorbi de culturi eneolitice parativ cu eneoliticul, trebuie
bază sunt agricultura, creşterea
sau neoeneolitice în sensul privită mai degrabă ca traver
animalelor şi extracţia mine
sând o perioadă de repliere,
de aşezare pe noi baze, decât
una de profundă decădere.
Cauzele acestui fenomen sunt
multiple şi de natură diversă
(epuizarea surselor minerale
Podoabe din epoca bronzului
uzuale, modificări tehnologice
majore, mişcări etnice per
turbatoare etc.). Esenţial este adeseori invocata groapă rituală
Vârf de lance
faptul că acum apar primele de la Fântânele, aparţinând gru
definiţiei acestei perioade isto reurilor. Locuinţele sunt de piese din bronz (aliajul aramei pului Copăceni, în care au fost
rice, căci modificările produse suprafaţă, cu plan rectangular şi cu arsenul şi apoi cositorul). aflate, printre altele, mai multe
în structura societăţii sunt de dimensiuni medii ( 3 x 4 m), Monumentele arheologice ale fragmente de tipare pentru
tranşante. Amintim aici doar ceramica este dominată de oale acestui interval de timp ne oferă turnat piese din metal (dăltiţe,
poziţia socială mai importantă cu gâtul înalt, partea inferioară tipuri mai variate de podoabe pumnale, topoare masive),
a căpeteniilor, marcată prin scurtă şi decorată adesea cu (inele de buclă, brăţări, coliere, demonstrând faptul că acum se
ridicarea unor monumente barbotină. Marginea vaselor pandantive lucrate din cupru, atinge cert nivelul topoarelor de
funerare tumulare; practicarea este frecvent manşetată, fiind bronz sau aur), pumnale cu tip Banabic/Vâlcele (jud. Cluj).
■ Perioadele mijlocie Ceramica este artefactul umană alături de una de bovină,

şi târzie ale epocii preistoric care ne-a parvenit în provenind din tezaurul de la
bronzului cantitatea şi varietatea cea mai Ţufalău (jud. Covasna).
mare, ea stând la baza definirii
Populaţia epocii bronzului din Observaţii atente asupra
entităţilor culturale amintite.
spaţiul carpato-danubiano-pon- tehnicii de realizare în special
Acest document ne vorbeşte
tic a fost delimitată arheologic a vaselor, perfecţiunea due
adeseori atât despre tehnica
în mai multe grupe culturale, Vas de bronz, Cultura Monteoru tului unor motive decorative
preistorică, cât şi despre imagi
presupuse uneori - fără o argu complexe îndreptăţesc convin
naţia şi arta purtătorilor acestor
mentaţie satisfăcătoare - ca gerea că ceramica era realizată
culturi, dezvăluind, pentru
fiind pretracice, prototracice ori de membri specializaţi ai
Periodizarea acestora, bazată pe populaţiile preistorice, orizon
chiar tracice. Pe cursul inferior comunităţii, ceea ce nu exclude
stratigrafia monumentelor arhe turi spirituale greu de bănuit.
al Mureşului întâlnim cultura folosirea şi a muncii altor grupe
ologice de la Sărata-Monteoru Repertoriul motivistic al tuturor
Periam-Pecica/Mureş, mărginită la sociale. Transportul recipien
(jud. Buzău), Derşida (jud. culturilor este abstract, geome
sud de cultura Vatina şi la nord telor de dimensiuni mari la
Sălaj) şi Otomani (jud. Bihor), tric, fiind dominat - începând,
(inclusiv pe teritorii din Ungaria distanţe apreciabile, în absenţa
formează şi stâlpii cronologiei de regulă, cu fazele de dez
şi Slovacia) de cultura Otomani; voltare - de simboluri solare
bronzului românesc.
Podişul Transilvaniei este concepute dinamic (spirale
ocupat de cultura Wietenberg. În Perioada târzie a epocii
continue, cruci cu croşete la
Oltenia se localizează cultura bronzului aduce în spaţiul
extremităţi etc.) pentru culturile
Verbicioara; mai târziu pătrun românesc un puternic proces
ariei transilvănene (Wietenberg,
de în acelaşi spaţiu cultura de uniformizare culturală, a
Otomani şi Suciu de Sus), în
Gârla Mare, venind din bazinul cărui principală manifesta
timp ce în Muntenia şi Oltenia
Dunării mijlocii. În Muntenia se re este complexul cultural
(Tei, Monteoru, Verbicioara)
formează cultura Tei. Cultura Noua-Sabatinovka-Coslogeni. Tot
predomină aceleaşi simboluri
Monteoru ocupă sud-estul acum, în nordul Transilvaniei,
realizate de regulă sub formă
Munteniei şi sudul Moldovei, din cultura Suciu de Sus se
statică (cruci, roţi cu spiţe, raze
iar cultura Costişa jumătatea detaşează grupul Lăpuş. Spaţiul
etc.). Elementele naturiste sunt
nordică a Moldovei. Toate aces vestic este acoperit de grupele
foarte rare, fiind regăsite mai
te culturi au evoluţii în general Cruceni-Belegis, Cehăluţ şi Igriţa,
cu seamă în domeniul artei
sincrone, cu un cert avans iar din cel sudic sunt cunoscute
figurative. Remarcabile în acest
cronologic pentru culturile fazele IV şi V ale culturilor Tei
sens sunt tortile supraînălţate,
Monteoru şi Mureş. Dintre cele şi Verbicioara. Nu putem uita
modelate în formă de capete
opt grupe culturale regionale nici cultura Gârla Mare-Cârna,
de berbec, ale unui recipient de
prezentate, un loc deosebit din zona Dunării, în primul
mari dimensiuni descoperit la Arme de bronz
revine culturilor Monteoru, rând datorită realizărilor sale
Sărata-Monteoru; motiv reluat
Wietenberg şi Otomani. ceramice excepţionale.
într-o formă pronunţat stilizată,
simbolică (s-a ajuns la exem unor drumuri bune, trebuie să
plificarea unui animal printr-un fi fost o operaţiune dificilă, care
singur element tipic, definitoriu, impunea prezenţa unor meşteri
Atelier din epoca bronzului
spre exemplu coarnele berbe ambulanţi sau existenţa unor
cului) pe multe dintre toartele ateliere specializate în apropi
vaselor culturii Wietenberg. erea unor centre mai impor
Aceleiaşi culturi îi aparţin două tante. Reprezentările parţiale,
realizări rarisime: un fragment schematizarea fizionomiilor şi,
de car de cult, superb deco uneori, tratarea foarte fidelă a
rat, având capetele terminate temelor vorbesc şi ele de un
într-o protomă în formă de nou limbaj simbolic ce domi
cap de ovicaprină, descoperit nă arta statuetelor. Modelarea
la Lechinţa de Mureş (jud. statuetelor zoomorfe şi antro
Mureş), şi un topor din aur pe pomorfe nu mai atinge bogăţia,
care apar, fin gravate, o siluetă realismul epocii anterioare,
agricultori, dar şi de meşteşu sociale în cadrul unor procesi

gari şi crescători de animale. uni festive ori cultice. Ponderea
În aşezările perioadei clasice a vânătorii şi a pescuitului în
epocii bronzului au fost aflate ansamblul economiei este şi ea
seminţe carbonizate, nume- diferită în cadrul comunităţilor
roase unelte agricole, râşniţe epocii bronzului; spre exemplu,
de diferite tipuri, atestând la Sărata-Monteoru (cultura
cultivarea intensă a cerealelor. Monteoru) este de 8,11%, iar
Utilizarea pe scară largă a unui la Pecica, în cadrul culturii
tip de plug primitiv tras de boi Mureş, de 17,95%, în opoziţie
este semnalată printr-un mare cu arealul culturii Noua, unde
număr de brăzdate din corn de procentul vânătorii este, de
cerb. În afară de grâu, mei, orz regulă, mult mai mic (1-3%).
şi secară, cunoscute din mai Cerbul continuă să fie animalul
Mormânt din epoca bronzului
multe descoperiri ale epocii
bronzului, dintr-un complex
situaţie explicabilă prin modi prin amplasament, dimensiuni, ritual Wietenberg recent
ficările intervenite în structura conţinut şi funcţii ne sugerează cercetat la Cluj-Napoca provin
religioasă, cultică a societăţii. existenţa unor ansambluri de seminţe carbonizate de hrişcă,
Cu toate acestea, o parte a situri având sisteme de funcţio năut şi susan; de asemenea,
statuetelor antropomorfe nare în termeni de dependenţă din complexele rituale de la
aflate în necropola de la Cârna şi complementaritate. Există, Oarţa de Sus (jud. Maramureş)
sunt opere de o incontestabilă aşadar, situri centrale, cu evo cunoaştem şi utilizarea lobodei
valoare artistică şi documenta luţii îndelungate, epicentre eco şi a măcrişului.
ră. Capul modelat schematic, nomice, politice şi religioase ale Economia animalieră a epocii
mâinile pe pântec, părul purtat unui teritoriu mai larg (Derşida, bronzului, cu cunoscutele vari
împletit, talia subţire strânsă de Otomani etc.), dar şi situri aţii locale, se caracterizează prin
o centură, rochia-clopot consti secundare ce evoluează la nive creşterea importanţei porcinelor
tuie caracteristici definitorii ale lul unor cătune sau locuiri sezo şi ovicaprinelor, în detrimentul
acestor statuete. Decorul incizat niere (Suatu, Cluj-Napoca etc.). cornutelor mari. Astfel, locuito
şi incrustat precizează mai cu Civilizaţia Otomani, în special, rii aşezărilor culturilor Vatina şi
seamă detaliile costumului şi este caracterizată printr-un înalt Otomani par axaţi pe creşte
ale podoabelor purtate (inele de grad de ierarhizare a aşezărilor, rea suinelor şi ovicaprinelor,
buclă, diademe, pandantive sub prin dispunerea ordonată a practicând intens şi vânătoa
Ceramică, Cultura Wietenberg
formă de ochelari, alte tipuri de ansamblurilor de locuit, toate rea. În cadrul comunităţilor
pandantive, coliere etc.). acestea sugerând un caracter Wietenberg şi Noua, o frecven
pe care l-am putea denumi ţă mai mare par să aibă vitele
Importanţa aşezărilor, ca spaţiu
preurban. Spre exemplu, la Oto- cel mai vânat, fiind urmat de
uman creat şi limitat, pentru mari, utilizate atât pentru hrană,
mani-Cetăţuie a fost investigată mistreţ şi căprior. Un debit mai
populaţiile preistorice ne este cât şi pentru tracţiune, urmate
o aşezare circulară situată pe mare şi mai constant al râurilor,
sugerată plastic de M. Eliade de ovicaprine, suine şi cabaline.
un bot de deal, înconjurată cu determinat de un climat mai
prin asocierea acestora cu Era constantă prezenţa cailor;
şanţ şi val de apărare, ale cărei umed, este dovedit şi de oasele
simbolistica „centrului lumii”. folosirea lor pentru tracţiune
locuinţe erau dispuse în două mari de peşte descoperite în
Simple grupări de locuinţe a avut consecinţe importante
cercuri concentrice în jurul unui aşezările epocii.
evoluează până la amenajări edi asupra revoluţionării mijloace
spaţiu liber central. Acelaşi sis lor de transport şi comunicaţie. Pe baza dezvoltării păstoritului,
litare complexe, care ţin seama
tem de organizare este atestat şi Demne de semnalat sunt apari a agriculturii cu ajutorul forţei
de calitatea vieţii colective, de
la Sălacea, unde a fost cercetat ţia şi răspândirea carului cu roţi de tracţiune a animalelor, pre
protejarea vieţii şi bunurilor,
şi un sanctuar de tip megaron. masive (mai târziu cu spiţe), cum şi a metalurgiei, a crescut
de nevoile sociale, econo
mice, de apărare şi cultice. Până în această epocă, spaţiul utilizat ca mijloc de transport al rolul economic al bărbatului,
Sincronismul fiinţării în spaţii carpato-danubiano-pontic a poverilor, ca vehicul de luptă şi acesta ocupând poziţia domi
restrânse a unor aşezări diferite fost, preponderent, un ţinut de vânătoare, ca semn al distincţiei nantă în familie şi societate.
Ceea ce i-a atras în munţi pe coş), cât şi prin analogiile cu

purtătorii culturilor epocii totul remarcabile cu costu
bronzului, în afara vânatului, maţia minerilor din secolul al
lemnului, fructelor etc., erau XIX-lea, confirmă faptul că
zăcămintele de cupru şi metale exploatarea neferoaselor se
preţioase. Cuprul, argintul şi făcea şi în subteran. Totodată,
aurul s-au numărat întotdeauna la Naturalhistorisches Museum
printre cele mai importante din Viena sunt păstrate patru
bogăţii ale subsolului spaţiului inele de buclă care provin de la
intracarpatic (ne referim cu Roşia Montană (dealul Vulcoi),
precădere la Munţii Apuseni, iar în muzeul din Lupşa pot
dar şi la zăcămintele din Munţii fi văzute un topor de miner şi
Maramureşului şi la cele de o măciucă, ambele piese fiind Vas cu torţi zoomorfe de la Sărata-Monteoru
cupru din Munţii Giurgeului şi descoperite pe valea Lupşei.

de la Baia de Aramă). Spălând Toate aceste descoperiri
nisipurile, săpând gropi şi demonstrează prezenţa unor lor, tăierea şi topirea turtelor, atestă „sexualizarea” regnului
puţuri în căutarea pepitelor, grupuri importante de mineri turnarea şi retuşarea pieselor). mineral, a obiectelor şi unel
căutătorii de minereuri au preistorici în zonele bogate în Prezenţa la Palatca a turtelor telor făurarilor. Producerea
acoperit cererea elitei locale minereuri din Munţii Apuseni. din bronz de tip semicalotă şi, pieselor echivalează cu naşterea,
şi a Europei preistorice, chiar pentru prima dată în spaţiul dobândind o valoare obstetrică.
Urmele carierelor şi ateliere
şi a celei miceniene. Exploa românesc, a celor de tip egeean, Uneltele făurarului au şi ele o
lor sunt încă firave, în primul
caz datorită exploatărilor ce precum şi absenţa foarte proba valoare sexuală. Nicovalele,
au urmat, în cel de al doilea bilă a cuptoarelor de reducere spre exemplu, sunt identificate
datorită numărului prea mic de a minereurilor demonstrează că cu principiul feminin. În aceste
investigaţii arheologice exhaus această operaţiune se făcea în condiţii, apropierea dintre
tive. Sunt mai bine cunoscute zonele de extracţie. forma orificiului de fixare a
micul atelier de turnat piese din nicovalei aflate la Palatca şi
Transformarea minereului în
bronz din cadrul aşezării de la organul generator feminin nu
metal cu ajutorul focului era
Sărata-Monteoru şi cel din situl este întâmplătoare.
un proces însoţit de ritualuri,
Wietenberg de la Derşida. Cele descântece, cântece pentru a Dezvoltarea prelucrării bronzu
mai complete şi mai spectacu provoca „naşterea metalului”. lui accentuează specializarea în
loase date privitoare la atelierele La temelia unui cuptor de la producţie prin apariţia prospec-
de prelucrare a metalului obţi Palatca, format dintr-o vatră torilor, orfevrierilor şi comerci
nute până acum, deşi parţiale, de lut puternic ars şi mai multe anţilor care exportă plusprodu-
provin de la Palatca (jud. Cluj), plăci de gresie clădite unele sul. Prin schimb, topoarele cu
din perioada târzie a epocii peste altele, probabil în formă disc şi spin de tip transilvănean
bronzului. Atelierul de aici era circulară, a fost depus un vas de şi est-ungar s-au răspândit depar
Coif, Budeşti, sec. IV-III a.Chr., bronz,
confecţionat din bucăţi prin batere plasat la mică distanţă de zona lut. De asemenea, în imediata te spre est, până la Bug, iar spre
locuită. Cercetările au scos la apropiere a atelierului a fost nord până în regiunea Oderului
lumină numeroase tipare pentru cercetată parţial o mare arie şi a Elbei, inclusiv în Pomerania,
tarea preistorică a metalelor turnat piese din metal, din nefe rituală. Extrem de interesante fenomen pus în legătură cu
neferoase din Transilvania este ricire extrem de fragmentare, sunt multiplele ipostaze în care marele drum al chihlimbarului
direct dovedită de descoperirea un fragment dintr-o turtă din apar depuse, alături de alte şi cu exploatarea zăcămintelor
unui topor de piatră în galeria bronz de format rectangular cu piese (râşniţe, piese din bronz, de aramă şi cositor din regiu
de la Căraci (jud. Hunedoara). laturile curbate, o nicovală din cenuşă, cărbune etc.), vasele de nea Elbei. Artizanii metalului
Nu trebuie trecute cu vederea bronz, zgură, numeroase frag ofrandă: sub sau peste plăcile nu deţineau puterea, ci lucrau
impresionantele statui antropo mente de râşniţe, vetre puternic de gresie, cu gura în jos sau sub controlul unei elite care a
morfe de la Baia de Criş (jud. arse şi diverse roci. Spaţiul ateli în sus. Multitudinea de date înţeles contingenţele metalului
Hunedoara) şi Ciceu-Mihăieşti erului era organizat complex, în etnografice care asimilează cu bogăţia, cu tehnologia, cu
(jud. Bistriţa-Năsăud), care, funcţie de activitatea desfăşura pământul cu pântecul, mina cu războiul şi chiar cu structura
atât prin ustensile (târnăcop, tă (selectarea şi zdrobirea roci uterul şi minereul cu embrionii socială ori cu cea cultică.
Un număr relativ mic de piese toporul, evidenţiind importanţa Bronzul târziu este caracterizat pandantive şi ace. În fine, în
din bronz au fost descoperite celor două arme pentru răz printr-o evidentă creştere a centrul şi estul Transilvaniei, în
în aşezări şi cimitire. Marea lor boinicul intracarpatic. Lancea producţiei metalurgice, bazată aria culturii Noua, regăsim al
majoritate au apărut fortuit, trebuie să fi fost o altă armă pe descoperirea unor noi surse treilea tip de depozite, domi
în ceea ce denumim depozi deosebit de importantă, dar ea de minereuri neferoase şi pe nate de prezenţa cehului de tip
te. Arheologia românească a apare în descoperiri ceva mai adoptarea unor noi tehnologii. transilvănean şi a secerilor cu
interpretat depunerea acestora rar. Caracteristice acestei peri Experienţa estică, adusă de cârlig.
ca o dovadă a unor vremi tul oade sunt depozitele de bron purtătorii culturii Noua, şi cea
Multiplicarea echipamentului
buri, dar astăzi câştigă tot mai zuri de la Apa, jud. Satu Mare sudică, introdusă printr-o filieră
de luptă ofensiv (săbiile de tip
mult teren interpretarea lor ca (două săbii, trei topoare de central-europeană, ambele gre
Boiu-Sauerbrönn, topoarele de
depuneri cultice, având funcţia luptă şi o brăţară-apărătoare), fate pe incontestabila experien
luptă cu disc şi spin, pumnale,
de ofrandă sau uneori putând Ighiel, jud. Alba (două topoare ţă locală, fac din Transilvania,
vârfuri de lance, apărătoarele de
să fie şi rezultatul unor licitaţii cu disc şi spin şi patru brăţări- potrivit datelor de care dispu
braţ, toate din bronz) reunit în
de prestigiu intercomunitar, de apărători), şi de la Săpânţa, nem până în prezent, cel mai
depozite sau făcând parte din
tip „potlatch”. Argumentele jud. Maramureş (un topor cu productiv centru metalurgic al
descoperiri izolate, comparativ
în acest sens sunt indubitabile: disc şi spin de tip A2, minu Europei preistorice. Nu există
cu cel defensiv, dezvoltarea aşe
perioade lungi de evoluţie paş nat decorat, mai vechi decât niciun alt spaţiu preistoric limi
zărilor apărate artificial, existen
nică, poziţia locurilor de depu celelalte piese: brăţări spiralice, tat în care să fi fost descoperite
ţa unor morminte de luptători
nere (confluenţă de ape, lacuri, apărătoare de braţ şi pandantive două depozite de mari dimen
lasă impresia că lumea epocii
izvoare, poieni, pante line cu cordiforme). În cursul etapei siuni datate într-o perioadă
bronzului era una războinică.
următoare au fost produse şi scurtă de timp (Hallstatt A1).
expunere estică etc.), numărul Totuşi, deţinem argumente care
depuse mai ales piese de bronz Depozitul de la Uioara de Sus,
pieselor, maniera în care au fost ne arată că este mai degrabă o
nedecorate (topoare cu gaură descoperit întâmplător în 1909,
aranjate acestea, manipulările pe dorinţă de a etala forţa decât de
de înmănuşare transversală, este constituit din aproape
care le-au suferit (trecere prin a o folosi.
topoare cu disc şi spin), însă în 6.000 de piese în greutate de
foc, îndoire, fragmentare prin
cantitate tot mai mare. Multe circa 1.100 kg, iar cel de la Zăcămintele de cupru nativ se
îndoire etc.). Totodată, este
dintre acestea le continuă pe Şpălnaca II, aflat la circa 1.000 găsesc adeseori împreună cu
greu de înţeles de ce, în faţa
cele create anterior, dar apar şi de paşi de primul, descope cele aurifere şi argintifere. Aurul
unui pericol militar iminent,
tipuri, forme noi. Nu trebuie rit în anul 1887, în greutate trebuie să fi fost obţinut atât
localnicii şi-ar fi fragmentat şi
uitate din rândul creaţiilor totală de 1.000—1.200 kg, prin metoda spălării nisipurilor
îngropat armamentul.
de vârf ale metalurgiei epocii este format, ca şi primul, din din văile bogate în astfel de
Primele orizonturi de depo bronzului nici rapierele de tip câteva mii de piese. La acestea zăcăminte, cât şi prin metoda
zite de daruri constau din micenian, a căror datare suscită se adaugă depozitul Şpălnaca exploatării zăcămintelor aurifere
două teme principale, sabia şi încă discuţii. I (Hallstatt B1), descoperit în sau a filoanelor de suprafaţă ori
anul 1881, constituit din 120 de de mică adâncime. Uneltele şi
obiecte de bronz. procedeele de spălare a nisipu
rilor aurifere nu se deosebeau
Car miniatural de bronz Diferenţele ce se constată între
prea mult de cele folosite
depozitele acestei perioade ne
de-a lungul veacurilor, până la
vorbesc nu de serii unitare,
începutul secolului al XX-lea.
ci de tipuri de depozite cu o
O lopată de lemn, o covată (o
răspândire geografică limitată.
astfel de piesă din lut a fost
Un asemenea tip, caracterizat
descoperită într-un tumul de la
prin prezenţa aproape exclusivă
Lăpuş), un ciur, o pânză de lână
a unor topoare, celturi, brăţări
sau chiar o lână de oaie erau
şi verigi de picior, desemnează
suficiente. Randamentul era
aria de răspândire a culturii
de câteva grame pe zi pentru
Suciu de Sus. Depozitele din
fiecare lucrător în parte.
aria grupelor post-Otomani
(Igriţa şi Cehăluţ) au în compo Transilvania a fost unul dintre
ziţie aproape exclusiv obiecte cele mai importante centre
de podoabă, în primul rând europene de extragere şi pre
lucrare a aurului şi argintului. probabil, avuţia unor întregi Rezultatele investigaţiilor

Cel puţin două tezaure, de comunităţi. Mult mai numeroa arheologice din necropolele
o importanţă remarcabilă, al se sunt cele cu piese mai puţine, epocii bronzului reflectă în
căror conţinut şi datare au fost reprezentând probabil proprie mod direct practicile funerare
adesea discutate, atestă limpede tatea unor conducători. specifice fiecărei comunităţi.
bogăţia şi rafinamentul elitei Cu variaţiile specifice diferi
Meşterii făurari au dat măsura
sociale. Primul a fost descoperit telor entităţi culturale, mor
talentului lor atât în privinţa
la Perşinari (jud. Dâmboviţa), în mintele dovedesc, atât prin
formelor ceramice, a armelor
aria culturii Tei, fiind com felul în care sunt concepute,
şi podoabelor, cât şi în privinţa
pus din mai multe piese de cât şi prin conţinutul lor, o
ornamentării acestora, care
aur şi argint, neprelucrate sau cultură spirituală complexă şi
atinge de multe ori perfecţiu
prelucrate parţial (o spadă, 12 diversificată. Incineraţia (cul
nea. Era imposibil ca fiecare
pumnale / halebarde şi câteva tura Wietenberg) şi inhumaţia
membru al unei comunităţi
topoare de argint întregi sau (cultura Noua), acompanierea
să-şi confecţioneze singur toate
fragmentare). Cel de al doilea decedatului de un număr mai
ustensilele necesare, pentru
a fost descoperit în anul 1840 mare sau mai mic de obiecte-
că acestea, în anumite cazuri, Statuetă de bronz de la Văleni
la Ţufalău (jud. Covasna), în ofrande implică, toate, o gândi
impuneau un mare grad de
aria culturii Wietenberg. Păstrat re abstractă, cu diferite forme
perfecţionare, ceea ce dove
într-un vas de lut, tezaurul de a concepe viaţa de apoi.
deşte că în cadrul comunităţii
cuprindea, printre altele, mai
meşteşugarii acţionau separat. Oferite exclusiv de investi două altare fixe. Crusta solidă a
multe topoare masive din aur,
Prelucrarea metalului, cea a gaţiile arheologice, informa suprafeţelor altarului dovedeşte
falere ornamentate cu moti
osului, a pietrei şi a lutului erau, ţiile sunt încă prea puţine şi că aici aveau loc ritualuri care
ve spiralice, inele de buclă,
cu siguranţă, activităţi realizate disparate pentru a ne permite implicau focul, pereţii din apro
o brăţară şi o bucată mare
de specialişti, care îşi desfăşurau o reconstrucţie completă şi piere fiind prevăzuţi cu orificii
din aur. Numeroase piese de
activitatea în ateliere mai mici detaliată a religiei, cel puţin circulare (sistem de aerisire şi
aur şi argint (brăţări, inele de
sau mai mari, precum cele des dualiste, a populaţiei epocii probabil iluminare alternativă a
buclă etc.) au fost descoperite
coperite la Derşida şi Palatca. bronzului. Simbolurile solare altarelor, în funcţie de răsăritul
la Oarţa de Sus, în condiţii
de formă dinamică ori statică şi apusul soarelui). Pe unul din
stratigrafice precise, într-un Existau, cu siguranţă, numeroa
(spirale continue, cruci simple tre altare au fost descoperite 9
spaţiu ritual aparţinând culturii se unelte şi vase din lemn, însă
sau cruci cu croşete la extre greutăţi de lut, 3 cuţite curbe de
Wietenberg. Tezaurele ce con acestea nu s-au păstrat. Foarte
mităţi, roţi cu spiţe, raze etc.) piatră, un suport cilindric de lut;
ţin sute de piese, în greutate de răspândit trebuie să fi fost şi
sunt atât de numeroase, încât pe celălalt: 9 greutăţi de lut de
câteva kilograme, cum sunt cele meşteşugul prelucrării pieilor,
nu ar putea fi ilustrate decât dimensiuni miniaturale, 3 cuţite
de la Sarasău (jud. Maramureş) din care se confecţionau artico
într-un volum special. Ele curbe de piatră şi un suport
şi Hinova (jud. Mehedinţi), sunt le vestimentare, scuturi, coifuri,
exprimă cu claritate rolul pre cilindric. Valoarea simbolică a
puţine şi constituie, cel mai piese de harnaşament etc.
cumpănitor al acestui cult. pieselor şi a numărului acestora
Practicile cultice erau săvâr este evidentă. Pereţii au fost
şite în diferite locuri naturale decoraţi cu stucaturi acoperite
(munţi, arbori, izvoare, râuri, de motive geometrice (spirale,
Vas de aur de la Bija
poieni) sau chiar, după cum val alergător), pe alocuri pictate
am constatat, în locuri speci cu alb. În imediata apropiere
al amenajate din aşezări. La a intrării, a fost identificat un
Sălacea (jud. Bihor), în zona mormânt de copil, depus pro
sudică a unei aşezări aparţinând babil parţial şi având, se pare,
culturii Otomani, s-a aflat o un rol de ofrandă. Tot un ritual
construcţie cu caracter cultic, de fondare întâlnim în bronzul
un sanctuar de tip megaron cu timpuriu la Copăceni, unde sub
dimensiunile de 5,20 x 8,80 podeaua unei locuinţe au fost
m, având un pridvor cu două găsite cinci schelete umane (o
coloane in antis, pronaos cu un adultă şi patru fetuşi). Având în
altar suspendat şi un naos cu vedere poziţia acestora (adulta
în poziţie obstetrică, iar fetuşii ofrandelor într-o groapă rituală dintre principalele argumente am văzut, la mari distanţe în
dispuşi în zona bazinului, unul şi conţinutul acestora (nume care pledează pentru existenţa sudul, vestul, nordul şi estul
chiar între membrele inferioare roase recipiente pline cu semin acestor legături. Aceste săbii Europei; la fel şi sarea, în care
ale acesteia), ar putea fi vorba ţe carbonizate) atestă un ritual lungi de împuns - simbol al Transilvania este atât de bogată.
de o mamă şi de copiii ei. agricol, htonic, dedicat unei demnităţii şi al puterii, dar, in In acelaşi timp, obsidianul,
zeităţi stăpânitoare a fertilităţii acelaşi timp, şi o redutabilă exploatat cel mai probabil în
Toate aceste practici erau cu
şi dătătoare a bogăţiei recolte armă de luptă — sunt, evi munţii Bükk (Ungaria), este
siguranţă însoţite de ofrande,
lor. Pe bună dreptate putem dent, produse locale executate regăsit în complexul cultic
libaţii, cântece şi dansuri cultice.
discuta, în acest caz, de ritualuri după modele sudice. Motivele Wietenberg de la Cluj-Napoca.
În afara unor sărbători periodi
agrare sacre, a căror tradiţie o decorative bazate pe spirală şi Piesele de chihlimbar din
ce (semănat, cules, seceriş, ple
regăsim şi în epocile istorice, meandru, executate cu fineţe depozitul descoperit în peş
carea ori întoarcerea oilor etc.),
ritualuri care aveau menirea de pe arme din bronz sau din aur,
trebuie să fi existat, fireşte, o
a inaugura şi de a ritma calen pe diferite piese din os sau din
sărbătoare anuală sau multi-
darul agrar, dar şi pe aceea de a corn, atingând desăvârşirea
anuală a întregii comunităţi.
realiza, prin ceremonialul agrar, cu deosebire în aria culturilor
Cercetările de la Oarţa de Sus
reunirea soarelui cu pământul. Wietenberg şi Otomani, chiar
- Ghiile Boţii au demonstrat că
Prezenţa repetată a motivelor dacă ar fi create independent
divinităţile tutelare ale acestui
grup acceptau fără discriminare solare ce acoperă pereţii recipi de modelele egeene, nu pot fi
îndepărtate în timp de acestea.
atât oferte de arme sau podoa entelor depuse, tipic masculine,
Sticla din mormintele Noua
be, de obiecte din ceramică ar putea semnifica o îngemăna
de la Cluj-Napoca, mărgele
ori din os, din aur, argint sau re a celor două sfere: pământ -
le de Dentalium descoperite
la Derşida, într-un mediu
Wietenberg, au, de asemenea, o
certă origine mediteraneană. Pe
umărul unui recipient de cult
de la Oarţa de Sus sunt înşiruite
simboluri cu siguranţă epigrafi-
ce. Imagini similare, indicând,
de asemenea, legături cu civili
zaţiile sudice, sunt semnalate
şi prin descoperirile aparţinând Coif de aur de la Poiana Coţofeneşti
culturii Otomani de la Barca

(Slovacia). De asemenea, una tera Cioclovina au ca loc de
din turtele de bronz de la provenienţă Marea Baltică, iar
Palatca imită un foarte cunos toporul descoperit la Larga (jud.
Gânditorul şi perechea sa de la Cernavodă cut model egeean. Mai dificil Maramureş) demonstrează certe
Cultura Hamangia
de explicat sunt, deocamdată, influenţe caucaziene.
bronz, de daruri cu caracter asemănările frapante dintre
astrul solar, feminin - masculin, Expansiunea accelerată a schim
ceramica Wietenberg şi cea a
social sau personal (cereale, burilor pe distanţă scurtă, medie
imobil - mobil, demonstrând, în culturii appenninice, din nordul
plante, mâncare), cât şi sacrificii sau lungă (paneuropene) în
acest caz, dualismul credinţelor Italiei. Ipoteza unui centru
de animale sau chiar umane. perioadele mijlocie şi târzie ale
epocii bronzului. comun de pulsaţii, propusă cu
Aceste ofrande extrem de epocii bronzului a creat o inter
diverse, depuse în cadrul unor Legăturile spaţiului carpatic cu mai mult timp în urmă, trebuie
dependenţă mereu mai accentu
civilizaţiile mediteraneene au luată în considerare până când
ceremonii religioase impresio ată a diferitelor grupe culturale,
fost adesea discutate, formu- noi cercetări vor fi în măsură să
nante, ne dezvăluie fie o zeitate a dinamizat, dar a şi uniformizat
atotcuprinzătoare, fie mai multe lându-se opinii divergente cu ofere o lămurire definitivă.
valorile şi bunurile culturale.
zeităţi diferite, venerate toate în privire la datarea, direcţia şi Metalele ce se exploatau Toate acestea au grăbit, la rândul
acelaşi spaţiu. În aceeaşi arie a ponderea acestora. Rapierele pe pantele arcului de est al lor, dezvoltarea generală a soci
culturii Wietenberg, la Cluj- din bronz descoperite pe teri Carpaţilor Occidentali au ajuns etăţii şi intrarea ei într-o nouă
Napoca, depunerea subterană a toriul României constituie unul sub diferite chipuri, aşa cum fază de evoluţie istorică.
A u r e l R u s t o iu
Dacia
înainte de romani
Tracii
otrivit menţiunilor autorilor antici, teritoriul ocupat de triburile
trace se întindea în partea de răsărit a Peninsulei Balcanice, de
pe ţărmul nordic al Mării Egee până în Carpaţii Nordici. Spre
vest se învecinau cu neamurile ilire. O serie de grupuri trace sunt docu
mentate şi în Asia Mică. Este vorba de bitini, mysi şi frigieni*.
Atacul cavaleriei tracice lânqâ Callinic, (reconstituire)
Limba tracilor, după cum au în nivelul VII B2 de la Troia, finală a epocii bronzului şi la continuare a manifestărilor epo
reuşit să observe o seamă de datând din aceeaşi perioadă, începutul epocii fierului comu cii bronzului, obiectele realizate
filologi, pe baza unor elemente, ceea ce constituie o confirmare nităţile tracice erau deja struc din fier fiind puţine. Cu toate
din păcate, sărace şi disparate, în plus a momentului migraţiei turate, iar o serie de grupuri acestea, evoluţia culturilor spe
făcea parte din marea familie a unor grupuri umane din această etnolingvistice se conturaseră cifice acestei perioade ilustrează
graiurilor indo-europene, fiind parte a Europei spre Orient. cu claritate. Aşa cum am văzut, modificări însemnate care au
inclusă în grupa satem. Ea era Dar faptul cel mai important, frigienii migraseră deja în Asia survenit în organizarea şi dis
înrudită cu limbile balto-slave ilustrat de toate aceste surse, Mică, fapt care demonstrează persarea comunităţilor umane.
şi cu cele iraniene. Printre cele este acela că în sec. al XII-lea că şi alte grupuri - deşi nu De aceea, între 1200/1150 şi
mai vechi atestări ale tracilor a.Chr. se produsese deja împăr sunt menţionate în izvoarele 800 a.Chr. se poate vorbi de
se numără cele din epopeile ţirea neamurilor trace în grupe literare - erau bine indivi perioada timpurie a primei
etnice şi tribale distincte. dualizate. Va mai trece mai vârste a fierului.
homerice (mai ales din Iliada),
bine de o jumătate de mileniu
care datează din sec. al VIII-lea La sfârşitul epocii bronzului
până când triburile tracice din
a.Chr. Frigienii din Asia Mică au pătruns în spaţiul viitoarei
Balcani vor intra în „istorie”.
apar însă în scrierile asiriene Dacii populaţii din stepele
din vremea lui Tiglatpileser I nord-pontice, purtătoare ale
(1112-1072), ceea ce înseamnă culturilor Noua (răspândită ■ Comunităţile trace
că migraţia lor în zona respec în Moldova şi Transilvania)
nord-balcanice în
tivă s-a produs încă din sec. al şi Coslogeni (cunoscută în
prima vârstă a fierului.
XII-lea a.Chr. De altfel, unii Dobrogea şi Muntenia), cu Prima epocă (vârstă) a fierului
cercetători consideră că aceştia economie bazată pe creşterea (numită şi Hallstatt) debutează
au avut o anumită contribuţie bovinelor. Cele două culturi, după 1200 a.Chr. Unii cerce
la distrugerea Regatului Hitit. desprinse din marele bloc tători consideră că până în jur
De asemenea, o serie de vase Sabatinovka (din nordul Mării de 800 a.Chr. este vorba de o
ceramice specifice zonei est- Negre), au evoluat până la înce perioadă de tranziţie la prima
balcanice au fost descoperite putul epocii fierului. În etapa vârstă a fierului sau chiar de o
* La sfârşitul sec, I p.Chr. şi la începutul veacului următor, sub domniile lui Domiţian şi Traian, Roma imperială a purtat războaie grele pentru Sabazius, zeu trac sau frigian
supunerea Regatului Dac al regelui Decebal. Confruntările au fost dramatice, iar eforturile romanilor deosebit de mari. Dio Cassius (LXVIII, 14,1) al vegetaţiei, identificat la greci
avea să consemneze mai târziu că „Traian... a purtat război mai mult cu chibzuială decât cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi şi grele cu Dionysos. Adorat în cadrul
strădanii". Confruntările au fost imortalizate apoi şi în monumente oficiale, cea mai cunoscută fiind, fără îndoială, Columna ridicată la Roma, la unor ceremonii orgiastice
comanda iui Traian, de Apollodor din Damasc. Războaiele au scos în evidenţă virtuţile războinice ale aristocraţiei dacice, care fuseseră cunoscu
te la Roma încă şi mai devreme. Desele incursiuni ale dacilor la sud de Dunăre făcuseră o puternică impresie în capitala imperiului cu mai bine
de un secol înainte. Horaţiu (Sermones, II, 6,51-53) scria că „Oricine îmi iese în cale mă întreabă: Hei! bunule, / (tu trebuie să ştii, pentru că eşti
în relaţii mai bune cu zeii) / ce-ai mai auzit despre daci?" Aceste consemnări, ca, de altfel, multe altele, contemporane Regatului Dac sau mai La sfârşitul mileniului al II-lea
târzii, ilustrează faptul că spiritul războinic al aristocraţiei dacice s-a impus şi s-a menţinut în conştiinţa lumii clasice vreme îndelungată.
Dar cine erau aceşti daci? Care au fost originea lor, istoria şi modul lor de viaţă? Cum au evoluat şi ce a mai rămas de la ei în timpurile noas a.Chr. şi la începutul celui
tre? lată doar câteva întrebări care au animat cercetarea istorică timp de mai multe decenii. Evident, nu vom putea soluţiona în acest spaţiu
restrâns toate aspectele ridicate de problemele pe care le-am amintit. Sursele arheologice şi istorice de care dispunem permit însă contura
următor asistăm la cea mai
rea unei imagini de ansamblu asupra vieţii şi istoriei comunităţilor care au locuit pe teritoriul de astăzi al României în vremurile străvechi. mare înflorire a atelierelor
Referindu-se la geţi şi la daci, Strabon (VII, 3,12-13) consemna faptul că „geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre răsărit [pe ambele
maluri ale Dunării n.n„ A. RJ, iar dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului" (în amonte de cataractele metalurgice transilvănene
fluviului). Geograful grec mai preciza că „dacii au aceeaşi limbă ca şi geţii", fapt care i-a determinat pe cei mai mulţi istorici să utilizeze
denumirea generală de daco-geţi sau geto-daci. Aşa cum se va vedea în alt capitol, culturile materiale ale celor două spaţii (zona intracar
în care se prelucra bronzul.
patică şi cea de la Dunărea de Jos) au fost, în linii generale, asemănătoare. Toţi autorii antici care s-au referit la populaţiile situate în nordul Numărul obiectelor din bronz
Peninsulei Balcanice au sesizat faptul că geţii şi dacii au fost neamuri tracice. încă din sec. al V-lea a.Chr., Herodot (IV, 93) era foarte clar în
această privinţă: „Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". este impresionant. Unele
AUREL RUSTOIU • DACIA ÎNAINTE DE ROMANI
depozite, cum sunt cele de la neagră canelată (cultura Gáva- Din punct de vedere etnic, o albă, formând motive spiralice şi
Uioara (astăzi Ocna-Mureş) şi Holihrady) a apărut în bazinul serie de cercetători au remarcat geometrice) au apărut încă din
Guşteriţa (lângă Sibiu), con superior al Tisei, la geneza sa faptul că ambele fenomene pot prima jumătate a sec. al VIII-lea
ţineau mii de piese de bronz, contribuind o serie de culturi fi atribuite neamurilor trace. a.Chr. Ea a evoluat până la
cântărind mai multe tone. Nu ale bronzului târziu din Bazinul Uniformitatea materialelor sfârşitul sec. al VII-lea a.Chr.
este întâmplător nici faptul că Carpatic (un impuls important şi a formelor de manifestare La geneza culturii Basarabi au
astfel de depozite şi ateliere se a venit, se pare, din aria culturii a condus chiar spre ideea că contribuit probabil şi elemente
aflau în apropierea unor mari mormintelor tumulare şi apoi purtătorii culturilor cu ceramică ilire, după cum par să sugereze
zăcăminte de sare, mineral a culturii câmpurilor cu urne). canelată din aria nordică au unele descoperiri funerare din
indispensabil în viaţa oamenilor Din aria de origine, purtătorii fost strămoşii dacilor de mai zona Dunării oltene.
şi a animalelor, care lipsea din acestei culturi s-au răspândit târziu, iar culturile cu ceramică
Cultura Basarabi s-a impus pe
zona panonică şi dintr-o mare apoi spre est, sud-est şi sud, imprimată au aparţinut geţilor
o zonă vastă, ceea ce a deter
parte a Peninsulei Balcanice. în Transilvania, în Banat şi la şi moesilor. Având în vede
minat o anumită uniformitate a
Comerţul cu sare a determinat răsărit de Carpaţi, în jumătatea
culturii materiale şi o circulaţie
probabil acumularea unor mari nordică a Moldovei şi
intensă între comunităţile din
bogăţii reprezentate de piese în Ucraina precarpa-
această arie. Acest fapt a con
de bronz, care jucau probabil tică. Cultura Gáva-
dus probabil şi la apariţia unei
— printre altele — rolul monede Holihrady nu a fost
limbi comune, geto-dacice, aşa
lor de mai târziu. extrem de unitară,
cum este ea atestată mai târziu
pe aria vastă pe care
În aceeaşi perioadă au apărut şi în izvoarele scrise.
s-a manifestat fiind
primele obiecte de fier: topoare,
sesizate fenomene de Aşezările comunităţilor culturii
pumnale, cuţite, mai rar obiecte
regionalizare. Unele Basarabi se găseau de-a lungul
de podoabă. Ele se concentrea
manifestări regionale cursurilor de apă, majorita
ză mai ales în Transilvania şi în
s-au constatat şi la tea având un caracter rural.
Banat, dar nu lipsesc nici din
sud de Carpaţi. în Sunt documentate şi o serie
alte zone, cum ar fi Dobrogea.
Transilvania, purtă Medalion
de aşezări fortificate, cum
Primele artefacte au ajuns în
torii culturii Gáva- zoomorf sunt cele de la Popeşti (în
spaţiul carpato-danubian fie
Holihrady au ridicat aşezări Muntenia), Poiana (în Moldova)
din nordul Greciei, pe impor
fortificate cu valuri de pământ re aria de răspândire a celor şi Teleac (pe valea Mureşului, în
tanta arteră de circulaţie de pe
şi palisade, având suprafeţe de două complexe culturale (care Transilvania). În ultima aşezare
Vardar şi Morava (de altfel, cele
zeci de hectare. Ele adăposteau, suprapun, în general, realităţile menţionată, locuirea Basarabi
mai timpurii piese se concen
în caz de pericol, comunităţi etnice documentate mai târziu), a suprapus niveluri de locuire
trează în Banat şi nord-vestul
întregi împreună cu avutul lor, această ipoteză este posibilă. anterioare, specifice orizontului
Transilvaniei), fie din Egeea, pe
însă nu erau locuite permanent
cale maritimă, de-a lungul coas Culturile specifice celor două
decât pe o suprafaţă restrânsă.
tei Mării Negre. De o meta complexe pe care le-am amintit
Aceste centre tribale constituiau
lurgie înfloritoare a flerului nu au evoluat, în anumite zone,
şi sediul şefilor comunităţilor.
se poate însă vorbi decât spre şi pe parcursul etapei mijlocii
mijlocul şi finalul primei vârste Culturile complexului cu a primei vârste a fierului (cca
a fierului, dar, mai ales, în cea ceramică incizată şi imprimată 800-600 a.Chr.). Însă feno
de a doua epocă a fierului. (cultura Babadag, grupuri menul cel mai caracteristic al
Din punct de vedere cultural, le culturale Insula Banului şi acestei perioade l-a constituit
două sunt fenomenele specifice Cozia-Brad) s-au manifestat în răspândirea culturii Basarabi, în
perioadei de început a epocii zona nord-dunăreană (la sud şi Voivodina şi Banat, Muntenia,
fierului. Primul, manifestat răsărit de Carpaţi), precum şi în sudul Moldovei, bazinul
în aria nordică, se caracteri regiunile aflate la sud de fluviu, Mureşului, dar şi în regiuni de la
zează prin vasele canelate de în Dobrogea şi pe teritoriul sud de Dunăre. Primele mani
culoare neagră-lustruită, iar al de astăzi al Bulgariei. O serie festări ale noii culturi (caracteri
doilea, mai la sud, cu ceramică de vase ceramice specifice din zată mai ales printr-o ceramică Coif tracic
ornamentată prin imprimare. această arie au ajuns până în îmbinând decorul canelat cu cel
Complexul cultural cu ceramică Asia Mică, la Troia. incizat şi incrustat cu o materie
cu ceramică canelată. De altfel, Acest fapt a determinat legături

în Transilvania s-a constatat şi influenţe economice, politice
o simbioză între elementele şi de civilizaţie cu spaţiul tracic
mai vechi şi cele caracteristice carpato-danubian, care se vor
culturii Basarabi. menţine apoi timp de secole.
În ceea ce priveşte metalurgia, În zona de la sud de Carpaţi
în etapa mijlocie a primei vârste şi în regiunea Carpaţilor de
a flerului, armele şi uneltele de Curbură, pe fondul culturii
bronz au fost înlocuite deja de Basarabi, a luat naştere grupul
cele realizate din fier. Bronzul a Ferigile-Bârseşti. Purtătorilor
mai fost utilizat pentru confec acestui grup le erau caracteris
ţionarea podoabelor şi a unor tice mormintele de incineraţie
piese de echipament militar sub tumuli. Inventarul funerar,
sau de uz casnic, situaţie ce compus din vase ceramice,
Statuete feminine de lut,
se va menţine apoi în secolele podoabe, arme etc., ilustrea Cultura Gârla Mare,
Cârna, jud. Dolj
următoare. ză o serie de influenţe din
aria scitică, dar şi din mediul
În etapa finală a primei vârste
ilir şi sud-tracic. Cei care au
a fierului (cca 600-450/400
creat grupul în discuţie pot
a.Chr.) asistăm la fenomene de
fi identificaţi cu geţii istorici, trecerii armatelor lui Darius I enţe s-au manifestat de ambele
regionalizare, determinate - în
care, în aceeaşi perioadă, erau spre teatrele de operaţiuni din părţi. De aici impresia pe care o
parte - de pătrunderea unor
amintiţi de Herodot în zona nordul Mării Negre în timpul avea Herodot (IV, 104) atunci
grupuri de populaţie noi. In
sud-dunăreană, ca opunându-se campaniei persane împotriva când îi descria pe agatârşi: „Ei
acelaşi timp, pe la jumătatea
sciţilor (514 a.Chr.). poartă, cei mai mulţi, podoa
sec. al VII-lea a.Chr., iar apoi
be de aur. Au în devălmăşie
pe parcursul veacului următor, În Transilvania, „părintele
nevestele... Cât priveşte celelalte
s-au înfiinţat coloniile greceşti istoriei” îi menţionează pe sciţii
obiceiuri, se apropie de traci”.
de pe ţărmurile nordic şi vestic agatârşi care locuiau pe valea
Agatârşii vor
ale Mării Negre, în frunte cu Mureşului (IV, 48). Cercetările
dispărea treptat pe parcursul
Histria, Olbia şi Apollonia. arheologice au identificat
sec. al V-lea a.Chr. În necropola
vestigiile acestui grup pătruns in
de la Băiţa (jud. Mureş), datată
zona intracarpatică la începu
spre jumătatea veacului menţi
tul sec. al VI-lea a.Chr. Este
onat, majoritatea mormintelor
vorba de mai multe necropole
sunt de incineraţie, deşi inven
şi descoperiri izolate (cum sunt
tarele funerare sunt specifice
cele de la Ciumbrud, Teiuş,
sciţilor agatârşi. Aceasta reflectă
Blaj, Aiud etc.) cu morminte de
Războinic trac faptul că la acea dată procesul
inhumaţie având în inventare
de asimilare a sciţilor era foarte
artefacte specifice sciţilor, în
avansat. Între cca 450 şi 350
special piese de armament şi
a.Chr. nu mai avem informaţii
de harnaşament, dar şi unele
literare sau arheologice despre
podoabe şi vase ceramice.
comunităţile din Transilvania.
Alte piese de inventar (unele
Acest lucru se datorează lip
forme ceramice şi podoabe) au
sei cercetărilor, şi nu unui
origine locală, fiind preluate de
hiatus de populaţie. Este însă
nou-veniţi din fondul autohton.
de presupus existenţa unor
Trebuie să ne închipuim că
grupe locale la nivelul cărora
grupul scitic din Transilvania a
s-au manifestat unele influenţe
Podoabe tracice fost reprezentat de războinici
sau pătrunderi ilire, după cum
Cană în stil grecesc cu ima
care şi-au impus autoritatea
ginea unui războinic trac.
o sugerează descoperirea unui
asupra comunităţilor locale. O
Urcior pictat, Muzeul de coif de bronz de tip greco-ilir
Arheologie din Sozopol serie de împrumuturi şi influ
la Ocna-Mureş. La sfârşitul sec.

al IV-lea a.Chr., când celţii au
pătruns în regiune, au întâlnit
aceste comunităţi locale (foarte
Vas de aur
probabil dacice), de la care au din tezaurul
de la Rădeni
preluat apoi unele forme cera
mice specifice a căror origine se
află în formele din perioadele
anterioare ale primei vârste a
fierului. Tezaurul de la Hinova
În afară de agatârşi, Herodot

îi mai menţionează la nord
de Dunăre pe sigini. „Ei se
folosesc de haine ca şi ale începutul veacului următor şi grecesc. Aceştia au creat o serie secole, aveau să intre în conşti
mezilor. Caii lor - zice-se - au care a evoluat până la sosirea de forme noi şi - mai ales - au inţa lumii clasice ca grupuri dis
pe tot corpul un păr des şi lung primelor grupuri de celţi, în a transpus la roată vasele tradiţi tincte care au creat forme poli
de cinci degete. Aceştia sunt doua jumătate a sec. al IV-lea onale utilizate în „serviciul de tice şi de guvernare închegate.
mici şi cu bot scurt, nefiind a.Chr. Au fost documentate În partea de nord a Peninsulei
masă”. Aceste inovaţii, precum
în stare să poarte oameni, numeroase elemente scitice, Balcanice s-au afirmat odrisii,
şi intensificarea utilizării artefac-
înhămaţi însă la car, aleargă cât care ilustrează impulsul iniţial tribalii şi geţii. Odrisii erau
telor de fier anunţau trecerea la
se poate de repede. De aceea, al genezei civilizaţiei respective. aşezaţi la sud de munţii Balcani,
civilizaţia celei de a doua vârste
băştinaşii locuiesc în care” La fel ca în Transilvania, auto în bazinul mijlociu şi inferior al
a fierului. Totodată, din aceeaşi
(V, 9). Siginii au fost identifi ritatea nou-veniţilor s-a impus râului Hebros (astăzi Mariţa).
perioadă, aşa cum am văzut
caţi arheologic cu purtătorii asupra comunităţilor locale Teritoriul tribalilor se întindea
când am amintit relatările lui
culturii Szentes- Vekerzug, situată tracice. În zonele periferice de-a lungul Dunării, între râurile
în Câmpia Tisei. Este vorba Herodot referitoare la popula
(cum sunt Carei-Satu Mare şi Iskăr (la est) şi Morava sârbeas
de o cultură apărută la sfârşi ţiile din zona Dunării de Jos,
cea mai mare parte a Crişanei că (la vest). În sfârşit, izvoarele
tul sec. al VII-lea a.Chr. ori la geţii şi apoi dacii vor participa
de răsărit), s-au manifestat antice îi plasează pe geţi la nord
mai activ la istoria nord-bal-
şi unele grupuri locale (spre de munţii Balcani şi pe ambele
canică şi est-mediteraneană,
exemple grupul Sanislău-Nir) maluri ale Dunării, învecinându-
consemnările autorilor antici
în care predomina necropolele se la vest cu tribalii şi la sud cu
devenind mai frecvente.
cu morminte de incineraţie în odrisii. Relaţiile dintre aceste
urnă, iar artefactele scitice sunt La sfârşitul primei vârste a fie grupuri au influenţat evoluţia
absente. Aşezările contempo rului, comunităţile tracice, indi istorică a comunităţilor tracice
rane culturii Szentes-Vekerzug vidualizate deja de mai multe din Balcani.
au avut un caracter rural. În
inventarele lor s-au descoperit,
în afara vaselor tradiţionale
lucrate cu mâna,
şi vase lucrate la
roată. Aproximativ
Vase de argint
(Agighiol, jud. Tulcea) 20—30% din totalul
ceramicii din aşezări a
fost realizată conform
noii tehnologii. Acest
lucru s-a datorat, foarte
probabil, apariţiei unor
grupuri de meşteri veniţi
din nordul Mării Negre
Dyonisos. Tomis
şi care au deprins noile Vas grecesc
de tip pelike,
procedee din mediul Histria
Istoria şi civilizaţia geţilor

în secolele V—III a.Chr.
şa cum am mai afirmat anterior, geţii au fost amintiţi
pentru prima dată în izvoarele antice cu ocazia expediţiei
lui Darius I împotriva sciţilor în anul 514 a.Chr. Geţii
au fost supuşi de regele persan şi au rămas în această situaţie
Vas de argint
şi în primele decenii ale secolului al V-lea a. Chr. antropomorf
■ Înflorirea Regatului furnizeze contingente militare. Macedoniei. În calitatea sa Alexandru s-a văzut nevoit să
Odris Potrivit lui Tucidide, geţii „se de cuceritor şi succesor al asigure mai întâi stabilitatea şi
Geţii au fost supuşi de regele învecinează cu sciţii, au aceleaşi dinaştilor odrisi, Filip al II-lea liniştea posesiunilor nordice ale
persan şi au rămas în această arme şi sunt toţi arcaşi călări”. s-a preocupat de restabilirea regatului. Astfel, în 335 a.Chr.
situaţie şi în primele decenii ale autorităţii asupra frontierelor a iniţiat o expediţie împotriva
După moartea lui Sitalkes,
sec. al V-lea a.Chr. După retra nordice ale moştenirii odrise, tribalilor, pe care i-a urmărit
survenită în urma unui con
gerea perşilor în Asia, în urma pe linia Dunării. În acest scop până la Dunăre, undeva în
flict cu tribalii, Regatul Odris
tentativei nereuşite de cucerire a a întreprins în 339 a.Chr. o amonte de Porţile de Fier, la
a cunoscut, pe rând, perioade
Greciei în primul sfert al sec. al expediţie în nord-estul Traciei, gura Moravei. Tribalii, conduşi
de fărâmiţare şi de unificare,
V-lea a. Chr., geţii sud-dunăreni învingându-l pe Atheas, rege al de regele Syrmos, s-au baricadat
însă pe vremea lui Kotys I
au intrat sub autoritatea regilor sciţilor, care invadase regiunea. pe o insulă a fluviului, fiind
(383/382—359) a ajuns, din
odrisi. La întoarcerea din campanie, sprijiniţi şi de geţii de pe malul
nou, la o mare înflorire şi
macedonenii au fost atacaţi de stâng al Dunării. Acest fapt
Regatul Odris s-a constituit în autoritate. După moartea lui
tribali (buni războinici, care l-a determinat pe Alexandru
al doilea sfert sau spre jumăta Kotys I, în urma unui asasinat
nu se supuseseră anterior nici cel Mare să întreprindă o
tea sec. al V-lea a. Chr., primul „politic”, Regatul Odris s-a
odrisilor), însuşi Filip al II-lea incursiune de represalii, care
conducător fiind Teres I, divizat, cucerirea sa în anul 341
fiind rănit grav. a durat o zi, la nord de Dunăre.
căruia i-a urmat - după scurtă a.Chr. de către Filip al II-lea,
Deşi regele macedonean nu a
vreme - Sitalkes (mort în anul regele Macedoniei, nefiind Situaţia avea să fie rezolvată
obţinut o victorie decisivă, geţii
424 a.Chr.). Sub aceşti regi, decât o formalitate. de urmaşul lui Filip,
retrăgându-se spre nord,
statul odris a ajuns la o mare Alexandru cel Mare.
iar „oraşul” lor fiind
întindere şi autoritate politică, ■ Macedonenii Pregătind campa
incendiat de atacatori,
Sitalkes fiind implicat şi în la Dunărea de Jos nia din Orient,
Războiul Peloponesiac, ca aliat
După căderea Regatului Odris,
al atenienilor. Istoricul grec
geţii de la Dunărea de Jos au
Tucidide nota că „Teres, tatăl
intrat sub controlul regilor
lui Sitalkes, este primul care
le-a alcătuit odrisilor un regat
cu mult mai mare decât restul
Traciei” (II, 29, 2). Regatul
Coif şi opaiţ,
Odris se întindea de pe ţărmu Tezaurul
de la Olăneşti,
rile Mării Egee până la Dunăre, sec. IV a.Chr.
spre vest învecinându-se cu tri
balii şi macedonenii, iar spre est
limita se afla pe ţărmul pontic.
Geţii sud-dunăreni, „peste care
dai dacă treci munţii Haemus”
(Tucidide, II, 96, 1), se aflau
într-o situaţie de subordonare
Coif de argint aurit
faţă de dinaştii odrisi, fiind sec. IV a.Chr.,
obligaţi să presteze tribut şi să Agighiol, jud. Tulcea
incursiunea a avut un efect Geţii şi oraşele greceşti şi forţa militară de care dispunea
psihologic puternic asupra de la Marea Neagră i-au determinat pe histrieni să-i
comunităţilor din zonă, care solicite protecţia în faţa raidurilor
Coloniştii greci stabiliţi pe
in cele din urmă au recu periodice ale unor grupuri de traci
malul vestic al Mării Negre încă
noscut autoritatea Regatului conduşi de un anume Zoltes.
din sec. al VII-lea a.Chr. au
Macedonean. Arian (pe baza
avut de înfruntat uneori ostilita Acest sistem al „protectoratu
relatărilor lui Ptolemaios, fiul
tea unor populaţii locale. În sec. lui” oferit de dinaştii locali se va
lui Lagos, participant direct
III—II a.Chr. teritoriile rurale menţine şi în secolele următoa
la evenimente) consemna Diademă
getică de la Buneşti ale unora dintre oraşe erau re, după cum o indică decretul
faptul că la Alexandru au venit
periodic ameninţate de incursi în cinstea lui Acornion din
„soli atât din partea triburilor
unile de pradă ale „barbarilor”. Dionysopolis, din sec. I a.Chr.
libere care locuiesc pe malurile
nean in ambele campanii, însuşi Această situaţie de criză a fost
Istrului, cât şi de la Syrmos,
Lysimach fiind luat prizonier. rezolvată prin apelul la „protec ■ Civilizaţia şi societatea
regele tribalilor; veniră soli chiar
Nu se ştie care au fost moti ţia” oferită de unii dinaşti locali. getică în contextul
şi de la celţii care locuiesc în
vele conflictului. Autoritatea Un decret descoperit la Histria, lumii tracice
Golful Ionic... (Alexandru) legă
regelui get se întindea probabil datat în sec. al III-lea a.Chr., îl (sec. V—III a.Chr.)
cu toţi prietenie, luând şi dând
pe ambele maluri ale Dunării, menţionează pe Zalmodegikos,
chezăşii” (I, 6—7). Pacificarea Impulsurile venite din mediul
iar Lysimach dorea - aşa cum un şef get din nordul Dobrogei
zonei dunărene şi impunerea grecesc, fie direct din coloniile
se observă din toate acţiunile (stăpânitor poate şi pe malul
autorităţii macedonene asupra pontice, fie filtrate de tracii
purtate în nord-estul Peninsulei stâng al Dunării), care a impus
malului drept al fluviului i-au sudici (în special de odrisi),
Balcanice şi pe litoralul pontic - un protectorat apăsător asupra
permis apoi lui Alexandru cel au determinat transformări de
să-şi asigure stăpânirea până pe oraşului. Pacea şi protecţia
Mare să îşi îndrepte atenţia esenţă la nivelul vieţii şi societă
linia Dunării. De altfel, pacea erau cumpărate de greci prin
asupra campaniei din Orient. ţii geţilor de la Dunărea de Jos.
încheiată între cei doi condu plata regulată a unor sume de
Din a doua jumătate a sec. al
Comunităţile locale de la cători îl obliga pe Lysimach bani către dinaştii din regiu
V-lea a.Chr. aceste comunităţi
Dunărea de Jos, printre care se să părăsească teritoriile getice ne. Sistemul a fost aplicat, în
au evoluat într-o nouă direcţie,
numărau şi cele getice, vasale cucerite anterior şi aflate, foarte aceeaşi perioadă, de celţii de la
considerată a fi - în accepţiunea
ale regilor macedoneni, s-au probabil, la sud de Dunăre. Tylis (localitate neidentificată
arheologilor - a doua vârstă a
bucurat de autonomie, fapt Regatul lui Dromichaites se afla pe teren, aflată undeva în sud-
fierului. Însă nu toate regiunile
care a permis unor dinaşti situat, după toate probabilităţi estul Bulgariei actuale), care
la care ne referim au făcut acest
locali să se afirme, în scurtă le, în Muntenia şi în nord-estul îşi exercitau autoritatea asupra
pas în acelaşi moment. Zonele
vreme, pe scena politică nord- Bulgariei, constituind prima grecilor din Byzantion.
extracarpatice, mai apropiate
balcanică. Aşa a fost cazul lui afirmare coerentă a puterii geţi
În jurul anului 200 a.Chr., un alt şi cu legături mai strânse cu
Dromichaites. lor de la Dunărea de Jos.
decret histrian îl menţionează pe civilizaţia clasică, au cunoscut
După moartea lui Alexandru Nu se cunoaşte care a fost regele geţilor, Rhemaxos. Acesta mai devreme impulsurile sudice.
cel Mare, uriaşul imperiu a fost destinul ulterior al acestui stăpânea fie în Muntenia, fie în Zona intracarpatică a fost
împărţit de diadohi. „Tracia şi regat. Descoperirile arheologice sudul Moldovei, fiind - după influenţată în această direcţie de
neamurile care se învecinează - aşa cum se va vedea ceva unii istorici - un „moştenitor” abia odată cu sosirea cehilor (în
cu Marea Pontică” (Diodor din mai jos - atestă o civilizaţie al regatului lui Dromichaites. a doua jumătate a sec. al IV-lea
Sicilia, XVIII, 3, 2) au revenit înfloritoare pe parcursul sec. al Ca şi Dromichaites, Rhemaxos a.Chr.), aceştia din urmă impu
lui Lysimach, care ulterior s-a III-lea a.Chr. (mai ales în prima este desemnat în inscripţie drept nând un model de civilizaţie
proclamat rege. Noul stăpânitor jumătate a veacului respectiv) basileus, el fiind, aşadar, un similar celui central- şi vest-
al regiunii a fost nevoit să facă în întreaga regiune cuprinsă personaj important. Autoritatea european, cunoscut sub numele
faţă unei revolte a odrisilor, între Dunăre şi Carpaţi. Din de La Tène (după un important
conduşi de Seuthes al III-lea, păcate, izvoarele literare nu sit arheologic din Elveţia). Cea
pe care nu a reuşit să-i înfrân ne mai oferă informaţii asupra Monede getice
de a doua vârstă a fierului a fost
gă decisiv. În jurul anului 300 realităţilor politice din regiu caracterizată - printre altele -
a.Chr., iar apoi în 292 a.Chr., ne. Unele ştiri provin însă din de o înfloritoare metalurgie a
Lysimach avea să se confrunte mediul grecesc şi se referă la fierului şi de utilizarea pe scară
cu regele geţilor, Dromichaites. relaţiile geţilor cu coloniile de largă a roţii olarului în confecţi
Acesta l-a înfrânt pe macedo pe litoralul vest-pontic. onarea ceramicii.
rudelor lor din zona Dunării de prezintă un aspect mai primitiv vastă. Modificările structurale
Jos. Aspectul aşezărilor fortifi (cum s-a observat la Cotnari, în la nivelul comunităţilor tracice
cate diferă în funcţie de apro Moldova), însă intenţia era ace şi-au găsit expresia în aceste
pierea sau depărtarea faţă de eaşi: realizarea unui monument reprezentări. Mitologia comu
centrele greceşti sudice. Dacă funerar destinat unui aristocrat nă a triburilor s-a transformat
la Seuthopolis (în Bulgaria) se important al comunităţii. foarte curând într-o doctrină
poate vorbi (datorită planului şi Arta tracică din sec. al V-lea, ideologică menită să legitimeze
construcţiilor ridicate din piatră) dar mai ales aceea din sec. puterea regală. Cristalizarea
de un „oraş grecesc”, marile IV—III a.Chr. au cunoscut un sistemului ideologic al dinaşti
fortificaţii de la nord de Dunăre repertoriu iconografic bogat. lor şi paradinaştilor din Tracia
(Stânceşti, Cotnari, Moşna etc.) Reprezentările figurate au demonstrează fără dubiu un
îşi păstrează aspectul tradiţional: apărut în special pe artefacte sistem trifuncţional asemănător
incinte delimitate de valuri de metalice, de obicei din aur altor comunităţi indo-europe-
pământ şi palisade, foarte rar sau argint (vase, echipament ne. Pe de altă parte, imaginile
ziduri din piatră cu armături de militar fastuos, aplici, piese de de călăreţi, probabil cele mai
lemn. Totuşi, chiar şi la nord harnaşament etc.), dar şi pictate numeroase, indică existenţa
Podoabe de Dunăre au fost construite pe pereţii unor camere funera unor rituri de iniţiere şi învesti
getice de argint
Tezaurul Agighiol o serie de fortificaţii inspirate re. Cele mai caracteristice teme tură ale dinaştilor din Tracia. În
din lumea greacă şi probabil cu iconografice sunt constituite de alte cazuri este vorba de scene
Descoperirile arheologice şi-au participarea unor arhitecţi greci. personaje masculine călare, de de heroizare ecvestră. Cum
adus contribuţia la cunoaşterea Aşa este cazul zidurilor din obicei în scene de vânătoare, venerarea eroilor se leagă de
mai nuanţată a unor aspecte cărămidă de la Coţofenii din personaje masculine şi femi mormântul lor, numărul mare
privind societatea getică din Dos şi Bâzdâna, în Oltenia. nine în care de luptă, scene de de tumuli cu camere funerare
zona extracarpatică. Transfor sacrificiu, divinităţi feminine nu este întâmplător.
Mormintele aristocratice cu
mările survenite în societatea camere funerare sunt prezen înaripate, hierogamii, lupte între Toate aceste monumente au
tracică pot fi sesizate prin te atât la sud de Haemus, în animale, procesiuni de animale, sfârşit spre jumătatea sec. al
analiza unor monumente teritoriul odrisilor, cât şi în animale fantastice, eroi mitici III-lea a.Chr. şi în a doua parte
arheologice reprezentative spaţiul getic (pe ambele maluri (cum este cazul lui Herakles) a veacului respectiv. Fenomenul
pentru această perioadă. Este ale Dunării) şi în cel al tribalilor. etc. Deşi pentru o zonă mai indică o disoluţie a aristocraţiei
vorba de aşezările fortificate, de Defuncţii erau înhumaţi împreu largă, ce se întinde din centrul tracice nord-balcanice, determi
mormintele cu camere fune nă cu un inventar bogat (consti Moldovei, Muntenia şi Oltenia nată atât de transformări interne
rare aparţinând aristocraţiei şi tuind însemne ale statutului lor): până la Marea Egee, pare a fi ale societăţii, cât şi de pătrun
de reprezentările figurate care vase din metale preţioase, piese vorba de o anumită unitate a derea, în unele zone, a unor
ilustrează o anumită ideologie a de armament şi de harnaşament reprezentărilor, există şi unele populaţii străine. Printre acestea
dinaştilor din Balcani. (în multe cazuri sunt depuşi şi regiuni în care au fost identifi s-au numărat celţii şi bastarnii.
Aşezările fortificate, având caii) etc. Aspectul camerelor cate o serie de elemente speci
suprafeţe care măsoară de la funerare diferă, la fel ca în cazul fice. Aşa este cazul artei geţilor
câteva zeci de hectare (la fel aşezărilor fortificate, în funcţie şi a tribalilor, aceştia creând un
de distanţa faţă de centrele artis număr de piese şi reprezentări
ca în prima vârstă a fierului)
la doar câteva hectare, au tice sudice. În zonele sud-bal- caracteristice întâlnite numai la
canice şi chiar în cele sud-dună- nord de munţii Balcani (cum
fost documentate în Tracia
sud-dunăreană, în zona dintre rene, ele au fost realizate din sunt cupele şi coifurile de
Dunăre şi Carpaţi şi de la răsărit blocuri de piatră fasonată şi au argint de la Agighiol, Peretu,
de munţi până în regiunile fost pictate în interior cu scene Cucuteni-Băiceni etc.).
nord-pontice. În zona intra care indică o puternică influenţă Apariţia artei figurative tra
carpatică ele au apărut deo grecească. Într-o cameră fune cice se leagă de constituirea
camdată numai în Depresiunea rară de la Sveštari (în nord-estul Regatului Odris la mijlocul sec.
Maramureşului, zonă care nu a Bulgariei, pe teritoriul geţilor) al V-lea, pentru ca în secolele
fost ocupată de celţi, iar comu au fost realizate chiar şi cariatide următoare - mai ales după dez
nităţile dacice au evoluat într-o care susţineau bolta. La nord integrarea puterii odrisilor - ea
Riton de aur
direcţie asemănătoare cu cea a de Dunăre, camerele funerare să se generalizeze pe o arie de la Panaghiurski
Celţii şi bastarnii
in păcate, nu există izvoare literare care să
consemneze istoria celţilor din zona intra
carpatică. Sursele arheologice sunt singurele
care oferă informaţii privind civilizaţia celţilor de pe
teritoriul României, pe baza lor fiind formulate şi
o serie de observaţii privind relaţiile cu autohtonii. Ornamente
de tip celtic
■ Celţii din Transilvania grupele culturale ale Hallstatt- sugerează că în această migraţie Iustinus XXXIII, 3, 7). Agitaţia
în sec. IV—II a.Chr. ului târziu (cultura Szentes- au fost antrenate şi comunităţi provocată de aceste dislocări de
Vekerzug). O serie de artefacte din zona alpină. populaţie, precum şi revenirea
Datele furnizate de arheologie
(în special vase ceramice) spe unora dintre combatanţi în zona
indică faptul că migraţia celţilor Colonizarea masivă a Câmpiei
cifice acestora au fost preluate Bazinului Carpatic au deter
spre răsărit a afectat Câmpia Tisei şi a Podişului Transilvaniei
de celţi, fiind descoperite în minat o extindere a locuirilor
Tisei şi Podişul Transilvaniei s-a produs însă la începutul
aşezări şi necropole împreună celtice pe o arie mai vastă. Acest
încă din ultima treime a sec. celui de al doilea sfert al sec. al
cu materiale tipice La Tène. fapt a fost observat şi arheo
al IV-lea a.Chr. În această III-lea a.Chr., în contextul inva
Simbioza dintre cele două logic. În perioada respectivă,
perioadă au fost datate o serie ziilor celtice din Balcani. La un
grupuri etnice a dus la prelua atât în Câmpia Tisei, cât şi în
de artefacte celtice găsite în an după moartea lui Lysimach
rea, în repertoriul artefactelor Transilvania, au apărut o serie
special în complexe funerare, (survenită în 281 a.Chr.), trei
celtice, a unor tipuri de obiecte de necropole şi aşezări noi. Pe
dar şi izolat. Este vorba de armate celtice, recrutate în mare
locale (cănile cu o toartă, spre de altă parte, în unele necropole
descoperirile de la Turdaş, parte din Bazinul Carpatic,
exemplu). mai vechi, ca aceea de la Pişcolt,
Mediaş, Haţeg (în Transilvania) s-au pus în mişcare: prima,
au fost sesizate grupuri noi care
şi de cele de la Pecica, din zona Momentul pătrunderii condusă de Keretrios, a atacat
practicau inhumaţia, spre deo
Aradului şi de la Oradea (în primelor grupuri celtice se Tracia, a doua, sub conduce
sebire de mormintele mai vechi,
Crişana). Dar cea mai impor situează în jurul anului 335 rea lui Brennos şi Acichorios,
care erau de incineraţie.
tantă staţiune cercetată este a.Chr. Cu ocazia expediţiei lui s-a îndreptat spre Dardania şi
necropola de la Pişcolt (jud. Alexandru cel Mare la Dunăre Peonia, iar apoi spre Delphi, iar Nu toate zonele intracarpatice
Satu Mare). Aceasta cuprindea (pe care am amintit-o anterior), a treia, condusă de Bolgios, a au fost însă ocupate de celţi. În
un număr mare de morminte, printre ambasadele venite în atacat Macedonia. Aceasta din Depresiunea Maramureşului,
eşalonate cronologic pe toată faţa regelui macedonean s-a urmă a pus mai întâi pe fugă unde săpăturile recente au scos
durata ocupaţiei celtice a zonei. numărat şi cea a „celţilor de trupele geţilor şi ale tribali la iveală fortificaţii dacice din
la Golful Ionic”. Prezenţa lor lor (undeva în zona Porţilor sec. IV-III a.Chr., celţii nu au
S-a putut observa faptul că
în regiunea Tisei, în apropie de Fier), după cum relatează pătruns. Este posibil ca această
primele grupuri celtice pătrunse
rea teatrului de operaţiuni al Trogus Pompeius - Iustinus situaţie să se fi repetat şi într-o
în zona de răsărit a Bazinului
războiului tribalo-macedonean, (XXV, 1, 1). În anii următori, serie de depresiuni din zona
Carpatic au întâlnit aici comu
indică faptul că grupuri din după respingerea invaziei, o de răsărit a Transilvaniei, însă
nităţile locale care au creat
tribul cehilor senoni, aşezaţi parte dintre celţi au trecut în ipoteza trebuie verificată prin
la începutul sec. al IV-lea Asia Mică, unii s-au stabilit cercetări viitoare.
în Peninsula Italică, în zona undeva în sud-estul Traciei,
Anconei (la acea dată, singurii fondând „Regatul de la Tylis”, Model de aşezare celtică
celţi de la Golful Ionic), migra alţii s-au aşezat la confluenţa (reconstituire)
seră deja spre răsărit. Unele Savei cu Dunărea şi „le-a plăcut

descoperiri arheologice, cum să fie numiţi scordisci” (Trogus
este coiful celto-italic desco Pompeius - Iustinus XXXIII,
perit la Haţeg (având analogii 3, 8), iar ultimii, „pe aceleaşi
Coif de bronz
de tip celtic exacte în necropolele italice), drumuri pe care veniseră, s-au
Ciumeşti, par să confirme acest fapt. îndreptat, din nou, spre vechea
jud. Satu
Mare Alte artefacte din Transilvania lor patrie” (Trogus Pompeius —
constata astfel că noua cultură

apărută pe teritoriul est-carpatic
a fost rezultatul unor migraţii
succesive, pe parcursul a două
veacuri, avându-şi originea în
centrul Germaniei, între Elba
şi Oder. În această mişcare au
fost antrenate şi comunităţi din
Iutlanda şi insulele daneze şi de
pe teritoriul actual al Poloniei.
Aşezările bastarnice aveau un
caracter rural. în afara materi
alelor ceramice specifice cul
turii Poieneşti-Lukašovka, din
inventarul locuinţelor săpate
într-o serie de situri (Boroseşti,
Botoşana, Băiceni, Cucorăni,
Lozna, Lunca Ciurei etc.), au
fost descoperite şi fragmente
ceramice getice şi, mai rar,
celtice, ceea ce documentea
Aşezările celţilor din aria resturile cremaţiei erau depuse a Moldovei, la est de râul Siret ză legături între aceste etnii.
intracarpatică aveau un caracter în gropi, mai rar în urne (în şi mai ales în bazinele Prutului Cultura Poieneşti-Lukašovka se
rural. Au fost investigate par acest ultim caz ar putea fi vorba şi Nistrului) în jurul anului încheie în ultima treime a sec. I
ţial câteva dintre aceste situri de autohtoni). Aproximativ 200 a. Chr. Curând după ocupa a.Chr. Acest fapt s-ar putea
(Ciumeşti, Mediaş, Moreşti, 10% dintre morminte au aparţi rea acestei regiuni, bastarnii au datora tentativei nereuşite de
Şeuşa etc.), fiind descoperite o nut unor războinici. Mormântul fost chemaţi în solda lui Filip migrare a bastarnilor la sud
serie de locuinţe excavate par unui conducător celt de la al V-lea al Macedoniei, astfel că de Dunăre, sub conducerea
ţial în pământ, precum şi gropi Ciumeşti, având un inventar în 179 a.Chr. „neamul bastar- regelui Deldo, în anii 29-28
de provizii şi amenajări gospo fastuos (coif cu o pasăre de nilor... trecu Istrul cu un mare a.Chr., când au fost înfrânţi de
dăreşti. Inventarul aşezărilor pradă pe calotă, cămaşă de zale, corp de infanterie şi cavale M. Licinius Crassus (Cassius
cuprinde atât ceramică specific cnemide de tip grecesc, arme rie” (Titus Livius XL, 57, 2). Dio LI, 23-24). Informaţiile
celtică, cât şi vase lucrate cu etc.), constituie un monument Bastarnii au fost prezenţi apoi din secolele următoare privitoa
mâna, de tradiţie locală. Acest reprezentativ pentru această în Balcani mai bine de un dece re la bastarni s-ar putea să se
fapt ilustrează coabitarea celţi clasă, care asigura dinamica şi niu. Calităţile lor militare aveau refere la alte neamuri germanice
lor cu băştinaşii. Din punctul de mobilitatea comunităţilor. să-i facă temuţi şi cunoscuţi în pătrunse la răsărit de Carpaţi în
vedere al relaţiilor comunitare, La sfârşitul perioadei La Tène conştiinţa contemporanilor. primele veacuri ale erei noi.
băştinaşii se aflau într-un raport C1 (în jurul anului 175 a.Chr. Atât unii autori antici (Strabon,
de subordonare faţă de noii sau curând după aceea) se Plinius cel Bătrân, Tacitus),
stăpânitori, aşa cum se întâmpla constată dispariţia bruscă a cât şi datele arheologice indică
şi în alte zone ale ariei celtice. aşezărilor şi necropolelor celtice faptul că bastarnii erau de Războinic
bastarn
Necropolele sunt ceva mai din Transilvania. Aceasta s-a neam germanic. Arheologii au (reconstituire)
bine studiate. În afara celei datorat unor fapte istorice care denumit manifestările spe
de la Pişcolt, pe care am mai au influenţat evoluţia ulterioară a cifice acestora drept cultura
amintit-o, astfel de complexe au spaţiului locuit de daci şi de geţi. Poieneşti-Lukašovka. Artefactele
mai fost cercetate la Ciumeşti, provenind din mediul bastarnic
Tărian, Apahida, Fântânele, ■ Bastarnii la răsărit au permis înţelegerea meca
Orosfaia etc. S-a constatat exis de Carpaţi nismului de „colonizare” a
tenţa biritualismului, fiind prac Primele grupuri de bastarni s-au regiunii est-carpatice, precum şi
ticate incineraţia şi inhumaţia. aşezat în zonele de la răsărit identificarea zonelor de origine
În mormintele de incineraţie, de Carpaţi (în partea centrală ale nou-veniţilor. S-a putut
Renaşterea aristocraţiei nord-balcanice

n această epocă elitele aristocratice din regiune
s-au regrupat, afirmându-se pe scena istoriei.
Noua aristocraţie a fost însă diferită de cea
Monede dacice
anterioară, din punct de vedere atât al componentelor de imitaţie
greacă
etnice, cât şi al modului de manifestare.
Aşa cum s-a văzut anterior, scordiscilor în Serbia de astăzi) parcursul sec. al V-lea a.Chr., de numitele sica), vârfuri de lănci,
declinul aristocraţiei tracice se şi a bastarnilor în Moldova la regimurile oligarhice la cele elemente de scut (de obicei
manifestă de la jumătatea sec. al a afectat, în parte, puterea democratice. Fenomenele din umbo) şi, foarte rar, coifuri şi
III-lea a.Chr. până spre sfârşitul geţilor extracarpatici şi a altor spaţiul tracic sunt asemănătoare cămăşi de zale. De asemenea,
veacului respectiv. Expresia comunităţi tracice din nordul în ceea ce priveşte aria vastă de sunt frecvente săbiile lungi cu
acestui recul o constituie dis Balcanilor. Însă dispariţia în desfăşurare şi rapiditatea lor. două tăişuri, specifice celţilor
pariţia într-un interval scurt (de totalitate a aşezărilor fortificate şi prezentând uneori orna
După marea înflorire a
câteva decenii) a fortificaţiilor, nu se putea produce fără dispa mente tipice „cercului” artistic
civilizaţiei tracice, a urmat o
a astuoaselor morminte tumula riţia aristocraţiei care a „creat” La Tène. Harnaşamentul
perioadă mai „întunecată”,
re şi a tezaurelor de obiecte de fenomenul. Izvoarele istorice este reprezentat în special de
despre care autorii antici nu ne
aur şi argint. Probabil că invazia scrise nu descriu aceste trans zăbale locale, de tip tracic,
oferă informaţii prea detaliate.
celţilor în Peninsula Balcanică formări rapide petrecute la nivel datate în sec. III-I a.Chr., ceea
Este perioada cuprinsă, în linii
în prima jumătate a sec. al III-lea social, comparabile cu eveni ce denotă că este vorba de
(cu toate urmările acestor generale, între jumătatea sec. al
mentele cunoscute în lumea cla cavaleri. Inventare asemănă
atacuri, cum ar fi constituirea III-lea a.Chr. şi sfârşitul sec. al
sică. Astfel, oraşele greceşti au toare au fost descoperite şi
Regatului de la Tylis şi stabilirea trecut în doar câteva decenii, pe II-lea a.Chr. Totuşi, în această
pe malul drept al Dunării, în
epocă elitele aristocratice din
zona Porţilor de Fier, precum
regiune s-au regrupat, afirmân
şi la nord de fluviu, mai ales în
du-se pe scena istoriei. Noua
Oltenia. Însă aceste comple
aristocraţie a fost însă diferită
xe funerare au fost plane, de
de cea anterioară, din punct de
incineraţie, cu resturile depuse
vedere atât al componentelor
în gropi simple, mai rar în
etnice, cât şi al modului de
urne. Elementele de rit, ritual
manifestare. La sfârşitul sec. al
şi inventarul ceramic indică
III-lea a.Chr., dar mai ales pe
faptul că cei îngropaţi pe malul
parcursul sec. al II-lea a.Chr.,
drept al Dunării erau scordisci,
într-o arie care cuprinde zona
iar cei de pe teritoriul actual al
de la sud de munţii Balcani
României erau daci. Din punct
(bazinul superior al Mariţei),
de vedere arheologic, întregul
podişul sofiot, dar mai ales
fenomen a fost denumit grupul
nordul şi nord-vestul Bulgariei,
Padea-Panaghiurski Kolonii.
au apărut o serie de mormin
te tumulare de incineraţie Aceste atribuiri etnice sunt
confirmate şi de dispunerea în
(arderea se făcea probabil pe zonă a diferitelor comunităţi,
loc, iar uneori oasele calcinate aşa cum sunt ele consemnate de
se depuneau în urne), având o serie de autori antici (Strabon
în inventar piese de armament VII, 5, 12). Tot pe baza relată
şi harnaşament. Acestea erau rilor respective se poate intui
reprezentate de artefacte locale geneza noii aristocraţii război
şi celtice. Este vorba de pum nice din zona nord-balcanică.
nale curbe de tip local (aşa-
La sfârşitul sec. al II-lea a.Chr. şi la începutul sec. I

a.Chr. şi pe parcursul veacului a.Chr., romanii au fost nevoiţi,
următor, în Dacia nord-dună în mai multe rânduri, să respin
reană se constată existenţa gă atacurile acestor războinici
unor morminte tumulare având şi să-i urmărească pe agresori
în inventar acelaşi armament până la Dunăre. Izvoarele
compozit. Aria acestor comple relatează că după anul 114
xe este mai extinsă decât a celor trupele lui C. Porcius Cato au
plane, cuprinzând sud-vestul fost spulberate de către aliaţi.
Transilvaniei, Oltenia, Mun Situaţia a fost restabilită de M.
tenia şi sudul Moldovei. Este Livius Drusus, în anii 111—110,
vorba de morminte atribuite de care i-a împins până pe malul
cercetători aristocraţiei dacice, stâng al Dunării.
majoritatea fiind contemporane
M. Minucius Rufus a fost
Regatului Dac din vremea lui
nevoit să reia luptele, între
Riton de argint aurit Burebista.
de la Poroina 109 şi 106, în urma unor noi
Prin urmare, de la sfârşitul sec. atacuri în Tracia şi la frontierele
al III-lea a.Chr, dar mai ales pe Macedoniei. Apoi, în 101 sau
parcursul sec. II—I a.Chr., con 100, Titus Didius i-a respins
statăm naşterea şi evoluţia unei din nou, „surprinzându-i pe
noi aristocraţii, compozită din când rătăceau, răspândiţi în voie
punct de vedere etnic, dar rela după jafuri” (Florus I, 39, 5).
tiv unitară în ceea ce priveşte Aceste conflicte au continuat
modul de manifestare: război şi in primul sfert al veacului
nici de temut, maeştri în mânu următor. Astfel, în anul 74,
irea armelor, a căror „ocupaţie” C. Scribonius Curio, guvernato
era războiul. Dovadă sunt rul Macedoniei, a ajuns din nou
Statuetă feminină
numeroasele campanii militare, până la Dunăre, urmărindu-i pe de la Callatis (sec. IV a.Chr.)
în scop de jaf, întreprinse în atacatori, dar nu a trecut fluviul,
Tracia şi Macedonia. Astfel, în „înspăimântat de bezna păduri
a doua jumătate a sec. al II-lea lor de acolo” (Florus I, 39, 6).
Ceramică dacică Faptul esenţial însă, în ceea
ce priveşte geneza Regatului
Dac din perioada „clasică”,
Aceasta a apărut în urma unor Nobil dac Dac „comatus" îl constituie migraţia acestei
alianţe militare între tribali, aristocraţii războinice în Transil
scordisci şi, mai apoi, daci, fapt vania. O serie de complexe
demonstrat şi de amalgamul funerare tipice grupului Padea-
de elemente locale şi celtice Panaghiurski Kolonii au fost
sesizabil în inventarele funerare, descoperite pe valea Mureşului,
dar mai ales în componenţa la Blandiana, Teleac, Tărtăria.
armamentului. Această aristo Ele indică faptul că migraţia
craţie, care ar putea fi numită războinicilor din Oltenia a
nord-balcanică, şi-a făcut apari determinat sfârşitul dominaţiei
ţia la sfârşitul sec. al III-lea şi la celtice în zona intracarpatică.
începutul sec. al II-lea a.Chr. în Acest fapt s-a produs în al
regiunile de la sud de Dunăre, doilea sfert sau spre jumătatea
fenomenul extinzându-se apoi sec. al II-lea a.Chr. Evoluţiile
spre nord, în Oltenia, o parte a ulterioare au condus spre naş
Munteniei şi în sud-vestul Tran terea Regatului Dac din vremea
silvaniei. lui Burebista.
Ascensiunea Regatului Dac

ătrunderea grupurilor de războinici din sud
s-a produs din raţiuni strategice şi economice.
Ocuparea văii Mureşului mijlociu asigura con
trolul asupra exploatărilor de sare (ca şi a altor resurse
importante din sud-vestul Transilvaniei) şi asupra distri
buţiei sale în regiunile aflate la vest şi în cele balcanice.
■ Dacia în vremea făurit o mare stăpânire şi a I, 25; I, 28; I, 29) - înainte de După izgonirea boiilor şi tauris-
lui Burebista supus geţilor cea mai mare anul 58, boiii (aceia dintre ei cilor, Burebista a întreprins la
Migraţia noii aristocraţii război parte a populaţiilor vecine. Ba care scăpaseră din faţa dacilor şi scurtă vreme o serie de acţiuni
nice în Transilvania a fost înso încă a ajuns să fie temut şi de o porniseră spre vest) erau deja de jaf în Tracia, înaintând până
ţită şi de un aport demografic. romani. Căci trecând plin de aliaţi cu helveţii şi hotărâţi să în Macedonia şi Illyria. Aceste
Astfel, numărul aşezărilor rurale îndrăzneală Dunărea şi jefuind emigreze în Gallia. Unii istorici acţiuni se înscriau pe linia tra
din valea Mureşului s-a dublat Tracia, până în Macedonia şi consideră că luptele dintre daci diţională a atacurilor din zona
tocmai în această perioadă. De Iliria, a pustiit pe celţii care şi celţii din vestul Daciei au balcanică ale dacilor aliaţi cu
asemenea, tot atunci şi apoi în erau amestecaţi cu tracii şi avut loc spre sfârşitul domni scordiscii, frecvente în deceni
deceniile următoare au apărut cu ilirii şi a nimicit pe de-a
primele aşezări fortificate aflate întregul pe boiii aflaţi sub
pe înălţimi, situri caracteristice conducerea lui Critasiros şi pe
perioadei de înflorire a civiliza taurisci...”
ţiei dacice. Din rândul acestor Dezastrul suferit de boiii şi
războinici avea să se ridice, tauriscii de la Dunărea mijlocie
câteva generaţii mai târziu, a avut loc probabil în anul 60
regele Burebista, primul mare a.Chr., pentru că - potrivit
conducător al Regatului Dac. lui Caesar (De bello gallico, I, 5;
Nu se ştie exact data la care
Burebista a preluat conducerea Ceramică geto-dacică
neamului său. S-a presupus, pe
baza relatărilor lui Iordanes,
că acest lucru s-a produs în ei lui Burebista. Însă analiza ile anterioare. De data aceasta
jurul anului 82 a.Chr., însă textului lui Caesar indică faptul însă, scordiscii au fost supuşi
informaţia nu este sigură. Dar că forţa militară a boiilor ajunşi şi ei. Numeroasele materiale
toţi istoricii care s-au ocupat de în Gallia se diminuase drastic, arheologice dacice, mai ales
acest subiect sunt de acord că ceea ce nu le-ar mai fi permis vasele ceramice tipice dintr-o
Burebista a fost contemporanul să întreprindă o acţiune militară serie de aşezări scordisce, cum
lui C. Iulius Caesar. ulterioară de natură să periclite este importantul centru de la
Faptele organizatorice şi ze securitatea altor regiuni. Gomolava, par să sprijine ideea
militare ale regelui dac au fost controlului dacilor asupra regiu
Teritoriul în care a avut loc
sintetizate de Strabon (VII, 3, nilor locuite de scordisci.
ciocnirea dintre daci şi celţi,
11) în felul următor: „Ajungând care a devenit apoi un „pus După asigurarea liniştii la fron
în fruntea neamului său, care tiu” folosit ca loc de păşunat tierele vestice ale regatului,
era istovit de războaie dese, de neamurile vecine, trebuie Burebista şi-a îndreptat atenţia
getul Burebista l-a înălţat atât căutat, potrivit lui Strabon (VII, spre răsărit, profitând de dis
de mult prin exerciţii, abţinere 5, 2) şi Plinius (Nat. Hist., III, pariţia lui Mithridates al VI-lea
de la vin şi ascultare faţă de Statuia lui (27) 146), undeva între Tisa şi Eupator şi de eşecul expansiunii
Burebista
porunci, încât, în câţiva ani, a Orăştie lacul Balaton. romane în regiune (C. Antonius
la Pharsalus, Pompeius a fost regiunile din Banat, Crişana,

înfrânt, iar Caesar a devenit Maramureş, Transilvania,
un duşman puternic pentru Oltenia, zona subcarpatică a
Burebista şi a plănuit o mare Munteniei şi unele capete de
expediţie împotriva Daciei. pod în vestul Moldovei. În
Conflictul avea să fie amânat toate aceste regiuni au fost
în urma asasinării lui Caesar în descoperite aşezări fortificate
anul 44 a.Chr. şi cetăţi cu niveluri de locuire
datate în sec. I a.Chr.-I p.Chr.
Nu se cunoaşte exact anul
Mai mult decât atât, fortifica
dispariţiei lui Burebista. Strabon
ţiile respective formează - în
(VII, 3, 11) precizează laconic:
unele zone - un adevărat limes
„Cât despre Burebista, acesta a
dacicus. Aşa este cazul zonei
pierit din pricina unei răscoale,
Zona Munţilor Orăştiei, numiţi şi Munţii Şureanu, a reprezentat Porţilor de Fier, unde cetăţile
centrul economic, politic si spiritual al Daciei mai înainte ca romanii să apuce
de la Liubcova, Pescari, Divici
a trimite o armată împotriva
şi Socol alcătuiesc o adevărată
lui...” Unii istorici au presupus
salbă înşirată pe malul stâng al
că răsturnarea lui Burebista s-a
Dunării.
Hybrida, guvernatorul Macedo zona capitalei Regatului Dac, produs în anul 44, la scurtă
niei, fusese înfrânt sub zidurile aflată în Munţii Orăştiei, a unor vreme după asasinarea lui Regatul lui Burebista a consti
Histriei, în 62-61 a.Chr., de construcţii militare, civile şi de Caesar. Alţii au considerat că tuit prima afirmare a dacilor în
o coaliţie formată din greci şi cult ridicate din piatră fasona regele dac a fost înlăturat mai conştiinţa lumii mediteraneene.
„barbari”). O informaţie păs tă, în tehnică grecească şi de târziu, dar înainte de războiul Din acel moment Dacia a intrat
trată la Dion Chrysostomos şi către meşteri greci. Începând panonic al lui Octavianus (anii tot mai frecvent în atenţia
decretul în cinstea lui Acornion din acel moment, în capitala 35-33 a.Chr.). Ca urmare a politicii romane în zona Dunării
din Dionysopolis indică faptul Regatului Dac aveau să activeze dispariţiei lui Burebista, Regatul de Jos.
că între anii 55 şi 48 a.Chr. permanent meşteri greci. Aşa Dac s-a fărâmiţat mai întâi în
regele dac a supus oraşele se explică şi descoperirea de patru părţi, iar apoi - în vremea ■ Reforma sacerdotal-
greceşti de pe litoralul vestic al către arheologi a unor blocuri lui Augustus - în cinci părţi religioasă a lui Deceneu
Mării Negre, de la Olbia până la de piatră şi vase ceramice având (Strabon VII, 3, 11). Nu se Informaţiile furnizate de autorii
Apollonia. În unele cazuri aces inscripţii sau litere greceşti. poate stabili cu certitudine care antici cu privire la religia geţilor
te acţiuni au fost violente, la În urma acestor acţiuni, în anul au fost aceste părţi menţionate şi dacilor sunt puţine. Ele au
Histria - spre exemplu - fiind 48 a.Chr., regatul lui Burebista de geograful grec. Una dintre ajuns până la noi filtrate prin-
sesizate şi arheologic urmele se întindea de la Dunărea mij regiunile desprinse din Regatul tr-o interpretatio graeca sau romana
incendiului provocat în urma locie (în vest) până pe litoralul Dac a fost, foarte probabil, şi de aceea trebuie utilizate cu
asediului dacilor. Alte oraşe, apusean al Mării Negre, de la valea Siretului. În aşezările din precauţie. Herodot îi pome
cum a fost Dionysopolis, s-au Olbia la Apollonia (în est) şi din zona respectivă (Brad, Răcătău) neşte pe Zalmoxis, considerat
supus de bunăvoie şi s-au bucu Carpaţii Nordici până la munţii s-a constatat că în a doua zeu htonian (deşi autorul grec îl
rat de protecţia lui Burebista. Balcani. Potrivit lui Strabon jumătate a sec. I a.Chr. forti desemnează doar ca daimones),
În aceste împrejurări, Acornion (VII, 3, 13), regele dacilor putea ficaţiile ridicate în vremea lui şi pe Gebeleizis, interpretat
din Dionysopolis a ajuns con să trimită la luptă o armată de Burebista au fost dezafectate. ca o divinitate celestă. În alte
silierul şi ambasadorul regelui 200.000 de oameni. Dispunând Alte părţi desprinse din Regatul scrieri antice sunt pomeniţi
dac. În decretul care îl onora pe de o asemenea forţă, Burebista Dac trebuie să fi fost cele din Mars, zeu al războiului şi
Acornion se preciza faptul că s-a implicat în războiul civil Dobrogea (unde sunt atestaţi ocrotitor al ogoarelor geţilor, şi
Burebista, „ajungând cel dintâi dintre Iulius Caesar şi Cn. dinaşti locali: Rholes, Dapyx şi Hestia, zeiţă a vetrei. Unii isto
şi cel mai mare rege din Tracia” Pompeius, regele dac aliindu-se Zyraxes), cele dintre Dunăre şi rici moderni au inclus printre
(un fel de „rege al regilor”), cu acesta din urmă. Acornion munţii Balcani, precum şi regi divinităţile nord-danubiene pe
stăpânea tot teritoriul „de din din Dionysopolis a fost unile de la Dunărea mijlocie. Bendis (cunoscută în Thracia)
coace şi de dincolo” de Dunăre. însărcinat cu purtarea tratati În linii generale insă, dinaştii şi pe Dionysos (numit la thraci
Dar efectul cel mai important al velor, acesta întâlnindu-se cu care au urmat pe tronul de la Sabazius). Toate aceste date
controlului oraşelor de la Marea Pompeius la Heraclea Lyncestis. Sarmizegetusa Regia au conser sunt însă insuficiente pentru a
Neagră l-a constituit apariţia în Însă, la scurt timp, în lupta de vat între limitele stăpânirii lor contura un panteon specific pe
care geţii şi dacii cu siguranţă superioară a societăţii, din al lui Dionysos, care se baza ceea ce ar putea conduce la
l-au cunoscut. Putem să pre rândul lor fiind aleşi - potrivit pe consumul excesiv de vin, părerea că situaţia a revenit la
supunem că structura acestui lui Iordanes (Getica, 40) - regii poate amestecat cu fructe şi cea din vremea lui Burebista,
panteon trebuie să fi fost şi preoţii. „Casta” inferioară era frunze de iederă (cu proprietăţi când puterea era împărţită cu
asemănătoare cu cea întâlnită la constituită din ceea ce autorii psihotrope), şi care îi aducea pe marele-preot. Însă o informaţie
alte comunităţi indo-europene. antici au denumit drept capillati participanţi (bărbaţi şi femei, din vremea lui Decebal, ultimul
Datele istorice de care dispu sau comati. aristocraţi şi plebei) într-o rege al Daciei, atestă faptul că
nem ne permit însă să sesizăm stare de extaz, de furor religiosus. monarhul cumula încă puterea
Pasajele amintite anterior
anumite modificări survenite în Astfel de măsuri radicale împo religioasă. Este vorba de un
sugerează faptul că Deceneu
domeniul sacerdotal din vremea triva cultului dionisiac mai sunt fragment din Getica lui Criton
a reformat sistemul religios
Regatului Dac. atestate în momente diferite în (medicul personal al împăratului
şi sacerdotal al dacilor. Este
aria mediteraneană. În contex Traian), păstrat în lexiconul
Înfăptuirile politice interne şi vorba, foarte probabil, de întă
tul reformelor religioase ale lui Suidas: „prin înşelăciune şi
externe ale lui Burebista au fost rirea „autorităţii” divinităţii (sau
Deceneu, care erau de natură magie, regii geţilor impun
realizate şi cu ajutorul mare- divinităţilor) răspunzătoare de
elitistă şi ţinteau instaurarea supuşilor lor teama de zei şi
lui-preot Deceneu. Potrivit lui funcţia suveranităţii magice şi
disciplinei şi „ascultarea faţă de buna înţelegere şi dobândesc
Strabon (VII, 3, 11), Burebista juridice, ce se afla pe primul loc
porunci”, „decapitarea” cultului lucruri mari”. Prin împletirea
şi-a disciplinat supuşii „prin în cadrul ideologiilor religioase
lui Dionysos pare firească. autorităţii politico-militare cu
exerciţii, abţinere de la vin şi ale indo-europenilor. O astfel
cea religioasă şi juridică, regii
ascultare faţă de porunci... Spre de reformă ar fi în concordanţă În sfârşit, ideea reformei lui
daci au putut beneficia de o
a ţine în ascultare poporul, el cu cei care au iniţiat-o: casta Deceneu este sprijinită şi de o
mare autoritate în faţa supuşilor
[Burebista] şi-a luat ajutor pe preoţilor, care era răspunzătoa serie de observaţii arheologice.
şi şi-au impus probabil propriul
Deceneu, un vrăjitor care rătă re de conservarea unor dogme Astfel, sanctuarele dacice de
„program ideologic”.
cise multă vreme prin Egipt, şi tradiţii. În acelaşi timp, religia formă circulară sau patrulateră,
învăţând acolo unele semne devenea un instrument al ideo descoperite in incinta sacră de
de prorocire, mulţumită cărora logiei oficiale a regalităţii dacice, la Sarmizegetusa Regia şi în alte
susţinea că tălmăceşte voinţa menită „să ţină în ascultare cetăţi, se pare că nu sunt anteri Pompeius
zeilor. Ba încă de la un timp poporul”. oare domniei lui Burebista, ceea

fusese socotit şi zeu... Ca o ce ar putea însemna că acestea
Această idee este sprijinită şi de
dovadă pentru ascultarea ce i-o sunt acele construcţii de cult
episodul tăierii viţei de vie. În
dădeau (geţii) este şi faptul că ei în care erau adorate „anumite
primul rând, este de remarcat
s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa divinităţi” la care face referire
că Strabon se simţea nevoit să
de vie şi să trăiască fără vin...” Iordanes.
precizeze (probabil ca un fapt
Deceneu este amintit şi în ieşit din comun faţă de alte O urmare importantă a activită
izvoare mai târzii. Potrivit situaţii din societăţile barbare) ţii reformatoare a lui Deceneu a
unei informaţii transmise de că succesele lui Burebista s-au constituit-o concentrarea puterii
Iordanes (Getica, 71) şi pre datorat unui efort de „educare” politice, juridice şi religioase
luată probabil de la Dion a supuşilor săi, constând în în mâinile regelui. Iordanes
Chrysostomos, „... Deceneu a „exerciţii, abţinere de la vin şi (Getica, 73) consemnează că
devenit în ochii lor (ai geţilor) ascultare faţă de porunci”. În „după moartea lui Deceneu,
o fiinţă demnă de admiraţie al doilea rând, din textul citat ei (geţii) au avut aproape în
(miraculoasă?), încât a condus aceeaşi veneraţie pe Comosicus, Cezar
răzbate cât se poate de clar
nu numai pe oamenii de rând, autoritatea religioasă pe care fiindcă era tot aşa de iscusit.
dar chiar şi pe regi. Căci atunci o avea Deceneu. În ceea ce Acesta era considerat la ei şi
a ales dintre ei pe bărbaţii cei priveşte decizia stârpirii viilor, ca rege, şi ca preot suprem, şi
mai de seamă şi mai înţelepţi, care astăzi pare radicală şi ieşită ca judecător, datorită pricepe
pe care i-a învăţat teologia, i-a din comun (şi probabil la fel rii sale, şi împărţea dreptate
sfătuit să cinstească anumite de surprinzătoare îi părea şi lui poporului ca ultimă instanţă”.
divinităţi şi sanctuare, făcându- Strabon, din moment ce a ţinut În legătură cu succesorii lui
i preoţi şi le-a dat numele de să precizeze de două ori acest Comosicus, Iordanes nu mai
pileaţi...” Aceşti pileaţi (numiţi lucru), a constituit o reacţie specifică această concentra
şi tarabostes) constituiau „casta” împotriva cultului orgiastic re a prerogativelor puterii,
Dacia de la Burebista la Decebal.

Relaţiile dintre daci şi romani
inaştii de pe tronul de la Sarmizegetusa, până la războaiele dacice ale lui
Traian, au fost cunoscuţi de contemporanii lor mai ales datorită conflic
telor violente avute cu romanii. Au existat însă şi perioade de acalmie, în
care tensiunile nu au fost atât de evidente, iar economia Daciei a cunoscut o mare
înflorire şi datorită schimburilor comerciale cu Imperiul Roman.
■ Dinaştii daci izbucnit între Octavianus şi După epoca augusteică, autorii proiectată împotriva dacilor
Marcus Antonius. Cele mai antici nu mai menţionează alţi (Appian, Illyrica, 22, 65-66).
După răsturnarea lui Burebista
vechi manuscrise ale operei regi ai dacilor, cea mai mare Dar conflictul decisiv cu dacii
de la conducerea regatului, se
lui Suetonius păstrează însă parte a primei jumătăţi a sec. I a fost amânat din nou datorită
pare că pentru scurtă vreme
puterea a fost preluată de către grafia Cosoni (Cosini) Getarum p.Chr. şi primele decenii din cea războiului civil.
Deceneu. Acestuia i-a urmat — regi. În zona capitalei Regatului de a doua jumătate a veacului
În anul 29 a.Chr., dacii (conduşi
Dac au fost descoperite în constituind o perioadă calmă,
aşa cum s-a văzut din relatarea de Coson-Cotiso) şi bastarnii
mai multe rânduri tezaure de fără conflicte majore între daci
lui Iordanes — Comosicus, au atacat zonele sud-dunărene.
monede de aur având inscripţi şi romani. În aceste condiţii,
având o autoritate puternică, la Ca urmare, M. Licinius Crassus,
onate cu litere greceşti legenda trebuie avută în vedere succe
fel ca predecesorul său. Acelaşi proconsulul Macedoniei, a
Coson. De aceea, nu ar fi siunea câtorva dinaşti al căror
istoric menţionează faptul că întreprins două campanii de
„după ce el (Comosicus) a lăsat exclus ca regele Coson să fie nume nu a ajuns până la noi.
pedepsire în anii 29-28. Dacii
cele omeneşti, a venit la domnie de fapt acel Cotiso consemnat
În vremea lui Nero este atestat şi bastarnii au fost înfrânţi, iar
Coryllus, regele goţilor (geţilor), în alte izvoare. Mai mult decât
regele Scorilo. Nu se ştie până apoi romanii s-au îndreptat spre
şi timp de patruzeci de ani a atât, Cotiso este menţionat din
când a trăit, însă se pare că la Dobrogea. Sprijinit de regele
nou ca duşman al Romei în
stăpânit peste neamurile din domnie i-a urmat fratele său get Rholes, a cărui stăpâni
Dacia”. contextul unor evenimente din
Duras. Acesta a iniţiat atacul re a fost localizată în sudul
anii 11-12 p.Chr. Stăpânirea
asupra Moesiei din iarna anilor Dobrogei, Crassus i-a învins
Numele acestui din urmă rege sa era localizată în zona
85-86. Curând după aceea, pe rând pe Dapyx, stăpânind
nu este destul de sigur. Este montană a Daciei, ceea ce ar
potrivit lui Cassius Dio (LXVII, în centrul Dobrogei, şi pe
posibil ca Iordanes să fi făcut corespunde cu munţii în care
o confuzie cu regele Scorilo, 6, 1), „Duras, care domnise Zyraxes, al cărui regat se afla în
se afla capitala Sarmizegetusa
înainte, lăsase lui Decebal de
amintit mai târziu în izvoare şi (Florus II, 28, 18-19). Iată
care a fost contemporanul lui bunăvoie domnia pentru că era
deci că acest Coson-Cotiso
foarte priceput la planurile de
Nero. Pe de altă parte, nu ar fi a avut o domnie îndelungată
exclus ca după Comosicus pe război...”
(cca patru decenii), ceea ce ar
tronul de la Sarmizegetusa să se fi în concordanţă cu informaţia
fi aflat un rege având, într-ade- păstrată la Iordanes, acesta din ■ Relaţiile dintre daci
văr, o domnie îndelungată. urmă confundând însă numele şi romani Duras
Durpaneus
Alte surse îl menţionează pe un regelui dacilor cu al altui dinast Aşa cum s-a văzut mai sus, în
anume Cotiso, rege în Dacia atestat mai târziu. urma alianţei dintre Burebista
în ultima treime a sec. I a.Chr. şi Pompeius, Caesar a devenit
şi la începutul veacului urmă duşmanul dacilor şi a plănuit
tor. Astfel, într-una din odele o mare campanie împotriva
lui Horaţiu (III, 8, 18), scrisă lor. Asasinarea lui a amânat
în anul 29 a.Chr., se aminteş războiul. Octavianus a reluat
te faptul că „armata dacului însă acest plan, astfel că după
Cotiso a pierit”. Suetonius, la conflictul panonic din anii 35-
rândul său, îl menţionează pe 33 a.Chr., oraşul Segeste deve
Împăratul
Cotiso în contextul conflictului Domiţian nise o bază de atac în campania
După constituirea provinciei auxiliare şi se făcură stăpâni

Moesia şi organizarea limesu pe ambele maluri ale Dunării”.
lui roman pe malul drept al Situaţia a fost salvată de
Dunării (probabil la începutul Mucianus, guvernatorul Syriei,
domniei lui Tiberius), roma care mărşăluia cu trupele din
nii au putut asigura o apărare Orient spre Italia şi care aflând
mai eficientă a posesiunilor de invazia dacilor s-a grăbit
de la sud de fluviu. De aceea, să restabilească situaţia de pe
incursiunile dacilor s-au redus linia Dunării. Această acţiune
drastic. Până la războaiele din a dacilor anunţa conflictele din
vremea lui Domiţian şi Traian, timpul lui Domiţian. Invazia
relaţiile dintre daci şi romani nu dacilor în Moesia, din vre
Decebal Împăratul Traian
au cunoscut, cu mici excepţii, mea lui Duras (în iarna anilor
conflicte majore. 85-86 p.Chr.), avea să fie şi
nordul regiunii. După această August a hotărât să îndepăr mai violentă. Ea a constituit
În anul 66 sau 67, guvernatorul
dată, zonele estice ale Dunării teze această populaţie, de care preludiul evenimentelor care
Moesiei, T. Plautius Silvanus
de Jos au fost pacificate pentru era foarte greu să te apropii. aveau să conducă în cele din
Aelianus, a strămutat la sud
o vreme. Astfel a trimis pe Lentulus şi urmă la cucerirea Daciei.
de Dunăre peste 100.000 de
i-a alungat pe malul de dincolo;
Spre sfârşitul sec. I a.Chr. şi „transdanubieni”, după cum În ciuda situaţiilor conflictuale,
dincoace au fost aşezate gar
la începutul veacului următor, aflăm din elogiul său funebru se pare că în cea mai mare parte
nizoane. Astfel, atunci [în anii
teatrul de operaţiuni al conflic descoperit la Tibur. Această a perioadei relaţiile economice
11-12 - n.n., A. R.] dacii n-au
telor daco-romane s-a mutat în nouă „colonizare” a malului dintre daci şi romani s-au mani
fost înfrânţi, ci doar respinşi şi
partea de vest şi de sud-vest a drept (la fel cum procedase şi festat ascendent. În vremea lui
împrăştiaţi”. Urmările aces
Daciei. În contextul războiului Aelius Catus) s-a realizat pen Burebista, în Dacia au pătruns
tor conflicte au fost sesizate
purtat de romani împotriva tru ca deportaţii să muncească primele produse ale atelierelor
şi arheologic. Fortificaţiile
panonilor în anii 13-11 a.Chr., pământul şi să presteze tribut. romane. Dintre acestea, vasele
dacice de pe malul stâng al
dacii au atacat părţile vestice. Zona în care s-a desfăşurat republicane târzii provenind din
Dunării, în zona Porţilor de
M. Vinicius i-a respins pe ataca întreaga acţiune trebuie să se fi atelierele italice, realizate din
Fier (Liubcova, Pescari, Divid),
tori, urmărindu-i apoi până pe situat undeva la nord de gurile bronz (căni bitronconice, situle
au fost incendiate la începutul
Mureş. Datorită incursiunilor Dunării şi în sudul Moldovei, etc.), sunt printre cele
sec. I p. Chr. Unele dintre aces
frecvente ale dacilor, în special populaţia deportată fiind ames mai cunoscute. În ultimul sfert
tea au fost refăcute, pentru a fi
pe „frontul” vestic, la începu tecată: geţi, bastarni, sarmaţi. al sec. I a.Chr., într-o serie de
apoi distruse definitiv în urma
tul sec. I p.Chr., Sextus Aelius Curând după aceste evenimen aşezări au apărut şi primele
războaielor daco-romane de la
Catus a întreprins o acţiune te, profitând de frământările podoabe şi accesorii vestimen
sfârşitul sec. I p.Chr. şi de la
la nord de Dunăre (probabil de la Roma survenite în urma tare de tip roman. Dar cele
începutul sec. al II-lea p.Chr.
în Banat), de unde a strămu morţii lui Nero şi de faptul
tat la sud de fluviu un număr Desele conflicte daco-romane că limesul dunărean rămăsese
de 50.000 de daci. În aceeaşi din vremea lui Augustus au neapărat, dacii au atacat Moesia
produs o impresie puternică în primele luni ale anului 69 Coif dacic
perioadă, dacii lui Coson-Cotiso
au suferit o nouă înfrângere în în conştiinţa contemporani p.Chr. Potrivit lui Tacitus
anii 11—12 p.Chr. O relatare a lor. Ecoul acestor războaie se (Hist, III, 46, 2), „s-au mişcat
lui Florus (II, 28, 18-19), care regăseşte frecvent în operele şi dacii, un neam care nu era
rezumă faptele amintite, descrie istoricilor şi poeţilor vremii. niciodată de bună-credinţă, iar
modul cum aveau loc aceste Nu este întâmplător faptul că atunci şi fără frică, deoarece
incursiuni de jaf: „Dacii trăiesc Vergiliu (Georgica, II, 497) scrie fusese luată armata din Moesia.
nedezlipiţi de munţi. De acolo, despre „dacii care coboară de Ei observară liniştiţi primele
sub conducerea regelui Cotiso, la Istrul ce conspiră împotriva evenimente; dar când aflară că
obişnuiau să coboare şi să pus- noastră”, iar Horaţiu despre Italia arde în focul războiului
tiască ţinuturile vecine, ori de „dacii cei aspri”, care „se pricep şi că toţi se duşmănesc intre
câte ori Dunărea, îngheţată de mai bine decât toţi la aruncarea ei, luară cu asalt taberele de
ger, îşi unea malurile. Împăratul săgeţilor”. iarnă ale cohortelor şi cavaleriei
Siretului în zona est-carpatică,

cea de la Ocniţa în Oltenia
şi cea de la Piatra Craivii din
Transilvania), dar mai ales în
cetăţile şi aşezările din zona
capitalei Regatului Dac. În
sec I p.Chr., în Dacia au activat
şi primii artizani romani. O
serie de ateliere de prelucrare a
metalelor indică, prin tehnolo
giile folosite şi prin artefactele
produse, originea artizanilor
respectivi. În sfârşit, ca urmare
Ostaşi romani în marş, a integrării Daciei în sfera Scenă de luptă
scenă de pe Columna lui Traian de pe Columna lui Traian
economică mediteraneană, regii
daci au copiat fidel monede
romane, renunţând la emisiunile
mai numeroase importuri (vase gusteică, precum şi organizării tradiţionale anterioare constitui- cani romani din argint. Aceste
din bronz sau ceramice, piese provinciilor limitrofe Daciei: rii regatului lui Burebista. Două monede au fost emise până la
de sticlă, obiecte de podoabă Pannonia şi Moesia. ateliere monetare (unul des cucerirea Daciei. De aceea, nu
realizate în special din bronz, Importurile romane s-au coperit în cetatea de la Tilişca, este întâmplător faptul că în
obiecte de fier etc.) provenite răspândit în întreaga Dacie. iar altul chiar la Sarmizegetusa Dacia au fost descoperite cca
din imperiu au pătruns în Dacia Se remarcă însă concentrarea Regia), precum şi o serie de 30.000 de astfel de monede,
pe parcursul sec. I p.Chr. Acest lor într-o serie de centre de ştanţe provenind din alte mult mai numeroase decât în
fapt s-a datorat situaţiei de calm producţie şi comerciale (cum aşezări atestă faptul că regii daci alte zone „barbare” aflate în
survenite în perioada postau- sunt marile aşezări de pe valea imitau perfect denarii republi- vecinătatea Imperiului Roman.
AŞEZĂRI FORTIFICATE Şl CETĂŢI

DIN SEC. II A.CHR.-I P.CHR.
Civilizaţia dacică în secolele II a.Chr.-l p.Chr.

e la jumătatea sec. al II-lea a.Chr. (perioadă premergătoare ascensiunii
regatului lui Burebista) şi până la începutul sec. al II-lea p.Chr. (când
Dacia a fost cucerită de romani), civilizaţia dacica a atins un nivel ridicat
de dezvoltare. Surselor literare care permit reconstituirea unor elemente de civili
zaţie li se pot adăuga astăzi, într-o măsură mai mare, datele furnizate de cercetările
arheologice desfăşurate în ultima jumătate de veac pe cuprinsul întregii Dacii.
■ Aşezări şi cetăţi
le se aflau dispuse pe forme au fost ridicate ziduri din piatră nu a cuprins între hotarele ei
Pe teritoriul Daciei au fost sem
de relief dominante (boturi nefasonată, însă este clară toate zonele în care au fost
nalate numeroase aşezări rurale,
de deal, terase înalte, culmi tentativa de a imita construcţiile constatate astfel de situri. Aşa
însă numărul celor cercetate
montane etc.), care controlau fastuoase din zona capitalei. este cazul aşezărilor fortificate
prin săpături sistematice este
căile de acces din anumite zone. din Maramureş, aflate pe malul
relativ scăzut. Ele au aspectul Locuirea din aşezările fortifica
Fortificaţiile erau constituite, de drept al Tisei. Dispariţia aristo
celor din secolele anterioare. te s-a concentrat în interiorul
obicei, din elemente tradiţionale craţiei dacice a dus la prăbuşirea
Este vorba de cătune mici, incintelor, dar ea s-a extins,
(valuri de pământ şi palisade structurilor care asigurau funcţi
având câteva locuinţe şi anexe de cele mai multe ori, şi în
de lemn), dar după consolida onarea fortificaţiilor din vremea
gospodăreşti. Aceste aşezări exterior. Aspectul locuinţe
rea puterii Regatului Dac în regatului.
rurale, cu funcţii agricole, erau lor este asemănător celor din
vremea lui Burebista au apărut
dispuse de-a lungul cursurilor aşezările rurale, însă au apărut şi Cele mai impresionante con
ziduri de incintă şi bastioane
de apă, pe terase naturale şi în construcţii mai mari ori având strucţii au fost descoperite în
patrulatere din piatră fasonată,
locuri neinundabile. Locuinţele o destinaţie specifică (ateliere zona capitalei regatului. Ele
ridicate în tehnică grecească şi
sunt, de obicei, adâncite în meşteşugăreşti, sanctuare etc.). au fost ridicate începând din
de către meşteri proveniţi din
pământ, iar in jurul lor au fost Aşezările fortificate (desemnate vremea lui Burebista, ulterior
oraşele vest-pontice. Astfel de
descoperite gropi de provizii. cu termenul de dava) au avut fiind adăugate numeroase
fortificaţii au fost descoperite
funcţii economice, administra elemente noi. Centrul religios
Cercetările arheologice s-au doar în zona capitalei regatului.
tive, militare şi religioase, fiind al dacilor, probabil muntele
concentrat mai ales asupra În zonele periferice (la Bâtca
asemănătoare din acest punct sacru Kogaionon amintit de
aşezărilor fortificate şi cetăţilor. Doamnei în Moldova, Cetăţeni
de vedere cu oppida din lumea Strabon şi care ulterior, poate
Aşezările fortificate şi cetăţi în Muntenia, Divid în Banat)
celtică. Dar aspectul lor era în vremea lui Deceneu, a deve
diferit. Cetăţile au avut în pri nit Sarmizegetusa Regia, se afla
mul rând rosturi militare (aveau pe o culme montană la 1.000 m
suprafeţe mici şi adăposteau altitudine. Toate căile de acces
Cetatea dacică de la Blidaru,
lângă Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara garnizoane permanente), dar şi spre acest centru au fost barate
religioase (în unele dintre ele prin cetăţi cu fortificaţii din pia
au fost descoperite sanctua tră (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-
re). Ambele categorii de situri Blidaru, Piatra Roşie, Vârful lui
fortificate se deosebeau de cele Hulpe etc.). În apropierea zonei
din spaţiul celtic. A existat, sacre a luat naştere o mare aşe
foarte probabil, o puternică zare cu construcţii ridicate pe
dependenţă a acestor fortificaţii terase antropogene susţinute de
faţă de regalitate. O dovadă în ziduri de piatră, cu conducte de
acest sens o constituie situaţia aducţiune a apei etc. Aspectul
că după cucerirea Daciei şi Sarmizegetusei Regia era acela
dispariţia lui Decebal, ultimul al unui oraş mediteranean. Unii
rege dac, aceste fortificaţii şi-au istorici l-au comparat chiar cu
încetat existenţa în întregime, Pergamonul. Tot în apropie
chiar dacă provincia romană rea zonei sacre se afla o mică
■ Sanctuare dumbravă sacră, a fost cerce

şi locuri de cult tată o suprafaţă pe care au fost
Se pare că cele mai vechi incinerate numeroase animale
sanctuare au fost reprezentate domestice. Majoritatea oaselor
de construcţii rectangulare din descoperite provin de la mem
lemn (având dimensiuni mult bre, ceea ce sugerează caracte
mai mari decât clădirile civile rul deosebit al sacrificiului.
obişnuite), prevăzute cu o Într-o serie de puţuri şi fântâni
cameră de formă absidală ori au fost descoperite depuneri
entată spre nord-vest. Reforma rituale de vase, destinate pro
înfăptuită de Deceneu a impus babil unor spirite ale apelor.
Tyras. Ruinele cetăţii antice
o religie „oficială”, care a avut Deosebit de numeroase sunt şi
ca rezultat apariţia unor sanc tezaurele de obiecte de argint.
tuare noi. Atât în zona sacră De obicei, este vorba de depu
a Sarmizegetusei, cât şi într-o nerea unor garnituri de costum
fortificaţie, ridicată în ajunul din fier, iar orfevrierii au pro serie de aşezări şi cetăţi, au fost individuale (fibule, brăţări, coli
războaielor daco-romane din dus podoabe şi accesorii ves descoperite sanctuare circula ere etc.), în afara aşezărilor, în
vremea lui Domiţian. Aspectul timentare din argint şi bronz. re şi patrulatere. Sanctuarele gropi amenajate în acest scop.
ei actual indică faptul că a fost Aurul, menţionat de autorii circulare erau înconjurate cu Există cazuri în care s-a obser
refăcută de romani, în vremea antici ca aflându-se în cantităţi un „ring” din piatră sau lemn vat distrugerea intenţionată a
lui Traian, după ce aceştia mari în Dacia, constituia un în interiorul căruia se aflau pieselor, înainte de depunerea
lăsaseră o garnizoană pentru a „monopol” regal şi era probabil o încăpere patrulateră şi una lor. Este cât se poate de clar că,
supraveghea regiunea. tezaurizat. De aceea, numărul absidală orientată spre nord- în majoritatea cazurilor, nu este
pieselor de aur descoperite este vest. Construcţiile patrulatere vorba de simpla ascundere a
În numeroase aşezări fortificate
foarte redus. erau prevăzute cu coloane, unor obiecte de valoare.
au fost depistate ateliere meşte uneori susţinute de tamburi
şugăreşti - de olărie şi meta S-a constatat existenţa unui În sfârşit, în multe aşezări,
de calcar sau andezit, şi aveau
lurgice. Amploarea producţiei sistem de schimb între diverse aflate in special în aria extra-
aspectul templelor din lumea
este dovedită de numeroasele comunităţi. Astfel, atelierele carpatică, a fost dovedită
mediteraneană.
artefacte descoperite în aşezări. metalurgice din zona montană existenţa unor practici magice.
Este vorba în primul rând de a Sarmizegetusei furnizau pro În spaţiul dacic au fost desco Au fost descoperite numeroase
piese ceramice. Vasele dacice duse de fier (în special unelte perite şi o serie de locuri sacre, reprezentări antropomorfe din
caracteristice au fost borcanele agricole) comunităţilor rurale atestând manifestări religioase lut, prezentând uneori împunsă
ornamentate cu butoni şi brâuri din valea Mureşului. Acestea, ale comunităţilor ori credinţe turi sau distrugeri intenţionate.
alveolare (utilizate pentru gătit), la rândul lor, asigurau aprovi şi practici „populare”. Astfel, În unele cazuri au fost găsite
aşa-numitele „fructiere” (de zionarea cu produse agricole, la Conţeşti (jud. Argeş), pe adevărate „truse” vrăjitoreşti.
fapt străchini cu picior înalt) care nu puteau fi obţinute în malul unui lac, probabil într-o Este vorba, evident, de practici
şi opaiţele realizate in formă zona montană. Unele aşe
de ceaşcă. Dacii au realizat şi zări au constituit mari centre
ceramică pictată, diferită din comerciale. Aşa este cazul Sanctuar dacic (reconstituire)
celor de pe valea Siretului

punct de vedere al formelor şi
(Brad, Răcătău, Poiana) şi al
decorului de produsele simi
celei de la Ocnita. Materialele
lare din spaţiul celtic. În zona
descoperite indică existenţa
Sarmizegetusa au fost create şi
unui schimb la distanţe mari,
vase pictate cu motive zoo
importurile provenind atât
morfe, vegetale şi geometrice,
din lumea romană, cât şi din
constituind aşa-numita „cerami
mediul oriental. Dar cele mai
că de curte”.
multe importuri (artefacte
Metalurgii au realizat o gamă metalice sau ceramice) au fost
foarte largă de unelte agricole, găsite, aşa cum s-a văzut, în
obiecte de uz casnic, arme etc. zona capitalei Sarmizegetusa.
„populare”, similare celor con re. Iordanes (Getica, 41), spre

statate de etnologi la numeroase exemplu, afirmă că „pe acest
populaţii arhaice. Marte, goţii (geţii) totdeauna
l-au înduplecat printr-un cult
Sanctuarele şi locurile de cult
sălbatic (căci victimele lui au
indică existenţa religiei „oficia
fost prizonierii ucişi), socotind
le” atestate de izvoarele literare,
că şeful războaielor trebuie
precum şi manifestarea unor
împăcat prin vărsare de sânge
credinţe şi practici tradiţionale.
omenesc”. Astfel de sacrificii
au fost documentate şi la alte
■ Practici funerare şi
comunităţi din Europa, cum a
sacrificii umane Mormânt dacic fost cazul celţilor.
Informaţiile scrise privind
fenomenele funerare la geţi şi ***
daci sunt puţine (Herodot V, 8; lor de incineraţie în groapă des Prin urmare, pe parcursul celor Civilizaţia dacică din sec. II
Pomponius Mela II, 2, 18—20; coperite pe teritoriul Olteniei două veacuri anterioare cuce a.Chr.-I p.Chr. s-a manifes
Solinus 10, 1), analiza datelor şi în sud-vestul Transilvaniei, ririi romane se poate observa tat într-o manieră originală,
arheologice constituind princi care aveau în inventar arme şi tendinţa evoluţiei obiceiurilor imprimând o notă distinctivă
pala modalitate de cunoaştere piese de harnaşament. Aceste funerare ale aristocraţiei spre comunităţilor din regiunea
a problemelor în discuţie. În complexe au fost datate între aceleaşi practici „invizibile” din nord-balcanică. Ea s-a deo
sec. V—III a.Chr. incineraţia cca 150 şi 50 a.Chr. punct de vedere arheologic. sebit de civilizaţia celtică, de
constituia ritul funerar aplicat cea germanică şi de civilizaţiile
În sec. I a.Chr., mai ales în Într-o serie de aşezări sau în
aproape cu exclusivitate, fapt populaţiilor din stepele nord-
perioada domniei lui Burebista, imediata lor apropiere, izolat
demonstrat de cele cca 2.000 pontice. La fel ca în epocile
de complexe funerare de acest pe teritoriul Daciei, în preajma sau în „câmpuri de gropi”, au
anterioare, Dacia a constituit o
unor mari aşezări fortificate, fost descoperite depuneri de
fel cunoscute până în prezent. zonă de contact între comunită
existau necropole tumula schelete umane. În majorita
Unii membri ai aristocraţiei au ţile Europei continentale şi cele
re, răspândite în sud-vestul tea cazurilor ele nu se află în
practicat însă inhumaţia. stepice ori din spaţiul est-medi-
Transilvaniei, Oltenia, Muntenia poziţie anatomică ori sunt cio
În prima jumătate a sec. al II- teranean.
şi sudul Moldovei. Defuncţii pârţite şi depuse doar părţi de
lea a.Chr. practicile funerare au au fost incineraţi, iar inventarul schelete. Este vorba, aşa cum Cucerirea Daciei de către
cunoscut o modificare funda este compus din aceleaşi piese au presupus numeroşi cerce romani a provocat sfârşitul
mentală. Necropolele obişnuite de armament şi harnaşament, tători în ultimii ani, de îngro civilizaţiei dacice şi dispariţia
au dispărut, au devenit „invi aparţinând foarte probabil aris parea victimelor unor sacrificii elitelor aparţinând acestei etnii.
zibile”, numărul mormintelor tocraţiei războinice din vremea umane. Practicarea sacrificiilor Romanii au impus un nou tip
izolate fiind aproape nul. Foarte Regatului Dac. Cele mai târzii umane în această perioadă este de civilizaţie, radical diferit fată
probabil că au intervenit o serie monumente funerare de acest clar atestată şi de izvoarele litera de modelul anterior.
de modificări privind credinţele fel datează din a doua jumătate
în „viaţa de apoi”, defuncţii sau de la sfârşitul sec. I a.Chr.
fiind trataţi într-un mod care nu Munţii Bucegi - zona sacră a vechilor daci - sau Kogaionul,
Pe parcursul veacului următor, după cum mai era cunoscut, adăpostea
poate fi identificat arheologic. sanctuarul marelui zeu Zamolxis
singurele morminte tumula
Este posibil ca ei să fi fost inci
neraţi, iar resturile cremaţiei să re, aparţinând de asemenea
fi fost depuse în ape ori în alte aristocraţiei, mai sunt constatate
locuri care nu pot fi cercetate doar în prejma aşezărilor est-
prin mijloacele arheologiei. carpatice din valea Siretului. O
serie de elemente de ritual fune
Cu toate acestea, se cunosc o rar şi unele piese de inventar
serie de morminte, descoperite (care este însă mai sărac decât
izolat sau în necropole mici, inventarul mormintelor din
care, potrivit inventarului, au secolul anterior) dovedesc exis
aparţinut aristocraţiei război tenţa unor influenţe sarmatice
nice. Aşa este cazul morminte nord-pontice.
C o r io l a n H o r a ţ iu O p r e a n u
Regiunile
nord-dunărene
de la provincia
Dacia la apariţia
limbii române
(sec. II—VIII)
Bellum Dacicum al împăratului Traian
rimele contacte între daco-geţii nord-dunăreni

şi Roma au fost de natură comercială şi datează
din secolele II—I a.Chr., când politica romană
la Dunărea de jos nu era încă definitiv conturată.
Acţiunea sa a fost urmată de şi centrul politic de la Buridava.

■ Regatul Dacic
şi Imperiul Roman aşezarea altor garnizoane pe Tot sub Augustus mai avem
în epoca flaviană Dunăre, la est de Novae. atestată o relaţie de amicitia cu
regele get Rholes.
În anul 11 a.Chr. Augustus a Politica „spaţiului de sigu
întemeiat provincia Pannonia. ranţă” şi a transferului de Succesul acestei politici a durat
încă din această perioadă dacii populaţie la sud de Dunăre până în anul „celor 4 împăraţi”,
constituiau un serios motiv a fost combinată, încă din în acel moment, în Moesia,
de îngrijorare pentru secu vremea lui Augustus, cu golită de trupele plecate în răz
ritatea posesiunilor romane. înţelegeri diplomatice înche boiul civil din Italia, au năvălit
Dificultatea de a stabili relaţii iate cu diverşi dinaşti geto- roxolanii. De această situaţie
paşnice de tip amicitia cu dacii daci. Asemenea relaţii s-au au profitat rapid şi geto-dacii,
va determina Imperiul Roman derulat pe fondul situaţiei atacând castrele şi punând
să adopte soluţia creării unui politice existente în Dacia, stăpânire pe ambele maluri
„tampon” între Pannonia şi după dezmembrarea regatului ale Dunării. Sistemul creat de
daci. În acest context a fost lui Burebista. În epoca lui Augustus se dovedea depăşit. Împăratul
Traian
explicată aducerea sarmaţilor Augustus, la Buridava (Ocniţa) Evenimentele de la Dunăre
iazigi în câmpia dintre Dunăre rezida, foarte probabil, un din anii 68-69 p.Chr. îi vor Este sigur însă că relaţiile de
şi Tisa. Pericolul incursiunii rege indigen, atestat epigrafic determina pe împăraţii flavi- amicitia au continuat cu dinaştii
dacilor era la fel de îngrijorător cu titlul de basileus. Prezenţa eni, începând cu Vespasianus, indigeni din zona extracarpati-
şi pentru sectorul moesic al importurilor romane şi mai să iniţieze o nouă politică la că. Cea mai importantă formaţi
Dunării, chiar înainte de con ales cea a armelor şi a pieselor frontiera Dunării, soldată cu une politică din nordul Dunării
stituirea provinciei Moesia. Aşa de echipament militar romane modificarea echilibrului dispu era însă cea din sud-vestul
s-a născut ideea politicii „spa databile în secolul I p.Chr. nerii legiunilor. Treptat, s-au Transilvaniei, ce şi-a consolidat
ţiului de siguranţă”, dezvoltată justifică ipoteza existenţei unei pus bazele unei noi concepţii puterea în a doua jumătate a
de romani la nordul Dunării de relaţii de amicitia între imperiu strategice. Armata de ocupaţie secolului I p.Chr. Eşecul diplo
Jos în secolul I p.Chr. Prima din provincie a fost împinsă maţiei romane faţă de statul dac
măsură importantă a fost spre frontieră. Tot acum a fost intracarpatic s-a văzut în anul
aplicată de Aelius Catus, care a constituită şi Classis Flavia 85 p.Chr., când dacii au atacat
mutat la sud de Dunăre 50.000 Moesica, flota dunăreană. violent Moesia. Catastrofa
de geţi. În vremea lui Tiberius, produsă de acest atac a dovedit
În pofida acestei evoluţii, ce a
când s-a organizat provincia ineficienţa politicii „spaţiului de
însemnat fixarea unei linii de
Moesia, o singură legiune era siguranţă”.
demarcaţie mai clare pe Dunăre
plasată pe malul Dunării.
între Moesia şi barbaricum, nu O modificare radicală a acestei
Sub Nero, „spaţiul de sigu sunt indicii că s-ar fi renunţat la situaţii se va produce începând
ranţă” nord-dunărean a fost politica „spaţiului de siguranţă” cu domnia lui Domiţian. Prima
consolidat şi, probabil, lărgit de de la nordul fluviului. Nu este sa măsură a fost divizarea
către Plautius Silvanus Aelianus, sigur dacă romanii au avut în frontului moesic în două
în urma mutării altor 100.000 această perioadă un foedus cu sectoare, Moesia Superior şi
Împăratul
de „transdanubieni” în Moesia. Augustus Regatul Dacic intracarpatic. Moesia Inferior. Anii următori
C O R I O L A N H O R A Ţ I U O P R E A N U • REGIUNILE NORD-DUNĂRENE D E L A P R O V I N C I A D A C I A L A A P A R I Ţ I A L I M B I I R O M Â N E ( S E C . I I - V I I I )
au fost marcaţi de expediţiile ale Macedoniei şi Pontului, dacii şi a perioadei ce a urmat Domiţian3. Istoricii moderni au
lui Cornelius Fuscus şi Tettius iar Decebal se dovedise un este foarte deficitară. Există presupus numeroase cauze posi
Iulianus, ambele îndreptate conducător militar cu nimic câteva fortificaţii romane la bile, cum ar fi bogăţiile subsolu
împotriva Regatului Dacic al mai prejos ca Filip sau chiar ca nordul Dunării ale căror prime lui dacic şi criza economică din
lui Decebal din Transilvania. În Mithridates. Tratatul încheiat faze de construcţie ar putea Italia sau dorinţa lui Traian de
ciuda amplorii diferite, a carac în anul 89 p.Chr. între imperiu aparţine acestei epoci: Drobeta, a atinge gloria lui Alexandru cel
terului şi rezultatelor deosebite, şi Regatul Dacic îl transforma Pojejena, Banatska Palanka, Mare. Mai recent, accentul prin
ambele expediţii au demonstrat pe Decebal în rex amicus populi Berzobis, poate şi cele din cipal s-a pus pe cauzele politice
dificultatea cuceririi şi eventual Romani, situaţie comparabilă, de Subcarpaţii Munteniei. Regnum şi militare, cum ar fi pericolul ca
a transformării Regatului Dacic exemplu, cu cea a lui Tiridates1 Decibali trebuia supravegheat Decebal să organizeze o vastă
în provincie romană. În contex al Armeniei, din vremea lui pentru a nu se ajunge la situaţia coaliţie barbară antiromană
tul situaţiei generale politice şi Nero. Din relatările lui Cassius anterioară. şi mai ales constatarea făcută
militare de la Dunărea mijlo de Traian că Regatul Dacic,
Dio2 deducem că întreg cere
cie, cea mai economică şi mai beneficiind de sprijinul roman
monialul oficial, încheiat prin ■ Expeditio I. „Traianus
rapidă soluţie pentru imperiu acordat amicilor politici, depă
appelatio, a avut loc în cazul de Dacis triumphavit"
era transformarea lui Decebal şise puterea acceptabilă pentru
regelui dac.
înfrânt într-un rex amicus. Cauzele care au dus la declan un stat clientelar. Regatul Dacic
Această opţiune era cu atât mai Din acest moment, prezenţa şarea conflictului dintre Regatul putea avea, eventual, un rol
firească dacă avem în vedere unor baze militare romane Dacic clientelar şi Traian nu chiar în balanţa de putere dintre
faptul că imperiul nu avea ca la nordul Dunării este cât se sunt prea bine reflectate în Imperiul Roman şi Parthia.
adversar la nordul Dunării o poate de firească. Din păca sursele literare. Ele amintesc vag
confederaţie tribală, ci un stat te, cunoaşterea arheologică despre sporirea puterii dacilor şi 1. Suetonius, Nero, 13
2. Cassius Dio, LXVII, 7, 2
comparabil cu fostele regate a războiului lui Domiţian cu de tratatul „ruşinos” încheiat de 3. Cassius Dio, LXVIII, 7, 2-4
efortul final fiind amânat până

în primăvara viitoare. Faptul
că Sarmizegetusa regală nu era
în pericol în acel moment este
singura explicaţie pentru riscul
ce şi l-a asumat Decebal, pără-
sindu-şi reşedinţa din munţi,
pentru a ataca peste Carpaţi şi
peste Dunăre provincia Moesia
Inferior. Această diversiune
marchează începutul celei
de-a doua campanii a expe
diţiei. Traian a fost obligat să
părăsească munţii din sud-ves
tul Transilvaniei, grăbindu-se
să vină cu armata în sprijinul
castrelor şi oraşelor din Moesia
Inferior. Atacul dacilor a fost
corelat cu cel al aliaţilor barbari
din est, din Moldova, o coaliţie
barbară amestecată, printre care
cei mai redutabili par să fi fost
călăreţii roxolani îmbrăcaţi în
zale. După sacrificii mari, Traian
În general, se vorbeşte despre tăţii dintre cele două războaie Simultan, Laberius Maximus, a zdrobit coaliţia barbară, mai
cele două războaie ale lui Traian li se adaugă scena LXXVIII guvernatorul Moesiei Inferior, ales în urma bătăliilor decisive
cu dacii. Izvoarele istorice de pe Columnă în care sunt a urcat spre nord cu armata de la Nicopolis ad Istrum şi
principale pentru reconstitui redate două trofee şi Victoria. provinciei sale pe valea râului Tropaeum Traiani (Adamklissi).
rea acestora sunt Columna lui Toate acestea l-au determi Alutus (Olt). Ţinta sa principală În ultima localitate, s-au ridicat
Traian de la Roma şi fragmen nat pe marele istoric italian pare să fi fost centrul politic în anul 109 p.Chr. un monu
tele operei lui Cassius Dio. În Santo Mazzarino să aprecieze getic de la Buridava, aşa cum ment al victoriei şi un altar în
reliefurile Columnei, cele două că trebuie vorbit despre un demonstrează ţiglele cu ştam amintirea celor 3.000 de soldaţi
războaie sunt reprezentate în singur bellum Dacicum, divizat în pilele legiunilor I Italica şi V romani căzuţi în luptă.
mod deosebit. În cazul primului expeditio Dacica prima, atesta Macedonica descoperite acolo8.
conflict, scenele încep direct cu În primăvara anului 102
tă epigrafic în inscripţia lui Aşa a început prima campanie
războiul, primele 10 referindu- p.Chr. a început cea de-a treia
L. Minucius Natalis5, şi secunda militară a expediţiei. campanie. În timp ce Traian se
se deja la prima campanie mili expeditione, atestată de inscripţia
tară. Cel de-al doilea război este Ajuns în sud-vestul întorcea pe frontul din sud-
de la Corint a lui C. Caecilius vestul Transilvaniei pentru
redat diferit, primele 9 scene Transilvaniei, după câştigarea
Martialis6. a pregăti asaltul final asupra
descriind călătoria pe mare bătăliei de la Tapae, împăra
din Italia, ceea ce constituie o Prima expediţie a început, pro tul a pătruns în Depresiunea centrului politic dacic, armata
„introducere în război”. Acestei babil, în mai-iunie 101 p.Chr., Haţegului, continuându-şi Moesiei Inferior a înaintat în
constatări i se adaugă şi relata având în vedere că Traian a drumul spre reşedinţa regală din barbaricum, urmărindu-i pe aliaţii
Munţii Sebeşului. Este greu de estici ai lui Decebal. Cassius
rea lui Ammianus Marcellinus4 părăsit Roma în 25 martie7.
despre cele două jurăminte ale Armata romană, condusă de crezut că Traian se pregătea să Dio9 aminteşte un episod
lui Traian: „sic in provinciarum însuşi Traian, a trecut Dunărea înceapă cea mai dificilă parte interesant al acestui moment:
speriem redactam videam Daciam" a campaniei, asediile cetăţilor Laberius Maximus a luat-o
din Moesia Superior, avan
şi „sic pontibus Histrum superem", sând prin Banat, probabil, pe dacice din munţi, tocmai când
4. Ammianus Marcellinus, 24, 3, 9.
cele două obiective majore ale acelaşi traseu urmat de Tettius anotimpul ploios şi rece era 5. ILS 1029.
împăratului, încadrabile în timp Iulianus în anul 88 p.Chr. aproape. Este mai probabil ca 6. Annép, 1934, 2 (= IDRE II 367).
7. CIL VI 2074 = IDRE 14.
în perioada dintre cele două spre reşedinţa regală dacică el să-şi fi pregătit taberele de 8. IDR II 559.
războaie. Dovezilor continui din sud-vestul Transilvaniei. iarnă şi să fi adunat provizii, 9. Cassius Dio, LXVIII, 9, 4.
prizonieră pe sora lui Decebal importante puncte de trecere au

şi, în acelaşi timp, a ocupat o fost construite castre puter
puternică cetate. Disperarea lui nice de piatră, ca acelea de la
Decebal la auzul veştii proaste, Hoghiz şi Breţcu pe Valea Oltu
cum spune Cassius Dio, nu se lui în Transilvania şi Drajna de
poate explica decât prin pier Sus, Rucăr şi Târgşor la sud
derea unui important aliat din de Carpaţi, în Muntenia, aşa
est (Moldova) a cărui prietenie cum atestă ţiglele cu ştampila
fusese confirmată, probabil, legiunilor Moesiei Inferior des
prin căsătoria politică cu sora coperite în interior. Partea de
regelui de la Sarmizegetusa. est a Olteniei, Muntenia, sudul
Această ipoteză este bazată pe Moldovei şi colţul sud-estic
atestarea unei căsătorii între o al Transilvaniei devin teritorii
nobilă dacă, Ziais, cu rege situate intra provinciam (= Moe-
le costobocilor, Pieporus10. sia Inferior) în anul 102 p.Chr., Atacul cavaleriei romane (reconstituire)
Inscripţia provine din Italia, cum rezultă din pridianum-ul

unde „regina” costobocilor şi Hunt, ce menţionează garni
doi nepoţi erau, proba zoane romane la Buridava şi cându-şi armele şi, prin gesturi regală şi ultimul rege dac dispă
bil, obsides (ostatici politici). Piroboridava, precizând că sunt ceremoniale, s-a recunoscut ruseră de multă vreme. Singura
Cum costobocii locuiau în în provincie (intra provinciam). învins. Rezultă că Traian putea explicaţie a prezenţei urmelor
să-l ia prizonier sau să-l înlăture romane şi a inscripţiilor amin
nordul Moldovei, nu poate fi
Între timp, pe frontul principal pe Decebal, dacă ar fi vrut să tite acolo este existenţa unui
exclusă ipoteza ca acest episod
din sud-vestul Transilvaniei, desfiinţeze Regatul Dacic în anul sanctuar sau a unui altar ridicat
să se refere chiar la cucerirea
armata romană condusă de 102 p.Chr. Pe Columnă, locul de Traian după înfrângerea şi
centrului lor de putere.
Traian a cucerit înălţimile unde s-a petrecut ceremonia de capitularea lui Decebal, în anul
Continuându-şi operaţiuni fortificate, apropiindu-se de Sar supunere este situat în apropie 102 p.Chr. Această ipoteză ne
le, armata Moesiei Inferior a mizegetusa regală. Cassius Dio rea unui castru roman, unde se obligă să amintim că sursele scri
ocupat Câmpia Munteniei şi relatează că, după ce Decebal afla, probabil, cartierul general se menţionează faptul că Traian
a trecut munţii în sud-estul şi-a pierdut orice speranţă de a-l al lui Traian. Locul nu putea fi a înălţat în timpul primului
Transilvaniei. Scopul acestei opri pe Traian, a acceptat condi prea departe de Sarmizegetusa. război un altar unde a ordonat
acţiuni era controlul princi ţiile romanilor pentru a-şi salva Printre punctele din jurul să se facă sacrificii anuale13.
palelor drumuri ce veneau tronul şi a început negocieri de acesteia, de unde provin urme Istoriografia română a localizat,
din Transilvania, peste munţi, pace. La sfârşit a venit în faţa arheologice romane, cel mai ipotetic, acest altar la Tapae,
spre linia Dunării. În cele mai lui Traian, s-a închinat arun- semnificativ este cel numit „Sub localitate identificată ipotetic pe
Cunune”. Aici au fost descoperi teren cu trecătoarea din Banat în
te fortuit, de-a lungul vremii, un Transilvania, „Poarta de Fier”,
Scenă de pe Columna lui Traian tezaur de 500 de monede roma lângă Caransebeş. În acel loc
ne de argint, ultimele datând de însă nu sunt cunoscute urme
la Traian fără titlul de Dacicus de locuire din epoca romană.
(înainte de anul 102), ziduri de Un altar şi un sanctuar dedicate
piatră cu mortar, ţigle şi cărămizi Victoriei din anul 102 este mai
romane. De mare interes sunt şi plauzibil de a fi căutate mai
două inscripţii. Una este dedi aproape de Sarmizegetusa regală,
cată Victoriei Augusta de către cum este locul „Sub Cunune”,
M. Statius Priscus, guvernator al situat doar la câţiva kilometri
Daciei Superior, în anii 156—157 distanţă. Oricum, acesta nu este
p.Chr.11, iar cealaltă a fost ridica în mod obligatoriu acelaşi cu cel
tă de către guvernatorul consular amintit de Cassius Dio.
al celor trei Dacii, L. Aemilius
Carus, în 175 p.Chr., pentru 10. CIL VI 1801 = ILS 854
Apollo Augustus12. În epoca în 11. IDR 111/3 276
12. IDR 111/3 275
care trăiau cei doi, Sarmizegetusa 13. Cassius Dio, LXVIII, 8
constituise forţa statului dac, dreptului roman, capitularea lui

fuseseră distruse şi se aflau sub Decebal a fost o deditio in fidem,
controlul trupelor romane. El el devenind un socius Imperii.
avea de acum înainte la discreţia Forma concretă prin care s-a
sa regatul clientelar dacic, cu un materializat aceasta a fost un
teritoriu drastic redus. foedus, prin care Decebal
Noul regat clientelar dacic devenea rex amicus et socius
cuprindea Transilvania cen Imperii (rege prieten şi aliat al
trală şi nord-vestică. El nu imperiului).
mai reprezenta o mare putere Extrem de interesantă este
militară. Noua situaţie strategică prevederea păcii ca Decebal şi
de la nordul Dunării şi poziţiile curtea sa să părăsească teritorii
deţinute de armata romană le cucerite. Acest lucru însemna
nu-i mai permiteau lui Decebal că regele dac nu mai putea
Atacul infanteriei romane (reconstituire) să aspire la polarizarea lumii rămâne în fosta sa reşedinţă de
barbare nord-dunărene în jurul la Sarmizegetusa. Era nu doar
regatului său şi să ameninţe imposibil, ci şi ilogic: regatul
Victoria contra dacilor este teritoriului Moesiei Superior). astfel ordinea romană de la sud pe care îl conducea era situat,
consemnată de Fasti Ostienses, Singurul lucru cunoscut despre de Dunăre, cum se întâmplase din acest moment, departe
ce menţionează că Traian această problemă este că Traian în trecut. Cea mai importantă de fosta reşedinţă regală. În
„de Dacis triumphavit”. El şi-a a pus la comanda trupelor caracteristică a politicii romane acelaşi pasaj citat, Cassius Dio
serbat la Roma triumful şi a pri de ocupaţie un vir consularis faţă de barbari a fost întot spune că în 102 p.Chr. Traian
mit titlul de Dacicus, la sfârşitul (ce fusese consul la Roma), deauna, în epoca principatului, a lăsat la Sarmizegetusa un
anului 102, după 10 decembrie. Longinus (menţionat de Cassius menţinerea stabilităţii politice „stratopedorn”. Această informaţie
Dio), identificat în prosopogra- şi militare a lumii barbare şi cre literară a primit recent o stră
fia imperiului cu Cn. Pinarius area unor structuri de putere pe lucită confirmare epigrafică: în
■ Regatul Dacic
şi ocupaţia romană Aemilius Cicatricula Pompeius care să le poată folosi, la nevo zidurile de incintă ale aşa-zisei
la nordul Dunării Longinus, fost guvernator al ie, împotriva altor barbari care „cetăţi” de pe dealul Grădişte,
în anii 102-105 p.Chr. provinciilor Moesia Superior ar ameninţa imperiul. Aceasta de la Grădiştea Muncelului
şi Pannonia. Statutul său arată este şi explicaţia menţinerii (punct identificat ipotetic cu
Teritoriile Regatului Dacic
că avea sub comandă cel puţin lui Decebal ca rege. El era un Sarmizegetusa regilor daci), s-au
cucerite de romani la 102
două legiuni, adică o armată comandant militar experimentat găsit blocuri cu inscripţii de
p.Chr. erau Banatul, sud-vestul
provincială obişnuită. Era, şi avea un mare prestigiu în
Transilvaniei, inclusiv regiu
probabil, o provincie în curs de lumea barbară, calităţi care-l
nea muntoasă fortificată din Scenă de pe Columna lui Traian
organizare, cum presupunea cu puteau face extrem de util inte
jurul Sarmizegetusei regale,
multi ani în urmă N. Gostar. reselor romane.
şi vestul Olteniei. În timp ce
estul Olteniei, Muntenia, sudul Această regiune, incluzând cea Noul statut al Regatului Dacic
Moldovei şi colţul sud-estic al mai mare parte a Carpaţilor era fixat printr-o înţelegere,
Transilvaniei, ce nu făcuseră Meridionali, era delimitată spre ce poate fi numită în acelaşi
parte din Regatul Dacic, erau nord de o frontieră naturală, timp pace, dar şi armistiţiu.
anexate Moesiei Inferior, fiind râul Mureş şi sectorul transil Prevederile ambelor erau ace
sub autoritatea guvernatorului van al Oltului. Aceste hotare leaşi: Decebal să predea armele,
acesteia, teritoriile cucerite de naturale erau, în acelaşi timp, maşinile de război şi inginerii
însuşi împăratul, situate între limitele sudice ale noului regat militari, dezertorii romani, să
Dunăre şi Mureşul mijlociu, au al lui Decebal. Astfel, Traian demoleze zidurile cetăţilor, să
rămas şi ele sub ocupaţie mili îşi atinsese principalul scop părăsească teritoriile cucerite de
tară romană. Nu se cunoaşte al expediţiei din 101-102 romani şi să considere prieteni
exact ce formă de organizare li p.Chr. Centrul de putere de la şi duşmani pe aceiaşi pe care
s-a dat între 102 şi 105 p.Chr. Sarmizegetusa şi fortificaţiile de şi romanii îi consideră ca atare,
(district militar, provincie în piatră din munţii din sud-vestul adică să renunţe la orice politică
curs de organizare, extinderea Transilvaniei, adică nucleul ce externă proprie14. În termenii 14. Cassius Dio, LXVIII, 9-10
construcţie menţionând numele părăsit Italia, îmbarcându-se

legiunilor care le-au construit, pentru Moesia la 4 iunie 105
IIII Flavia Felix, II Adiutrix p.Chr., cum au înregistrat
şi VI Ferrata. Este evident un Fasti Ostienses15. Expediţia
castru roman, şi nu o cetate a început în vara lui 105.
dacică. Zidurile sunt construite Decebal a încercat să negoci
în tehnica utilizată de legiuni, eze cu Traian16. El l-a atras pe
opus quadratum. Acesta este acel Longinus, comandantul armatei
„stratopedon”, termen folosit de romane de la nordul Dunării,
Cassius Dio cu sensul de castru într-o cursă şi l-a luat prizonier.
de mai multe ori în opera sa. Din această postură i-a cerut lui
Sarmizegetusa din imediata Traian să revină la statu-quo-ul
apropiere era situată, din acest de dinainte de prima expediţie:
moment, în teritoriul roman. să-i cedeze ţara până la Dunăre
Rostul castrului răspundea tra şi să-i plătească despăgubiri de
diţiei romane a ocupării militare război, promiţând eliberarea lui
a centrelor de putere ale popu Longinus. Traian respinge pro
laţiilor învinse. Astfel, Decebal punerile, cerându-i să se predea
era nevoit să-şi găsească o altă şi să depună armele. Între timp
reşedinţă, în teritoriile libere din Longinus s-a sinucis şi expediţia
centrul Transilvaniei. La nord a continuat. Scopul principal al
de Mureş, singura cetate cu expediţiei din 105 era capturarea Sanctuar dacic din Munţii Şureanu
ziduri de piatră şi cu o excepţi lui Decebal şi a reşedinţei sale,
onală poziţie strategică, precum desfiinţarea totală a Regatului
şi un important centru de pro Dacic şi înlocuirea sa cu o pro Piatra Craivii decât de cele de la în text: „Ranisstoro”. A fost
ducţie şi comercial, era la Piatra vincie romană. În anii 105-106, Sarmizegetusa, ca să nu mai vor tradus prin „la Ranisstorum”,
Craivii, un pisc stâncos, înalt de toate operaţiile militare ale arma bim despre similitudinea topo considerat locul unde se afla
1.083 m, argumente care l-ar fi tei romane s-au concentrat în grafică. La 11 august 106 p.Chr. cartierul general al lui Traian
putut determina pe Decebal să Transilvania, la nord de Mureş. provincia Dacia este deja ates în ultima etapă a războiului.
şi-o aleagă drept nouă reşedinţă. Ştiri despre un succes al împăra tată. Teritoriul situat între Piatra Datorită regulilor gramaticale
tului au ajuns la Cyrene după 30 Craivii şi nordul Regatului Dacic latine, ar putea fi tradus, mai
■ Expeditio II. „Universa iulie 106. Acest succes ar putea este posibil să fi fost cucerit în degrabă, „de la Ranisstorum”,
Dacia devicta est." însemna cucerirea reşedinţei circa o lună, încă un argument ceea ce ar echivala cu locul
Un rege având personalitatea regale. Aşa cum arătam, ea nu pentru localizarea reşedinţei sinuciderii lui Decebal. Ori
şi calităţile lui Decebal nu mai putea fi Sarmizegetusa. Pe regale mai spre nord de fosta cum, locul a fost identificat
putea accepta cu uşurinţă noua Columnă, ultimul mare asediu Sarmizegetusa. Inscripţia de la ipotetic la nord de Mureş, fie la
sa poziţie. El a fost acuzat de din a doua expediţie a fost Corint amintită precizează fina Apulum (M. P. Speidel), fie la
romani că nu respectă preve considerat al Sarmizegetusei. lul cuceririi Regatului Dacic în a Piatra Craivii (J. Bennett). Din
derile păcii, fără să ştim dacă Faimosul comentator al doua expediţie: „secunda expediti păcate, nu se poate stabili cu
acuzaţiile au fost reale sau nu. Columnei, C. Cichorius, observa on qua universa Dacia devicta est”. uşurinţă momentul sinuciderii
Aceasta este, probabil, una din însă că în această scenă apare Î n acest final, Decebal încercase lui Decebal, înainte sau după
principalele cauze ale încetării o cetate situată pe un platou să scape cu fuga, urmărit de constituirea provinciei Dacia.
stării de pace atât de repede. stâncos, greu accesibil. El cavaleria auxiliară romană. O Unii istorici au presupus că
Nu este exclus ca şi Traian nu corespunde cu topogra faimoasă inscripţie de la Philippi acest lucru s-a întâmplat între
să fi văzut pacea mai mult ca fia Sarmizegetusei. De aceea, (Grecia) îl menţionează pe T. 2 septembrie şi 20 decembrie
armistiţiu, urmărind în final Cichorius avansa ideea unei a Claudius Maximus, cel care a 106 (F. Lepper şi S. S. Frere).
transformarea Regatului Dacic doua capitale regale. Zidurile condus detaşamentul roman Oricum, se ştie că Traian a
în totalitate în provincie romană. acestei cetăţi sunt redate diferit şi a fost martor la sinuciderea rămas în Dacia până în anul 107.
Senatul l-a declarat pentru a faţă de altele, pe Columnă. Ele lui Decebal. Tot el i-a dus
doua oară pe Decebal duşman sunt mai apropiate ca aspect de lui Traian capul regelui dac.
al poporului roman. Traian a cele descoperite la cetatea de la Inscripţia atestă şi o localitate, 15. IDREI95
16. Cassius Dio, LXVIII, 11-12
Organizarea provinciei Dacia

Împăratul
Traian
acia traiană şi teritoriile nord-dunărene ale

Moesiei Inferior aveau rolul strategic de a separa
masele barbare de pe malul stâng al Dunării, de
la Aquincum până la gurile fluviului, împiedicând astfel
pericolul unui vast front antiroman în regiunile dunărene.
■ Dacia traiană urmat la comandă lui Longinus

la începutul celui de-al doilea
Diploma militară descoperită
război dacic, devenind apoi
la Porolissum, datând din 11
guvernatorul noii provincii,
august 106 (dar eliberată abia în
unde trebuie să fi rămas cel
anul 110), menţionează pentru Ruinele oraşului Noviodunum
puţin până în anul 107, când
prima oară provincia Dacia17.
împăratul a plecat din Dacia. ■ Daciae tres
Pe legenda unei monede din
Alţi istorici apreciază că el ar Primul „test” la care a fost dunărene. Această situaţie i-a
anul 110 p.Chr. se citeşte: Dacia
fi rămas în funcţie până în 109 încurajat, probabil, pe roxolanii
Augusti Provincia18. Teritoriul supusă Dacia întemeiată de
p.Chr. După plecarea lui Iulius Traian s-a produs la sfârşitul situaţi la nordul gurilor Dunării
provinciei Dacia cuprindea cea
Sabinus, în fruntea Daciei a domniei acestuia. Contextul să încerce să profite. Nu este
mai mare parte a fostului Regat
fost numit Decimus Terentius general, militar şi politic, din clar dacă ei au atacat sau nu
Dacic, adică Banatul, majorita
Scaurianus21, considerat multă Imperiul Roman a determinat Moesia Inferior. Ceea ce ştim
tea Transilvaniei şi vestul Olte
vreme primul ei guvernator. declanşarea unei adevărate sigur este că ei s-au plâns de
niei. Acest lucru este util pentru
Noua diplomă militară arată reducerea stipendiilor pe care
a şti cât de întins fusese regatul crize, care a periclitat dominaţia
însă că el a guvernat Dacia mai romană pe un front larg, de la le primiseră până atunci de la
lui Decebal. Când romanii au
târziu, prin 108/109-111/112 Dunărea mijlocie până la nordul Traian24. Acesta pare să fi fost
transformat un regat barbar în
p.Chr. El a fost urmat de Mării Negre. motivul pentru care Hadrian s-a
provincie romană, indiferent de
C. Avidius Nigrinus22 şi C. Iulius îndreptat mai întâi spre Dunăre,
maniera de anexare, au trasat În anii 116-117 p.Chr., pe
Quadratus Bassus23. Recent, a sosind în Moesia Inferior. Aici
graniţele provinciei acolo unde când un corp expediţionar
fost atestat în anul 114 p.Chr. el a dus tratative cu regele
fuseseră şi cele ale regatului. din armata Daciei era plecat
un alt guvernator, Q. Baebius roxolanilor, probabil P. Aelius
Un exemplu este regatul lui în războiul parthic, provincia
Macer. El a administrat Dacia Rasparaganus25, transformându-l
Amyntas, din Asia Mică. El a Dacia a fost atacată de vecinii
înainte sau, poate, după în rex amicus. Pentru pacificarea
fost transformat în provincia barbari din Câmpia Tisei, iazigii,
C. Avidius Nigrinus. Funcţia de Daciei, Hadrian l-a numit pe
Galatia, prin kleronomia, dar în ce revendicau teritorii din vestul
guvernator consular al Daciei omul său de încredere, cavalerul
aceleaşi graniţe19. Regatul Dacic Daciei. În vara lui 117, Traian
în epoca lui Traian, la fel ca şi Q. Marcius Turbo, guvernator
a fost anexat prin război, ceea a trimis din Orient în fruntea
cea de guvernator al Syriei sau provizoriu (ad tempus) al
ce nu modifică însă principiul. Daciei un vir militaris, pe C. Iulius
Britanniei, reprezenta încorona Daciei26 şi Pannoniei Inferior,
Dacia traiană era o provincie Quadratus Bassus. La 9 august
rea supremă a carierei militare a în vreme ce Hadrian ajungea
unitară, având staţionate pe teri 117, Traian a murit însă în
unui consular. la Roma (9 iulie 118), Turbo
toriul său trei legiuni. De aceea, Cilicia, când Bassus continua încheia victorios războiul cu
guvernatorul său era un legatus luptele cu iazigii. Noul împărat, iazigii. De la Roma, împăratul
Augusti pro praetore de rang Hadrian, după ce a iernat la
consular, care îşi avea reşedinţa, lulius
Sabinus Nicomedia, în primăvara lui 17. IDR I/1 (dipl. D1)
probabil, la Apulum. Primul Monedă
118 s-a îndreptat spre Roma, 18. RIC II 288, nr. 261
guvernator a fost Iulius Sabinus, 19. Strabo, 12,5, 5, 567:12,6, 5, 559
îngrijorat de complotul „celor 4 20. Annép 1990,860
atestat în cea mai veche diplo consulari”. Moartea lui Bassus 21. CIL III 1443 (= IDR III/2 1); IDR I 1 -3
22. CIL III 7904 (= ILS 2417; IDR III/2 205)
mă militară a provinciei, datând în luptele din Dacia prefigura 23. IDRE II 381
din 14 octombrie 109, descope însă o catastrofă pentru Dacia şi 24. SHA, Vita Hadr., 6, 6-8
25. CIL V 32 = ILS 852
rită la Ranovac (Serbia)20. El i-a pentru stabilitatea întregii zone 26. SHA, Vita Hadr., 6, 7
l-a numit guvernator al Daciei, ale lui Traian au avut ca preţ că, în total, Daciile aveau un
acordându-i şi titlul suplimentar un considerabil efort militar al perimetru de 1.000 de mile
de praefectus Aegypti21, necesar trupelor din Pannonia Inferior, romane sau 1 milion de paşi
pentru a asigura autoritatea Dacia şi Moesia Inferior, unele (1.478 km)29.
legală a unui cavaler asupra unei abandonări de teritorii şi mai
Prima atestare documenta
provincii cu trei legiuni. ales o restructurare administra
ră a noului sistem o avem
tivă şi militară a posesiunilor
Urmele acestor evenimente au într-o diplomă militară din 13
romane de la nordul fluviului.
fost constatate şi arheologic. decembrie 119 (pentru Dacia
Planul reorganizării a fost ela
În castrele de pământ şi lemn Superior), apoi în cele trei
borat, foarte probabil, la Roma Marcus Aurelius
din nord-vestul Daciei (Gilău, diplome militare din 29 iunie
şi transmis prin mandatum în
Bologa, Buciumi, Ilişua etc.) 120 p.Chr. (Porolissum, Căşei,
Dacia lui Q. Marcius Turbo şi lui Marcus Aurelius, care au
s-a constatat distrugerea lor Românaşi)30. Dacia Superior
guvernatorului Moesiei Inferior. afectat şi teritoriile dacice,
violentă. La fel, castrele din zona avea, din acest moment, o sin
Războiul din 117-118 p.Chr. necesitând o serie de modificări
subcarpatică a Munteniei, apar gură legiune şi va fi condusă de
demonstrase că rolul Daciei lui militare. În anul 168 p.Chr., la
ţinând de Moesia Inferior, ce un legatus Augusti pro praetore de
Traian - separarea maselor bar Potaissa, în Dacia Porolissensis,
vegheau drumurile spre Dacia, rang pretorian, iar celelalte două
bare de la nordul Dunării - se a fost adusă şi aşezată definitiv
au fost arse, ultimele monede provincii (Dacia Porolissensis
dovedise, în realitate, lipsit de Legiunea a V-a Macedonica
din interior nedepăşind anul şi Dacia Inferior), rămase fără
eficienţă. de la Troesmis din Moesia
117 p.Chr. Autorii atacului din legiuni, aveau la comandă câte
Câmpia Munteniei par să fi fost Noua concepţie a lui Hadrian Inferior. Acum apar denumiri
un procurator Augusti de rang
roxolanii, în vara sau toamna presupunea abandonarea unor noi pentru cele trei provincii:
ecvestru.
anului 118 p.Chr., probabil, teritorii de câmpie, dificil de Dacia Porolissensis (îşi menţine
apărat, ca Muntenia şi sudul Soluţia lui Hadrian, replierea numele), Dacia Apulensis (apa
după ce vor fi încălcat înţelege
Moldovei. De asemenea, şi consolidarea teritoriilor rent în locul Daciei Superior)
rea de amicitia încheiată cu puţin
anumite teritorii de la gra romane, se va dovedi viabilă şi Dacia Malvensis (aparent în
timp înainte cu Hadrian. Se
niţa vestică a Daciei traiane, în următoarele decenii. Esenţa locul Daciei Inferior). Cea mai
pare că principalul efort de a-i
revendicate insistent de iazigi, măsurilor luate de Hadrian importantă noutate este faptul
respinge pe aceşti atacatori, ce
trebuie să fi fost cedate de către a fost de natură strategică şi că cele trei Dacii vor fi puse sub
urmăreau să pătrundă în Dacia,
romani, cum indică faptul că politică. Dacia Porolissensis o comandă militară unică, a unui
a revenit tot trupelor din Dacia
din acest moment conflictul proteja flancul nord-vestic al legatus Augusti pro praetore trium
conduse de Turbo. Această
cu iazigii pare să se fi stins Daciei Superior şi, prin urmare, Daciarum de rang consular, cu
posibilitate s-ar putea deduce din
definitiv. Teritoriile rămase sub a fost dotată cu numeroase reşedinţa la Apulum, în Dacia
faptul că la Hoghiz, situat într-
control efectiv roman au fost trupe auxiliare şi lucrări de for Apulensis, primul dintre ei
un punct de trecere obligatoriu
reorganizate: din cea mai mare tificaţie, blocând sau asigurând fiind M. Claudius Fronto31 în 169
peste Olt, pentru cei care veneau
de peste munţi îndreptându-se parte a fostei provincii Dacia controlul principalelor căi de p.Chr., care a murit în luptele
spre Dacia, castrul de piatră nu traiană, Hadrian a creat provin acces dinspre câmpia vestică pentru apărarea Daciei. Noile
cia Dacia Superior, cuprinzând şi nord-vestică spre interiorul provincii erau mai degrabă nişte
prezintă urme de distrugere ca şi
Banatul şi cea mai mare parte Transilvaniei. Dacia Inferior, districte financiare, iar organiza
cele de la sud de Carpaţi.
din Transilvania centrală şi de aparent un pandant al Daciei rea trupelor auxiliare respecta, se
Criza profundă prin care trecu Porolissensis, a fost adaptată pare, vechile unităţi administra
sud, precum şi vestul Olteniei.
se Dacia şi intenţiile de politică unor condiţii diferite. Rolul tive, cum rezultă din diploma de
Nord-vestul Transilvaniei,
defensivă ale lui Hadrian l-au ei principal era asigurarea la Drobeta din 1 aprilie 179, ce
fost în Dacia traiană, a devenit
determinat, printre altele, drumului intre Dacia Superior menţionează, aparent anacro
Dacia Porolissensis. Din unele
să ordone distrugerea părţii şi Dunăre (circa 250 km), vital nic, numele provinciei Dacia
teritorii păstrate din Moesia
superioare, de lemn, a podului din punct de vedere strategic Superior, şi nu cel al Daciei Apu
Inferior nord-dunăreană (o fâşie
de peste Dunăre de la Drobeta, şi comercial pentru zonele lensis, ca pe inscripţiile de piatră.
din vestul Munteniei situa
capodopera de arhitectură a lui intracarpatice, după demontarea
tă de-a lungul malului stâng
Apollodor din Damasc28, con podului de la Drobeta.
al Oltului şi colţul sud-estic 27. SHA, Vita Hadr., 7, 3
struit începând cu 103 p.Chr.
al Transilvaniei) şi din estul Viziunea lui Hadrian va suferi 28. SHA, Vita Hadr., 6, 6
29. Eutropius, VIII, 2, 2; Rufius Festus, VIII, 2
Salvarea şi menţinerea în impe Olteniei a format provincia o modificare în epoca războa 30. IDRI4, 5, 6
riu a cuceririlor nord-dunărene Dacia Inferior. Ştim doar ielor marcomanice din vremea 31. CIL III 1457 (=IDR III/2 90); CIL VI 1377
(= ILS 1098, IDRE I 10)
Populaţie şi societate
mediat după cucerire, în Dacia au sosit colonişti din
toate colţurile imperiului. Ei au reprezentat majo
ritatea covârşitoare a populaţiei noii provincii, cum
rezultă din documentele epigrafice şi din cercetarea
Lupoaica cu Remus şi
arheologică a reţelei de aşezări a provinciei Dacia. Romulus - emblema
a romanităţii
■ Coloniştii occidentale de limbă latină, iar la Apulum de 72%, ceea ce Dacia, din totalul de peste 50 de
erau într-un grad avansat de dovedeşte caracterul profund diplome ale provinciei cunoscu
Coloniştilor şi militarilor romani
romanizare, chiar dacă originea roman al oraşelor provinciei. te în acest moment.
li se datorează transplantarea
civilizaţiei romane pe teritoriul lor etnică iliră, tracică, celtică Se consideră, în general, că
Alături de colonişti, veniţi
fostului Regat Dacic, care a sau germanică transpare încă pentru a primi pământ, un rol sosirea coloniştilor a continu
devenit, în scurtă vreme de la uneori în unele antroponi- important în rândul populaţiei at şi în epoca lui Hadrian şi
cucerire, dominantă în cea mai me, etniconuri, adorarea prin ce vorbea limba latină l-au jucat Marcus Aurelius şi chiar mai
mare parte a provinciei Dacia. interpretatio Romana a unor veteranii şi familiile lor. Prima târziu. Dacă în perioada ce
divinităţi tradiţionale ale acestor mare comunitate de veterani a urmat crizei din 117—118
Studiul onomasticii, al religiei neamuri sau în aspecte ale vieţii s-a constituit din veteranii p.Chr. şi reorganizării Daciei
şi culturii materiale a nou- cotidiene. Studiile de onomas legiunilor care au cucerit Dacia, au avut loc însemnate mişcări
venitilor ne arată că sosiseră tică şi cercetările arheologice fiind aşezaţi de Traian în Ţara de populaţie, începând cu
colonişti din Italia, Illyricum, mai recente demonstrează că în Haţegului, unde a întemeiat plecări şi sosiri de trupe, pentru
Thracia, Noricum, Pannonia, Dacia Superior şi Porolissensis singura colonia deducta, Colonia perioadele ulterioare dovezile
Germania, Moesia, Asia Mică, de mai târziu, elementul Ulpia Traiana Augusta Dacica directe sunt mai puţine. În zona
dar şi din Africa, Syria sau colonizator de bază sosit în Sarmizegetusa. Conform obice auriferă din Carpaţii Occiden
Egipt. Majoritatea, prove epoca lui Traian provenea iului, iniţial colonia trebuie să tali sunt inscripţii care dovedesc
nind din provinciile europene din provinciile Pannonia şi fi avut circa 2.000 de locuitori. o continuare a afluxului de
Noricum. Populaţia din estul Veteranii erau foşti legionari populaţie din alte provincii, atât
Pannoniei se întâlneşte mai ales recrutaţi în epoca flaviană din după războaiele marcomanice,
în vestul Daciei, iar noricii în Italia şi din provinciile roma cât şi în prima jumătate a seco
Familie de colonişti
romani din Napoca special în estul Daciei, în zona nizate, Hispania sau Gallia lului al III-lea p.Chr., evident în
neurbanizată. Predominanţa Narbonensis. Cum arătam, la strânsă legătură cu funcţionarea
vorbitorilor de limbă latină Sarmizegetusa procentul de minelor de aur.
rezultă din analiza celor peste cognomina romane este de 76%
4.000 de inscripţii descoperite (superior altor oraşe şi chiar Vas sarmatic de lut
în Dacia. Doar 40 sunt scrise în Romei), 20,5% sunt cognomina în formă de berbec
Tudora, Ştefan Vodă
limba greacă, iar 7 în palmire- de origine greacă, 1,5% siro-
nă. Restul sunt în limba latină. palmirene, 0,4% tracice, 0,2%
Din cele 3.000 de antroponime ilire. Din cele aproape 800 de
din inscripţii, 74% sunt italice inscripţii descoperite la Sarmi
romane, 14% sunt greco-ori- zegetusa, doar 5 sunt în limba
entale, 4% sunt ilire, circa 4% greacă, restul sunt în limba
sunt celto-germanice, 2% traco- latină. Pe parcurs, alţi veterani
moesice, 2% sunt semitice din legiunile armatei Daciei şi
(siro-palmirene), iar restul sunt din trupele auxiliare vor rămâne
de alte origini (iranice, africane, în provincie. Un indiciu pentru
egiptene). La Ulpia Traiana ultima categorie sunt cele circa
Sarmizegetusa procentul de 40 de diplome militare emise
cognomina latine este de 76%, pentru armata Daciei şi găsite în
■ Militarii Unităţi auxiliare din armata comanice, după 168 p.Chr.,

Fiind o provincie imperială de Moesiei Inferior vor fi destinate când Legiunea V Macedonica a
frontieră, având un important alcătuirii noii armate a Daciei fost transferată de la Troesmis
rol strategic, Dacia a fost un Inferior. Numeroase schimbări (Moesia Inferior) la Potaissa,
teritoriu roman cu o puternică se vor produce şi în dispunerea în Dacia Porolissensis. Din
amprentă militară. Unele mone teritorială a unităţilor auxiliare acest moment, cele trei
de din vremea lui Hadrian au din Dacia Porolissensis. Câteva Dacii - Porolissensis, Apulensis
legenda Exercitus Dacicus, adică alae au înlocuit cohortele din şi Malvensis - vor fi sub un
o armată unitară, chiar dacă pe vremea lui Traian: ala I Tungrorum comandament militar centra
ţigle există şi ştampila EXDP, Frontoniana a fost adusă de la lizat, unic, similar oarecum
interpretată drept E(xercitus) Vršac (Moesia Superior) în nor Daciei traiane. Deosebirea
D(aciae) P(orolissensis). dul Daciei Porolissensis, la Ilişua, consta în dispunerea trupelor
înlocuind cohors II Britannorum mil- în teritoriu, zona nord-vestică
În epoca lui Traian (106—117), liaria, care a fost mutată la Căşei. (devenită Dacia Porolissensis)
armata Daciei avea trei legiuni: La Gilău a fost adusă ala Siliana fiind a doua oară întărită
XIII Gemina, cu garnizoana la din Pannonia Inferior, înlocuind, prin aşezarea unei legiuni la
Apulum-„Cetate”, I Adiutrix, probabil, pe cohors I Pannoniorum. Legionari romani
Potaissa (Turda). Oricum, (reconstituire)
cu garnizoana, probabil, la Acelaşi fenomen este probabil nici Traian, nici Hadrian, nici
Apulum-„Partoş”, şi IIII reflectat de descoperirea ştampi Marcus Aurelius şi nici împă
Flavia Felix, cu garnizoana lelor mai multor trupe auxiliare raţii secolului al III-lea n-au însoţiţi de familii. După moar
la Berzobis. Alături de ele în aceleaşi castre, fără a putea fi aşezat legiunile Daciei pe linia tea lui Gallienus, spre mijlocul
fuseseră aduse numeroase ordonate într-o cronologie sigu de demarcaţie dintre imperiu şi sfârşitul anului 269 p.Chr.
trupe auxiliare, majoritatea din ră. Exemplul cel mai cunoscut şi barbaricum, ca şi în cazul pe aurei pentru legiuni bătuţi
Moesia Superior şi Pannonia.
este castrul de la Porolissum- provinciilor de frontieră de la la Trier sunt atestate prima
Sistemul defensiv al Daciei „Pomăt”. Evident că, de multe Dunărea de mijloc, de exemplu. oară numele legiunilor dacice
traiane nu era constituit dintr- ori, deplasările de trupe au Concepţia strategică defensivă a de partea uzurpatorului galic
un limes propriu-zis, ca şi în determinat şi construirea altor secolelor II—III era diferită de Victorinus. Ar putea fi vorba
cazurile Pannoniei, Raetiei şi castre, mai mari, ridicate iniţial cea a secolului I p.Chr. despre vexilaţiile de la Poetovio
Germaniilor. El era alcătuit tot din pământ şi lemn. Armata
Ultima modificare notabilă şi din nordul Italiei, despre care
din castre de pământ şi din auxiliară a Daciei Porolissensis a
în armata Daciei s-a petrecut nu ştim dacă s-au mai întors în
drumuri între ele, încercând să fost, aşadar, întărită, începând cu
în vremea lui Gallienus, când Dacia până în anul 271 p.Chr.,
supravegheze principalele căi de epoca lui Hadrian, cu mai multe
imperiul s-a divizat între acesta când Dacia nord-dunăreană a
pătrundere dinspre barbaricum. unităţi mobile, de cavalerie, lipsă
şi diverşi uzurpatori. Fidelitatea încetat în mod oficial să mai fie
De aceea, castrele erau dispu resimţită, probabil, în timpul
armatei Daciei faţă de Gallienus provincie romană.
se şi în interiorul provinciei, crizei din 117 p.Chr.
nu doar în preajma liniei de l-a determinat pe împărat să În total, în Dacia sunt cunoscute
În deceniile următoare, fără transfere în 264 p.Chr. vexilaţii
demarcaţie. 104 castre de trupe auxiliare şi
a putea face precizări exacte
din legiunile XIII Gemina şi de legiune. Numărul militarilor
După rezolvarea crizei din în timp pentru cele mai multe
V Macedonica la Poetovio, în din Dacia a fost estimat în medie
117-118 şi măsurile de situaţii, castrele Daciei au fost
Pannonia Superior, pentru la circa 35.000-40.000. Sunt
reorganizare a Daciei şi a dotate cu incinte de zid de
a-şi crea o armată mobilă, de atestate 79 de unităţi auxiliare
celorlalte teritorii romane de piatră. Unul dintre sectoarele
intervenţie, pentru apărarea şi legiunile la care ne-am referit.
la nordul Dunării, Legiunea cărora li s-a dat atenţie deo
Italiei, mai ales după trece Temporar, au mai avut diver
I Adiutrix a fost retrasă în sebită datorită importanţei lor
rea armatei Raetiei de partea se misiuni în Dacia şi vexilaţii
Pannonia Superior, la Brigetio, strategice a fost zona de pe
„Imperiului Galic”. Nu există din armatele altor provincii.
iar Legiunea III Flavia Felix, frontiera nord-vestică a Daciei
dovezi că aceste trupe s-au Armata - atât legiunile, cât şi tru
în Moesia Superior, la Porolissensis, având ca punct
mai întors în Dacia, mai ales pele auxiliare - era însoţită, încă
Singidunum. Singura legiune militar central castrul de la
dacă ţinem seama că numeroşi din momentul sosirii în Dacia,
rămasă în armata Daciei a fost Porolissum-„Pomăt”.
militari din cele două legiuni de familii, dar şi de alte categorii
XIII Gemina, la Apulum.
O nouă modificare în cadrul au lăsat inscripţii în nordul de populaţie care o urmau în
Modificări se vor produce şi în armatei Daciei se va petrece la Italiei, unde nu par să fi stat general din interese economice,
amplasarea trupelor auxiliare. începutul războaielor mar- doar pentru scurt timp, fiind ca lixae, negotiatores.
■ Indigenii ajunşi în afara Daciei, chiar din 20 august 127 p.Chr. şi

printre pretorienii de la Roma, există şanse considerabile să fie
Dovezile privind prezenţa în precizează în inscripţii că sunt un dac recrutat imediat după
Dacia romană a indigenilor natione Dacus. Ei ar putea fi daci cucerire, interesant, în cohors II
daci sunt mult mai puţine de origine, complet romanizaţi Lingonum.
decât în cazul ilirilor şi tracilor sau doar proveniţi din provincia Brăţări dacice
sau al celţilor şi germanilor În provincia Dacia există până
Dacia, ceea ce nu le conferă
din provinciile romane mai în acest moment o singură ates
automat şi origine indigenă
demult constituite. Teonimele tare epigrafică sigură, Decebalus şi în Pannonia şi Noricum,
dacică. Recent, a fost valori
dacice sunt total inexistente Luci(i) (filio), pe o plăcuţă unde Celeia, Poetovio, Salla,
ficată o bogată documentaţie
în inscripţiile din Dacia, iar votivă de aur dedicată nimfelor Savaria, Solva, importante oraşe
epigrafică referitoare la dacii
antroponimele sunt rare. Dacii, descoperită într-un bazin de la romane, şi-au luat numele de
recrutaţi imediat după cucerire
ca persoane individuale, sunt, Germisara (Geoagiu-Băi). Este la nişte toponime locale celtice,
în armata romană. Este vorba
în schimb, bine reprezentaţi vorba, foarte probabil, despre nu de la nişte mari oppida. Este
despre numeroase ostraca unde
în inscripţiile altor provincii şi un indigen dac romanizat. inutil de spus că acest fenomen
apar numele unor militari de
chiar în cele din Italia şi de la origine dacică, descoperite în confirmă prezenţa iniţială a
În ceea ce priveşte aşezările şi
Roma. În Syria, Cappadocia, indigenilor în aceste zone, fără
castrele de la Mons Claudianus, necropolele populaţiei indigene
Britannia, Pannonia sunt Krokodilo, Maximianon şi să putem însă face aprecieri sta
de dinainte de cucerirea roma
atestate trupe auxiliare purtând Didymoi, ce protejau drumul tistice. Aceeaşi situaţie avem şi
nă, nu se cunoaşte niciun caz
etnonimul „Dacorum”, recruta în cazul numelor principalelor
roman din deşertul oriental al în care vreuna să-şi fi continuat
te de către Traian, Hadrian şi Egiptului. Noi nume dacice au râuri ale Daciei: Maris, Samus,
existenţa şi în epoca romană.
Marcus Aurelius. Cele înfiinţate Crisia, Tibiscus, Alutus, prelu
fost identificate printre soldaţii Toate aşezările, fortificate sau
de Traian au provenit, foarte ate de romani de la localnici,
din ala Apriana, cohors I Flavia nu, precum şi cetăţile dacice
probabil, din indigeni daci din Cilicum equitata, ala Vocontiorum, o situaţie cunoscută şi în alte
cercetate arheologic îşi înce
fostul regat recent cucerit, deşi cohors II Ituraeorum equitata provincii.
tează existenţa prin distrugere
numărul lor mic ar putea fi şi cohors I Augusta Praetoria violentă la cucerirea romană. În Dacia romană nu sunt
semnul unei epuizări umane Lusitanorum equitata: Bastiza, Nu se cunoaşte niciun exemplu atestate comunităţile indige
a Daciei, datorată celor două Komakiza, Dablosa, Dadazi, Dar- în care o nouă aşezare romană ne, civitates, ceea ce ne duce la
expediţii ale lui Traian. Mai danos, Dardiolai, Dezibalos, Diengi, să suprapună o veche locuire concluzia că acestea nici n-au
târziu însă, sub numele de Dieri, Dotouzi, Petipor, Rolouzis, dacică indigenă, cum există în existat. Cum se explică această
„Dacorum” s-ar putea regăsi Thiais, Thiaper, Tiatitis, Zoutoula. Gallia, de exemplu. Majoritatea particularitate a provinciei
şi daci râmaşi în afara pro Sunt, de asemenea, atestaţi la numelor principalelor oraşe Dacia, în comparaţie cu cele
vinciei. Unii dintre militarii Roma sau în alte oraşe din Italia romane sunt însă de origine lalte provincii, unde civitates
locuitori cu nume ca: Silvinius locală dacică. În cazul coloniei indigene sunt bine cunoscute?
Decebalus, S. Rufius Decebalus, Dacica Sarmizegetusa, aceasta a În opinia noastră, principalul
T. Vibatius Decibalus, Diuppaneus preluat numele fostei reşedinţe motiv al acestei situaţii constă
Femei dace pe o metopă
de la Adamclisi
qui Euprepes Sterissae f. Dacus, regale dacice, Sarmizegetusa regia în faptul că societatea dacică de
Q. Decimius Dacus, Vibia Dacia, (to basileion), deşi între cele două dinainte de cucerirea romană
Iulia Dacia, P. Aquilius Dacus, distanţa este de circa 100 km. depăşise stadiul societăţii triba
L. Avilins Dacus, Nonia Dacia, Sarmizegetusa regia este singura le, ajungând la etapa statului,
Ziais Daca, majoritatea complet localitate preromană cu nume pe care nici celţii, nici germanii
romanizaţi, dar sigur de origine cunoscut din izvoare scrise nu o atinseseră în antichitate.
etnică dacică. Doi veterani care a fost identificată prin Intrarea în etapa statului a avut
de origine dacică sunt cunos săpături. Despre altele se fac ca urmare lichidarea, probabil
cuţi în diplomele militare din doar presupuneri. În celelalte prin forţă, a organizării tribale
Britannia: Itaxa Stamillae f(ilius) situaţii, Napoca, Potaissa, şi a elitelor tribale. Această uni
Dacus32 şi Thiodus Rolae f(ilius) Drobeta, Porolissum şi altele formizare socială şi lichidarea
Dacus33 Semnificaţia ultimelor mai mărunte, aşezări dacice particularismului local rezultă şi
două exemple este dată de în apropiere nu se cunosc. din menţionarea în toate ates-
faptul că sunt printre putinele Prin urmare, numele indigene
nume dacice comune. Primul sunt mai degrabă toponime 32. IDRE II 471
dintre ele apare într-o diplomă locale. Aceeaşi situaţie există 33. IDRE II 474
ţările literare şi epigrafice latine probabil, de proprietate asupra romanii, cum se pot interpreta Familie de
daco-romani
a numelui generic de „daci” pământului (aflat, probabil, în unele scene ale Columnei lui Monument
pentru locuitorii indigeni, fără a funerar
proprietate regală). Un indiciu Traian), nu doar peregrini din Aiud, jud.
mai fi pomenite numele tribu suplimentar ce dovedeşte rândurile coloniştilor. Unul Alba, sec.ll
rilor menţionate de Ptolemeu34 inexistenţa aristocraţiei indigene dintre puţinele exemple în care
pentru o perioadă anterioară este faptul că după cucerirea un membru al elitei municipale
statului dac. Un argument romană nu mai continuă produ pare a fi de origine indigenă
suplimentar în sprijinul acestei cerea monedelor locale, cum s-a este P. Aelius Dacianus, decurion
interpretări este dispariţia din întâmplat în Gallia, de exem la Napoca35. La Ulpia Traiana
izvoarele scrise a marii majori plu, unde poziţiile de putere Sarmizegetusa, oraş de veterani
tăţi a triburilor dacice prero- ale aristocraţiei celtice locale încă de la întemeiere şi lipsit de
mane menţionate de Ptolemeu. nu se schimbaseră substanţial. orice indicii arheologice privind Datele arheologice de care dis
Singurele care continuă să Aşadar, chiar dacă nu au fost prezenţa indigenilor daci, punem în acest moment permit
fie atestate şi după cucerirea strămutaţi forţat şi reaşezaţi în M. Ulpii reprezintă 10% din completarea imaginii pe care o
Daciei, în alte izvoare scrise, reţeaua nou-constituită a aşe locuitori, ceea ce arată că nici în sugerează informaţiile istorice
sunt anarţii, tauriscii (ambele zărilor romane, cum consideră alte părţi ale provinciei nu avem şi epigrafice. Comunităţi rurale
neamuri celtice) şi costobocii, unii istorici români (fără a se motive să-i considerăm pe cei indigene au fost identificate
de origine traco-geto-dacă. baza pe vreun izvor istoric), cu acest nume ca fiind de origi arheologic în sudul Transilvaniei
Toate trei populaţii au rămas în la Slimnic, Şura Mică, Boarta,
secolele II—III p.Chr. în afara Ocna Sibiului, Ruşi (toate în
Imperiului Roman. Deducem jud. Sibiu), la Cernat şi Simio-
că ele nu făcuseră parte nici din neşti (jud. Harghita). Acestea
Regatul Dacic al lui Decebal, îşi menţin tipul de habitat de la
locuind spre nord şi spre est de sfârşitul epocii fierului, utilizând
el. Acesta este motivul pentru însă şi mărfuri de producţie
care şi-au păstrat identitatea romană, alături de cele tradiţio
tribală nealterată, spre deosebire nale. În rest însă, aici civilizaţia
de alte triburi dacice cuprin romană este reprezentată mai
se în statul dac. Prin aceste degrabă sporadic, construcţiile
trăsături specifice, structura de piatră, instalaţiile de încălzire
societăţii indigene din Dacia se şi inscripţiile în limba latină fiind
deosebeşte net de cea a Galliei, puţine, iar circulaţia monetară
Scenă de pe Columna lui Traian
Britanniei, Noricum-ului sau firavă. O situaţie similară poate
Pannoniei, unde numele dife fi presupusă şi pentru alte zone
ritelor triburi apar frecvent în periferice din estul Transilvaniei.
inscripţiile latine. La graniţa indigenii au fost cu uşurinţă ne dacică, doar pe acest criteriu. În regiunile din sudul şi sud-
dinspre Pannonia şi Noricum, împinşi de noile comunităţi Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi estul Transilvaniei prezenţa
de exemplu, o regiune locui stabilite în ager publicus spre la Apulum, unde P. Aelii repre romană s-a limitat întotdeauna
tă de celţi, sunt pomenite în zonele periferice şi spre cele zintă 23%, iar urmele arheo la castre, oraşele sau vilele
inscripţii numele etnice ale unor mai puţin fertile ale provinciei, logice sau de altă natură ale rurale fiind inexistente. Astfel,
civitates, adică triburi celtice, mai puţin vizate de colonizare. indigenilor nu există. Numeroşi în Ţara Făgăraşului singura
ca Taurisci, Boii, Serretes, Iasi, În acest fel, indigenii daci nu M. Ulpii şi P. Aelii sunt atestaţi locuire romană este castrul de
Latobici. Pentru romani acest au fost cuprinşi în număr mare şi la Alburnus Maior, într-un la Hoghiz, zona fiind, probabil,
lucru a însemnat inexistenta nici în noile comunităţi urbane mediu de colonişti peregrini, acoperită de păduri. Structura
în Dacia, devenită provincie, a sau din mediul rural întemeiate fără urme ale unei prezenţe socială a acestor comunităţi pare
principalului interlocutor social, de colonişti. Totuşi, în spatele indigene substanţiale. Am să fi fost una obştească.
elita indigenă, bine cunos noilor cetăţeni, Ulpii sau Aelii, încercat să găsim câteva explica
Nu se cunosc necropole ale
cut din experienţa celorlalte putem admite că existau şi indi ţii credibile, bazate pe sursele
populaţiei indigene, nici din
provincii şi din contactul cu geni daci recompensaţi (poate istorice, pentru cvasiinexistenţa
perioada de dinainte de cuce-
nişte comunităţi indigene locale membri ai aristocraţiei statale indigenilor în inscripţii şi absen
lipsite de o pătură aristocra dacice, care în timpul războaie ţa divinităţilor locale din atât de 34. Ptolemeu, Geogr., III, 8
tică şi care nu beneficiaseră, lor au preferat să colaboreze cu primitorul panteon roman. 35. CIL III 867
rirea romană şi nici din epoca subunităţi, care în terminologia şi militar barbar important, spus dacă indigenii din aceste
provinciei, cu atât mai puţin latină se numeau pagi. Astfel, este cel de la Bâtca Doamnei unităţi erau de neam dacic.
unele care să continue a fi folo ştim că în urma ofensivei din (Moldova). Atestarea în izvoare Mai probabil, ei ar putea fi
site după anul 106 p.Chr., ceea primăvara anului 102 p.Chr. latine a celor două populaţii, de origine getică. Merită, de
ce ar putea constitui doar o contra aliaţilor lui Decebal, Buridavenses şi Cumidavenses, asemenea, reţinut faptul că
carenţă de moment a cercetări armata Moesiei Inferior a ocu demonstrează că ambelor li toponimele având terminaţia în
lor arheologice din România. pat, undeva în sudul Moldovei, s-a aplicat sistemul roman de „dava” lipsesc din zona puter
centrul indigen de la Pirobori- organizare a indigenilor de tip nic colonizată şi urbanizată a
Aşa cum arătam, marile unităţi
dava (Poiana? Bărboşi?). O altă civitas, numele aşezărilor fiind Daciei (cu excepţia localităţii
tribale din epoca anterioară
aşezare indigenă ocupată de derivate de la populaţii, Buri, Arcidava din Banat, unde am
Regatului Dacic, pe care le
aceleaşi trupe a fost Buridava Cumi (?) şi eventual Pirobori (?). putea avea o comunitate indi
enumera Ptolemeu, dispăruse
(Stolniceni), pe Valea Oltului, Cum ele nu apar în lista lui genă ocupată militar de romani
ră, foarte probabil, înainte de
chiar dacă aici prezenţa romană Ptolemeu (cu excepţia acelor încă din anul 101 p.Chr.). Prin
cucerirea romană. Acest proces
ar fi putut fi chiar mai timpurie Buridavenses), nu sunt iden urmare, absenţa „capitalelor”
a modificat radical bazele
(armele romane descoperite în tice cu triburile preromane, ci de civitates în provincia Dacia
societăţii dacice din teritoriul
aşezarea preromană se datează mai degrabă reprezintă acele traiană este certă; în mod firesc,
regatului şi a afectat şi regiuni
în secolul I p.Chr., în vre subunităţi socioculturale pe care ele ar fi trebuit să poarte nume
le limitrofe. Aici s-au refăcut
mea lui Augustus, când între romanii le numeau pagi. De terminate cu sufixul „dava”.
unităţi sociale noi, care s-au
basileul local de la Buridava şi altfel, şi în Gallia, în regiunea
teritorializat, probabil, având În concluzie, rezultă că în pro
imperiu a putut exista o relaţie graniţei nordice, a supravieţuit
în centru câte o aşezare. Ceea vincia Dacia indigenii daci sunt
de tip clientelar-amiciţia). În puţin din structura preromană a
ce cunoaştem despre această slab documentaţi in teritoriile
ambele centre au fost instalate pagi-lor în epoca romană, când
problemă se datorează înregis oraşelor romane. Este posibil
detaşamente militare romane s-au creat noi grupuri ameste
trărilor din izvoarele şi inscripţi ca mici grupuri să fi lucrat pe
pentru supraveghere, cum cate. Pagi preromani din Gallia
ile latine, în urma contactului cu proprietăţile funciare romane,
rezultă din pridianum-ul Hunt. aveau armată şi „regişori”
romanii. Unele dintre triburile fie ca forţă de muncă liberă, fie
Aceeaşi soartă pare să fi avut o proprii, ritualuri şi zei proprii.
limitrofe Regatului Dacic, dar ca sclavi casnici, cum rezultă
altă aşezare indigenă din sud- Aceleaşi caracteristici le aveau şi
nesupuse acestuia, au fost cuce din ceramica tradiţională lucrată
estul Transilvaniei, Cumidava burii, cum rezultă din izvoare.
rite de către romani înainte de cu mâna. Mai bine reprezentate
ocuparea regatului, aplicându- (Râşnov), unde a fost, de Revenind la cele trei localităţi par a fi însă comunităţile
li-se ca principiu de organizare, asemenea, aşezat un castru. Un din Dacia, ele se aflau sub indigene în mediul rural de la
probabil, sistemul obişnuit de alt castru roman de pământ, administraţie militară, iniţial în marginile provinciei şi în zonele
civitates. În Gallia, prin acest situat în afara provinciei Dacia regiuni ale Moesiei Inferior, ce unde nu s-a făcut colonizare şi
termen Caesar definea triburile, (şi a Regatului Dacic), în nu fuseseră colonizate, ajunse nu s-au născut oraşe romane.
dar fiecare dintre acestea avea apropierea unui centru politic ulterior, după reorganizarea lui Prin urmare, indigenii, al căror
Hadrian, în teritoriul Daciei procent în cadrul populaţiei
Inferior. Tot în Dacia Inferior, provinciei este greu de estimat,
Ruinele Piroboridavei
aceeaşi situaţie ar putea fi n-au jucat un rol social impor
bănuită şi pentru Sucidava şi tant în viaţa acesteia. Cauzele
alte nume de aşezări cu aceeaşi acestei situaţii sunt numeroase.
rezonanţă, mai puţin sigur loca Pe lângă cele amintite, o parte a
lizate, ca Ramidava, Rusidava, indigenilor au părăsit teritoriul
Acidava. In aceeaşi situaţie ar provinciei în momentul cuce
putea fi şi alte aşezări din sud- ririi, îndreptându-se spre nord,
estul Transilvaniei, ca aceea de unde sunt atestaţi în secolele
la Mereşti (Sangidava?). Rezultă, II—III, „daci liberi”, foarte
încă o dată, că atitudinea mulţi bărbaţi şi-au pierdut viaţa
romană a fost diferită faţă de în războaie, mulţi au fost duşi
comunităţile indigene aflate în în sclavie. Alţii au ajuns, cum
afara Regatului Dacic, mai ales arătam, în armata romană, iar
datorită stadiului lor diferit de unii îşi vor fi pierdut total iden
evoluţie socială. Este greu de titatea în masa societăţii romane
din Dacia. Rezultatele exami ■ Barbari aduşi în pro romană (Moldova). Cronologia
nării izvoarelor demonstrează, vincie în secolele ll-lll necropolei se bazează pe cele
dincolo de orice discuţie, că 27 de fibule descoperite. Dintre
indigenii daci şi geţi au conti S-a făcut multă vreme confuzie
acestea, 24 sunt de factură
nuat să trăiască în provincie şi între indigenii daci şi alte grupe
barbară estică şi se datează între
în ţinuturile limitrofe, istoricii de barbari aduşi în mod deli
sfârşitul secolului I p.Chr. şi
care au susţinut teza absurdă berat de către romani de peste
prima jumătate a secolului al II-
a exterminării indigenilor fiind frontieră şi aşezaţi în Dacia.
lea p.Chr. Cele 3 fibule romane
conduşi de interese din afara Între cele două categorii există
se datează şi ele în prima jumă Cazan hunic
cercetării ştiinţifice. Cum ei au asemănări, în special în tipul de Şestaci,
tate a secolului al II-lea p.Chr. Şoldăneşti
invocat ca argument izvoarele habitat, dar şi suficiente deose
Cea mai târzie monedă desco
literare din secolul al IV-lea biri pentru a putea fi separaţi.
perită într-un mormânt este din filigranat, atât de numeroase
(Eutropius, de exemplu) pentru Momentele în care s-a produs anii 176—177 p.Chr. Datarea la Locusteni, sunt prezente în
a susţine exterminarea daci mutarea unor grupuri de bar necropolei poate fi făcută între număr mic în necropolele din
lor, este suficientă citarea lui bari pe pământ roman au fost începutul secolului al II-lea Dacia Porolissensis şi din Dacia
Cassius Dio, ce era cu sigu în general cele în care romanii p.Chr. şi până în ultimul sfert al Apulensis. În concluzie, necro
ranţă mai bine informat, fiind s-au confruntat cu coaliţii acestuia. Numeroasele categorii polele de la Soporul de Câmpie
contemporan, care afirmă că în barbare ostile imperiului. În de materiale arheologice de şi Obreja nu sunt contempora
perioada premergătoare celei cazul Daciei romane, în secolul factură barbară concentrate ne cu cele din Dacia Inferior,
de-a doua expediţii a lui Traian al II-lea p.Chr. cele mai dificile în cantităţi mari în acelaşi începându-şi existenţa, probabil,
„mulţi daci trecuseră de partea perioade au fost marcate de loc exclud posibilitatea unor abia după războaiele marco-
lui Traian”36. Or, nu putem criza din 117-118 şi de războa simple contacte culturale peste manice, tocmai când cimitirul
crede că Optimus Princeps iele marcomanice. Aducerea frontieră. Este evident un grup de la Locusteni se apropia de
i-a răsplătit pentru aceasta unor comunităţi barbare din barbar de origine daco-sarmati- finalul utilizării sale. Marea
executându-i! Este însă la fel afara imperiului în teritoriul că din zona de sud a Moldovei asemănare între riturile funerare
de condamnabilă şi replica dată roman (receptio) avea la bază adus de romani în teritoriul ale celor două necropole şi
acestei interpretări tendenţioase actul de supunere (deditio), care provincial. Un moment prielnic cele din lumea barbară estică
de unii istorici români, care presupunea depunerea armelor unei asemenea acţiuni, ce cores (Moldova) duce însă la con
au exagerat, fără baze docu şi aşezarea în locuri fixate de punde şi din punct de vedere cluzia că avem de-a face tot cu
mentare suficiente, numărul şi către împărat. Dediticii erau geografic şi cronologic, a fost două comunităţi barbare din est
rolul indigenilor în provincia plasaţi, de obicei, sub adminis retragerea garnizoanelor roma aduse de romani în provincie
Dacia. Extrem de nociv a fost traţie militară. ne din sudul Moldovei şi reor după războaiele marcomanice
în epoca de final a dictatu ganizarea teritoriilor romane de
În sudul Daciei Inferior, la şi aşezate în teritoriul militar al
rii comuniste un alt curent la sud de Carpaţi din vremea
Locusteni şi Daneţi, au fost celor două legiuni de la Potaissa
istoriografie apărut la comandă lui Hadrian, evenimente ce au
cercetate arheologic două şi Apulum. De altfel, descriind
ideologică, „traco-dacismul”, culminat cu crearea provinciei
necropole rurale, aflate în acest moment, Cassius Dio
care a susţinut până la absurd Dacia Inferior.
teritoriul celor mai importante pomeneşte explicit, printre
originile traco-dacice pure ale
centre militare din provincie, În Transilvania centrală, la provinciile unde au fost aşezate
românilor şi chiar ale civiliza
Romula şi Slăveni. Riturile Soporul de Câmpie şi Obreja au grupuri de barbari, şi Dacia37.
ţiei europene. Din nefericire,
funerare şi inventarul (fibulele, fost săpate alte două necro În opinia autorilor cercetărilor
ultimele manifestări ale acestei
inepţii propagandistice îşi fac cerceii de argint filigranat şi pole, asemănătoare prin ritul din necropolele citate, ele docu
o parte din ceramică) sunt de funerar şi prin unele elemente mentează populaţia indigenă
încă din când în când simţită
certă factură estică, originea şi de inventar celor amintite dacică din provincia Dacia. În
prezenţa în România, chiar dacă
în afara grupului de specialişti aria lor de difuzare fiind lumea mai sus. Deosebirea constă în stadiul actual al cunoaşterii,
în istorie. barbară de la est de Dacia faptul că fibulele de tip barbar aceste opinii nu mai pot fi sus
lipsesc, toate fiind exclusiv ţinute, ipoteza fiind invalidată
romane. Cronologia lor le de absenţa oricărei verigi reale
plasează între ultimul sfert al de legătură cu lumea dacică
secolului al II-lea p.Chr. şi în
Grivnă scitică
de aur secolul al III-lea p.Chr. De
36. Cassius Dio, LXVIII, 11
(Pohrebea,
r. Dubăsari, R. M.)
asemenea, podoabele de argint 37. Cassius Dio, Hist. Rom., LXXI, 11
preromană din aceste teritorii şi lumii barbare s-a modificat şi Aceeaşi poziţie socială o aveau nităţile de mineri iliri aduşi din
lipsind analogiile pentru o mare politica romană a utilizat, in şi veteranii care au fondat Dalmatia la Alburnus Maior
parte dintre obiectele de inven ansamblu, masiv implantarea de Colonia Dacica Sarmizegetusa. şi Ampelum pentru exploa
tar în restul aşezărilor din epoca barbari în provinciile dunărene. Din aceste grupuri se vor tarea aurului există numeroşi
provinciei. În schimb, acestea constitui aristocraţia municipală peregrini. Mulţi peregrini vor
se potrivesc perfect cu cele din ■ Structura socială în oraşele Daciei şi pătura con dobândi cetăţenia romană în
lumea barbară din afara provin ducătoare a celorlalte categorii Dacia, fie prin căsătorii cu
Diversitatea etnică a colonişti
ciei. Se opun vechii interpretări de aşezări. cetăţeni, fie prin încetăţeniri
lor a determinat şi o structură
şi probleme legate de statutul individuale sau colective, ultima
socială complexă. În rândurile La fel de numeroşi erau şi
juridic al comunităţilor indigene coloniştii de condiţie peregrină, fiind cunoscuta Constitutio
coloniştilor exista un nucleu
şi de raporturile de proprietate al căror grad de romanizare Antoniniana, justificându-se
substanţial de cetăţeni romani.
asupra pământului, ignorate de era diferit. Astfel, de exemplu, astfel frecvenţa unor nomina
Izvoarele vorbesc la începu
susţinătorii „autohtonismului” în zona rurală din sudul şi din imperiale ca Ulpius, Aelius şi
tul domniei lui Hadrian în
acestor necropole. În virtutea estul Transilvaniei au fost colo mai ales Aurelius.
Dacia despre „... multi cives
informaţiei actuale, numărul Romani.. ,”38. Aceştia s-au aşezat nizate comunităţi celtice pere Sclavii şi liberţii erau două cate
barbarilor aduşi în Dacia pe în diferite zone ale Daciei în grine din Noricum, la Caşolţ, gorii cu o structură complexă
parcursul secolului al II-lea comunităţi de cives Romani, con Calbor, Sighişoara, iar celţi din în care statutul social inferior
p.Chr. nu pare prea important duse de câte doi magistri, ca de estul Pannoniei, tot de condiţie
în ansamblul populaţiei provin exemplu la Potaissa. Comunităţi peregrină, au ajuns în vestul
38. Eutropius, VIII, 6,2 (Idem de Dacia facere
ciei. Nu avem însă date pentru de veterani et cives Romani sunt Daciei, ca de exemplu cei de la conatum, amici deterruerunt, ne multi
secolul al III-lea, când echilibrul atestate şi la Micia şi Apulum. Napoca. La fel, printre comu cives Romani barbaris traderentur)
dobândit prin naştere contras O situaţie privilegiată între sclavi Ierarhia socială în provincia
ta adesea cu starea materială o aveau sclavii şi liberţii imperi Dacia avea în vârf ordinul sena
înfloritoare. În privinţa sclavilor ali. La Alburnus Maior ei apar în torial, reprezentat de guvernator,
informaţiile din Dacia sunt anii 165—166 p.Chr., sub denu comandanţi de legiune şi tribuni
puţine, ceea ce i-a determinat mirea de liberii et familia et leguli laticlavi. Urma apoi ordinul
pe istoricii români să aprecieze aurariarum42, ocupând posturi în cavalerilor, din care făceau parte
că ei nu jucau un rol important administraţia minelor. Cel mai procuratorii provinciali, finan
în societatea provinciei. Câteva înalt post la care puteau aspira Dinar cu profilul lui
ciari, vamali şi ordo decurionum. Antoninus Pius
informaţii privind categoria era cel de procurator aurariarum43. Elitele urbane sunt autoarele
sclavilor provin din tăbliţele Sclavii şi liberţii imperiali aveau actelor de evergetism. Pentru sume sunt importante, prin
cerate de la Alburnus Maior. o situaţie privilegiată şi o situaţie Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cel comparaţie cu valoarea tezau
Ele reprezintă trei contracte economică bună. Liberţii imperi mai cunoscut oraş roman din relor monetare găsite în Dacia.
de vânzare-cumpărare a unor ali mai îndeplineau şi calitatea de Dacia, aceste gesturi au carac Un singur tezaur, cel de la
sclavi, încheiate între mineri vilici în cadrul minelor imperiale ter modic, reflectând bogăţia Castranova (jud. Dolj) este cu
şi negustorii din zona auriferă şi în alte funcţii din cadrul siste mai mică a notabililor decât în adevărat mare, având 8.000 de
şi militari din Legiunea XIII mului financiar, vamal şi admi alte provincii. Într-un singur monede (echivalau cu 32.000 de
Gemina de la Apulum. O tăbliţă nistrativ. Liberţii îşi încercau caz, împăratul construieşte sesterţi). În rest, în Dacia sunt
cerată datând din anul 139 şansele de emancipare socială în 21 de tezaure cu sume între
un apeduct, la Ulpia Traiana
p.Chr.39 prevede vânzarea unei diferite moduri. Unii ajungeau în
Sarmizegetusa. În această metro 1.000 şi 5.000 de monede de
fetiţe sclave, Passia, pentru 205 ordo Augustalium, atestaţi la Ulpia
polă a Daciei, M. Procilius Nice- argint (16% din tezaure). Alte 40
denari. Alta40, din anul 142, Traiana Sarmizegetusa, Apulum,
ta, duumvir şi flamen, a construit şi de tezaure, reprezentând 29%
Drobeta, Potaissa şi Napoca,
se referă la cumpărarea unui decorat aedes Augustalium, situat din totalul lor, au în jur de 100
alţii în conducerea unor colegii
copil de 10-15 ani, pe nume în forul coloniei, iar P. Aelius de monede, iar 48 de tezaure,
meşteşugăreşti şi religioase, cum
Apalaustus, de către peregrinul Theimes, fost duumvir, ridică adică 35%, conţin între 100 şi
era collegium fabrum de la Ulpia
ilir Dasius Beucus, cu suma de templul zeilor palmireni. La 500 de piese. Există şi tezaure cu
Traiana Sarmizegetusa.
600 de denari. Cea de-a treia Apulum se construiesc temple foarte puţine monede, cum este
tăbliţă41, datată în 160 p.Chr., În fine, indigenii daci de rând pentru Sol Invictus, Iupiter şi singurul tezaur cu 5 monede
pomeneşte pe sclava de origine care trăiau în mediul rural şi Iuno, Iupiter Dolichenus, de aur de la Drobeta, valo
cretană Theudote, vândută trebuie să fi intrat în categoria Fortuna, Nemesis, iar la Potaissa rând doar 125 de sesterţi. Prin
pentru 420 de denari unui dediticii, fiind lipsiţi de dreptul de se termină prin 255—258 p.Chr., urmare, se pare că în Dacia nu
soldat din canabae-le Legiunii proprietate asupra pământului. cu ajutorul legiunii, templul existau elite extrem de bogate,
XIII Gemina de la Apulum. Uneori s-a afirmat, ipotetic, că ei lui Deus Azizos Bonus Puer. baza socială fiind asigurată de
Aceste exemple nu par a dovedi ar fi trăit în ager stipendiarius, fără La Micia, libertul P. Aelius o clasă mijlocie, predominantă
folosirea muncii sclavilor in a exista dovezi concrete. Acest Euphorus ridică un templu lui fiind proprietatea mijlocie şi
mineritul aurifer; ei sunt mai sistem a putut fi utilizat în regi Mithras, iar un libert imperial mică. O societas danistaria, atestată
degrabă sclavi casnici. Nici în unile periferice ale Daciei sau în un templu al zeilor medicinii în anul 167 p.Chr. la Alburnus
alte zone ale Daciei munca scla zonele ocupate militar înainte de la Ampelum. Mai rar atestate Maior, era alcătuită din doi aso
vilor nu pare a fi mai prezentă. Regatul Dacic, unde organizarea sunt donaţiile pentru consumul ciaţi, dădea bani împrumut cu
Lipsa marilor latifundii din de tip civitas a putut exista. Tot
populaţiei de rând, cum face, de dobândă de 12% pe an şi avea
Dacia susţine această părere. dediticii trebuie să fi fost şi statu
exemplu, la Apulum Lucia Iulia, un capital de 767 de denari44.
tul micilor comunităţi de barbari
Nu trebuie totuşi să excludem care, drept recunoştinţă pentru Cel mai mare împrumut atestat
aşezate în teritoriul militar în
posibilitatea ca şi în mediul monumentul ridicat soţului ei, a se ridică doar la 140 de denari45.
vremea lui Hadrian, Marcus
urban şi în zona castrelor să fi donat poporului uleiul necesar Rezultă că diferenţele de avere
Aurelius şi Commodus, ca ace
existat sclavi casnici destul de pentru îmbăierea în termele din societatea daco-romană erau
lea de la Locusteni, Soporul de
numeroşi. Unii puteau proveni publice. În anul 142 p.Chr., mai puţin pronunţate decât în
Câmpie şi Obreja.
chiar din rândurile indigenilor Q. Aurelius Tertius, decurion al alte provincii.
daci, în special în primii ani ai După Constitutio Antoniniana Ulpiei Traiana Sarmizegetusa,
provinciei. Deţinătorii de sclavi sistemul social roman s-a mai pentru onoarea de a fi devenit 39. IDR I TabCerD VI
erau cetăţeni, dar şi peregrini simplificat, apărând două pături flamen al coloniei, a donat 80.000- 40. IDR I TabCerD VII
41. IDR I TabCerD VIII
sau simpli soldaţi şi chiar sclavi sociale largi şi eterogene bazate de sesterţi şi ridicarea unei statui 42. IDR III/3 283
ori liberţi, cum rezultă din mai mult pe starea materială, sau a unui altar pentru împăra 43. IDR III/3 294,366, 367
44. IDR I TabCerD XIV
exemplele de mai sus. honestiores şi humiliores. tul Antoninus Pius. Asemenea 45. IDR I TabCerD III
Producţia şi schimbul
unţii Daciei erau extrem de bogaţi în minereuri de fier, cupru,
aur, argint, plumb, toate cunoscute şi exploatate în epoca romană.
Existau mine de fier în munţii Poiana Rusca şi în Munţii Banatului.
Aflate în proprietate imperială, ele erau arendate unor conductores ferrariarum.
Dar cea mai căutată şi mai faimoasă dintre bogăţiile Daciei era aurul.
Taler şi vas oenochoe
Tezaurul de aur de la Pietroasa
■ Resursele naturale O însemnată parte a teritoriului Creşterea animalelor trebuie Micăsasa (26 de cuptoare şi sute
ale Daciei provinciei trebuie să fi fost să fi fost destul de dezvoltată, de fragmente de tipare pentru
Pentru organizarea exploatării acoperită de păduri, asigurând datorită existenţei păşunilor în producerea de terra sigillata
aurului din Carpaţii Occidentali pieţei suficiente cantităţi de zonele de deal şi montane. locală).
ai Transilvaniei, romanii au lemn de construcţie. Pe baza
Drumurile au fost iniţial
colonizat comunităţi întregi de studiului solurilor, vegetaţiei ■ Centrele de producţie construite în scopuri strategi
mineri din Dalmatia (Pirustae, şi indicelui de ariditate, s-a şi drumurile
ce, fiind apoi intens folosite şi
Baridustae, Sardeates etc.). Aurul presupus că actualul teritoriu al Deşi în stadiul actual al cerce pentru transportul mărfurilor.
era exploatat, atât la suprafaţă, României era acoperit de păduri tărilor arheologice mediul rural În Tabula Peutingeriana apar
cât şi prin galerii, care puteau în antichitate şi în evul mediu al provinciei Dacia este aproape trei drumuri ce pleacă toate de
ajunge până la circa 300 m în proporţie de 60—70%. Dacă necunoscut, iar oraşele sunt şi pe linia Dunării, de la Lederata,
adâncime. Minele de aur erau luăm în considerare doar terito ele puţin cercetate, există totuşi Dierna şi Drobeta. Ele au fost
proprietate imperială, fiind riul Daciei, din restul neacoperit o serie de date, care nu pot în mare măsură construite în
administrate prin intermediul de păduri, un procent impor oferi însă o imagine sigură şi perioada războaielor dacice şi în
unui procurator aurariarum cu tant deţineau păşunile alpine. suficient de bine conturată cu perioada organizării provinciei.
sediul la Ampelum (Zlatna). Pământul pentru agricultură, privire la centrele de producţie Un miliar descoperit la Aiton
Zona cu cele mai numeroase transformat în ager publicus, nu şi la reţeaua de distribuţie a (jud. Cluj), datând din anii
urme ale exploatării aurului este era, aşadar, extrem de întins, produselor. 107—108 p.Chr., marchează dis
cea din jurul localităţii Alburnus ceea ce rezultă şi din absenţa tanţa dintre doi vici, Potaissa şi
Oraşele constituiau centre meş
Maior (Roşia Montană). Aici marilor latifundii şi din predo Napoca. Acest drum venea de
teşugăreşti, fiind atestate ateliere
se păstrează încă galerii, uneori minanţa proprietăţii funciare la Ulpia Traiana şi, trecând prin
de arme la Apulum, un atelier
suprapuse, bazine şi canale mici (villae). Absenţa aproape Apulum, ajungea cu ultimul
de fibule la Napoca, ateliere
pentru spălarea minereurilor totală a acestora din unele tronson (Napoca-Porolissum)
de turnat bronzuri la Dierna,
aurifere. zone, ca estul Transilvaniei, până în extremitatea nord-ves-
Romula, Porolissum, atelierele
Subsolul Daciei conţinea, de presupune existenţa unor unor meşteri în plumb. La tică a Daciei, punctul cel mai
asemenea, mari cantităţi de păduri compacte, a unui sol Tibiscum şi Ulpia Traiana s-au nordic al imperiului în Europa
sare. Numeroase saline romane sărac şi a unei clime aspre. Nu descoperit ateliere de sticlărie. continentală. Un alt miliar mar
sunt cunoscute la Ocna-Mureş este exclus ca epoca romană Ceramica era produsă, proba chează cea mai târzie reparaţie
(Salinae), Domneşti, Sânpaul, să fi fost o perioadă când s-au bil, în toate oraşele, mai bine a drumului între Apulum şi
Homorod, Ocna-Dej, Sic, făcut desţeleniri, extinzându-se cunoscute fiind atelierele de la Micia, în anii 251—253 p.Chr.46
Cojocna, Turda, Ocnele Mari. terenurile cultivabile, în special Romula (16 cuptoare). Drumuri secundare uneau
Ele se aflau în proprietate în zona de vest a Transilvaniei.
Activităţi meşteşugăreşti sunt oraşele, vici şi castrele din Dacia.
imperială, fiind arendate, împre Trei drumuri importante uneau
semnalate şi în zona castrelor
ună cu păşunile, unor conductores Dacia cu Pannonia Inferior,
Unelte ale şi a villae-lor. În mediul rural al
pascui et salinarum. dacilor străbătând teritoriul iazigilor,
Daciei sunt mai bine cunoscute
În numeroase locuri din Dacia în acest moment câteva aşezări Câmpia Tisei: unul pleca de la
se extrăgea şi piatră, mai impor cu un anumit specific meşteşu Porolissum spre Aquincum,
tante fiind carierele de marmură găresc, în special în domeniul
de la Bucova şi Ruşchiţa. ceramicii: Cristeşti şi mai ales 46. CIL III 8061 = IDR III/3 3, 50
altul ieşea din Dacia pe valea Meşteşugarii şi negustorii erau pare să fi fost aprovizionată cu
Crişului Repede şi mergea spre organizaţi în collegia, atestate monede din monetăriile centra
Intercissa, iar cel de-al treilea, epigrafic fiind: nautae, lapidarii, le. Prezenţa considerabilă a
poate cel mai important, pleca lecticarii de la Ulpia Traiana monedelor romane din secolul
de la Micia pe valea Mureşului Sarmizegetusa, dendrophori de la I p.Chr. în cadrul circulaţiei
mijlociu spre Partiscum Apulum şi mai ales fabri de la monetare din secolele II-III se
(Szeged) şi ajungea la Lugio. Sesterţi romani
Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi datorează aducerii lor de către
Apulum. colonişti. În epoca războaielor
Râurile erau şi ele utilizate Cauza principală a acestei
dacice şi pe parcursul organiză
pentru transporturi, mai ales situaţii este, probabil, o mai
Dunărea, Mureşul (un collegium ■ Circulaţia monetară şi rii provinciei, prezenţa monedei
comerţul de aur emise de împăraţii din slabă aprovizionare cu monedă
nautarum a existat la Apulum47), a regiunilor intracarpatice în
Însemnătatea comerţului practi secolul I p.Chr. şi de către
Oltul, Someşul, pe care se această perioadă de criză politi
cat în Dacia poate fi stabilită în Traian este bine reprezentată,
putea naviga cu ambarcaţiuni că şi militară a imperiului.
special prin cercetarea circula demonstrând prezenţa militari
mici sau, pe râurile din zona
ţiei monetare. Încă înainte de lor şi prosperitatea economică În anul 246 p.Chr. s-a deschis
montană, cu plute. Existenţa
cucerirea romană, în Regatul a regiunii. În privinţa tezaurelor monetăria locală a Daciei,
unui collegium utriclariorum a fost
Dacic circulau doar denarii monetare, în Dacia s-a tezauri probabil la Ulpia Traiana
considerată multă vreme o
republicani imitaţi de către daci zat mai ales moneda cu valoare Sarmizegetusa, pentru a aprovi
dovadă a acestei activităţi, dato
şi primele emisiuni de denari mai mare, cea de argint, mai ziona provincia cu monedă de
rită descoperirii unei inscripţii
ales denarul imperial, iar după bronz. După Philippus Arabs,
la Călugăreni, în estul extrem al
238 p.Chr. şi antoninianul. În ea îşi pierde însemnătatea în
Daciei. Mai recent, se consideră
secolul al III-lea denarul era faţa concurenţei monetăriei
că utriclarii erau legaţi iniţial
cotat drept mai valoros decât de la Viminacium, din Moesia
de comerţul cu vin pe limesul
antoninianul, cum rezultă din Superior, monetăria Daciei
renan, iar mai târziu se ocupau
analiza tezaurelor „civile”. încetându-şi activitatea în anul
cu transporturile şi comerţul în
Cele „militare” au un conţinut 256 p.Chr.
general. Ei sunt atestaţi doar în
diferit, reflectând modul în care
sudul Galliei şi în Dacia. În Dacia se cunosc circa 135
Monede de aur dacice se efectuau diferite plăţi către
Taxele pe mărfuri erau per de tezaure. În teritoriile barbare
soldaţi. Cea mai mare parte a
imperiali. Se cunosc astăzi trei din preajma provinciei există,
cepute prin conductores, iar descoperirilor izolate provin din
ateliere monetare dacice care de asemenea, numeroase tezau
mai târziu prin procuratores. oraşe şi castre. Moneda se utili
bateau denari romani, în trei re de monede romane de argint,
Dacia aparţinea circumscrip za şi în mediul rural cu aceeaşi
aşezări importante din regat: multe provenind din Dacia, ca
ţiei vamale Illyricum (Publicum frecvenţă ca şi în alte provincii,
Sarmizegetusa Regia, Tilişca, rezultat al stipendiilor plătite
portorium Illyrici). După anul ca Pannoniile, de exemplu.
Şimleul Silvaniei. Din anul barbarilor.
168 p.Chr., cele trei Dacii şi
106 p.Chr. până spre mijlo Până la mijlocul secolului al
Moesia Inferior au fost incluse Condiţiile favorabile schimbu
cul secolului al III-lea p.Chr. III-lea circulaţia monetară a fost
într-un singur district vamal, rilor comerciale au determinat
frecvenţa descoperirilor mone mai intensă în părţile centrală
în cadrul aceleiaşi mari unităţi. existenţa unei pături active de
tare din Dacia o depăşeşte pe şi nordică ale provinciei. După
Numeroase stationes portorii negustori. Inscripţiile atestă
cea din provinciile învecinate, această dată situaţia se modi
sunt cunoscute din inscripţii la mulţi negustori de origine orien
Pannoniile şi Moesiile. Dacia fică în favoarea sudului Daciei.
Dierna, Micia, Drobeta, Suci- tală, ca Suri negotiatores (mai ales
dava, Partiscum, Porolissum. din Palmyra), dar şi de alte ori
gini (din Augusta Treverorum,
de exemplu). Tot negustori ar
putea fi şi acei Galatae, Asiani
şi Ponto-Bithyni de la Napoca.
Existau în alte provincii negus
tori specializaţi în comerţul cu
Dacia, ca acel negotiator Daciscus
din Colonia, atestat la Aquileia.
Vase octogonale
Tezaurul de aur de la Pietroasa
47. CIL III 1209 = ILS 7147.
Urbanizarea şi civilizaţia urbană în Dacia

şezările epocii târzii a fierului din Regatul Dacic,
numite de tip „oppidum ” sau „protourbane”, erau de
fapt aşezări nucleate, aflate într-un stadiu preurban. În
cazul tuturor aşezărilor de acest tip cercetate arheologic
s-a constatat o încetare bruscă a locuirii, prin distrugere.
■ Caracteristicile bare radicală a tipului de habi

habitatului tat în Dacia. Singurele zone în
Distrugerea aşezărilor dacice care habitatul specific epocii Clădire cu portic din oraşul roman
Napoca -„Piaţa Unirii", Cluj-Napoca
târzii a fierului se menţine sunt
a fost întotdeauna pusă pe
cele aflate la periferia provinci
seama războaielor dacice ale lui
ei, în părţile de sud şi de răsărit mată de cercetările arheologice, autohtone. Cercetările recente,
Traian, chiar dacă nimic nu ne
ale Transilvaniei, unde coloni care nu au identificat niciunde ca de exemplu săpăturile de
opreşte să presupunem că în
zarea romană a fost mai redusă urme preromane, nici măcar în la Napoca, au infirmat acest
unele situaţii ar putea fi vorba şi
şi unde comunităţile indigene apropierea aşezărilor romane. lucru, prima aşezare, cu caracter
de evenimente anterioare. Cert
şi-au putut menţine stilul Prin urmare, majoritatea acestor preurban, aparţinând unor
este că locuirea în aceste aşezări
ancestral de viaţă, probabil în nume nu provin de la aşezările colonişti norico-panonici. Din
n-a mai fost reluată după
schimbul unor obligaţii faţă de dacice ale epocii târzii a fieru aceasta s-a dezvoltat apoi viito
întemeierea provinciei Dacia. O
armata romană din apropiere, lui, ci sunt mai degrabă nişte rul oraş. Şi la Potaissa urmele
astfel de situaţie nu-şi găseşte
singurul element concret al toponime indigene, preluate dacice concrete sunt inexis
analogii în alte provincii roma tente. În schimb, se ştie din
noii stăpâniri. de către romani atunci când au
ne, fiind specifică doar Daciei. fixat în teren amplasamentele inscripţii că aici a staţionat tem
Ideea unei mutări forţate a Aşa cum am subliniat deja
noilor aşezări. porar, probabil, cohors I Flavia
populaţiei indigene în zonele într-un alt capitol, o altă carac
Ulpia Hispanorum milliaria c. R.
deschise, de câmpie, este lipsită teristică a habitatului din Dacia
■ Oraşele şi civilizaţia equitata, cea care a construit şi
de coerenţă, lipsind deocamdată romană este absenţa unor
urbană drumul. Inscripţiile atestă şi o
atestarea documentară arheolo civitates ale comunităţilor indi-
comunitate de cetăţeni romani,
gică a unor noi aşezări indigene gene, cu excepţia zonelor de Primele localităţi atestate într-o
condusă de doi magistri, ceea
datând de la începuturile epocii margine ale provinciei, unde inscripţie latină din Dacia, din
ce arată că era un vicus. Atât la
romane. De altfel, mutarea ele au putut exista. Numele anul 108 p.Chr., sunt doi vici,
Napoca, cât şi la Potaissa, colo
forţată a populaţiilor indigene preromane ale marii majorităţi Napoca şi Potaissa. Peste 15
niştii şi-au amplasat aşezările în
nu este atestată nici în practica a oraşelor şi aşezărilor romane ani, prima va fi atestată cu
apropierea drumului, în locuri
romană din alte provincii. cunoscute din inscripţii nu statutul oficial de oraş. S-a pre
de trecere, cu bune perspec
semnifică o origine preromană supus despre ambele localităţi
Niciuna dintre aşezările nou- tive de evoluţie economică şi
a localităţilor, concluzie confir că ar fi putut fi două aşezări
create în Dacia romană nu comercială.
suprapune vreo aşezare indige Cam în aceeaşi vreme s-a fon
nă dacică de la sfârşitul epocii Potaissa dat primul oraş, o colonia
târzii a fierului, nici măcar în deducta. Locul ales a fost
mod accidental. Este o altă Depresiunea Haţegului, în sud-
caracteristică a Daciei. Aşadar, vestul Transilvaniei. Există o
nu există nici un fel de relaţie inscripţie48, cunoscută de multă
între aşezările preurbane ale vreme şi considerată inscripţia
epocii târzii a fierului şi oraşele de întemeiere a oraşului, care
şi aşezările nou-create de către spune că el a fost fundat
romani în Dacia. Rezultă că
epoca romană a adus o schim 48. CIL III 1443 = IDR III/2 1
ridicate la rang de municipiu câtă vreme Apulum a trebuit

Napoca, Drobeta şi Romula, să aştepte epoca lui Marcus
primul evoluând dintr-o Aurelius pentru a fi munici-
aglomerare de colonişti romani pium Aurelium. Acest decalaj,
civili, cel de-al doilea dezvol- la prima vedere inexplicabil,
tându-se în jurul unui castru s-ar putea datora faptului că
auxiliar, iar cel de-al treilea aşezarea Apulum I din „Partoş”
tot în apropierea unor castre. a apărut mai târziu, abia după
Noi oraşe apar pe vremea lui ce Legiunea I Adiutrix a părăsit
Marcus Aurelius, ca Apulum I, castrul său. Atunci, prin 114 sau
tot dintr-un nucleu de colonişti. 118, pe fostul castru s-a înfiri
Apulum
Celelalte au devenit muni pat o aşezare civilă. Deceniul
cipii sub Septimius Severus: acesta de întârziere şi faptul
(condita Colonia) de către rămas doar municipii. Colonia că se afla în teritoriul coloniei
D. Terentius Scaurianus, guver Dacica Sarmizegetusa, Napoca, Dacica Sarmizegetusa au putut
natorul Daciei, în numele împă Apulum I şi Potaissa au benefi fi motive ale încetinelii cu care
ratului. În acest caz, acţiunea a ciat de ius Italicum49. Dacă terito vicus-ul din „Partoş” a devenit
avut loc în anii 109—110 p.Chr. riul iniţial al coloniei Dacica ar oraş, în pofida condiţiilor eco
fi fost atât de întins cum s-a nomice extrem de favorabile de
După unele opinii, teritoriul
presupus, este puţin probabil care a beneficiat.
coloniei Dacica se întindea la
început din sudul Banatului
ca Traian să-i fi acordat şi ius
Viteza urbanizării în Dacia a fost
Italicum, reducând astfel la
până în valea mijlocie a totuşi ridicată, în ansamblu. În
minimum veniturile statului.
Mureşului, cuprinzând o mare Pannonia vecină, unde existau
parte din Banat şi din vestul
În timp, crearea de noi oraşe,
civitates indigene, acestea şi-au
Transilvaniei. Cu alte cuvinte,
care a diminuat gradat teritoriile
Hadrian început existenţa romană sub
el ar fi coincis, în linii generale,
oraşelor mai timpurii, a gene
rat, pe vremea lui Septimius
cu teritoriul distribuit de Traian
Severus, ca măsură reparatorie, Apulum II şi Potaissa în jurul
coloniştilor în proprietate ex
acordarea, pe teritorii mai mici, canabae-lor celor două legiuni,
iure Quiritium. În acest vast
a dreptului italic. Teritoriul pro iar Porolissum şi Tibiscum
teritoriu existau însă, încă de
vinciei a fost urbanizat neuni s-au dezvoltat şi ele în două
la început, şi multe enclave,
form. Zona de vest şi sud-vest centre militare importante. Pe
ce aparţineau armatei sau erau
a Transilvaniei şi Banatul erau de altă parte, colonia Dacica
domenii ale fiscului.
regiunea puternic urbanizată, iar Sarmizegetusa şi Apulum I au
În Dacia romană sunt cunoscu estul şi sud-estul Transilvaniei utilizat ca amplasament, foarte
te 11 oraşe. În afară de colonia erau complet lipsite de oraşe. probabil, fostele castre ale unor
Dacica, avem Drobeta, Napoca, legiuni care au fost transfe
Dierna, Apulum I („Partoş”),
Principalii factori de urbaniza
rate în altă parte, o practică
Apulum II, Potaissa, Ampelum,
re au fost armata şi coloniştii.
frecventă în toate provinciile
Porolissum, Tibiscum, Romula-
Dacă în epoca lui Traian vete
imperiului. Rolul armatei în Marcus Aurelius
Malva. Dintre acestea, Drobeta
ranii au jucat rolul primordial
urbanizarea Daciei este evident,
a devenit colonia Septimia,
în constituirea primei colonia,
cum demonstrează statistica
Apulum I a ajuns colonia Aurelia,
în epoca lui Hadrian au fost Claudius, ajungând municipii abia
situaţiilor de mai sus. În ceea
iar colonia nova atestată tot la pe vremea lui Hadrian. Calea de
ce priveşte ritmul urbaniză
Apulum în vremea lui Decius la vicus la municipiu a fost mai
rii, acesta a depins de diverşi
ar putea fi oraşul Apulum II factori geografici, economici scurtă cu o jumătate de secol
sau doar o refacere a celui în unele cazuri în Dacia, unde
şi sociali. Astfel, de exemplu,
dintâi. Tot colonia este atesta evoluţia a început de la aşezări
două aşezări amplasate în
tă şi Potaissa pe vremea lui ale coloniştilor romani, şi nu de
poziţii comerciale favorabile,
Septimius Severus, iar Napoca a la civitates, care n-au existat.
Napoca şi Apulum I, au evoluat
devenit colonia Aurelia în timpul Claudius diferit. Napoca a devenit rapid
lui Marcus Aurelius. Celelalte au municipium Aelium sub Hadrian, 49. Ulpian, Digestae, L 15, 1 8-9
Topografia oraşelor din Dacia în sine. Pe parcurs, în curte (horrea) amplasate de o parte un pegmarius (unica atestare în
este puţin cunoscută. Singurul s-au ridicat circa 25 de statui, şi de alta a praetorium-ului au întreg imperiul), mânuitorul
oraş roman care este doar majoritatea imperiale, din care fost cu siguranţă construite de acestei instalaţii pentru produ
parţial suprapus de o localitate s-au păstrat bazele, inscripţii Legiunea IIII Flavia Felix, deci cerea efectelor de scenă. Tot în
actuală este Colonia Dacica fragmentare şi fragmente mici în timpul lui Traian, fapt atestat afara zidurilor oraşului se afla
Sarmizegetusa. Aici a fost cer de bronz aurit. Prin intermediul de ţiglele cu ştampila legiunii şi o zonă sacră, unde au fost
cetat arheologic recent unicul unui podium se trecea din curte găsite în săpături. Al doilea cercetate templul lui Aesculap
for cunoscut în Dacia. Acesta a în basilica iudiciaria. Din bazilică monument important al colo şi Hygia, templul lui Liber Pater
fost ridicat în vremea lui Traian. se deschideau sediile instituţiilor niei, după for, este amfiteatrul. şi un atelier de sticlărie.
Intrarea în for se făcea de pe municipale celor mai impor El este situat în afara zidurilor
Alte monumente urbane, din
cardo maximus şi consta dintr- tante, ca de exemplu curia, ce de incintă. Cele două axe ale
alte oraşe ale Daciei, sunt
un tetrapylon susţinut de patru avea la subsol două aeraria. Mai monumentului măsoară 88 m,
cunoscute, în general, indirect,
baze mari. În faţa scărilor tetra- târziu, sub Marcus Aurelius şi respectiv 68 m. Amfiteatrul a
prin inscripţii.
pylonului se găsea o bază, iden Commodus, a fost construit şi fost unul dintre primele edificii,
tificată cu groma, locul de unde Construcţii de tip urban există
a fost întemeiat oraşul. Acest şi în mediul rural. În afara villae-
spaţiu era acoperit de o con lor, centre ale proprietăţilor
strucţie, sala gromei, susţinută funciare, de multe ori deţinute
în partea nordică de 4 coloane de orăşeni, care îşi constru
şi în partea sudică de structurile iau locuinţe urbane în mediul
forului. Sala gromei are asemă rural (ca de exemplu villa de la
nări cu cea din principia Legiunii Ciumăfaia, ce aparţinea unui
III Augusta de la Lambaesis decurion de la Napoca), sunt
din Africa. Asemănările forului cunoscute câteva localităţi al
cu principia legionare nu sunt căror statut administrativ este
surprinzătoare. Acest lucru se necunoscut, dar care pot fi
datorează nu doar posibilităţii numite, în termenii actuali,
ca structura de lemn care a „orăşele”. Un caz tipic este
precedat forul de piatră şi care Forul roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
aşezarea romană de la Micăsasa.
avea acelaşi plan să fi fost prin Ea se află la limita zonei
cipia unui castru de legiune, ci şi urbanizate a Daciei. A fost
faptului că ridicarea forului de un aedes Augustalium, inscripţie construit în epoca lui Traian, un centru de colonişti norico-
piatră a fost opera militarilor. care a determinat o confuzie, iniţial cu o structură din lemn panonici, cu un important pro
Zona centrală a pieţei forului forul fiind cunoscut în literatura pentru tribune, doar zidul ce fil meşteşugăresc. Primii veniţi
este flancată pe trei laturi de românească sub numele de înconjura arena fiind de piatră. aveau locuinţe de lemn, cum
portice. Pe axa nord-sud se află „palatul augustalilor” mai bine Planul bine trasat al elipsei rezultă din urmele de cărbune
o bază de monument de 5,60 de 50 de ani. Un al doilea for a pledează pentru ridicarea sa de ars din primul nivel de locui
x 5,60 m, ce fusese dedicat fost construit ulterior spre sud, către militari din legiuni, cele re. Cel de-al doilea nivel este
întemeietorului (conditori suo). din care se cunoaşte momentan mai bune analogii fiind cele ilustrat prin locuinţe mai solide,
Nu s-a păstrat monumentul basilica forensis. Tot în interio ale unor amfiteatre legionare, pe baze de piatră şi acoperite
rul oraşului au fost cercetate ca de exemplu cel de la Deva cu ţigle. În cel de-al treilea nivel
arheologic praetorium-ul pro (Chesters), din Britannia. La un al aşezării au fost descoperite
curatorului financiar al Daciei moment dat, a fost realizată edificii cu ziduri de piatră de
Apulensis şi, parţial, un mare o cavea din zid, care putea dimensiuni mari, cu mai multe
horreum. Ţiglele cu ştampila PR adăposti între 4.000 şi 5.000 de încăperi, pavate cu cărămizi şi
COS (=pr[aedia] co[n]s[ularis]) spectatori. Arena este străbătută cu opus signinum, precum şi două
găsite în acest complex datează de un canal subteran adânc, ce baze de coloane şi un capitel
din vremea lui Traian şi, prin se deschide într-o încăpere de piatră, rezultate de la un por
urmare, sugerează că aici tre centrală subterană cu ziduri de tic. Alte clădiri erau dotate cu
buie să fi fost amplasat sediul piatră. Aceasta adăpostea pegma, instalaţii de hypocaustum şi s-au
guvernatorului Daciei în epoca după cum atestă o inscripţie gă descoperit şi fragmentele unui
Commodus lui Traian. Cele două depozite sită în interior, ce menţionează apeduct. Între clădiri existau
străzi pavate. Acoperişul lor este un termen convenţional înţeleasă ca un fenomen în peste tot în imperiu, peregrinii
era din ţigle şi pereţii interiori folosit pentru a marca o serie primul rând de aculturaţie, prin au acceptat de bunăvoie legile
erau pictaţi în diferite culori. de schimbări culturale ce au care o masă de indigeni daci, şi taxele romane. Pe de altă
O evoluţie asemănătoare, de la creat civilizaţia imperială roma necunoscută ca număr şi ca parte, autorităţile romane nici
colibe simple de lemn ale primi nă în care atât similitudinile, pondere socială, îşi modifică nu aveau mijloace eficiente
lor colonişti la edificii de piatră cât şi diferenţele au generat un identitatea etnică sub influenţa cotidiene pentru a-i forţa pe
cu dotări de tip urban, a fost sistem coerent. Prin urma civilizaţiei romane aduse de aceştia, iar toleranţa era, pe de
demonstrată şi de recentele cer re, a deveni roman nu era o coloniştii cu care convieţuia. altă parte, un element impor
cetări arheologice de la Napoca. problemă ce se putea rezolva Nu au fost puse în evidenţă tant al filosofiei pe care se baza
În aceeaşi categorie de aşezări prin simpla achiziţionare a unui mecanismele sociale ale unui dominaţia romană. Aceste con
cu statut juridic inferior, dar cu pachet cultural gata pregătit. În asemenea proces, care în Dacia statări nu înseamnă însă că în
aspect urban, pot fi încadrate cazul Daciei romane, studiul nu au funcţionat ca în Gallia, Dacia n-a avut loc un fenomen
şi altele, ca de exemplu pagus integrării în civilizaţia romană Britannia sau Pannonia. În de romanizare.
Miciensis (Veţel), cu un amfi este deocamdată la început, iar stadiul actual al cunoştinţelor,
teatru din lemn şi piatră, terme documentaţia arheologică încă Prin urmare, rezultă că procesul
absenţa acelor civitates autoh
şi alte numeroase edificii cu puţin consistentă, în comparaţie tone în zona puternic urbani de romanizare sau de integrare
ziduri de piatră, şi Germisara, cu provinciile occidentale. Aşa zată a provinciei şi dispunerea a Daciei în civilizaţia romană
staţiune termală cu bazine trebuie abordat într-o altă mani
săpate în stâncă, construcţii eră pentru a putea fi înţeles şi
cu ziduri de piatră, inscripţii explicat convingător, ţinând
votive, monumente sculpturale, seama de realităţile sociale ale
între care o statuie de marmură Daciei.
a Dianei. Prin urmare, dihoto Accentul noii viziuni trebuie
mia între mediul urban şi cel pus în primul rând pe coloniştii
rural în epoca romană, frecvent romani. În acest context merită
accentuată de către istorici, este comentată cunoscuta frază a
în mare măsură artificială, cel lui Eutropius, care spune că
puţin din acest punct de vedere. Traian a adus în Dacia „...
Amfiteatrul Sarmizegetusei romane
Rezultă că urbanizarea a consti infinitas copias hominum ex toto orbe
tuit cea mai spectaculoasă din Romano...”. Nu suntem în faţa
tre transformările petrecute la cum am subliniat, Dacia are o comunităţilor indigene dacice unei exagerări întâmplătoare a
nordul Dunării după ce aici s-a serie de caracteristici în privinţa în regiunile limitrofe, slab istoricului antic. El subliniază
instaurat dominaţia politică a structurii populaţiei, a comuni colonizate şi neurbanizate, nu faptul că în Dacia, după cuceri
Imperiului Roman. Urbanizarea tăţilor indigene, a proprietăţii permit identificarea unui proces re, a existat o situaţie deosebită,
reprezintă o componentă asupra pământului şi a evoluţiei de integrare rapidă a acestor colonizarea a fost masivă şi a
centrală a schimbărilor denu reţelei de aşezări. Multe dintre comunităţi în civilizaţia romană.
reprezentat o acţiune cu urmări
mite în mod convenţional prin acestea sunt legate de moşteniri Elementele indigene integrate în
mult mai tranşante şi mai rapide
termenul de „romanizare”. ale epocii preromane, diferite mediul urban sunt atestate, aşa
decât în cazurile altor provincii,
de cele întâlnite de romani în cum arătam, într-o proporţie
situaţie bine cunoscută, proba
alte provincii europene occi extrem de redusă. Nici perioa
■ Integrarea Daciei bil, autorilor antici. Prin urmare,
dentale. da de 165 de ani de stăpânire
în civilizaţia romană colonizarea masivă a fost o altă
romană nu pare suficientă
Cei care au abordat problema particularitate a Daciei în raport
Până nu demult, termenul de pentru finalizarea unui astfel
romanizării Daciei au elaborat cu celelalte teritorii intrate mai
„romanizare” a fost utilizat în de proces presupus. De aici s-a
istoriografie ca o „umbrelă” în general scheme teoretice ide timpuriu în Imperiul Roman.
născut ideea unei romanizări
protectoare pentru a ascunde o ale, abstracte şi simplificatoare, Aceasta este esenţa romanizării
forţate, urmărită de romani ca
multitudine de procese istorice fără a ţine seama de aceste Daciei şi astfel se explică succe
politică de stat, fără ca docu
separate. Studiul culturilor realităţi. De aceea, romanizarea, sul rapid al integrării Daciei în
mentaţia istorică să ofere însă
provinciale trebuie să ia în con tratată ca un fenomen spiritual lumea romană.
indicii în acest sens. Cele mai
siderare diversitatea culturală, de însuşire a limbii latine şi recente studii privind roma Romanizarea Daciei s-a făcut
în acelaşi timp cu unitatea ei în de transformare a mentalităţii nizarea din restul provinciilor deci prin colonizare masivă, în
Imperiul Roman. „Romanizare” într-una de tip roman, a fost demonstrează convingător că, primul rând. În linii generale,
fenomenul era deja extrem de sunt situate în vecinătatea colo limbi, devenind în scurtă vreme oglinzi şi alte obiecte romane
avansat la sfârşitul domniei lui niştilor din Noricum, mai puţin nu doar lingua franca, ci limba de bronz, precum şi monede,
Traian. Totuşi, unele dintre romanizaţi, pe care i-am amintit. maternă a marii majorităţi a dovedeşte că ritul funerar era
grupurile colonizate aveau grade Singura constatare ce poate populaţiei Daciei. puternic influenţat nu doar
diferite de romanizare. Existau fi făcută despre gradul lor de de cultura materială, ci şi de
Gradul de romanizare a Daciei
colonişti care se aflau în plin romanizare este că ei utilizau şi obiceiurile sepulcrale romane.
rezultă extrem de clar şi din
proces de aculturaţie, început produse ale atelierelor romane, La aceasta se adaugă inscripţiile
analiza monumentelor şi
în alte provincii, atunci când alături de cele tradiţionale, fără funerare romane descoperite
riturilor funerare ale diferitelor
au fost aduşi în Dacia. Pentru ca stilul de viaţă să pară prea în unele necropole ilire. Chiar
grupuri. Colonişti norico-pano-
ei procesul de romanizare a mult modificat. dacă gradul lor de romanizare
nici, de exemplu, s-au manifes
continuat, chiar dacă urmărirea este mult mai avansat decât al
Sosirea, pe parcursul secolului tat extrem de diferit. Dacă cei
acestuia în sursele arheologi norico-panonicilor din sudul
al II-lea p.Chr., a altor grupuri din sudul şi estul Transilvaniei
ce şi epigrafice este încă la Transilvaniei, se menţin încă
de colonişti a accelerat procesul utilizau incineraţia în tumuli
început. Astfel, în sudul şi estul elemente ale ritului funerar tra
Transilvaniei au fost colonizate diţional, care îi particularizează.
comunităţi peregrine aduse Necropole ilire sunt cunoscute
din Noricum. Ele practicau o în special în regiunile montane
economie semipastorală şi se ale Transilvaniei, la Ruda-Brad,
înmormântau în tumuli. Printre Alburnus Maior „Hop” şi „Tăul
cele mai bine cunoscute sunt Cornii”, Ighiu, Cinciş, dar şi
necropolele de la Caşolţ şi la Apulum, Sighişoara şi chiar
Calbor. Noricii din aceste aşe Romula. O altă grupă de colo
zări utilizau ceramica tradiţiona nişti, legaţi în special de mediul
lă, alături de ceramică romană, militar al trupelor auxiliare,
practicau ritul funerar celtic sunt tracii. Necropolele unde
de acasă, incineraţia în tumuli. pot fi identificaţi şi traci, la
Sondajele din aşezarea de la Brad-Muncelul sau la Romula,
Caşolţ au arătat că locuinţele arată că ritul lor funerar era
lor erau colibe de suprafaţă, cu incineraţia pe loc în groapă
pereţii de lemn lipiţi cu lut. Prin simplă, săpată în trepte. Dacă
urmare, aceste comunităţi îşi la Romula ei par a fi dardani,
păstrau modul de viaţă tradiţio la Brad-Muncelul ar putea fi
Pietre funerare romane
nal celtic şi obiceiurile funerare vorba despre iliri amestecaţi cu
proprii, în momentul sosirii traci. Oricum, tracii par mult
în Dacia. Chiar dacă veneau de romanizare, destul de avan tradiţională, cei ajunşi în Dacia mai romanizaţi decât alte gru
dintr-o provincie romană, gradul sat chiar din primele decenii Porolissensis au ridicat monu puri etnice. Barbarii daco-sar-
lor de romanizare era destul de existenţă datorită primului mente funerare romane de pia maţi aduşi de către romani din
de puţin evoluat. Procesul val masiv de colonizare din tră de origine norico-panonică. barbaricum-ul estic (Moldova)
de integrare a unor aseme vremea lui Traian. În acest Aceştia utilizau îmbrăcămintea au necropole mixte. Predomină
nea comunităţi a continuat în mod, în Dacia s-a răspândit şi şi accesoriile vestimentare spe incineraţia în urne şi inhumaţia
Dacia, fără ca în stadiul actual impus rapid civilizaţia urbană, cifice (fibulele de tip norico- în cazul copiilor. Ritul funerar
al documentaţiei arheologice să procesul de integrare fiind lipsit panonic) norico-panonicilor nu este modificat faţă de cel
poată fi urmărit. Acelaşi lucru se de obstacole şi încheiat, în linii romanizaţi. Ilirii foloseau inci practicat în barbaricum. Mone
poate spune şi despre barbarii generale, în primul secol de neraţia în groapă simplă, uneori dele romane sunt accesorii ves
aduşi de romani în provincie în existenţă a provinciei. Dacia a cu pereţii arşi (fie de la arderea timentare, medalioane, nu sunt
diferite momente. Comunităţile fost, datorită particularităţilor pe loc, fie de la purificare). folosite ca obol al lui Charon.
indigenilor daci din mediul rural sale, cea mai romană dintre Unele morminte aveau groapa Portul celor din necropola de
şi militar de la marginile pro provinciile de frontieră, chiar marcată de un ring de piatră la Locusteni este tradiţional, cu
vinciei sunt prea puţin cercetate dacă a fost ultima adăugată sau de o incintă de piatră de fibule barbare şi cercei de argint
arheologic pentru a putea evalua pe lista imperiului. Aici, limba formă rectangulară. Inventarul, filigranaţi, pentru femei. Stadiul
gradul lor de romanizare în latină n-a întâmpinat concu constând din ceramică romană, lor de romanizare este scăzut.
diferite perioade. Aşezările lor renţa serioasă a niciunei alte lacrimaria şi unguentaria de sticlă, Celelalte două necropole, cele
din Transilvania, Soporul de S-a sugerat de către unii istorici

Câmpie şi Obreja, îşi menţin că religia statului dac ar fi fost
acelaşi rit funerar, dar accesorii fundamentul politic în epoca
le vestimentare arată o adoptare preromană, ea constituind
a îmbrăcămintei romane, gradul elementul ideologic ce a asigu
lor de integrare fiind superior rat rezistenţa antiromană, având
celorlalţi din Dacia Inferior, capacitatea de a-i transforma
chiar dacă îşi menţin ritul fune pe războinicii daci în fanatici.
rar tradiţional. De altfel, şi în Asemenea caracteristici i-ar fi
alte provincii, ideologia funera determinat pe romani să distru
ră a indigenilor nu s-a modificat gă templele, clasa sacerdotală
vreme îndelungată. În Britannia, şi să interzică sever, într-un fel,
de exemplu, în primele două orice manifestări cu caracter
Ceramică, găsită
secole de dominaţie romană religios tradiţionale ale indige în necropola Porolissum
a avut loc doar o integrare de nilor. Aceasta ar fi, în viziunea

natură materială, şi nu spirituală unor specialişti români, explica
factorul esenţial ce determinase şi divinităţile „oficiale” dacice
a indigenilor, aşa cum re2ultă ţia situaţiei deosebite din epoca
atitudinea antiromană. Dacă ar dispăruseră odată cu clasa sacer
din studiul necropolelor. romană, în contrast cu prezenţa
fi făcut-o, n-ar fi dat numele dotală, legată strâns de existenţa
teonimelor locale in inscripţiile
Necropole ale indigenilor care de Sarmizegetusa (considerat regelui şi a statului. Aşa se
romane ale altor provincii, cum
să-şi continue existenţa şi riturile centrul religios sfânt pandacic) explică lipsa oricărei situaţii în
ar fi cele celtice din Noricum
funerare tradiţionale dinainte de primului oraş roman, o colonia care să poată fi identificat feno
sau Pannonia. Această imagi
cucerirea romană nu se cunosc deducta de veterani, aşa cum n- menul de interpretatio antiqua,
ne teoretică, lipsită de o bază
în Dacia, aşa cum există în au făcut cu Ierusalimul. în speţă interpretatio Dacica, prin
documentară serioasă, este
Gallia sau Britannia, spre exem care indigenii să vadă în unele
contrazisă de comparaţia între Explicaţia inexistenţei divinită
plu, ceea ce ar putea fi doar un divinităţi romane propriile
comportamentul roman faţă ţilor dacice în inscripţiile şi pe
ecou al stadiului incipient al divinităţi.
de evrei şi cel faţă de daci, aşa monumentele romane trebuie
cercetărilor în mediul rural. cum transpare el din izvoa căutată, mai degrabă, în struc În schimb, cultele indigene din
Un indicator la fel de semni rele literare latine. Atitudinea tura religiei dacilor, despre care alte provincii, preluate acolo în
ficativ pentru romanitatea şi scriitorilor şi istoricilor latini ştim prea puţin, şi în evoluţia panteonul roman prin interpre
romanizarea provinciei Dacia faţă de cele două popoare socială şi politică a lumii dacice tatio antiqua (fie Romana, fie de
este religia. O statistică relativ este total diferită: ură faţă de preromane. Spargerea cadrelor altă natură), sunt numeroase în
recentă arată că din totalul evrei şi înţelegere, uneori chiar organizării tribale odată cu Dacia. Cele mai bune exemple
de monumente epigrafice şi simpatie, faţă de daci. Traian impunerea autorităţii statale tre pot fi date din lumea provincii
figurate religioase, 73% (= a fost Dacicus, dar Titus n-a buie să fi adus schimbări esenţi- lor celtice şi germanice: Apollo
2.100) aparţin panteonului devenit Judaicus, pentru a nu se ale şi în religie. În stadiul actual Grannus şi Sirona, Sucellus
greco-roman. Procentul coin face asocieri politice sau chiar al cunoaşterii acestor probleme,
cide cu cel de 74% al numelor genetice cu evreii. Evreilor li lipsa oricărei manifestări religi Piatra funerară a
necropolei Sucellus
romano-italice din analiza ono s-a impus fiscus Judaicus, dacilor oase indigene în epoca romană
nu. Prin urmare, rezultă că dacii pare mai degrabă legată de
masticii. Restul se împart astfel:
aveau un comportament religi existenţa unei religii cu caracter
Mithras 10%, zeii siro-palmireni
os diferit faţă de evrei, pentru „popular” a indigenilor. Această
5%, zeii microasiatici 3,8%,
că nu făceau prozelitism şi nu posibilitate este susţinută şi de
divinităţi thraco-moesice 3,6%,
aveau diaspora. Prin aceasta ei inexistenţa oricăror manifestări
egiptene 3%, 2% celto-germani-
nu periclitau religia, obiceiurile de cult spectaculoase (temple,
ce şi nord-vest africane.
şi modul de viaţă (mores) roma sanctuare) în lumea barbară din
În privinţa religiei indigenilor ne. De aceea, romanii nu par apropierea Daciei romane, unde
daci, inscripţiile, monumen să fi avut motive pentru a se locuiau daci liberi şi alte nea
tele figurative şi descoperirile comporta faţă de daci şi religia muri înrudite şi unde romanii
arheologice nu ne oferă niciun lor într-o manieră asemănătoa nu puteau impune şi mai ales
indiciu cu privire la supravieţui re cu felul în care i-au tratat controla interdicţii religioase.
rea acesteia în epoca romană. pe evrei, a căror religie fusese Religia dacică „aristocratică”
era celebrat la Ulpia Traiana tale, dar şi din Orient, asigu-

Sarmizegetusa de către un con rându-i o diversitate culturală
cilium Daciarum trium, care avea remarcabilă. Caracterul puternic
în frunte un sacerdos arae Augusti latin şi filiaţia latină occidentală
(coronatus Daciarum trium)50, a civilizaţiei provinciale a Daciei
apărut în vremea lui Severus nu au fost în niciun fel concu
Alexander (când este sigur ates rate de aporturile culturale orien
tat) sau chiar mai înainte. Sarcina tale în arhitectură sau în artă,
Cavaler trac,
descoperit la
principală a acestei instituţii era sigur identificate prin studiile de
cetatea Polovragi, celebrarea cultului imperial în arheologie şi istoria artei. A fost
jud. Olt
numele tuturor comunităţilor menirea geografică a Daciei de
provinciei. Prin acest act se punte între Occident şi Orient.
şi Nantosuelta, Cernunos, Rezultă că în religia şi mentali exprima loialitatea faţă de impe Civilizaţia provincială a Daciei
Epona, Mars Camulus, Obila, tatea populaţiei Daciei romane riu şi împărat a provinciei şi a n-a atins un nivel deosebit,
Hercules Magusanus, Iupiter Sol exista o diversitate ce reflecta locuitorilor ei. El reprezenta un caracterul de provincie de
Bussurigius, Iupiter Bussumarus, diversitatea coloniştilor, chiar element de coeziune religioasă şi frontieră spunându-şi cuvântul.
Iupiter Tavianus şi divinităţile dacă nu în mod proporţional. politică în ansamblul spirituali Realizările culturale, artistice şi
colective Quadriviae, Matronae, Putem afirma că exista un tăţii provinciei. În mod evident, tehnice au fost modeste şi nu
Dominae, Gesahenae, Suleviae, cosmopolitism religios. Sunt clar a fost una dintre pârghiile cele se remarcă prin originalitate
Campestres. Dintre cele de ilustrate fenomenele de interpre- mai importante, alături de limba deosebită. Singurul monument
origine thraco-moesică, bine tatio Romana şi de sincretism, în latină, pentru uniformizarea unei de excepţie al Daciei, ce poate fi
cunoscuţi sunt zeii sincretişti, mare, produse în afara Daciei, societăţi cu tradiţii diverse şi cu înscris între cele mai importante
aşa-numiţii „cavaleri danubieni”, înainte de sosirea colonişti grade diferite de romanizare, din imperiu, a fost podul peste
reprezentaţi în peste 60 de lor. La toate acestea trebuie contribuind la procesul inte Dunăre, de la Drobeta, realizat
reliefuri, Cavalerul trac, uneori adăugate numeroasele practici grării comunităţilor insuficient de Apollodor din Damasc în
în sincretism cu Apollo. Câte oculte, magice, care constituiau romanizate în momentul sosirii epoca lui Traian.
o singură atestare au zeiţa un mozaic la fel de divers din lor în Dacia. Provincia Dacia avea o iden
Dardanica şi Zbelthiurdus, zeul categoria credinţelor „popula
Civilizaţia urbană romană a titate aparte, care o deosebea
fulgerelor. De acelaşi succes ca re”, mai puţin documentate de
impus în Dacia limba latină, reli de celelalte provincii de limbă
şi în alte provincii s-au bucurat către izvoarele scrise şi artistice.
gia greco-romană şi mentalitatea latină din Occident. Formele de
şi în Dacia zeii orientali, în Rezultă că existau grade diferite
romană. Nu înseamnă că n-au aculturaţie fiind mai reduse ca
frunte cu Mithras (peste 280 de înţelegere şi de practicare
existat şi numeroase particulari intensitate faţă de alte provincii,
de monumente). Urmează a religiei în rândul populaţiei
tăţi sau că Dacia era un teritoriu rezultă o unitate lingvistică mai
cultele siro-palmirene - Iupiter Daciei romane. Religia greco-
cu un nivel uniform de recep puternică, generalizarea limbii
Dolichenus (50 de monumen romană, ce domina comunităţile
tare a civilizaţiei romane. Din latine fiind un fenomen mai
te), Syria (Atargatis), Iupiter urbane, a avut un rol la fel de
contră, în Dacia s-au întâlnit rapid, ce n-a întâmpinat obsta
Heliopolitanus, Iupiter important ca şi limba latină în
tradiţii din provinciile occiden cole sau rezistenţe.
Balmarcodes, Azizos, Sol procesul de integrare în lumea
Invictus, Turmasgades, Baltis, romană. Religia juca însă un rol
Apollodor din Damasc
Deus Aetemus, Theos mai militant decât limba latină. şi podul construit de el la Drobeta (reconstituire)
Hypsistos, Belus, Iarhibolus, Existau şi divinităţi cu caracter

Malagbel, Bebellahamon, „politic” care îndemnau la loia
Benefal, Manavat - şi microasia- litate faţă de imperiu şi împărat:
tice: Cybele, Sabazius, Cimis- Victoria, Virtus Romana, Genius
tenus, Men, Eruzenos, Saroman- Imperatoris şi mai ales divinităţi
dus, Adrastia, Sarden-denos, legate direct de casa imperială,
Zeus Narinos, Zeus Sittacomi-. a căror frecventare sau ignorare
cos. Nu lipsesc nici divinităţile putea însemna avansarea în
egiptene şi nord-vest-africane: ierarhia socială sau dizgraţia şi
Serapis, Isis, Harpocrates, marginalizarea: Domus Divina,
Ammon, Apis, Caelestis (Tanit), precum şi cultul Romei şi al
Saturnus, Dii Mauri. lui Augustus. Cultul imperial 50. CIL III 1433 = IDR 111/2 266.
Dacia şi lumea barbară vecină

acia lui Traian şi teritoriile extracarpatice ce depindeau de Moesia Inferior
aveau rolul strategic de a separa masele barbare de pe malul stâng al
Dunării, de la Aquincum până la gurile fluviului. Rolul special al Daciei
era supravegherea iazigilor şi stoparea încercărilor acestora de a se extinde spre
platoul transilvan. Iazigii erau, în acea perioadă, cei mai ostili vecini ai Daciei.
■ Rolul Daciei faţă de caţie. Spre nord-vest de Dacia existat şi cu roxolanii, probabil ţie52. Printre populaţiile amintite
lumea barbară Porolissensis şi în Câmpia după ce au fost înfrânţi în anul de izvoare erau: marcomanii,
În timpul crizei din 117-118 Munteniei din faţa Daciei 102 p.Chr. Hadrian va continua quazii, nariştii, hermundurii,
p.Chr., rolul Daciei se dovedi Malvensis circulaţia monedei relaţiile de amicitia cu cele două suevii, sarmaţii, lacringii, burii,
se lipsit de eficacitate. Pentru romane şi a mărfurilor romane neamuri, atitudine ce va contri vandalii, victoalii, sosibii,
a putea asigura securitatea de uz cotidian a transformat bui, în parte, la depăşirea crizei sicobaţii, peucinii, roxolanii
zonei intracarpatice, Imperiul aceste regiuni în „zone de din 117-118 p.Chr. şi costobocii53. Dintre aceştia,
Roman a trebuit să accepte o tranziţie” între sistemul roman, primii care au ameninţat Dacia
După dispariţia Regatului
bazat pe producţia de mărfuri nordică au fost burii. Ei locuiau
serie de sacrificii, concretizate Dacic, vidul de putere şi timo
şi pe economia monetară, şi iniţial în sud-estul Slovaciei
prin cedarea unor teritorii şi rarea populaţiilor din barbaricum
sistemul social tribal din bar- şi în nordul Ungariei. În anul
reorganizarea celor rămase sub au asigurat o perioadă liniştea la
baricum. 180 p. Chr.54 au fost învinşi de
stăpânire romană. frontierele nordice şi estice ale
După anii 230-240 p.Chr., Daciei. Regiunile mai popu guvernatorul Daciei, Sabinianus.
Cele trei Dacii create de În faţa sectorului de limes de la
schimbarea echilibrului lumii late erau cele din depresiunile
Hadrian erau „centrate” pe axa Porolissum, la circa 5-15 km
barbare, în special spre nord- Carpaţilor Orientali şi cele din
est-vest, în raport cu vecinii în faţa liniei de turnuri de pază,
est şi spre est de Dacia, a nordul Moldovei şi Bucovina.
barbari cei mai periculoşi, iazigii sunt cunoscute aşezări barbare.
adus modificări în relaţiile cu Pe Nistrul superior, până la
şi roxolanii. Ele nu se învecinau Cultura lor materială este mixtă,
vecinii barbari. Rolul strategic Prut şi în nordul Moldovei
direct cu niciunul dintre aceste daco-germanică. Acest ames
al Daciei se apropia de sfârşit. locuiau costobocii, de neam
două neamuri sarmatice. În tec, cunoscut în estul Slovaciei
Vechea concepţie strategică a traco-geto-dac. Lor li s-a atribu
noua concepţie strategică a epo
secolului al II-lea p.Chr. era it aşa-numita „cultură Lipiţa”,
cii hadrianice, în faţa celor două
depăşită. deşi cronologia acesteia nu este
fronturi de luptă potenţiale se Amfiteatrul de la Porolissum
încă definitiv stabilită. Începând
întindeau două zone de câmpie,
■ Neamurile barbare cu secolul I p.Chr., la est de
nelocuite intens şi sistematic
din apropierea Daciei Regatul Dacic, în Moldova,
în acea perioadă, cum rezultă
şi instrumentarul pătrunseseră deja şi grupuri sar
din cronologia descoperirilor
diplomatic al politicii matice, cum sunt, spre exem
arheologice. Astfel, cele trei romane plu, aorşii. Ei au convieţuit, se
Dacii continuau să-şi îndepli
Aşa cum arătam, în epoca pare, cu locuitorii mai vechi ai
nească rolul de „ic” despărţitor
lui Traian, principalii vecini zonei, daco-geţii şi bastarnii.
în mijlocul lumii barbare.
barbari ai Daciei erau iazigii şi Spre nord de Dacia trăiau şi
După războaiele marcomani- roxolanii. Cu ambele neamuri, unele triburi celtice, ca anarţii
ce, regiunile translimitane au romanii au avut în anumite şi tauriscii51. Tot spre nord, pe
fost mai intens populate, cu momente relaţii de amicitia. În Tisa superioară, locuiau com
acceptul administraţiei romane timpul războiului dacic al lui pact comunităţi dacice.
din Dacia. Acest lucru a con Traian, iazigii au fost singurii
tribuit la naşterea unor „zone barbari din regiunea Dunării În timpul războaielor marco- 51. Menţionaţi de Ptolemeu, III, 8, 3, în
acelaşi timp şi la aceeaşi latitudine cu
de contact” şi la o dinamizare care nu au fost aliaţi cu manice, în regiunea Dunării costobocii
a schimburilor şi a circulaţiei Decebal. Se ştie din izvoarele mijlocii şi a Tisei superioare 52. SHA, Vita Marci, 14
53. SHA, Vita Marci, 22,1
mărfurilor peste linia de demar scrise că o relaţie similară a s-au produs mişcări de popula 54. Cassius Dio, LXXII, 3,1
promis pământ în Dacia celor echipament militar romane şi a

12.000 de daci „mărginaşi”, ce unor arme romane dovedeşte
fuseseră alungaţi din ţara lor exercitarea unui control militar
de baştină, probabil de pe Tisa roman şi a unei autorităţi
superioară. Cum în provincie romane, cel puţin nominale,
urmele lor nu au fost depistate, asupra grupurilor barbare,
romanii au putut aplica o altă practică bine cunoscută şi la
metodă, atribuirea de teritorii în alte frontiere.
vecinătatea imediată a provinci
Alte triburi cereau bani şi roma
ei. În acest caz, considerăm că
nii le acordau stipendii pentru a
a fost aleasă regiunea de la vest
le determina să rămână paşnice.
de Dacia, Crişana. Aici sunt
Astfel, de exemplu, un dynasten
atestate arheologic comunităţi
Vandali atacând o garnizoană (reconstituire) germanic (şeful unui trib), pe
dacice, dar nu există conti
nume Tarbos, ameninţa Dacia
nuitate de locuire din secolul
cu război, dacă nu ar fi primit
încă din secolul I p.Chr. (la nord-est de Dacia este amintită I p.Chr. şi nici elemente de
bani. El a fost alungat de un
Zemplin, de exemplu), ar putea de izvoare „ţara” costobocilor55, datare prea numeroase pentru
altul, Battarios, tot în schimbul
constitui populaţia numită de iar o inscripţie de la Roma prima jumătate a secolului al
unei sume de bani60. Studiul cir
izvoare buri. atestă un oarecare Pieporus II-lea p.Chr. Aceeaşi metodă,
culaţiei monetare în regiunile de
rex Coisstobocensis56. Acestea aşezarea unui grup barbar în
O altă populaţie extrem de răz la vest de Dacia a constatat o
sunt indicii ce ar putea atesta preajma frontierei, au aplicat
boinică au fost vandalii. Cum în creştere a numărului de monede
existenţa unei legături de tip romanii şi în Muntenia, în faţa
izvoarele scrise apar mai multe emise de Marcus Aurelius, în
amicitia între romani şi costo- limesului transalutan. În ambele
afara provinciei, în Dacia feno
nume de populaţii, s-a propus regiuni lipsesc mormintele
boci. Atestarea unui rex barbar menul fiind invers, ceea ce ar
identitatea asdingi — victoali şi bogate (princiare) şi depozitele
în preajma Daciei este unică. In putea fi explicat prin creşterea
lacringi - taifali, dar şi invers. de vase de bronz sau din metale
vremea guvernatorului Sextus stipendiilor pentru barbari.
Indiferent de variantă, ceea ce preţioase, indicatorii existenţei
Cornelius Clemens, acesta i-a
se ştie este că aceste populaţii unei aristocraţii barbare. În În Moldova, numărul de mone
îndemnat pe asdingi să-i atace
germanice erau strâns înrudite acelaşi timp, sunt prezente de romane şi al tezaurelor este
pe costoboci şi să le ia teritorii
şi erau cele care au dezvoltat le. Asdingii şi lacringii s-au aflat mărfuri romane de uz coti mult mai mare ca şi în Crişana
cultura Przeworsk. Aceste ele dian. Faţă de aceste populaţii şi Muntenia. Multe tezaure tre
şi ei, probabil, în aceleaşi relaţii
mente au fost identificate arhe romanii n-au utilizat sistemul buie să fi reprezentat stipendii,
de amicitia cu romanii, chiar
ologic în nord-vestul extrem al relaţiilor de amicitia (similare cu cum ar fi cele trei descoperite
dacă uneori acestea se între-
României, în necropola de la rupeau temporar, lăsând loc cele faţă de quazi, marcomani la Muncelul de Sus, cărora li
Medieşu Aurit, la Apa, Boineşti, sau costoboci), ci le-au atribuit se adaugă şi un tezaur de şapte
conflictelor militare. Aşa rezultă
Cehăluţ, Lazuri şi Crasna. zone de locuit în faţa frontierei vase romane de argint. Este
din relaţiile lor cu romanii în
Contactul lor cu limesul Daciei romane. Prezenţa pieselor de indiciul unei reşedinţe princiare
vremea lui Caracalla şi apoi a lui
Porolissensis este ilustrat prin barbare. Un alt astfel de centru
Macrinus57.
descoperirea în interiorul unor este marcat de mormintele de
O altă înţelegere încheiată de Colonişti romani incineraţie cu inventar foar
castre romane a unor obiecte
imperiu prin intermediul Daciei te bogat de la Dămieneşti, o
specifice, accesorii de îmbrăcă
a fost cea din 180 p.Chr. cu adevărată excepţie în mediul
minte, ceramică şi chiar arme,
burii. Principala prevedere era cultural al lumii daco-geto-sar-
specifice populaţiilor culturii
ca ei să nu mai locuiască şi să matice de la est de Dacia, în
Przeworsk.
nu-şi mai pască vitele, pen secolul al II-lea p.Chr.
Pentru ca romanii să aplice unei tru totdeauna, pe o fâşie de
populaţii din afara imperiului teren lată de 40 de stadii de la
sistemul de relaţii de amicitia, graniţa Daciei58. Totuşi, ei erau
aceasta trebuia să fie suficient toleraţi în apropierea Daciei. 55. Cassius Dio, LXXI, 12,1
56. CIL VI 1801 = ILS 854 = IDRE I 69
de importantă şi de puternică, Tot în timpul guvernatorului 57. Cassius Dio, LXXVIII, 12,2; LXXVIII, 27,5
58. Cassius Dio, LXXI, 3,1
iar aristocraţia războinică să Sabinianus, ne spune Cassius 59. Cassius Dio, LXXI, 3, 3
fie dominată de un rex. Spre Dio59, au fost supuşi şi li s-a 60. Cassius Dio, LXXI, 11,1
■ Interacţiunea econo marca teritoriul provinciei.

mică peste frontierele Prin ea trecea drumul roman
Daciei şi impactul ce pleca de la Porolissum spre
influenţelor romane în Pannonia Inferior. Unele locu
Maximinus
Thrax lumea barbară inţe, databile în secolul al III-lea
p.Chr., erau construite pe teme
Definirea zonelor de interac
lii de piatră şi aveau dimensiuni
ţiune economică între Dacia
de până la 10 x 7 m. Materialul
şi barbaricum are ca element
ceramic descoperit era 95%
principal comerţul. Ele s-au
de factură romană, restul fiind
constituit mai ales după modi
ceramică lucrată cu mâna, de
ficările aduse în lumea barbară Philippus Arabs
factură dacică. S-a presupus că
de războaiele marcomanice. O
aşezarea era locuită de comerci
pondere mai importantă a avut
anţi barbari daci, fiind un fel de un fel de „integrare econo
sectorul nord-vestic al frontierei
emporion. mică”, dacă nu în provincie,
După 230 p.Chr., când semnele Daciei Porolissensis. În zona
din faţa sa, unde aminteam Comerţul de frontieră se desfă măcar în mediul militar de pe
crizei imperiului încep să se
existenţa unui grup de aşezări şura, ca şi în alte situaţii simila frontieră.
simtă şi în Dacia, ecourile
luptelor pentru apărarea Daciei barbare, mărfurile romane re, în preajma castrelor, locurile Prezenta mărfurilor romane
sunt date de titlurile imperiale circulau intens. Aceeaşi situaţie de târg şi datele fiind riguros de uz cotidian în barbaricum a
ale unor împăraţi. Maximinus este cunoscută şi în Germania, fixate de autorităţile romane. În determinat, la scurtă vreme,
Thrax a dus un război cu „dacii în valea Lahntal, dincolo de cazul Pannoniei, s-a constatat apariţia unor ateliere „barba
liberi” de la nord de Dacia, pri Wetteraulimes. Circulaţia că el avea un caracter militar, re”, care au început să copieze
monetară pledează şi ea pentru datorită faptului că, în mediul produsele romane. Cea mai
mind titlul de Dacicus Maximus,
extinderea relaţiilor comerciale iazig, compoziţia cantitativă şi evidentă influenţă romană este
pe care nu şi-l mai luase niciun
în aceste „zone de contact”. În calitativă a importurilor romane în domeniul producţiei cerami
alt împărat după Traian.
Muntenia, de exemplu, circula reflectă trăsăturile castrelor şi
Curând, se impun atenţiei ce. În aşezări din nord-vestul
ţia monetară, datorată în special aşezărilor de pe limes, şi nu ale
izvoarelor literare alte populaţii, României, ceramica romană
schimbului, este comparabilă cu celor din interiorul provinciei.
carpii şi goţii, situaţi la nord de lucrată la roată, din pastă zgrun-
cea dintr-o provincie perife În cazul Daciei, cunoaşterea
gurile Dunării. Un mare conflict ţuroasă, începe să fie produsă în
rică. Barbarii utilizau moneda produselor ei ajunse în lumea
cu carpii, care a afectat şi Dacia, cantităţi apreciabile spre sfârşi
romană, existând o economie barbară este încă extrem de
a avut loc în vremea lui Philip- tul secolului al II-lea p.Chr. Cea
monetară limitată, poate pieţe deficitară, pentru a putea trage
pus Arabs, care a devenit pri mai spectaculoasă concretizare
şi chiar negustori. Un excelent concluzii ferme.
mul împărat cu titlul de Carpicus a acestui fenomen este apariţia
exemplu este aşezarea rurală
Maximus. Atitudinea antiromană Ca zone „periferice”, în care în barbaricum a unor adevărate
de la Mirşid (jud. Sălaj). Ea era
a carpilor a determinat aplica economia romană se prelungea, aşezări de olari, după mode
amplasată la doar 750-800 m
rea faţă de ei doar a politicii distanţă, în faţa zidului ce aceste regiuni s-au bucurat de lul celor din provincie. Aşa
de stipendiere, combinată cu sunt cele din zona Someşului
măsuri de forţă ce urmăreau Goţi trecând munţii inferior, de la Medieşu Aurit,
(reconstituire)
nimicirea lor. În final, resturile cu 13 cuptoare, Lazuri, cu 10
acestui neam au fost aşezate în cuptoare, Satu Mare, cu 5 cup
imperiu în vremea tetrarhiei şi toare. Este un mare salt, de la
sub Constantin cel Mare. economia naturală la cea bazată
pe producţia de mărfuri şi piaţă.
Goţii se impun în fruntea inami
cilor imperiului abia începând cu Ateliere ce fabricau în afara
Claudius al II-lea, primul împă provinciei şi ceramică romană
rat cu titlul de Gothicus Maximus, de lux s-au descoperit chiar în
cu puţin înainte de abandonarea faţa castrului de la Porolissum.
provinciei Dacia. Interesul lor s- La Panic, Zalău-Valea Mâţii şi
a îndreptat în acea perioadă spre Zalău (bd. Mihai Viteazu) sunt
Asia Mică şi Grecia, Dacia fiind dovezi arheologice ale producţi
mai puţin vizată. ei de ceramică ştampilată.
Dacia Amissa şi problema continuităţii

riza politică şi militară a Imperiului Roman din a doua jumătate a secolului al III-lea
p.Chr. a atins apogeul în timpul împăratului Gallienus. Provinciile de la frontiera Dunării
au ajuns într-o stare economică dificilă, fiind ţinta incursiunilor de pradă ale neamurilor
de peste limes şi depinzând de atitudinea trupelor romane, ce participau activ la lupta pentru
putere din imperiu şi îşi impuneau prin abuz şi intimidare, probabil, autoritatea şi în provincii. Gallienus
■ Dacia Amissa unei inscripţii la Augsburg a arheologic sau de altă natură la Mehadia, probabil noul
demonstrat că, cel puţin în pentru ideea susţinută de unii ei sediu, sau a unor vexilaţii
Tot mai mult, interesul împă
cazul Raetiei, amissa a însem istorici cu privire la abandona din armata Daciei. După 264
raţilor pentru aceste teritorii se
nat cu siguranţă „pierderea” rea de către Gallienus a unei p.Chr., vexilaţii din cele două
reducea la a-şi asigura loiali
provinciei de către Gallienus, părţi a Daciei. Din contră, legiuni dacice sunt atestate la
tatea armatelor provinciale.
în favoarea lui Postumus, pe frontiera nordică a Daciei Poetovio, în Pannonia Superior,
Comunităţile urbane şi rurale
uzurpatorul ce conducea Porolissensis, în această vreme iar alte inscripţii atestă militari
s-au ruinat sub povara sarcini
„Imperiul Galic”. Administra se fac lucrări de reparaţie a din cele două legiuni în nordul
lor crescute şi a dezinteresului
fortificaţiilor castrelor, datate în Italiei. Rezultă că după 258-
autorităţilor publice. Climatul
jurul anului 260 p.Chr. În ceea 260 p.Chr. nu mai sunt dovezi
de insecuritate devenise o con
ce priveşte circulaţia monetară, epigrafice ale prezenţei celor
stantă a vieţii de la frontieră.
s-a constatat că după anul 253 două legiuni în castrele lor de la
Dacia şi alte teritorii romane de p.Chr. aceasta scade în Dacia, Apulum şi Potaissa, în schimb
dincolo de frontierele naturale ca şi în cele două Pannonii, părţi din ele sunt atestate la
ale principatului timpuriu, Rinul ajungând la o cădere dramatică Mehadia, Poetovio şi în nordul
şi Dunărea, ca nordul Raetiei şi spre 260 p.Chr. Parţial diferită Italiei. Pe de altă parte, ele au
agri decumates din Germania se prezintă situaţia tezaurelor fost duse în alte centre de către
Superior, vor avea o istorie monetare. Se cunosc 5 tezaure Gallienus, pentru a asigura
asemănătoare, mai ales din ce se termină cu monedele lui armata mobilă necesară apărării
punctul de vedere al atitudinii Marcus Cassianus Gallienus, majoritatea pro Italiei, ceea ce înseamnă că
Latinius Postumus
imperiale faţă de ele. Astfel, venind din principalul centru au continuat să-i fie loiale lui
Panegiricul lui Constantius ţia romană continua să existe, militar, Apulum. Acumularea Gallienus. Aşadar, nu există
Chlorus din 297 p.Chr.61 spune dar autoritatea lui Gallienus de monede de la Valerianus nicio perioadă în care Gallienus
că „sub principe Gallieno... amissa nu mai era recunoscută în şi Gallienus trebuie să fi să fi putut pierde controlul
Raetia". Despre Dacia, unii Raetia. Prin urmare, devastările avut loc însă în afara Daciei. asupra Daciei (= amissa). Din
autori din secolul al IV-lea şi atacurile peste limes n-au Potenţialii posesori trebuie să contră, el s-a bazat permanent
afirmă acelaşi lucru: „Dacia... însemnat totuşi dezorganizarea fi fost militarii. Vexilaţii dacice pe armata ei. Primele vexilaţii
amissa est"62, „ . . . sed sub Gallieno apărării frontierei şi abando fuseseră plecate în Orient cu dacice care trec de partea unui
imperatore amissa est"63. Cele două narea ei şi a provinciei, cum se Valerianus. După capturarea uzurpator, Victorinus, urmaşul
expresii, atât în cazul Raetiei, credea în istoriografia moder şi uciderea acestuia de către lui Postumus la conducerea
cât şi al Daciei, fiind identice şi nă. Devastările din Pannonia părţi, unii dintre militarii „Imperiului Galic”, o fac abia
referindu-se la acelaşi împă Inferior, urmate de instalarea legiunii de la Apulum au reuşit, la sfârşitul anului 269 p.Chr.
rat, ar trebui să aibă şi acelaşi uzurpatorilor, Ingenuus şi apoi probabil, să se întoarcă acasă. (după moartea lui Gallienus),
înţeles, atât pentru Raetia, cât Regalianus, n-au dus nici ele la Ultima inscripţie datată din cum rezultă din aurei emişi la
şi pentru Dacia. Pe parcursul pierderea provinciei. În cazul castrul celeilalte legiuni, V Trier. Dacia a rămas o pro
vremii, pe baza documenta Daciei, „pierderea” ei de sub Macedonica de la Potaissa, se vincie romană în timpul lui
ţiei arheologice şi epigrafice, autoritatea lui Gallienus, deşi datează în anii 257-258 p.Chr. Gallienus. Ideea despre „pierde
despre ambele „pierderi” ale posibilă logic, este dificil de Din anul 260 p.Chr. provine
61. Pan. Lat. 4 (8), Paris, 1952 (ed. Galletier)
lui Gallienus s-au emis ipoteze plasat în timp. Nu există, de o inscripţie ridicată de coman
62. Eutropius, 9, 8, 2
diferite. Recent, descoperirea asemenea, niciun argument dantul Legiunii XIII Gemina, 63. Festus, 8, 2
rea” Daciei s-a născut, probabil, proces. Din izvoarele literare vremii. Transformările religioa
datorită faptului că o parte a se ştie că imediat după înce se şi culturale ale secolului al
armatei Daciei era risipită în putul anului 271, Aurelianus a XVIII-lea au deschis calea şco
urma expediţiei orientale a plecat cu armata spre Aquileia lilor europene primilor români
lui Valerianus, iar alta a fost în campania împotriva „sciţi din Transilvania. Cunoaşterea
transferată de Gallienus în alte lor” (vandalii din Pannonia). trecutului roman al Daciei şi
zone strategice, mai importante. În legătură cu acţiunile sale conştiinţa latinităţii limbii româ
La această situaţie se adaugă referitoare la Dacia se spune: Aurelianus ne au determinat naşterea unei
starea financiară dezastruoasă şi „provinciam Daciam... intermisit mişcări intelectuale militante
contradicţii aparente sau reale
dezinteresul împăratului pentru vastato omni Illyrico et Moesia a românilor din Transilvania,
ale textelor şi uitând adesea
soarta comunităţilor urbane şi desperans eam posse retinere ce a culminat cu un memo-
că ele se adresau în antichitate
rurale din Dacia, numeroasele abductosque Romanos ex urbibus riu-manifest oficial, în numele
unor cititori care cunoşteau
uzurpări şi atacurile populaţiilor et agris Daciae in Media Moesia naţiunii române, Supplex Libellus
bine evenimentele la care se
de dincolo de frontieră. Această collocavit apellavitque eam Daciam, Valachorum (1791). Drepturile
referă scriitorii antici. În acest
atmosferă de nesiguranţă, în quae nunc duas Moesias dividit et românilor erau cerute pe baza
fel s-au născut false polemici
care zvonurile alarmiste se est dextra Danubio in mare fluenti, concepţiei epocii Luminilor,
privind informaţiile istorice pe
dezvoltau cu repeziciune, a cum antea fuerit in laeva"64, „... fiind utilizate ideile dreptului
care ni le pot transmite sursele
determinat în final o imagine per Aurelianum, translatis exinde natural, dar şi ale dreptului isto
literare despre aceste eveni
confuză despre Dacia, transmi Romanis, duae Daciae in regionibus ric. Istoria a devenit o armă a
mente. Cauzele acestei situaţii
să peste un secol de istoriogra Moesiae ac Dardaniae factae sunt"65 luptei de emancipare naţională
şi ale supraestimării valorii
fia latină târzie prin expresia, la sau „Cum vastatum Illyricum ac a românilor. Pentru prima oară,
documentare a izvoarelor litera
fel de ambiguă, amissa. Moesiam deperditam videret, provin erau invocate vechimea popo
re au o istorie lungă.
Chiar fără o intenţie precisă de ciam Transdanuvianam Daciam a rului român în Transilvania
a retrage frontiera imperiului Traiano constitutam sublato exercitu din epoca romană a Daciei şi
■ Polemica pe tema
pe linia Dunării, Gallienus a et provincialibus reliquit, desperans nobleţea oferită de latinitatea
continuităţii sau
declanşat acest proces, devenit earn posse retineri, abdustoque ex sa. În concluzie, cea mai veche
discontinuităţii
ireversibil în deceniul următor, ea populos in Moesia conlocavit populaţie a Transilvaniei nu era
daco-romanilor
apellavitque suam Daciam, que nunc corect să fie lipsită de drepturi
datorită evoluţiei politice din în fosta Dacie
imperiu. În vremea lui Claudius duas Moesias dividit"66 şi „Daces egale cu cele ajunse aici mai
În evul mediu, cea mai mare recent, adică nobilii maghiari,
al II-lea, Italia a continuat să autem, post haec, iam sub imperio
parte din fosta provincie Dacia saşii şi secuii, cele trei „naţiuni”
fie ameninţată de alamani. În suo Traianus, Decebalo eorum rege
(Transilvania şi Banatul) a
Dacia se constată o nouă scăde devicto, in terras ultra Danubium, medievale privilegiate.
ajuns să facă parte din Regatul
re dramatică a circulaţiei mone quae habent mille milia spatia, in Această mişcare politică a
Maghiar feudal. După dispariţia
tare, în comparaţie cu Moesia provincia redegit. Sed Gallienus eos declanşat o reacţie a unor
acestuia şi după o scurtă auto
de la sudul Dunării. Situaţia dum regnaret amisit Aurelianusque istorici austrieci, care au
nomie, Principatul Transilvaniei
provinciei se agravase. Nu imperator evocatis exinde legionibus
a devenit provincie a Imperiului
există nicio dovadă a prezenţei in Mysia conlocavit ibique aliquam
Habsburgic, transformat în Ruine urbane în localitatea
celor două legiuni în castrele de partem Daciam mediterraneam Cioroiu Nou. Dolj
secolul al XIX-lea în Imperiul
la Apulum şi Potaissa. Sfârşitul Daciamque ripensem constituit.. ,”67.
Austro-Ungar. În toate aceste
existenţei oficiale a provinciei Filologii şi istoricii au dise
secole, populaţia majoritară a
Dacia s-a produs în timpul lui cat aceste texte de multe ori,
Transilvaniei au constituit-o
Aurelianus. Ultima atestare a încercând să descopere mai
românii, cum rezultă din docu
provinciei apare pe aurei emişi multe informaţii decât oferă
mentele medievale. În timp
la Mediolanum în primăvara ele în realitate, să explice unele
însă, drepturile politice şi religi
lui 271 p.Chr., cu legenda oase ale acestui grup majoritar
Dinar de pe vremea
Dacia Felix. Deschiderea unei lui Aurelianus
au fost desfiinţate, egalitatea
noi monetarii în 271/272 iniţială cu celelalte grupuri
p.Chr. la Serdica, capitala etnice fiind transformată într-o
Daciei Mediterranea create de discriminare, care a făcut din 64. Eutropius, 9,15
Aurelianus la sud de Dunăre, români un grup tolerat şi nere 65. Festus, 8,2
ar putea marca finalul acestui cunoscut de sistemul juridic al
66. SHA, Vita Aurel., 39, 2
67. lordanes, Rom., 217
contestat argumentele istorice Transilvaniei şi Banatului în indicatori siguri ai continuită totală a populaţiei daco-romane
privind vechimea şi autohtonia graniţele României în 1918, şi ţii, chiar dacă unele n-au fost latinofone a Daciei în sudul
românilor în Transilvania. În Tratatul de pace de la Trianon niciodată destul de clare. De Dunării. Astfel, fosta Dacie ar
acest fel s-a născut o polemică din 1920, care oferea actului aceea, doar cantitatea lor cât fi devenit o terra deserta până la
cu substrat politic, dusă pe legitimitate internaţională. În mai mare era văzută ca un fac începuturile evului mediu, viziu
tărâmul istoriei şi filologiei. În perioada dictaturii comuniste tor al credibilităţii. În momen ne susţinută şi de tăcerea în
a doua jumătate a secolului al situaţia s-a agravat, mai ales in tul actual, continuarea acestei toată această vreme a izvoarelor
XIX-lea, când situaţia politică anii comunismului naţionalist al viziuni istoriografice, bazate scrise, care nu fac referire la
a românilor s-a agravat, replica lui Ceauşescu în România, când pe o polemică alterată prea acest teritoriu sau la populaţia
istoriografiei oficiale a statului susţinerea continuităţii a dobân mult de ideologie şi politică, nu lui. Prin urmare, patria veche a
austro-ungar s-a radicalizat, dit accente ideologice duse din poate fi eficientă şi nu poate românilor n-ar fi fost în fosta
fiind publicată o lucrare a lui colo de orice limită. Polemica asigura istoriografiei româneşti Dacie, ci la sudul Dunării.
R. Roesler, care încerca să istorică veche cu substrat politic actuale progresul şi locul firesc
În replică, filologii români s-au
demonstreze sistematic imposi a devenit politică naţionalistă cu între istoriografiile europene.
străduit să interpreteze aceleaşi
bilitatea ca între locuitorii daco substrat istoric. Urmările acelor Soluţia alternativă este uitarea
izvoare scrise în mod restrictiv,
români ai Daciei antice şi româ ani se resimt încă puternic şi istoricului problemei şi reluarea
amendând litera textului, uneori
nii din Transilvania să existe o astăzi mai ales la nivelul con cercetării pe baza izvoarelor
prin traduceri inexacte. Astfel,
continuitate. Aceştia, spunea ştiinţei şi mentalităţii colective. istorice, indiferent de estimarea
textul lui Iordanes pe care l-am
teoria lui Roesler, sunt emigraţi Problema continuităţii există prealabilă a rezultatelor inves
amintit a fost considerat, pe
târziu, în evul mediu, din sudul şi astăzi. Vechile idei au încă tigaţiei ştiinţifice. Răspunsurile
baza expresiei „evocatis exinde legi-
Dunării, când deja Transilvania adepţi în ambele tabere. Totuşi la problemele istoriei vechi a
onibus", că ar fi dovada retragerii
era locuită de maghiari şi saşi. în România există şi o tendin României trebuie date de către
doar a armatei, fără populaţia
Prin urmare, argumentele isto ţă istoriografică critică, care istoricii români, în primul rând.
civilă. Concluzia este artifici
rice invocate de români pentru respinge amestecul ideologiei în Credibilitatea acestora va fi asi
ală, deoarece se bazează pe o
a cere egalitate politică nu sunt cercetarea istoriei, nu acceptă gurată de seriozitatea şi obiec
traducere eronată a întregului
reale. Crearea statului naţional exagerările sau miturile în isto tivitatea cercetărilor pe care le
pasaj. Aşa s-a născut ideea că în
România, obţinerea indepen rie şi ia atitudine faţă de imagi vor prezenta opiniei publice. În
izvoarele literare în discuţie ar
denţei şi a recunoaşterii sale nile create fără baza documen acest fel, contestările obiective
putea fi separate două tradiţii
internaţionale vor duce această tară solidă necesară, în spiritul vor deveni mai dificile, iar cele
istoriografice referitoare la
polemică mai departe, lupta de adevărului istoric. Din păcate, subiective, bazate pe umbrele
retragerea din Dacia: una „gre
emancipare naţională transfor- în istoriografia maghiară această trecutului, vor fi marginalizate.
şită”, a lui Eutropius, Rufius
mându-se în lupta de unire a viziune nu şi-a găsit încă locul, Revenind la izvoarele literare Festus şi Flavius Vopiscus, şi
Transilvaniei şi Banatului cu cel puţin în privinţa problemei ale epocii de sfârşit a stăpâ una „corectă”, a lui Iordanes.
România. Din acest moment continuităţii românilor. nirii romane în Dacia, ele au Prima susţinea retragerea totală
se naşte „problema continu a armatei şi a populaţiei civile
fost absolutizate şi utilizate de
ităţii”, replica dată teoriei lui În istoriografia românească
adversarii continuităţii drept ar şi era datorată „patriotismului”
Roesler asumându-şi-o istoricii din ultimul secol, problema
gumente decisive care demon tendenţios al lui Eutropius, iar
din România. Disputa, având continuităţii a fost abordată
strau, în opinia lor, evacuarea cea de-a doua s-ar explica prin
aceleaşi coordonate politice, a rigid, încercându-se demon
continuat pe tot parcursul seco strarea continuităţii văzute
lului al XX-lea, fiind purtată liniar din antichitate şi până Cruciuliţe-pandantiv
de aur de la Histria
între istoriografia română şi astăzi. Concret, arheologia a
cea maghiară, cu perioade de încercat permanent să găsească
răbufniri în anumite momente argumente în cultura materială Opaiţ de bronz cu
şi a fost continuu bântuită de cruce de la Luciu
politice acute, cum a fost mai jud. Ialomiţa
ales Al Doilea Război Mondial. obsesia statistică a amplifică
Cauza principală a perpetuării rii numărului dovezilor, care
acestei polemici a fost faptul că niciodată nu erau suficiente.
în Ungaria nu au fost acceptate De fapt, cauza acestei situaţii
niciodată (nici în anii comu consta în faptul că argumentele
nismului) unificarea statului pe care le-a adus arheologia au
naţional român, prin intrarea fost acceptate convenţional ca
competenţa lui Iordanes, care să refacă strategia defensivă a în alegerea răului celui mai mic
ar fi corectat „greşeala” despre întregii regiuni. Pe de altă parte, pentru Imperiul Roman.
evacuarea totală a populaţiei, Aurelianus avea nevoie de
Rezultă că este un efort lipsit
amintind doar armata. În realita numeroase forţe pentru a pleca
de suficientă motivaţie şti
te, traducerea corectă a textului în campania contra Palmyrei,
inţifică adunarea diferitelor
lui Iordanes duce la concluzia iar o frontieră dunăreană mai
categorii de argumente arhe
că el aminteşte atât retragerea scurtă putea fi apărată cu forţe
ologice care să dovedească
armatei (evocatis exinde legionibus), mai puţine. Rolul strategic al
prezenţa în Dacia a unei părţi
cât şi a populaţiei civile (Dacos, Daciei se încheiase oricum de
a populaţiei fostei provincii,
pe care Traian i-a organizat in multă vreme, dinamica lumii
după retragerea administraţiei
provincie, Gallienus i-a „pier barbare fiind modificată esenţial
şi armatei romane, aşa cum a
dut”, iar Aurelianus i-a aşezat în în a doua jumătate a secolului al
făcut istoriografia româneas
Moesia, cum rezultă din traduce III-lea p.Chr., faţă de momen
că în mod constant. Ele n-au
rea corectă). Aşadar, nu au tul când a fost creată provincia
nord-dunăreană. Prin urmare, reuşit să convingă de-a lungul
fost două tradiţii istoriografice
decizia lui Aurelianus a fost una vremii pe cei cărora le erau în
antice. Prin urmare, toţi autorii
strategică. El a putut avea şi primul rând adresate. O situaţie
scriu acelaşi lucru general, refe-
motive subiective, ca protejarea istorică din antichitate, con
rindu-se la retragerea armatei şi
Serdicei, unde îşi avea origo, testată absurd într-un anumit Legionar de pe vremea lui Aurelianus
a populaţiei civile numite diferit (reconstituire)
aflată într-o regiune pustiită şi moment al trecutului, trebuie
(Romani, Daci, provinciales, popu
depopulată, greu de apărat de tratată astăzi ca un fapt istoric
lus). Aceste informaţii nu sunt
invaziile de la nordul Dunării. firesc. Arheologia şi mai ales
însă relevante şi nici suficiente
Faptul că desfăşurarea practică epigrafia şi numismatica pot zată, cu care acesta n-ar avea
pentru a susţine evacuarea totală
a operaţiunii de evacuare nu confirma cu uşurinţă, prin evi nicio legătură directă. Cei care
a populaţiei Daciei nord-dună-
a lăsat ecouri în istoriogra denţă negativă, izvoarele scrise vor să demonstreze ştiinţific
rene. Recent, istorici străini,
fia antică ar putea fi semnul ce afirmă clar retragerea sub absurdul sunt liberi să încerce
neimplicaţi în polemica pe tema
eficienţei cu care s-a desfăşu Aurelianus, chiar dacă nu este să o facă. Nu este însă datoria
continuitate-discontinuitate,
rat. Zona noii Dacii de la sud necesar acest lucru. Arheologia noastră, a oamenilor de ştiinţă
ca L. Okamura şi A. Watson,
de Dunăre era mică, încă un nu poate însă documenta la fel români, să demonstrăm, în
abordând epoca lui Aurelianus,
argument împotriva evacuării de uşor continuitatea aşezărilor, replică, absurditatea absurdului.
consideră puţin probabilă şi
totale. De altfel, crearea Daciei a producţiei materiale şi mai
impracticabilă soluţia evacuării
sud-dunărene nu avea scopul ales a celei etnice. Această situ ■ Dacia în perioada
în masă a întregii populaţii.
adăpostirii întregii populaţii aţie este însă comună şi altor imediat următoare
Au fost retraşi, în opinia lor,
nord-dunărene, ci menţinerea teritorii, după ce ele au încetat retragerii romane
doar administraţia, negustorii
numelui acestei provincii în să mai fie provincii romane, Descoperirile arheologice
bogaţi, proprietarii de pământ,
lista unităţilor administrati cum a fost, de exemplu, cazul demonstrează cu siguranţă două
adică honestiores, provincialii care
ve ale imperiului (un fel de Britanniei la începutul secolului lucruri importante: 1. după anul
contau. Cea mai mare parte
muşamalizare a retragerii, în al V-lea p.Chr. Acest lucru se 271 p.Chr., viaţa continuă în
dintre humiliores, ce aveau deja
ochii opiniei publice romane), datorează situaţiei obiective că multe din centrele provinciei
mai multe în comun cu barbarii
fidelitatea celor două legiuni faptele istorice nu au în mod şi în aşezări noi, chiar dacă în
decât cu propriii honestiores, au
ale Daciei şi creşterea prestigiu obligatoriu corespondenţe sau forme mai modeste şi 2. circa
rămas pe loc.
lui Serdicei, ce devenea astfel consecinţe la nivelul culturii 100 de ani, în zona vestică
Problemele istorice mai impor capitală provincială. Părăsirea materiale. Niciunde însă n-a romanizată a Daciei nu pătrund
tante sunt legate de motivele Daciei a fost răspunsul unei ajuns nimeni la sfidarea raţiunii, masiv şi sistematic popula
retragerii şi de maniera în care minţi de militar la o problemă explicând că un popor latin, de ţii străine neromanizate, din
s-a desfăşurat această operaţi militară fundamentală şi ea a două ori mai numeros decât afara fostei frontiere romane.
une de anvergură. În anul 271, fost îndeplinită într-o manieră vecinii săi de alte origini etno- Concluzia simplă ce rezultă este
în afară de supunerea vanda militară. Aurelianus a încheiat lingvistice, se află doar printr-o că o parte a populaţiei fostei
lilor, Aurelianus a administrat conştient şi cu intenţie procesul coincidenţă, printr-o întâmplare provincii Dacia rămăsese după
goţilor din zona Dunării o de „pierdere” a Daciei înce pe teritoriul unei foste provincii anul 271 p.Chr. în Transilva
înfrângere memorabilă, având put involuntar sub Gallienus, romane ce avusese o populaţie nia. Pledează pentru aceasta, în
astfel ocazia să regândească şi asumându-şi responsabilitatea numeroasă şi puternic romani primul rând, continuarea unei
circulaţii monetare în intervalul Dispariţia producţiei organi o serie de specializări ale muncii după 271 p.Chr. Acelaşi lucru
271—306 p.Chr., firavă, dar zate pentru piaţă şi a comer s-au putut transmite din epoca se poate spune şi despre arheo
firească în noul context politic ţului legat de acest mecanism romană. logia aşezărilor rurale. În cazul
şi social. Indicele monetar economic a însemnat dispariţia arheologiei aşezărilor rurale din
Pentru societatea din fosta
al aşezărilor din zona sudică pieţei. În asemenea condiţii, epoca provinciei, cărora li s-au
provincie Dacia, putem spune
din apropierea Dunării are o familiile rămase în Dacia au suprapus aşezări din perioadele
că ea cunoaşte la sfârşitul
valoare mai mare decât indicele fost obligate să cultive pămân ulterioare, fenomenul conti
secolului al III-lea şi în prima
tul, să crească animale pe cont nuităţii de viaţă poate fi mai
din aşezările din Transilvania. jumătate a secolului al IV-lea
propriu, chiar dacă trăiau încă bine surprins. Există situaţii
Această situaţie se datorează p.Chr. o anume stare de anomie
printre clădirile fostelor oraşe numeroase, ca în aşezările de la
schimbului direct între centru (o stare de dezorganizare a
romane, pentru a-şi asigura Obreja, Suceag, Strei, Archiud,
şi periferia imperiului, Tran societăţii în care formele stabile
subzistenţa. În noua societate Grădinari, Moldova Veche,
silvania fiind în postură de sociale şi culturale se întrerup).
nu mai era loc decât pentru pentru a le aminti doar pe cele
hinterland. Această societate trebuie să fi
agricultori. Dezintegrarea unde s-au făcut cercetări mai de
fost o lume rurală şi ruralizată
Fosta provincie Dacia devenea societăţii romane provinciale a amploare, unde locuinţelor şi
compusă din comunităţi sărace
o zonă economică „tampon” dus la dispariţia complexităţii anexelor gospodăreşti din epoca
şi reduse numeric, pentru care
romană li s-au suprapus altele,
distanţele crescuseră imens,
ce conţin artefacte databile
contribuind la izolarea lor.
în secolul al IV-lea. Tipul de
Factorii geografici au sporit
habitat este întotdeauna acelaşi.
în însemnătate, ei asigurând
Arheologic, nu a fost identificat
legăturile sau constituind
un hiatus al locuirii, putându-se
barierele dintre oameni. Este
susţine continuitatea aşezărilor.
posibil ca în mediul rural, ca şi
Rămâne dificilă cronologia
în Britannia, să fi existat şi în
obiectelor, mai ales a ceramicii,
Dacia un anumit nivel de conti
pentru perioada de la sfârşitul
nuitate al economiei rurale. Din
secolului al III-lea şi până spre
păcate însă, deocamdată, mediul
mijlocul secolului al IV-lea
rural al Daciei este insuficient
p.Chr., din motivele deja expli
cunoscut arheologic.
cate. Mult mai uşor de identifi
În privinţa posibilităţilor arheo cat şi de datat sunt elementele
logiei de a documenta trans culturii materiale pătrunse din
formările petrecute în această arii culturale străine în mediul
perioadă, trebuie să avem în provincial-roman din Dacia.
vedere că între evenimentele
Din secolul al IV-lea p.Chr.
politice (cum a fost retragerea
există pe teritoriul fostei Dacii
Reconstituirea uneia dintre porţile castrului roman din anul 271 p.Chr.) şi cultura
de la Porolissum-„Pomăt", jud. Sălaj numeroase alte obiecte arheo
materială nu se poate stabili
logice, cum sunt, de exemplu,
o relaţie de tip cauză-efect.
în care exista o economie sociale şi culturale din epoca Cultura materială provincial- fibulele cu capete de ceapă sau
monetară limitată în regiunile romană, ceea ce trebuie să fi romană din Dacia, restrânsă brăţările de tip roman târziu,
sudice din apropierea Dunării, determinat un regres, cel puţin după anul 271 p.Chr. la forme obiecte produse şi utilizate în
în timp ce în Transilvania de natură cantitativă, perceptibil de manifestare mai modeste ca Imperiul Roman târziu. Se apre
monedele erau încă în uz, dar în primul rând la nivelul culturii urmare a dispariţiei marilor cen ciază că ele erau folosite, la fel
nu mai funcţiona o adevăra materiale. Pentru Britannia din tre de producţie şi a pieţei, şi-a ca şi monedele romane târzii de
tă economie monetară. Aici perioada ce a urmat disoluţi- menţinut aspectele generale din bronz, de către populaţia daco
moneda devine obiect de ei puterii romane şi apariţiei perioada provinciei. De aceea, română locală. De multe ori
valoare, şi nu de tranzacţie. primilor anglo-saxoni, de unde este extrem de dificil de separat însă, valoarea lor documentară
Aceeaşi evoluţie economică avem mai multe informaţii, s-a pe baze formale ce anume din este diminuată de faptul că ele
s-a petrecut şi în agri decumates, presupus că nivelul de continu cultura materială provincial- nu provin, cu unele excepţii, din
teritoriul abandonat de romani itate în economia rurală trebuie romană aparţine epocii provin contexte arheologice cunoscute,
în Germania Superior. să fi fost ridicat. De asemenea, ciei sau deceniilor ce au urmat adică din săpături sistematice.
Nordul provinciei Moesia Inferior (Dobrogea)

în secolele II-VI p.Chr.
ncepând cu secolul I a.Chr., politica romană a
devenit activă în zona litoralului de vest al Mării
Negre, unde existau cetăţile greceşti Histria,
Tomis, Callatis, Apollonia.
■ Constituirea şi orga Dobrogea, teritoriul dintre

nizarea provinciei Dunăre şi Marea Neagră, a fost
Moesia Inferior iniţial dominată de romani prin
Impunerea influenţei romane intermediul regelui clientelar
s-a petrecut gradat, de la acţiu Rholes, apoi prin Regatul
nile lui Marcus Terentius Varro Odris. La moartea ultimului
Lucullus din anii 72—71 a.Chr., rege odris, Roemetalces al
C. Antonius Hybrida din anii III-lea, în anul 46 p.Chr., se
62-61 a.Chr. până la cea a lui întemeiază provincia Thracia.
M. Licinius Crassus din 29-28 În vremea lui Nero, guvernato Ruinele cetăţii Callatis
a.Chr. Toate aceste expediţii au rul Moesiei, T. Plautius Silvanus

pornit din provincia Macedonia. Aelianus69, mută de la nordul
La începutul secolului I p.Chr., Dunării, probabil în Dobrogea,
romanii au creat o nouă provin 100.000 de oameni. Anexarea Inferior a fost împărţită în ce, ca odrisii75, besii76 şi laii, aus-
cie, situată mai aproape de zona propriu-zisă a Dobrogei la Moesia Secunda şi Scythia decensii. Organizarea lor socială
de interes, Moesia. Moesia se va produce abia Minor. Ultima era situată între şi statutul lor juridic sunt puţin
Primul guvernator al Moesiei în vremea lui Vespasianus70. Marea Neagră şi Dunăre, cu cunoscute. Se presupune că tră
a fost Aulus Caecina Severus, Lungimea excesivă a frontierei puţin mai extinsă spre sud decât iau în obşti teritoriale, devenind
Dunării şi pericolul incursiu actuala Dobroge. În vremea lui ulterior un fel de coloni.
atestat în anul 6 p.Chr.68 Noua
nilor dacilor ce o ameninţau Constantin cel Mare, Scythia
provincie cuprindea văile Printre locuitorii preromani ai
permanent dinspre nord Minor a fost inclusă în dioceza
Moravei şi Timocului. Zona Dobrogei trebuie consideraţi
au dus în anul 86 p.Chr. la Thracia din prefectura Oriens.
Dunării era pusă sub comanda şi cei ai cetăţilor greceşti de pe
separarea provinciei în Moesia Ea avea capitala la Tomis. A
unui praefectus (civitatium Moesiae litoral. Ele erau considerate de
Superior şi Moesia Inferior. rămas în cadrul Imperiului
et Triballiae), pentru ca ulterior să romani civitates peregrinae. Callatis
Ultima se întindea de la râul Bizantin până la începutul
fie ocupată de armata romană. (Mangalia) a reuşit încheierea
Tibriţa la Marea Neagră şi de secolului al VII-lea p.Chr., când
unui foedus, devenind civitas
la Dunăre la munţii Balcani. limesul dunărean a fost aban
foederata, cu garantarea vechilor
Moesia Inferior avea în frunte donat sub presiunea slavilor şi
instituţii şi lipsită de prezenţa
un guvernator de rang consu avarilor.
armatei romane. Oraşul avea
lar şi o garnizoană compusă
din legiunile V Macedonica la ■ Populaţia, oraşele
Oescus şi I Italica la Novae. În şi societatea 68. Cassius Dio, LI, 29
Aulus vremea lui Traian a fost transfe Populaţia indigenă a Dobrogei
69. ILS986
Caecina 70. Suetonius, Vespasianus, VIII, 4
Severus rată şi Legiunea XI Claudia la o alcătuiau geţii71. Alte populaţii 71. Strabon, VII, 3, 2,12-13; Cassius Dio,
Durostorum. LI, 23-26; Plinius, Nat Hist., IV, 11 (18)
înrudite, traco-getice atestate 72. Strabon, VII, 3, 3,13; 14, 5; Plinius, Nat
sunt crobizii, sacii, corallii, tro Hist, III, 26,149
În perioada domniei lui 73. Strabon, VII, 3, 3,13,15,17; Ovidius,
Diocletianus se produc mari glodiţii, oinensii, obulensii. Lor Tristia, II, 198; Ptolemeu, III, 10,4, 7
74. Strabon, VII, 3, 3,13; Plinius, Nat Hist.,
transformări în organizarea li s-au adăugat sciţii72, bastarnii73 IV, 11,41; Ptolemeu, 10, 7
administrativă, militară şi şi sarmaţii74. În epoca romană 75. Ovidius, Ex Ponto, I, 8,11 -20; IV, 7,
1-55; 9, 75-80
economică a imperiului. Moesia au fost aduse alte neamuri traci 76. Ovidius, Tristia, III, 10, 5; IV, 1,67
locuitori, greci, dar şi numeroşi

romani. În teritoriul propriu-zis
existau câteva aşezări rurale gre
ceşti (komai). În regio Histriae,
o unitate administrativă mai
întinsă, se aflau comunităţi
rurale diferite. Vicus Quintio-
nis adăpostea veterani, cetăţeni
romani şi bessi rezidenţi83, un
altul, cu nume necunoscut, era
locuit de veterani şi cetăţeni
rezidenţi84, iar vicus Secundini
Hadrianus
de către cetăţeni romani şi
lai rezidenţi85. În fine, alte
aşezări au nume geto-dacice, ca Ruinele cetăţii Halmyris
Arcidava şi Buteridava86.
Pe lângă evoluţia acestor vechi
circa 10.000-15.000 de locu oraşe greceşti în epoca roma tul secolului al II-lea, până la în comparaţie cu Dacia, nivelul
itori, între care erau şi nou- nă, au existat şi oraşe romane, Marcus Aurelius, devine sub urbanizării Dobrogei este
veniţi, romani. Unii locuitori mai recent constituite. Unele acest împărat municipium. Este diferit: există trei mari oraşe
erau cetăţeni romani, cum arată localităţi sunt menţionate foarte probabil ca aici să se fi greceşti şi trei municipii roma
atestarea asociaţiei conventus de Ptolemeu87 cu numele de ţinut, anual, concilium provinciae, ne; niciunul nu a devenit colonia.
civium Romanorum77. Tomis poleis: Sucidava, Axiopolis, cum lasă să se presupună două Cantitativ şi calitativ, urbani
(Constanţa) a regresat în secolul Carsium, Troesmis, Dinogetia, inscripţii ce menţionează pe zarea romană din Dobrogea
I p.Chr. de la o civitas peregrina Noviodunum, Aegyssus. Multe, sacerdos provinciae89. Alte loca este inferioară celei din Dacia.
libera la o civitas peregrina stipen- chiar centre indigene iniţial, au lităţi, ca Sucidava (Izvoarele), Acest lucru nu înseamnă că
diaria şi a primit o garnizoană evoluat datorită prezenţei arma Flaviana, Altinum, Cimbrianae, integrarea în lumea romană nu
romană78. Hadrianus i-a redat tei romane. Astfel, pe lângă cele Sacidava, unii vici militari, altele s-a produs. Structura populaţiei
statutul de civitas libera (= foede- de mai sus, amintim Halmyris, civitates indigene, n-au benefi este, de asemenea, mult mai
rata). Oraşul a ajuns la o popu Salsovia, Capidava şi Arrubium. ciat de aceeaşi dezvoltare şi de diversă. Comunităţile de cives
laţie de circa 25.000-30.000 de aceleaşi şanse. Populaţia acestor Romani consistentes convieţuiesc
Traian a ridicat la ran
locuitori, prezenţa romanilor vici era alcătuită din romani, cu elemente indigene, vorbitorii
gul de municipium aşezarea
fiind mai bine reprezentată indigeni şi greci, ca de exem de latină cu cei de greacă şi de
de la Tropaeum Traiani88.
decât la Callatis. În teritoriul plu la Ulmetum90, în teritoriul traco-geto-dacică, elemente
Importantul centru militar de la
cetăţii Tomis locuiau cetăţeni care în Dacia lipsesc sau nu
Troesmis, garnizoana Legiunii Capidavei. Al treilea municipium
romani (cives Romani consisten sunt atestate. Rezultă, încă o
V Macedonica de la începu a fost, se pare, Noviodunum.
tes) în vicus Turris Muca79...,
vicus Clementianensis sau
Narcissiani80. Sunt cunoscute
Ruinele cetăţii Sucidava 77. ISM III, 83
şi aşezări greceşti, Stratonis 78. ISM III, 176, 177
şi Parthenopolis81. Cel de-al 79. ISM II, 141
80. ISM II, 134, 136; V, 191, respectiv 133
treilea oraş grecesc important al 81. Tab. Peut., VIII, 6; Plinius, Not. Hist., IV,
11,44; Eutropius, VI, 10
Dobrogei a fost Histria. Se pare 82. ISM I, 67-68
că ea a fost o civitas peregrina 83. ISM I, 324, 326-328, 330, 332
84. CIL III 14 442
stipendiaria în epoca romană. 85. ISM I, 343-347, 349
La începutul secolului al II-lea 86. ISM I, 358, respectiv 359-360
83. ISM I, 324, 326-328, 330, 332
p.Chr., M. Laberius Maximus, 84. CIL III 14 442
guvernatorul Moesiei Inferior, a 85. ISM I, 343-347, 349
86. ISM I, 358, respectiv 359-360
fixat întinderea teritoriului rural 87. Ptolemeu III, 10, 6
88. CIL III 14 437,2
al cetăţii (hora)82. Populaţia sa 89. ISM V, 151,194
era de circa 10.000-15.000 de 90. ISM V, 62-64
dată, unitatea lingvistică latină a

importantă. Existau în teritoriul
Daciei, în comparaţie cu Moesia
său chiar şi loturi ale veteranilor
Inferior, unde, chiar dacă latina
împroprietăriţi. Mâna de lucru
s-a impus, ea a fost intens con
liberă indigenă era utilizată
curată de limba greacă.
alături de munca sclavilor.
Structura socială este ace Principala activitate care a
eaşi cu cea din alte părţi ale asigurat prosperitatea Tomisului
Monedă
lumii romane, fiind extrem de cu imaginea lui a fost comerţul. Pe lângă port
complexă, conform structurii Antoninus Pius şi legătura cu reţeaua rutieră,
organizării administrative şi şi Tomisul emitea monedă
diversităţii etnoculturale. Câteva proprie.
dintre categoriile sociale, cum roşi vici şi a unei prezenţe roma şi Philippus Arabs, Callatis a
Cel de-al treilea oraş grecesc,
sunt peregrinii sau dediticii, ne substanţiale în mediul rural. emis şi monedă proprie. Aceste
Histria, nu beneficia de un sol
sunt bine atestate. Majoritatea Aici s-a exercitat un proces real elemente şi mărfurile străine
fertil. Totuşi, în teritoriul pro-
locuitorilor cetăţilor greceşti de aculturaţie asupra grupurilor identificate arheologic sunt
priu-zis întâlnim o gamă foarte
erau peregrini, ca şi locuitorii indigene şi traco-dacice aduse dovezile unui comerţ intens.
variată de tipuri de proprietate
aşezărilor indigene. Dediticii erau de romani, cu care cetăţenii şi
Tomis, chiar dacă n-a beneficiat asupra solului şi de categorii de
folosiţi ca mână de lucru pe peregrinii romani convieţuiau.
de aceleaşi condiţii naturale ca mână de lucru. Este posibil ca
posesiunile din teritoriile rurale
şi Callatis, a avut o agricultură bessii din vicus Quintionis să
ale oraşelor. Tot acolo existau ■ Producţia şi schimbul
şi coloni, folosiţi tot ca forţă de
Diversitatea de statut juridic
muncă agricolă.
a aşezărilor din Dobrogea şi
În oraşele şi aşezările romane specificul condiţiilor naturale
de pe Dunăre cetăţenii romani ale acestora au determinat o
erau mai numeroşi. O inscrip complexă viaţă economică.
ţie ce menţionează în mediul Dintre teritoriile rurale ale
rural o civitas Ausdecensium91 cetăţilor greceşti, cel mai fertil
atestă peregrini ausdecensi şi era cel de la Callatis. El a fost
daci aduşi de la nordul Dunării, parcelat prin centuriatio, iar
probabil dediticii. forţa de muncă agricolă consta
din indigeni, în timp ce unele
În secolul al IV-lea p.Chr. s-au
proprietăţi erau de tip villa. Pe
produs transformări sociale
lângă acest avantaj, Callatis avea
notabile. În sistemul social al
şi un port mai important decât
imperiului, se delimitaseră cele
alte cetăţi vecine, comerţul
două mari categorii, honestiores şi
fiind extrem de favorizat. Între
humiliores. Acum se conturează
domnia lui Antoninus Pius
grupul social curiales, ce forma Ruinele cetăţii Histria
stratul superior al populaţi
ei urbane libere. A crescut Ruinele fortificaţiei Troesmis
ponderea socială a limitanei-lor,
soldaţi-agricultori, adică s-a se fi ocupat şi cu extragerea şi
accentuat importanţa propri prelucrarea zăcămintelor metali
etăţii mici asupra pământului. fere de la Sinoe. Portul Histriei
Tot acum, scade importanţa controla comerţul cu peşte.
economică a sclavilor, munca Monedele proprii şi numeroa
în sistemul colonatului fiind tot sele mărfuri străine găsite în
mai mult utilizată. săpături completează imaginea
comercială a acestui oraş.
În Dobrogea, una dintre carac
teristicile societăţii în epoca
romană a fost existenţa a nume 91. CIL III 14 437,2
Viaţa economică a aşezărilor domina schimburile Dobrogei

romane de pe linia Dunării era cu celelalte regiuni din impe
diferită. Aici regimul proprietă riu şi din afară. Dobrogea era
ţii solului era deosebit. Existau dotată cu o foarte bună reţea
agri stipendiarii aparţinând unor de drumuri, aşa cum reiese din
civitates indigene, prata militare şi Itinerarium Antonini şi din
teritorii dependente de canabae Notitia Dignitatum. Principalele
şi vici militari. drumuri terestre erau cel al lito
ralului maritim şi cel al limesului
În oraşul Noviodunum funcţio
Dunării.
nau cărămidăriile flotei dunăre
ne, iar în teritoriul său rural, în
villae-le de la Izvorul Maicilor ■ Caracteristicile civili
şi Teliţa, existau ateliere pentru zaţiei greco-romano-
Basorelief votiv
prelucrarea metalelor şi cera bizantine de la Histria
mice. Portul militar oferea şi Elementele definitorii ale

oportunităţi comerciale. civilizaţiei greceşti ajunseseră
în Dobrogea cu multe secole la Histria şi dotările-anexe ale grese însemnate în Dobrogea.
La Troesmis, sunt cunoscute în
înainte de Christos, o dată cu portului Tomis. Nici aşezările Pe lângă martirii amintiţi în
teritoriul său câteva villae, într
întemeierea cetăţilor greceşti de pe limes nu au rămas în afa izvoarele scrise, se remarcă
una, la Horia, fiind descoperit
de pe litoralul Mării Negre. ra civilizaţiei de tip urban. cripta martirială descoperită
un cuptor ceramic. Dar activi
Ele s-au răspândit dincolo de la Niculiţel, unde pe peretele
tatea comercială pare să fi fost Emblema stăpânirii romane
zidurile acestora, influenţând interior sunt scrise cu vopsea
mai importantă. asupra Dobrogei este însă
modul de viaţă al indigenilor. roşie, în limba greacă, numele
cunoscutul monument triumfal
Rezultă că în Dobrogea culti Prin urmare, instalarea stăpâni martirilor Zotikos, Attalos,
ridicat de Traian la Adamklissi
varea pământului era limitată rii romane în Dobrogea a găsit Kamasis, Philippos. Din
(Tropaeum Traiani). Inscripţia
la unele teritorii ce beneficiau o societate pentru care civiliza epoca lui Constantin cel Mare,
de condiţii naturale favorabile. dedicatorie arată că monumen creştinismul îşi pune amprenta
ţia urbană nu era necunoscută.
Regiunea excela în păşuni, viti tul a fost ridicat lui Mars Ultor, pe civilizaţia romană târzie şi
Romanii au avut însă meritul
cultură şi pescuit. Centrele de în anul 109 p.Chr., pentru apoi pe cea bizantină timpu
de a generaliza acest tip de
producţie nu se concentrau doar civilizaţie. În oraşele greceşti comemorarea înfrângerii dacilor rie. Din Dobrogea se cunosc
în oraşe, ci şi în mediul rural. s-au ridicat în secolele II—III şi sarmaţilor în bătălia din peste 30 de bazilici de piatră,
Comerţul fluvial şi maritim p.Chr. noi edificii, ca termele de anul 102 p.Chr., când coaliţia cu elemente de marmură sau
barbară condusă de Decebal a de calcar lucrate după modelele
invadat Moesia Inferior. Cele care circulau în imperiu. La
Ruinele oraşului Noviodunum 54 de metope constituie surse Tomis, reşedinţa provinciei, se
importante de informare cu cunosc 6 bazilici paleocreştine;
privire la populaţiile barbare la Histria existau 4 bazilici, iar
care au luat parte la eveniment. la Callatis era o bazilică de tip
În apropierea monumentului „sirian”; la Tropaeum Traiani,
se mai aflau un cenotaf-altar şi oraş reîntemeiat de Constantin
un mausoleu. Cenotaful avea şi Licinius, sunt cunoscute 4
o inscripţie în amintirea celor bazilici, una cu baptisteriu.
3.800 de soldaţi romani morţi
Secolul al IV-lea p.Chr. este
în luptă. Mausoleul era alcătuit
încă o perioadă de înflorire a
din ziduri circulare, concentrice,
civilizaţiei urbane în Dobrogea.
reprezentând, probabil, mor
Eforturile acestui moment vor
mântul acelui praefectus castrorum
asigura încă două secole de
căzut în bătălie.
continuitate lumii romane şi
Începând cu epoca tetrarhiei bizantine timpurii, intr-o peri
şi mai ales în secolul al IV-lea oadă când în Dacia viaţa urbană
p.Chr., creştinismul face pro apusese de multă vreme.
Sfârşitul Antichităţii şi tranziţia spre Evul Mediu

timpuriu la nordul Dunării
urelianus a creat la sudul Dunării două noi provincii, Dacia
Ripensis, cu capitala la Ratiaria, şi Dacia Mediterranea, cu
capitala la Serdica. Aşa cum arătam, ele trebuiau să menţină
numele de Dacia în listele provinciilor, întregii acţiuni dându-i-se,
pe plan oficial, probabil, tenta unei „reorganizări” teritoriale.
■ Recucerirea constan- Epoca lui Constantin cel Mare şi politice cele mai admirate
Aurelianus
tiniană la nordul a adus însă o dinamizare a în secolul al IV-lea p.Chr.
Dunării politicii romane la frontiera Acest imbold ar putea justifica
Legiunile dacice au fost ampla dunăreană. Cele două capi construirea podului de piatră lui Constantin de recucerire a
sate pe Dunăre, la Ratiaria tale balcanice iniţiale ale lui peste Dunăre, între Oescus Daciei nord-dunărene, ci, parţi
(XIII Gemina) şi la Oescus Constantin, Sirmium şi Serdica şi Sucidava92. Informaţiile al, şi pretenţia sa de a fi realizat
(V Macedonica). De altfel, se (pe care, se spune, o consi arheologice despre picioarele acest lucru95.
ştie că Aurelianus a menţinut dera „Roma sa”), dovedeau podului lui Constantin au dus
După inaugurarea Constanti-
capete de pod strategice la nor importanţa regiunii şi depla la concluzia că acesta fusese
nopolului, Constantin şi-a
dul fluviului, cum ar fi Drobeta sarea centrului de greutate construit în aceeaşi manieră şi
îndreptat din nou atenţia
şi Sucidava, dar şi alte mici cas- geopolitic al Imperiului Roman tehnică ca şi cel de la Drobeta.
spre nordul Dunării, unde,
tella, păzite de trupe din armata spre sud-estul Europei. Dacă Capetele şi cele trei picioare
în anul 332 p.Chr., a înfrânt
Daciilor sud-dunărene. Această la început a continuat politica din Dunăre erau din zidărie,
viziune defensivă a fost con predecesorilor, luând măsuri iar tablierul, balustradele şi
tinuată de împăraţii tetrarhiei. de consolidare a frontierei bolţile ce uneau picioarele între
Acum sunt atestate garnizoane Dunării, în perspectiva mutării ele erau din lemn. Lucrările
romane în fortificaţiile nord- capitalei la Constantinopol, au durat probabil între 324 şi
dunărene de tip quadriburgium după 328 p.Chr. Constantin 328 p.Chr. Inaugurarea a fost
de la Gornea, Pojejena, Dierna, cel Mare a adoptat o nouă marcată printr-un medalion
Transdiana, Puţinei, Hinova, politică, ofensivă, în regiunea comemorativ, ce-l înfăţişează
Batoţi, Izvoru Frumos, Ostrovu Dunării de Jos. În planurile pe împărat în costum militar
Mare, Izvoarele, Desa, Bistreţ. sale, recucerirea Daciei nord- trecând podul călăuzit de zeiţa
Această fâşie de-a lungul dunărene a jucat cu siguranţă Victoria. Constantin cel Mare
malului stâng al Dunării poate rolul cel mai important. Nu a reparat şi fortificaţiile de la
fi considerată parte a teritoriului este exclus ca acest plan să nordul Dunării - mai importan
imperiului. Prin intermediul ei, fi avut şi o motivaţie subiec te fiind castrele de la Drobeta şi Ruinele oraşului Serdica
contactul dintre teritoriile fostei tivă, încercarea de a-l egala Sucidava - şi a construit o nouă
Dacii şi imperiu n-a fost nicio sau chiar depăşi pe Traian, cetate, Constantiniana Dafne93, triburile vizigoţilor şi taifalilor
dată întrerupt definitiv. unul dintre modelele militare în dreptul cetăţii Transmarisca din Câmpia Munteniei, care
de la sudul Dunării. Drumul îi atacaseră pe aliaţii romani
Ruinele oraşului Ratiaria
roman ce pleca spre nord către lor, sarmaţii (Argaragantes) din
Romula, pe Valea Oltului, a vestul Banatului. Ca urma
fost refăcut, cum demonstrea re, Constantin a încheiat un
ză miliarul ce marca prima foedus cu vizigoţii şi taifalii, prin
mie de paşi de la pod, având care ei deveneau federaţi în
inscripţionate numele lui Con Muntenia. Constantin a devenit
stantin şi ale fiilor săi, caesarii
Constantinus şi Constantius94. 92. Aurelius Victor, Epitome, 17; 41,18
Toate aceste acţiuni justifică nu 93. Ammianus Marcellinus, XXVII, 5,2
94. IGLR, 278
doar părerea despre intenţiile 95. Iulian, Caesares, 24
Banat, unde există şi numeroa La începutul secolului al IV-lea de grupurile tradiţionaliste

se tezaure. De aici, au ajuns şi p.Chr. se constată o creşte barbare în 348, stabilindu-se la
peste munţi, în Transilvania, re spectaculoasă a densităţii sud de Dunăre, împreună cu
la comunităţile daco-romane demografice în regiunile de adepţii săi.
rămase pe loc după retragerea câmpie din afara Carpaţilor,
Schimbarea stabilităţii sociale şi
autorităţii romane din Dacia. ceea ce semnifică un nou aport
politice din regiunea Dunării de
Există câteva tezaure descope de populaţie în zonă. Este, evi
Jos s-a produs în ultimul sfert
rite în Transilvania, ca acelea dent, o consecinţă a prezenţei
al secolului al IV-lea p.Chr.
de la Hunedoara, pasul Vâlcan, la gurile Dunării a confederaţiei
Dincolo de Nistru domina cea
Nireş, care au drept conţinut gotice. Remodelarea societăţii
laltă ramură a goţilor, ostrogoţii,
principal monede din secole extracarpatice a determinat
conduşi de regele Ermanaric. În
le I—III şi chiar republicane, transformări economice şi
anul 376 p.Chr. au apărut prin
cărora, după o întrerupere, etnoculturale de mare amploa
Constantin cel Mare surprindere, dinspre stepele
li se adaugă câteva piese de re. Regiunile de câmpie au
Asiei Centrale, hunii şi alanii.
bronz din prima jumătate a devenit zone agricole. Aşezarea
Reacţia în lanţ a acestui şoc este
secolului al IV-lea p.Chr. Este vizigoţilor în aceste regiuni
Gothicus Maximus, liniştea descrisă în izvoarele litera
foarte probabil ca deţinătorii şi organizarea lor în comu
regiunii Dunării fiind asigurată re: „ Chuni in Halanos, Halani
succesivi ai acestor tezaure să nităţi rurale sedentare, agri
în următorii 30 de ani. in Gothos, Gothi in Taifalos et
fi fost localnici daco-romani, cole, combinate cu creşterea
Sarmatas insurrexerunt"96. Erma-
Revenirea autorităţii romane acumularea începută în vremea animalelor şi cu meşteşugurile,
într-o porţiune din sudul Daciei provinciei Dacia fiind continu au determinat o nouă dinamică
ată în secolul al IV-lea p.Chr. Urcior
nord-dunărene a însemnat socială. Populaţiile mai vechi,
readucerea acelor elemente care Pentru societatea daco-romană sarmaţii, geto-dacii şi Vas-calendar
folosesc pe scară largă moneda, nord-dunăreană, revenirea carpii, au participat la

armata şi comerţul. Această imperiului la nordul Dunării noua sinteză socială
perioadă este caracterizată de a însemnat o intensificare a coagulată de vizigoţii
creşterea numărului monedei relaţiilor comerciale şi o revi dominanţi politic.
mărunte de bronz, utilizată în gorare a economiei monetare. Pe un spaţiu întins,
tranzacţiile zilnice. Toţi aceşti Nu trebuie neglijat nici aportul arheologia a constatat
factori au determinat o creştere psiho-emoţional şi cultural, o uniformizare cultura
a indicelui monetar la nordul care a contribuit la menţinerea lă, pe care a denumit-o
Dunării. Cantitatea de monedă identităţii latine a comunităţilor cultura Sântana de Mureş-
Cultura Cerneahov
a fost mai numeroasă, în chip de la nord de Dunăre şi a con Cerneahov. Relaţiile cu lumea Dănceni, laloveni
firesc, în sudul Olteniei şi în ştiinţei apartenenţei la lumea romană au imprimat acestei noi
romană. societăţi din lumea barbară un naric este ucis şi ostrogoţii sunt
nivel tehnic destul de ridicat, „preluaţi” în confederaţia huni-
Blazonul oraşului
■ Începutul epocii împrumutat din Imperiul că. Athanaric, regele vizigoţilor,
Serdica
migraţiilor* Roman. Perioada de linişte de a încercat oprirea pe Nistru a
după încheierea foedus-ului cu
Goţii înfrânţi de Constantin atacatorilor97. Deşi n-a avut suc
imperiul din 332 p.Chr. coinci
cel Mare ajunseseră în regiunea cese militare, totuşi hunii şi-au
de cu perioada maximei înfloriri
de la nordul Mării Negre pe încetinit pentru o vreme înain
a culturii Sântana de Mureş-
la mijlocul secolului al III-lea tarea şi nu i-au urmărit spre sud
Cerneahov.
p.Chr. Atacurile lor împotri pe vizigoţi. În pofida acestui
va provinciilor dunărene au Tot acum se constată şi o răgaz, contradicţiile din sânul
fost devastatoare în vremea influenţă spirituală asupra societăţii vizigote între grupurile
lui Decius. A urmat apoi o comunităţilor vizigote, prin apa proromane şi cele tradiţionaliste
perioadă de atacuri peste Marea riţia primilor creştini în rândul vor accelera disoluţia acestei
Neagră asupra Asiei Mici şi acestor comunităţi. În anul 341 confederaţii. Bucurându-se de
Greciei, încheiate prin victoriile p.Chr., Ulfila a fost trimis din
romane ale lui Claudius al II-lea imperiu pentru a fi episcopul 96. Ambrosius, Expositio evangelii secun
* Următoarele două subcapitole au fost dum Lucam, 10
şi Aurelianus. goţilor creştini. El va fi alungat 97. Ammianus Marcellinus, XXXI, 3, 4-7
redactate împreună cu dr. loan Stanciu.
sprijinul împăratului Valens şi demonstrat că în Transilvania În nord-vestul României acest

pentru că erau creştini arieni ca cimitirele culturii Sântana de orizont arheologic începe să
şi el, grupurile vizigote conduse Mureş-Cerneahov datează din se contureze. Sunt cunoscu
de Fritigernus şi Alavivus au ultima ei fază de existenţă, adică te o serie de aşezări pe valea
trecut în imperiu în toamna din intervalul 376-425 p.Chr. Barcăului, la Mişca şi Suplacul
anului 376 p.Chr. Se pare că au de Barcău (jud. Bihor), la
profitat de conjunctură şi alţi Pe parcursul primelor două
Oradea-Salca (jud. Bihor) şi
barbari, ca grupul ostrogoto- decenii ale secolului al V-lea
în interiorul arcului carpatic,
alan condus de Alatheus, Safrax p.Chr., confederaţia hunică şi-a
la Suceag (jud. Cluj). Crono
şi Farnobius. Athanaric, rămas mutat centrul puterii în Câmpia
logia lor este cuprinsă în linii
la nordul Dunării, avea de ales Tisei. Contactul cu frontiera
generale în intervalul 380-440
între a-i înfrunta decisiv pe huni romană a Dunării a fost spora
Attila, regele hunilor
p.Chr., cuprinzând deci epoca
sau a încerca unicul refugiu dic în această vreme, întrucât
de tranziţie de care vorbeam şi
posibil, în Imperiul Roman. În traseul spre Pannonia n-a urmat
efectivă, directă a hunilor asu epoca „hunică” propriu-zisă. Pe
cele din urmă, şi grupul condus valea Dunării, ci s-a făcut prin
pra Transilvaniei şi Banatului, lângă populaţia locală, apariţia
de Athanaric a trecut Dunărea, trecătorile Carpaţilor Nordici,
regiunile ce se învecinau cu acestor aşezări ar putea fi legată
refugiindu-se în imperiu. de unde hunii au coborât pe
centrul lor de putere. Resursele de grupuri gepide timpurii.
valea Tisei. Utilizarea acestei
Arheologic, aceste evenimente rute rezultă şi din descoperirea naturale vitale ale Transilvaniei, Încercarea de a preciza data
par a fi marcate de sfârşitul unui mormânt princiar hunic cum era sarea, atât de nece la care gepizii au început
culturii Sântana de Mureş- din primele decenii ale secolu sară populaţiilor crescătoare să pătrundă în Transilvania
Cerneahov. Indiciile utilizate lui al V-lea p.Chr. la Conceşti, de animale, nu puteau fi însă întâmpină dificultăţi. Este
pentru această ipoteză sunt pe Prut, în nordul Moldovei. ignorate de puterea hunică. necesar să avem în vedere că o
necropolele din sud-estul Mormântul consta într-un Una dintre populaţiile incluse parte a teritoriului nord-vestic
Transilvaniei, ce datează din a cavou de piatră unde era în confederaţia hunică, aflată în al României (în mare, zona
doua jumătate a secolului al IV- înmormântat cu cal cu tot un relaţii de subordonare faţă de Someşului inferior) a început
războinic cu armament hunic şi aceştia, erau gepizii. Teritoriul să fie locuită de gepizi mult
podoabe lucrate în stil „cloi acestora era situat spre nord- mai devreme, mai probabil
sonné”, după „moda” barbară, vest de Transilvania. Prin de la sfârşitul secolului al
şi vase de argint romane târzii urmare, rolul de intermediari III- lea şi sigur din secolul al
cu scene mitologice greco- între huni şi comunităţile locale IV- lea p.Chr., însă determinarea
romane. Abia după instalarea din Transilvania şi l-au asumat, arheologică a mediului cultu
în Pannonia şi înglobarea altor foarte probabil, gepizii. ral gepid timpuriu este încă la
populaţii, ca gepizii, confedera Datele furnizate de cercetările început, aşa cum arătam. Abia
ţia hunică va începe atacurile arheologice demonstrează că în după plecarea ostrogoţilor în
sistematice şi masive asupra jurul anului 400 p.Chr. marile Peninsula Balcanică (471), apoi
Gratianus Imperiului Roman. Pe terito „culturi” ale Europei Centrale
riul fostei provincii Dacia nu şi Orientale, cultura Przeworsk, Arcaş hunic
(reconstituire)
lea p.Chr., şi câteva tezaure, ca există urme arheologice care cultura suebă, cultura Sântana
acela de la Valea Strâmbă, care să poată fi puse în legătură cu de Mureş-Cerneahov, sunt
conţine podoabe specifice aces hunii. Descoperiri constând într-o criză evidentă, ceea ce
tei culturi şi monede de argint în diademe de aur şi mai ales marchează ultima lor etapă
şi de aur bătute de împăratul cazane de bronz rituale se de existenţă. Acum se produc
Gratianus (367—383). Alţi cer cunosc în nordul Moldovei, mişcări de populaţii, vechile
cetători argumentează că pe tot în Muntenia şi mai ales pe aşezări sunt abandonate şi
vastul areal al culturii Sântana Dunăre, provenind de la merce aspectul arheologic al aşezărilor
de Mureş-Cerneahov aşezările nari huni în armata romană sau şi necropolelor devine unul
îşi continuă existenţa până în reprezentând urme ale atacu mixt, eterogen, corespunzător
primele decenii ale secolului al lui în Balcani efectuat în 447 şi diversităţii etnice. Este o
V-lea p.Chr. Această posibili p.Chr. de către hunii instalaţi perioadă de tranziţie, mutaţiile
tate a fost susţinută şi pentru în Câmpia Tisei. Aşadar, nu sesizate arheologic marcând
Transilvania. K. Horedt a putem vorbi despre o stăpânire trecerea spre epoca migraţiilor.
spre vest, gepizii au preluat cimitir mai mare), databile în a mai multă vreme în urmă au roman din nordul Transilvaniei.
efectiv fostul teritoriu hunic de doua jumătate a secolului al V- fost cercetate o aşezare şi cimi Această delimitare a fost însuşi
la est de Dunăre, colonizând lea p.Chr. sau spre finalul său. tirul corespunzător. Punctul de tă mai târziu şi de avari.
şi zonele mai joase din vestul Dacă într-adevăr mormintele greutate al celor două obiective
Mai ales în ultimele două-trei
României, situate la nord de fastuoase de pe valea Someşului se află în prima jumătate a
decenii o temă importantă a
râul Mureş. În virtutea datelor Mic (Apahida, Someşeni), data secolului al VI-lea p.Chr., deşi
discuţiilor din mediul ştiinţific
arheologice, se pare că tocmai te spre ultima treime a secolului s-a încercat determinarea înce
de specialitate a fost aceea
la această dată populaţia gepidă al V-lea p.Chr., se leagă de puturilor locuirii de aici încă pe
referitoare la posibilitatea
din nord-estul Ungariei (zona gepizi, atunci aceste descoperiri parcursul celei de-a doua jumă
supravieţuirii unei părţi a
Szabolcs-Szatmár-Bereg) s-a pot indica în termeni sugestivi tăţi a secolului al V-lea p.Chr.,
populaţiei gepide în interio
retras la sud de linia Tiszaföred- avansul acestei populaţii în iar unii dintre cercetători au
rul Chaganatului Avar şi la
Hajdúböszörmény-Debrecen/ direcţia bazinului transilvănean, încercat să stabilească, pe baza
determinarea arheologică a
Derecske, mişcare care ar fi poate chiar începând cu o dată unor categorii de artefacte,
acesteia. Rezultatele cercetă
putut să afecteze şi zona de anterioară, adică din perioada coabitarea cu populaţia locală
rilor din marile cimitire de la
câmpie din vestul şi nord-vestul imediat următoare destrămării romanică. Chiar relativ nume
Környe, Kölked-Feketekapu
României actuale, constituindu- Regatului Hunic. De asemenea, roasele descoperiri din partea
A şi B, Zamárdi şi Budapest-
se aici noi aşezări. O astfel de Budakallász (Ungaria) indică în
explicaţie pare a fi confirmată termeni destul de siguri persis
şi de descoperirile funerare tenţa unei populaţii germanice
din zona joasă din nord-vestul (gepizi, eventual şi resturi ale
României, cazul unor morminte altor grupuri) în epoca avară
de inhumaţie găsite la Dindeşti timpurie, despre care se pre
şi Ghenci şi mai ales cel al unui supune că a fost complet asi
războinic, descoperit la Valea
milată abia pe parcursul sec. al
lui Mihai, acesta mai precis
VIII-lea. Printre altele, o astfel
databil în ultima treime a sec. al
de situaţie o indică şi prezenţa
V-lea p.Chr. în acest mediu a pieselor de
Totuşi, bine cunoscutele metal ornamentate într-o vari
tezaure de la Şimleul Silvaniei antă evoluată a stilului anima
şi Tăuteni conturează un lier germanic II (apărută după
centru germanic de putere în plecarea longobarzilor în Italia),
Depresiunea Şimleului şi în mai ales componente ale cen
imediata sa vecinătate, existent turii, inclusiv din metal preţios,
în prima jumătate a secolului Războinici avari (reconstituire) ceea ce înseamnă că această
al V-lea şi care ar putea fi pus populaţie a fost aliată cu avarii
pe seama gepizilor, avansaţi am putea presupune că extin nord-estică a Transilvaniei (în şi a avut partea ei din prăzile
ulterior spre Transilvania. derea locuirii gepide în acest jud. Bistriţa-Năsăud) şi cele din obţinute în urma numeroaselor
teritoriu s-a produs din două aşezările de la Bratei (jud. Sibiu) expediţii organizate de aceştia
În teritoriul nord-vestic al direcţii, pe de o parte dinspre par să indice aceeaşi perioadă în Peninsula Balcanică.
României par să existe prece zona nord-vestică (unde gepizii (sec. al V-lea târziu - prima
dente locale pentru orizontul Acestui orizont cultural-crono-
locuiau de mai multă vreme), pe jumătate şi mijlocul sec. al
„merovingian”, care pot fi logic îi aparţin în Transilvania
de alta, dinspre vest (din direc VI-lea).
atribuite gepizilor. Data la cimitirele de felul celor
ţia interfluviului Tisa-Mureş-
care încep să se constituie În termeni destul de siguri cunoscute la Band, Bratei 3,
Crişuri, aria centrală a locuirii
aici aşa-numitele „cimitire cu poate fi indicată astăzi şi graniţa Noşlac, Târgu-Mureş, Unirea-
gepide), pe culoarul întotdeauna
morminte în şiruri” o indică nord-estică a Regatului Gepid, Vereşmort sau Valea Largă,
circulat al văii Mureşului.
deja menţionatul mormânt de care în nord-vestul României al căror punct de greutate se
la Valea lui Mihai (jud. Bihor), În sens arheologic, stăpânirea nu depăşea linia actualului oraş află în secolul al VII-lea p.Chr.
aparţinând unui reprezentant gepidă asupra Transilvaniei Cărei (marginea sudică a fostei şi a căror legătură directă cu
al elitei gepide, şi descoperirile este cel mai bine indicată de mlaştini Ecedea), coborând orizontul anterior al locuirii
funerare de la Oradea (probabil bine cunoscutul complex de la apoi spre sud-est, până (apro gepide ar putea fi presupusă,
că este vorba chiar despre un Moreşti (jud. Mureş), unde cu ximativ) pe linia fostului limes însă nu este deloc sigură. Sunt
morminte de inhumaţie, dispu poate vorbi de centre de putere aşa-numita cultură Dridu sau
se în şiruri paralele, cu defuncţii gepide la sfârşitul secolului al balcano-danubiană, caracterizând
orientaţi vest-est. Acolo unde V-lea - secolul al VI-lea p.Chr. şi mediul cultural al primului
cercetările au fost mai insistente în Transilvania. Ele dominau Ţarat Bulgar, unde, foarte pro
reiese că avem de-a face cu teritorii nu foarte întinse, dar babil, îşi are originea.
cimitire de mare întindere (la sunt comparabile cu regatele
Din punct de vedere arheo
Bratei 3 au fost săpate aproape barbare din Occidentul euro
logic, se constată o evoluţie
300 de morminte). De aceea, pean. Provenienţa bizantină
variată în Transilvania, unde
K. Horedt, în urma comparaţiei a inventarelor de prestigiu ale
pot fi separate serii de vestigii
cu imaginea locuirii gepide de mormintelor demonstrează
(„grupe” sau „orizonturi” cultu
dinaintea epocii avare, a presu existenţa unor relaţii diplomati
rale), cu atribuiri etnice distincte,
pus o creştere demografică şi Aplici în formă de ce cu imperiul.
vultur. Mormântul
aşa cum indică mai ales particu
intensificarea habitatului. Aceste Apahida larităţile ritului şi ritualului fune
cimitire par să existe doar în ■ Continuitate şi schim rar: cimitirele de tip Band-Noşlac
zona Mureşului mijlociu, cu bare la nordul Dunării (gepizi târzii sau gepido-roma-
tendinţa de avansare spre cursul ce în perioada anterioară acestui
Pe parcursul epocii timpurii a nici, după părerea unor cercetă
său superior, aşadar într-un orizont. Totuşi, excluderea
migraţiilor (dar şi în continua tori români); grupele Mediaş şi
teritoriu din care sunt cunoscu ab initio din discuţie a acestei
re), în ciuda aparenţelor, situaţia Nusfalău-Someşeni (slavi, uneori
te şi descoperiri avare. De altfel, probleme ar însemna o greşeală
pe teritoriul României nu a sub o puternică influenţă a
cu precădere la periferia acestor metodologică, deoarece situaţiile
fost uniformă. Ar fi suficient mediului avar), grupa Gâmbaş
cimitire (Bratei 3, Noşlac), au analoage nu lipsesc, gândin-
să spunem că teritoriile vestice (avari), grupa Ciumbrud (poate
apărut şi mormintele unor răz du-ne la zona sud-vestică a slavi moravieni), grupa Blandia-
şi nord-vestice ale ţării, apoi
boinici avari. Este de presupus Ungariei (cultura Keszthely) sau na A (sinonim transilvănean
Transilvania au fost integrate
că răspândirea acestor descope la regiunea Alpilor Răsăriteni, al culturii Dridu), grupa Cluj
stăpânirii gepide, iar mai târziu
riri tocmai într-o zonă bogată deşi contextele geografice şi (după K. Horedt, legată deja de
acelaşi spaţiu a făcut parte efec
în sare a Transilvaniei nu este istorice de acolo sunt sensibil
tivă din Chaganatul Avar. Pe de apariţia maghiarilor timpurii).
întâmplătoare şi că cei care s-au diferite. De asemenea, mai ales
altă parte, Dobrogea a rămas
îngropat aici au avut un anumit pe cale indirectă, ar putea fi pre Un moment de turnură pentru
provincie romano-bizantină
rol în exploatarea sau controlul supus şi creştinismul, cel puţin istoria întregului Bazin Carpatic
până spre începutul secolului al
comerţului cu sare. pentru o parte a acestei popula l-a reprezentat intervenţia ava
VII-lea, iar de-a lungul Dunării
ţii. Soluţiile la întreaga serie de rilor, aşezaţi în aceste teritorii
Din păcate, nu cunoaştem inferioare, pe malul nordic, au
probleme se lasă încă aşteptate, în anii 567—568 p.Chr. S-a pus
aproape deloc mediul aşezărilor existat până spre aceeaşi dată
în această etapă unele dintre astfel capăt controlului politic
în care trăia această populaţie, mai multe fortificaţii bizantine.
descoperiri fiind încă incomplet exercitat în zonă de longobarzi
lacună care este de aşteptat să Această imagine rămâne diver
publicate (necropolele Bratei 3 şi gepizi, creatorii unor structuri
fie completată în urma cercetări sificată chiar în perioadele mai
şi Noşlac). politice relativ fragile, adeseori
lor viitoare. Unii dintre arheolo târzii (secolele VII/VIII—IX/
manipulate de „politica fără
gii români au presupus structura Pe baza mormintelor princiare X), când, până la Carpaţii
arme” a Imperiului Bizantin. La
polietnică a acestor comunităţi de la Apahida, Turda (în fostul Meridionali, cu o extensie în
peste un secol după huni, acest
(în context, au fost identificate castru de legiune) şi a desco partea sudică a Transilvaniei,
întins teritoriu revine sub domi
şi elementele avare ori nomad- peririlor de la Alba-Iulia (din precum şi în părţile sudică şi
naţia unei populaţii răsăritene,
răsăritene), avându-se în vedere fostul castru de legiune), se centrală ale Moldovei, apare
care a impus propriul model al
mai ales prezenţa populaţiei organizării. Aşa cum accentu
romanice locale. Diferitele ează interpretările mai noi, sus
Podoabe, Mormântul Apahida
categorii de vestigii propriu-zise ţinute de informaţiile arheolo
sunt puţin apte pentru a susţine gice, Chaganatul Avar a avut o
convingător această interpretare; structură polietnică, înglobând
explicaţia a fost susţinută mai resturi ale populaţiilor germa
curând pe argumente indirecte, nice (gepizi mai ales), grupuri
avându-se în vedere continu de romanici şi, într-o măsură
itatea şi existenţa populaţiei din ce în ce mai însemnată,
indigene daco-romane/romani slavi. De altfel, cum se crede în
general, avarii au jucat un rol presupus că, cel puţin până Regiunile joase şi umede din Un fapt interesant şi semnifica
important chiar în stimularea la începutul decăderii puterii vestul şi nord-vestul României, tiv pentru poziţia adoptată de
migraţiei slavilor. Timp de peste militare a chaganatului (eşecul potrivite modului de viaţă al avari în raport cu Transilvania
două decenii, avarii au susţinut asediului din 626 p.Chr. asupra unor crescători de animale, au este acela că ei nu s-au insta
o întreagă suită de expediţii Constantinopolului), avarii au fost integrate efectiv teritoriu lat efectiv niciodată în partea
împotriva Imperiului Bizantin exercitat un control indirect lui pe care avarii l-au coloni nordică a acestui teritoriu, deşi
(atingând adeseori chiar inte şi asupra regiunii româneşti zat, probabil, imediat după era obligatoriu să asigure con
riorul Peninsulei Balcanice), sud-carpatice, mai ales ştiind 568 p.Chr. Spre exemplu, un trolul căilor de acces dinspre
atacuri care au provocat slăbirea că spre sfârşitul secolului al inventar funerar de la Sânpetru nord-vest. Explicaţia nu poate
graniţei dunărene, deschizând VI-lea p.Chr. a fost organizată German, jud. Arad (scăriţe de fi decât aceea a lipsei de interes
totodată calea pentru incursiu o expediţie împotriva slavilor fier pentru şa, zăbală, vârf de faţă de o zonă nepotrivită
nile slavilor. deja aşezaţi acolo. Dacă a fost lance), face parte dintre cele modului lor de viaţă, rezolvând
mai vechi descoperiri avare din problema controlului militar
Bazinul Carpatic. Totuşi, chiar cu ajutorul slavilor, la început
dinamica descoperirilor întâm acceptaţi în faţa fostei graniţe
plătoare, alături de mormintele romane de pe Meseş, apoi
sistematic cercetate până acum, amplasaţi chiar mai spre sud, cu
indică în mod mai sigur structu sarcini militare precise. Grupuri
rarea unui centru transilvănean importante de slavi au pătruns
al puterii avare cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al
VI-lea p.Chr. în partea sud-esti-
în prima jumătate a secolului al
că a Transilvaniei, aşa cum indi
VII-lea p.Chr. şi într-un spaţiu
că aşezările identificate acolo.
restrâns la regiunea Mureşului
mijlociu (aşa-numita „grupă În nord-vest, teritoriul locuit
Mureş” sau „grupa Gâmbaş”), de avarii timpurii nu a depăşit
între confluenţa cu Arieşul, la spre nord şi nord-est bazinul
nord, şi Târnava, la sud. Apar mijlociu al râului Eriu. Probabil
aici mai multe cimitire de mici că această zonă depindea
dimensiuni (până la câteva zeci de o grupare regională care-şi
de complexe funerare) ale căror avea centrul militar şi adminis-
morminte conţin inventare trativ-politic în zona actualului
caracteristice, însă etapa de oraş maghiar Nyíregyháza.
început nu poate fi coborâtă Morminte avare timpurii mai
la o dată anterioară primei bogate sunt cunoscute în
jumătăţi a secolului al VII-lea Câmpia Vestică, punctul de gre
p.Chr.; mai mult, punctul lor utate al inventarelor aparţinând
de greutate aparţine celei de-a primei jumătăţi a secolului al
doua jumătăţi a secolului şi VII-lea p.Chr. (Felnac, Sânpetru
părţii de început a veacului al German, Peregu Mare, Şimand,
VIII-lea p.Chr. (Teiuş, Cicău, toate în jud. Arad). Ca şi în
Câmpia Turzii, Gâmbaş, Aiud interiorul Transilvaniei, majori
ş.a.). Este de presupus existenţa tatea complexelor funerare ava
Arme şi echipament militar avar
unor precedente pentru centrul re din această vreme par să se
de putere avar de pe Mureşul concentreze pe valea Mureşului,
O bună parte din actualul aşa, atunci această dominaţie intracarpatic, însă acesta se va indicând prin răspândirea lor
teritoriu al României a ajuns formală, uneori exprimată în consolida mai târziu, după criza şi culoarul pe care avarii au
sub controlul Chaganatului expediţii comune, a fost sensibil internă a chaganatului, declan înaintat spre est. Este neclară
Avar: Transilvania propriu- diminuată după 626 p.Chr., şată în deceniul trei al secolului încă situaţia din teritoriul aflat
zisă, Câmpia Vestică (la nord dispărând cu totul odată cu al VII-lea, când puteau să la sud de Mureş (Banat), unde
şi sud de Mureş), mai spre apariţia protobulgarilor în nord- pătrundă aici chiar noi grupuri cele câteva descoperiri avare
nord Câmpia Erului. Este de estul Peninsulei Balcanice. de populaţie avară. sigure aparţin epocii târzii.
Transilvaniei (valea Someşului revolta armatei bizantine de la

Mic) şi chiar dincolo de Munţii Dunăre, care a părăsit fron
Meseşului (Depresiunea tiera, şi atacurile slavo-avare
Şimleului), mai probabil deja înspre Constantinopol din
din a doua jumătate a secolului anii 614-626 p.Chr. au dus la
al VII-lea p.Chr. sau cel târziu disoluţia frontierei bizantine a
la începutul secolului următor, Dunării şi au creat posibilitatea
au fost colonizate alte grupuri trecerii şi aşezării în masă a
de slavi nord-estici (cei care slavilor în Peninsula Balcanică.
s-au înmormântat în tumulii de Un alt moment de o mare
la Someşeni şi Nuşfalău), fiind importanţă în istoria Dunării de
de presupus că îndeplineau cu Jos a fost sosirea şi instalarea
prioritate un rol militar, anume la sud de fluviu a protobulga-
Luptă avaro-bizantină acela de a păzi graniţa nord- rilor în anii 680-681 p.Chr.100
(reconstituire)
estică a chaganatului. Această
situaţie o arată şi prezenţa unei
Ştim însă din sursele literare că că nu întâmplător în zona elite slave, puternic influenţată
vestul Banatului a fost afectat zăcămintelor de sare ale Tran de moda avară a vremii, aşa
de confruntările avaro-bizantine silvaniei. În general, se pare că cum indică o centură luxoasă
din anii 596, 599-601 p.Chr., Transilvania nu a avut o poziţie (semnifica un anume rang soci
când generalul bizantin Priskos deosebită în interiorul sferei de al sau militar) găsită într-unul
a devastat şi trei sate gepide interes a chaganatului. În epoca dintre tumulii de la Someşeni.
aflate acolo. avară timpurie, grupuri de
populaţie slavă au fost coloniza Este de presupus că în timp pon
În concluzie, rezultă că te în regiunea sud-estică, altele derea slavilor din Transilvania (la
Transilvania, zonele de câmpie au fost tolerate la graniţa nord- care s-au adăugat, probabil, încă
din vestul şi nord-vestul estică, în nord-vestul României. din secolul al VIII-lea p.Chr.,
României au fost integrate Exista din partea avarilor un alte grupuri sosite dinspre sud)
Chaganatului Avar şi controlu interes economic, dar şi unul a sporit şi că avarii au fost
lui politic al acestuia. În ce pri strategic. Treptat, cu acordul supuşi unui proces de slavizare.
veşte Transilvania propriu-zisă, şi sub controlul avar, teritoriul De la începutul secolului al
aşa cum se ştia mai demult, se locuit de această populaţie s-a VI-lea p.Chr., grupuri de slavi
pare că locuirea avară propriu- extins, atât din direcţie sud-esti- ajung şi la est de Carpaţi şi chiar Călăreţ
slav
zisă era concentrată în zona că, cât şi dinspre nord-vest. În în estul Munteniei. Izvoarele (reconstituire)
Mureşului mijlociu, probabil punctele strategice din nordul bizantine amintesc pe sclavini
şi anţi98. Din a doua jumătate a
secolului al VI-lea p.Chr., ata Acest moment a fost favorabil
Ostaşi bizantini
curile slavilor asupra frontierei pătrunderii unor noi grupuri de
bizantine a Dunării au deve slavi.
nit mai frecvente. În această Contribuţiile sistematice ale
vreme, în Câmpia Munteniei arheologiei în privinţa slavilor
sunt cunoscuţi din izvoarele pe teritoriul României sunt de
literare mai mulţi conducători dată relativ recentă, adică din
militari ai triburilor slave, ca ultima jumătate de secol. Din
Dauritas, Ardagast şi Musokios, păcate, mediul românesc de
Piragast. La mijlocul secolului specialitate a fost marcat de
al VI-lea, Procopius spune contradicţii, carenţe în teoria şi
că „sclavinii îşi au sălaşurile
dincolo de fluviu, nu departe de 98. Procopius, Războiul cu goţii, I, 14, 25,
ţărm”99. Evenimentele din anul 29; lordanes, V, 33-34
99. Procopius, Războiul cu goţii, 1,27,1.
602 p.Chr., când s-a produs 100. Theophanes, I, 359
metodologia atribuirilor etnice, tantă de linia Dunării inferioare. vaniei, aşa cum indică aşezările Bazinului Carpatic, existând
lipsa racordărilor la informaţiile Este mai firesc să acceptăm că, cercetate acolo (spre exemplu raţiuni economice, dar şi
din exterior şi, nu în ultimul în diferitele regiuni ale vechii cele de la Poian, Bezid, Filiaşi). strategice (apărători ai graniţei
rând, a fost influenţat de anu Dacii, slavii nu au pătruns Deşi aflate ceva mai spre vest, nord-estice a chaganatului). Nu
mite paradigme ideologice. concomitent si că în zonele situaţia din aşezările Bratei 1 şi se cunosc vestigii slave timpurii
periferice, aflate spre nord şi 2 (jud. Sibiu) pare să ilustreze certe în Câmpia Vestică, însă
O chestiune importantă a fost
nord-est, ei şi-au făcut apariţia tocmai întreruperea locuirii nu este exclus ca o parte dintre
(şi a rămas) aceea a datei la
mai devreme. De aceea, este anterioare, cândva spre mijlocul slavii care au trecut Carpaţii
care cei mai vechi slavi se aşază
secolului al VI-lea, noului Nordici, ajungând în zona Tisei
în anumite zone ale României mai probabil ca teritoriile aflate
orizont fiindu-i caracteristic superioare, să fi atins segmentul
de astăzi. Cu rare excepţii, a la est de Carpaţi să fi fost atinse
un aspect arheologic diferit bănăţean al Dunării coborând
fost urmată opinia formulată de un prim val slav (sclavinii,
(locuinţe adâncite, cu cuptoare de-a lungul Tisei, caz în care
de I. Nestor, conform căreia purtători ai culturii Praga-
de piatră, ceramică lucrată cu ar fi avut acordul avarilor, însă
datarea corectă trebuie plasată Korceak) cândva pe parcursul
mâna). De asemenea, a fost fără posibilitatea de a se aşeza
relevată în ultimii anii existen în aceste zone.
ţa unui orizont slav timpuriu
Pentru ansamblul perioadei
(datat în a doua jumătate a
corespunzătoare secolelor
secolului al VI-lea - începutul
V-VII şi la nivelul teritoriu
secolului al VII-lea) în zona
lui de astăzi al României şi
Someşului inferior („orizontul
Basarabiei chiar, datarea celei
Lazuri-Pişcolt”). Interesant,
mai vechi prezenţe slave a vizat
poate fi urmărită tendinţa
primele elemente materiale
acestor slavi de a avansa în
slave timpurii depistabile în
direcţia Transilvaniei intracarpa
mediul cultural Ipoteşti-Ciurelu-
Urme ale tice, mai multe aşezări şi chiar
penetrării Cândeşti (la sud de Carpaţi) sau
slavilor un mic cimitir jalonând valea
pe teritoriul
Costişa-Botoşana-Hanska (la est
râului Crasna (culoar important,
populaţiei de Carpaţi). Specialiştii români
daco-romane circulat şi în alte perioade) şi
Hansca, consideră că cele două grupe
laloveni; mai ales cursul superior al văii
Echimăuţi, culturale sunt strâns înrudite
Rezina; Zalăului. În stadiul actual al
Şaptebani,
între ele şi cu vestigiile „de
r. Râşcani
cunoştinţelor, se poate presup
tip Bratei-Ţaga-Biharea” din
une că avarii (eventual gepizii,
Transilvania. Acestea au în
în cazul unor datări mai timpu
evoluţia lor o etapă anterioară
în a doua jumătate sau în ultima primei jumătăţi a secolului al rii) au blocat temporar înain
contactului cu slavii (orizonturile
treime a secolului al VI-lea VI-lea şi că înaintea mijlocu tarea acestor grupuri în faţa
arheologice Ipoteşti-Ciurelu-
p.Chr. Pe teritoriul României lui veacului au atins deja linia „Porţilor Meseşene”, principala
Cândeşti I/Cireşanu-Ipoteşti-
nu ar exista, în opinia autorului, Dunării inferioare. Este sigur cale de acces dinspre nord-vest
Cândeşti, respectiv Costişa-
obiective care, în termeni arhe că în perioada imediat urmă în Transilvania. Totuşi, desco
Botoşana I-Hanska), datată
ologici, să poată fi numite „pur toare locuirea slavă s-a extins perirea unor morminte databile
în a doua jumătate a secolului
slave”, fiind sesizabil de la bun spre vest şi nord-vest, atingând în prima jumătate a secolului
al V-lea şi în prima jumătate
început un mediu cultural slav chiar zonele submontane ale al VII-lea la Dorolţu, aşadar la
a secolului al VI-lea. Cu un
timpuriu puternic contaminat Munteniei, probabil chiar şi sud de Meseş, pare să indice
conţinut cvasiidentic (ceramică
de influenţe locale. Oltenia. O astfel de situaţie o că de la un moment dat aceşti
lucrată la roata rapidă, ceramică
indică aşezările identificate şi, slavi au început să pătrundă
Totuşi, menţiunile literare, atâ lucrată cu mâna „de tradiţie
mai ales, marele cimitir de la în Transilvania şi din această
tea câte există, ar putea susţine dacică” sau locală oricum,
Sărata-Monteoru (jud. Buzău). direcţie.
o datare mai timpurie (primele alte artefacte legate de mediul
2-3 decenii ale secolului al Imediat după 568 p.Chr., gru Faptul că slavii se aşază în romano-bizantin), aceste grupe
VI-lea), chiar dacă atacurile puri de slavi au trecut Carpaţii Transilvania, teritoriu aflat sub culturale ar putea reprezenta
repetate din prima jumătate a Orientali, stabilindu-se în bazi controlul direct al avarilor, nu fondul autohton al populaţiei
veacului nu puteau fi organizate nul superior al Oltului, adică poate fi explicat decât prin (romanice), în care vor fi asi
de la baze situate la o mare dis în colţul sud-estic al Transil acordul noilor stăpânitori ai milaţi slavii. S-a emis şi ipoteza
că după deplasarea unei părţi a cu mâna de tip Praga-Korceak

slavilor în sudul Dunării acest sau Penkovka, morminte plane
orizont şi-a continuat evoluţia, de incineraţie). Afirmaţia că
generând spre începutul seco nicăieri pe teritoriul României
lului al VIII-lea cultura Dridu nu există aşezări slave timpurii
în Muntenia şi spre sfârşitul „pure” trebuie revizuită. În sens
secolului al VII-lea aşa-numita arheologic (lipsa ceramicii lucra
„cultură Hlincea I” în Moldova. tă la roată), în acest fel pot fi
Totuşi, indiferent de data la caracterizate cel puţin aşezările
care pe parcursul secolului din nord-vestul României (spre
al VII-lea aşezările culturii exemplu Lazuri).
Ipoteşti-Ciurelu-Cândeşti
Un argument constant invo
încetează la sud de Carpaţi, nu
cat în sprijinul romanităţii
este posibilă determinarea unei
purtătorilor culturii Ipoteşti-
legături directe între mediul
Ciurelu-Cândeşti-Botoşana
cultural specific acestora şi cel Model de aşezare slavă (reconstituire)
l-au constituit importurile sau
al culturii Dridu.
materialele de factură roma-
Legătura dintre descoperirile no-bizantină, fiind atestată şi
din secolul al IV-lea târziu şi producţia locală a unor astfel de
prima jumătate a secolului al artefacte (chiar cruciuliţe-pan- în această zonă a fost repre numită, datorită extinderii ei în
V-lea (vestigii ca acelea de la dantiv, aşadar aparţinând unor zentat de populaţia romanică. spaţiu şi influenţelor bizantine,
Costişa-Mănoaia în Moldova creştini). Nu lipsesc însă şi alte Contactul său cu slavii la nordul şi cultură balcano-carpatică.
sau Cireşanu în Muntenia), pe posibilităţi de a explica prezenţa şi la sudul Dunării va accentua
Din punct de vedere politic, în
de o parte, şi cele aparţinând acestor artefacte, mai ales în transformările social-politi-
secolele VIII-IX, primul Ţarat
veacurilor V/VI—VII, pe de teritoriile imediat învecinate ce şi etno-culturale ce începuse
Bulgar îşi extinsese stăpânirea
alta, a rămas ambiguă, insufi graniţei dunărene a imperiu ră în secolele anterioare.
şi asupra unor părţi din nordul
cient argumentată. În context, lui. Cu siguranţă ele se puteau
După o perioadă de discon Dunării, în Muntenia. Acest
este încă discutată prelungirea datora şi legăturilor dintre slavi
tinuitate culturală ce a urmat teritoriu ar putea fi „Bulgaria
culturii Sântana de Mureş- şi mediul romano-bizantin
dispariţiei culturii Ipoteşti- de dincolo de Dunăre”, în
Cerneahov până în prima jumă (inclusiv prizonieri); altfel, spre
Ciurelu-Cândeşti, se naşte o exprimarea cronicarilor bizan
tate a secolului al V-lea (uneori exemplu, cum am putea explica
nouă sinteză culturală, numită tini. Unul dintre principalele
până la mijlocul secolului), cum numeroasele materiale bizantine
cultura Dridu (orizontul cul obiective ale dominaţiei bulgare
s-a presupus, în legătură directă din mormintele avare?
tural „Blandiana A”). Această la nordul Dunării era controlul
cu supravieţuirea populaţiei
Evenimentele secolului al cultură îşi are începuturile în „drumului sării”, ce venea din
daco-romane în teritoriul extra-
VII-lea p.Chr. au determinat secolul al VIII-lea, când este zona Prahovei şi Buzăului.
carpatic al României.
schimbări profunde în viaţa reprezentată de o serie de Fortificaţia de la Slon (jud.
În ultimă instanţă, ar putea fi comunităţilor umane de la nor necropole de la sudul Dunării şi Prahova), datată în secolele
acceptată existenţa unui mare dul Dunării. Slavii au depăşit din Muntenia şi Dobrogea, cum VIII—X, pare a fi destinată
complex cultural, care acoperă numeric populaţiile germanice ar fi, de exemplu, Izvoru, Satu apărării trecătorii Tabla Butii,
în secolul al VI-lea întreg terito orientale care stăpâniseră acest Nou, Obârşia, Sultana, Castelu în apropierea ocnelor de sare
riul României, deşi diferenţele spaţiu în secolele anterioare. etc. Cultura Dridu a continuat de la Slănic. Semnele runice
zonale nu au fost încă suficient Aşezarea lor în masă la sudul să evolueze şi în secolele urmă găsite pe unele cărămizi, cu
analizate. Totuşi, la o examinare Dunării a avut ca principală toare, extinzându-se teritorial analogii foarte bune în Bulgaria
atentă a situaţiei, aspectul de urmare întreruperea legături până în sudul Transilvaniei. (Pliska, Preslav), fac legătura
unitate îl dau tocmai elementele lor cu Imperiul Bizantin. De Considerată iniţial drept cultura cu protobulgarii. Descoperirile
(apărute în secolul al VI-lea) aceea, acest moment poate fi materială „veche româneas arheologice atestă o extin
care pot fi legate de mode considerat unul ce marchează o că”, ea nu defineşte un etnic dere a dominaţiei bulgare şi
lul civilizaţiei slave timpurii schimbare profundă sau chiar aparte, ci un nivel de civilizaţie, în zone restrânse din sudul
(locuinţe adâncite, de formă o discontinuitate în istoria superior celui din secolul al Transilvaniei, unde s-a menţi
aproape pătrată, cuptoare de Dunării de Jos. Elementul care VII-lea. Este o cultură materială nut până în primele decenii ale
piatră sau lut, ceramica lucrată a marcat însă continuitatea supraetnică a secolelor VIII-X, secolului al X-lea.
Romanitatea orientală şi limba română

în contextul european al apariţiei limbilor romanice
nstalarea slavilor la nordul Dunării şi în Peninsula Balcanică a
fost un eveniment care a provocat importante mutaţii în cadrul
societăţilor locale, contribuind la imprimarea unei amprente
specifice asupra transformărilor culturale şi lingvistice care se derulau
lent în sud-estul Europei încă din secolele anterioare.
■ Supravieţuirea roma în acelaşi timp, trebuie utilizată o limbă moartă şi când s-au
nităţii orientale comparaţia cu istoria limbi născut din ea limbile romanice.
Medalion slav
lor romanice occidentale. Pe Transformările lingvistice se fac
Zona în discuţie (puţin
parcursul existenţei provinciilor încet, pe nesimţite. Limbile s-au
extinsă spre vest), cuprindea
enumerate, latina a fost nu doar transmis şi s-au transformat, fără
provincii romane sau foste secolului al VII-lea p.Chr., ca
limba oficială şi lingua franca, ci a exista întreruperi între aceste
provincii romane, începând cu limbă oficială, administrativă,
a devenit şi limba maternă, cea etape. De aceea, opiniile speci
Dacia nord-dunăreană, apoi a Imperiului Bizantin, dar sunt
vorbită în familie, a majorităţii aliştilor sunt extrem de diverse
cele două Dacii sud-dunăre- puţine dovezi că ea era încă
locuitorilor. Această gene în stabilirea momentului când
ne, Dacia Ripensis şi Dacia vorbită în imperiu la nivelul
ralizare presupune acţiunea latina a devenit deja o altă limbă.
Mediterranea, Scythia Minor, comunităţilor rurale sau chiar în
Moesia II, Moesia I, Dalmatia, fenomenului de romanizare sau Pentru regiunea balcano-dună- mediul urban.
Pannonia II, Pannonia Savia, de integrare atât a indigenilor reană, lingviştii au ajuns la
Pannonia Valeria, Pannonia I, de diverse origini, cât şi a unor concluzia că în secolul al VI-lea Aşezarea maselor de slavi în
Noricum Ripense, Noricum nou-veniţi, care nu erau romani p.Chr. latina se transformase Peninsula Balcanică începând
Mediterraneum. Aceste regiuni şi nu vorbeau toţi la acelaşi suficient de mult pentru a putea cu secolul al VII-lea şi avansa
au fost intens romanizate, aici nivel latina. Limba vorbită în vorbi de o limbă ce poate fi rea lor spre sud-vestul acesteia
civilizaţia romană şi limba provinciile dunărene de oame numită „romanica balcanică” au avut urmări importante asu
latină jucând rolul predomi nii de rând era o limbă vie, lati sau „romanica răsăriteană”. pra evoluţiei romanităţii orien
nant. Regiunea nord-balcanică na populară (vulgară). Este greu Este vorba despre un stadiu tale, care a fost definitiv izolată
romanizată a fost delimitată de de precizat când latina a ajuns de limbă precedent limbilor de Italia şi de Occidentul latin
cea sudică de cultură greacă, de romanice din zona orientală a (mai ales începând cu secolul
către C. Jirecek, pe baza răs romanităţii. Alţi autori au numit al VIII-lea, când slavii s-au
pândirii inscripţiilor, deşi există această etapă „latina dunărea instalat în Dalmaţia). Din acest
Stelă funerară
numeroase abateri de la această din Dacia Romană nă”. Unul dintre argumentele moment, romanitatea orienta
regulă. Marea majoritate a aces lingvistice ale acestei concluzii lă a fost „închisă” în limitele
tor teritorii au continuat să facă este expresia „torna, torna fratre”, Peninsulei Balcanice, devenind
parte din Imperiul Roman de dintr-un episod transmis de romanitate balcanică.
Apus, până în ultimele decenii O altă consecinţă a sosirii
Theophylactus Simocatta101, iar
ale secolului al V-lea p.Chr., mai târziu de cronicarul bizan slavilor la sudul Dunării va fi
când acesta a dispărut ca struc separarea trunchiului daco-
tin Theophanes Confessor102.
tură politică. Populaţia latino- moeso-roman comun în două
„Epihorios glossa” şi „patrios fone”,
fonă a continuat să trăiască în arii, prin împingerea spre sudul
adică „limba locului’, „limba
regiune, în ciuda numeroaselor Peninsulei Balcanice a unor
părintească", cum caracterizează
năvăliri, războaie şi distrugeri, grupuri romanice dunărene,
autorii greci expresia „torna,
care au determinat reducerea ei din care vor evolua în secolele
torna fratre” (ce nu este
numerică, dislocări şi refugieri VII—X dialectele aromâne.
evident în greacă), era limba
în locuri mai ferite. vorbită de populaţia romanică
Menţinerea romanităţii orientale din Balcani la sfârşitul secolu 101. Theophylactus Simocatta,
lui al VI-lea p.Chr. Latina se Hist., II, 15,6-9
poate fi cel mai corect înţeleasă 102. Theophanis, Chronographia,
urmărind evoluţia limbii latine. menţine încă, până la începutul I, Anno 6079 (587), 14-19
■ Limba română, moş tipuri de romanitate: „Romania continuitate mobilă, într-un

tenitoarea romanităţii antiqua” şi „Romania nova”. spaţiu compus din „Romania
orientale Prima dintre acestea a fost pla antiqua” şi „Romania nova”.
Trei probleme esenţiale au sată în special în Transilvania, Această imagine generală oferă,
preocupat pe istorici şi ling centrul fostei Dacii traiane, printre altele, măsura dificultăţii
vişti: teritoriul de formare al şi definită prin comparaţia cu identificării acestor procese pe
limbii române, perioada istorică „pielea de leopard”; cu alte cale arheologică.
când procesul se definitivase cuvinte, ea consta dintr-o serie
Medalion de aur cu În privinţa momentului în care
şi mecanismele care au dus la imaginea împăratului de „leagăne” diferite, neunifor
Constantin cel Mare se poate vorbi despre o limbă
individualitatea limbii române me şi discontinue, unde s-au
română deja individualizată,
în raport cu celelalte limbi perpetuat moşteniri lingvistice
lipsa documentelor scrise din
romanice. Reconstituirile aces latine din epoca provinci
altor dialecte şi limbi cu care perioada medievală timpurie
tor procese propuse de istorici ei Dacia. Pe lângă această
ea a avut contacte. Ultimele face extrem de dificilă preciza
s-au bazat, în mare măsură, pe romanitate veche, mai există
rezultate la care a ajuns această rea acestuia. Metoda cea mai
„teoria continuităţii”, văzută ca cale de investigare a istoriei însă şi zone secundare, dar mai
un proces liniar, un lanţ etno- limbii române (mai apropiată extinse teritorial, care constituie
cultural şi lingvistic ale cărui „Romania nova”. Comunităţile
ca domeniu de problema
verigi continuă din antichitatea transformării latinei în română acestei romanităţi noi erau
latină a Daciei traiane până compuse din daco-romani şi
decât sunt istoria şi arheologia)
la naşterea limbii române şi a din alogeni, ce vorbeau o limbă
constau într-un nou concept,
poporului român. Izvoarele cel de „continuitate mobilă” în curs de a deveni română.
principale utilizate erau cele (Al. Niculescu). Prin urmare, Ele s-au extins pe teritorii
arheologice şi numismatice. este o nuanţare necesară adusă vaste, fără nicio legătură cu cele
Această viziune se baza însă conglomeratului ce se numea care au aparţinut Imperiului
şi pe numeroase supoziţii şi simplu „continuitate” şi care Roman sau provinciei Dacia.
ipoteze, care completau unele prin ideea uniliniarităţii părea Cercetările lingvistice au
verigi lipsite de bază docu destinat pietrificării şi stagnării. demonstrat că între „Romania
mentară. Lingviştii au folosit Ideea „continuităţii mobile” a antiqua” şi „Romania nova” au
ca principală sursă documen limbii se bazează pe deosebirea, existat o circulaţie şi o comu
tară limba română şi studiul în perioade diferite, a două nicare directă şi neîntreruptă.
Concluzia ce se poate desprin
de este că limba română nu are
o singură „patrie primitivă”,
Catedrala Hagia Sofia din Constantinopol
ci mai multe. Continuitatea
„României antiqua” nu trebuie Împăratul lustinian I sau Anastasiu I
înţeleasă, aşadar, ca o rămânere triumfând asupra barbarilor
în nemişcare în aceleaşi locuri,

vreme de secole. Ea însemna
conservarea şi rezistenţa unei frecvent utilizată este compara
limbi şi transmiterea ei în timp ţia cu perioada apariţiei celorlal
şi spaţiu, în „Romania nova”. te limbi romanice din Occident.
Nici Carpaţii, nici Dunărea Câteva documente scrise aduc
n-au separat niciodată comuni precizări importante. Astfel,
tăţile româneşti, favorizând în anul 813 p.Chr., un edict al
contactul dintre zone aparţi Conciliului de la Tours vorbea
nând „României antiqua” şi despre necesitatea de a traduce
„României nova”. În regiunile predicile din latină, „in rusticani
carpato-dunărene şi dunărea- Romanam linguam". Din anul 842
no-balcanice românii au reuşit p.Chr. datează celebrele jură
să creeze, prin concentrări şi minte de la Strasbourg, ale fiilor
dispersări succesive şi frec lui Carol cel Mare, cel mai vechi
vente ale comunităţilor lor, o text scris în „franceză veche”.
În aceeaşi perioadă, creşterea teşte în secolul al X-lea, pentru o insulă romanofonă izolată. VI-VII-VIII şi localnicii
deosebirilor dintre vorbitorii de zona balcanică, pe „romanoi Dacă în Occident a existat o romanofoni trebuie să fi existat
romanică şi vorbitorii de ger adică romanofonii, în contrast „Romania continua" româna s-a o primă etapă de bilingvism.
manică în Occidentul european cu „romaioi", cei care vorbeau dezvoltat într-un mediu cultural Prezenţa statornică a slavilor la
a făcut ca Haimo de Auxerre să greaca în Imperiul Bizantin. nelatin. Putem admite că nu nordul Dunării este demons
ateste şi el o „lingua Romana". Aceste similitudini justifică se poate vorbi despre o nouă trată nu doar de arheologie, ci
Pentru regiunea romanităţii presupunerea unei evoluţii limbă romanică, limba română, şi de toponimia românească, în
orientale, un izvor din secolul paralele a limbilor romanice din în regiunile carpato-dunărene, mare majoritate slavă. Contactul
al XII-lea, letopiseţul anonim Occident cu limba română şi cu decât începând cu secolele dintre cele două comunităţi
de la Dioklea, atestă o realitate dialectele balcanice. VIII—IX, adică după sosirea a fost favorizat şi de un nivel
similară, în secolele IX—X, slavilor. Tocmai de aceea sunt al organizării sociale oarecum
Prin urmare, în secolele IX—X,
în această regiune: „Bulgari importante mecanismele acestui asemănător. Jupele slave erau
în Occident, limbile romanice
proces, atât cât pot fi ele înţele asemănătoare cu obştile roma
... ceperunt... totam provinciam sunt bine atestate. În regiunea
se astăzi. nicilor, grupate în „romanii”.
Latinorum, qui illo tempore Romani dunăreană, latina a devenit
vocabantur, modo vero Morovlachi, română după ce romanitatea Între primele valuri slave sosite Slavii au început să înveţe limba
boc est nigri Ratini vocantur". balcanică s-a separat de Italia şi în Dacia nord-dunăreană şi localnicilor, iar aceştia slava de
Constantin Porfirogenetul amin de Occidentul latin, rămânând la sud de fluviu în secolele tip meridional. Motivele pentru
EUROPA Şl IMPERIUL BIZANTIN PE LA 1000

care s-a impus una sau alta O ipoteză care încerca să populaţie”, cea slavă. Populaţia
dintre cele două limbi sunt de explice acelaşi proces istoric şi romanică nord-dunăreană a reu
natură demografică şi culturală. care are tangenţe apropiate cu şit să-i asimileze pe slavi, câtă
La nordul Dunării, datorită ideile exprimate mai sus a fost vreme cea din sudul Dunării nu
raportului numeric, slavii au formulată cu mulţi ani în urmă a reuşit să se impună şi să rezis
învăţat romanica, iar la sudul şi din rândurile istoricilor. Este te celei slave, mai numeroase.
Dunării procesul a fost invers. vorba despre teoria „pânzelor Aşa cum arătam, vorbitorii
Între culturile materiale ale de populaţie” concepută de de „lingua Romana" în zona
celor două comunităţi, deose P. P. Panaitescu. Conform aces balcanică erau numiţi „Romani".
birile s-au estompat repede, de tei teorii, populaţia romanică Este posibil ca acest nume
unde rezultă dificultatea extre se întindea, ca o „pânză”, din să se fi extins, la un moment
mă a arheologiei de a identifica nordul Dunării până în Munţii dat, în toată zona „României”,
etnicul comunităţilor rurale pe
Pindului şi Salonic, fiind într-o fie că era vorba despre „cea
care le află în această epocă. Inscripţie pe o placă de lut
simbioză cu o altă „pânză de veche”, fie că era „cea nouă”. în slavona veche
Acolo unde s-a impus roma
nica, „slavii au învăţat limba
romanică, transformând-o în
limbă română”, cum spunea „Romanus", devenit „român”,
Al. Niculescu, într-o formulare a ajuns să fie apelativul etnic
inspirată. Conform aceluiaşi unic al comunităţilor romanice
autor, aici trebuie căutată esenţa din Carpaţi şi de pe ambele
„individualităţii limbii române maluri ale Dunării. Momentul
între limbile romanice”. Aportul trebuie să fi fost acelaşi, seco
slav se documentează în numă lele VIII—IX, atunci când s-au
rul mare de cuvinte de origine produs şi modificările lingvisti
slavă din lexicul românei şi de ce care au dus la transformarea
unele influenţe în morfologie şi limbii „romane” (= romanice)
în fonetism, în toponimie şi o în limbă română. Populaţiile
parte a hidronimiei, precum şi străine din jurul românilor au
în antroponimie. În comparaţie folosit pentru aceştia o altă
cu ponderea elementelor vechi denumire, cea de „vlah” (cu
germanice în cadrul limbilor variante ca „voloh”, „blac”).
romanice occidentale, elemen Este un termen utilizat iniţial de
tele slave din limba română germanici, apoi de slavi, pentru
sunt cu mult mai numeroase, a denumi popoarele romanice.
chiar dacă unele au pătruns Cu acest nume sunt atestaţi
abia în evul mediu pe calea cul- romanicii din Balcani de către
tural-religioasă a slavonismului istoricii bizantini, începând cu
ortodox medio-bulgar. secolele X—XI.
Ostrogoţi, negociind cu un vlah (reconstituire)

Tudor Sălăgean
Societatea
românească
la începuturile
Evului Mediu
(sec. IX-XIV)
Români şi slavi în secolele IX-X

upă încheierea perioadei de perturbaţii demografice a secolelor IV-VII - ale
cărei consecinţe au continuat să fie resimţite, în Transilvania şi în Părţile Vestice,
şi pe parcursul veacului al VIII-lea - secolele IX-X au reprezentat pentru
Carol
teritoriile dintre Tisa, Nistru, Dunărea inferioară şi Carpaţii Nordici o epocă de stabilitate cel Mare
politică, de relativ progres economic, de evidentă şi constantă creştere demografică.
Această schimbare a rezultat, în contribuţie la dezvoltarea ţioneze faţă de această excesivă şi praedenecenti), care locuiau „în
primul rând, dintr-o simplificare economică a localităţilor de la consolidare a foştilor săi fede- vecinătatea bulgarilor, în Dacia
a peisajului politic: epoca ten Dunărea de Jos. Noua conjunc raţi. Bizanţul s-a văzut nevoit de lângă Dunăre” (contermini
sionată, marcată de frecvente tură politică creată la Dunărea să bată în retragere în faţa Bulgaris Daciam Danubio adiacen-
confruntări, a coexistenţei celor mijlocie în preajma anului 800, furtunoasei riposte militare a tem incolunt), ai căror soli s-au
trei chaganate (avar, bulgar şi îmbinată cu absenţa, vreme de acestora: cuceritor al importan prezentat la curtea de la Aachen
chazar) a luat sfârşit odată cu aproape un secol, a oricărei tei cetăţi bizantine Serdica (809), pentru a solicita protecţia lui
prăbuşirea puterii avare sub Krum l-a învins şi ucis, în anul Carol cel Mare. Într-adevăr, cel
ameninţări semnificative venite
loviturile francilor lui Carol cel 811, pe Nikephoros I, cel dintâi de-al treilea deceniu al seco
din direcţia stepei, a creat con
Mare (791-796). Traversând o împărat căzut pe câmpul de lului al IX-lea a înregistrat, în
diţiile unei viguroase afirmări
perioadă de consolidare în veci luptă din istoria imperiului răsă Pannonia, desfăşurarea unor
politice a statului bulgar, care
nătatea răsăriteană a spaţiului ritean. Doi ani mai târziu, asedi confruntări franco-bulgare,
şi-a instaurat hegemonia asupra
românesc, Chaganatul Chazar ind Adrianopolul (813), Krum a în cursul uneia dintre acestea
unei mari părţi a arealului balca-
a filtrat, timp de aproape două ridicat din împrejurimile acestui pierzându-şi viaţa, în Tisa,
no-carpatic.
secole, pătrunderile generatoare oraş un important număr de conducătorul de oaste (tarka-
de instabilitate din direcţia ste locuitori (între 10.000 şi 40.000, nul) bulgar Oneganov (829).
■ Cadrul general al epocii: Consecinţa acestor confruntări a
pelor euroasiatice, atenuându-le după aprecierile izvoarelor), pe
hegemonia bulgară şi fost extinderea hegemoniei bul
forţa de impact. Imperiu de care i-a deportat în „Bulgaria
influenţa Moraviei Mari gare asupra Banatului, până la
negustori, chazarii au reactivat, de dincolo de Dunăre”. Exilul la
de asemenea, traseele nord- Victoriile repurtate de franci nord de Dunăre al locuitorilor linia Mureşului, importantă cale
pontice ale comerţului euroasi- asupra avarilor au constituit din regiunea Adrianopolului a de acces către exploatările de
atic, aducându-şi astfel propria pentru bulgari momentul înde durat până în timpul împăratului sare din Transilvania. În timpul
lung aşteptat pentru eliminarea bizantin Teofil (829-842), care, aceleiaşi domnii a lui Omurtag,
de pe scena politică central- la rugămintea celor surghiu a fost respinsă o primă tentativă
est-europeană a unor adversari niţi, a trimis o flotă pentru a-i
Hanul Krum care le împiedicaseră, până în recupera. Omurtag (814-831),
Luptă
acel moment, expansiunea către fiul şi succesorul lui Krum, a franco-bulgară
apus. Campaniile războinicului (reconstituire)
fost acela care a reuşit, prin
han Krum (circa 803-814) au cucerirea cetăţii Singidunum
administrat rămăşiţelor puterii (azi Belgrad), eliminarea celei
avare, în curs de regrupare în mai redutabile baze a domina
regiunea Tisei inferioare, o ţiei bizantine din nord-vestul
lovitură decisivă. Ele au avut Peninsulei Balcanice. în timpul
drept consecinţă extinderea domniei acestuia, în anul 818,
relativ durabilă a influenţei triburile timocenilor au încercat
bulgare asupra sudului şi răsări să scuture dominaţia bulga
tului Câmpiei Pannonice şi, în ră printr-un apel la protecţia
acelaşi timp, asupra exploatări Imperiului Carolingian. O
lor de sare din sudul şi centrul tentativă similară a venit, în 824,
Transilvaniei. încercând să reac din partea abodriţilor (numiţi
TUDOR SĂLĂGEAN • SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU (SECOLELE IX-XIV)
a maghiarilor de infiltrare în sale existenţe, o confederaţie Mare, Imperiul Carolingian lumea mişcătoare a stepei, cât
interiorul zonei de dominaţie lipsită de omogenitate, alcătuită (sau Regatul Franc răsăritean), şi de teritoriile subordonate
bulgară. Împotriva lor a fost din entităţi dispunând de un cnezatele ruseşti. Odată cu dis administraţiei birocratizate a
trimisă o oaste care i-a urmărit grad larg de autonomie, ale pariţia nucleului politic al pri Imperiului Bizantin, cultura
până la Nipru, unde şi-a pierdut căror elite erau, de multe ori, mului ţarat în urma campaniilor Dridu poate fi considerată un
viaţa comandantul protobulgar mai curând slavofone decât lui Ioan Tzimiskes (968—971), rezultat al îmbinării tradiţiilor
Ocorses. Implicat, în a doua propriu-zis slave. Relativ mari aceste membre autonome ale populaţiilor romanice şi slave
jumătate a veacului al IX-lea, ca întindere şi dezvoltate, în fostului imperiu au continuat prezente în acest areal.
în confruntările franco- să evolueze pe cont
Cea mai mare parte a terito
moraviene din regiunea propriu, perpetuând
riului Transilvaniei a rămas
Dunării mijlocii, ţarul existenţa instituţiilor
în afara zonei de dominaţie
Boris (852-889) l-a spri slave pe care le asimila
a ţaratului sud-dunărean.
jinit, în 853, pe cneazul seră în secolele anterioa
Regiunile centrale şi nordice
morav Rostislav împo re. Slavizarea accelerată
ale teritoriului intracarpatic
triva francilor răsăriteni, a elitei conducătoare
au fost, în schimb, supuse
pentru ca, un deceniu protobulgare (finalizată
influenţei Moraviei Mari. Domi
mai târziu, să reapară ca deja la sfârşitul secolului
naţia moraviană se extindea,
aliat al acestora din urmă al IX-lea), caracterul
cu certitudine, în regiunea
împotriva Moraviei Mari. necentralizat şi, în con
bazinului superior al Tisei. Ea
La începutul ultimului secinţă, puţin constrân
pare să fi coborât, în anumite
deceniu al secolului al gător al sistemului de
perioade, până în apropierea
IX-lea, bulgarii continu guvernare şi, fără îndo
cursului inferior al Mureşului,
au să deţină poziţii solide ială, adoptarea creştinis
incluzând, aşadar, teritoriul în
la limitele apusene ale mului de către ţarul
care va fi atestată, la sfârşitul
zonei lor de dominaţie. Boris-Mihail (864-865)
secolului al IX-lea, stăpânirea
În 892, regele german şi-au adus partea lor de
lui Menumorout. Statul moravi-
Arnulf se adresa ţarului contribuţie la realizarea
Ostaşi din cavaleria bulgară (reconstituire) an avea, de asemenea, interese
Vladimir, cerându-i să unei coeziuni culturale
legate de controlul exploată
împiedice exportul către care şi-a găsit reflectarea
rilor de sare din Transilvania
Moravia al sării extrase, fără general, în jurul unor centre în domeniul civilizaţiei materi-
îndoială, din Transilvania1. Cu fortificate, jupanatele (< sud-sl. ale. În teritoriile balcano-dună-
o zonă de acţiune militară şi o ыupa) dezvoltate în epoca pri rene s-a dezvoltat, de-a lungul Ţarul
Boris-Mihail
influenţă politică care se extin mului ţarat puteau fi regăsite de secolelor VIII-X, o cultură
deau de la Dunărea mijlocie la ţărmurile Mării Negre până în materială comună, cu trăsă
până în stepele nord-pontice, îndepărtata Pannonie. Ispáán, turi unitare, denumită Dridu
statul bulgar îşi trăia, în acea termenul prin care maghiarii de către arheologii români,
perioadă, una dintre perioadele îi vor desemna mai târziu pe după numele unuia dintre cele
sale de maximă glorie. funcţionarii regali însărcinaţi cu mai semnificative complexe
administrarea comitatelor (comi- arheologice investigate în
Realizarea unei coeziuni în
tes), reprezintă, fără îndoială, o regiunea Dunării de Jos. Aria
vastul conglomerat de populaţii
consecinţă a asimilării acestei de iradiere a acestei civilizaţii
intrate sub dominaţia bulgară,
demnităţi. Gradul de autono materiale cuprindea nordul
cu diversele lor structuri sociale
mie al acestor formaţiuni faţă Bulgariei, Dobrogea, teritoriile
şi forme de organizare internă,
de suveranii bulgari creştea, în dintre Carpaţi şi Dunăre, sudul
nu a fost un proces lipsit de
general, proporţional cu distan şi centrul Moldovei. În ceea ce
asperităţi. Insuficienta dezvol
ţa la care erau ele situate faţă priveşte Transilvania, elemente
tare a unui aparat administrativ
de centrele politice ale primului ale culturii Dridu au putut fi
controlat cu stricteţe de o
ţarat, cu ponderea componentei identificate doar în sud-estul
autoritate centrală puternică şi
etnice nonslave a populaţi acestei provincii şi în apropiere
caracterul natural al economiei
ei lor şi cu forţa de atracţie de Alba-Iulia. Dezvoltată de o
au făcut ca primul Ţarat Bulgar
exercitată de diferitele puteri populaţie sedentară, prepon
să rămână, de-a lungul întregii
concurente: Bizanţul, Moravia derent agricolă, diferită atât de 1. Annales Fuldenses, în MGH, SS, I, p. 403
propriu-zisă. Războaiele purtate au contribuit la intensificarea ţărănimea dependentă. Exerci o accelerare a procesului de
împotriva Bulgariei pe parcur legăturilor dintre aceste comu tată într-o perioadă de definire asimilare a diverselor grupuri de
sul veacului al IX-lea au fost nităţi. Într-adevăr, contactele a structurilor vieţii medievale populaţie aşezate, în
provocate, fără îndoială, şi de lingvistice româno-slave au atins din spaţiul carpato-dunărean, cursul secolului al VIII-lea,
existenţa unei competiţii pentru amploarea lor maximă în seco influenta slavă a lăsat urme în nordul şi centrul teritoriu
controlul acestora. Dovezile lele IX—XI, când s-a produs asi adânci în evoluţia instituţională, lui intracarpatic. Mai puţin
arheologice ale prezenţei milarea în limba română a unui religioasă şi culturală a româ afectate de schimbări politice
vest-slave, relativ bine atestate număr semnificativ de termeni nilor de-a lungul întregii lor şi demografice, teritoriile de
pentru bazinul Someşului (sec. de origine slavă. Scrierea chiri istorii medievale. Suprastructura la est şi sud de Carpaţi cunos
VIII—IX), sunt completate, în lică slavonă, apărută în mediile politică şi religioasă, justiţia, cuseră deja, începând din
orizontul cronologic al seco culturale de pe lângă marele liturghia slavă, slavona ca limbă secolul al VIII-lea, o lungă
lelor IX-X, de descoperirile centru ecleziastic al Ohridei, a de cult şi de cancelarie, orienta perioadă de relativă linişte şi
efectuate în necropolele de cunoscut o amplă şi durabilă rea consecventă către preluarea prosperitate, prelungită până în
la Ciumbrud şi Orăştie, care răspândire în întreg spaţiul diferitelor producţii literare prin a doua jumătate a veacului al
mărturisesc apariţia unor nuclee românesc, cele mai timpurii mediere bulgară, în locul apelu X-lea. Înmulţirea considerabilă
moraviene izolate în zona de exemple ale utilizării acesteia lui la originalul bizantin, sunt tot a aşezărilor, demonstrată de
evidentă importanţă strategică a cercetările arheologice efectuate
Mureşului mijlociu. în ultimele decenii, reprezintă
o evidentă şi semnificativă
caracteristică a acestui inter
■ Convieţuirea
româno-slavă val cronologic. Tentativele de
cartare a numeroaselor aşezări
O importantă caracteristică a
datând din această epocă suge
acestei perioade a fost adânci
rează existenţa unor complexe
rea convieţuirii româno-slave,
teritoriale de diferite întinderi,
sinteza culturală astfel realizată
reflectând transformările struc
făcând posibilă, până la sfârşitul
turale ale societăţii locale din
secolului al XI-lea, asimilarea
Pisanie gravată în slavona veche perspectiva duratei lungi2.
slavilor nord-dunăreni în masa
populaţiei româneşti. Căile Trei asemenea grupări teri
de apropiere dintre cele două toriale au fost identificate în
„pânze” de populaţie au cunos fiind grafitele de pe pereţii atâtea dovezi ale unor legături spaţiul est-carpatic, în regiunea
cut, de-a lungul acestei perioade, bisericilor rupestre din com pe care nu am putea decât să deluroasă delimitată de râurile
o semnificativă diversificare. plexul de la Basarabi-Murfatlar greşim privindu-le ca rezultat al Siret şi Prut. Cea mai intere
Adoptarea creştinismului şi inscripţia de la Mircea-Vodă unei influente exterioare. Bazele santă dintre acestea, situată în
de către slavi şi constituirea (sec. al X-lea). Omogenizarea acestei puternice amprente cultu nordul Moldovei, este alcătuită
unei suprastructuri religioase culturală realizată în urma rale au fost puse într-o epocă dintr-un număr de peste 15 aşe
subordonate bisericii bulgare creştinării a constituit un pas de convieţuire, de împărtăşire a zări fortificate cu şanţ şi val de
important în direcţia înlăturării unor valori şi idealuri comune, pământ, a căror datare relativă,
clivajului dintre pătura hege- de constituire a structurilor unei realizată pe baza materialului
monică slavă (sau slavofonă) şi noi societăţi, la care românii şi arheologic, se situează în ori
Model de aşezare slavă
(reconstituire) masa populaţiei româneşti. Cu slavii nord-dunăreni şi-au adus zontul cronologic al secolelor
toate acestea, reminiscenţe ale împreună contribuţia. VIII-XI. Una dintre aceste
raporturilor stabilite în această aşezări, cea de la Fundu Herţii
perioadă s-au păstrat, mai ales ■ Structuri teritoriale. (jud. Botoşani), a fost fortifi
în regiunile extracarpatice, de-a Transformări sociale cată, în trei etape succesive, cu
lungul întregului ev mediu, ele şi economice trei valuri şi şanţuri de apărare
fiind reflectate, de exemplu, prin Prăbuşirea dominaţiei avare a
antiteza semantică dintre boieri adus, şi în Transilvania, o creş 2. Şt. Olteanu, Societatea românească la
cumpănă de milenii (secolele VIII-XI),
(termen de origine bulgară), care tere a stabilităţii demografice, Bucureşti, 1983; idem, Societatea
alcătuiau clasa feudală, şi rumâni, rezultat al limitării deplasărilor carpato-danubiano-pontică în secolele
VI-XI. Structuri demo-economice şi
nume sub care era cunoscută de populaţie, şi, foarte probabil, social-politice, Bucureşti, 1997
corespunzătoare, fapt care evi oraş Craiova. Regiunile subcar consistenţă cu începere din iconoclaste, spaţiul nord-dună-
denţiază, o perioadă de funcţi patice ale Moldovei, Munteniei secolele VIII—IX. Apariţia lor rean a continuat să fie antrenat
onare îndelungată. A doua gru şi Olteniei par să fi fost, în a fost impulsionată de evolu în marile trasee ale schimbului
pare teritorială, cuprinzând un schimb, ceva mai slab popu ţiile specifice unei economii de mărfuri. Pătrunderea mone
număr de peste 30 de aşezări, late, aşezările descoperite aici, de transformare, caracterizate delor emise de califii abbasizi în
în general nefortificate, a putut relativ dispersate, fiind situate printr-un început de speciali centrul Moldovei (sec.VIII-IX)
fi identificată în zona delimita pe văile principalelor râuri. În zare a activităţilor economice, mărturiseşte prelungirea, până
tă de râul Prut şi de cursurile Dobrogea, zonele intens popu prin diversificarea schimburilor în această regiune, a marelui
inferioare ale Jijiei şi Bahluiului. late erau situate de-a lungul comerciale şi prin prefigurarea drum de caravane care străbătea
Ea se prelungea către nord-vest Dunării şi pe litoralul pontic; în unor structuri de tip urban. Un stepele nord-pontice, în vreme
până la linia Siretului, incluzând ceea ce priveşte platoul dobro rol important l-au avut, în acest ce exporturile de sare ale Transil
o grupare secundară, mai redu gean, cu excepţia aglomerării context, fortificaţiile apărute, pe vaniei ajungeau până în regiunile
să ca întindere, din care au fost de aşezări situate de-a lungul parcursul veacurilor VIII-X, Moraviei Mari. Zona cu cea mai
identificate un număr de 10 aşe văii Carasu, între Cernavodă şi pe întreaga suprafaţă a terito intensă activitate comercială
zări. Cel de-al treilea complex Constanţa, aşezările aveau aici o riului României, cea mai mare a continuat să rămână, fireş
teritorial semnificativ, cu peste distribuţie mai rarefiată. parte a acestora fiind realizate te, aceea a Dunării maritime:
40 de aşezări identificate, era din pământ şi lemn: Biharea, potrivit mărturiei oferite, în anii
Pe teritoriul Transilvaniei, o
situat în sudul Podişului Central Dăbâca, Moreşti, Şirioara, 968—969, de principele kievean
densitate sporită a aşezări
Moldovenesc, între râurile Prut Moigrad, Zalău-Ortelec - în Sviatoslav, în cele peste 80 de
lor exista, cu certitudine, în
şi Bârlad. În ceea ce priveşte nordul şi centrul Transilvaniei; „goroduri” (oraşe) existente aici
regiunea Alba-Iulia, pe cursul
teritoriul dintre Prut şi Nistru, Fundu Herţii, Dersca, Tudora, erau aduse aur, ţesături, vin şi
mijlociu al Mureşului. Spre
sporul demografic caracteristic Orofteana - în nordul felurite fructe de la bizantini;
nord, în bazinele celor două
acestei perioade este ilustrat Moldovei; Alcedar şi Calfa - în argint şi cai de la cehi şi unguri;
Someşuri, numărul aşezărilor
de concentrările de populaţie Basarabia; Mircea-Vodă - în blănuri, ceară, miere şi robi de
pare să fi fost ceva mai scăzut,
din sudul acestui spaţiu (cu Dobrogea; Orşova, Pescari - în la ruşi. În secolele X—XI, ca
densitatea acestora crescând pe
peste 160 de aşezări descope Banat. Nu au lipsit cetăţile sau reflex al intensificării schim
măsura apropierii de Câmpia
rite) şi de pe cursul inferior al cetăţuile din piatră, categorie burilor cu Imperiul Bizantin,
de Vest. În estul şi sud-estul
Răutului (zona Orheiul Vechi). din care făceau parte cetăţile de moneda bizantină a dominat
Transilvaniei, un număr de
Teritoriilor dintre Carpaţi şi la Slon şi Breaza - în Muntenia; cu autoritate piaţa economică
nuclee teritoriale au putut fi
Dunăre le este caracteristică o Pescari - în Banat; Capidava, locală. Către sfârşitul secolului
identificate pe cursurile superi
densitate sporită a aşezărilor în Păcuiul lui Soare, Dinogetia - al XI-lea ea a început să fie însă
oare ale Târnavelor, Mureşului
regiunile de câmpie. Un număr pe linia Dunării de Jos. concurată, în regiunile din vestul
şi Oltului şi, de asemenea, în
de grupări teritoriale, inegale Transilvaniei, de emisiunile
zona Braşovului şi a împrejuri Fortificaţiile cu şanţ şi val
ca dimensiuni, au fost identi de dinari ungureşti, bătuţi din
milor sale. În ceea ce priveşte de pământ cu palisadă aveau
ficate de-a lungul Dunării, în argint, după sistemul monetar
Banatul, mai importante sub caracterul unor aşezări întări
regiunile cursurilor inferioare occidental.
aspect demografic erau regiu te. În interiorul acestora erau
ale Buzăului şi Călmăţuiului,
nile situate de-a lungul Dunării, situate locuinţe (bordeie sau
Ialomiţei, Argeşului, Vedei şi Inscripţie cu litere chirilice
între Orşova şi Moldova Nouă; locuinţe de suprafaţă), anexe, de la Orheiul Vechi
Teleormanului. O importantă
au fost identificate însă câteva ateliere meşteşugăreşti, obiective
concentrare de populaţie era
nuclee teritoriale pe cursurile cu caracter economic (cuptoare
situată în plină câmpie muntea-
râurilor Bega şi Timiş şi în
nă, în zona Bucureştiului şi a de pâine, cuptoare de redus
regiunea minieră a Ocnei de minereul, ateliere de ceramică,
împrejurimilor sale, fiind deli
Fier. În sfârşit, concentrări sem
mitată de cursurile Colentinei gropi-depozite de cereale).
nificative de populaţie au fost şi
şi Dâmboviţei. Sudul Olteniei Centre de polarizare a activi
în regiunile nord-vestice, între
este acoperit, aproape uniform, tăţii economice, aceste aşezări
Crişul Repede, Someş şi Porţile
de un număr semnificativ de concentrau elementele cele mai
Meseşului, şi în zona Aradului,
aşezări identificate. Densitatea dinamice din domeniile comer
între Crişul Alb şi Mureş.
acestora este mai mare în apro ţului şi activităţilor meşteşugă
pierea Dunării; o concentrare Procesul de diferenţiere a reşti. În pofida unei restrângeri
teritorială pare să fi existat, de acestor structuri teritoriale a a circulaţiei monedei bizantine,
asemenea, în zona actualului început să capete o anumită datorată crizei generale a epocii
Primele cristalizări statale

econstituirea ipotetică a structurilor politice din
spaţiul carpato-danubian, realizată prin sintetizarea
datelor arheologice referitoare la amplasamentele
aşezărilor şi la gruparea acestora, este completată de
informaţiile oferite de izvoarele scrise.
Una dintre cele mai vechi izvoare scrise şi cu datele ofe şi fortificaţiile identificate pe
atestări ale românilor nord- rite de cercetările arheologice, teren, completează tabloul Gesta Hungarorum
dunăreni o datorăm aşa-numi- oferă un tablou veridic asupra unei statalităţi aflate într-un
tei Cronici a lui Nestor (Povest' realităţilor politice din teritoriile neîndoielnic proces de maturi tant segment al comerţului cu
vremennykh let), care se referă, de la răsărit de Tisa din ultimul zare. Situată în plină câmpie a sare, Menumorout îşi cucerise
sumar, la „volohii” din Câmpia deceniu al veacului al IX-lea şi Tisei, ţara lui Menumorout era însă, către sfârşitul secolului al
Pannonică şi la luptele purtate de la începutul celui următor. locuită de diferite populaţii, fapt IX-lea, o poziţie care nu trădea
de aceştia, împreună cu slavii, pentru care Anonymus arată ză existenţa niciunui raport de
Un organism statal cu o
împotriva ungurilor invadatori. că armata acestuia era alcătuită subordonare fată de cele două
organizare complexă, avându-
Informaţii mult mai comple din „soldaţi adunaţi din diferite puteri slave care îşi disputau
l drept conducător (dux) pe
te asupra realităţilor politice neamuri”4. Alături de români controlul Câmpiei Pannonice.
Menu Morout, care îşi moştenea
întâlnite de unguri în Bazinul şi de slavi, acest teritoriu era În acest fel pot fi explicate
stăpânirea de la bunicul său
Dunărean la sfârşitul secolului populat, în epocă, de chazari, referirile legitimizatoare făcute
Morut, era delimitat de râurile
al IX-lea şi la începutul celui de secui şi, probabil, de rămă de acesta la onorabila, înde
Tisa, Mureş şi Someş, hotarul
următor ne sunt însă oferite de şiţe ale avarilor. Determinarea părtata şi, în consecinţă, foarte
său răsăritean fiind pădurea
opera, excepţională ca valoare apartenenţei etnice a lui puţin angajanta suzeranitate a
Igfon, care îl despărţea de „ţara
istorică şi literară, a lui Anony Menumorout devine, în aceste împăratului din Constantinopol.
ultrasilvană”. Reşedinţa
•> 7 lui
mus (P. dictus magister), Gesta condiţii, o aventură inutilă şi La sud de ducatul bihorean, în
Menumorout se afla în cetatea
Hungarorum. Anonymus a studi riscantă: purtând un nume deri teritoriul delimitat de Mureş,
Biharea (castrum Byhor), a cărei
at, se pare, la schola episcopală vat dintr-un termen (marót) care Tisa, Dunăre şi Carpaţi,
existenţă în această epocă a
din Vercelli (Lombardia), care în maghiara veche îi desemna Anonymus consemnează
fost confirmată fără echivoc
pregătea funcţionari pentru pe moravi, „ducele” se adresa existenţa unei entităţi statale
de cercetările arheologice.
cancelaria imperială germană, şi solilor lui Arpád „cu inimă aflate sub conducerea lui Glad,
În afara acesteia, Anonymus
a devenit ulterior notar al unuia bulgară, cu trufie” (Bulgarico dux illius patrie („ducele acelei
menţionează şi alte asemenea
dintre regii Ungariei pe care, corde, superbe)5. În plus, deşi patrii”). Numărul relativ mare
cetăţi (castrum Zotmar, castrum
prin analiza operei sale şi a con supus declarat al împăratului de aşezări fortificate menţionate
Zyloc) care, alături de aşezările
textului istoric în care aceasta a de la Constantinopol - şi deci în acest spaţiu - Urbs Morisena
fost realizată, îl putem identifica probabil creştin - Menumorout (Cenad), castrum Keuee/Kewe
cu Belal (1060-1063)3. El Cronicarul rus
pare să fi rămas totuşi, potrivit (Cuvin), Horom (probabil
şi-a redactat, aşadar, opera în Nestor, sculptură afirmaţiei oarecum neclare a Palanca sau Pescari), castrum
de M. O. Mikeşin
ultimele decenii ale secolului lui Anonymus, un poligam. Vrscia (Orşova sau, după alte
al XI-lea, perioadă în care este Afilierea politică a acestei opinii, Vârşeţ) - nu îngăduie
posibil să se fi aflat din nou în formaţiuni statale pare să fi formularea unei soluţii certe în
exil, ca urmare a încetării din fost iniţial una promoraviană. privinţa identificării reşedinţei
viaţă a protectorului său şi a Situat în zona de contact dintre
preluării tronului ungar de către ariile de influenţă ale Bulgariei
3. T. Sălăgean, Beiträge zur
Solomon, conducătorul partidei şi Moraviei Mari, avantajat de Datierungsfrage der Gesta des
Anonymen Notars von König Bela
adverse (1063-1074). Relatările redutabila forţă militară de I, in Forschungen zur Volks- und
lui Anonymus, coroborate cu care dispunea şi de controlul Landeskunde, Band 50,2007, p. 7-30
4. Anonymus, cap. LI
informaţiile cuprinse în alte exercitat asupra unui impor 5. Ibidem, cap. XX
sale. Cea mai mare parte a La răsărit de ducatul bihorean, claritate, pe cale arheologică, ungară timpurie realizată de un
acestor aşezări sunt situate in dincolo de pădurea Igfon, existenţa unei faze timpurii singur şef din cadrul confedera
apropierea Dunării, regiune asu se afla, potrivit mărturiei lui care să sugereze exercitarea ţiei tribale conduse de Árpád, şi
pra căreia se exercitase, timp de Anonymus, o terra Ultrasilvana unui asemenea rol pe parcursul aceasta dintr-o singură lovitură.
mai multe secole după abando „în care ţinea domnia Gelou, secolului al IX-lea. Reşedinţa lui
Aceste realităţi, corobora
narea Daciei de către Aurelian, un anume român” (ubi Gelou, Gelou trebuie căutată, cel mai
te cu indiciile obţinute din
un control militar roman şi quidam Blacus, dominium tenebat). probabil, undeva în zona locali
analiza îndelungatului proces
romano-bizantin. Pe de altă Locuitorii acestei ţări erau tăţii Gilău, care pare să îşi deri
al cuceririi de către maghiari
parte, cercetările arheologice românii şi slavii (Blasii et Sclavi), ve numele de la acela al „duce
a spaţiului intracarpatic, fac
de la Vladimirescu (Glogovăţ)- consideraţi de notarul regelui lui” menţionat în Gesta şi care
inevitabilă ipoteza existen
Arad au permis identificarea, pe Béla ca fiind cei mai neînsem constituia în orice caz, în epocă,
ţei, în celelalte regiuni ale
lângă aşezarea civilă din secolele naţi (viliores) oameni din toată un punct nodal al drumurilor
Transilvaniei, a unui număr încă
VIII—IX, a unei mari fortificaţii lumea. Înarmaţi doar cu arcuri care legau exploatările salifere şi
nedeterminat de formaţiuni
de pământ şi lemn, de formă şi săgeţi, ei sufereau multe aurifere de pe valea Arieşului şi
statale asemănătoare aceleia
trapezoidală, a cărei primă neajunsuri din partea „cuma
din bazinul Someşului. O parte
fază de evoluţie este datată cu nilor şi pecenegilor”. Ducele
a acestora - Ţara Haţegului,
certitudine în secolele IX-X şi lor, Gelou, era puţin puternic
Ţara Oltului (Făgăraşului), Ţara
care a fost distrusă de un puter (minus tenax) şi nu dispunea de
Maramureşului - au supravie
nic incendiu într-un context oşteni buni. Cu toate acestea,
ţuit, de altminteri, în regiunile
care poate fi pus în legătură pământul ţării lui Gelou era
limitrofe, reuşind să îşi păstreze
cu invazia ungară. Această udat de cele mai bune râuri, iar
autonomia instituţională de-a
aşezare fortificată, fără îndoială aurul din acea ţară era cel mai
lungul unei mari părţi a evului
importantă, a fost pusă şi ea în curat; de acolo se extrăgeau, de
mediu. Altele, situate în regiuni
legătură cu stăpânirea lui Glad, asemenea, sare şi materii sărate.
mai atractive şi mai expuse, au
cu atât mai mult cu cât numele Spre deosebire de entităţile sta
fost cucerite de către maghiari
acestui „duce” a fost păstrat de tale conduse de Menumorout
şi absorbite, pe parcursul seco
o serie de toponime de la nord şi Glad, limitele teritoriale ale
lelor XI—XIV, în cadrul struc
de cursul Mureşului. Nu mai „ţării ultrasilvane” rămân, în
turilor administrative instituite
puţin amestecată decât aceea a ansamblul lor, neprecizate, cu
de aceştia. Cea mai importantă
ţării lui Menumorout, compozi excepţia hotarului ei apusean,
dintre aceste entităţi politice a
ţia etnică a populaţiei ducatului reprezentat de pădurea Igfon
fost, cu certitudine, aşa-numi-
lui Glad este reflectată de alcă şi de Porţile Meseşului. Faţă
tul „voievodat al Bălgradului”,
tuirea numeroasei sale armate, de ipotezele mai vechi — unele
situat în centrul Transilvaniei,
din rândurile căreia făceau parte excesiv de generoase - relu
Familie de ţărani în regiunea Mureşului mijlociu.
bulgari şi români, alături de area datelor problemei face din secolele VIII—IX
Reşedinţa acestuia - situată la
o populaţie turcică (probabil evident faptul că această „ţară”
Bălgrad (Alba-Iulia), în vechea
pecenegi, cabari sau avari târzii) avea o întindere relativ redusă, din zona Cojocna - Sic de cen
incintă fortificată a oraşului
desemnată de Anonymus prin ea cuprinzând doar bazinul trul ducatului lui Menumorout.
roman Apulum — constituia, în
etnonimul, mai mult sau mai Someşului Mic, împreună cu Faptul că întinderea ţării lui
secolul al IX-lea, centrul unui
puţin anacronic, de „cumani”. văile Almaşului şi Agrijului. În Gelou era una modestă este, de
nucleu teritorial caracterizat
În ceea ce priveşte poziţia aceeaşi regiune trebuie locali altfel, sugerat şi de desfăşura
prin prezenţa unor elemente
statului bănăţean în contextul zată, fără îndoială, şi cetatea sa rea conflictului său cu ungurii,
specifice culturii materiale
politic regional, informaţiile de reşedinţă (castrum suum iuxta potrivit relatării lui Anonymus:
vest-slave (moraviene) şi a celor
oferite de Anonymus sunt des fluvium Zomus positum)6, pe care Gelou este singurul dintre
de tip Dridu, acestea din urmă
tul de sugestive: „ieşit (egressus) Anonymus o aminteşte, fără a-i numeroşii „duci” menţionaţi în
fiind o prezenţă insolită în
din cetatea Vidin (Bundyn), cu preciza însă numele. În cadrul Gesta care îi întâmpină personal
spaţiul intracarpatic. Subliniind
ajutorul cumanilor”, sprijinit de aşezărilor fortificate de la Cluj- pe invadatori, imediat după
importanţa economică a zonei,
cnejii bulgari în confruntările Mănăştur şi Dăbâca - aşezări încălcarea hotarelor sale, indiciu
legată de existenţa exploatărilor
sale cu ungurii, Glad era, foarte care au fost, în deceniile ante al faptului că stăpânirea sa nu
de sare şi de activităţile legate
probabil, în epoca lui Simeon, rioare, principalele candidate la depăşise încă un nivel de orga
afiliat sistemului politic al puter deţinerea acestui statut - nu a nizare rudimentar. În plus, ţara
nicului ţarat sud-dunărean. putut fi identificată cu destulă lui Gelou va fi singura cucerire 6. Ibidem, cap. XXVII
de extragerea aurului, aceste de o puternică fortificaţie de În ceea ce priveşte teritoriul

trăsături par să ateste prezenţa piatră, dispunând de întărituri Dobrogei, o inscripţie descope
succesivă în această regiune a complementare şi completată rită pe valea Carasu, la Mircea-
moravienilor şi bulgarilor, în printr-un zid care controla Vodă (jud. Constanţa), datată în
împrejurările confruntărilor accesul pe firul văii. Funcţia anul „6451” (ad 943), menţi
înregistrate între cele două iniţială a acestei cetăţi era, neîn onează existenţa unui „jupan
puteri slave pe parcursul veacu doielnic, una legată de protecţia Dimitrie”, personaj a cărui stă
lui al IX-lea. drumului comercial care traver pânire s-a afirmat în contextul
sa Carpaţii prin pasul Boncuţa, confruntărilor bulgaro-bizantine Împăratul Nicefor al III-lea
În spaţiul extracarpatic, cele
a cărui principală menire, după şi al crizei pe care o traversa
aproximativ 12 fortificaţii datate
cum o arată şi numele aşezării, ţaratul sud-dunărean. Inscripţia,
în secolele VIII-X (aşezările Botaniates, acest Tatous, numit
realizată pe un bloc
fortificate de la Fundu Herţii şi Chalis, va reapărea în anul
de calcar, provine
şi Dersca, cetăţuile de la 1086, în calitatea de căpetenie
dintr-un context
Tudora, Orofteana, Baranga, a Dristrei, de această dată în
constructiv, cu
Alba-Hudeşti, Horodiştea, asociere cu alte două căpete
probabilitate o
Ibăneşti, Cobâla ş.a.), situate nii locale, Sesthlav şi Satzas,
fortăreaţă în care se
în regiunea nord-estică a care stăpâneau Vicina şi alte
afla centrul politic
Moldovei româneşti şi în localităţi din Dobrogea şi din
şi militar al unei
interfluviul Prut-Nistru de pe nord-estul Bulgariei. Aceşti
formaţiuni politice
teritoriul Ucrainei, conturea stăpânitori locali, despre a căror
care îşi avea nucleul
ză existenţa unei formaţiuni Inscripţia descoperită pe valea Carasu origine etnică nu se pot face
în zona de mijloc
statale al cărei centru politic decât supoziţii, se alăturaseră
a spaţiului dintre
era, probabil, aşezarea fortifi pecenegilor şi se aflau, potrivit
era legată de transportul către Dunăre şi Marea Neagră. Din
cată de la Fundu Herţii. Situată
regiunile dunărene a sării extra acelaşi interval cronologic mărturiei Annei Comnena7, în
într-un cadru natural-geografic stare de rebeliune faţă de împă
se din Transilvania. Edificiile datează o altă inscripţie chirilică
cunoscut sub numele de Codrii
descoperite pe platoul pe care identificată în apropiere de ratul Alexios I Comnenul.
Herţii, această entitate politică
au fost ridicate fortificaţiile pot Mircea-Vodă, în comple
avea o populaţie creştină, fapt
fi considerate reşedinţe ale unor xul monastic rupestru de la
dovedit de crucile-pandantiv şi Împăratul Alexios I Comnenul
potentaţi locali subordonaţi, Basarabi-Murfatlar, ce pare să
de obiectele având incizat sem
foarte probabil, până la mijlocul conţină - dacă această variantă
nul crucii descoperite în acest
secolului al X-lea, structurilor de descifrare se va dovedi cea
areal. Denumirea de „codri”,
politice şi militare ale Ţaratului corectă - numele unui „jupan
care se regăseşte şi în vecinăta
Bulgar. În perioada care a urmat Gheorghe”. Noi formaţiuni
tea nordică a acestei formaţiuni
dispariţiei acestui stat sud-dună- politice cu caracter local s-au
(Codrii Cosminului), pare să fie,
rean, fortificaţia de la Slon a afirmat la Dunărea de Jos în
în aceste cazuri, o expresie de
continuat să funcţioneze pe epoca de criză a dominaţiei
conţinut istoric, desemnând o
parcursul veacului al XI-lea, ea bizantine din ultimele dece
arie de locuire cu un anumit tip
putând juca rolul de reşedinţă nii ale secolului al XI-lea.
de organizare politică. O struc
a unui cnez sau voievod local Răscoala populaţiei paristriene
tură teritorial-politică bine orga
aflat, neîndoielnic, în legături cu din 1072-1074, provocată de
nizată a putut fi, de asemenea,
Bizanţul. instituirea unui monopol asupra
identificată la sud de Carpaţi,
grâului de către Nikiphoritzes,
în regiunea Prahovei. Nucleul
consilierul împăratului Mihail al
acesteia era cetatea de piatră
VII-lea Ducas, şi de suspenda
de la Slon, prezenţă singulară
rea subvenţiilor acordate pentru
în întreg spaţiul situat între
apărarea frontierei, a dus la
Carpaţii Meridionali şi Dunăre.
ridicarea din mijlocul localnici
O primă fază, din cărămidă, a Monedă
cu chipul lor a unui comandant pe nume
acestei fortificaţii, databilă în Teodorei II,
mama lui Mihail III Tatrys (Tatous). Supunându-se
secolul al IX-lea, a fost succe şi adevărata
guvernatoare
din proprie iniţiativă noului 7. Anna Comnena, VI, 14,1, p. 81-82;
dată, la sfârşitul aceluiaşi secol,
a imperiului împărat Nicephor al III-lea FHDR, III, p. 89
Secolele X-XI:
invaziile răsăritene
oborând dinspre Volga şi consecinţele lor
mijlocie, ungurii şi-au
făcut apariţia, pe parcur
sul secolului al VIII-lea, în stepele
de la nordul Mării Negre.
■ Aşezarea ungurilor cu precădere împotriva ţinu lalt, purtător al titlului de kündü

în Pannonia. Primele turilor slave, au devenit mereu (kende), pare să fi exercitat cu
expediţii în teritoriile mai numeroase, sclavii capturaţi precădere prerogative de ordin
româneşti cu aceste ocazii ajungând să fie confesional.
Integraţi iniţial în sistemul o importantă sursă de venit. Către mijlocul secolului al
politic al Chaganatului Chazar, Potrivit izvoarelor orientale, IX-lea, ungurii au intrat în
ungurii au stabilit contacte în perioada staţionării lor în conflict cu pecenegii, care,
statornice şi îndelungate cu arealul meridional al Europei venind dinspre răsărit, exerci
chazarii, bulgarii şi alte comuni Răsăritene ungurii dispuneau tau o presiune din ce in ce mai
tăţi turanice din această regiune, de efective alcătuite din 20.000 mare asupra lor. Ca urmare
resimţind o puternică influenţă de războinici. Ei se aflau sub a înfrângerii suferite, ei s-au
din partea acestora. Limba comanda a doi regi, în cadrul desprins de sub dominaţia Cha
maghiară a preluat în această unui sistem al dublei hegemonii ganatului Chazar şi s-au divizat
epocă numeroşi termeni refe preluat, probabil, de la chazari: în două grupuri, doar unul
Unguri, devastând o localitate
ritori la creşterea animalelor, unul dintre aceştia, purtând dintre acestea continuându-şi, (reconstituire)
lucrările agricole şi alte ocupaţii, titlul de jula (gyula), avea atribu sub conducerea lui Levedias,
iar înrâuririle marcante resim ţii preponderent militare; celă migraţia către vest. Ei s-au sta bilit în regiunea cunoscută sub
ţite în sfera antroponimici au numele de Atelkuzu/Etelkuzu,
condus la formularea ipotezei încă neidentificată cu precizie,
încorporării, de către pătura Nomazi chazari şi unguri confruntându-se cu slavii dar situată, în orice caz, undeva
(reconstituire)
conducătoare a societăţii unga în arealul cuprins între fluviile
re, a unei însemnate componen Don şi Nistru. Manifestându-
te turcice. Odată cu stabilirea se activ în spaţiul nord-pontic,
lor în zonele de stepă, ungurii potenţialul lor militar a început
şi-au abandonat vechiul mod de să fie remarcat de către suve
viaţă, bazat prioritar pe cules şi ranii din Europa Centrală şi
vânătoare, şi au trecut la prac Sud-Orientală. În 837, prezenţa
ticarea extensivă a păşunatului lor a fost pentru prima oară
nomad. Sub influenţa diferitelor atestată în regiunea Dunării de
popoare cu care au intrat în Jos, unde, cointeresaţi de către
contact (chazari, bulgari, alani bulgari, ungurii au acţionat
etc.), ei par să fi adoptat, în cele împotriva bizantinilor. În 862
din urmă, şi unele îndeletniciri ei au întreprins, probabil la soli
agricole. Dominaţia chazară citarea moravienilor, cea dintâi
şi rolul mereu mai important incursiune în spaţiul Europei
al nomadismului ecvestru în Centrale, împotriva teritoriilor
cadrul economiei au obligat aflate sub controlul lui Ludovic
societatea tribală ungară să se al II-lea Germanicul. Asemenea
militarizeze. Expediţiile armate intervenţii au devenit mereu
ale ungurilor, organizate mai frecvente în deceniile care
Preslav, ungurii s-au achitat de dere a unor grupuri ungare prin

această misiune cu un succes trecătorile Carpaţilor Orientali
care i-a îngrijorat până şi pe este puţin probabilă. Nebuloasa
aliaţii lor de moment. Bizantinii informaţie oferită de Cronica
au acceptat, în consecinţă, să pictată de la Viena (Chronicon pic-
încheie un armistiţiu cu ţarul tum Vindobonense), potrivit căreia
Simeon, oferindu-i acestuia Álmos, tatăl lui Árpád, ar fi fost
posibilitatea de a-şi întoarce omorât în Erdelw, regiune în care
furia răzbunătoare împotriva ungurii s-ar fi oprit, o vreme,
ungurilor. Aliaţi cu pecenegii, înainte de a intra în Pannonia,
mai vechii duşmani ai acestora, nu este confirmată de niciunul
bulgarii i-au înfrânt pe unguri dintre izvoarele apropiate acestei
şi le-au distrus sălaşele. În faţa epoci sau de rezultatele cercetă
acestei presiuni conjugate, rilor arheologice.
Ţarul Simeon al bulgarilor
ungurilor nu le-a mai rămas
Instalaţi iniţial în nord-estul
altă soluţie decât abandonarea
Bazinului Carpatic, într-o
stepelor nord-pontice şi stabi
zonă situată la periferia ariilor Potrivit informaţiilor oferite de
lirea lor în Câmpia Pannonică,
de influenţă ale Bulgariei şi Anonymus, una dintre primele
eveniment produs în cursul
Cneazul moravian Svatopluk
Moraviei Mari, ungurii au reuşit preocupări ale ungurilor, după
anului 896.
primind soli unguri (reconstituire) să speculeze disputele dintre obţinerea spaţiilor de păşunat
Deplasarea ungurilor către noul acestea pentru a-şi consolida necesare turmelor lor, a fost
lor spaţiu de aşezare s-a realizat prezenţa în regiune. Ei şi-au legată de obţinerea controlului
au urmat. În 881, la cererea prin traversarea pasului Verecke, impus destul de rapid autori asupra resurselor de sare ale
cneazului moravian Svatopluk, cea mai importantă dintre tre- tatea asupra slavilor, bulgarilor Transilvaniei. În acest context
detaşamentele lor au devas cătorile Carpaţilor Nordici, fapt şi românilor (Sclavi, Bulgarii et par să fi avut loc expediţiile,
tat regiunile din apropierea confirmat atât de tradiţia istorică Blachii), care, potrivit informa limitate ca amploare, care au
Vienei. În 892, în calitate de ungară, consemnată în cronicile ţiilor oferite de Anonymus, dus la cucerirea părţii nor
aliaţi ai regelui german Arnulf, secolelor XII—XIV, cât şi de populau Câmpia Pannonică, dice a ţării lui Menumorout
ungurii au acţionat împotriva izvoarele externe. Acest itinerar după care au început să îşi şi la achiziţionarea de către
moravienilor, pentru ca doi ani le era foarte bine cunoscut subordoneze, pe rând, forma Tuhutum, pentru sine şi urmaşii
mai târziu, de această dată la ungurilor încă din deceniile ante ţiunile statale mai mult sau mai săi, a „ţării ultrasilvane” de
cererea acestora din urmă, să rioare; în plus, era singurul care puţin puternice din regiunile sub conducerea lui Gelou.
atace teritoriile din Pannonia se afla, cu certitudine, în afara învecinate. Cronologia celor Regiunile centrale ale ţării lui
stăpânite de germani. Aşadar, în razei de acţiune a trupelor ţaru dintâi etape ale acestei extinderi Menumorout au fost invadate
momentul stabilirii lor definiti lui Simeon. O eventuală pătrun nu este uşor de reconstituit. şi, în cele din urmă, subordo
ve în Pannonia, în 896, ungurii nate confederaţiei tribale din
cunoşteau deja potenţialul Câmpia Pannonică în perioada
Ostaşi bizantini, asediaţi
acestei regiuni şi forţa militară a în cetate (reconstituire) care a urmat prăbuşirii statului
viitorilor lor adversari. morav sub loviturile unguri
Traversarea Carpaţilor de către lor. Potrivit datelor oferite de
unguri, împreună cu aliaţii Notarul Anonim, subordonarea
lor cabari, a fost o consecinţă de către unguri a acestor teri
a antrenării lor în conflictul torii a fost realizată ca rezultat
bizantino-bulgar din 895—896, al unei înţelegeri încheiate
ca urmare a manevrelor împăra între Árpád şi Menumorout,
tului Leon al VI-lea cel Înţelept acesta din urmă consimţind la
(886-912). Convinşi de către căsătoria fiicei sale cu Zulta,
Niketas Skleros, comandantul fiul conducătorului ungurilor.
flotei bizantine de pe Dunăre, Informaţiile oferite de Gesta
să întreprindă o expediţie sunt confirmate de existenţa în
împotriva capitalei bulgare această regiune, până în secolul
al XII-lea, a unei structuri care în campaniile lor apusene Mare la Lechfeld, în apropie ocazie, episcop al Tourkiei
teritoriale autonome (ducatul începuseră să-şi facă apariţia re de Augsburg (955), asupra (Ungariei). Stăpânirea acestui
Bihorului) al cărei conducă primele sincope. Încurajată de trupelor conduse de Bulcsu şi gyula era situată, după cum au
tor nominal era moştenitorul criza pe care o traversa Ţaratul Lel a fost evenimentul care a dovedit recentele cercetări ale
coroanei regale a Ungariei. În Bulgar în anii care au urmat pus capăt incursiunilor maghia lui A. Madgearu8, în teritoriile
ceea ce priveşte „ducatul” lui dispariţiei lui Simeon, chiar pro re către Occident. Sfârşitul din zona confluenţei Mureşului
Glad, expediţiile împotriva ducerea acţiunii din 934 poate catastrofal al raidului din 955 cu Tisa, în care s-a descoperit
acestuia au fost realizate, fără fi considerată o consecinţă a a dat semnalul unui proces o concentrare impresionantă
îndoială, în anii care au urmat înfrângerii suferite de unguri în de reorganizare a societăţii de monede de aur emise în
morţii ţarului Simeon (927), Germania, la Merseburg, în faţa maghiare, care se va încheia, timpul domniei împăratu
perioadă în care Ţaratul Bulgar împăratului Henric I Păsărarul către sfârşitul secolului al X-lea, lui bizantin Constantin al
şi-a văzut considerabil diminu VII-lea Porfirogenetul. Centrul
ată autoritatea asupra teritori probabil al acestei formaţiuni,
ilor de la nord de Dunăre. În care cuprindea nord-vestul
aceeaşi perioadă s-a produs, de Banatului, Câmpia Aradului şi
altfel, şi extinderea autorităţii actualele comitate Csongrád
nucleului maghiar din nordul şi Békés din Ungaria, se afla,
Transilvaniei asupra aşa-numi- probabil, în localitatea Gyula
tului „voievodat al Bălgradului”, (Giula). În apropierea acesteia,
care şi-a încetat, după această la Fövényes, s-a descoperit o
dată, existenţa. biserică ce ar putea data din
Ritmul expediţiilor organizate secolul al X-lea; alte biserici
de unguri la răsărit de Tisa care ar putea fi puse în legătură
nu a fost unul foarte susţinut, cu misiunea lui Hierotheos -
dovadă a interesului lor scăzut sub rezerva clarificărilor
pentru aceste regiuni. Principala suplimentare aduse de cerce
direcţie de acţiune a ungurilor tările arheologice - sunt cele
a fost, până la mijlocul seco
Scenă de luptă între germani şi unguri (reconstituire) de la Cenad şi Kis-Zombor.
lului al X-lea, Europa Centrală Intrând în legături cu Bizanţul,
şi Occidentală, unde ei au adoptând creştinismul într-un
organizat o lungă serie de expe (933). Către mijlocul secolului prin consolidarea autorităţii moment în care celelalte triburi
diţii devastatoare. Cea dintâi al X-lea, odată cu progrese regale în detrimentul elemen ungare rămăseseră încă păgâne
expediţie ungară de amploare le sedentarizării, cu uzarea telor tribale celor mai anarhice şi instalând, în localitatea sa de
îndreptată spre Europa Sud- elementelor războinice din şi turbulente, prin accelerarea reşedinţă, un scaun episcopal
Estică s-a desfăşurat abia în cadrul confederaţiei tribale din procesului de sedentarizare şi care îşi propunea să îşi extindă
anul 934, într-o perioadă în Câmpia Pannonică şi cu dimi prin adoptarea creştinismului. autoritatea spirituală şi activi
nuarea constantă a profiturilor Această evoluţie a fost însă una tatea misionară asupra întregii
rezultate de pe urma incursiu graduală, primele sale etape Ungarii, acest conducător tribal
Împăratul Henric I
nilor de jaf, avântul expediţiilor fiind caracterizate printr-o din regiunea Mureşului inferior
maghiare către Europa Centrală evidentă criză de autoritate dădea curs unor aspiraţii politi
a început să scadă. În plus, a urmaşilor lui Árpád, care a ce aflate, fără îndoială, în con
înfrângerile din Saxonia (938) permis entităţilor politice din tradicţie cu acelea ale urmaşilor
teritoriile de la răsărit de Tisa să lui Árpád. Dispariţia sa trebuie
şi Bavaria (948) au fost urmate,
se desprindă din legăturile, mai pusă, probabil, în legătură cu
în 950, de cea dintâi expediţie
mult sau mai puţin fragile, care intensificarea eforturilor de cen
de represalii a germanilor în
le uneau cu confederaţia tribală tralizare statală desfăşurate, în
Pannonia, încheiată cu devas
din Pannonia. Ungaria, de către ducele Géza.
tarea teritoriului până la Tisa
şi cu luarea unui mare număr În 953, un Gylas din Ungaria s-a
de prizonieri. Precedată de 8. A. Madgearu, Misiunea episcopului
creştinat la Constantinopol şi Hierotheos. Contribuţii la istoria
asemenea semne prevestitoare, l-a adus în ţara lui pe Hiero- Transilvaniei şi Ungariei în secolul al
X-lea, în Rl, serie nouă, V, 1994,1-2,
victoria obţinută de Otto I cel theos, devenit, cu această p.147-154
■ Formaţiuni politice în ţii Carpaţi. Gesta Hungarorum dinţa unui mare număr de oşteni Numărul mare de oşteni şi
Banat şi Transilvania în nu menţionează prinderea şi nobili, avea un mare număr bogăţiile sale îi ofereau lui
preajma anului 1000. sau uciderea lui Glad de către de cai neîmblânziţi, cărora li se Ahtum forţa necesară pentru
Ducatele lui Ahtum unguri, nici instalarea în fruntea adăugau caii ţinuţi în grajdurile a se opune tentativelor regelui
(Ohtum) şi Geula acestei ţări a unui alt condu sale, avea turme fără număr, ungar Ştefan I (997-1038)
cător. Dimpotrivă, Notarul numeroase moşii şi curţi (allodia de a-şi impune autoritatea
În vecinătatea teritoriului et curias). Vameşii şi străjerii insta asupra ţării pe care o conducea.
Anonim îl desemnează în mod
stăpânit de acest Gyula creştin consecvent pe Ohtum (Ahtum), laţi de el în porturile Mureşului Politicii de centralizare statală
şi-a continuat existenţa de-a conducătorul acestei formaţiuni vămuiau sarea transportată pe promovate cu consecvenţă de
lungul întregului secol al X-lea în preajma anului 1000, ca fiind acest râu din Transilvania până la către Ştefan i se adăugau, în
statul bănăţean, care, aflat descendentul lui Glad şi urma Tisa, aducându-i venituri însem urmărirea acestui scop, nevoile
sub conducerea urmaşilor lui şul acestuia la conducerea duca nate. În cetatea sa de reşedinţă, economice stringente care îl
Glad, îşi reluase legăturile cu tului, afirmaţiile sale fiind sus Ahtum ridicase o mănăstire de făceau să urmărească insistent
cele două puteri sud-dunărene: ţinute şi de alte izvoare scrise. rit grec, având hramul Sf. loan preluarea controlului asupra
Imperiul Bizantin şi Ţaratul Legenda Sf. Gerard (Vita Sancti Botezătorul. Teritoriul stăpânit cursului inferior al Mureşului,
Bulgar. Incursiunile maghiare Gerardi) ne arată că Ahtum, care de Ahtum se întindea de la râul importantă arteră de transport
din al doilea sfert al veacului fusese botezat după ritul grec Criş, în nord, până la Dunăre, al sării extrase din Transilvania.
al X-lea nu puseseră capăt în cetatea Vidinului, îşi avea în sud, şi de la râul Tisa până Nu trebuie pierdute, de ase
existenţei entităţii statale dintre reşedinţa în urbs Morisena şi avea în părţile Transilvaniei (ad partes menea, din vedere motivele de
Mureş, Tisa, Dunăre şi mun şapte soţii. El se baza pe cre Transilvanas). ordin confesional: cel dintâi
SPAŢIUL ROMÂNESC ÎN SEC. IX-XI

locul secolului al XIII-lea, un guvernare specifice, întemeiată

număr de cel puţin 13 mănăstiri pe colaborarea cu pătura con
de rit oriental. Acestora li se ducătoare româno-slavă locală.
adăugau aşezămintele ortodoxe Obligaţi să apeleze la formula
din centrul şi sudul Banatului, alegerii lor de către localnici şi
regiune în care diplomele la consacrarea acestei alegeri
din 1019-1020 ale împăra printr-un iuramentum - însăşi
tului bizantin Vasile al II-lea utilizarea de către Anonymus
Macedoneanul atestă existenţa, a acestui termen, specific
la Dibiscos (Tibiscos), a unui relaţiilor vasalice, constituind
centru religios aflat în subor- un argument al existenţei unei
dinea episcopiei de Branicevo, clase locale de stăpânitori de
care depindea, la rândul ei, de pământuri — Tuhutum şi urma
Voievodul Gelu (Geula), făcut prizonier
de regele maghiar Ştefan arhiepiscopia Ohridei. şii săi au sfârşit prin a adopta
titulatura autohtonă, specifică
În ceea ce priveşte terra ultra-
rege creştin al Ungariei - înco Contribuţia sa esenţială la silvana, cucerită în primii ani
ronat cu o coroană trimisă înfrângerea lui Ahtum l-a făcut ai secolului al X-lea de către
de papa Silvestru al II-lea, în pe regele Ştefan să îi acorde lui conducătorul tribal Tuhutum şi
ziua de 25 decembrie a anului Chanadinus, odată cu titlul de transformată într-un dominium
1000 - era un susţinător al comite, şi stăpânirea efectivă rezervat sieşi şi urmaşilor săi,
creştinismului de rit occidental, asupra unei importante părţi aceasta s-a înscris, cel târziu de
interesat în eliminarea concu a fostei ţări a stăpânului său. la mijlocul veacului al X-lea,
renţei aceluia de rit grecesc care Devenită cetatea de reşedinţă a pe o traiectorie politică diferită
predomina în regiunile răsărite lui Chanadinus, urbs Morisena a de aceea a confederaţiei tribale
ne şi meridionale ale regatului. luat numele acestuia (Chanad, aflate sub conducerea urmaşi
Dificultăţile ridicate de o expe astăzi Cenad). Urmaşii acestui lor lui Árpád. Timp de câteva Împăratul bizantin
decenii, cuceritorii ţării lui Vasile al II-lea
diţie armată împotriva ducelui personaj, nobilii din neamul
de pe Mureş trebuie să îi fi fost Chanad, au continuat să stăpâ Gelou şi-au păstrat legăturile cu
însă evidente lui Ştefan, din nească, în secolele următoare, triburile din Câmpia Pannonică, formaţiunilor politice româno-
moment ce acesta a considerat imensele proprietăţi dobândite legături explicabile atât prin slave, de voievod, pe care forţa
necesar ca, înainte de declanşa de strămoşul lor în regiunea specificul modului de viaţă tradiţiei o va permanentiza în
rea ei, să îşi asigure colaborarea Mureşului inferior. În anul nomad (pendulările ritmice Transilvania de-a lungul întregii
lui Chanadinus, conducătorul 1030, Ştefan I a înfiinţat, la pentru păşunatul turmelor şi epoci medievale.
armatei lui Ahtum. Fugind în Cenad, o episcopie de rit cato hergheliilor), cât şi prin atracţia Restrânsă iniţial la o arie terito-
taină la curtea lui Ştefan, acest lic, în fruntea căreia a fost insta exercitată de incursiunile de rială nu foarte importantă din
Chanadinus a fost, se pare, lat italianul Gerard (canonizat pradă în direcţia Europei nordul Transilvaniei, stăpânirea
rebotezat în ritul apusean, după ulterior, ca urmare a martiriului Occidentale. Criza pe care a urmaşilor lui Tuhutum a pro
care i s-a încredinţat coman suferit în timpul rebeliunii traversat-o societatea ungară sperat către mijlocul secolului
da armatei pregătite de rege păgâne din 1046). Începută prin către mijlocul secolului al X-lea al X-lea, după moartea ţarului
împotriva fostului său stăpân. alungarea călugărilor orto şi accentuarea tendinţelor de Simeon. Cel de-al treilea şi cel
Confruntarea cu Ahtum s-a docşi din mănăstirea Sf. loan sedentarizare au contribuit însă mai important dintre condu
dovedit însă dificilă chiar şi Botezătorul şi prin confiscarea la detaşarea completă a grupului cătorii acestui regnum transilvă
pentru un bun cunoscător al proprietăţilor acestora, activi transilvănean, ai cărui conducă nean, Geula „cel Bătrân”, fiul
puterii acestuia: înfrânt şi pus tatea Sf. Gerard a continuat cu tori au extins teritoriul stăpânirii lui Horea, a fost autorul cuce
pe fugă în prima dintre bătăliile rebotezarea populaţiei locale lor şi i-au consolidat caracterul ririi, după 930, a aşa-numitului
purtate după trecerea Tisei, după ritul latin şi impunerea ei de sine stătător. În acelaşi timp, „voievodat al Bălgradului”, care
Chanadinus a izbutit totuşi, la plata decimei ecleziastice. În potrivit tradiţiei consemnate de îşi păstrase, până în perioada
în cele din urmă, să întoarcă pofida consecventelor eforturi Gesta Notarului Anonim, numă respectivă, legăturile politice cu
soarta războiului, luându-l pe de catolicizare, în regiunea rul redus al cuceritorilor le-a Ţaratul Bulgar. Bălgradul, cen
Ahtum prin surprindere şi Mureşului inferior au continuat impus acestora, din capul locu trul acestei formaţiuni statale, a
ucigându-l pe câmpul de luptă. să supravieţuiască, până la mij lui, adoptarea unei formule de luat, după această dată, numele
păstreze însă, şi după această un an victoria acestuia. După

dată, statutul autonom, stăpâ respingerea lor, principele
nirea ei fiind atribuită de Ştefan kievean a reapărut la Dunăre în
rudei sale Zoltán (proavum suum 969, animat de această dată de
nomine Zoltan), probabil unul intenţia de a-şi stabili reşedinţa
dintre descendenţii lui Geula la Dunărea de Jos, a-şi asigura
cel Bătrân. subordonarea Ţaratului Bulgar
şi, în cele din urmă, de a porni
■ Prăbuşirea primului asupra Constantinopolului.
Ţarat Bulgar. Noul împărat Ioan Tzimiskes
Revenirea Bizanţului a fost nevoit să reacţioneze
la Dunărea de Jos împotriva ameninţării ruse
prin mobilizarea forţelor de
Fără să fi renunţat niciodată
elită ale provinciilor asiatice şi
în totalitate la influenta sa
prin declanşarea unei ofensive
politică în regiunile nord-
de anvergură împotriva lui
La curtea ţaratului Bulgar (reconstituire) dunărene, prezent în repetate
Sviatoslav. Flota imperială a
rânduri, prin flota sa, la gurile
pătruns pe Dunăre sub con
Dunării, Bizanţul a recuperat ducerea protovestiarului Leon,
maghiar de (Gyula) fehérvár gră’), fapt care ar putea sugera integral vechiul său patrimoniu distrugând flota de monoxile a
sau pe acela latin de Alba Julae, fie originea turcică a acestei balcanic la sfârşitul secolului
denumiri care nu făceau decât familii, fie stabilirea unor relaţii al X-lea şi la începutul celui
să transpună în aceste limbi matrimoniale cu familiile con următor, ca rezultat al eforturi
vechea denumire de origine ducătorilor pecenegi din estul lor consecvente desfăşurate în
slavă pe care românii vor con şi sudul Transilvaniei sau din această direcţie de către marii
tinua să o folosească până în spaţiul extracarpatic. Lipsa de împăraţi ai dinastiei macedo
epoca modernă. Descoperirile moştenitori de sex bărbătesc a nene (Nicephor Phokas, Ioan
arheologice vechi maghiare, lui Geula cel Bătrân a făcut ca, Tzimiskes, Vasile al II-lea).
datând din secolul al X-lea, de în momentul dispariţiei acestu Decăderea Imperiului Bulgar în
la Cluj-Napoca, Lopadea Nouă ia, stăpânirea „ţării ultrasilvane” deceniile care au urmat dispari
şi Stremţ (jud. Alba), Deva (jud. să îi revină lui Geula „cel Mic" ţiei lui Simeon l-a determinat pe
Hunedoara), indică extinderea (Minor Geula), fiul fratelui său împăratul Nicephor Phokas să
autorităţii statului lui Geula de-a Zubor. Diferendele apărute sisteze, în 967, plata subsidiilor
Încoronarea împăratului bizantin
lungul Mureşului mijlociu, până între descendenţii lui Geula pe care basileii le acordaseră loan Tzimiskes
la hotarele statului bănăţean cel Bătrân şi aceia ai lui Zubor până atunci ţarilor de la Preslav.
aflat sub conducerea urmaşilor oferă, probabil, cea mai bună Războiul care a debutat cu acest lui Sviatoslav cu faimosul „foc
lui Glad. În preajma anului 970, explicaţie pentru adversitatea prilej a avut o evoluţie comple grecesc” şi tăindu-i calea
Saroltu, una dintre fiicele lui existentă, potrivit lui Anony- xă, desfăşurată de-a lungul mai de retragere. Învingător la
Geula, a devenit soţia ducelui mus, între Geula Minor şi rege multor decenii. În prima fază Arcadiopolis, Tzimiskes a
ungar Geza, - şi, prin aceasta, le Ştefan I şi, în acelaşi timp, a acestuia, în încercarea de a-şi traversat Balcanii şi, la 14 apri
mama viitorului rege Ştefan I pentru clarificarea împrejurări cruţa propriile forţe, Nicephor lie 971, a cucerit Preslavul,
indiciu al faptului că dinastiei lor în care s-a produs expediţia Phokas a făcut apel la cneazul luându-l în captivitate pe ţarul
conducătorilor Transilvaniei îi victorioasă a acestuia din urmă kievean Sviatoslav, care, atras Boris al II-lea, care, în cadrul
era recunoscut, în această peri în Transilvania. Desfăşurată în de oferta bizantină, şi-a început unei ceremonii solemne, a
oadă, un statut similar aceluia preajma anului 1002, campa în anul 968 campania împotriva fost deposedat de însemnele
al familiei descendenţilor lui nia regelui Ştefan a avut drept Bulgariei, în fruntea unei armate puterii sale şi redus la rangul
Árpád. Nu este, de asemenea, consecinţă capturarea lui Geula ruso-varege coborâte pe Nipru onorific de simplu funcţionar
mai puţin curios faptul că şi a celor doi fii ai acestuia, Bua într-o impresionantă flotă imperial. Sviatoslav nu a reuşit
Geula le-a dat ambelor sale fete, şi Bucna, şi integrarea nominală de monoxile. Intervenţia în să facă faţă acestei formidabile
Caroldu şi Saroltu, nume de ori a acestui regnum Erdewel în siste conflict a pecenegilor, care au presiuni. Părăsit de populaţia
gine turcică (sar-oldu, ‘nevăstuica mul politic al monarhiei ungare. atacat stăpânirile lui Sviatoslav, locală, el s-a închis în cetatea
albă’, qar-oldu, ‘nevăstuica nea Transilvania a continuat să îşi nu a reuşit decât să întârzie cu Dorostolon (Silistra, Bulgaria),
Soare şi Nufăru. În Dobrogea ale imperiului pe parcursul au fost refăcute cetăţile de la

a fost organizată o nouă themă a mai mult de două decenii. Axiopolis, Capidava, Carsium,
bizantină, a „Mesopotamiei Regiunile dunărene au fost, Troesmis, Arrubium, Dinogetia,
occidentale”. Preslavul, a cărui în cadrul acestui îndelungat Noviodunum, Aegyssus, iar
denumire a fost schimbată război, un important teatru de în jurul bazei navale de la
în Ioannopolis, de la numele operaţiuni. Samuel şi-a extins Păcuiul lui Soare s-a dezvoltat
împăratului cuceritor, a devenit autoritatea şi în spaţiul de o aşezare civilă înfloritoare.
reşedinţa unei alte theme, la nord de Haemus, până la Arhiepiscopia bulgară cu sediul
care cuprindea teritorii dintre Dunăre în zona Vidinului, iar la Dorostolon, degradată
Dunăre şi munţii Balcani. La înspre răsărit a înglobat o parte iniţial la rangul de episcopie şi
rândul său, oraşul Dorostolon a a litoralului pontic, precum trecută în subordinea patriar
primit numele Theodoropolis, şi Preslavul, vechea capitală a hiei Ohridei, a fost reînălţată la
în cinstea Sfântului Teodor ţarilor Simeon şi Petru. Partea
Stratilat, căruia i s-a atribuit de nord a Dobrogei, apărată de
meritul victoriei obţinute asupra „valul de piatră” care se întindea
Cneazul Sviatoslav cu ostaşi
din garda sa (reconstituire) ruşilor lui Sviatoslav. de la Axiopolis la Tomis, şi
Dorostolon, principala aşezare
Această spectaculoasă cucerire
fortificată de pe malul Dună
şi-a dovedit fragilitatea peste
pe care armata şi flota bizantină rii de Jos, au rămas însă sub
doar câţiva ani, când, odată
au supus-o unui asediu necruţă autoritate bizantină, fapt care a
cu moartea lui Ioan Tzimiskes
tor. După trei luni de rezistenţă asigurat controlul flotei bizanti
(976), marea răscoală a „comi-
şi şase tentative disperate de a ne asupra întregii porţiuni finale
topolilor” a demonstrat că
străpunge încercuirea, Sviatos a fluviului. Cu toate acestea, ope
„Bulgaria” nu îşi încheiase exis
lav a capitulat în iulie, obligân- raţiunile militare desfăşurate în
tenţa odată cu căderea capitalei.
du-se să se întoarcă la Kiev şi să zonă au avut drept consecinţă
Declanşată sub conducerea
nu mai întreprindă nicio acţiu distrugerea bazei navale bizan
celor patru aşa-numiţi comi-
ne ostilă împotriva posesiunilor tine de la Păcuiul lui Soare,
topoli - David, Aron, Moise
imperiale. Destinul şi, probabil, făcând necesară refacerea sa.
şi Samuel, unul dintre aceştia
manevrele diplomaţiei bizantine După 996, în cadrul ofensivei
pierzându-şi însă viaţa lângă
l-au obligat să îşi respecte, într- sale, Vasile al II-lea a desfăşu Blagoslovirea lui Alexios I Comnenul
Prespa, într-o ciocnire cu „vla
adevăr, acest angajament: pe rat acţiuni militare de-a lungul
hii călători” — răscoala a avut
drumul de întoarcere, în stepele întregului spaţiu al Dunării de
drept consecinţă constituirea, rangul de mitropolie de către
nord-pontice, el a fost capturat Jos, de la Pliska până la Vidin,
în Macedonia centrală, a unui Alexios I Comnenul şi trecută
şi ucis de către pecenegi, noii înainte de a-şi îndrepta eforturi
nou stat „bulgar”, sub condu în subordinea patriarhiei din
aliaţi ai Bizanţului şi mai vechii le asupra nucleului macedonean
cerea lui Samuel. Extinzându- Constantinopol. În cadrul
săi adversari (972). al statului lui Samuel. Întregul
şi autoritatea, în faza sa de aceleiaşi reorganizări generale a
O dată recucerită vechea spaţiu balcanic se afla din nou
maximă expansiune, asupra vieţii bisericeşti, Vasile al II-lea
provincie Moesia, lui Tzimiskes sub control bizantin la 1018,
celei mai mari părţi a Peninsulei a înfiinţat o episcopie pentru
i s-au înfăţişat solii „din trecându-se imediat la reor
Balcanice, de la Marea Adriatică românii sud-dunăreni, pe care
Constantia şi din alte fortăreţe ganizarea sa administrativă şi
până la Marea Neagră, statul i-a sustras autorităţii canonice
ridicate dincolo de Istru”9, care militară şi la impunerea unei noi
lui Samuel avea o compoziţie a ierarhilor teritoriali. Implicaţi,
i-au închinat stăpânirile lor. organizări ecleziastice.
etnică pestriţă, care îi includea, în 976, într-o acţiune împotriva
Primindu-i cu blândeţe, împăra pe lângă bulgari, sârbi, albanezi, Cucerirea de către Vasile al comitopolilor, vlahii balcanici
tul a trimis trupe să ocupe acele croaţi, slavi din Macedonia şi II-lea a statului lui Samuel a fost îşi constituiseră de asemenea,
fortăreţe. În acelaşi timp, a luat greci, pe vlahii balcanici şi pe urmată de o amplă reorganizare în 980, şi o organizaţie militară
măsuri de consolidare a fron o parte a aşa-numiţilor români administrativă a spaţiului nord- autonomă în thema Eladei,
tierei danubiene, reconstruind apuseni. Distrugerea acestui stat balcanic. A fost constituită avându-l în frunte pe românul
vechile cetăţi romano-bizanti- a fost principala preocupare thema Paristrion, cu centrul la Niculiţă. Aceşti români, urmaşi
ne de la Capidava, Axiopolis, a împăratului Vasile al II-lea Dorostolon, care se extindea
Noviodunum şi iniţiind con Macedoneanul, reclamând către vest până în regiunea
9. Skylitzes, Synopsis, p. 301; cf. şi
strucţia acelora de la Păcuiul lui antrenarea resurselor militare Vidinului. În acest context Zonaras, XVII, 2, 33 (FHDR, III, p. 217)
ai romanităţii sud-est-europe care pecenegii au ocupat-o

pene, formau în jurul anului către mijlocul secolului al X-lea,
1000 o pânză demografică odată cu dispariţia lui Simeon şi
aproape continuă, acoperind o cu apariţia primelor simptome
bună parte a spaţiului balcanic. ale destrămării Ţaratului Bulgar.
Implicaţi activ în frământările Siretul a constituit limita vestică
interne din aceste regiuni, ei vor a teritoriului aflat sub controlul
declanşa, în secolele următoare, pecenegilor până în ultima trei
o serie de răscoale împotriva me a veacului al X-lea, în restul
exploatării imperiale şi a încăl câmpiei nord-dunărene, de la
cării privilegiilor lor. vărsarea Siretului în Dunăre
până la Porţile de Fier, aşezările
Pecenegi
■ Pecenegii în spaţiul populaţiei locale continuând (reconstituire)
românesc să fiinţeze de-a lungul acestui

interval.
În pofida declinului înregis
trat în deceniile care au urmat Iniţiate în anii 1027—1028,
Prăbuşirea primului Ţarat
morţii lui Simeon, primul Ţarat Bulgar şi evoluţiile politi imediat după sfârşitul domniei
Bulgar continuase să reprezin ce complexe înregistrate la lui Vasile al II-lea, atacurile
te, până la prăbuşirea sa sub Dunărea de Jos în intervalul pecenege asupra Imperiului
loviturile lui Ioan Tzimiskes, 968-972 i-au transformat pe Bizantin au câştigat mereu în
un obstacol redutabil împotriva pecenegi în cel mai important amploare pe parcursul seco
stabilirii în masă a pecenegi factor politic din regiunile nord- lului al XI-lea, ajungând să
lor în Câmpia Dunării. Aliaţi dunărene, deschizându-le larg însemne o serioasă ameninţare stabilirea lor la sud de Dunăre.
împotriva ungurilor, pe care calea către teritoriile româneşti. la adresa dominaţiei bizantine Amestecul diverselor populaţii
i-au alungat împreună din Aliaţi ai Bizanţului în conflictul în Balcani. În prima jumătate turanice în spaţiul de la nordul
Atelkuzu în ultimul deceniu al cu kievenii (971), pecenegii au a acestui secol, incursiunile gurilor Dunării şi-a dovedit,
secolului al IX-lea, pecenegii şi fost aceia care, în anul următor, pecenege au fost încă localiza în mai multe rânduri, poten
bulgarii au devenit vecini, iar l-au înfrânt şi l-au ucis pe prin te în regiunile de la frontiera ţialul exploziv: în 1064—1065,
manevrele diplomaţiei bizantine cipele rus Sviatoslav, ajutându-l dunăreană, o amploare ceva împinşi din urmă de către
nu au întârziat să îi transforme pe basileu să se debaraseze mai mare având-o aceea din cumani, dar găsindu-şi căile
în inamici. O primă tentativă de unul dintre cei mai pericu 1036, asupra Dobrogei, înche de înaintare închise de către
de trecere a Dunării, în calitate loşi adversari ai săi. Absorbit iată prin devastarea aşezărilor pecenegi, uzii - aparţinând, la
de aliaţi ai bizantinilor aflaţi în de proiectele sale orientale de la Dinogetia (Garvăn), rândul lor, grupului popoarelor
conflict cu bulgarii, a eşuat în şi interesat, în consecinţă, în Dervent şi Capidava. Începând turcice - s-au văzut nevoiţi să
anul 917, datorită neîncrederii menţinerea unei păci cât mai de la mijlocul secolului al pătrundă în masă pe teritoriul
pecenegilor în comandanţii îndelungate la limesul danubian XI-lea, presiunea exercitată Imperiului Bizantin, în căutarea
flotei bizantine. În deceniile abia reconstituit, Tzimiskes a asupra pecenegilor de către uzi unor zone de aşezare. A fost o
următoare, apariţiile lor la încheiat cu pecenegii un tratat şi cumani a produs o excesivă invazie disperată, efectuată de
Dunăre, în calitate de aliaţi de alianţă pe care ambele părţi aglomerare a acestora şi a altor un întreg popor al stepei care
ai bizantinilor sau kievenilor l-au respectat cu stricteţe până populaţii înrudite în câmpiile a devastat Dobrogea, a înfrânt
împotriva bulgarilor, sunt din la moartea împăratului Vasile din apropierea Dunării şi, ca oastea arhonţilor Paristrionului
ce în ce mai frecvent atestate, al II-lea Bulgaroctonul (1025). urmare, o radicală creştere a şi a pustiit o mare parte a
în paralel, s-a înregistrat o Interpunându-se, în acest fel, agresivităţii acestora faţă de Traciei şi Macedoniei, înainte
extindere progresivă a terito între Paradunavonul bizantin, principalele două puteri vecine, de a fi decimat de o virulentă
riului aflat sub controlul lor, teritoriile intrate în aria de Bizanţul şi Ungaria. Asaltul epidemie şi obligat să se retra
avanposturile apusene ale aces dominaţie a maghiarilor şi prin efectuat asupra Bizanţului în gă la nord de Dunăre. Situaţia
tuia deplasându-se din bazinul cipatele ruseşti, Patzinakia s-a 1046 a avut, astfel, caracterul confuză şi tensionată rezultată
Niprului până în Atelkuzu, — afirmat pe parcursul secolului unei invazii în masă, efectuată în urma apariţiei uzilor a fost,
atins, după cum am văzut, la al XI-lea, în pofida lipsei sale de pecenegi „cu tot neamul probabil, responsabilă pentru
sfârşitul secolului al IX-lea -, iar de unitate internă, ca un factor lor”. Devenite extrem de declanşarea noii serii de invazii
de aici către regiunea de stepă important pe scena politică a frecvente, invaziile pecenegi pecenege asupra Ungariei,
dintre Nistru, Dunăre şi Siret, Europei Central-Orientale. lor erau adeseori însoţite de cărora nu a reuşit să le pună
capăt nici măcar victoria ■ Raporturile pecenegi rol important în obscura, dar
obţinută de regele Salamon lor cu populaţia locală temeinica şi durabila expansiu
la Chiraleş, în nord-estul ne a romanităţii orientale către
După evenimentele din 968-
Transilvaniei, în anul 1068. 972, înaintarea pecenegilor est şi nord-est. Deplasările de
Odată cu apariţia cumani către teritoriul dintre Carpaţi şi populaţie din regiune au avut
lor în regiunile de la apus de Dunăre s-a transformat într-o drept consecinţă o regrupare
Nistru, atestată de izvoare în invazie de amploare. Cercetările a populaţiei româneşti în regi
penultimul deceniu al secolu arheologice oferă dovezi incon unile subcarpatice, împădurite
lui al XI-lea, invaziile asupra testabile ale extinderii domina şi deluroase, sau replierea ei
Bizanţului şi Ungariei au lu ţiei pecenege asupra celei mai către sud, la adăpostul lime
at o şi mai mare amploare. mari părţi a câmpiei danubiene, sului dunărean reconstituit de
Invaziile, devastările şi revoltele care a fost transformată în bizantini. Vechea suprastructură
populaţiei locale au provocat preajma anului 1000, ca urmare politică din veacul al X-lea a
numeroase perioade de eclipsă a masivelor implantări turanice, cunoscut, la rândul ei, un pro Aşezare
a autorităţii bizantine asupra într-o prelungire a stepei nord- ces de transformare, reflectat nomadă
(reconstituire)
Paradunavonului, ameninţa pontice. Numeroase complexe prin încetarea funcţionării cetă
rea pecenegilor extinzându-se funerare ale turanicilor sunt ţii de la Slon şi prin dispariţia
acum şi asupra localităţilor din atestate, cu începere din aceas oricărui alt centru fortificat de
apropierea Constantinopolului. tă perioadă, în spaţiul dintre căreia Nicolae Iorga încerca,
oarecare anvergură din regiunile
Momentul culminant al acestor Nistru şi Olt. Confruntate cu o în urmă cu mai multe decenii,
extracarpatice. Dispariţia for
confruntări s-a consumat în presiune căreia nu au mai reuşit să îi ofere o primă definiţie.
mulelor de organizare dezvolta
intervalul 1087-1091, când să îi facă faţă, aşezările sedenta Aşezarea pecenegilor în mij
te în epoca hegemoniei bulgare
Alexios I Comnenul, după o rilor din aceste regiuni locul populaţiei româneşti din
a favorizat, în acelaşi timp,
succesiune de confruntări cu şi-au redus cu rapiditate „ţările” Transilvaniei, cu mult
procesul de reafirmare a vechi înaintea instalării în regiune a
succes schimbător, a reuşit să numărul, până la dispariţia
lor structuri comunitare arhaice, unei stăpâniri maghiare efec
obţină, la 29 aprilie 1091, pe lor aproape completă. A fost
specifice populaţiei româneşti tive, a avut drept consecinţă
câmpia de la Lebunion, o vic pus astfel capăt perioadei de
locale, la a căror permanenti indubitabilă apariţia unei elite
torie deplină. Masacrului care prosperitate şi creştere demo
zare în regiunile extracarpatice pecenege care a contribuit,
a urmat i-au căzut victime cele grafică a importantului nucleu
vor contribui noile valuri de foarte probabil, la rezistenţa
câteva zeci de mii de pecenegi românesc de la nordul gurilor
migratori înregistrate pe parcur îndelungată a acestor formaţi
luaţi prizonieri, în timp ce fe Dunării, centru de iradiere
sul secolelor XII-XIII. uni politice împotriva Regatului
meile şi copiii acestora au fost a unei romanităţi danubiene
duşi în robie. care avusese, fără îndoială, un Deosebirile tranşante existente Arpadian. Convieţuirea româ-
între români şi pecenegi au no-pecenegă, limpede dovedită
Ostaşi bizantini din garda lui Alexios I constituit, timp îndelungat, o în Ţara Oltului (Făgăraşului),
Comnenul (reconstituire)
unde o silva Blacorum et
barieră în calea apropierii lor.
Bissenorum precedă instalarea
De asemenea, faptul că nomazii
saşilor şi maghiarilor în regiune,
au locuit multă vreme separat
a avut drept efect absorbirea
de români, în ţinuturi învecina
elementului peceneg de către
te, distincte, şi că se deplasau în
populaţia românească locală.
permanenţă a limitat influenţa
Numele vechi turcice existente
autohtonilor asupra lor. Această
în onomastica românească din
influenţă a devenit mai preg
această zonă constituie o dova
nantă atunci când în interiorul dă a integrării unor elemente
societăţii tribale pecenege s-a pecenege, probabil creştinate,
conturat tendinţa de abandona în pătura dominantă autohtonă,
re a vieţii nomade. Cercetările o origine similară putând fi
recente converg în a atribui atribuită şi elementelor turanice
pecenegilor un rol de primă atestate în onomastica elitei
importanţă în realizarea acelei feudale româneşti din zona sub
simbioze româno-turanice carpatică a Munteniei.
■ Invazia cumanilor. au rezultat apariţia şi consoli numele creştin Lazar, el fiind,

Dominaţia cumană darea noilor structuri sociale de foarte probabil, o căpetenie a
asupra spaţiului româ esenţă feudală. În cadrul acestui românilor de la nordul Dunării.
nesc extracarpatic proces, cumanii s-au putut Câteva decenii mai târziu, parti
Apăruţi în regiunile nord-dună- infiltra - pornind, fără îndoială, ciparea vlahilor nord-dunăreni,
rene către sfârşitul secolului al de la formulele deja experi alături de cumani, la campania
Călăreţ peceneg
XI-lea, cumanii nu controlau mentate în epoca dominaţiei antibizantină din 1199 este (reconstituire)
iniţial decât regiunea meridio pecenege — în rândurile păturii evocată de Nicetas Choniates10.
nală a Moldovei. În primii ani sociale conducătoare, avantajaţi în 1210, pornit într-o expediţie
fiind de preponderenţa rolului al toponimiei româneşti. De
ai veacului al XII-lea, ei s-au împotriva Vidinului, comitele
lor militar. Existenţa colaborării origine pecenego-cumană sunt
instalat şi în partea răsăriteană Ioachim de Sibiu a avut de
militare româno-cumane se află, şi relativ numeroasele toponime
a câmpiei dunărene şi, pornind înfruntat opoziţia a „trei căpete
în orice caz, în afara oricărei şi hidronime terminate în -ui de
de la această bază, şi-au extins nii din Cumania”, care i-au ieşit
discuţii, prezenţa românilor în pe teritoriul României (Desnăţui,
dominaţia asupra celei mai mari în întâmpinare „la râul Obozt”.
oştile cumane fiind bine atestată Călmăţui, Teslui - în Oltenia;
părţi a teritoriilor româneşti Doi dintre aceştia au fost ucişi
de izvoare. În 1094, vlahii sud- Călmăţui, Cătălui, Mislui — în
extracarpatice. Controlul politic în luptă, iar cel de-al treilea, cu
dunăreni i-au condus pe cumani Muntenia; Bahlui, Covurlui,
şi militar al cumanilor asupra numele de Karaz, luat prizo
prin trecătorile Balcanilor, cola Vaslui, Călui - în Moldova).
regiunilor de la răsărit şi sud de nier, a fost dus în faţa regelui
borarea dintre aceştia atingând, Prin intermediul cumanilor
Carpaţi este indisolubil legat de Andrei al II-lea11. Grupuri de
după cum se va vedea, un nivel au pătruns în limba română
realitatea prezenţei românilor cumani s-au aşezat, pe par
impresionant în deceniile care termeni legaţi de creşterea
în aceste părţi. Stabiliţi în aceste cursul secolelor XII-XIII, pe
au urmat Răscoalei Asăneştilor. vitelor, cum ar fi, de exemplu,
regiuni în calitate de cuceri teritoriile Bulgariei, Imperiului
În ceea ce priveşte regiunile cioban - termen generalizat pe
tori, cumanii au subordonat Bizantin şi Regatului Ungariei.
nord-dunărene, date despre întreg teritoriul ţării noastre.
comunităţile româneşti propriei Colonizările cumane în Regatul
lor dominaţii, formele în care colaborarea militară româno- Arpadian, iniţiate încă din ***
s-a exercitat aceasta rămânând cumană ne sunt oferite de timpul domniei lui Ştefan Invaziile din secolele IX-XI
însă dificil de reconstituit. împrejurările războiului bizan- al II-lea (1116—1131)12, au atins au avut drept rezultat izolarea
Natura acestui complex şi, tino-cuman din 1148, când o amploare deosebită către mij românilor nord-dunăreni de sla
deocamdată, obscur fenomen al unităţile locale de colaboratori locul veacului al XIII-lea, când vii de vest şi de sud. Aceasta a
„colaborării” româno-cumane militari ai cumanilor (denu grupuri masive ale acestora dus la accelerarea procesului de
nu poate fi explicată doar din miţi „sciţi” de către bizantini) au fost instalate la confluenţa asimilare a daco-slavilor, înche
perspectiva impulsului exterior. au fost obligate de aceştia să Mureşului cu Tisa. iat în orice caz, în liniile sale
Uniunile de obşti din teritoriile acţioneze în calitate de avan
Datele oferite de cercetările generale, până la sfârşitul seco
extracarpatice parcurgeau, în gărzi. Unul dintre conducătorii
arheologice nefiind încă în lului al XI-lea. În acelaşi timp,
această perioadă, un proces de acestor „sciţi”, căzut prizonier
măsură să ne ofere un tablou ele au avut un impact negativ
reorganizare internă din care în mâinile bizantinilor, purta
complet al coabitării româno- asupra populaţiei romanice din
cumane, analiza toponimelor Pannonia, grăbindu-i dispariţia,
Cumani în marş (reconstituire) şi au accentuat izolarea comu
de origine pecenego-cumană
din teritoriile carpato-dunărene nităţilor vlahe din Peninsula
continuă să rămână un impor Balcanică. În teritoriile româ
tant mijloc de reconstituire a neşti din spaţiul extracarpatic,
realităţilor istorice ale epocii. pătrunderea nomazilor de stepă
Astfel de toponime pot fi a frânat evoluţia structurilor
regăsite în cea mai mare parte a demografice, economice, soci
teritoriilor extracarpatice, atât la ale şi politice locale, influenţate
răsărit de Olt (Teleorman, Ciupag, în mod negativ prin contactul
Tocsăbeni etc.), cât şi la apus cu formele de organizare tribale
de acest râu (Caracal, Caraiman ale noilor migratori.
etc.). Numele Bărăganului
a fost, de asemenea, derivat 10. FHDR, III, p. 290-291
11. DRH, D, I, p. 28-29
din fondul pecenego-cuman 12. SRH, I, p. 444-445
Cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungar

aporturile dintre Ungaria şi
Transilvania au intrat într-o nouă
etapă de evoluţie în perioada
confruntărilor ungaro-pecenege din ultima
treime a secolului al XI-lea.
Absenţa oricăror informaţii statului transilvănean de sine

referitoare la evoluţia fostu stătător. Ele se regăsesc însă,
lui voievodat al lui Gyula în cu certitudine, în confruntările
jumătatea de secol care a urmat ungaro-pecenege desfăşura
expediţiei victorioase a regelui te pe teritoriul Transilvaniei
Ştefan I accentuează dificultă şi în regiunile răsăritene ale
ţile reconstituirii tranziţiei de la Regatului Ungar în ultima
acel regnum Erdewel din preajma treime a aceluiaşi veac. Pătrunderea ungurilor în Carpaţi,
după Cronica pictată de la Viena
anului 1000, rămas în stăpânirea
unei rude - foarte probabil, Invaziile pecenegilor asupra
dinspre mamă - a regelui cuce Ungariei au atins punctul bazinul Someşului. Victoria de derabil amploarea. Modificarea
ritor, la transformarea Transil culminant în anul 1068, când la Chiraleş nu a înlăturat însă generală a raportului de forţe
vaniei într-un regnum dispunând aceştia, „distrugând întăritu- în mod definitiv ameninţarea din regiunea Dunării de Jos,
de autonomie instituţională rile din partea de sus a Porţii pecenegă asupra Ungariei şi defavorabilă popoarelor stepei,
în cadrul monarhiei ungare. Meseşului, au pătruns în nu a afectat în mod semni a pus capăt unei lungi perioade
Elemente importante ale acestei Ungaria”13, provocând reacţia ficativ poziţiile deţinute de de insecuritate pe parcursul
tranziţii pot fi identificate în energică a regelui Salamon pecenegi în sudul şi răsăritul căreia, în împrejurări încă
numeroasele reacţii păgâne (1063-1074). Traversând Transilvaniei. O intervenţie a insuficient clarificate, regalitatea
înregistrate în regiunile răsări personal Porţile Meseşului, unui lider peceneg, pe nume maghiară a reuşit să îşi impună
tene ale Regatului Ungariei pe însoţit de principii Geza şi Zoltan, în competiţia pen suveranitatea asupra unei terra
parcursul secolului al XI-lea, Ladislau, acesta a obţinut tru coroană dintre principele ultrasilvana care îşi păstrase,
la una dintre acestea - cea din asupra pecenegilor importanta Geza şi regele Salamon este până în acea perioadă, caracte
1046 - participând şi cei doi victorie de la Chiraleş, care a atestată în anul 1074. În 1083, risticile unei statalităţi distincte.
fraţi Bua şi Bucna, fiii lui Geula avut drept rezultat consolidarea principele cuman Kutesk i-a
Această modificare de statut
Minor, ultimul conducător al poziţiilor regalităţii ungare în oferit adăpost şi sprijin regelui
a fost însoţită de transformări
detronat Salamon, împotriva lui
interne semnificative. Cetăţile
Ladislau I, reclamând, în schim
Năvălirea ungurilor lui Arpad în distruse sau avariate cu ocazia
Transilvania (reconstituire) bul serviciilor sale, stăpânirea
luptelor cu pecenegii din pri
Transilvaniei. O ultimă invazie
mele două decenii din a doua
cumano-pecenegă, condusă de
jumătate a secolului al XI-lea -
şefii Copulei şi Akus, a fost
Dăbâca, Moldoveneşti, Şirioara
înregistrată în 1091-1092,
ş.a. — au fost refăcute şi prevă
ea afectând regiuni relativ
zute cu fortificaţii suplimentare.
întinse din nord-estul Ungariei.
Un exemplu elocvent este oferit
Diminuarea presiunilor dinspre
de cetatea Dăbâca, consolidată
răsărit s-a produs, şi în cazul
prin ridicarea unor valuri de
Transilvaniei, ca rezultat al
pământ cu o înălţime de până
marii victorii bizantine de la
Lebunion; abia după această
dată, atacurile pecenego-cuma- 13. Chronicon pictum Vindobonense,
ne şi-au diminuat în mod consi în SRH, l( p. 366
pânirii ungare în interiorul pro II-lea, la începutul secolului al către mijlocul secolului al
vinciei intracarpatice, dincolo XIII-lea, ca fiind primis hospites XII-lea, prezintă terra ultrasil-
de restrânsă arie fortificată din regni /Transsilvani- şi în regiu vana ca pe un teritoriu situat
vestul acesteia, creată pentru nea Orăştiei. De asemenea, în în afara pretinsului patrimo
protecţia exploatărilor de sare, această perioadă sunt atestate niu al lui Attila şi, ca atare, în
singura despre a cărei supravie primele tentative de introduce afara dreptului de moştenire
ţuire avem dovezi din ultima re, în teritoriile de la răsărit de al lui Árpád şi al urmaşilor săi.
parte a veacului al XI-lea. Acest Tisa, a organizării comitatense. Descriind cu precizie hotarele
fenomen a coincis cu o primă Cea mai veche menţiune docu nordice, vestice şi meridionale
tentativă de reorganizare a mentară este aceea a comita ale Regatului Ungar din peri
teritoriului transilvan aflat, până tului Bihor (1111: Saul, comite oada respectivă, el evită să facă
în acel moment, în stăpânirea de Bihor), cuprinzând partea orice fel de referire la proble
Regatului Ungar, de implantare centrală a fostului „ducat” din maticele limite răsăritene ale
aici a unor instituţii specifice secolul al X-lea. Centrul comi acestuia. Surprinzătoarea lipsă
feudalismului occidental. Astfel, tatului a fost, la început, cetatea de cunoştinţe de care eruditul
în anii 1111—1113 este atestată Biharea; ulterior, acesta a fost conducător al cancelariei regale
existenţa unui Mercurius princeps transferat la Oradea. dă dovadă cu privire la Transil
Regele Salamon negociind cu Henric IV
Ultrasylvanus, însăşi această vania nu reprezenta, nici
titulatură fiind în măsură să pe departe, o incapa
pună în lumină statutul de largă citate personală,
la 5 metri, îmblănite pe ambele
autonomie al „ţării de dincolo ci reflexia
feţe cu bârne de lemn dispuse
de pădure”. Acelaşi an 1111 exactă
orizontal, legate cu şiruri de
aduce cea dintâi menţiune a
bârne transversale, completa
unui episcop al Transilvaniei
te cu şanţuri de apărare cu o
(Simon episcopus Ultrasilvanus)
lăţime de până la 30 de metri.
şi, odată cu aceasta, o nouă
Poarta de intrare în cetate a
probă a statutului special al
fost, de asemenea, consolidată
acestei provincii: Transilvania
prin ridicarea a două turnuri de
va rămâne într-adevăr, până
lemn. Din perioada confrun
în secolul al XIII-lea, singura
tărilor cu pecenegii datează şi
dieceză episcopală din cele
cel dintâi document medieval Atribute statale ale regilor unguri
10 ale Regatului Ungar care a
cunoscut referitor la teritoriul
primit numele ţării ca atare, şi
Transilvaniei. Este un act emis Consecinţele acestor eforturi a nivelului de cunoaştere şi
nu pe acela al oraşului în care
de cancelaria regelui Geza I, în de reorganizare au continuat preocupare al societăţii ungare
era situată reşedinţa episcopală.
anul 1075, în care este menţio să rămână modeste. În cele din prima jumătate a veacului
Aceste eforturi de reorganizare
nată cetatea Turda (castrum şase decenii care au urmat al XII-lea, pentru care cea mai
au fost completate prin aşezarea
Turda), cu vama salinelor care menţionării episodice a prin mare parte a „ţării de dincolo
secuilor în regiunea Târnavelor,
era percepută aici; jumătate cipelui Mercurius, niciun de pădure” continua să rămână
realizată la sfârşitul secolului
din veniturile acestei vămi erau izvor istoric nu mai face vreo un spaţiu impenetrabil şi ostil,
al XI-lea sau la începutul celui
dăruite mănăstirii Sf. Benedict referire la existenţa în fruntea pentru a cărui luare efectivă în
următor, desigur ca rezultat al
(Slovacia). Acelaşi document Transilvaniei a vreunui demni stăpânire era necesară punerea
unei extinderi în această direcţie
menţionează, de asemenea, tar regal. În pofida limitatelor în mişcare a unui potenţi
a limitelor răsăritene ale stăpâ
„oraşul” Biharea (Bichor civi- progrese teritoriale înregistrate al uman de care regalitatea
nirii ungare. Primele decenii ale
tas) şi satele aservite din jurul în zona Mureşului mijlociu, ungară nu dispunea încă în
veacului al XII-lea marchează,
acestuia, ai căror locuitori erau întinsele teritorii din sudul şi acel moment. A fost nevoie de
de asemenea, iniţierea fazei
impuşi la anumite obligaţii faţă răsăritul provinciei intracarpati o nouă cucerire, de un aport
celei mai timpurii a colonizării
de mănăstirea menţionată. ce continuau să rămână, în mod masiv de populaţie, care să facă
germane, consumată în locali
Jumătatea de secol care a urmat tăţile Ighiu şi Cricău din apro practic, în afara controlului posibilă extinderea reală a stă
înlăturării ameninţării pecenege piere de Alba-Iulia - ai căror maghiar. Magister P., notarul pânirii ungare asupra celei mai
oferă indiciile unui proces de locuitori vor fi caracterizaţi de regelui Béla al II-lea, în a sa mari părţi a teritoriului intracar
extindere şi consolidare a stă o diplomă a regelui Andrei al Gesta Hungarorum, redactată patic. Sugestii asupra împrejură
rilor în care s-a produs aceasta loc în Câmpia Tisei, în primele

ne sunt oferite de tezaurele de decenii ale secolului al X-lea.
la Streza-Cârţişoara şi Făgăraş, Există însă interpretări credibile
alcătuite, în principal, din care pledează pentru o datare
monede bizantine a căror dată mai timpurie a acestei asocieri,
de emisie se opreşte, în ambele care este posibil să se fi realizat
cazuri, la anul 1143. Îngropate, încă din epoca anterioară
la mijlocul secolului al XII-lea, pătrunderii ambelor populaţii
în împrejurări fără îndoială în bazinul Dunării mijlocii.
neliniştitoare pentru posesorii Potrivit acestor interpretări,
lor, aceste tezaure aparţineau, secuii ar fi fost descendenţii
foarte probabil, reprezentanţilor celor trei triburi cabare asociate
unei pături conducătoare locale ungurilor în preajma anului Regele Géza al ll-lea şi curtenii săi
(reconstituire)
aflate în legături (cel puţin 830, în împrejurările desprin
economice) cu Bizanţul. derii acestora de sub dominaţia
Oradea, este legată de misiunea Ciucului s-a produs pe parcursul
Chaganatului Chazar. În orice
lor de apărători ai fortificaţiilor veacului al XIII-lea, prin depla
■ Aşezarea secuilor caz, legătura organică existentă
de graniţă (prisăci). În paralel, sarea către răsărit a grupurilor
Rezultat al unui amestec de între scrierea runică secuiască
grupuri de secui însărcinate cu de secui deja instalate şi prin
elemente etnice diferite, turcice şi sistemele de scriere turcice
misiuni similare erau prezente sosirea în regiune a altora noi.
orientale şi ungare, secuii erau din secolele VI—VII, cunoscute
în regiunea munţilor Matra din
din monumentele epigrafice Structura socială gentilică a secu
deja, în perioada aşezării lor Slovacia şi, de asemenea, la
descoperite în bazinul fluviului ilor a cedat, treptat, locul unei
în Transilvania, o populaţie frontierele vestice ale Ungariei.
Enisei, caracteristicile orientale organizări teritoriale în scaune,
de limbă maghiară. Preluarea În această ultimă regiune,
păstrate în tradiţiile populare şi a cărei origine nu a putut fi
în scrierea runică secuiască prezenţa secuilor este atestată în
în folclorul muzical al secuilor încă determinată cu certitudine.
a unor semne din alfabetele 1116, în împrejurările războiului
(pentatonia de tip oriental) şi Organizarea secuilor a continuat,
grecesc şi glagolitic care lipsesc purtat de regele Ştefan al II-lea
procentajul mongoloizilor în de-a lungul întregului ev mediu,
din toate limbile turcice, dar împotriva Boemiei, şi în 1146,
tipul antropologic secuiesc, să poarte amprenta rostului
care existau în protomaghia- în confruntările dintre regele
ră, constituie, între altele, o superior în comparaţie cu militar-grăniceresc pentru care
Geza al II-lea şi germani. Către
dovadă grăitoare în această celelalte grupuri maghiare din aceştia fuseseră aşezaţi în păr
sfârşitul secolului al XI-lea sau
Transilvania, constituie tot atâ ţile răsăritene ale Transilvaniei.
privinţă. Mărturiile oferite de în prima jumătate a secolului al
tea indicii asupra originii cen- Teritoriul secuiesc din Transilva
izvoare — Gesta Hungarorum a lui XII-lea, cea mai mare parte a
tral-asiatice a acestei populaţii. nia apare menţionat în izvoa
Anonymus şi cronica lui Simon secuilor au fost instalaţi în cen
rele scrise în prima jumătate
de Kéza - afirmă că întâlnirea Însărcinaţi, încă din secolul al trul Transilvaniei, pe aliniamen
dintre unguri şi secui, urmată a secolului al XIII-lea. El era
X-lea, cu misiunea de apărători tul din acea epocă al frontierelor
de supunerea acestora din urmă organizat, în acea perioadă, în
ai frontierelor şi de deschizători Regatului Ungar. La mijlocul
de către cei dintâi, ar fi avut unităţi numite terra sau districtus,
ai drumului oştilor regale în veacului al XII-lea, colonizarea
formulă de organizare care poate
timpul expediţiilor saşilor în sudul Transilvaniei a
fi regăsită, tot atunci, şi în cazul
acestora, secuii s-au fost urmată de deplasarea prin
Călăreţ secui românilor. Termenul „scaun”
(reconstituire) aşezat în Transilvania cipalului nucleu al secuilor în
(sedes) şi organizarea corespun
în decursul unei depresiunea Sfântu Gheorghe,
zătoare apar la secui numai în
perioade îndelungate, în regiunea în care vor fi atesta
secolul al XIV-lea.
în mai multe etape. te, mai târziu, scaunele Kézdi,
Prezenţa lor în Ţara Orbai şi Sepsi. Celelalte grupuri
Crişurilor, confirmată de secui, din viitoarele scau ■ Colonizarea saşilor
de toponimia locală ne Odorhei şi Mureş, au fost Informaţiile scrise cu privire la
şi de existenţa, până aduse în depresiunile Carpaţilor plecarea din locurile de origi
la începutul secolului Răsăriteni direct din părţile ne şi aşezarea coloniştilor în
al XIII-lea, a unui bihorene, în care erau aşezaţi Transilvania, coroborate cu
centurionat al secuilor în acel moment. Popularea mai datele arheologice şi cu rezul
subordonat cetăţii densă a bazinelor Gurghiului şi tatele cercetărilor lingvistice,
converg spre concluzia că saşii în Transilvania; ele ne oferă

au venit din teritorii întinse unele indicii asupra locurilor de
ale Germaniei, dar şi din afara unde se emigra, în perioadele
ei, dintr-o zonă cuprinsă între respective, „în Ungaria”.
limitele apusene ale conti
Începând cu sfârşitul secolului
nentului şi cursul mijlociu al
al XII-lea, coloniştii „saşi” din
Elbei. Emigrările germane spre
Transilvania apar în izvoare sub
Ungaria s-au desfăşurat cu
începere din secolul al XI-lea, numele de Flandrensi, Teutoni
pentru ca în veacul următor sau Saxonil6. Pe lângă coloniştii
acestea să crească în amploare. germani, sunt menţionaţi şi unii
Una dintre primele informaţii latini, cum erau Johannes Latinus Biserica săsească din Drăuşeni
documentare care a fost asoci din villa Riuetel17 şi urmaşii săi,

ată cu o colonizare efectuată pe valoni din zona de interferen
teritoriul Transilvaniei datează ţă dintre Germania şi Franţa. Transilvania. Dacă primele a acestui teritoriu care, în 1224,
din anul 1103. La această dată, Tot valon era şi greavul Gaan grupuri de colonişti germani se întindea deja de la Orăştie la
un anume Anselm de Braz din Ocna Sibiului18, iar lângă s-au aşezat, în primele decenii Baraolt (incipiens a Waras usque
restituia mănăstirii din Stavelot Bistriţa au fost întemeiate două ale secolului al XII-lea, în loca in Boralt)20. Coloniştii instalaţi
(Malmédy) cetatea şi domeniul sate numite villa Latina (astăzi lităţile Cricău, Ighiu şi Romos în acest teritoriu erau obligaţi,
Logne, în schimbul sumei de încorporate în oraşul amintit)19. din apropiere de Alba-Iulia, potrivit privilegiului lui Andrei
12 mărci de argint, plecând Cultura materială ne oferă, la cel mai mare val de colonizare al II-lea, să plătească anual 500
împreună cu fiii săi spre rândul ei, informaţii semnifica a fost îndreptat, începând de de mărci de argint şi să trimită
„Ungaria”. S-a emis ipoteza tive pentru cunoaşterea originii la mijlocul acestui veac, către 50 de luptători în oastea regală,
că acest Anselm de Braz ar saşilor. În hotarul comunei regiunea Sibiului. Din textul pentru campaniile efectuate în
fi fost colonizatorul saşilor la Şelimbăr (jud. Sibiu) a fost privilegiului acordat saşilor interiorul hotarelor ţării. Pentru
Orăştie (localitate care purta descoperit un depozit compus transilvăneni de către regele expediţiile organizate în afara
denumirea germană Broos), fără din 57 de obiecte de fier, apar Andrei al II-lea (cunoscut sub graniţelor regatului, ei erau
a putea fi însă obţinută, până ţinând unui atelier de fierărie numele de Andreanum, 1224) obligaţi să participe cu 100 de
în acest moment, o certitu care a funcţionat la începutul reiese că ei au fost chemaţi în oameni, dacă în fruntea oastei
dine în această privinţă. În secolului al XIII-lea, şi dintr-un această regiune de regele Géza se afla regele însuşi, sau cu 50
anul 1148, analele mănăstirii vas în forma unui cap masculin al II-lea (1141-1162). Teritoriul dacă întreprinderea era pusă
din Rode consemnează faptul turnat din bronz, un urceo- iniţial de colonizare era limitat sub comanda unui dregător
că Hezelo din Merkstein de lus folosit în ritualul catolic. la capitlurile Sibiu, Nocrich şi regal. Oaspeţii aveau dreptul de
lângă Aachen a vândut acestei Vasul de la Şelimbăr, aproape Cincu, din care s-a format, între a-şi alege singuri preoţii şi dre
mănăstiri întreaga sa avere, identic cu acela descoperit la 1188 şi 1191, prepozitura liberă gătorii locali, regelui revenindu-i
plecând „în Ungaria”, de unde Rietnordhausen (Thuringia), a a Sibiului. Imigrările ulterioare însă dreptul de a-l numi pe
nu s-a mai întors14. Un secol şi fost confecţionat într-un atelier au contribuit la continua lărgire comitele întregului comitat al
jumătate mai târziu, în 1313, din Germania centrală (even Sibiului. Ei puteau circula liber,
locuitorii din Oppoldishusen tual la Hildesheim), fiind adus cu mărfurile lor, prin întregul
Blazon al familiei
(Oppelshausen din Wetterau/ în Transilvania de un colonist săseşti Armbruster regat, regele asumându-şi, de
Hessa) vindeau, pentru 8 mărci, venit la începutul secolului al asemenea, obligaţia de a nu
8 iugăre şi jumătate de pământ XIII-lea. Colonizarea saşilor s-a acorda nobilimii domenii din
din averea locuitorilor din sat, desfăşurat în mai multe etape, teritoriul lor de colonizare.
care „odinioară au fugit în în grupuri conduse de greavi,
Ungaria” (qui quondam Vngariam selectaţi atât din rândurile micii
fugerunt)15. Este probabilă aşe nobilimi, cât şi din acelea ale 14. Annales Rodenses, în MGH, SS, XVI,
zarea acestor locuitori la Apold meşteşugarilor şi ţăranilor mai p. 720
15. Cf. Th. Nägler, în Istoria românilor, III,
de lângă Sighişoara, colonizat, înstăriţi. Având funcţia de Bucureşti, 2003, p. 420
16. ZW, I, passim
într-adevăr, în preajma anului locatori, aceştia purtau tratative
17. Ibidem, I, p. 7-8; DIR, C, I, p. 28
1300. Niciuna dintre aceste cu reprezentanţii regalităţii, 18. DIR, C, II, p. 187, 190-191, 193-194,
309-310
informaţii documentare nu indi stabilind condiţiile de coloni 19. Ibidem, V, p. 134,137
că o colonizare absolut sigură zare pe domeniile regale din 20. ZW, I, p. 32; DIR, C, I, p. 208
bisericeşti. Colonizarea saşilor

s-a încheiat către anul 1300,
când aceştia s-au stabilit şi în
aproximativ 40 de localităţi situ
ate între cele două Târnave.
Ca urmare a deplasării gru
purilor de colonişti germani
către sudul Transilvaniei, secuii
aşezaţi în aceste regiuni au fost
transferaţi în sud-estul Transil Fortificaţie săsească din Apold
Béla al IV-lea
vaniei, fapt demonstrat atât de
echivalentele toponimice ale
unor localităţi (Orby- Orbai/ de către oficialitate. Străvechile ■ Cristalizarea structuri
În acelaşi timp, suveranul le
Gârbova; Kézd - Szászkézd/ drepturi ale românilor nu intrau lor societăţii feudale
acorda dreptul de a folosi
Kézdi - Saschiz), cât şi de şi nu aveau cum să intre în
„pădurea românilor şi pecenegi Ca şi în lumea feudală apusea
descoperirea sub bisericile această categorie. În consecinţă,
lor”, împreună cu aceşti români nă, societatea transilvăneană
romanice săseşti de la Gârbova, ele au fost, în general, trecute
şi pecenegi. Invazia mongolă se încadra în cele trei ordine
din 1241-1242 a fost urmată, Mediaş şi din alte locuri a unor cu vederea, cu excepţia regiuni consacrate ale societăţii medie-
din iniţiativa regelui Béla al morminte care, în stadiul actual lor situate în imediata apropiere vale: bellatores, oratores, laboratores.
IV-lea, de un nou val de colo al cercetărilor, pot fi atribu Cu excepţia unor arii teritori
a frontierei, în care serviciul
nizări, care a cuprins regiunea ite unor necropole secuieşti ale relativ restrânse, situate în
militar al românilor continua să
Târnavelor, unde s-au înfiinţat anterioare. Cu prilejul acordării bazinul Someşului Mic, intrate,
rămână, pentru regalitate, unul
scaunele Sighişoara, Mediaş şi Ţării Bârsei cavalerilor teutoni pe parcursul secolelor X-XI, în
indispensabil.
Şeica. În ultimele decenii ale (1211), pe Olt sunt menţionate stăpânirea unora dintre „nea
veacului al XIII-lea, greavii câteva cetăţi regale care par să Colonizarea saşilor a înche murile” ungureşti cuceritoare
din Câlnic au aşezat colonişti fi fost ridicate de secui. Aceste iat, în linii generale, proce sau rămase în posesia vechii
pe domeniile lor din Podişul teritorii părăsite de secui apar, sul pătrunderii directe în pături conducătoare locale,
Secaşelor. Alte sate, puţine la în unele diplome acordate saşi Transilvania a elementelor cea mai mare parte a teritoriu
număr, au fost colonizate de lor la sfârşitul secolului al XII- purtătoare ale civilizaţiei evului lui Transilvaniei a devenit, în
greavii din alte localităţi. Mineri lea şi la începutul secolului al mediu occidental. După aceas virtutea dreptului de cucerire, o
de origine parţial germană au XIII-lea, cu calificativul de terrae tă perioadă, componentele proprietate a puterii regale. În
fost colonizaţi la Cojocna, Sic, desertae. Prin această formulă, acestei civilizaţii au continuat secolul al XII-lea, proprietatea
Turda, Rimetea şi în alte locuri; puterea regală le garanta colo să pătrundă prin intermediul regală era mai întinsă decât
de asemenea, colonişti germani niştilor că teritoriile respective instituţiilor introduse de regii aceea nobiliară şi decât cea
au fost instalaţi pe diverse erau libere şi negrevate de alte din dinastia angevină. Saşii au bisericească. Atât cetăţile vechi,
domenii regale, nobiliare sau drepturi de posesiune acordate fost cea de a treia şi ultima existente înainte de cucerire, cât
populaţie mai importantă din şi cele ulterioare acesteia aveau
în jurul lor întinse domenii, care
punct de vedere numeric,
după maghiari şi secui, care
s-a aşezat în evul mediu în Cheia de boltă cu figura Sf. Maria
din biserica evanghelică din Cârţa
Cetatea medievală din Câlnic, Transilvania alături de români,
jud. Alba, sec. XIII—XIV
în general, colonizarea săseas
că a însemnat un factor de
progres, ea contribuind în mod
semnificativ la consolidarea
militară a provinciei intracar
patice, la evoluţia raporturilor
sociale şi la intrarea economiei
într-o nouă fază de dezvoltare.
tea regală a înregistrat o semni Diploma ioaniţilor (1247) şi exem fiind accentuarea gradului de
ficativă diminuare. Consolidarea plul Maramureşului -, aveau în dependenţă faţă de seniorii
puterii marii nobilimi în primul rând atribuţii militare. În feudali şi a modalităţilor de
defavoarea nobilimii mici şi a Transilvania, o parte a cnezilor manifestare a acesteia. La polul
slujitorilor (servientes) a avut care au ctitorit biserici ortodoxe inferior al structurii sociale din
drept consecinţă organizarea s-au numit pe sine „jupani”, secolele XI-XIII se aflau robii,
unei mişcări în direcţia refacerii iar pe soţiile lor „jupaniţe" în duşnicii, slugile şi jelerii (inqui-
domeniilor regale. Prin Bula de tablourile votive din secolele lini), categorii sociale destul de
aur din 1222, regele Andrei al XIV—XV. Deveniţi, în epoca importante numeric, cuprin
II-lea a acordat nobilimii mici şi aflată acum în discuţie, stăpâni zând familii lipsite total sau
mijlocii privilegii asemănătoare ereditari ai satelor, cnezii per parţial de libertate, de pământ
acelora ale „adevăraţilor” nobili. cepeau cote patrimoniale de la
supuşii lor, exercitau atribuţii
În ceea ce priveşte elita societă
judecătoreşti, ctitoreau biserici
ţii româneşti din diferite regiuni
ortodoxe şi, uneori, construiau
ale Transilvaniei, dar şi din
cetăţi. Folosite, cu deosebiri
exteriorul acesteia, reprezen
regionale încă insuficient clarifi
tanţii ei sunt consemnaţi sub
cate, atât în teritoriile româneşti
diferite nume: duci/voievozi,
intracarpatice, cât şi pe teritorii
juzi/cnezi, jupani, sânzi etc.
le viitoarelor state medievale ale
Denumirile cele mai răspândite
Biserica romano-catolică Ţării Româneşti şi Moldovei,
Sf. Mihail din Alba-lulia sunt cea de juzi - provenită
normele „dreptului românesc”
din termenul latin indices - şi
(jus valachicum) au avut, în Tran
constituiau proprietatea regelui. cea de cnezi (kenezii), vechi
silvania, drept efect lărgirea
Acolo unde lipseau cetăţile, cuvânt german, preluat prin
cercului de beneficiari ai unor
administraţia domeniilor regale filieră slavă. Cnezimea este,
privilegii regale. Privilegiile
era organizată în jurul unor fără îndoială, tipul cel mai
de tip nobiliar acordate unor
„curţi” (curiae), în care rezidau vechi al feudalităţii româneşti
cnezi români şi descendenţilor
reprezentanţii suveranului. În şi cel mai răspândit în această
direcţi ai acestora s-au răsfrânt,
cadrul comitatului regal, mai epocă. Termenul de origine
cu timpul, şi asupra rudelor
ales pe domeniile regale, existau latină „jude” (cu varianta sud-
colaterale, aşadar asupra fraţilor
numeroase categorii intermedi carpatică „judec”) a cedat, pe
şi verilor acestora, potrivit
are, cu o situaţie social-juridică parcursul timpului, teren în faţa
obiceiului românesc. S-a ajuns
diversă şi cu un statut aflat termenului „cnez”; cu toate
astfel ca în sate confirmate unui
într-o continuă schimbare. În acestea, identitatea jude/cnez,
cnez român, cu titlu cnezial sau
această categorie se găseau: judecie/cnezat este evidentă.
chiar cu drept nobiliar, să întâl Biserica evanghelică din Herina,
iobagii liberi, naturali sau ai Voievozii, aleşi în general dintre jud. Bistriţa-Năsăud
nim, după două-trei generaţii,
„sfântului rege”, iobagii cetăţi cnezi, - după cum o dovedesc
o stăpânire feudală colectivă,
lor, oamenii cetăţilor (castrenses),
Regele
exercitată de un întreg grup
slujitorii regelui (servientes regis) Andrei al ll-lea de familii desemnate, toate, ca
şi cavalerii (milites) - ultimele Bathory şi de mijloacele necesare lucrării
fiind cneziale.
două categorii asimilate micii lui şi, de asemenea, lipsite de
nobilimi. Iobagii liberi, naturali În această perioadă de trans sprijinul care decurgea din
sau ai „sfântului rege” aveau formări în baza economică apartenenţa la o colectivitate de
o situaţie socială şi juridică a societăţii, de constituire a tipul obştii săteşti. Din aseme
superioară iobagilor cetăţii, ei noii societăţi feudale, păturile nea elemente s-au constituit
derivându-şi privilegiile de la ţărănimii nu sunt încă pe deplin satele iobăgeşti aflate pe dome
regele Ştefan I. Ca rezultat al cristalizate, ele suprapunându- niile bisericeşti, nobiliare sau
donaţiilor de pământuri regale se adeseori în terminologia regale, al căror număr a sporit
către laici şi clerici, din ce în ce izvoarelor. Situaţia juridică ca urmare a disoluţiei obştilor
mai numeroase după începutul a ţărănimii era una diversă, săteşti şi a accentuării procesu
secolului al XIII-lea, proprieta- tendinţa generală a perioadei lui de aservire a acestora.
Românii de la sudul Dunării. Statul Asăneştilor

n secolele XI-XIII, o situaţie particulară au avut-o regiunile din Peninsula
Balcanică locuite de români. Dacă românii din munţii Balcani erau urmaşii popu
laţiei romanizate din aceste ţinuturi, cei din Munţii Pindului par să fi ajuns, în
schimb, acolo - potrivit datelor oferite de Strategikon -ul lui Kekaumenos21, redactat
în a doua jumătate a secolului al XI-lea - venind din regiunea Dunării şi Savei.
■ Românii de la sudul le ocupau. Văratul turme

Dunării lor la distanţe mari implica
Data sosirii românilor în ţinutul existenţa unor aşezări săteşti
Pindului se plasează, probabil, stabile, deoarece turmele erau
înainte de mijlocul veacului însoţite doar de o mică parte
al X-lea. În 976, când „vlahii a bărbaţilor din colectivităţile
călători” l-au ucis, între Prespa respective. În jurul acestor
şi Castoria, pe David, unul aşezări, atestate, de altfel, şi
dintre comitopoli, — aceasta de izvoarele scrise, se cultivau
fiind prima menţiune despre cerealele. O asemenea situaţie
românii de la sudul Dunării în se desprinde din informaţiile
izvoarele narative bizantine, lui Kekaumenos. Nu puţini
ei se aflau deja în regiune de dintre ei se îndeletniceau cu
câtăva vreme. Prezenţa româ diferite meşteşuguri sau cu
nească în Peninsula Balcanică negoţul. Un anume Niculiţă
în veacurile XI-XIII este Delphinas, protospătar şi Ruinele cetăţii Veliko Târnovo
ilustrată de toponimia româ fruntaş thesaliot, s-a aflat în

nească din Bulgaria, Grecia, 1066 în fruntea unei răscoale ■ Răscoala şi statul militare ale românilor balcanici
Albania şi Serbia. Nume de a românilor, bulgarilor şi Asăneştilor erau, cu siguranţă, apreciate de
munţi ca Văcărel, Păsărel, a locuitorilor din Larissa22. Urmaşi ai populaţiei romanice către bizantini, care cunoşteau
Durmitor, Visitor, Curlai, Pârlitor Referindu-se la invazia din fosta provincie Moesia, fortăreţele acestora, „foarte
sunt de origine românească, la cumanilor din 1094, Anna cărora li s-au adăugat, în secole numeroase şi ridicate pe stânci
fel ca denumirile unor locali Comnena îl menţionează pe le X-XI, o parte a locuitorilor abrupte”, şi răscoalele acestora
tăţi precum Poiana, Bou, Rupţi, un anume Poudilas (Bădilă), câmpiei nord-dunărene refugiaţi împotriva „romeilor”. Sumarele
Vlahoclisura, Cătun, Livezi etc. căpetenie a unei comunităţi la adăpostul limesului danubian, date de care dispunem asupra
Organizaţi în grupe conduse vlahe, care l-a înştiinţat pe românii erau în secolul al XII- românilor din Haemus ne oferă
de celnici, aceşti români au împăratul Alexios Comne- lea, alături de slavi, o compo indicii asupra deţinerii de către
participat la răscoala anti- nul de traversarea Dunării nentă importantă a populaţiei aceştia a anumitor privilegii
bizantină din Vlahia Mare, de către năvălitori. Şi tot de pe platforma prebalcanică economice şi politice. Ele
declanşată în anul 1185, când, Anna Comnena relatează că, şi, îndeosebi, din regiunile atestă, de asemenea, existenţa
împreună cu bulgarii, au reuşit, după ce cumanii au trecut înalte ale munţilor Haemus. unei pături feudale româneşti,
la capătul unor sângeroase fluviul, ei au fost călăuziţi Îndeletnicirile lor preponderent cu privilegii şi obligaţii militare
confruntări, să pună bazele de români prin trecătorile pastorale şi relativa izolare a legate de apărarea hotarelor
statului cu capitala la Târnovo. munţilor Balcani. Aceştia aşezărilor lor le asigurau acestor septentrionale ale Imperiului
În cadrul economiei agro-pas- preced, ca poziţie socială, pe vlahi o anumită libertate faţă de Bizantin, confruntate, de-a
torale, proprie românilor din feudalii români din familia autorităţile bizantine, superioară lungul secolului al XII-lea, cu
Peninsula Balcanică, creşterea Asăneştilor şi pe colaboratorii aceleia a populaţiei agricole frecventele invazii ale cumani
unor importante turme de vite acestora, care, un veac mai slavizate din câmpie, supusă lor din regiunile nord-dunărene.
a fost determinată de condiţiile târziu, au pus bazele statului unei severe exploatări din par
21. FHDR, III, p. 31
geografice din zonele pe care româno-bulgar. tea fiscului imperial. Virtuţile 22. Ibidem, III, p. 27 sqq
Consecinţelor devastatoare ale (Ipsela) pentru a-i prezenta Moesia cu sprijinul cumanilor lui Asan şi capturarea lui Ioan,
acestor invazii li s-au adău cererile lor, cei doi fraţi au fost şi au redobândit cu uşurinţă fratele mai mic al acestuia. În
gat, pe parcursul secolului al umiliţi de Isaac Anghelos şi de controlul unei provincii pe 1189, Petru a intrat în legă
XII-lea, impozitele din ce în ce consilierii săi. Drept rezultat, care garnizoanele bizantine au tură cu împăratul Frederic I
mai mari prelevate din regiune întorşi în mijlocul semenilor abandonat-o fără întârziere. Barbarossa, aflat în fruntea
de fiscul imperial, rechiziţiile lor, Petru şi Asan au declanşat Mai mult decât atât, după cum trupelor cruciate care traversau
forţate şi adeseori abuzive efec răscoala generală a românilor, notează Nicetas Choniates, Peninsula Balcanică, căruia i-a
tuate de administraţia locală, cărora li s-au alăturat, fără răsculaţii „nu s-au mai mulţumit oferit un ajutor de 40.000 de
care au contribuit la consolida întârziere, bulgarii din regiunile să poată păstra ceea ce era al lor vlahi şi cumani în schimbul
rea, în regiunile nord-balcanice, nord-balcanice. şi să dobândească doar toparhia asocierii sale la un asalt asupra
a unei stări de spirit ostile Moesiei, ci nu mai îndurau Constantinopolului. Chiar
În fruntea răsculaţilor aparţi
dominaţiei bizantine. Cauza să nu aducă daune împărăţiei dacă nu a dus la niciun rezultat
nând „celor două popoare”,
imediată a răscoalei a fost ofe romeilor şi să nu unească dom concret, această tentativă nu
Petru şi Asan au devastat
rită, în anul 1185, de împăratul nia misienilor şi a bulgarilor putea decât să mărească dorinţa
regiunile de la sud şi răsărit de
Isaac al II-lea Anghelos, care, într-una singură, aşa cum fusese basileului de a pune capăt exis
munţii Balcani, fără a putea fi
odinioară”24. tenţei acestui stat nord-balcanic
opriţi de numeroşii comandanţi
care s-au succedat la conduce
rea armatelor bizantine expedi
ate de basileu împotriva lor. În
toamna anului 1185, după cele
dintâi succese înregistrate, Petru
s-a încoronat cu o coroană de
aur, însemn al puterii imperi
ale, gest care marchează data
întemeierii celui de al doilea
Ţarat Bulgar. Confruntat cu
rebeliunea lui Alexios Vranas,
unul dintre propriii săi generali,
Isaac Anghelos a fost nevoit să
întârzie organizarea unei mari
Cumani în luptă (reconstituire)
campanii împotriva răsculaţilor
până în vara anului 1186. Dar, Tentativa împăratului Isaac al care se dovedea un concurent
Isaac al ll-lea Anghelos
în momentul în care aceasta a II-lea de a-şi repara, în 1187, din ce în ce mai ameninţător.
fost declanşată, sub conducerea eroarea săvârşită în anul pre Noile expediţii bizantine de
personală a împăratului, Petru cedent nu a avut drept rezultat după 1190 nu au dus însă, nici
intenţionând să-şi serbeze şi Asan au înţeles că nu-i vor obţinerea unei victorii decisive ele, la rezultate mai bune decât
căsătoria cu fiica regelui Bela putea face faţă şi s-au refugiat împotriva răsculaţilor. Hărţuite cele care le precedaseră, datori
al III-lea al Ungariei, a hotă la nord de Dunăre pentru a în permanenţă de româno- tă atât lipsei de combativitate a
rât să asigure cheltuielile de solicita sprijinul cumanilor. bulgari şi de aliaţii cumani ai soldaţilor imperiali, cărora Isaac
nuntă prin jefuirea bunurilor şi Nemaiîntâmpinând nicio acestora, trupele imperiale al II-lea, aflat în permanentă
„prădarea turmelor” locuitorilor rezistenţă organizată, Isaac au reuşit să obţină totuşi o criză de resurse, nu le mai putea
din munţii Balcani. Aceştia, Anghelos a instalat garnizoane victorie parţială la Beroe (Stara asigura plata soldelor, cât şi
„care mai înainte se numeau imperiale în „cetăţile numeroa Zagora), care nu a putut fi însă evidentei consolidări a forţei
misieni, iar acum îşi zic vlahi”23, se” ale răsculaţilor, a distrus exploatată datorită ezitărilor lui militare şi a sistemelor defen
au hotărât să se împotriveas proviziile acestora, iar apoi a Isaac al II-lea de a-i urmări pe sive ale statului vlaho-bulgar.
că acestor măsuri, în fruntea săvârşit eroarea de a reveni învinşi. Ofensiva imperială din Rezistenţa încununată de succes
nemulţumiţilor aflându-se fraţii în capitală, considerându-se primăvara anului 1188, consu împotriva campaniilor impe
Petru şi Asan, reprezentanţi învingător. Iluziile sale au mată în tentativele zadarnice riale a permis noii formaţiuni
ai unei puternice şi influente fost spulberate după puţină de cucerire a cetăţii Lovitzon
familii româneşti. Înfăţişându- vreme. În toamna aceluiaşi (Loveč), nu a avut alte rezultate
23. Choniates, p. 482; FHDR, III, p. 255
se în faţa împăratului la Kypsela an, Petru şi Asan au revenit în pozitive decât capturarea soţiei 24. Choniates, p. 489; FHDR, III, p. 259-261
o nouă tentativă de restabili a obţinut doar recunoaşterea pe „cruciaţi” şi l-a capturat pe

re a autorităţii sale în nordul titlului de rege, în locul aceluia Balduin de Flandra, care a fost
Peninsulei Balcanice, de această imperial (Imperator omnium închis şi, mai târziu, executat
dată în asociere cu socrul său, Bulgarorum et Blachorum) pe care la Târnovo. Presiunea militară
regele Béla al III-lea al Ungariei, îl pretindea. La rândul său, arhi exercitată de Ioniţă asupra
care ar fi urmat să organize- episcopul Vasile de Târnovo a Constantinopolului, ameninţă
ze o acţiune ofensivă asupra fost uns de către trimisul papei, toare pentru „cruciaţi” şi intole
Vidinului. Campania a fost însă cardinalul Leo, ca „primat rabilă pentru greci, a determinat
întreruptă de tulburările din al bulgarilor şi vlahilor”, în încheierea unui surprinzător
Biserica Sf. Dumitru din Târnovo (1259), Constantinopol, încheiate prin schimbul recunoaşterii de către armistiţiu între Imperiul Latin
unde au fost încoronaţi regii Petru şi Asan
detronarea lui Isaac al II-lea de biserica bulgaro-vlahă a supre şi cel de la Niceea, care a
către fratele său Alexios maţiei confesionale a Scaunului îngăduit noului împărat Henric
al III-lea. După încoronarea apostolic. Prăbuşirea Imperiului de Flandra să înlăture efectele
politice să se consolideze şi să
îşi creeze necesar ele structuri sa, noul împărat a rechemat crizei provocate de dezastrul de
ale organizării statale. Petru şi trupele bizantine care acţionau la Adrianopol. Confruntat în
Asan şi-au stabilit capitala la împotriva statului Asăneştilor, interior cu manifestările anarhi
Târnovo, o localitate aşezată punând astfel capăt unui întreg ce ale unei aristocraţii turbu
pe stâncile abrupte de pe malul deceniu de eforturi infructuoa lente, Ioniţă cel Frumos a fost
râului Iantra, într-o regiune se de anulare a consecinţelor asasinat în 1207, în propria sa
ferită de ameninţarea bizantină răscoalei din 1185. tabără, în timpul unei încercări
şi în care elementul vlah era de cucerire a Thessalonikului.
Deşi încununată de succes,
probabil, în epocă, unul predo rezistenţa împotriva presiunii În timpul suveranilor aparţi
minant. Repetatele insuccese militare imperiale a fost urmată nând următoarelor două gene
ale armatelor imperiale au avut de o perioadă de grave tulburări raţii ale dinastiei Asăneştilor,
drept consecinţă o intensifica interne, care au pus sub semnul rolul jucat de elementul
re a atacurilor vlaho-bulgare întrebării stabilitatea politică a românesc în organizarea şi
asupra oraşelor Philippopolis, noului stat. Criza provocată de conducerea statului a cunoscut
Serdica şi chiar Adrianopol. asasinarea succesivă a lui Asan o considerabilă diminuare. Cel
În 1195, Isaac al II-lea a făcut (1196) şi Petru (1197) a fost mai important dintre suveranii
depăşită de Ioniţă cel celui de-al doilea ţarat, Ioan
Luptă pentru Frumos (1197-1207), Alexios al III-lea
Asan al II-lea (1218—1241),
o fortificaţie bizantină
(reconstituire)
fratele mai mic al aces abandonase deja titlul de
tora, printr-o energică Imperator Bulgarorum et Blacorum
politică de centralizare Bizantin ca urmare a Cruciadei în favoarea aceluia de „ţar al
internă şi printr-o inten a IV-a (1204) a avut drept bulgarilor” sau „ţar al bulgari
să activitate militară şi consecinţă consolidarea auto lor şi grecilor”. El a renunţat,
diplomatică desfăşurată rităţii statului bulgaro-vlah în de asemenea, la subordonarea
pe plan extern. O serie Peninsula Balcanică. Intenţiile bisericii bulgare faţă de Scaunul
de campanii militare lui Balduin de Flandra, pri pontifical, devenind promoto
încununate de succes mul suveran al nou-creatului rul unor energice măsuri
au avut drept rezultat Imperiu Latin de Răsărit, de de restaurare a ortodoxiei.
extinderea graniţe a recupera teritoriile bizantine Dinastia Asăneştilor s-a stins,
lor statului său de la ajunse sub controlul Asăneştilor în linie masculină, odată cu
Dunăre până pe cursul au dus la declanşarea unui efemera domnie a lui Căliman
mijlociu al Mariţei şi de conflict armat ale cărui rezultate al II-lea (1256-1257). Tradiţia
la Marea Neagră până au fost dezastruoase pentru de stat creată de ei s-a menţi-
la albia Vardarului, în cuceritorii Constantinopolului. nut însă, iar la cârma statului
Macedonia. Ioniţă a sta în 1205, sub zidurile bulgar s-au ridicat alţi suverani
bilit raporturi diplomati Adrianopolului, oastea bulgaro- capabili să îl menţină încă mult
ce cu papa Inocenţiu al vlahă a lui Ioniţă, sprijinită de timp, până în 1393, în constela
III-lea, din partea căruia 14.000 de cumani, i-a zdrobit ţia politică europeană.
Cruciadă şi misionarism catolic

în prima jumătate a secolului al Xlll-lea
n secolul al XIII-lea, după epuizarea marelui elan al expe
diţiilor pentru eliberarea Ţarii Sfinte, fenomenul cruciat s-a
reorientat către vastele teritorii din răsăritul continentului
european, dominate de Bizanţ şi de popoarele din aria sa de
civilizaţie sau de popoarele nomade ale stepei.
Cruciada a IV-a, încheiată prin ces la capătul căruia biserica lor de către Ungaria
cucerirea Constantinopolului de răsăriteană a pierdut însemnate catolică. Presiunea
către cavalerii apuseni (1204), poziţii în Regatul Ungariei, Regatului Ungar
a dat semnalul începerii unui statutul ei a fost progresiv asupra formaţiuni
durabil efort de anihilare a alterat, iar aderenţii ei au fost lor politice româ Cucerirea Constantinopolului
„schismei” bisericii răsăritene, eliminaţi din cadrele vieţii neşti din interiorul
cuceririle teritoriale realiza politice. Ameninţarea exerci şi din afara arcului
te ulterior acestei date fiind tată asupra nou-înfiinţatului carpatic va urmări, după această Latin. Nu mai puţin atractive
însoţite de masive eforturi Imperiu Latin de Răsărit de dată, nu numai integrarea lor erau însă perspectivele legate
de asimilare confesională a către blocul bulgaro-vlaho- în sistemul politic al acestuia, ci de creştinarea cumanilor şi de
popoarelor din această parte cuman (1205-1212) a avut şi atragerea populaţiei româ extinderea influenţei ungare
a Europei. Încă din 1205, la drept urmare, din iniţiativa neşti ortodoxe către unirea asupra acestora. Expresie a noii
doar un an după cucerirea papei Inocenţiu al III-lea, cu biserica catolică. În aceste orientări politice a regalităţii
Constantinopolului, papa crearea, prin antrenarea condiţii, spaţiul românesc a fost ungare, care făcea eforturi pen
Inocenţiu al III-lea solicita arhi Regatului Ungariei, a unei transformat, în prima jumătate tru a recupera terenul pierdut
episcopului de Kalocsa să aducă diversiuni nordice în apărarea a secolului al XIII-lea, într-o în Răsărit ca urmare a neimpli-
sub ascultarea Scaunului apos statului cruciat de pe malurile nouă frontieră a cruciadei. cării ei în expediţia victorioasă
tolic episcopia situată în „ţara Bosforului. Reluarea expan asupra Constantinopolului,
fiilor cnezului Bele [Bâlea]” siunii ungare către Sud-Estul ■ Cavalerii teutoni instalarea teutonilor în Ţara
(,quidam episcopatus in terra filiorum european a fost îmbinată, în în Ţara Bârsei Bârsei servea însă şi intereselor
Belekenese). Dispariţia acestei acest context, cu iniţierea unor Una dintre cele mai importan generale ale cruciadei, fapt care
episcopii ortodoxe a constituit vaste proiecte de creştinare a te acţiuni de consolidare, în explică atenţia cu care au fost
începutul unui îndelungat pro cumanilor şi de subordonare a spiritul cruciadei, a acestei noi privite succesele lor de către
frontiere a civilizaţiei occiden Scaunul pontifical.
Cavaleri teutoni cucerind Bosforul

tale a fost instalarea în Ţara Primele etape ale conflictu
Bârsei, în anul 1211, a cavaleri lui dintre teutoni şi cumani,
lor ordinului teutonic. Intenţiile dificil de reconstituit, au fost
care îl determinaseră pe regele caracterizate printr-o suc
Andrei al II-lea să recurgă la cesiune de acţiuni ofensive,
această măsură erau legate, urmate de viguroase replici
probabil, nu atât de stăvilirea cumane. Consolidarea poziţii
unei ameninţări efective a lor cavalerilor a fost datorată,
cumanilor la adresa Ungariei, în mare măsură, cetăţilor de
cât de perspectiva deschide pământ şi, ulterior, de piatră
rii unei căi directe de acces ridicate de aceştia în sud-estul
către gurile Dunării, regiune a Transilvaniei. În 1222, la
cărei importanţă economică şi unsprezece ani de la instalarea
strategică putea fi cu mai multă lor, teutonii îşi stabiliseră deja
uşurinţă sesizată în anii care baze de acţiune la răsărit de
au urmat apariţiei Imperiului Carpaţi, deschizându-şi drumul
către Dunăre şi către „hotarele teutone de dincolo de munţi, turile administrative ale Regatu atribuţii militare şi administra
brodnicilor”25. Destrămarea care deveniseră, în virtutea lui Ungariei. Abia în 1238, după tive, care îşi avea reşedinţa în
Imperiului Cuman a fost actului din 1224, proprietate implicarea regalităţii ungare în cetatea Severinului. În contextul
precipitată, în aceeaşi perioadă, pontificală şi asupra cărora organizarea tranzitului forţelor politic creat odată cu instaura
ca urmare a marii înfrângeri regalitatea ungară nu mai putea cruciate către Imperiul Latin de rea dominaţiei ungare, în Ţara
suferite de coaliţia ruso-cumană emite niciun fel de pretenţii. La Răsărit, regele Béla al IV-lea a Severinului s-a desfăşurat şi
la Kalka (1223), în faţa mongo numai doi ani după alungarea primit, în sfârşit, permisiunea o intensă activitate misionară
lilor care îşi făcuseră apariţia, teutonilor, papa Grigore al de a adăuga titlurilor sale şi pe efectuată, cu precădere, de către
pentru prima oară, în spaţiul IX-lea a înfiinţat, aici, episco acela de „rege al Cumaniei”. dominicani. Pentru a nu repeta
Europei Răsăritene. Încercarea pia cumanilor, subordonată Această titulatură acoperea însă experienţa „Cumaniei”, regele
papei Honorius al III-lea de a Béla al IV-lea a solicitat
specula, în interesul exclusiv al şi a obţinut din partea papei
Scaunului apostolic, perspecti Grigore al IX-lea subordonarea
vele oferite de criza generală în acestor regiuni faţă de ierarhia
care intrase lumea cumană ecleziastică a Regatului Ungariei.
s-a materializat, în 1224, în
luarea posesiunilor teutone ■ Marea invazie
din Ţara Bârsei şi a teritoriilor mongolă (1241 -1242)
cucerite „dincolo de munţii Marea invazie mongolă din
înzăpeziţi” (ultra montes nivi- primăvara anului 1241 a pus
um) în proprietatea bisericii capăt, pentru un întreg secol,
apostolice (in ius etproprieta- acestei cruciade răsăritene
tem beati Petri)26. Tentativa de sprijinite pe forţa militară
sustragere a acestor teritorii Mănăstirea cisterciană de la Cârţa a Regatului Arpadian şi pe
de sub autoritatea - fie ea şi misionarismul dominican, cu
nominală - a regelui Ungariei consecinţe atât de importante
direct Scaunului apostolic, în mai degrabă o pretenţie decât în rândurile românilor şi cuma
a provocat reacţia neîntârziată
fruntea căreia a fost instalat o realitate efectivă. În 1241, nilor. Constanta orientare spre
a lui Andrei al II-lea: în 1225,
frater Theodoric, aparţinând Rogerius desemnează acest stepă a politicii regelui Béla
cavalerii teutoni au fost alungaţi
recent înfiinţatului ordin al teritoriu cu numele de „ţara al IV-lea fusese percepută,
din Transilvania, în cetăţile
fraţilor predicatori. Această episcopului cumanilor” (terram de la bun început, de către
ridicate de aceştia fiind instalate
episcopie dominicană - una episcopi Comanorunm)27, iar cro mongoli ca o ameninţare
garnizoane regale.
dintre primele din Europa - a nicarul persan Rashid od-Din pentru realizarea principa
desfăşurat o vastă şi susţinută arată că armata care a înfruntat lului obiectiv al marii lor
■ Episcopia cumanilor. activitate misionară, nu numai
Expansiunea ungară la forţele de invazie mongole în campanii europene, iniţiate
printre cumani, în rândurile aceste regiuni era alcătuită din
sud şi răsărit de Carpaţi în anul 1236: cucerirea stepei
cărora au fost operate conver români (ulagh). cumane. Prezenţa misiona
Solidă din punct de vedere tiri masive, ci şi printre românii rilor dominicani în Ungaria
militar, moştenirea teutonă era din exteriorul arcului carpa Cu totul altele au fost trăsăturile
Mare de pe Volga, creşterea
una complicată din punct de tic. „Pseudoepiscopii” de rit expansiunii ungare la sud de
influenţei ungaro-dominicane
vedere juridic. Recuperarea de răsăritean din zona de acţiune Carpaţi. Victoriile înregistra
asupra cumanilor, mereu mai
către rege a Ţării Bârsei, obiec a episcopiei cumanilor au fost te de principele Béla, ducele
puternică pe măsura dezagre
tul donaţiei sale iniţiale către îndepărtaţi, la cererea papei Transilvaniei (1225-1235),
gării confederaţiei cumane sub
teutoni, era una justificată din Grigore al IX-lea, pentru a lăsa împotriva ţarului bulgar loan
loviturile mongole, legăturile
perspectiva normelor juridice locul unui vicar al episcopului Asan al II-lea în războiul din
Ungariei cu cnejii ruşi consti
ale epocii - chiar dacă, pentru a Theodoric. Cu toate că benefi 1230—1232 au avut drept rezul
tuiau tot atâtea motive serioase
da o satisfacţie parţială papalită cia de protecţia militară tat anexarea de către Ungaria
de îngrijorare pentru noii stăpâ-
ţii, regele Béla al IV-lea a donat, a principelui Béla, ducele a Ţării Severinului (Oltenia).
în 1240, fostele „biserici” ale Transilvaniei, acest teritoriu Regalitatea ungară a subordonat
teutonilor ordinului cistercian. extracarpatic continua să fie acest teritoriu de o deosebită 25. ZW, I, p. 19
26. Ibidem, I, p. 24-25
Cu totul altfel stăteau lucrurile considerat o proprietate pontifi importanţă strategică unui ban 27. Rogerius, Carmen miserabile, în SRH,
în ceea ce priveşte cuceririle cală, el nefiind integrat în struc de Severin, demnitar cu largi II, p. 564
Într-adevăr, dintre cele şapte către Baydar. Explicaţia acestei

armate mongole care au declan întârzieri este oferită, în primul
şat, în februarie-martie 1241, rând, de rezistenţa înverşunată
asaltul asupra Europei Centrale, întâmpinată de invadatori în
trei au acţionat împotriva afara arcului carpatic, unde
Transilvaniei, episcopatului cronica lui Rashid od-Din
cuman şi Ţării Severinului. semnalează desfăşurarea a două
Efectivele acestora însumau 1/4 mari confruntări cu românii, şi
Hanul Ögödai
din totalul general al forţelor de la hotarele Transilvaniei, unde
invazie, respectiv 3/8 din totalul au avut loc nu mai puţin de trei
nitori ai stepei. În 1239, hanul acelora care au fost aruncate bătălii cu apărătorii frontierelor,
cuman Kuthen, până atunci un asupra Ungariei. Transilvania într-una dintre acestea, desfă
Atac tătăresc, miniatură medievală
ireductibil adversar al Ungariei, şi teritoriile extracarpatice au şurată probabil în Ţara Bârsei,
s-a văzut nevoit să solicite constituit teatrul unei rezistenţe şi-a pierdut viaţa voievodul
sprijinul regelui Béla şi, după îndârjite, cu mult mai eficiente Pousa Csák, înfrânt în confrun
mai multe înfrângeri suferite în decât cea întâmpinată de mon tarea cu trupele lui Böri, care opuse de către trupele provin-
faţa mongolilor, să se refugieze, goli la hotarele Poloniei şi ale şi-au continuat apoi înaintarea ciale. În pofida faptului că, în
în fruntea a 40.000 de cumani, Ungariei propriu-zise. În pofida către Sibiu, Cetatea de Baltă şi graba de a înainta către teatrul
în regatul acestuia. Tot acolo acestei impresionante concen Alba-Iulia, coborând apoi pe de operaţiuni din centrul Unga
s-au refugiat cnejii Haliciului, trări de forţe şi a faptului că pe valea Mureşului către Câmpia riei, invadatorii au lăsat în urma
Vladimirului şi Kievului. În flancul sudic al dispozitivului Tisei. Intenţionând, probabil, să lor numeroase cetăţi necucerite,
acelaşi an 1239, un comes ultrasil- ofensiv mongol au acţionat îşi deschidă un drum mai scurt niciunul dintre comandanţii
vanus - de identificat, probabil, trei dintre cei mai experimen către centrul Ungariei, Kadan a mongoli nu a reuşit să ajungă
cu Ladislau Aba, veteran al taţi comandanţi militari ai realizat o manevră de învălu la timp pentru a participa la
confruntărilor ungaro-haliciene Hoardei - Kadan, fiul marelui- ire, prin nordul Transilvaniei, bătălia decisivă de la Mohi
din cel de-al treilea deceniu al han Ögödai, Büri şi Böcek, fii cucerind Rodna şi Bistriţa, (11 aprilie 1241). La această
secolului al XIII-lea - a efectu ai lui Chagatai, respectiv Tului, apoi Dăbâca şi Clujul, pentru dată, corpurile care acţionau
at o expediţie în stepa nord- membri ai familiei gingishani- a ajunge în cele din urmă, în a în Transilvania atinseseră abia
pontică, în sprijinul cumanilor de - trupele de invazie au reuşit doua jumătate a lunii aprilie, la Clujul şi Sibiul. Astfel, regelui
lui Kuthen. În pofida eşecului să traverseze lanţul carpatic oraşul episcopal Oradea. Înain Béla al IV-lea i s-a oferit marea
ei final, înregistrat, potrivit şi să pătrundă în Transilvania tarea detaşamentelor mongole şansă de a aborda confruntarea
relatării lui Albericus Trius- abia la 31 martie, la două prin Transilvania a fost una cu Batu în condiţiile unui relativ
Fontium, într-o bătălie purtată săptămâni după prima semna cu mult mai lentă decât aceea echilibru de forţe, şansă de care
în apropierea mării Azov28, lare a avangărzilor lui Batu în a corpurilor de invazie care comandanţii armatei ungare nu
campania transilvăneană i-a apropierea Pestei şi la trei zile acţionau pe fronturile nordic au ştiut însă să profite.
avertizat, o dată în plus, pe după cucerirea Cracoviei de şi central, datorită rezistenţei
Incapabili să păstreze
mongoli asupra implicării active
Transilvania sub controlul lor,
a Ungariei în competiţia pentru Atac al cavaleriei grele tătaro-mongole
(reconstituire) mongolii nu au lăsat aici o forţă
dominaţia stepei cumane. Unul
de ocupaţie permanentă. În
dintre principalele scopuri
primăvara anului 1242, când
ale marii campanii mongole
ei au străbătut din nou această
împotriva Europei Centrale a
provincie în retragerea lor către
fost, fără îndoială, neutralizarea
Asia Centrală, localnicii aveau
forţei militare a Ungariei şi eli
încă forţa de a li se opune cu
minarea oricăror posibilităţi de
forţa armelor. În pofida faptului
implicare a acesteia în evoluţiile
că Transilvania a suferit o nouă
din Răsărit. În mod firesc, o
devastare, o parte a fortifica
atenţie specială a fost acordată,
ţiilor acesteia au rămas, şi de
în acest context, Transilvaniei,
această dată, necucerite.
principalul bastion al expan
siunii ungare către răsăritul şi
sud-estul Europei. 28. Gombos, Catalogus, I, p. 33
Afirmarea regimului congregaţional în Transilvania

ezastruoasele urmări ale
invaziei mongole din
1241-1242 au continuat
să fie resimţite în Transilvania timp
de aproape două decenii.
■ Consecinţele invaziei Cetatea de Baltă, Hunedoara)

mongole şi din vecinătatea acesteia.
Dezastruoasele urmări ale inva Amploarea deosebită a distru Relief de pe portalul sudic al Catedralei
ziei mongole din 1241—1242 romano-catolice din Alba-lulia
gerilor a constituit, fără îndo
au continuat să fie resimţite în ială, cea mai importantă dintre
Transilvania timp de aproape retragerii armatelor lui Batu. război civil în Imperiul Mongol,
cauzele abandonării acestor
două decenii. Principalele cetăţi Abia după revenirea oficială între Batu şi marele-han Göyök,
cetăţi de către regalitate, a
ale provinciei fuseseră cucerite a regelui la Buda, cu prilejul a readus în actualitate ame
decadenţei lor inexorabile sau a
şi distruse de către mongoli, sărbătorii Învierii a anului 1243, ninţarea unei invazii asupra
schimbărilor radicale interve
printre acestea numărându-se au putut fi iniţiate primele Ungariei. În aceste condiţii,
nite în statutul lor. Confruntat
atât oraşul episcopal Alba- măsuri în direcţia reinstalării regele Béla al IV-lea a adoptat
cu o acută lipsă de resurse, cu
Iulia, - în cazul căruia dimen efective a autorităţii regale în o nouă strategie defensivă,
foametea teribilă care a afectat
siunile suprafeţei locuite din teritoriile de la răsărit de Tisa. inspirată din experienţa anului
întregul regat în anul 1242, cu
perioada anterioară invaziei Desfăşurate cu metode brutale 1241, care urmărea concentra
severa depopulare a regiunilor
vor fi egalate abia în secolul şi expeditive, de către Paul rea principalelor resurse militare
de câmpie şi cu revoltele repe
al XV-lea, cât şi cetăţile de Geregye, instalat în funcţia de ale regatului în vederea apărării
tate ale unei populaţii dispe
reşedinţă ale comitatelor regale comite de Solnoc (1243—1248), liniei Dunării. În scrisoarea pe
rate, regele Béla al IV-lea nu a
din interiorul provinciei intra şi de către voievodul Laurenţiu care a adresat-o, la 11 noiem
reuşit să înlăture acest vid de
carpatice (Cluj, Dăbâca, Turda, Aba (1242—circa 1252), opera brie /1247/, papei Inocenţiu
autoritate în anul care a urmat
ţiunile de restabilire a ordinii în al IV-lea, regele Béla al IV-lea
Transilvania au început să îşi descria Dunărea ca pe o „aqua
Campanie tătărească în Europa,
miniatură orientală facă simţite efectele pozitive în contradictionis, arătând că „la
anul 1246. Vacanţa prelungită aceasta s-a oprit planul nostru
a scaunului episcopal din Alba- de nenumărate ori cumpănit,
Iulia a luat sfârşit, la această că va fi mai folositor pentru
dată, prin instalarea episco noi şi pentru întreaga Europă
pului Gallus (1246-1270), iar ca Dunărea să fie întărită cu
exploatarea şi transportul sării, cetăţi”29. Protagonist al eroicei
principala resursă economică a apărări a liniei Dunării în timpul
Transilvaniei, au putut fi regula invaziei din 1241, Paul Geregye
rizate. În acelaşi an, demnitarii a fost retras din funcţia de
transilvăneni au fost mobilizaţi comite de Solnoc şi instalat în
pentru campania împotriva aceea de jude al curţii regale,
Austriei, indiciu al faptului că iar Laurenţiu Aba, voievodul
ameninţarea mongolă încetase Transilvaniei, a fost însărcinat
să mai fie percepută ca fiind cu misiunea de a reorganiza
una iminentă. defensiva dunăreană în zona
Această redresare a fost una comitatului Valkó. Cavalerii
de scurtă durată. În anul 1247,
perspectiva izbucnirii unui 29. Hurmuzaki, I/1, p. 259-262
ospitalieri (ioaniţi), care, potrivit 1258 şi 1260, cu demnitatea

contractului încheiat cu regele de duce al Styriei - a dus la
Béla la 2 iulie 1247, ar fi urmat preluarea atribuţiilor sale de
să preia responsabilitatea apără către Erney Ákos, numit de
rii Severinului, au fost integraţi, regele Béla, după o formu
la rândul lor, în sistemul defen lă inspirată din organizarea
siv în curs de constituire de-a Slavoniei, în funcţia de „ban”
lungul liniei Dunării. Această (banns) al Transilvaniei. Cea mai
opţiune strategică, care implica importantă inovaţie efectuată în
abandonarea de către rege a această perioadă a fost ataşa
apărării Transilvaniei şi a comi rea comitatului Solnoc — care
tatelor răsăritene, a întârziat, constituise, în prima jumătate a
într-o măsură considerabilă, secolului al XIII-lea, un apanaj
eforturile de normalizare a al înalţilor demnitari ai curţii
Interiorul catedralei romano-catolice
situaţiei din aceste regiuni. În regale — la structura adminis din Alba-lulia
consecinţă, deceniul care a trativă a provinciei intracar
urmat alarmei din 1247—1248 patice. Indiferent dacă regele
a fost martorul unei puternice Béla avusese sau nu această avut drept consecinţă pier perioade de criză pe care pro
frânări a procesului de redresare intenţie, integrarea Solnocului derea Styriei, oficializată prin vincia o traversase în deceniile
economică şi administrativă a în sistemul politic subordonat Tratatul de pace de la Pressburg care au urmat marii invazii din
Transilvaniei. ducelui (banului) Transilvaniei (Bratislava) din aprilie 1261. Ca 1241-1242. Adept al renunţării
s-a transformat, după 1260, urmare a pierderii stăpânirilor la vechile structuri administra
într-o subordonare permanentă sale occidentale, principele tive şi militare ale comitatelor
a acestui comitat faţă de voie Ştefan a revenit în fruntea regale, devenite anacronice,
vozii Transilvaniei. Unul dintre Ducatului Transilvaniei, inaugu Ştefan a încurajat afirmarea
marile merite ale banului Erney rând una dintre cele mai faste nobilimii mijlocii, în favoarea
Ákos a fost respingerea atacului perioade din istoria acestei pro căreia a renunţat la o semnifica
mongol care a afectat în 1260 vincii în cea de a doua jumătate tivă parte a domeniilor regale.
sudul provinciei intracarpatice. a secolului al XIII-lea. Donaţiile lui Ştefan au fost cu
Realizată, foarte probabil, ca deosebire masive în comitatul
Epoca ducatului lui Ştefan
urmare a revitalizării sistemului Alba, în care domeniul regal
a fost marcată printr-o serie
militar de acoperire a frontie avusese o amploare deosebită;
de reforme politice, militare
relor estice şi meridionale ale extrem de semnificative au fost
şi administrative care au pus,
Transilvaniei, ale cărui compo donaţiile făcute în comitatele
în sfârşit, capăt îndelungatei
nente principale erau comuni Dăbâca şi Turda, donaţii care
tăţile autonome ale românilor, au avut ca obiect cetăţile de
secuilor şi saşilor, respingerea reşedinţă, cu cea mai mare parte
Blazon aristocratic din Sebeş
Béla al a domeniilor lor. Constituind
atacului mongol din 1260 a IV-lea
avut efecte importante asupra un stimulent în direcţia creşterii
moralului transilvănenilor. În monetarizării economiei şi a
■ Ducatul Transilvaniei cursul aceluiaşi an 1260, secuii explorării de noi soluţii pentru
(1257-1270) şi românii din Transilvania au mărirea rentabilităţii domeni-
Întârzierea înregistrată în luat parte, alături de contin ilor, fie ele regale, ecleziastice
reconstrucţia Transilvaniei l-a gente recrutate din rândurile a sau nobiliare, această politică a
determinat pe regele Béla să numeroase alte populaţii din contribuit la accelerarea dezvol
revitalizeze, în 1257, „duca interiorul şi din afara Regatului tării economice a Transilvaniei.
tul” Transilvaniei, în fruntea Ungariei, la marea bătălie de Sistemul administrativ din teri
căruia l-a instalat pe principele la Kreussenbrünn, purtată de toriile subordonate lui a înregis
Ştefan, moştenitorul coroanei Béla al IV-lea împotriva regelui trat, în acest fel, o remarcabilă
Ungariei, pe atunci în vârstă de Boemiei, Ottokar al II-lea simplificare, fără ca prin aceasta
18 ani. Îndepărtarea provizo Přemysl. înfrângerea suferită de veniturile încasate de vistieria
rie a acestuia - învestit, între regele Béla cu această ocazie a regală să fi avut de suferit.
Din această perioadă datează, Provocat de conduita politică (vara 1264), împotriva trupelor regimen Stephani, cele două domi-
în Transilvania, cele din urmă a lui Béla al IV-lea, care, ajuns regelui-tată, ofensiva palati nia existente, în acel moment,
semnalări ale existenţei udvor- după 1261 sub influenţa lui nului Laurenţiu l-a obligat pe pe teritoriul Regatului Ungariei.
nicilor regali (1263) şi ale rolu Ottokar al II-lea al Boemiei, Ştefan să se retragă în cetatea Asemănătoare, din acest punct
lui deţinut de către iobagii de şi-a manifestat intenţia de a-l de frontieră Codlea, pe care de vedere, epocii ducatului lui
cetate în confirmarea tranzacţi înlătura pe Ştefan de la succe adversarii săi au supus-o, în Béla, guvernarea Transilvaniei
ilor de proprietăţi (1266, 1274). siune în favoarea principelui toamna aceluiaşi an, unui asediu de către Ştefan a consemnat
Desfiinţarea de către Ştefan a Béla, cel de-al doilea său născut, prelungit. Ajutorul primit din o semnificativă revitalizare a
funcţiei de ban al Transilvaniei, primul război civil, desfăşurat partea susţinătorilor săi i-a per politicii răsăritene a Regatului
ca urmare a trecerii lui Erney în toamna anului 1262, a avut mis lui Ştefan să obţină, în cele Arpadian. Orientarea expan
Ákos în tabăra adversarilor săi, ca principal eveniment militar din urmă, o victorie completă siunii maghiare, condiţionată
a avut drept urmare redobân confruntarea de la Filakovo asupra lui Laurenţiu, care a de dominaţia exercitată de
direa importanţei demnităţii (Slovacia), încheiată în avan devenit prizonierul său. O dată Imperiul Mongol asupra
voievodale, ai cărei titulari au
Europei Răsăritene, a
devenit, succesiv, trei dintre
fost însă, de această
reprezentanţii de marcă ai HARTA ŢĂRILOR ROMÂNE TIMPURII, 1259
dată, restrânsă la direcţia
înaltei aristocraţii: Ladislau
nord-balcanică. Repetatele
Kán (1261—1264), Nicolae
campanii ale lui Ştefan în
Gutkeled (1265-1270) şi
Bulgaria, desfăşurate cu o
Matei Csák (1270—1272). În
consistentă participare tran
această perioadă este ates
silvăneană, au avut drept
tată cu certitudine apariţia
efect extinderea hegemoniei
demnităţii de vicevoievod
ungare asupra părţilor ves
al Transilvaniei, dezvoltată
tice ale ţaratului sud-dună-
din aceea de vicejudecător
rean, regiuni în care a fost
al voievodului (viceiudex
creat un „ţarat” concurent
wayuode), dar cu atribuţii
aceluia de la Târnovo,
mult mai largi. Consecinţă
cu reşedinţa la Vidin. În
a reformelor operate de
împrejurările expansiunii
Ştefan, centralizarea admi
răsăritene a Ungariei au fost
nistraţiei provinciale a
redefinite raporturile aces
contribuit la consolidarea
teia cu voievozii români de
identităţii specifice a Tran
la sud de Carpaţi, cel puţin
silvaniei, accentuând o serie
ţara lui Litovoi, din Oltenia,
de particularisme locale
revenind sub autoritatea
care se manifestaseră, cu grade tajul lui Ştefan. Tratatul de depăşit acest moment critic,
regatului. A fost accentuată, de
variabile de intensitate, încă din pace de la Bratislava, prin care Ştefan şi-a recuperat, încetul
perioada cuceririi arpadiene. Alt Ştefan dobândea titlurile de cu încetul, poziţiile pierdute,
efect al politicii reformatoare „rege tânăr al Ungariei, duce al obţinând o serie de noi victorii Béla al
IV-lea,
a ducelui Ştefan a fost începe Transilvaniei şi domn al cuma împotriva armatelor tatălui său. medalion
rea etapei de vârf a incastelării nilor” şi, odată cu acestea, con Bătălia decisivă a acestui război
intracarpatice, favorizată şi de trolul tuturor teritoriilor de la civil - o vijelioasă confruntare a
succesiunea aproape neîntrerup răsărit de Dunăre, nu a însem cavaleriei grele - s-a desfăşurat
tă de conflicte interne şi externe nat însă din punctul de vedere la Isaszeg, în apropierea Budei,
din această epocă. Cele mai al regelui Béla decât o soluţie încheindu-se cu o răsunătoare
semnificative au fost războaiele de moment. În 1264, după doi victorie a „tânărului rege”.
civile purtate de Ştefan împo ani de pregătire politică a unui Tratatul de pace de pe Insula
triva tatălui său, regele Béla al nou conflict, el a declanşat o Iepurilor (23 martie 1266) i-a
IV-lea, care au contribuit, într-o ofensivă de amploare împotriva confirmat, în consecinţă, lui
măsură semnificativă, la accen lui Ştefan şi a susţinătorilor Ştefan statutul de rege asociat,
tuarea autonomiei Transilvaniei. acestuia. În pofida victoriei el reglementând, în acelaşi timp,
obţinute de Petru Csák, la Deva raporturile dintre regnnm Belae şi
războiului civil, cu participarea mului Aba, care, o dată preluat în mod decisiv la înlăturarea
unor forţe interne care au favo controlul asupra Transilvaniei, a supremaţiei politice a neamului
rizat această evoluţie. Efemera reuşit să îşi impună pentru câţi Aba şi la înfrângerea marii rebe
restauraţie aristocratică din anii va ani dominaţia asupra scenei liuni cumane din 1282. În 1284,
care au urmat morţii lui Ştefan politice a Regatului Ungariei. el şi-a văzut confirmat titlul
al V-lea, al cărei exponent de voievod al Transilvaniei în
transilvănean a fost voievodul ■ Ascensiunea lui cadrul unei formule de guver
Nicolae Geregye (1272—1274), Roland Borşa. Invazia nare care urmărea stabilirea
a fost, astfel, urmată de mongolă din 1285 unui echilibru între facţiunile
preluarea controlului asupra Înlăturarea neamului Aba, aristocratice.
Voievodatului Transilvaniei, realizată prin coalizarea celei Aceste succese incipiente ale
provinciei Sibiului şi Banatului mai mari părţi a forţelor politice politicii de centralizare desfăşu
de Severin de către partida din regat sub patronajul regelui rate de regele Ladislau al IV-lea
nobiliară care îl avea în frunte Ladislau al IV-lea, a fost urmată au fost parţial compromise de
Biserica Sf. Mihail din Gurasada,
pe Matei Csák (1274-1277). de instalarea în funcţia de voie
jud. Hunedoara
efectele invaziei mongole din
O dată reconstituit sistemul vod al Transilvaniei a nobilului 1285. Iniţiată, pentru a amplifi
politic al ducatului, Matei Csák bihorean Roland Borşa (1282,
asemenea, presiunea adminis ca efectul-surpriză, la mijlocul
a făcut, în 1276, o tentativă de 1284-1294). Adevăraţi stăpâni-
trativă asupra ţărilor româneşti lunii ianuarie, invazia condusă
intracarpatice. Ţara Haţegului a de hanii Nogai şi Tula Buga a
cunoscut începuturile fenome refolosit, parţial, vechile trasee
nului penetraţiei nobiliare, fiind ale invaziei din 1241. Principalul
desprinsă, probabil în perioada corp de invazie mongol, întărit
războiului civil din 1264—1266, cu trupe ruseşti şi lituaniene,
din mai vechile sale legături cu a pătruns în Ungaria prin
voievodatul românesc de pe pasul Verecke, devastând
valea Jiului oltean. nord-estul şi centrul regatului.
Un alt corp al invadatorilor a
■ Criza politică din traversat Carpaţii prin Pasul
primii ani ai domniei Bârgăului, devastând nordul
lui Ladislau Cumanul Transilvaniei, regiune în care
(1272-1282) au fost semnalate cele mai mari
distrugeri (Bistriţa, Ocna-Dej,
În primii ani ai domniei lui
Ladislau Cumanul, deţinerea Cluj-Mănăştur, Turda şi Ocnele
de către diferitele facţiuni Turzii, Rimetea Trascăului).
nobiliare a controlului asupra Nohai hărţuiţi de teutoni (reconstituire) O pătrundere mongolă a fost
Transilvaniei a jucat un rol ade înregistrată, de asemenea, în
sea decisiv în stabilirea rapor sudul Transilvaniei. Neangajarea
turilor de forţe dintre grupările revitalizare a instituţiei înseşi, tori ai comitatelor dintre Tisa, de către regele Ladislau a unei
nobiliare care se confruntau de această dată însă în pro Mureş şi Carpaţii Occidentali, confruntări directe cu invada
în cadrul conflictului intern priul său avantaj. Dominaţia ca urmare a cuceririi cetăţilor torii a fost suplinită cu succes
reizbucnit în 1272. O întreagă Csákilor asupra Transilvaniei şi posesiunilor din regiune ale de operaţiunile de hărţuire efec
serie de indicii identificabile în a fost înlăturată prin rebeliu familiei Geregye (1278), nobilii tuate de detaşamentele armate
această perioadă ne arată, de nea coloniştilor germani din din familia Borşa constituiau o aflate în serviciul facţiunilor
asemenea, că modelul ducatu această provincie (februarie ramură a unui vechi neam nobi senioriale, care au administrat
lui nu a rămas, din perspectiva 1277), susţinători ai facţiunii liar din nordul Transilvaniei, cu o serie de lovituri necruţătoa
Transilvaniei, unul episodic şi adverse conduse de nobilii din o posibilă origine slavo-română. re. Anarhia şi războaiele civile
exterior, revitalizarea sa fiind neamul Heder. La capătul unor Afiliat politic al arhiepiscopului aproape neîntrerupte din regat
încercată, în mai multe rânduri, conflicte sângeroase, prelungite Lodomerius de Esztergom, avuseseră ca rezultat apariţia
de către facţiunea nobiliară vreme de doi ani, rebeliunea susţinător al politicii de centrali unor redutabile oştiri nobili
alcătuită din foştii partizani ai săsească a fost înfrântă, în 1279, zare a regelui Ladislau al IV-lea, are locale, cu o remarcabilă
„tânărului rege” Ştefan din anii de către forţele armate ale nea Roland Borşa a contribuit capacitate de mobilizare şi cu
o consistentă şi îndelungată
experienţă în arta războiului.
În acelaşi timp, noile tipuri de
fortificaţii apărute în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea,
care făcuseră proba rezistenţei
lor în focul războaielor interne,
şi-au dovedit eficienţa şi în faţa
mongolilor. în sudul şi răsăritul
Transilvaniei, secuii, românii
şi saşii au blocat cu succes, în
faza iniţială a invaziei, căile de
pătrundere ale invadatorilor. În
cursul retragerii acestora, grăbi
tă de mobilizarea oştii regale pe
malul apusean al Dunării, ei au
organizat o serie de ambuscade
care au provocat adeseori pani
Luptă între teutoni şi invadatori răsăriteni (reconstituire)
că în rândurile mongolilor.
Deşi semnificative, devastările
pricinuite de invadatori nu stimulând acumularea puterii nică pentru a se alătura „oli a eşecului congregaţiei generale
au fost totuşi catastrofale, ele politice regionale în mâinile garhiei” aristocratice din centrul de la Rákos (iunie 1286), echi
neputând fi comparate, din acelora care dispuneau de forţa şi vestul regatului. Relativa librul intern din regat nu a mai
niciun punct de vedere, cu ace militară efectivă. omogenitate a acestei nobilimi, putut fi restabilit. Intrat în con
lea ale invaziei din 1241 — 1242. în rândurile căreia inegalităţile flict cu clanul Heder, părăsit de
Chiar dacă, prin efectul său ■ Ladislau Cumanul sociale şi economice erau încă
nobilii din neamul Borşa şi de
de intimidare, ea le-a îngăduit şi Transilvania departe de a fi frapante, precum
arhiepiscopul Lodomerius, care
mongolilor să îşi consolide (1285-1290) şi fireasca reacţie de respingere
a pronunţat chiar o excomuni
ze dominaţia în Balcani şi în faţă de penetraţia în regiune a
Această consolidare a presti care împotriva sa (1287), regele
teritoriile extracarpatice, invazia unor potentaţi originari din alte
giului aristocraţiei s-a realizat, a fost nevoit să îşi petreacă cei
din 1285 a fost ultima ofensivă regiuni îi puteau oferi regelui
evident, în detrimentul auto din urmă ani ai domniei într-o
de mare anvergură efectuată garanţia constituirii unei baze
rităţii regale. Lipsit de resurse continuă deplasare între diferite
de mongoli asupra Regatului de susţinere alcătuite din păs
militare semnificative ca urmare reşedinţe provizorii din răsăritul
Ungariei. Respingerea invaziei trători fideli ai vechilor tradiţii
a rebeliunii cumane din 1282,
din 1285 poate fi considerată un monarho-centriste ale Regatului regatului. Eforturile sale de
regele Ladislau s-a orientat către
succes al forţelor politice locale Arpadian. Rolul deţinut de captare a simpatiei saşilor din
colaborarea cu categoriile inferi
şi al promotorilor particularis Transilvania în politica regală a Sibiu şi din Bistriţa şi a secuilor
oare ale nobilimii şi, în acelaşi crescut, astfel, proporţional cu
mului regional. Făcând dovada de pe Arieş, generozitatea
timp, către identificarea unei amplificarea dificultăţilor întâm
concretă a eficienţei şi robusteţii dovedită faţă de nobilimea din
lor militare, a unei capacităţi baze teritoriale în măsură să pinate de suveran în controlarea Transilvania - care a ajuns să
sporite de a asigura securitatea îi ofere o soluţie alternativă la scenei politice interne. Vizita
eterna pendulare între diferitele deţină, în expediţiile interne
locuitorilor din aria lor de influ regelui în Transilvania, efectu
facţiuni aristocratice pe care nu din anii 1289-1290, o ponde
enţă, diferiţii potentaţi locali ată în luna mai 1285, la nu mai
le mai putea controla. În aceste re însemnată în cadrul forţei
şi-au extins reţeaua de susţi mult de două luni după înche
condiţii, singura opţiune viabilă militare a regelui - au fost
nători şi şi-au impus controlul ierea invaziei lui Nogai şi Tula
asupra unor întinse regiuni ale a lui Ladislau în domeniul poli Buga, nu făcea decât să sublini completate printr-o politică de
regatului. Evenimentele din ticii interne rămăsese apelul la eze noul rol deţinut de această încurajare a afirmării politice a
iarna-primăvara anului 1285 au sprijinul nobilimii de la răsărit provincie în sistemul politic al elementului românesc şi prin
însemnat, astfel, un semnificativ de Tisa, din rândurile căreia statului. Un rol a cărui impor extinderea în provincia intra
imbold în direcţia consolidării nu se ridicase, până către 1280, tanţă va creşte considerabil în carpatică, în această perioadă, a
„principatelor” aristocratice, nicio familie suficient de puter anii următori, în care, ca urmare regimului congregational.
Tisa şi Munţii Apuseni, atestată exclusiv din rândurile nobilimii

în 1279, reînvia vechea struc locale. Complexitatea peisaju
tură a ţării lui Menumorout. La lui administrativ al provinciei
rândul ei, gruparea de comitate intracarpatice a impus, în acelaşi
de pe cursul Mureşului inferior timp, constituirea unei structuri
trebuie pusă în legătură cu congregaţionale mai cuprin
nucleul vechii structuri teritori zătoare, care îi reunea atât
ale a ţării lui Ahtum (Ohtum), pe reprezentanţii celor şapte
aceasta cu atât mai mult cu cât comitate subordonate autorităţii
neamul aristocratic Chanad, voievodului, cât şi pe aceia ai
care stăpânea practic cea mai comunităţilor privilegiate ale
mare parte a regiunii, descindea saşilor, secuilor şi românilor.
dintr-unul dintre protagoniştii Convocarea acestei structuri
evenimentelor consumate în reprezentative, prefigurare a
preajma anului 1000. viitoarei Diete, constituia, în
mod evident, o prerogativă
În ceea ce priveşte Transilvania,
regală, regele fiind singurul care
congregaţia nobiliară, a cărei
exercita o autoritate directă
primă menţiune datează din 8
Mănăstirea Cisnădioara. Portal vestic şi recunoscută asupra tuturor
iunie 1288, îi reunea pe repre
acestor organisme privilegiate.
zentanţii comitatelor subor-
Primele indicii referitoare
■ Afirmarea regimu ei la nivelul structurilor admi donate autorităţii voievodale,
la existenţa unor asemenea
lui congregaţional nistrative locale şi provinciale. locul obişnuit de desfăşurare
adunări, al căror caracter pare
(1288-1291) Atribuţiile judiciare ale adună a acestor adunări fiind situat
să fi fost iniţial unul prepon
rilor comitatense au fost astfel în localitatea Oprişani (Cristiş,
Redefinirea funcţiilor adunărilor derent consultativ, datează
extinse în direcţii în care acestea villa Cruciferorum) din apropierea
nobiliare şi transformarea lor din ultimii ani ai domniei lui
ajungeau să dobândească o Turzii. Dreptul de participare
într-o instituţie fundamentală a
certă finalitate politică. A fost la congregaţiile nobiliare ale
sistemului de guvernare au avut
instituit, de asemenea, un sis Transilvaniei era, fără îndoială,
loc în timpul domniei regelui condiţionat de deţinerea de
tem al congregaţiilor provinci
Ladislau al IV-lea, când acest proprietăţi funciare în interiorul
ale, a cărui menire era aceea de
proces a dobândit caracte provinciei. Această formulă
a atenua efectele disproporţiei
rul unei adevărate reforme de manifestare a tendinţelor
de reprezentare existente între
congregaţionale. Noua ideolo autonomiste ale stării nobiliare
nobilime şi baroni la nivelul
gie monarhică - care îşi găseşte, transilvănene a dus la situaţia
congregaţiilor generale ale
între altele, reflectarea în opera paradoxală în care voievodul
regatului. Provinciile congre
istorică a lui Simon de Kéza şi gaţionale constituite cu această Roland Borşa, care nu dispu
în cunoscutul tratat de doctrină ocazie, reunind un număr nea de proprietăţi în provin
politică al abatelui Engelbert de variabil de comitate, aveau la cie, nu pare să fi participat Blazon de pe capela
castelului Hunedoara
Agmont, De regimine principum— bază, în numeroase situaţii, la adunările desfăşurate în
urmărea restabilirea rapor vechile structuri teritoriale ale teritoriul supus administrării Ladislau al IV-lea (1288-1289).
turilor directe ale regalităţii entităţilor politice care funcţi sale. Prezidarea congregaţiilor Congregaţia generală convocată
cu categoriile inferioare ale onaseră, în nordul şi răsăritul şi administrarea procedurilor de noul rege Andrei al III-lea
nobilimii si, în acest fel, elimi Bazinului Carpatic, în perioada juridice desfăşurate în interva (Alba-Iulia, martie 1291) a avut
narea monopolului instituit de premergătoare cuceririi maghia lele dintre acestea au devenit, însă, spre deosebire de cele
aristocraţie asupra vieţii politice re. Supravieţuind, sub diferite in aceste condiţii, o atribuţie a care o precedaseră, un caracter
a statului. Oferind regalităţii forme până în secolele XI—XII, vicevoievodului - care până în „constituţional”, ea având rolul
suportul necesar impunerii unui amintirea acestora continua să epoca angevină va fi, fără nicio de a impune recunoaşterea, pe
sistem de guvernare centralizat, fie prezentă în tradiţia istorică a excepţie, un reprezentant al teritoriul Transilvaniei, a măsu
nobilimea mijlocie a obţinut, în epocii. Astfel, în teritoriile de la nobilimii transilvănene - asistat rilor reformatoare adoptate în
schimb, recunoaşterea revendi est de Tisa, provincia congre de patru judecători nobiliari cadrul unei congregaţii generale
cărilor legate de reprezentarea gaţională instituită între Someş, care erau aleşi, la rândul lor, a Ungariei care se desfăşurase
la Buda, în septembrie 1290. proprietăţile sale bihorene, cu moartea regelui Andrei legate de funcţionarea sistemu
Necesitatea organizării în Roland a fost asediat timp de al III-lea (14 ianuarie 1301), lui congregational: dacă actele
Transilvania a unei alte congre trei luni (august-octombrie ultimul reprezentant al dinastiei vicevoievodului Ladislau (1288)
gaţii generale „reformatoare” 1294) în cetatea Adrian, de o arpadiene, Transilvania şi-a şi ale locţiitorului său Benedict
şi „constituţionale”, diferită armată comandată de regele reafirmat autonomia faţă de (1291) au fost emise chiar
de aceea a Ungariei, ne oferă însuşi. Odată cu capitularea sa, Regatul Ungariei, iar structurile cu prilejul desfăşurării unor
dovada incontestabilă a faptului el a obţinut iertarea regală, dar a sale instituţionale (inclusiv cele congregaţii, diploma regelui
că, în această perioadă, Regatul fost destituit din demnitatea de congregaţionale) au cunoscut o Andrei al III-lea cuprindea
Arpadian devenise doar cu voievod şi şi-a pierdut influ nouă perioadă de consolidare. prevederile care urmau să fie
puţin mai mult decât o simplă enţa politică în Transilvania. supuse dezbaterii congregaţiei
uniune personală între două Succesul politicii de centralizare ■ Regnum Transilvanum generale de la Alba-Iulia, din
entităţi statale (regnum Hungariae a regelui Andrei al III-lea şi-a Menţiunile documentare din martie 1291. Niciunul din
şi regnum Transilvanum) aproape găsit, de asemenea, expresia în ultimele două decenii ale tre aceste documente nu se
cu totul distincte. Prezenţa participarea saşilor şi secuilor secolului al XIII-lea referi referă la autoritatea teritorială
regelui la Alba-Iulia, în martie din Transilvania, probabil toare la existenţa unui regnum a voievodului Roland Borşa,
1291, s-a caracterizat printr-
o activitate politică deosebit HARTA TRANSILVANIEI DIN SEC. XIII
de intensă. Andrei al III-lea a
purtat negocieri separate cu
reprezentanţii tuturor catego
riilor privilegiate existente
în Transilvania, reuşind să
îşi atragă sprijinul acestora.
La încheierea acestei intense
activităţi pregătitoare, în dumi
nica Invocavit (11 martie 1291),
suveranul a prezidat congregaţia
generală a tuturor privilegiaţilor
Transilvaniei - nobili, saşi, secui
şi români - care au confirmat
prevederile „constituţionale”
propuse de rege în scopul
„reformării statutului” lor.
Consolidarea temporară a auto
rităţii regale în perioada care
a urmat congregaţiilor „con
stituţionale” din 1290-1291
a însemnat şi deteriorarea
raporturilor dintre regele
Andrei al III-lea şi voievodul
Roland Borşa. Conflictul armat
izbucnit în primăvara anului
1294 l-a opus, la început, pe
Roland Borşa episcopului de împreună cu nobilimea provin Transilvanum ('Transilvaniae) apar orice legătură dintre persoana
Oradea, Benedict, un susţinător cială, la congregaţia generală în contexte legate de atribuţiile acestuia şi folosirea noţiunii de
al politicii regale. Stările Tran a ţării, desfăşurată la Pesta, judiciare ale nobililor în regnum Transilvanum devenind
silvaniei au profitat de această în anul 1298. Suspendarea cadrul congregaţiilor (1288, astfel imposibil de demonstrat.
şansă pentru a se debarasa de activităţii congregaţiei lărgite 1291) sau de drepturile şi Aşadar, în semnificaţia sa reală,
un voievod care nu se bucura a Transilvaniei nu a fost însă obligaţiile asociate statutului de aşa cum rezultă ea din docu
de popularitate în rândurile decât temporară. În perioada nobil (1291). În acelaşi timp, mentele invocate, termenul
lor. Nevoit să se retragă pe crizei generale declanşate odată toate aceste documente sunt regnum era chemat să desemneze
diferenţiau în mod clar, prin regalităţii şi, de asemenea, cel el şi-a instaurat, de asemenea,
identitatea lor specifică, de dintâi a cărui familie era perfect autoritatea asupra „comitatelor”
ceilalţi locuitori ai Regatului integrată în „starea” nobiliară a regale ale secuilor şi saşilor; a
Ungariei. Regnum Transilvanum Transilvaniei, fiind prezentă în convocat şi prezidat congre
era, aşadar, o „ţară” distinc această provincie de cel puţin gaţii cu caracter general, care
tă, dispunând de propriile trei generaţii. Statutul său de depăşeau, prin participare,
sale instituţii, de propriul său exponent al nobilimii congre cadrul limitat al celor şapte
sistem legislativ şi de propria sa gaţionale a fost determinat, în comitate ale Transilvaniei
comunitate legală. În baza fic acelaşi timp, de absenţa unei „voievodale”. Mai mult decât
ţiunii regia in persona, voievodul poziţii dominante asupra terito atât, el şi-a asumat dreptul regal
Transilvaniei îndeplinea atribuţii riului subordonat administraţiei de a lua în stăpânire proprietă
Blazon
de pe portalul de locumtenens regal, exercitând, sale, de tipul aceleia exercitate ţile funciare lipsite de stăpâni
castelului Hunedoara
în calitate de reprezentant al de Matei Csák, Amadé Aba şi îndreptăţiţi şi de a dispune liber
suveranului, controlul asupra Henric Köszegi în alte regiuni de acestea (ius regiuni), drept pe
comunitatea legală a nobililor funcţiilor militare, administrati ale regatului. În aceste condiţii, care a continuat să îl exercite, în
din Transilvania, reprezentaţi ve şi judiciare ale statalităţii pe Ladislau Kán a fost nevoit să îşi virtutea compromisului încheiat
în congregatio nobilium. Această teritoriul acesteia. Dispunând, fundamenteze ascensiunea pe în 1310, chiar şi după presta
comunitate a privilegiaţilor nu în esenţă, de cea mai mare parte revendicarea tradiţiilor politice rea jurământului faţă de regele
putea constitui însă un regnum a caracteristicilor medievale şi a programului ideologic ale Carol Robert. Sprijinindu-se, în
în absenţa unei „ţări” propriu- ale statalităţii, Transilvania se regnum-ului transilvan, cu atât politica sa internă, pe nobilimea
zise, caracterizate printr-un distingea de regnum Hungariae şi mai mult cu cât el şi-a exercitat mijlocie transilvăneană, Ladislau
teritoriu bine definit, dispunând printr-o tradiţie istorică proprie, iniţial autoritatea în condiţiile Kán a încadrat întregul aparat
de un statut juridic şi de un păstrătoare a amintirii trecutei existenţei unei competiţii cu administrativ şi militar aflat
sistem instituţional în măsură sale suveranităţi, pierdute ca episcopul Petru Monoszly în subordinea sa cu reprezen
să justifice această denumire. urmare a confruntărilor şi înţe (1270—1307), care încerca tanţi ai acesteia. Congregaţia
Comunităţi legale similare legerilor încheiate cu suveranii se, în repetate rânduri (1274, nobiliară a Transilvaniei a
aceleia a privilegiaţilor din maghiari. 1294, 1304), să transforme funcţionat în permanenţă, de-a
Transilvania într-un fief politic lungul întregii sale domnii.
Transilvania existau şi în alte
al familiei sale. După 1301, în condiţiile create
„provincii congregaţionale” de ■ Ladislau Kán (1294-
pe teritoriul Regatului Ungariei; 1315). Regimul poli Asumarea şi exercitarea de asumarea de către voievod a
cu toate acestea, niciuna dintre tic al voievodatului nemijlocită a unor prerogative unor prerogative suverane, s-au
ele nu a fost desemnată vreo nobiliar regale diferenţiază net regimul desfăşurat şi congregaţii lărgite,
dată prin termenul de regnum. Instalarea lui Ladislau Kán instaurat de Ladislau Kán în la care participau secuii, saşii şi,
Provincia intracarpatică consti în demnitatea voievodală s-a Transilvania, după moartea uneori, nobili din alte provin
tuia o realitate puternic indivi produs în cursul anului 1294, regelui Andrei al III-lea, de cii ale regatului. Autoritatea
dualizată în geografia politică a în împrejurările conflictului acelea ale predecesorilor săi. teritorială a lui Ladislau Kán
Regatului Arpadian. O mărturie dintre regele Andrei al III-lea şi Preluând în administrarea sa se extindea asupra întregii
categorică în această privinţă ne Roland Borşa. Caracteristicile directă proprietăţile şi veniturile Transilvanii, ea fiind recunos
este oferită de către Descriptio cele mai frapante ale aces regale din raza sa de acţiune, cută, formal, şi de comitatul
Europae Orientalis, operă a unui tei translaţii de putere sunt
anonim dominican realizată, cvasianonimatul în care ea s-a
în 1308, la cererea lui Carol de consumat şi absenţa desăvârşită Castelul Făgăraş. Fortăreaţă întemeiată
de Ladislau Kan în 1310
Valois, care arată: „Ungaria se a oricăror legături prealabile
împarte în două părţi, şi anume dintre noul voievod şi puterea
în partea transilvană şi în partea regală, care să poată oferi o
dunăreană” (Dividitur enim justificare pentru învestitura sa.
Vngaria in duas partes, videlicet in Ladislau Kán este, într-adevăr,
partem transilvanam et in partem primul dintre voievozii atestaţi
danubialem). Locuitorii săi, denu în cea de a doua jumătate a
miţi homines fideles Transsilvanos, secolului al XIII-lea care nu
homines regionis Transsilvane, s-a făcut remarcat prin servi
nobiles partis Transsilvaniae, se cii politice sau militare aduse
Sibiului şi de scaunele secuieşti. în ziua morţii episcopului Petru în competiţia pentru coroana lităţii ungare. Deţinerea „Sfintei
Ladislau controla de asemenea, (27 noiembrie 1307) a descins Ungariei şi au transformat, până Coroane” l-a transformat pe
încă din preajma anului 1300, în forţă la Alba-Iulia şi i-a în anul 1315, poziţia sa externă Ladislau Kán într-un factor de
comitatul Aradului. După anul arestat pe cei mai mulţi dintre într-una inatacabilă. Angajat în primă mărime al competiţiei
1311, autoritatea sa s-a extins canonicii capitlului catedralei disputele pentru succesiunea la pentru tronul Ungariei. El a
şi asupra celei mai mari părţi a episcopale, cărora le-a impus, coroana Ungariei, Ladislau Kán încheiat o trainică alianţă cu
Banatului. Curtea voievodală la 7 ianuarie 1308, „alegerea” s-a manifestat ca un adversar regele Serbiei, Ştefan Milutin,
de la Deva era inspirată, fără în calitatea de episcop a unuia ireconciliabil al lui Carol Robert al cărui fiu, viitorul rege Ştefan
îndoială, de modelul aceleia dintre fiii săi. Această excesivă de Anjou, spre deosebire de Decanski, a devenit ginerele
regale, acest fapt explicând, forţare a notei a adus, într- episcopul Petru Monoszly, care său. Prin intermediul regelui
de altfel, modalitatea în care adevăr, sub controlul voievo a îmbrăţişat de la bun început sârb, Ladislau s-a implicat, de
s-a realizat trecerea în serviciul dului importantele domenii ale cauza candidatului angevin. asemenea, în proiectele politice
voievodului, în anii de după episcopiei, dar, în acelaşi timp, Numărându-se, până în anul ale lui Carol de Valois - fratele
1301, a funcţionarilor locali a şubrezit în mod considerabil 1305, printre susţinătorii regelui regelui Franţei, Filip al IV-lea
aflaţi în subordinea principalilor poziţia sa internă şi a provocat ceh Venceslas al II-lea Premysl, cel Frumos - care încerca să
demnitari ai regatului. Ladislau numeroase adversităţi. Ladislau a devenit, după obţină coroana Ungariei pentru
Kán a avut, de asemenea, propriul său fiu. Nereuşita
un rol decisiv în organizarea proiectelor sale europene l-a
Camerei Transilvaniei, a cărei determinat, în cele din urmă, pe
primă menţionare este făcută voievodul Transilvaniei să ini
în textul acordului de la Szeged ţieze negocieri cu regele Carol
(1310). Acest organism fiscal, a Robert, căruia i-a cedat „Sfânta
cărui principală activitate consta Coroană” în august 1310, în
în schimbarea anuală a banilor schimbul recunoaşterii stăpâni
şi perceperea taxei aferente rii sale asupra Transilvaniei şi
acesteia (lucrum camerae), pare celei mai mari părţi a Banatului.
să-şi fi extins competenţele
asupra întregului teritoriu al
Transilvaniei, incluzând, aşadar, ■ Românii în sistemul
comitatul Sibiului şi scaunele politic al voievodatului
secuieşti. Ladislau Kán a reor Integrarea românilor în sistemul
ganizat, de asemenea, cance politic transilvan şi începuturile
laria voievodală, inspirată din afirmării lor ca stare distinctă în
modelul aceleia a episcopului de cadrul acestuia au fost rezulta
Abaţia cisterciană de la Cârţa (reconstituire)
Alba-Iulia. Titularul acesteia din tul unui îndelungat proces de
anii 1303-1306, arhidiaconul adaptare a societăţii autohtone
loan de Târnava, era deţinăto Politica externă a Transilvaniei asasinarea acestuia, un adevă la sistemul de valori al feudalis
rul unor atribuţii juridice impor a înregistrat, în această perioa rat protector al candidatului mului occidental şi de consti
tante, el participând la autentifi dă, o disociere radicală de direc bavarez Otto de Wittelsbach, tuire a unei elite sociale care
carea şi aducerea la îndeplinire ţiile promovate, până în ultimii care, împins de situaţia dificilă aspira la dobândirea statutului
a deciziilor voievodale. Devenit, ani ai secolului al XIII-lea, în care se găsea, s-a refugiat în nobiliar. Reprezentanţilor aces
în vara anului 1307, locţiitor al de către regii arpadieni. Transilvania, unde a contractat tei cnezimi româneşti stăpâni-
episcopului Transilvaniei, Ioan Începând cu anii 1301—1303, o căsătorie cu fiica voievo toare de pământuri le adresase
de Târnava părea personajul răspunzând propriilor raţiuni dului. În vara anului 1307, ca regele Andrei al III-lea chema
cel mai indicat pentru preluarea de securitate ale ţării pe care urmare a unei oferte primite rea de a participa la congregaţia
succesiunii vârstnicului episcop o conducea, voievodul şi-a din partea regelui Germaniei generală de la Alba-Iulia, din
Petru Monoszly, el benefici ancorat cu fermitate poziţiile Albert de Habsburg, concu martie 1291; tot ei primiseră în
ind, la început, şi de susţinerea în lumea Sud-Estului euro rent al casei de Wittelsbach la 1288, din partea arhiepiscopului
voievodului Ladislau. Instalarea pean. Excelentele sale relaţii obţinerea coroanei imperiale a Lodomerius de Esztergom,
sa în funcţia episcopală a fost cu sârbii, bulgarii, rutenii şi Germaniei, voievodul l-a arestat solicitarea de a-i retrage regelui
însă compromisă de ambiţiile românii au constituit premisa pe Otto, confiscându-i coroana Ladislau Cumanul sprijinul pe
excesive ale voievodului, care indispensabilă a angajării sale şi celelalte însemne ale rega care, împreună cu alţi repre
zentanţi ai stărilor privilegiate de asemenea, şi mărturii legate Remarcabila afirmare a români

din Transilvania, i-l acorda de instalarea unor cnezi în lor în a doua jumătate a veacului
seră până în acel moment. În stăpânirea unor posesiuni nobi al XIII-lea a fost favorizată
împrejurările agitate ale celei liare. În ceea ce-i priveşte pe de prăbuşirea, din iniţiativa
de-a doua jumătăţi a secolului românii din Ţara Făgăraşului, unei puteri regale avide de noi
al XIII-lea, românii au ajuns să aceştia au continuat să deţină resurse umane şi materiale, a
deţină un rol militar din ce în un rol important în sistemul barierelor interne dintre socie
ce mai important, depăşindu-şi de apărare a graniţelor Transil tatea restrânsă a cuceritorilor şi
statutul anterior de apărători ai vaniei. Implicaţi în constituirea, masa celor cuceriţi. Procesul de
frontierelor. Antrenarea lor în pe versantul sudic al Carpaţilor, adaptare a românilor la valorile
diferite întreprinderi războinice a unui district militar de frontie promovate de sistemul politic
de la frontierele occidenta ră cu reşedinţa la Câmpulung, congregational nu ne oferă
le ale Ungariei - campania boierii făgărăşeni au avut, niciun prilej pentru a consta
împotriva Boemiei (1260), potrivit unei tradiţii consem ta vreun semn de retardare.
expediţia împotriva Austriei nate de numeroase izvoare Instituţiile lor tradiţionale s-au
medievale, un rol important în aflat, în această epocă, într-o
(1291) - constituie un argument
întemeierea statului medieval continuă evoluţie, adaptându-se
indubitabil în acest sens. Rolul
Ţara Românească. În ceea ce-i din mers noilor realităţi; dacă ele
economic al românilor a ajuns
priveşte pe voievozii români îşi vor încetini, în cele din urmă,
şi el să fie, în această perioadă, Carol Robert de Anjou
din Ţara Maramureşului, aceştia ritmul de dezvoltare, acest fapt
unul mult mai bine apreciat,
reuşiseră, potrivit tradiţiei, să s-a datorat excluderii românilor
specializarea lor pastorală fiind
obţină statutul nobiliar încă din dintr-un sistem politic care nu le
legată de dezvoltarea producţiei
epoca lui Ladislau Cumanul, putea recunoaşte un statut pri limii rebele - aşa cum a fost, de
postavului în centrele economice
în perioada interregnului, vilegiat fără a-şi pune în pericol exemplu, comitele Solomon de
săseşti. Nevoia de sporire a ren
Maramureşul se desprinsese, propria existenţă. Braşov, care a păstrat cetatea
tabilităţii domeniilor nobiliare a
făcut să crească, în acelaşi timp, practic, din sistemul politic Codlea, împotriva regelui, până
al Regatului Ungar, profitând ■ Cucerirea Transilvaniei în anul 1331 - şi-au continu
interesul proprietarilor funciari
şi de o conjunctură regională de către Carol Robert at rezistenţa timp de mulţi
faţă de români, în calitatea lor
favorabilă. La începutul verii (1315-1324). Regimul ani după încheierea oficială
de cultivatori ai pământului.
anului 1308, când Ladislau dominaţiei angevine a războiului. După obţinerea
Două dintre „ţările” româneşti Kán l-a expediat în această Invazia trupelor regale în victoriei, Carol Robert a insti
integrate în sistemul politic al direcţie pe prizonierul său Transilvania a avut loc abia tuit în Transilvania un regim
Transilvaniei voievodale, Ţara Otto de Wittelsbach, „ducele” după moartea lui Ladislau Kán de ocupaţie militară, patronat
Haţegului şi Ţara Făgăraşului, (Herzog) acestei „ţări româneşti” (1315), ea fiind începutul unui de brutalul şi venalul voievod
au cunoscut la sfârşitul secolului (Walachenland) nu era, potrivit război de durată. Sprijiniţi Toma Szécsényi (1321—1342).
al XIII-lea o nouă perioadă datelor oferite de cronica lui de Serbia, Bulgaria, Cnezatul Excluşi de la deţinerea oricăror
de consolidare a autonomiei Ottokar de Styria, mai mult Haliciului şi Ţara Românească, demnităţi importante, nobilii
lor. Cnezimea românească din decât un aliat al acestuia. nobilii transilvăneni s-au transilvăneni au fost înlocu
Ţara Haţegului, care ctitorise, împotrivit cu înverşunare iţi cu credincioşi ai regelui
în a doua jumătate a veacului al instaurării dominaţiei angevine, din regiunile de la răsărit de
XIII-lea, mănăstiri şi biserici de Biserica ortodoxă din Densuş
susţinând succesiunea fiilor lui Tisa şi supuşi, împreună cu
zid cum ar fi cele de la Densuş Ladislau Kán la conducerea ceilalţi locuitori ai provinciei,
şi Peşteana, s-a bucurat, cu voievodatului. După o lungă unei exploatări abuzive din
certitudine, de o poziţie privi serie de confruntări cu rezul partea oamenilor acestuia.
legiată în timpul voievodatului tate schimbătoare - Debreţin Această stare de lucruri s-a
lui Ladislau Kán. Cel mai vechi (1316), Ciceu (1317), Topa prelungit până la începutul
strat de pictură murală al bise (1318), Bonţida (1320), Deva domniei lui Ludovic de Anjou
ricii din Streisângeorgiu, care îi (1321) ş.a. - regele a reuşit să îşi (1342—1382), care, motivat de
menţionează pe cnezul Balea, impună, în cele din urmă, auto aspiraţii de dominare a terito
preotul Naneş şi zugravul ritatea asupra celei mai mari riilor extracarpatice, a iniţiat o
Teofil, datează chiar din această părţi a Transilvaniei, chiar dacă politică de apropiere faţă de
epocă (1313—1314) şi oferă, unii dintre reprezentanţii nobi stările Transilvaniei.
Întemeierea Ţării Româneşti
onstituirea statelor feudale

româneşti este rezultatul unui lung
proces de dezvoltare a formaţiunilor
politice din secolele precedente.
Voievodatele, cnezatele, „ţările” legătură cu evoluţia anumitor invadatori, gata de luptă, în Cheie de boltă sub tribuna capelei
româneşti au traversat, în factori externi, printre aceştia munţii Yaprak Tak. Stăpânirea castelului Hunedoara
împrejurările relativei stabilităţi numărându-se criza Regatului acestuia ar putea fi localiza

politice din ultimele decenii Ungariei şi accentuarea auto tă, după toate probabilităţile, tă ultimă formaţiune politică
ale secolului al XIII-lea şi din nomiei Transilvaniei, care şi-a în regiunea subcarpatică a rămânea, mai departe, pe
primele decenii ale celui urmă reafirmat, în această epocă, Munteniei, acolo unde, în 1247, seama românilor, „aşa cum au
tor, o perioadă de consolidare, statutul de regnum. Diploma ioaniţilor va menţio stăpânit-o aceştia şi până acum”
întemeiată pe o evidentă creş na existenţa unui voievodat (excepta terra ... quam Olatis
tere demografică şi pe matu ■ Diploma ioaniţilor românesc condus de un anume relinquimus prout iidem hactenus
rizarea structurilor economice (1247) şi situaţia Szeneslaus (Seneslau). Miselav tenuerunt). Principalele condiţii
şi sociale. Dezvoltarea econo social-politică dintre dispunea, în orice caz, de o ale contractului încheiat între
mică şi reintegrarea teritoriilor Carpaţi şi Dunăre forţă armată îndeajuns de puter cavaleri şi rege erau stabilite în
româneşti în marile trasee ale Invazia mongolă din 1241—'42 nică pentru a-i da îndrăzneala să felul următor: suveranul urma
comerţului internaţional, evi găsise entităţile politice româ înfrunte, fie şi în condiţiile unui să primească jumătate din
denţiate de izvoarele istorice şi neşti de la sud de Carpaţi în teren accidentat, forţa de asalt foloasele, veniturile şi slujbele
arheologice din prima jumătate plin proces de consolidare, a unui tömen mongol - unitate (utilitatum, redditum ac seruitiorum)
a secolului al XIV-lea, au oferit datorită angrenării lor în siste militară care dispunea, în mod din Ţara Severinului şi din cele
păturii conducătoare a societăţii mul militar creat de regalitatea obişnuit, de un efectiv de cca două cnezate menţionate, ale lui
româneşti resursele economi arpadiană în scopul protecţiei 10.000 de oameni. loan şi Farcaş, cealaltă jumătate
ce necesare pentru iniţierea frontierelor răsăritene. Contractul încheiat între regele Cetatea medievală a Severinului
unei noi etape a procesului de Cronica persanului Rashid Béla al IV-lea şi cavalerii ioaniţi, (Castrul Zeurini menţionat
organizare politică din teritoriile în Diploma ioaniţilor)
od-Din descrie confruntările la 2 iunie 1247, având ca obiect
de la sud şi răsărit de Carpaţi. înregistrate în această regiune instalarea acestora în mai multe
Maturizarea politică a forma între prinţul mongol Böcek şi regiuni ale regatului, între
ţiunilor statale româneşti s-a un stăpânitor local pe nume acestea numărându-se şi Ţara
aflat, de asemenea, în strânsă Mišelav, care îi aşteptase pe Severinului, are marele merit
de a dezvălui realităţi existente
Cetatea Deva în spaţiul medieval românesc
pe care alte izvoare istorice nu
se grăbesc să le ofere. Ioaniţii
primeau de la regele Ungariei
„întreaga ţară a Severinului
(terram de Zeurino), împreună
cu cnezatele lui loan şi Farcaş
până la râul Olt (cum kenazatibus
Joannis et Farcasii usque ad fluuium
Olth), cu excepţia ţării cnezatu
lui voievodului Litovoi” (terra
kenazatus Lytuoy woiauode).
Numită şi terra Lytua, aceas-
urmând să revină cavalerilor; folosul cavalerilor, cum apparatu O serie de concluzii de ordin ■ Voievodatul lui
regele nu avea niciun fel de suo bellico; reciproc, aceştia din general istoric se pot desprinde Litovoi. Confruntările
pretenţii asupra veniturilor urmă se îndatorau, pe cât le va din analiza acestui document de cu Ungaria
bisericilor clădite sau care fi stat în putinţă, să îi ajute pe la mijlocul secolului al XIII- Cele două principale nuclee
urmau să fie clădite acolo, în români. O menţiune specială - lea. Teritoriul dintre Carpaţi şi statale atestate la sud de Carpaţi
vreme ce ioaniţii urmau să lase printre cele mai discutate în Dunăre era împânzit de „ţări” în anul 1247 au avut, de-a
neatinse „cinstea şi drepturile” istoriografie - se referă la drep cu statute politico-juridice dife lungul celei de-a doua jumătăţi a
înaltului cler, ale arhiepiscopilor tul de judecată: în caz de sentin rite: „voievodate” - dispunând secolului al XIII-lea, o evolu
şi episcopilor, „pe care se ştia ţă pentru vărsare de sânge, de autonomie politică faţă de ţie istorică paralelă şi nu întru
că le au”; veniturile morilor „mai-marii ţării” (maiores terrae), regalitatea ungară - şi „cneza totul convergentă. În timp ce
în funcţiune sau care urmau a aşadar nobilimea, fără distincţie te” - dependente faţă de Ţara voievodatul de la Argeş, a cărui
fi clădite, cu excepţia acelora etnică, aveau posibilitatea de a Severinului, dăruită de rege situare în imediata vecinătate a
din „terra Lytua”, precum şi apela la judecata curţii regale, în cavalerilor ioaniţi. Stăpânirea lui ariei de dominaţie a Hoardei de
cazurile în care sentinţa locală li Litovoi din Oltenia se afla într- Aur l-a ferit de tentaţiile expan
s-ar fi părut neîndreptăţită. o legătură teritorială organică sioniste ale Regatului Ungariei,
cu Ţara Haţegului, situată în a putut cunoaşte, până către
În condiţii similare celor stabi interiorul arcului carpatic, acest sfârşitul secolului, o îndelungată
lite pentru „Ţara Severinului” din urmă teritoriu nefăcând perioadă de relativă linişte, for
şi „ţara Lytua”, cavalerilor obiectul tranzacţiei din 1247. maţiunile statale de la apus de
ioaniţi le era concedată „toată Rămâne incertă localizarea Olt au fost purtate în vâltoarea
Cumania, de la râul Olt şi cnezatelor lui Ioan şi Farcaş, numeroaselor conflicte armate
munţii Transilvaniei..., în afară opiniile specialiştilor pledând desfăşurate pentru stăpânirea
de tara lui Seneslau, voievodul pentru situarea acestora în regi acestui teritoriu de importanţă
românilor, pe care am lăsat-o unea subcarpatică a Olteniei, strategică, care reprezenta, pen
acelora, aşa cum au stăpânit- în ceea ce priveşte voievodatul tru Ungaria, o adevărată „poartă
o şi până acum” (a fluuio Olth lui Seneslau, de la răsărit de a Balcanilor”. Nu este nici până
et alpibus Ultrasiluanis totam Olt, acesta era localizat, foarte astăzi clar dacă ospitalierii şi-au
Cumaniam...,excepta terra probabil, în regiunea subcarpa asumat vreodată, efectiv, rolul
Szeneslai, woiavode Olahorum, tică a Munteniei, pe teritoriul de apărători ai Severinului,
quam eisdem relinquimus, prout viitoarelor judeţe medievale intrând în posesia teritoriilor
iidem hactenus tenuerunt). Ioaniţii Argeş si Muscel. Ipoteza
Blazon teutonic hunedorean care le fuseseră donate în 1247.
urmau să beneficieze exclu prelungirii teritoriale a stăpâ În orice caz, anii de după 1255
siv de veniturile şi foloasele nirii lui Seneslau la nord de au fost martorii reafirmării pre
„Cumaniei” timp de 25 de ani; crestele Carpaţilor Meridionali,
diversele clădiri, semănături, zenţei militare ungare în acest
după expirarea acestui termen, în regiunea ţării intracarpatice
fâneţe şi păşuni (fenetis, pascuis) spaţiu, fapt care a provocat
slujbaşii regali urmau să vină a Făgăraşului, vehiculată cu atacul bulgar asupra Severinului
pentru vite şi oi, făcute pe
din cinci în cinci ani în acest insistenţă de istoriografia româ din anul 1260, desfăşurat în
cheltuiala cavalerilor, rămâneau
teritoriu spre a-i strânge foloa nă, nu este susţinută, până în paralel cu o invazie mongolă
în posesia acestora; veniturile
sele, lăsând însă jumătate dintre prezent, de argumente databile eşuată asupra Transilvaniei.
de la pescării şi iazuri urmau
ele pentru cavaleri. în acest interval cronologic. Recuperarea Severinului de
însă să fie împărţite în mod egal
între cavaleri şi rege; cavalerii către Laurenţiu, fiul lui Kemyn
aveau, în plus, permisiunea de (1261), a coincis cu revenirea
a strânge, pentru ei înşişi, jumă Cetatea medievală a Severinului principelui Ştefan în demni
tate din veniturile şi foloasele tatea de duce al Transilvaniei
regale percepute de la românii şi cu începutul unei lungi serii
din „ţara Lytua”, exceptându- de războaie ungaro-bulgare
se „Ţara Haţegului cu cele (1261—1267), care au avut
ce ţin de dânsa” (excepta terra drept rezultat constituirea
Harszoc cum pertinentibus suis). unui „ţarat” sub protectorat
Voievodului din „ţara Lytua” îi maghiar în regiunile apusene ale
erau impuse obligaţii militare în Bulgariei, cu reşedinţa la Vidin.
în această perioadă (probabil în tările armate desfăşurate în Ţaratului de Vidin asupra for
1265), voievodatul de pe Jiu a preajma anului 1276 au făcut maţiunilor politice din Oltenia a
pierdut controlul asupra Ţării necesară crearea unui comitat al fost, în această perioadă, una în
Haţegului, intrată, prin donaţie Haţegului, avându-l ca titular pe curs de consolidare, forţele sale
regală, în posesia lui Ioachim Petru Aba. Simptomatic pentru rămânând active în regiune până
Gutkeled, fratele voievodu amploarea crizei înregistrate în primele decenii ale secolului
lui Nicolae al Transilvaniei de dominaţia ungară asupra al XIV-lea, în confruntările din
(1265—1270). Presiunea regală acestor regiuni este faptul că zona Porţilor de Fier.
asupra românilor, exercita măsurile de represalii împotriva
tă acum din două direcţii, a voievodului de pe Jiu au putut ■ Voievodatul de la
accentuat ostilitatea acestora fi luate abia la câţiva ani după Argeş. Unificarea
fată de o dominaţie din ce în ce consumarea rebeliunii acestuia. Cetatea Vidinului formaţiunilor politice
mai împovărătoare. Ridicarea Protagonistul expediţiei împo dintre Carpaţi
de către Ioachim Gutkeled, triva lui Litovoi a fost magistrul şi Dunăre
în intervalul 1265-1270, Gheorghe (Georgius) Baksa- moment în discuţie recuperarea Slăbirea dominaţiei Hoardei
a celor două fortificaţii cu un familiar al lui Laurenţiu Aba, de către regalitate a teritoriilor de Aur în răsăritul teritoriilor
donjoane hexagonale de la care fusese instalat, la sfârşitul extracarpatice asupra cărora dintre Carpaţi şi Dunăre, la
Haţeg şi Mehadia mărturiseş anului 1278, în demnitatea de Litovoi îşi extinsese stăpânirea, sfârşitul secolului al XIII,
te, în orice caz, existenţa unei ban al Severinului. Campania în schimbul achitării de către şi criza politică a Regatului
ameninţări asupra sud-ves- împotriva lui Litovoi, plecată români a unor obligaţii financi Ungar după stingerea dinastiei
tului Transilvaniei şi asupra din cetatea Severinului, s-a are şi, fără îndoială, al prestării arpadiene au facilitat tendinţele
Banatului montan, ameninţare desfăşurat în primele luni ale formale de către Bărbat a oma de autonomie ale entităţilor
care nu putea să vină decât din anului 1279, în paralel cu răz giului vasalic, regele Ladislau statale din regiunile subcarpa
partea voievodatului românesc boiul purtat de ceilalţi membri al IV-lea s-a înclinat în faţa tice şi progresiva extindere a
de pe teritoriul Olteniei. ai clanului Aba împotriva unui fapt împlinit, recunoscând autorităţii lor asupra câmpiei
În 1272, odată cu moartea saşilor din „provincia” Sibiului. rezultatele acestei prime etape a dunărene. În aceste împrejurări
regelui Ştefan al V-lea şi declan Surprinzătoare şi rapidă, această unificării formaţiunilor politice a avut loc, la sfârşitul veacului
şarea crizei politice din Ungaria, expediţie s-a încheiat printr-o de la sud de Carpaţi. al XIII-lea, afirmarea vertigi
voievodul Litovoi - probabil un victorie completă a trupelor noasă a voievodatului româ
Restabilirea suzeranităţii ungare
fiu sau nepot al celui menţionat regale: voievodul Litovoi şi-a nesc din zona Argeşului, care,
asupra voievodatului românesc
în 1247 - şi-a extins stăpânirea pierdut viaţa în luptă, iar fratele preluând iniţiativa unificării
extracarpatic nu a fost decât una
asupra celorlalte formaţiuni său Bărbat, căzut în captivitate, formaţiunilor româneşti dintre
episodică. Ofensiva lui Nogai
statale de pe teritoriul Olteniei a fost dus de către victoriosul Carpaţi şi Dunăre, a contribuit
asupra Ungariei, desfăşurată
şi a sistat achitarea obligaţii magistru Gheorghe în faţa la grăbirea procesului de con
câţiva ani mai târziu (1285), a
lor financiare care îi fuseseră regelui Ladislau al IV-lea, care stituire a „domniei a toată Tara
avut drept consecinţă accentua
impuse de către regalitatea l-a eliberat în schimbul unei Românească”.
rea dominaţiei mongole asupra
ungară. Este posibil ca tentati răscumpărări însemnate. Este teritoriilor extracarpatice şi O contribuţie semnificativă la
vele sale recuperatoare să se fi demn de a fi remarcat faptul abandonarea temporară de către acest proces au avut-o „descă
extins şi asupra Ţării Haţegului, că, în pofida acestei victorii Ungaria a cetăţii strategice a lecările” româneşti de dincolo
unde tulburările şi confrun complete, nu a fost pusă niciun Severinului. Tentativele regelui de Carpaţi, din regiunea Ţării
Andrei al III-lea de recâştigare a Făgăraşului, puse de tradiţia
Haliciul medieval. Parte din vechea cetate
poziţiilor ungare în regiune şi de istorică a „întemeierii” Ţării
reluare a unei politici sud-est- Româneşti pe seama unui
europene, în colaborare cu ţarul voievod numit, în general,
Gheorghi I Terter, au provocat Radu Negru. Aceste tradiţii
riposta promptă a lui Nogai şi legendare reflectă, cu certitudi
a principalilor săi aliaţi nord- ne, evenimente reale care s-au
balcanici, Şişmanizii de la Vidin consumat, probabil, în ultimul
(1292). Ungaria a pierdut, cu deceniu al secolului al XIII-lea,
această ocazie, Severinul pentru ele fiind legate de constituirea
aproape patru decenii. Influenţa de către regalitatea ungară a
Basarab, în 1327, numindu-l

rile războiului purtat împotriva Ţării Româneşti. Campania din
Ungariei de statele ortodoxeprinceps devotus catholicus şi septembrie-noiembrie 1330,
lăudându-i acţiunile (opera)
din nordul Peninsulei Balcanice întreprinsă cu o oaste înjgheba
întreprinse pentru stârpirea nea
(1316-1324), sprijinitoare ale tă în grabă, a reprezentat, fără
murilor necredincioase (ad exter-
rebeliunii nobilimii de la răsărit îndoială, o tentativă a regelui
minationem infidelium nationum)
de Tisa împotriva noului rege de a profita de degringolada
Carol Robert de Anjou. pare să mărturisească existenţa în care intrase sistemul politic
anumitor forme de colaborare patronat de Mihail Şişman
■ Cucerirea independen între voievodul român şi lumea ca urmare a dezastrului de
ţei Ţării Româneşti faţă catolică, cărora nu le putem la Velbujd. După cucerirea
Radu Negru
de Ungaria angevină preciza însă conţinutul. Severinului, realizată cu destulă
uşurinţă, regele Carol Robert,
unei „mărci” transcarpatice Menţiunile documentare refe Neîncrederea existentă între
prea sigur pe superioritatea
de frontieră cu reşedinţa la ritoare la angajarea voievodului Ungaria şi Ţara Românească în
Câmpulung. O piatră de mor Basarab în operaţiunile militare anii de după 1324, determinată
mânt aparţinând unuia dintre din zona Mehadiei, în cadrul de insatisfacţia lui Carol Robert
conducătorii acestei formaţiuni, etapei finale a acestui război faţă de condiţiile în care fusese
comes Laurencius de Longo Campo, (1322-1324), sunt o dovadă încheiată această pace, s-a
datată în anul „1300”, are mare certă a faptului că, în această transformat, pe măsura trecerii
le merit de a ne oferi un reper perioadă, unificarea formaţi timpului, într-o tensiune din ce
cronologic destul de solid. Nu unilor politice din regiunile în ce mai evidentă. Departe de
este încă pe deplin clarificată subcarpatice ale Munteniei şi a se manifesta în planul relaţii
conjunctura în care s-a produs Olteniei fusese deja realizată. lor externe ca un vasal al regelui
extinderea autorităţii „comi Negocierile diplomatice purtate Ungariei, Basarab a rămas,
ţilor” din Câmpulung asupra cu voievodul român, în numele dimpotrivă, integrat într-un sis
voievodatului de la Argeş şi, de regelui Carol Robert, de către tem politic care gravita în jurul
asemenea, rămân la fel de nebu Martin, comitele Sălajului, au Ţaratului Bulgar, reunificat la
loase împrejurările care au dus avut drept efect încheierea începutul anului 1323 sub con
la supunerea stăpânitorilor de păcii între Ungaria şi Ţara ducerea despotului de Vidin,
la apus de Olt faţă de nucleul Românească (1324). Devenit, Mihail Şişman (1323-1330).
politic din Muntenia subcarpa din punct de vedere formal, Participarea masivă a trupelor
tică. Insistenţa cu care tradiţia ca rezultat al încheierii aces „ungrovlahe” la expediţiile
tei păci, un vasal al regelui efectuate de bulgari împotriva Carol Robert de Anjou
întemeierii pledează pentru
prioritatea Câmpulungului nu Ungariei, care îl numeşte, la 26 Bizanţului este atestată încă din
permite, în orice caz, niciun fel iulie 1324, Basarab, woyuodam anul 1323. În 1330, Basarab
de speculaţie în această direcţie. nostrum Transalpinum, voievo a luat, de asemenea, parte la sa militară, a refuzat ofertele
Etapa finală a acestui proces a dul Ţării Româneşti nu făcuse campania ţarului Mihail Şişman de pace ale lui Basarab şi, în
avut loc, foarte probabil, în pri totuşi niciun fel de concesie împotriva Serbiei, încheiată, pofida anotimpului nefavorabil,
mele două decenii ale secolului teritorială vecinului său dinspre la 18 iulie, prin marea victorie şi-a continuat înaintarea către
al XIV-lea, un anumit rol în nord, el continuând să rămână, sârbă de la Velbujd. Această Argeş, capitala Ţării Româneşti,
această direcţie, din perspectiva şi după această dată, în posesia înfrângere bulgară, urmată de înaintând într-un teritoriu
politicii externe, avându-l relaţi cetăţii strategice a Severinului. moartea ţarului Mihail Şişman şi pustiit de localnici, înfometa
ile stabilite între românii nord- Această vasalitate pare să fi de episodica instalare pe tronul tă şi lipsită de aprovizionare,
dunăreni şi ţaratul Şişmanizilor fost, în orice caz, doar una de din Târnovo a ţarului minor oastea regală era deja extenuată
de la Vidin. Afirmarea voievo circumstanţă, voievodul român Ivan Ştefan, aflat sub controlul în momentul în care a ajuns în
dului muntean Basarab - fiu neasumându-şi niciun fel de regelui sârb Ştefan Decanski, apropierea obiectivului pe care
al unui potentat local pe nume obligaţii faţă de regele Ungariei, a declanşat o gravă criză de şi-l stabilise. În aceste condiţii,
Thocomerius, căruia nu i se cu singura excepţie a achitării echilibru în Balcani, care i-a asediul cetăţii de reşedinţă a
poate preciza cu certitudine unor obligaţii financiare cărora oferit lui Carol Robert nespe voievodului s-a dovedit a fi un
statutul - pare să se fi produs, nu le putem preciza amploarea. rata ocazie de a încerca o nouă insucces, cu toate că fortifica
potrivit informaţiilor aflate la Cu toate acestea, faptul că papa reglementare pe calea armelor ţiile acesteia erau de o calitate
dispoziţia noastră, în împrejură- Ioan al XXII-lea i se adresa lui a raporturilor sale cu voievodul cu mult inferioară acelora ale
Severinului. Pentru a salva Alexandru pe tronul ţarilor din

aparenţele, regele a încheiat cu Târnovo. în 1331-1332, trupele
Basarab un armistiţiu, a ridicat muntene au participat din nou,
asediul şi şi-a început retragerea în sprijinul bulgarilor, la războ
spre Transilvania, încercând să iul victorios purtat de aceştia
îşi deschidă drum, cu greu împotriva Bizanţului; în aceeaşi
tate, prin defileele Carpaţilor perioadă Basarab a recuperat,
Meridionali. Românii şi-au dat se pare, cetatea Severinului.
seama fără întârziere că nu Reluat în 1335, războiul cu
vor mai avea poate niciodată o Ungaria s-a desfăşurat de
şansă atât de favorabilă. Ceea această dată pe un front mult
ce a urmat a fost, pentru oastea mai larg, izvoarele înregistrând
regală, un adevărat dezastru: confruntări armate atât în Ţara
surprinse într-o ambuscadă Bârsei, cât şi la Severin, această
şi izolate într-una dintre văile ultimă cetate rămânând însă,
înguste ale munţilor, trupele lui în cele din urmă, în stăpânirea
Carol Robert au fost aproape Ţării Româneşti. O nouă fază
decimate de către oştenii voie a presiunii ungare s-a consu
vodului într-un măcel care s-a mat în anii 1343-1345, după
prelungit de vineri, 9 noiembrie, moartea lui Carol Robert şi
până luni, 12 noiembrie 1330. încoronarea fiului său Ludovic
Regele însuşi şi-a salvat viaţa cu cel Mare. Basarab a pierdut de
mare dificultate, travestindu-se această dată Severinul, iar fiul
în hainele unuia dintre credin său Nicolae Alexandru, proba
cioşii săi. bil asociat la tron, a acceptat, în
cele din urmă, să depună oma
■ Afirmarea internaţio giul de vasalitate faţă de regele Bătălia de la Posada din 1330,
după Cronica pictată de la Viena
nală a Ţării Româneşti, Ungariei. Restabilită prin acest
întemeierea mitropoli act formal, pacea cu Ungaria
ei Ungrovlahiei nu a mai fost tulburată până la
Dušan şi cu ginerele său Ivan Callistos şi a Marelui Sinod,
Consfinţind independenţa Ţării încetarea din viaţă a voievodului
Straţimir, ţarul Vidinului, al acest transfer a avut drept
Româneşti faţă de coroana întemeietor, survenită - potri
cărui protector a devenit. urmare numirea lui Iachint
Ungariei, victoria din anul 1330 vit unei însemnări datând din
Aliniindu-se politicii Bizanţului ca „legiuit arhiereu a toată
a transformat, de asemenea, timpul domniei nepotului
şi patriarhiei ecumenice de Ungrovlahia” şi revenirea Ţării
în mod fundamental poziţia său Vladislav I Vlaicu - la
izolare a statului bulgar şi a bise Româneşti la ascultarea faţă de
sa internaţională. Respingând Câmpulung, în anul bizantin
ricii sale autocefale cu aspiraţii „Preasfânta Mare Biserică a lui
cu succes, într-un moment 6860 (ad 1351-1352).
universaliste, Nicolae Alexandru Dumnezeu”. Acceptarea oficială
extrem de critic şi fără niciun În timpul domniei fiului şi suc a trecut biserica munteană sub a Ţării Româneşti în marele
sprijin din partea aliaţilor săi, cesorului lui Basarab, Nicolae ascultarea Marii Biserici din „Commonwealth” bizantin,
o invazie condusă de însuşi Alexandru (1352-1364), politica Constantinopol, care avea să realizată prin actul din 1359, a
regele Ungariei, Basarab I şi-a externă a Ţării Româneşti a ofere o altă legitimitate, mai însemnat o înaltă confirmare a
cucerit o poziţie de prestigiu pe înregistrat o reorientare înaltă, domniei „a toată Ţara legitimităţii domniei muntene,
scena politică a Europei Sud- semnificativă, consecinţă a Românească”. Această remar venită după o jumătate de secol
Estice, poziţie la care este puţin modificării raportului de forţe cabilă schimbare s-a realizat la de continuă ascensiune. Ea a
probabil ca înaintaşii săi să fi din Europa Central-Orientală. iniţiativa voievodului muntean, asigurat integrarea deplină şi
îndrăznit vreodată să aspire. În Desprinzându-se, în preajma care l-a transferat la Argeş pe fără rezerve a voievozilor de la
februarie 1331, la doar câteva anului 1355, din tradiţionale mitropolitul Iachint al Vicinei, Argeş în marea familie a suve
luni după marea sa victorie, le sale legături cu ţaratul din oraş care fusese puternic afectat, ranilor lumii ortodoxe, confe-
voievodul român a contribuit, Târnovo, Nicolae Alexandru în ultimele decenii, de atacuri rindu-le o poziţie internaţională
probabil în mod decisiv, la a stabilit relaţii de alianţă cu le tătăreşti. Oficializat în mai comparabilă cu aceea a vecinilor
instalarea ginerelui său Ivan Bizanţul, cu Serbia lui Ştefan 1359, prin hotărârea patriarhului lor sud-est-europeni.
Întemeierea Moldovei
n pofida caracterului lor lacunar, izvoarele istorice ne
oferă indicii care permit reconstituirea jaloanelor esenţia
le ale evoluţiei organizării politice a spaţiului est-carpatic
în cea de a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi în primele
decenii ale secolului următor.
■ Organizarea politică aliatului lor, regele Ottokar al

a spaţiului est-carpatic II-lea al Boemiei, împotriva lui
În anii care au urmat invazi Rudolf de Habsburg. Această
ei mongole, un duce numit informaţie sugerează, implicit, Stema Moldovei
Olaha - posibil etnonim al faptul că românii de pe terito

poporului român, în cazul riul Moldovei dispuneau deja, (1306-1333), împotriva marc- Cercetările arheologice efec
în care nu este vorba totuşi la acea dată, de resurse militare grafului de Brandenburg, realita tuate în ultimele decenii fac
despre o transcriere deformată suficient de importante pentru te care ne oferă triplul indiciu al posibilă formularea unor
a numelui rusesc Oleg — a fost a crea probleme unui stat de o capacităţii lor de acţiune într-o sugestii în legătură cu locali
întâlnit de misionarul franciscan oarecare anvergură, aşa cum era regiune îndepărtată, al asocierii zarea formaţiunilor prestatale
Giovanni de Plano Carpini, in Rusia haliciană. Câteva semna lor cu forţe militare ale unor din aceste regiuni. Complexele
1247, în drumul său de întoar lări sumare ale românilor din popoare care îşi câştigaseră o funerare ale turanicilor nomazi
cere de la curtea marelui-han. spaţiul est-carpatic îşi fac apa anumită faimă datorită spiritului erau grupate cu precădere în
Câţiva ani mai târziu, francis- riţia în două acte papale datând lor războinic şi, nu în ultimul stepa dintre Prut şi Nistru, zonă
canul Wilhelm de Rubruck, din ultimul sfert al secolului al rând, al discretei lor migrări în care aşezările autohtonilor
emisar al regelui Franţei la XIII-lea, emise în împrejură către un sistem politic diferit dispăruseră încă din secolul al
curtea marelui-han, îi aminteşte rile încercărilor de reactivare de acela al Hoardei de Aur. XI-lea. Marile căi de peregrinare
pe români (Blaci, Blati) printre a misionarismului catolic în Bogăţia depozitelor de arme şi sezonieră ale păstorilor nomazi
emisarii diferitelor popoare Europa Răsăriteană. La 7 piese de harnaşament datate în urmau cursurile Nistrului,
aflaţi în drum către reşedinţele octombrie 1279, papa Nicolae secolele XIII-XIV, descoperite Prutului, Bârladului şi ale princi
stăpânitorilor mongoli. Peste al III-lea îi cerea legatului său la Vatra Moldoviţei, Coşna şi palilor afluenţi ai acestora, infil-
câteva decenii, în 1276-1277, din Ungaria, Filip de Fermo, Cozăneşti (jud. Suceava), fac trându-se în ţinuturi cu o popu
românii (Blaci) se aflau, potrivit să cerceteze situaţia episcopiei logică presupunerea aparte laţie românească compactă.
cronicii lui Thomas Tuscus, Milcoviei — este vorba, fără nenţei posesorilor acestora După invazia din 1241-1242,
în război cu rutenii (Bruteni), îndoială, de fosta episcopie a la organisme militare bine arealul de locuire al triburilor
împiedicându-i pe aceştia din cumanilor - aşezată la hotarele structurate, aflate probabil în turanice a fost ocupat de către
urmă să intervină în sprijinul tătarilor, unde de 40 de ani nu legătură cu acei potentes illarum mongoli, care şi-au extins
mai păstorise niciun episcop30. partium, menţionaţi în actele propriul sistem administrativ şi
În 1288, papa Nicolae al IV-lea Curiei pontificale din 1332 şi în zonele de podiş din vecină
Rudolf de Habsburg trimitea misionari aparţinând 1337. În acelaşi timp, rămâne tatea acestuia. Populaţia acestor
ordinului fraţilor predicatori semnificativă constatarea că regiuni, completată prin aportul
în mai multe ţări din Răsărit, organismelor politice existen unor grupuri etnice de origine
printre acestea numărându-se te la răsărit de arcul carpatic orientală, era una eterogenă,
şi „ţara vlahilor”31. În sfârşit, înainte de mijlocul secolului al anumite componente ale aces
câteva decenii mai târziu, în XIV-lea nu le corespund aşezări teia începând să manifeste predi
anul 1326, românii sunt amintiţi, fortificate, fapt care îşi află, fără lecţia pentru stabilirea în centre
alături de ruteni şi lituanieni, îndoială, explicaţia în natura
printre participanţii la expediţia relaţiilor acestora cu Hoarda de
organizată pe Oder de regele Aur, puterea care îşi exercita
30. DIR, C, XIII/II, p. 220-223.
Poloniei, Vladislav Lokietek hegemonia asupra regiunii. 31. Ibidem, p. 302.
urbane. Probabile reşedinţe riului dintre Carpaţi şi Nistru, numele oraşului Baia - impor afirmare erau, în zonă, Siretul
ale unor conducători locali ai probabil în bazinul râului tant centru economic, devenit, şi Suceava -, este legată de
Hoardei, oraşele Costeşti şi Moldova, al cărui nume - aşa câteva decenii mai târziu, creşterea importanţei drumului
Orheiul Vechi, erau caracteri cum au relevat deja cronicarii cea dintâi capitală a statu care străbătea Moldova de la
zate printr-o mare diversitate medievali - s-a extins ulterior lui moldovenesc - îşi derivă nord la sud, legând oraşul Lvov
a populaţiei, prin dezvoltarea asupra întregului voievodat. numele de la cuvântul maghiar de Marea Neagră şi de gurile
meşteşugurilor şi comerţului, Dunării, şi, de asemenea, de
Regiunile nord-vestice ale bánya, cu înţelesul de „mină”.
printr-o prezenţă semnifica rolul important al derivaţiei
Moldovei, avantajate de situ Un locuitor german al acestui
tivă a religiei musulmane şi a acestui drum care se îndrepta
area lor la o distanţă relativ oraş, Allexandro Moldaowicz
limbii arabe. Diferite populaţii către oraşele transilvănene
sigură faţă de bazele stăpâ este menţionat în anul 1334,
integrate în sistemul politico- Bistriţa şi Rodna şi, mai depar
nirii tătăreşti, erau integrate, într-un act încheiat la Lemberg
militar al Hoardei — cumani, te, către Europa Centrală.
alani, mordvini etc. - erau
localizate în ţinuturile centrale Formaţiunea politică de pe valea
şi meridionale ale viitorului stat râului Moldova îşi consolidase,
moldovenesc, fiind instalate în prima jumătate a secolului
aici de către mongoli datorită al XIV-lea, o poziţie puternic
caracterului războinic al aces individualizată faţă de Cnezatul
tora. O prezenţă consolidată Haliciului, deşi organizarea sa
în această epocă a fost aceea ecleziastică continua să se afle în
a alanilor caucazieni, a căror legătură cu acesta. Relaţiile aces
„ţară”, localizată de portulanele teia cu Maramureşul oferă, fără
italiene şi de izvoarele arabe în îndoială, unul dintre cele mai
regiunea de la nordul gurilor clare exemple de strânsă cola
Dunării, includea probabil şi borare între două formaţiuni
o parte a văii Prutului, desem statale situate de o parte şi de
nat în câteva hărţi nautice sub alta a Carpaţilor. Preponderenţa
numele de Alanus fluvius. Dintre politică şi militară deţinută în
toponimele legate de prezenţa aceste regiuni de voievozii şi
alanilor în regiunile centrale ale cnezii maramureşeni, evidentă
Moldovei - semnificativă, din de-a lungul întregului secol al
punct de vedere numeric, până XIV-lea, trebuie pusă în legătură
către anul 1302, când s-a pro cu puternica afirmare a voievo
dus migraţia în masă a acestora datului românesc din bazinul
Scenă de luptă împotriva cumanilor
în Imperiul Bizantin - cel mai Biserica reformată din Mugeni, jud. Harghita, cca 1350 Tisei superioare, cu sporirea
cunoscut este numele oraşului prestigiului militar şi a rolului
Iaşi. Poziţiile Hoardei în aceste politic al nobilimii sale. În acest
regiuni s-au menţinut până în în schimb, într-un sistem de (Lvov), pe teritoriul statului Maramureş românesc trebu
preajma anului 1370, deci după relaţii economice şi politice halician. Aceloraşi regiuni le ie localizat, cu o foarte mare
ce Bogdan pusese bazele sta cu totul diferit. Raporturile este caracteristică, în prima probabilitate, acel voievod al
tului de sine stătător. Se poate, economice cu Transilvania şi jumătate a secolului al XIV-lea, „ţării românilor” (Walachenland)
aşadar, aprecia că circum cu Rusia haliciană au favorizat circulaţia monedelor maghia care l-a adăpostit, în vara anului
stanţele politice au împiedicat stabilirea în aceste zone a unor re şi central-europene, într-o 1308, pe pretendentul regal
apariţia formaţiunilor prestatale colonişti saşi, a căror contribu perioadă în care în ţinuturile Otto de Wittelsbach, duce
româneşti în sud-estul spaţiului ţie la dezvoltarea mineritului, răsăritene şi meridionale ale le Bavariei Superioare, după
carpato-nistrean. În schimb, au meşteşugurilor şi comerţului a spaţiului carpato-nistrean era eliberarea sa din prizonieratul
existat condiţii pentru constitui fost una semnificativă. Această încă predominantă circulaţia lui Ladislau Kán. Calificat de
rea lor în regiunile de vest, nord populaţie germană se adăuga monedelor mongole şi bizan Ottokar de Styria ca fiind un
şi centrale ale Moldovei. Nu aşezărilor maghiare şi secuieşti tine. Dezvoltarea urbană, încă „domn” (Herr) „peste cei
întâmplător, nucleul iniţial al apărute în regiunile apusene incipientă în această epocă, - pe lalţi”, acest voievod român îşi
statului moldovenesc s-a aflat în ale Moldovei încă pe parcursul lângă Baia, deja menţionată, extindea, probabil, autoritatea
partea de nord-vest a terito- secolului al XIII-lea. Însuşi centre economice în curs de şi asupra unora dintre formaţi-
unile politice existente, în acea mari părţi a teritoriului est- ungurii au reînfiinţat, în 1347,
epocă, în nord-vestul Moldovei. carpatic. Cea de a doua etapă, episcopia catolică a Milcoviei. În
Participarea, în 1325—1326, a delimitată cronologic de anii aceeaşi perioadă (1347—1349),
românilor (Walachi) din aceste Regatul Ungar şi-a extins
1350 şi 1355, s-a încheiat, după
ţinuturi, alături de polonezi, dominaţia asupra voievodatului
noi contraofensive tătare şi litu
ruteni şi lituanieni, la expediţiile situat pe valea râului Moldova.
aniene, cu statornicirea situaţiei
regelui Vladislav Lokietek împo În 1349, la data anexării de către
triva Brandenburgului exprimă, anterior create şi cu înfrângerea polonezi a Cnezatului Haliciului,
în orice caz, un statut politic definitivă a puterii tătare din Ludovic de Anjou crease deja, Dragoş. Pictură din sec.XIX
distinct al acestor români. aria apuseană a dominaţiei ei. pe valea Moldovei, o „marcă”
de apărare, în ale cărei structuri
militare vasalii maramureşeni pentru repunerea în drepturi a
ai regelui deţineau un rol de acestora. Beneficiind de întregul
importanţă majoră. sprijin al regalităţii, Drăgoşeştii
au preluat, în anii care au urmat,
■ Constituirea statu controlul asupra Maramureşului,
lui moldovenesc. angajându-se în susţinerea
Cucerirea independen întreprinderilor militare extra-
ţei faţă de Ungaria carpatice ale suveranului. În
1359, intervenind la răsărit de
În cursul aceluiaşi deceniu Carpaţi, Dragoş din Giuleşti
au fost semnalate puternice a înfrânt, în numele regelui, o
tulburări în voievodatul vecin răscoală a populaţiei locale din
al Maramureşului, provocate „terra moldavana"32, readucând
de afirmarea agresivă a politicii formaţiunea politică de pe valea
regale în detrimentul formelor râului Moldova în dependenţă
Cavalerie ungaro-polonă (reconstituire)
tradiţionale în care se exercitase, faţă de regalitatea ungară. În
până în acel moment, auto aceeaşi perioadă a avut loc
■ Ofensiva răsăriteană a Succesele campaniilor poloneze nomia acestei ţări româneşti. şi o tentativă a regelui polon
Ungariei şi Poloniei împotriva Haliciului din anii Presiunea regală asupra auto Cazimir al III-lea de a aduce
Cadrul extern în care s-au 1340-1341 i-au oferit regelui nomiei maramureşene, iniţiată teritoriile est-carpatice sub suze
desăvârşit emanciparea politică Ungariei, Ludovic de Anjou, încă din ultimii ani ai domniei ranitatea sa. Intervenţia trupelor
a românilor de la răsărit de şansa de a declanşa o serie de lui Carol Robert, s-a intensificat polone a fost însă respinsă de
Carpaţi la mijlocul secolului al acţiuni ofensive în teritoriile de simţitor la începutul domniei lui voievodul Petru, conducătorul
XIV-lea şi constituirea statului la răsărit de Carpaţi. Anunţate, Ludovic de Anjou, în legătură uneia dintre formaţiunile statale
moldovenesc de sine stătător a în regiunile din nord-vestul directă cu evoluţiile politicii sale din această regiune, cu sprijinul
fost creat de ofensiva Poloniei Moldovei, prin martirizarea la răsăritene. Adversarii politicii maramureşenilor aflaţi în servi
şi Ungariei împotriva Hoardei Siret, în 1340, a doi călugări angevine, reuniţi sub condu ciul regelui Ungariei. În răstimp
de Aur şi de tendinţa celor franciscani, campaniile militare cerea voievodului Bogdan de de câţiva ani, sub conducerea
două regate creştine asociate de ungare în teritoriile est-carpatice Cuhea, membru al unei familii lui Dragoş din Giuleşti şi a
a-şi impune dominaţia asupra au fost iniţiate în anul 1343, cele cu tendinţe de transformare în nobililor maramureşeni, această
teritoriilor smulse hegemoniei dintâi confruntări cu tătarii şi dinastie voievodală, au declanşat marcă de apărare a început să
mongole. Principalele eveni cu aliaţii acestora fiind defavo o rebeliune împotriva susţină se dezvolte pe cont propriu,
mente rezultate din această rabile trupelor regale. Reluate torilor politicii regale, în fruntea absorbind formaţiunile politice
înfruntare s-au desfăşurat în în anii 1345—1346, expediţiile cărora se afla neamul lui Dragoş româneşti desprinse din zona de
două mari etape. Prima dintre ungare la răsărit de Carpaţi din Giuleşti. În 1349, Bogdan, influenţă a Haliciului şi de sub
acestea, desfăşurată între anii au înregistrat, de această dată, numit de către rege „infidel stăpânirea Hoardei de Aur. Vag
1340 şi 1349, s-a încheiat prin succese importante, în urma notoriu”, confiscase domeniile şi mitic, tradiţia cronicărească
anexarea Haliciului şi a celei cărora tătarii au fost respinşi maramureşene ale Drăgoşeştilor, moldovenească a legat acest
mai mari părţi a Volhiniei de către ţărmurile Mării Negre. Pe fapt care l-a făcut pe Ludovic
către Polonia şi prin impunerea teritoriile recent recucerite din de Anjou să dispună luarea
autorităţii ungare asupra unei exteriorul Curburii Carpaţilor, tuturor măsurilor necesare 32. DRH, D, I, p. 75-78
„descălecat” al lui Dragoş de victorii lituaniene de la Sinnie mijlocit, în anii următori, apro
întemeierea statului medieval Vodî (1362). În 1368, Ludovic pierea dintre Polonia şi Ţara
Moldova. Unul dintre interpola- cel Mare îi scutea de la plata Românească, act care marca
torii cronicii lui Grigore Ureche, vămilor din Regatul Ungariei pe transformarea convergenţelor
Misail Călugărul, subliniază însă „negustorii lui Demetrius, prin istorice înregistrate în evolu
caracterul acestei formaţiuni cipe al tătarilor”, în schimbul ţia celor două ţări româneşti
care a constituit nucleul statului unui tratament similar rezervat extracarpatice într-o cooperare
moldovenesc: „şi într-acea negustorilor braşoveni „în ţara politică deliberată. La sfârşitul
începătură a fost domnia ca o domnului Demetrius”34. Această domniei lui Petru Muşat sau
căpitănie”33. Bogdan I întemeietorul rămăşiţă a puterii tătare a dispă la începutul aceleia a succeso
Pictură de Pierre Bellet
rut probabil în deceniul următor, rului său, Roman I, Moldova
Destinul acestei mărci de gra
ea fiind absorbită de către „ţara şi-a realizat unitatea teritorială
niţă a fost decis în Maramureş,
valahă” constituită în regiunile prin absorbţia „ţării valahe”
acolo unde, câţiva ani mai ■ Urmaşii lui Bogdan.
meridionale ale Moldovei. din regiunile meridionale, aflată
târziu, voievodul Bogdan din Unificarea teritorială a
încă, în 1386, sub conducerea
Cuhea s-a ridicat din nou Moldovei Evoluţia Moldovei către statul
voievodului Costea. Structura
împotriva regalităţii ungare şi a Politica lui Bogdan a fost con de sine stătător a fost oprită,
teritorială a acestei entităţi
susţinătorilor interni ai acesteia. tinuată de succesorul său Laţcu pentru scurt timp, de instaura
politice a fost însă păstrată în
Eşuând în încercarea de a scu (cca 1367 - cca 1375), a cărui rea dominaţiei ungare asupra
organizarea administrativă a
tura jugul hegemoniei ungare, domnie s-a remarcat, pe planul Haliciului (1377-1378), eveni
Moldovei medievale, ea fiind
Bogdan a părăsit Maramureşul afirmării statale, prin două ment care a readus Moldova
reflectată de existenta unei
împreună cu susţinătorii săi şi a realizări însemnate: reglemen sub suzeranitatea Regatului
„vornicii” distincte a „Ţării de
trecut munţii în Moldova, unde tarea raporturilor cu Polonia, Angevin. Dispariţia regelui
Jos”. În donaţia făcută lui Ionaş
a declanşat, în 1365, o amplă care i-a oferit sprijinul necesar Ludovic de Anjou (1382) şi
Viteazul, la 30 martie 1392,
rebeliune împotriva Regatului împotriva presiunii constante criza puterii centrale în Ungaria
Roman I Muşat se putea astfel
Ungar. Susţinut de localnici, a regelui angevin, şi stabilirea în anii următori au provocat
intitula: „Noi, Roman, voievod al
„infidelul notoriu” al regelui unei legături directe cu rapida dezagregare a sistemului
Moldovei şi moştenitor al întregii
Ludovic a reuşit să îl înlăture papalitatea - această ultimă său de dominaţie. În aceste
Ţări valahe (= româneşti), de la
pe Balc, fiul lui Sas, succesorul acţiune fiind realizată, de ase condiţii, Moldova s-a reorientat
munţi până la ţărmul mării”.
lui Dragoş, de la conducerea menea, prin mijlocirea bisericii cu hotărâre către Regatul Polon,
„căpităniei” moldoveneşti şi să poloneze. Ca urmare a care, unit cu Lituania din 1385,
a recuperat, printr-o acţiune Roman I Muşat
transforme această marcă mili acestor iniţiative, Laţcu a obţi-
tară într-un stat de sine stătător. nut din partea Curiei papale, în militară încununată de succes,
Independenţa Moldovei a fost schimbul acceptării confesiunii teritoriile ruse apusene. În 1387,
obţinută, prin urmare, la finele catolice, un scaun episcopal după restabilirea dominaţiei
unor confruntări care constitu la Siret, desprins din dieceza polone la Halici, Petru Muşat
iau o prelungire extracarpatică a Haliciului şi aşezat în subordi- a rupt relaţiile cu Ungaria şi a
tulburărilor izbucnite în interio nea directă a papalităţii. inaugurat formal, prin omagiul
rul voievodatului maramureşean „Ducele” Moldovei - titlu de la Lvov, legătura de vasali
cu aproape două decenii în pe care îl acordă papa lui tate faţă de Polonia, care, timp
urmă. Încercările lui Ludovic de Laţcu (nobilis vir Laczko, dux de un secol, avea să rămână
Anjou de a readuce Moldova Moldaviensis, partium seu nationis direcţia politică dominantă a
sub controlul său au eşuat, în Wlachie...) - consolida, prin politicii externe a Moldovei.
pofida repetatelor acţiuni mili legătura stabilită cu papalitatea, În acelaşi timp, el a iniţiat
tare de recuperare întreprinse statutul international al „tării” negocieri cu patriarhia din
de oştile regatului. Evenimen sau „ducatului” său, Moldova. Constantinopol, care a oferit
tele din 1365 au declanşat etapa În această perioadă, în regiu Moldovei un scaun metropo
finală a „întemeierii” Moldovei, nile meridionale ale Moldovei litan, iar domnului ei titlul de
proces la capătul căruia continua încă să supravieţuiască „autocrator”/ „samodârjeţ” (de
ţara - potrivit cronicii lui Ioan un stat tătăresc târziu, izolat de sine stătător), expresie a noului
de Târnava - „s-a transformat nucleul central al stăpânirilor statut internaţional al ţării. Mai 33. G. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei,
Bucureşti, 1978, p. 72
în stat” (in regnum est dilatata). Hoardei ca rezultat al marii mult decât atât, Petru Muşat a 34. ZW, II, p. 315
Dobrogea
ea mai mare parte a teritoriului dintre Dunăre
şi Marea Neagră a fost integrată, în a doua
jumătate a secolului al XIII-lea, în zona de
dominaţie a Imperiului Mongol, fapt care a inhibat
evoluţia entităţilor politice locale.
■ Importanţa constituirii Dezvoltarea generală a societă

statelor medievale ţii româneşti, impulsionată de
româneşti apariţia statelor de sine stătătoa
re, a fost urmată de o consoli
Formarea statelor medieva
dare politică şi militară care le-a
le româneşti a constituit un îngăduit domnilor români să se
moment important nu numai integreze în lumea europeană
pentru istoria românească, ci şi a epocii lor. Organizându-şi
pentru aceea a Europei de Sud- treptat instituţiile politice şi
Est. Dovadă a maturizării soci administrative necesare şi oastea
etăţii feudale, apariţia statelor proprie, Ţările Române s-au
româneşti extracarpatice a fost dovedit în măsură să joace,
puternic impulsionată de apor încă de la sfârşitul secolului al
tul demografic şi politic oferit XIV-lea, un rol de primă mări
Călăreţi mongoli escortând un prizonier sas de Transilvania, aport care va
(reconstituire)
me în frânarea celor dintâi etape
continua să reprezinte o realitate ale ofensivei otomane în direcţia
Revenirea temporară a autorită- teritorială a acestui „despo- de-a lungul întregului ev mediu. Europei Centrale.
ţii bizantine în această regiune a tat” a atins apogeul în anii de
contribuit la stimularea dezvol după 1370, când Dobrotici a
tării, către mijlocul secolului al ajuns să controleze regiuni din
XIV-lea, a unui organism statal sudul actualei Dobroge şi, de
dependent de Bizanţ, care îşi asemenea, părţile centrale şi
avea nucleul în teritoriul dintre nordice ale ţărmului bulgar al
Vama şi Caliacra, cunoscut sub Mării Negre. După moartea
numele de „ţara Cavarnei”. Cel lui Dobrotici (1386) şi scurta
dintâi conducător cunoscut al domnie a fiului său Ivanco
acestui stat, arhontele Balica, (1386-1388), teritoriile acestui
a fost urmat la domnie de despotat au fost împărţite între
către fiul său Dobrotici, care Emiratul Otoman, Ţaratul
a obţinut succesiv, din partea Bulgar şi Ţara Românească,
împăraţilor din Constantinopol, aceasta din urmă extinzându-
titlurile de strateg şi, mai târziu, şi temporar controlul până la
de despot (1357). Extinderea ţărmurile Mării Negre.
Rămăşiţele cetăţii Capidava

Dobroqea
Monede ale lui

loan al V-lea
Paleolog
Cultura
ivilizaţia românilor în primele secole ale evului mediu aparţine
mai cu seamă unui spaţiu rural, exprimându-se cu predilecţie prin
categorii considerate în general „minore”: locuinţe simple, ceramică,
unelte, podoabe şi obiecte de cult. Caracterul său romanic oferă o serie
de argumente majore pentru demonstrarea continuităţii nord-dunărene.
Tezaur monetar roman

de argint de la Cluj-Napoca
Civilizaţia comunităţilor locale Garvăn (sec. XI-XII) înseam rat misiunea lui Hierotheos, „Boldâgă”, dispunând de un
din Dacia postaureliană este nă o reînnodare a unor vechi episcopul Tourkiei. La Cenad sanctuar tipic bizantin - dove
constant atestată de docu tradiţii romano-bizantine. (urbs Morisena), centrul poli desc existenţa unei vieţi religi
mente arheologice aparţinând În acelaşi domeniu al arhi tic al „ducelui” Ahtum, — cel oase a cărei adevărată amploare
culturilor Bratei-Ipoteşti-Costişa tecturii de cult, o menţiune botezat la Vidin, secundum ritum va putea fi sesizată doar odată
(secolele IV-VI), Ipoteşti- specială merită expresivele Graecorum -, fiinţa o importantă cu extinderea cercetărilor arhe
Cândeşti-Botoşana-Hanska-Filiaş monumente rupestre de la şi bine înzestrată comunitate ologice.
(secolele VI—VII), Dridu Basarabi-Murfatlar, datând din monastică ortodoxă. Mănăstirea
(secolele VIII-X) şi Răducăneni veacurile X-XI şi legate de o Sf. Ioan Botezătorul, cea mai Nuanţarea şi îmbogăţirea
(secolele XI-XII). comunitate monastică ce utiliza importantă dintre ctitoriile lui elementelor de viaţă spirituală,
capele săpate în cretă, cu bolţi Ahtum, a devenit, după 1030, rezultat al intensificării contac
Revenirea Bizanţului la
semicilindrice, stâlpi şi încăperi sediul unei comunităţi bene- telor cu civilizaţiile occiden
Dunărea de Jos, la sfârşitul vea
specifice monumentelor dictine aflate sub ocrotirea tală şi bizantină, constituie o
cului al X-lea, a numărat printre
Orientului creştin, cu un decor
consecinţele sale renaşterea
primitiv, frust, plin de pitoresc
vieţii urbane, revirimentul meş
şi de spontaneitate. Prezenţa
teşugurilor artistice, dezvoltarea
culturală bizantină s-a afirmat
arhitecturii ecleziastice şi mili
în secolele X—XI şi în vestul
tare, aceasta din urmă ilustrată
teritoriului românesc, în Banat
prin ridicarea cetăţilor de la
şi în regiunile din apropierea
Dinogetia-Garvăn, Capidava
confluenţei Mureşului cu
şi Păcuiul lui Soare. Afirmarea,
Tisa, acolo unde, la chema
în secolele X—XIII, a centrului
rea conducătorului maghiar
episcopal de la Dristra a dat un
Gyula, trecut la creştinismul
semnificativ impuls dezvoltării
de rit oriental, s-a desfăşu
vieţii ecleziastice din Dobrogea.
Inventar de la Orheiul Vechi: veselă variată, tuburi de ceramică
înălţarea, în acest context cultu pentru încălzirea locuinţelor etc.
ral, a unor edificii de cult cum Murfatlar, Biserica
principală, interior
a fost biserica de la Dinogetia- celui dintâi episcop catolic al trăsătură marcantă a perioadei
Cenadului, veneţianul Gerardus cuprinse între sfârşitul secolului
de Sagredo, care a înfiinţat al XI-lea şi mijlocul celui de-al
aici şi o şcoală condusă de un XIII-lea. Mitropoliei de Dristra,
magister Waltherius. În ceea ce dependentă de patriarhia din
priveşte Transilvania, rotonda Constantinopol, îi erau sub
de la Alba-Iulia — a cărei datare ordonate, la mijlocul secolului
rămâne încă incertă, dar care al XII-lea, un număr de cinci
precedă, în orice caz, prima episcopii încă neidentificate,
catedrală catolică ridicată aici dar printre care pare să se fi
- şi cele două biserici-sală numărat, în spaţiul dobrogean,
Cană de lut
smălţuită de la descoperite la Dăbâca - una cel puţin importantul centru
Garvăn-Dinogetia
sec. X-XI dintre acestea, cea din punctul ecleziastic de la Dinogetia-
Garvăn. Din anii 1249—1250 de puternică viaţă fost precedată de o biserică din
datează, în aceeaşi regiune, cea românească şi orto lemn având exact acelaşi plan
dintâi menţiune a episcopiei doxă care a fost, de-a şi care a fost datată în ultimele
Vicinei, care va deţine un rol lungul evului mediu, decenii ale secolului al XI-lea.
important în viaţa religioasă a Ţara Făgăraşului. În Sculptura acestei perioade este
teritoriilor româneşti până la contextul ofensivei ilustrată de relieful „Maiestas
mijlocul secolului al XIV-lea. politice, confesio Domini” din timpanul porta
Structurile ecleziastice ortodo nale şi ideologice a lului primei catedrale din Alba-
xe din Transilvania au fost, în Occidentului catolic Iulia şi de consola cu „Sufletele
schimb, supuse unei puternice din prima jumătate a drepţilor din sânul lui Avraam”,
presiuni din partea bisericii secolului al XIII-lea aparţinând aceluiaşi edificiu,
catolice oficiale; în aceste con s-au consumat, în ambele databile în secolul
diţii şi-a încetat existenţa, după teritoriile extracar- al XII-lea; alte elemente decora
Catedrala barocă romano-catolică din Oradea
1205, episcopia ortodoxă din patice ajunse sub tive caracteristice pentru sculp
ţara fiilor cnezului Bâlea. Şi-au controlul regalităţii ungare, Cluj-Mănăştur, Vladimirescu- tura acestei perioade romanice
sporit, în schimb, autoritatea evenimentele legate de crearea Arad ş.a.) şi prin începutul sunt păstrate de bisericile din
şi averile cele trei episcopate şi tentativele de consolidare a înlocuirii acestora cu cetăţile din Ocna Sibiului, Vurpăr şi Cluj-
catolice înfiinţate, în secolele episcopatelor Cumaniei (1228) Mănăştur.
piatră (Feldioara - ante 1222).
XI—XII, la Cenad, Oradea şi şi Severinului (1237—1238), O biserică-sală de mici dimen În tumultul evenimentelor ce
Alba-Iulia. Mănăstirilor bene- împreună cu preocupările siuni care ar putea data de la au marcat istoria românească
dictine înfiinţate încă din veacul misionarilor dominicani de atra sfârşitul secolului al XI-lea a în veacul scurs între invazia
al XI-lea, cum a fost aceea de gere la catolicism a locuitorilor fost cercetată la Sânnicolaul de mongolă şi constituirea statelor
la Cluj-Mănăştur, li s-a adăugat, acestor ţinuturi. Beiuş (jud. Bihor); acesteia i s-a medievale româneşti extracarpa-
cu începere din a doua jumătate
Dezvoltarea structurilor sociale adăugat, cu ocazia unei refaceri tice, datele de istorie ecleziastică
a veacului următor, mănăstirea
şi politice feudale a stimulat, din secolul al XIII-lea, un turn- devin mai numeroase şi mai
cisterciană de la Igriş (Egres)
concomitent, geneza unor clopotniţă păstrat astăzi în stare expresive decât în epoca ante
(1179), loc de îngropăciune al
aspiraţii artistice specifice, cele de ruină. Cea dintâi catedrală rioară. Românii, ca şi cumanii
regelui cruciat Andrei al II-lea
mai concrete şi mai sugestive catolică de la Alba-Iulia - o şi slavii balcanici, au redevenit,
şi al soţiei sale, Iolanda de
mărturii în acest sens fiind bazilică cu trei nave, cu o singu după o întrerupere de câteva
Courtenay. Cistercienii de la
cele arhitectonice. Arhitectura ră absidă semicirculară, navele decenii, obiectivul propagandei
Igriş au întemeiat la rândul lor,
militară s-a caracterizat, în laterale terminându-se, spre misionare a bisericii occiden
în primul deceniu al secolului
această epocă, prin extinderea şi est, cu pereţi drepţi - a fost tale, desfăşurată în paralel cu
al XIII-lea, mănăstirea filială
consolidarea mai vechilor cetăţi ridicată la începutul veacului revitalizarea ofensivei politice a
de la Cârţa (Kerch), pe malul
de pământ (Dăbâca, Moreşti, al XII-lea. Alte bazilici au fost Ungariei şi Poloniei. Tentativele
Oltului ardelean, în teritoriul
ridicate, în această epocă, de de revigorare a episcopatu
Biserica romano-catolică din Cenad ordinele monahale catolice, lui cuman, - transformat,
jud. Timiş
aspectele concrete ale acestor între timp, într-o episcopie a
ansambluri fiind însă puţin şi „Milcoviei” -, atestate cu înce
fragmentar cunoscute. În ceea pere din anul 1332 şi legate, de
ce priveşte arhitectura eclezi această dată, de activitatea fran
astică a coloniştilor saşi, cele ciscanilor, nu par să mai fi dat
mai timpurii edificii aparţinând naştere unei activităţi misionare
acesteia par să dateze abia din de o amploare similară aceleia
primele decenii ale secolului al desfăşurate de dominicani, cu
XlII-lea (Cisnădioara, Vurpăr, un secol mai devreme. Apariţia,
Cricău, Sebeş). O ctitorie cne- în nordul Moldovei, a episcopa
zială românească este biserica tului catolic de Siret (1371) nu a
de la Streisângeorgiu; ridicată, fost, în schimb, decât rezul
potrivit concluziilor investigaţi tatul unei opţiuni politice de
ilor arheologice, către mijlocul moment a voievodului Laţcu.
veacului al XII-lea, aceasta a Prezenţa misionarilor minoriţi
elementar, amintite în cel de-al decenii ale veacului al XIII-lea

patrulea deceniu al veacului şi la începutul celui următor,
al XIV-lea la Jucu, în părţile este marcată de ridicarea, în
Clujului, şi în regiunea Orăştiei. această epocă, a bisericilor din
Densuş (caracterizată prin îmbi
Manifestările artistice ale acestei
narea unui model din ambianta
perioade mărturisesc, iniţial,
Obiecte
cultural-ecleziastică balcanică
şocul resimţit ca urmare a inva
de argint aurit cu elemente constructive şi
din sec. XIII - XIV: ziei mongole din 1241-1242.
1. Brăţară decorative romanice), Gurasada
2. Pandantive, Amploarea înregistrată, în a
Voineşti, jud. laşi sau Râu de Mori-Suseni, în
3. Diademă de la Cotnari doua jumătate a secolului al
Ţara Haţegului, ori Cuhea, în
XIII-lea, de ridicarea cetăţilor
Maramureş, în satul de reşe
din piatră, - regale, nobiliare
dinţă al lui Bogdan, viitorul
la Vicina, Licostomo şi Cetatea crife, şi de existenţa unor vechi sau comunitare -, împreună
voievod al Moldovei. Dintre
Albă, în primele decenii ale manuscrise slavo-române, din cu completa abandonare a
secolului al XIV-lea, şi activita rândurile cărora pot fi citate un anacronicelor fortificaţii de
tea depusă de aceştia în direcţia Triod Penticostar, un Evangheliar, pământ şi lemn, constituie
convertirii tătarilor nu au înre un Apostol şi aşa-numitul Octoih dovada clară a unei adevărate
gistrat succese notabile, repre de la Caransebeş (sec. al XIII-lea). revoluţii în domeniul arhitec
zentanţii acestui ordin suferind, În ceea ce priveşte Transilvania, turii militare din aceste regiuni,
în repetate rânduri, martirajul în datele de care dispunem ne asemenea incinte fortificate
mijlocul unui mediu confesional permit să constatăm o creştere facându-şi apariţia şi în ţinu
lipsit de toleranţă. În aceleaşi a nivelului educaţiei, un spor de turile extracarpatice. Mult mai
ţinuturi ale Dunării maritime, cultură, manifestate mai ales în numeroase şi mai bine păstrate
a căror importanţă politică şi rândul clericilor, dintre care unii decât vestigiile arhitecturii
economică sporise considerabil, îşi desăvârşiseră studiile la uni militare sunt monumentele
îşi continua activitatea episcopia versităţi franceze sau italiene, aparţinând domeniului eclezias
ortodoxă a Vicinei şi îşi făcea în şcolile capitulare ale secolu tic, care dispun, de obicei, şi de
apariţia aceea a Cetăţii Albe, lui al XIV-lea din Transilvania, elementele stilistice distinctive.
ambele subordonate patriarhiei alături de clerici au început să În legătură cu pătrunderea, în
constantinopolitane. Criza în îşi facă apariţia şi laici; şcolile această perioadă, a unui val de
care au intrat aceste structuri orăşeneşti, menţionate pentru influenţe eclectice trebuie pusă
ecleziastice către mijlocul aceeaşi epocă, vor fi în curând apariţia capelelor de tip central
secolului al XIV-lea este legată completate prin apariţia (Pelişor, Geoagiu de Jos, Ilidia,
atât de decăderea generală primelor şcoli săteşti de nivel Cluj-Mănăştur), care prezintă
a puterii bizantine, cât şi de înrudiri cu monumente similare
climatul de intoleranţă carac din spaţiul Europei Centrale.
teristic ultimelor decenii ale Biserica romano-catolică Calvaria Monumente reprezentative
1. Cruce-relicvar de la
de la Cluj-Mănăştur.
stăpânirii tătare asupra acestor Fecioara Maria cu Pruncul Isus
ale acestei epoci sunt, în Dinogetia-Garvăn (sec. IX).
2. Cercei de tâmplă
regiuni. Întemeierea statelor Transilvania, „catedrala II” (sec. XIII, Voineşti, jud. laşi)
medievale ale Ţării Româneşti de la Alba-Iulia, ridicată după
şi Moldovei, al cărei corolar în invazia tătară şi refăcută ca
plan spiritual a fost întemeierea urmare a noii devastări suferite clădirile ecleziastice de zid din
mitropoliilor de la Argeş (1359) în 1277, în cursul conflictului teritoriile de la sud de Carpaţi,
şi Suceava (cca 1385), a reînviat, dintre episcopia catolică şi din perioada premergătoare
în schimb, în spaţiul românesc saşii din sudul Transilvaniei, închegării Ţării Româneşti, pot
extracarpatic, bogatele tradiţii şi mănăstirea cisterciană de la fi menţionate bisericile de la
ortodoxe ale secolelor ante Cârţa, reconstruită după invazia Vodiţa şi Turnu-Severin şi bise
rioare. Civilizaţia românească mongolă şi finalizată pe la rica voievodală Sân Nicoară de
a acestei epoci este ilustrată, începutul secolului al XIV-lea. la Curtea de Argeş, datând de la
pe lângă circulaţia orală sau Afirmarea feudalităţii româneşti sfârşitul secolului al XIII-lea şi
manuscrisă a unor texte apo din Transilvania, în ultimele de la începutul celui următor.
I o an -A u rel P o p
Românii în
secolele XIV-XVI:
de la „republica
creştină“
la „restaurarea
Daciei“
Cadrul internaţional în secolele XIV-XVI

ână în secolul al XIV-lea, măruntele state ale
românilor (sau cele în care românii au jucat un rol
politic important, alături de alte etnii) - cu excepţia
statului Asăneştilor - nu au reprezentat puncte de reper
remarcabile pe arena internaţională.
Cel de-al XIV-lea secol, prin încălcărilor rânduielilor creş 1310, prin venirea la tron a Hedwiga cu marele-duce al
afirmarea statelor româneşti tine şi alunecării spre practici dinastiei de Luxemburg. Lituaniei, Vladislav Jagiełło,
unitare de la sud şi est de „păgâne” şi spre alianţe cu Ungaria s-a refăcut treptat după creştinat în formă apuseană
Carpaţi - Ţara Românească şi „păgânii”. Regiuni întregi din 1308, în timpul domniei primu (1386) împreună cu poporul său
Moldova — marchează intrarea regat scăpaseră de sub controlul lui rege angevin, Carol Robert şi devenit şi rege la Cracovia. În
pe arena politică central- şi puterii centrale. (1308-1342), pentru ca să atin fruntea noii dioceze lituaniene a
sud-est-europeană a românilor gă apogeul puterii sale în acest fost numit Andrei Vassilo, până
Criza de la finele secolului
ca subiect internaţional de sine veac sub regele Ludovic I atunci episcop de Siret,
al XIII-lea din regatele Boemiei,
stătător, cu un cadru politic (1342-1382). Polonia în Moldova. În timpul
Poloniei şi Ungariei se pre
propriu recunoscut. ajunge şi ea un stat acestor evoluţii din
lungeşte şi în primul dece
centralizat (după Boemia, Ungaria
Dacă intervalul 1200—1300 a niu al secolului al XIV- lea.
ce fusese, de fapt, şi Polonia, s-au
stat sub semnul confruntării În Boemia şi Ungaria, se
un grup de state) afirmat statele
dintre forţele catolice occi- sting vechile dinastii ale
abia sub condu româneşti, Ţara
dentale şi cele tătaro-mongole
cerea capabilului Românească
venite dinspre stepele nord-
principe din dinas şi Moldova, pe
pontice, după 1300 reculul măsura refluxului
tia Piasti, numit
lumii „păgâne” răsăritene
Vladislav Łokietek Hoardei de Aur.
este evident în faţa asalturilor
(cel Scurt) şi încoronat Ludovic I de Anjou
creştine europene. Totuşi, Ameninţarea islamică
în a doua parte a secolului la 1320. Urmaşul său, dinspre est, slăbită, dar nu ani
al XIII-lea, urmările vechilor Cazimir al III-lea (1333-1370), hilată, este urmată şi însoţită de
invazii pecenego-cumane şi mai avea să facă din Polonia o mare o alta, de acelaşi tip, dar mult
ales dominaţia Hoardei de Aur putere a Europei Centrale. La mai primejdioasă. Este vorba
erau teribile pentru popoarele şi moartea acestuia însă, s-a stins despre asalturile otomanilor în
statele creştine din regiune, care vechea dinastie a Piastilor, fapt Balcani şi Europa Centrală. În
erau nevoite uneori să oscileze care l-a adus temporar pe Ludo timp ce extremitatea de sud-
între cooperare cu „păgânii” vic I de Anjou al Ungariei şi pe vest a continentului (Peninsula
şi răzvrătire faţă de aceştia. tronul Poloniei (1370-1382). Iberică) s-a confruntat cu agre
Polonia era fărâmiţată şi slăbită Cazimir al lll-lea Dacă uniunea dinastică siunea arabă (711—1492),
de atacurile tătare şi de tendin ungaro-polonă s-a oprită totuşi de timpu
ţele expansioniste ale statului Przemyslizilor (1306) şi, respec dovedit a fi mete riu la sud de Pirinei,
confesional-militar al ordinului tiv, Arpadienilor (1301). Criza orică, legătura pandantul de sud-est
teutonic, iar Ungaria era sfâşiată din Boemia a devenit evidentă dintre Polonia al Europei, ame
de lupte interne între membrii după 1278, când Rudolf I de şi Lituania a ninţat de islamici
familiei regale, între partidele Habsburg a obţinut o victorie fost de durată încă de la începutul
nobiliare şi se afla în pragul des militară contra cehilor, care şi de importanţă mileniului al II-lea al
trămării. De câteva ori, mai ales pierd teritorii întinse, devenite istorică. Această erei creştine, a fost
sub regele Ladislau al IV-lea parte a domeniilor ereditare ale orientare estică a dominat de aceştia
Cumanul (1272—1290), ţara a Casei de Habsburg. Stabilizarea Poloniei s-a realizat din secolul al XIV-lea
Regina Poloniei
fost pusă sub interdict, datorită situaţiei s-a realizat abia în prin căsătoria reginei Hedwiga până în secolul al XX-lea.
I O A N - A U R E L P O P • ROMÂNII ÎN SECOLELE XIV-XVI: DE LA ͈ REPUBLICA CREŞTINĂ" LA ͈ RESTAURAREA DACIEI"
Ţările Române, Ungaria,

Polonia, forţe sârbeşti, albaneze
şi occidentale, individual sau
în alianţe, au reuşit să obţină
importante succese în oprirea
înaintării turcilor spre centrul
Europei. Între liderii care au
reuşit să coaguleze forţele
diferitelor popoare din regiune
şi din vecinătate şi au obţinut
Vladislav succese antiotomane s-au aflat
Jagiello
Iancu de Hunedoara, Gheorghe
Turcii otomani, ajunşi stăpâni

peste un cap de pod european
în 1354, au supus pe rând
imense regiuni ale Imperiului
Bătălia de la Nicopole din 1396
Bizantin (cu oraşul Adrianopol,
în 1361), au desfiinţat ţaratele
bulgare, i-au învins pe sârbi la
în 1453, a constituit o grea Secolul al XVI-lea stă sub
Kossovopolje (1389) şi şi-au
lovitură pentru creştinătate, semnul influenţei crescute,
fixat hotarul pe Dunărea de
marea înfrângere a otomanilor al dominaţiei şi suzeranităţii
Jos. În acest moment, are loc
la Belgrad (1456) a oprit pentru otomane în regiune. În fruntea
o primă concentrare de forţe
mai bine de trei sferturi de veac turcilor ajunge unul dintre cei
creştine occidentale şi central-
înaintarea acestora spre Buda şi mai capabili sultani din toate
europene, sub conducerea
Viena. Totuşi, în a doua parte a timpurile - Süleiman Kannunî,
regelui Ungariei, Sigismund de lancu de Hunedoara
secolului al XV-lea, Ungaria şi numit în Occident Magnificul
Luxemburg, sub forma Crucia
Polonia se plasează pe o poziţie (1521-1566) - care, spre a
dei Târzii (Defensive), pentru
Kastrioti Skanderbeg, Vlad predominant defensivă faţă de contracara Imperiul Romano-
oprirea înaintării Semilunii.
al III-lea Ţepeş, Ştefan cel Imperiul Otoman, iar Moldova German, face alianţă cu Franţa
Este vorba despre bătălia de la
Mare, Matia Corvinul, Pavel şi Ţara Românească încearcă să şi înaintează până în centrul
Nicopole, din 1396, care, deşi
Chinezul. Deşi cucerirea îmbine politica de rezistenţă cu Europei. La 1521, turcii ocupă
soldată cu eşec pentru creştini,
Constantinopolului de către aceea de conciliere, alternând Belgradul - apărat cu eroism de
i-a oprit totuşi pe otomani la
sultanul Mehmed al II-lea, răzvrătirile cu supunerea. Iancu de Hunedoara în 1456 -
sud de Dunăre.
şi insula Rhodos, zdrobesc
În ciuda crizei de la începutul Bătălia de la Kossovopolje din 1389 oastea ungară în 1526 (la
secolului al XV-lea, când mon (reconstituire) Mohács) şi apoi transformă
golii lui Timur Lenk au zdrobit Ungaria centrală în provincie
la Ankara oştile otomane (1402) otomană (1541), pentru circa
şi când creştinii din sud-estul 150 de ani. La 1529, oştile
Europei păreau revigoraţi prin sultanului asediază pentru
politica principelui român prima oară, fără succes, tocmai
Mircea cel Bătrân, statul sulta Viena. Pe la jumătatea secolului
nilor s-a refăcut repede. Ţara al XVI-lea, Ungaria dispare de
Românească s-a văzut silită să pe harta Europei ca subiect
accepte plata unui tribut către de drept internaţional (până în
otomani, ca simbol al răscum 1918—1920), iar Polonia este
părării păcii, şi să suporte unele tot mai slab angajată în poli
pierderi teritoriale (1417). În tica sud-estică. Între Imperiul
secolul al XV-lea, secolul de aur Otoman şi Imperiul Habsburgic
al rezistenţei antiotomane, au loc mai multe războaie,
A doua jumătate a secolului ţării a fost disputat deopotrivă victoria creştină de la Lepanto
al XVI-lea găseşte Europa de Habsburgi, de francezi şi de (1571) şi după eforturile unui
Central-Orientală fără unul din forţe politice sud-est-europene. greu război cu Persia, care
tre stâlpii creştinătăţii, anume Până la urmă, în 1575 ajunge dura din 1578. Nemulţumirile
Ungaria, şi fără implicarea în rege al Poloniei Ştefan Báthory, interne cauzate de depresiunea
politica antiotomană a Poloniei. principele Transilvaniei, vasal al financiară din statul sultanilor
Se accentuează dezinteresul sultanului de la Constantinopol. se puteau canaliza spre un
oficial al statului polon faţă de Concepţia de guvernare a aces război de amploare cu vreun
Sigiliul
lui Mircea cel Bătrân rezistenţa activă antiotoma tui principe, care şi-a constituit inamic extern. Acesta putea fi
nă, în paralel cu tendinţele de la Cracovia o cancelarie specială şi Polonia, dinspre care veneau
cu scopul stăpânirii Ungariei expansiune ale nobilimii polone raiduri căzăceşti în Moldova
de conducere a Transilvaniei,
şi al dominaţiei în Europa asupra teritoriilor ucrainene şi şi care iniţiase negocieri cu
viza deopotrivă oprirea expan
Centrală. Deopotrivă împăratul belaruse şi asupra zonei răsă Imperiul Habsburgic. Până la
siunii răsăritene a Habsburgilor
habsburg şi sultanul otoman ritene a Mării Baltice. Vechea urmă, celălalt protagonist al
şi tratarea Imperiului Otoman
se considerau moştenitori de uniune dinastică polono-litua- conflictului armat aflat în pregă
drept un factor politic euro
drept ai coroanei ungare, deşi niană (din 1386) devine acum o tire avea să fie Liga Creştină,
pean, demn de coexistenţă. Era
de fapt ţara a rămas împărţită uniune statală deplină, perfec care începea să se închege din
o viziune modernă, pragmatică,
în trei: Ungaria superioară, tată la Lublin, în 1569. Politica forţele Habsburgilor, Spania,
opusă vechii idei de cruciadă,
cucerită de austrieci; Ungaria estică a acestui stat bipolar este Sfântul Scaun, ducatele italiene
bazată pe opoziţia ireductibilă
centrală, ocupată prin luptă de contracarată de statul Moscovei, Mantova, Toscana şi Ferrara.
dintre creştinism şi păgânătate.
otomani; Ungaria de Est sau care a purtat un lung război Poarta avea să ducă împotri
Transilvania, dominată tot de cu Polonia pentru ţărmurile În jurul anului 1590 se înre va acestei alianţe un conflict
imperiul sultanilor, dar rămasă baltice, numit Războiul Livonic gistrează o criză prelungită istovitor (între 1593 şi 1606),
principat autonom (cvasiinde- (1558-1583). După stingerea în raporturile Poloniei cu numit „Războiul cel Lung”
pendent). dinastiei Jagiello (1572), tronul Imperiul Otoman, slăbit după sau „Războiul de 15 Ani”.
Un factor nou pe scena Sud-
Estului european era acum
ŢĂRILE ROMÂNE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVI-LEA
Anglia, pătrunsă în Levant pe
calea companiilor comerciale,
dăruite cu privilegii de către
Imperiul Otoman. Anglia viza
şi o apropiere politică de Poartă
(cum făcuse anterior şi Franţa),
pentru a lovi în inamicul său
tradiţional care era Spania. În
acest scop, diplomaţia engle
ză l-a încurajat pe sultan spre
război, până în 1592, pentru
ca după această dată să insiste
pentru menţinerea situaţiei exis
tente şi să îndemne la evitarea
conflictului. Schimbarea viza o
apropiere a englezilor de blocul
creştin (hispano-habsburgic),
fapt care a dat un nou impuls
alianţei — destul de indecise -
antiotomane. Pe acest fond,
principii Ţărilor Române se vor
înscrie în efortul european de
rezistenţă, sub egida politică a
Habsburgilor şi prin acţiunea
militară a lui Mihai Viteazul.
Economie şi societate
ona central-sud-est-europeană a fost serios
afectată în evoluţia sa de gravele conflicte
armate din secolul al XIII-lea, mai ales de
invaziile repetate ale mongolilor, începute cu cea
mai pustiitoare dintre ele, derulată în 1241-1242.
Chiar şi în prima jumătate a ca urmare a creşterii popu În a doua jumătate a secolului de război, mai ales tătari, erau
secolului al XIV-lea se resim- laţiei. În Transilvania (cu al XIV-lea, se semnalează un aşezaţi ca robi pe domeniile
ţeau clar urmările acestor eveni Banatul şi Părţile Vestice) au larg proces de roire (colonizare boierilor şi ale mănăstirilor. În
mente, mai ales că raziile de jaf fost consemnate documentar internă, din aproape în aproape) cursul unei expediţii în Ţara
ale tătarilor au continuat, ca şi până la jumătatea secolului al a populaţiei din zona colinară Românească, Ştefan cel Mare
dominaţia indirectă a acestora XIV-lea circa 2.500 de aşezări, şi submontană, intens locuită, (1457—1504) a mutat forţat mii
în spaţiile extracarpatice. După iar populaţia totală a ţării este spre regiunile joase, de şes, pre de robi ţigani în Moldova. Pe
oprirea relativă a asalturilor apreciată la 550.000-600.000 cum şi dinspre apus spre răsărit, de altă parte, campaniile otoma
mongole, se înregistrează un de locuitori. Ţara Românească mai ales între Prut şi Nistru, de ne la nord de Dunăre din anii
nou factor perturbator, anume putea să aibă pe la 1400 unde fusese eliminată stăpânirea 1418, 1420, 1438, 1462, 1476
marea ciumă de la 1347-1349, aproape 500.000 de locuitori, tătară. Arheologia medievală a etc. au fost devastatoare, înce
care a redus cu circa o treime iar Moldova ceva mai puţini demonstrat că nu mai existau tinind creşterea demografică.
populaţia Europei Occidentale. (probabil 400.000). În acel în epocă zone mari complet Totuşi, în ciuda impedimentelor
Urmează un lent proces de timp, densitatea populaţiei era nelocuite, cum par a sugera de tot felul, populaţia Ţărilor
refacere demografică şi econo- redusă în întreaga Europă, iar metaforic unele surse narative. Române creşte treptat în
mico-socială. unele regiuni situate în calea „Descălecatul”, situat undeva secolele al XV-lea şi al XVI-lea,
În a doua jumătate a secolu invaziilor, spre tătari, erau între legendă şi realitate, nu a ceea ce dă un impuls dezvoltării
lui al XIV-lea îşi fac apariţia considerate „pustii” (desertae). fost nici el un proces preponde economice.
numeroase aşezări noi ori Termenul respectiv (desertus) rent demografic, ci unul politic
Dintre cele două ocupaţii de
sunt refăcute cele vechi. Unele nu trebuie luat în sens literal, şi s-a desfăşurat în interiorul
bază, cultivarea pământului şi
dintre ele îşi datorează intrarea deoarece el nu indică întot aceluiaşi spaţiu de civilizaţie
creşterea animalelor (adesea
în istorie doar documentelor deauna o densitate scăzută, ci românească. Prin descălecatul
complementare), prima capătă
care au ajuns să le consem o zonă neorganizată politic sub voievodului Bogdan, izvoarele
o amploare cu totul deosebită.
neze (ca urmare a principiilor aspect occidental sau necuprin ne permit să estimăm că au tre
Se vede acest lucru din ştirile
dreptului feudal), dar altele, cu să în vreunul dintre regatele cut din Maramureş în Moldova
numeroase despre defrişări,
siguranţă, s-au născut acum, catolice - ungar sau polon. circa 100-200 de familii (de
desţeleniri, lăzuiri (terrae extirpa-
cnezi în mare parte), ceea ce
tae, prata extirpata), răspândirea
nu a putut produce modificări
Cetatea Hârşova, loc important pentru schimburi de brăzdarului de fier la plug, folo
mărfuri dintre români şi genovezi notabile în tabloul demografic
sirea intensă a tracţiunii animale
de la est de Carpaţi.
la arat, îngrăşarea solului etc.
Sporul natural al populaţiei, În Moldova, sunt mărturii care
contracarat de o mortalitate arată că în secolul al XVI-lea se
infantilă ridicată, nu putea ţine înjugau şi câte 12 boi la plug,
pasul cu nevoia de braţe de probabil la desţeleniri. Se culti
muncă. Vlad Dragul (Dracul) vau grâu, orz, ovăz, secară, mei,
(1436-1442; 1443-1447) a mazăre, bob, in, cânepă, viţă de
colonizat în Ţara Românească vie. Din Câmpia Română, mari
circa 10.000 de bulgari retraşi cantităţi de grâne erau desti
de la sudul Dunării, de sub nate schimbului, mai ales spre
stăpânirea otomană. Prizonierii Constantinopol şi spre alte cen-
vechile aşezări stabile pentru

iernat. Oieritul s-a identificat
în asemenea măsură cu viaţa
românilor încât unii străini au
ajuns să considere etnonimul
vlah (român) drept sinonim
cu păstor. Păstorii îşi mânau
turmele în locuri potrivite, peste
graniţele politice ale vremii.
Astfel, la 1404, regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg,
încerca să oprească trecerea Port maritim din Veneţia
Sigismund de Luxemburg,
regele Ungariei oilor din Transilvania la sud şi
est de Carpaţi, în timp ce, peste
puţin timp (la 1418), Mihail
Unii oameni, mult mai puţini, Deşi meşteşugurile sunt pre
tre din zona Mediteranei, dar şi I, domnul Ţării Româneşti,
se ocupau cu extracţia unor zente şi la sate, în târguri şi în
spre Apus. Comerţul cu grâne îngăduia locuitorilor din satul
substanţe din sol şi subsol şi cu curţile domeniale, - fierărit,
la gurile Dunării ajunge un transilvan Cisnădie - „românii
meşteşugurile. Tradiţia era mult armărit, prelucrarea lemnului,
obiect de dispută între Genova şi alţii” - să-şi pască nestin
mai veche în Transilvania, unde pădurărit, plutărit, obţinerea
şi Veneţia. În chip tradiţional, gheriţi turmele în munţii ţării
metalele preţioase şi fierul se şi prelucrarea lânii, pielărit
animalele rămân principala sale. Se creşteau şi porci, tot
exploatau încă din antichitate. etc. -, formele lor clasice se
marfă de export a Ţărilor mai mulţi pe măsura accentu
Minele mai importante erau dezvoltă în oraşe. Procesul
Române. Se creşteau vite mari ării obligaţiilor faţă de Poartă,
situate într-un nucleu bine defi de urbanizare a fost destul
şi mici, mai ales oi. Importanţa fiindcă aceste animale nu erau
nit din Carpaţii Apuseni, dar şi de lent şi a urmat mult timp
oieritului reiese şi din numele pretinse de otomani. Sporesc,
la Rodna, la Rimetea (Trascău) calea sud-est-europeană, de tip
unei dări de bază către stat, de asemenea, cirezile de vite,
şi în zona Hunedoarei. Aurul bizantino-slav. Oraşul, în înţeles
oieritul în Ţara Românească şi boii, caii. Albinăritul, prin
se scotea şi din nisipul râurilor, de burg medieval occidental,
Moldova şi quinquagesima ovium produsele sale de bază (mie
în Ţara Românească şi, mai s-a dezvoltat treptat, mai ales în
(cincizecimea oilor, datul oilor) rea şi ceara), a ajuns foarte
ales, în Transilvania. Faptul Transilvania, în urma procesu
sau quinquagesima Valachorum important pentru exportul pe
este semnalat încă de Notarul lui de colonizare a germanilor.
(cincizecimea românilor) în mare, în Levant, dar şi pe uscat,
Anonim al regelui Béla, pentru Modelul a venit prin filieră
Transilvania. Oieritul era spre Polonia. Peştii din bălţile
cumpăna secolelor IX şi X. germană, fiind apoi preluat cu
pendulatoriu, cu locuri spe Dunării luau, în parte, aceleaşi
Cuprul se extrăgea, conform adaptări şi de unguri, români,
ciale pentru vărat în zone cu căi externe (Constantinopol,
unor mărturii din preajma anu slavi. Cele mai importante
hrană bogată şi cu revenirea la Polonia, Ungaria).
lui 1400, în Ţara Românească, oraşe - centre meşteşugăreşti,
la Baia de Aramă, iar sulful comerciale, religioase, adminis
şi chihlimbarul din regiunea trative - erau în Transilvania,
Buzăului. Toate cele trei ţări în frunte se situa Braşovul (cu
erau extrem de bogate în sare, aproximativ 10.000 de locuitori
care se exploata la Sic, Turda, la finele secolului al XV-lea),
Ocna-Dej, Ocna-Mureş, Ocna numit şi Corona sau Kronstadt,
Sibiului, Ocna-Şugatag, Ocnele cel din urmă nume fiind de
Mari, Slănic-Moldova, Slănic- fapt o traducere în germană a
Prahova etc. Sarea de aici lua vechiului nume slavo-român
drumurile Europei Centrale şi (Krane = ienupăr) şi apoi o
ale Balcanilor. În mine şi ocne adaptare a acestuia la statu
lucrau deopotrivă robi, ţărani tul de „oraş liber regesc” sau
Uric al lui Roman (Muşat), prin
care dăruieşte unui slujitor dependenţi, dar şi oameni liberi „oraş al coroanei” (Krone =
credincios trei sate pe Siret
(plătiţi) localnici sau colonişti coroană). Urmau apoi Sibiul
veniţi din statele germane şi (Hermannstadt, Cibinium,
Slovacia. Szeben), Clujul (Clus, Culus,
avea o ramificaţie terestră foarte Producţia de mărfuri şi căile de

circulată dinspre Boemia şi comunicaţie intens frecventate
Ungaria, prin Transilvania, pe au stimulat nevoia de monedă.
la Braşov şi apoi prin sudul De aceea, domnii români au
Carpaţilor de Curbură până la emis monede proprii: ducaţi,
Brăila şi la gurile fluviului. Al dinari şi bani de argint (cu
Timişoara medievală
doilea drum unea Marea Neagră unitate ponderală marca de
cu Marea Baltică, de la Cetatea argint) în Ţara Românească
Klausenburg, Kolozsvár), Oraşele transilvane au ajuns Albă şi Chilia, prin Moldova, şi groşi, cu subdiviziuni (cu
Bistriţa (Bistritz, Bistricia, la o dezvoltare mai mare, spre Lvov, Torun şi Gdansk. El unitate ponderală sommo,
Nösen, Beszterce), Turda din toate punctele de vedere, avea şi o ramificaţie spre vest, moneda genovezilor de la
(Thorenburg, Torda), Alba- înconjurate cu ziduri de incintă, prin Cracovia (capitala Poloniei) Marea Neagră), în Moldova,
Iulia (Alba Giule, Weissenburg, oraşele din această regiune au şi Wrocław (Breslau). Oraşele în Transilvania, unde circulau
Gyulafehérvár), Dej (Desch, evoluat în mare parte după situate pe aceste artere - monedele din Ungaria, s-au
Deés, Dés), Deva (Dimrich, modelul urbanistic al Europei Braşovul, Sibiul, Clujul, Brăila, deschis, după reformele mone
Déva), Hunedoara (Eisenstadt, Centrale şi Occidentale. În Cetatea Albă, Chilia, Suceava — tare ale lui Carol Robert, mai
Vajdahunyad), Sighişoara fruntea lor se afla un patrici au avut câştiguri deosebite şi multe ateliere monetare locale.
(Schässburg, Segesvár), Sebeş at activ în comerţ, exploatări au ajuns prospere. Comerţul
(Möhlbach, Szászsebes), Mediaş miniere şi meşteşuguri, în viaţa internaţional, sursă alternativă de Societatea medievală a Ţărilor
(Mediasch, Medgyes), Orăştie politică. La polul opus se afla venituri pentru domnie, a ajutat Române avea numeroase carac
(Brasium, Broos, Szászváros), teristici ale regimului feudal
Timişoara (Temeschwar, central-european, dar şi multe
Temesvár), Oradea (Gross- particularităţi locale. Arheo
wardein, Nagyvárad), Sighet logia medievală, dar şi izvoarele
(Máramarossziget), cu o scrise atestă de timpuriu o elită
populaţie variabilă, de la 1.000 social-politică, cu rădăcini
la 7.000 de locuitori. În Ţara încă din perioada migraţiilor.
Românească, mai însemna Numele real al acestei elite este
te erau Câmpulung, Argeş, mai greu de descifrat, deoarece
Oraşul de Floci, Brăila, Slatina, izvoarele (elaborate în greacă,
Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Turnu, latină, slavonă, limbi orientale)
Giurgiu, Târgovişte (unele dau cel mai adesea variante
având colonii catolice venite Cetatea Braşovului deformate, multe neutilizate
din Transilvania), mai apoi în interiorul societăţii româ
Gherghiţa, Bucureşti, Calafat şi sărăcimea oraşelor, formată din mult la consolidarea puterii cen neşti. Oricum, izvoarele latine
altele. În Moldova evoluaseră calfe, ucenici, mărunţi cultiva trale. Cele două drumuri pome vorbesc încă de pe la anii 900,
ca oraşe Baia (Civitas Moldaviae), tori, cerşetori etc. Meşteşugarii nite se întâlneau la gurile Dunării dar mai ales după 1200, despre
Siret, Chilia, Cetatea Albă erau organizaţi în bresle (asocia şi la Marea Neagră, pe litoralul duci (duces), cnezi (kenezii), juzi
(Maurocastron, Akkerman, ţii ale patronilor) care lucrau în vestic şi nord-vestic al acesteia, (iudices), voievozi (vaivodae),
cu circa 10.000 de locuitori în acelaşi domeniu (branşă) sau acolo unde erau situate Chilia şi mai-marii pământului (maiores
secolul al XV-lea), Suceava, în domenii înrudite. Breslele Cetatea Albă. Acestea au devenit terrae), puternicii acelor părţi
Hârlău, Roman, Târgu-Neamţ, au jucat un important rol obiect de concurenţă aprigă între (potentes illarum partium) sau, mai
Cernăuţi, Iaşi, Bacău, Bârlad, economic, politic şi militar, în genovezi, Ţara Românească, rar, despre jupani. Unele sunt
Tighina, Vaslui, Târgu-Lăpuşna, Moldova, Polonia, Ungaria şi, doar denumiri generice, altele
apărarea porţilor, bastioanelor
Botoşani, Orhei etc. Şi în unele ulterior, Imperiul Otoman. În aveau corespondent concret
şi turnurilor oraşelor.
oraşe moldovene populaţia era secolul al XV-lea - secolul de în limba vorbită. Prototipul
eterogenă din punct de vedere Căile comerţului, mai ales dru înflorire maximă a civilizaţiei feudalităţii româneşti timpurii
etnic şi confesional. În oraşe murile de uscat, legând diferitele medievale româneşti - negustorii au fost cnezii sau juzii, pome
locuiau cu precădere negustori părţi ale continentului, au ajuns români au jucat un rol important niţi masiv în izvoare în toate
şi meşteşugari, grupaţi după prospere în secolul al XV-lea. în derularea schimbului pe cele provinciile româneşti. Cei doi
specialitate sau naţionalitate, dar Drumul care unea apusul cu două mari drumuri care treceau termeni sunt cvasisinonimi.
existau şi locuinţe boiereşti. centrul Europei pe linia Dunării prin Ţările Române. Denumirea de cnez a fost
Statutul cnezilor români, fiindcă erau proprietari ereditari

relativ uniform pe întreg de pământuri lucrate de supuşi
spaţiul carpato-dunărean, se şi aveau atribuţii militare. Prin
va modifica treptat, mai ales aceasta ei aveau caracteristicile
după încadrarea politico-mili- de bază ale unui feudal. Dar
tară a Transilvaniei în Regatul nu le aveau pe toate. Un feudal
Ungariei (proces derulat din autentic al unui stat feudal - fie
secolul al XI-lea până după şi în Europa Centrală şi de Sud-
1200) şi după constituirea Est - presta „servicii fidele”
statelor unitare româneşti sud- faţă de suzeranul/suveranul
şi est-carpatice. Vechea elită său şi era dăruit cu un feud sau
feudală tradiţională, de sorginte cu mai multe (chiar dacă nu
Cetatea Albă romano-bizantină şi de influ participa la un autentic „con
enţă slavă timpurie, precum şi tract vasalic”, ca în Occident).
oamenii dependenţi de această Garanţia acestei danii era actul
elită nu-şi mai aveau locul lor de donaţie emis de suveran.
preluată de români de la slavi râu. Ei au fost numiţi cnezi de precis în noile structuri. Statele Cnezii (juzii) români, neavând
(care au dominat un timp părţi vale, spre a-i deosebi de cnezii feudale centralizate şi unitare astfel de acte, s-au pus repe
întinse ale vechii Dacii), dar are mărunţi sau cnezii de sat. Unii şi-au constituit structuri sociale de, în mare parte, în serviciul
origine germanică şi însemna dintre juzi sau cnezi, în situaţii specifice. În Ungaria medievală, suveranilor lor, fireşte, cu arma
la început principe, conducă de primejdie, au fost învestiţi structurile sociale feudale erau şi sfatul lor, fiind recompensaţi
tor; numele de jude vine din şi cu atribuţii militare şi numiţi de model apusean (prepon pentru aceasta. Aceste recom
latinescul iudex (judecător, duci sau voievozi. Oamenii de derent german, la început), pense sau danii constau adesea
arbitru, şef). Este probabil ca rând din comunităţi ajung să cu anumite elemente moşte chiar în ceea ce cnezii aveau
protoromânii să fi folosit întâi facă anumite servicii cnezilor, nite din gentilismul vechilor din vechime, adică tocmai în
numele latinesc, dar, treptat, în servicii devenite treptat obliga triburi arpadiene (din secolele cnezatele/judeciile lor, cu satele
timpul convieţuirii cu slavii vor ţii: munci pe pământul rezervat VIII-X). În această ţară, polii sau părţile de sate şi cu oamenii
fi preluat şi denumirea de cnez, cnezilor, cote patrimoniale din societăţii feudale erau formaţi lor. Cu alte cuvinte, donaţiile
alături de cea veche, luzii (cne- venituri. Cnezii/juzii devin din nobili şi şerbi (iobagi), plus erau formale, iar suveranul le
zii) erau fruntaşii comunităţilor o verigă de legătură a satelor largi categorii de oameni liberi putea face fiindcă se considera
săteşti, iniţial aleşi şi cu atribuţii cu puterea centrală, după ce nenobili. În Tara Românească proprietarul întregului pământ
prioritar judecătoreşti-adminis- anterior jucaseră acelaşi rol în şi Moldova, domnii (principii) al ţării. Dar nu acest lucru era
trative. Ulterior, pas cu pas, ei cadrul temporarelor formaţiuni şi-au format o suită alcătuită important atunci, ci documen
şi-au permanentizat funcţia de politice ale barbarilor. Ei apărau din boieri (numiţi sporadic tul (diploma sau hrisovul), care
conducere, însuşindu-şi şi roluri ordinea internă în comunitate şi şi jupani, pani sau vlastelini), avea valoare juridică şi garanta
militare, economice, social-poli- organizau rezistenţa armată în dăruiţi cu sate (pământuri) şi stăpânirea titularului. Astfel,
tice. Treptat, delegarea puterilor faţa agresorilor externi şi cuce supuşi. Cnezii au fost asimilaţi cei mai mulţi boieri de la sud şi
de către comunitate către aceşti rirea de noi pământuri. Cnezii un timp nobilimii şi boierimii, est de Carpaţi provin din cnezi.
juzi/cnezi s-a transformat în români, deşi cuprind în originea
stăpânire ereditară asupra numelui lor ideea de „principe”,
satului (satelor), cu teritoriu şi nu au ajuns niciodată la statutul
Cetatea ţărănească Câlnic
oameni. Stăpânirea cnezului/ de suverani ca şi cnejii ruşi, de
judelui se numeşte cnezat/jude- exemplu. De aceea, pentru a
cie. Cnezatul poate să fie un sat, evita confuziile, micii feudali
o parte de sat sau mai multe români sunt numiţi cnezi (sg.
sate (cel mai adesea 1—2 sate). cnez), iar principii slavi cneji
Unii cnezi au ajuns să domine (sg. cneaz). Dubla terminologie,
şi apoi chiar să stăpânească, în de origine latină şi slavă, în
secolele XIII—XIV, mai multe cazul elitei feudale româneşti,
cnezate (20-30 de sate sau mai indică probabil şi originea mixtă
multe), situate de obicei într-o a acesteia, nu doar sub aspect
depresiune sau pe cursul unui etnic, ci şi instituţional.
Aceia dintre cnezi care, din varii „schismatici”, pe de alta. Pentru

motive, nu au reuşit să se facă lumea acelui timp, aceste măsuri
plăcuţi şi utili puterii centrale au erau perfect morale şi fireşti,
rămas un timp mărunţi proprie chiar dacă urmările lor au fost
tari pe baza vechiului drept negative.
cnezial, cutumiar. Ei erau, natu Venirea dinastiei de Anjou
ral, oameni liberi şi stăpâni, dar în Ungaria (1308) a agravat
stăpâni de rang secund acum, lucrurile în acest sens, deoarece
neoficializaţi, pasibili oricând statul şi-a luat tot mai mult în Veneţia. Gravură de epocă
de decădere pe scara socială, serios rolul de regat apostolic,
mai ales dacă alţii obţineau acte cu misiunea de combatere a din urmă lucru nu era impor nobilimea Transilvaniei, în
scrise pentru pământurile lor. „păgânilor, ereticilor şi schis tant, dar cu timpul începe să fie. bloc, ca stare, se adresa atunci
În Transilvania, procesul a fost maticilor”, din interior şi din Înclinăm să credem că iden suveranului său cerând nimi
similar, dar mult mai compli vecinătate. Cel mai mare efort titatea naţională a fost treptat cirea „răufăcătorilor” de orice
cat, contorsionat şi grav prin de uniformizare confesională, augmentată tocmai de deosebi naţiune, „mai precis români”1.
urmări, datorită, în primul rând, adică de impunere a catolicis rea confesională. Aceste deza Regele lua măsuri juridice ferme
impunerii unei noi ordini feu mului, dus vreodată de către vantaje au stârnit reacţii adverse pentru îndeplinirea acestei
dale şi unei confesiuni apusene, Ungaria medievală s-a înregis din partea românilor - calificaţi cereri, pretinzând în schimb
străine de tradiţia românilor. trat în timpul regelui Ludovic I drept „răufăcători” - şi chiar ajutorul militar al nobilimii
Românii din Transilvania, transilvane pentru pedepsirea
Banat, Crişana, Maramureş, „rebelilor” de la hotare. Aceşti
Sătmar, Ung, Bereg, Ugocsa rebeli nu erau alţii decât voievo
etc. făceau parte din Regatul zii Ţării Româneşti şi Moldovei,
Ungariei, condus de autorităţi adică Vladislav I Vlaicu, res
neromâneşti, cu alte rânduieli, pectiv Bogdan I. Cel dintâi era
cu altă limbă, cultură şi alte tra în mod direct acuzat de rege
diţii. Este drept că Transilvania în 1365 că se revoltase „cu
era un voievodat distinct, - învoirea trădătoare şi cu tainica
cuprins totuşi în Ungaria -, înţelegere a românilor şi locui
dar voievozii săi, după moartea torilor acelei ţări”2. Mai mult, se
lui Gelou, au fost în general ştia că românii cuprinşi în regat,
unguri, proveniţi din afara ţării in afara „relelor” produse în
Cetăţi medievale transilvane în
intracarpatice. O chestiune viziunea lui Conrad von Weiss interior, îşi extinseseră uneori
foarte importantă în acele vre „rebeliunile” lor (mai ales pe
muri era religia sau confesiunea, de Anjou (1342-1382). În acest adevărate acte de rebeliune. Ca la 1290 şi 1360) şi la sud şi est
fiindcă oamenii erau profund cadru, cnezii români, mai ales urmare, în anul 1366, regele de Carpaţi, în conivenţă cu
ataşaţi de credinţă şi de biserică. începând cu secolul al XIV-lea, Ludovic I a stat şase luni în românii de acolo, conducând la
Or, în Ungaria, mai ales după aveau un triplu handicap în Transilvania, la marginile estice „descălecaturi” (la fondarea de
Cruciada a IV-a (1204), se simte afirmarea lor social-economică ale regatului, pentru a rezolva state româneşti libere, desprinse
tot mai acut deosebirea dintre şi politică, în viaţa statului. Mai chestiunea spinoasă a „răufăcă de Ungaria). În aceste condiţii,
credinţa apuseană a elitelor con întâi, ei nu erau catolici, ceea torilor” interni şi a „infidelilor” incitat de starea nobiliară, regele
ducătoare şi credinţele şi chiar ce, treptat şi gradat, ajunge un externi, adică a inamicilor săi şi ia măsuri drastice: niciun stăpân
religiile diferite ale celor mai motiv serios de discriminare. ai autorităţilor ungare. În acel de pământ nu poate fi recu
mulţi dintre supuşi. Începând În al doilea rând, ei nu aveau moment, izvoarele îi prezintă noscut drept nobil dacă nu are
cu regele Andrei al II-lea acte de donaţie pentru cne concomitent drept inamici act de donaţie regală; adevăraţii
(1205—1235), se iau în Ungaria zatele (satele) lor, pe care le ai regelui, ai regatului sau ai nobili ai regatului aveau
măsuri ferme de discriminare, stăpâneau în virtutea cutumei. nobilimii transilvane atât pe obligaţia să fie sau să devină
mai întâi între creştini şi păgâni În fine, ei erau de altă etnie şi românii transilvani (cuprinşi catolici. Fireşte, asemenea
(mozaici şi islamici) şi apoi de altă limbă decât autorităţile în regat), cât şi pe cei din Ţara
chiar între „creştini” (= catolici), ţării, decât naţiunea care dăduse Românească şi Moldova (din
1. DRH, C, XIII, p. 159-165, nr. 92
pe de o parte, şi „eretici” şi numele regatului. Iniţial, acest afara regatului). Prin urmare, 2. DRH, D, I, p. 78-80, nr. 42
măsuri uniformizau structurile de condiţii, unii dintre cnezi

atât de eterogene ale ţării, dar, s-au adaptat şi au îndeplinit exi
în cazul în speţă, loveau în cne- genţele fixate, iar alţii au ajuns
zii români, deoarece ei nu aveau supuşi pe fostele lor pămân
acte de donaţie (îşi stăpâneau turi. Totuşi, măsurile drastice
cnezatele prin dreptul românesc preconizate de Ludovic I şi de
obişnuielnic, după tradiţie) şi nobilimea transilvană nu s-au
erau de confesiune răsăriteană putut aplica întocmai şi nu
(ortodoxă). Iar obţinerea actelor s-au putut generaliza, din mai
de donaţie începe să fie tot mai multe motive. Unul important
dificilă, deoarece concurenţa cu a fost necesitatea apărării ţării
nobilii unguri este acerbă. în faţa atacurilor otomane,
Ca urmare, recapitulând, cnezii venite dinspre sud şi sud-est. Prima atestare documentară a Castelului Bran o reprezintă
actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I de Anjou
au fost stânjeniţi în Transilvania Altul a fost politica de întărire a
de mai mulţi factori: impunerea puterii centrale din regat, pentru
stăpânirii străine; venirea, odată care suveranii au avut nevoie mari faţă de puterea centrală (ei preconizase regele Ludovic I cu
cu armata ungară şi cu autorită de suport contra marii nobi- erau stăpâni semioficiali, căci aproximativ un secol înainte,
ţile, a unor noi stăpâni - slujitori limi centrifugale. În asemenea mai aveau o treaptă până la anume cnezii supuşi pe domenii
regeşti - care pun mâna (mai împrejurări, cnezii români, cu înnobilare); le feudale (a căror calitate era
ales în locurile deschise, de mari calităţi militare, erau foarte 3) cnezi înnobilaţi (nobiles kene tot mai des asimilată cu o
câmpie, pe văile marilor râuri) utili statului, fie că erau sau nu zii), cu diplomă regală şi drept funcţie sau o slujbă), cu statut
pe vechile proprietăţi cneziale; erau posesori de diplome regale nobiliar în vechile lor cnezate, de oameni dependenţi, şi cnezii
şi catolici. Conta doar calita numite acum şi possessiones (erau nobili sau asimilaţi nobililor.
tea lor de luptători înarmaţi, stăpâni oficiali, asimilabili teore Pentru societatea româneas
capabili să apere ţara şi pe rege. tic nobilimii regatului); că însă, cnezii fuseseră de un
Unii, pentru a se proteja sau a 4) cnezi supuşi pe domeniile singur fel şi întruchipaseră ideea
urca pe scara socială, au trecut feudale nobili are şi bisericeşti, de stăpân, anume stăpânii de
la catolicism - iniţial de formă - intraţi de drept în rândul iobagi cnezate, cu rol militar, judecăto
şi au obţinut acte de donaţie; lor şi asimilaţi adesea cu juzii resc, cu reşedinţe mari şi ctitori
alţii au rămas până în secolul săteşti (villici), un fel de primari de biserici. În regiunile transil
al XV-lea mărunţi stăpâni locali ai satelor aservite; aceşti cnezi, vane în care influenţa Regatului
ortodocşi. Pentru unii s-a găsit aşezaţi mai ales în zonele des Ungar a venit formal şi târziu
temporar o cale de mijloc: can chise, de câmpie, pe cursurile s-a păstrat cea mai viguroasă
celaria regală le-a eliberat acte inferioare ale râurilor, unde cnezime, stăpână de moşii
de posesiune pentru pământu au venit primii stăpâni unguri (pământuri şi oameni), luptătoa
rile lor, cu drept cnezial, şi nu şi oaspeţi colonizaţi, nu mai re, cu veşminte somptuoase, cu
nobiliar. puteau pătrunde în rândul elitei turnuri-locuinţă fortificate, cu
feudale oficiale. Deosebirea biserici pictate şi alte atribute
În urma acestor evoluţii
principală era aceea între cnezii certe ale feudalităţii.
Ludovic I de Anjou sinuoase, cnezii români din
Transilvania şi Ungaria au ajuns cu diplomă regală pentru cne Prin urmare, nobilimea româ
de mai multe categorii: zatele lor şi cei fără diplomă: nească din Transilvania s-a
colonizarea unor noi popula 1) cnezi obişnuiţi, stăpâni neofi la 1366, primii erau asimilaţi în născut odată cu recunoaşterea ei
ţii, aducerea de hospites, pe ciali, fără acte de donaţie, situaţi justiţie nobilimii, iar ceilalţi erau de către oficialitate, în secolele
pământuri stăpânite anterior de pe domeniul regal, mai ales consideraţi egalii juzilor săteşti XIV-XV, şi provine exclusiv
localnici; danii făcute episcopii pe domeniile cetăţilor regale; din satele aservite, adică erau din cnezime, aflată în faza sa
lor şi mănăstirilor catolice; con ei erau supravieţuitorii vechii dependenţi. După jumătatea de disolutie. Această nobilime
diţionarea stăpânirii nobiliare de cnezimi, de dinaintea impunerii secolului al XV-lea, lucrurile este însă doar formal o creaţie a
obţinerea diplomei regale şi de ferme a dominaţiei ungare; erau simplificate de noua ordine oficialităţii, deoarece ea provine
apartenenţa la catolicism; impu 2) cnezi întăriţi în cnezatele lor a statului ungar în privinţa cnezi- dintr-un fond feudal românesc
nerea de către Ludovic I a ideii cu drept cnezial, prin acte de mii. Aceasta nu mai era decât tipic, prin care s-a deosebit
de religio recepta etc. În astfel donaţie regală, dar cu obligaţii de două categorii, aşa cum mereu de nobilimea regatului.
Cnezii români recunoscuţi ca supuşi. Elita feudală este masculine dintr-o familie mare,
nobili prin privilegii individuale stratificată: în Transilvania, se un neam (genus) sau un clan.
sau colective nu aveau atribu află în frunte baronii, prelaţii În Moldova totuşi, femeile
tele deplinei nobilitari decât şi comiţii, adică aristocraţii (fetele) stăpâneau şi moşteneau
în persoana lor, în justiţie, ca sau marii nobili, după care pământul deopotrivă cu bărbaţii
judecători, ca membri ai comu urmează nobilii comuni (de (băieţii). Cu timpul, stăpâni
nităţii nobiliare comitatense, ca rând) şi nobilii condiţionări; în rea va fi individualizată şi, în
oşteni, scutiţi de vămi. Altmin Moldova şi Ţara Românească, Transilvania, se va aplica princi
teri, posesiunile lor rămâneau boierii erau şi ei mari şi mici, piul primogeniturii. Noţiunea de
în general grevate de obligaţii existând diferenţe notabile „proprietate”, deşi se foloseşte
cneziale specifice faţă de cetăţi. între cei din preajma dom în mod curent, are un alt înţeles Sigila Muşatinilor
Puţini cnezi înnobilaţi au reuşit nului (numiţi vlastelini, adică în evul mediu faţă de epoca
performanţa de a-şi transforma „puternici”), cu averi de zeci Imperiului Roman. Proprietatea Supuşii proveneau din vechile
cnezatele în proprietăţi nobiliare de sate, şi cei mărunţi, de ţară, tuturor supuşilor suveranului, ca comunităţi rurale (sate), cândva
depline şi de a deveni membri cu 1 —2 sate sau părţi de sate. în orice stat feudal, era condiţio libere, din cadrul cărora s-au
recunoscuţi ai stării nobiliare a Tot boieri s-au numit şi feudalii nată, nu era absolută. Nu exista ridicat mulţi dintre juzi/cnezi.
regatului. Aceştia, de regulă, au români din sudul Transilvaniei ius utendi et abutendi. Numai Ţăranii dependenţi sunt men
devenit catolici şi treptat s-au ţionaţi de timpuriu ca rustici,
maghiarizat. Elita românească a Olachi popularii, oameni de rând,
ajuns astfel în secolul al XVI-lea oameni comuni etc. În Ţara
o măruntă categorie de fruntaşi Românească, după formarea
ai satelor, în mare parte aserviţi, deplină a statului cu instituţiile
fapt pentru care termenul de sale, apar cu numele de „sat”
„român” (Valachus) devine (selo), oameni (liudi), săraci
sinonim cu „iobag”. (siromahi), ţărani de la munte
(horane), dar mai ales vecini (în
În Ţara Românească şi
analogie cu parecii bizantini) şi,
Moldova, în secolul al XV-lea,
spre finalul evului mediu şi la
cnezii mai erau încă o pătură
începuturile lumii moderne,
de rang secund a elitei feudale, Curtean şi
arcaş din
rumâni. Cel mai frecvent nume
mici stăpâni, oameni liberi. vremea lui dat ţăranilor dependenţi în
Adevăraţii stăpâni oficiali, Alexandru
cel Bun secolele XV—XVI, când docu
creaţie a statului, erau acum (reconsti
tuire) mentele se scriau în slavonă,
boierii. Din vechiul înţeles al
este cel de vecin. Numele de
termenului de „cnez” s-a mai
rumân - provenit evident din
păstrat ideea de libertate. Astfel,
(Făgăraş), fiindcă în perioada suveranul avea dreptul de stăpâ etniconul respectiv — nu a
„cnez”, după secolul al XVI-lea,
formării clasei feudale oficiale nire superioară asupra întregului însemnat mereu ţăran depen
semnifică de fapt „om liber”,
(statale) acest teritoriu făcea pământ al ţării (dominium eminens), dent, iar sensul său a suferit
iar „cnezirea” este sinonimă cu
parte din Ţara Românească. La dar şi acesta se manifesta, de schimbări. Iniţial, toţi româ-
eliberarea din şerbie.
sud şi est de Carpaţi, în secolele la un timp şi în unele cazuri, nii s-au numit „rumâni”, din
Adevăraţii stăpâni feudali, XV— XVI, în general, mănăs doar teoretic şi simbolic. De latinescul Romanus. Apoi, s-au
acceptaţi oficial de stat, sunt tirile erau mai bogate decât aceea, juriştii preferă pentru evul desprins dintre ei cnezii, boierii,
nobilii şi boierii. Ei sunt bellato- boierimea. Până în secolele al mediu noţiunea de posesiune şi orăşenii, clericii etc., iar rumâni,
res, fiindcă atribuţiile lor origi XIV-lea (în Transilvania) şi al de drept de posesiune. Totuşi, cu înţelesul de categorie socială,
nare erau cele militare, dar sunt XVI-lea (în Ţara Românească şi deoarece dreptul de posesiune au rămas doar supuşii. La 1470,
şi stăpâni, deoarece au domenii Moldova), stăpânirea nobililor în epoca modernă este altceva populaţia Ţării Româneşti din
de mărimi variabile, pe care le şi boierilor asupra satelor lor - decât cel din evul mediu şi deoa câteva judeţe din est îi scria
lucrează cu ţăranii dependenţi. ca şi aceea a vechilor cnezi - rece în multe cazuri posesiunea lui Ştefan cel Mare, în numele
Rolul de stăpân feudal îl joacă era adesea în indiviziune, fără medievală de averi imobiliare „boierilor, cneziior şi rumâni
şi biserica (mănăstirile, episcopii „alegerea” concretă, pe teren, devine în fapt proprietate, a lor”3. Aici, „rumânii” trebuie
le), fiindcă deţine domenii - a părţilor individuale. Era o intrat în uz şi este acceptat acest să fi fost ţăranii în ansamblu,
uneori zeci de sate - cu oameni stăpânire a tuturor rudelor din urmă termen. supuşi sau nu vreunui boier.
la un timp moşneni pământului, împărţit în loturi rurale (hinterlanduri), ai căror

sau megieşi în Ţara le - sesii, delniţe - pe care le locuitori, mai mult români, erau
Românească şi lucrau. În proprietate particulară obligaţi la slujbe şi dări.
răzeşi în Moldova. cvasideplină mai aveau doar
Toţi locuitorii Ţărilor Române
casa, curtea şi inventarul agricol.
Unii istorici aveau anumite obligaţii faţă de
De aceea, ţăranii depindeau
i-au socotit mici unele instanţe superioare. Cele
economic de stăpâni, în primul
boieri, fiindcă erau mai grele erau obligaţiile ţăra
stăpâni ereditari ai rând de nobili. Nobilii erau ete
nilor supuşi feudalilor: dijma
pământurilor lor, rogeni ca origine etnică. Cei mai
(decima, deseatina) din majo
cu drepturi depline mulţi erau maghiari, veniţi prin
ritatea produselor gospodăriei
asupra acestora. şi după cucerirea Transilvaniei
(în produse); munca gratuită
Le lipseau însă alte (secolele XI—XIII); aceştia
pentru senior (robota, claca),
atribute ale feuda erau aşezaţi în locurile des
la arat, semănat, cules, cosit,
lităţii. În Moldova chise, cucerite de timpuriu, în
strânsul fânului etc.; dări în
existau regiuni Banatul şi Crişana de câmpie,
bani. Mai complexe şi mai bine
întinse locuite de pe văile mijlocii şi inferioare
precizate erau obligaţiile şerbi
populaţie liberă, ale Someşului şi Mureşului,
lor din Transilvania şi Ungaria.
numite de Dimitrie în Câmpia Transilvaniei etc.
Faţă de biserică aveau obligaţii
Cantemir „repu În zonele mai ferite, cucerite
speciale toţi locuitorii catolici;
blici ţărăneşti”: şi controlate mai dificil, mai
este vorba despre dijma ecle
Vrancea, Tigheciu, superficial şi mai târziu - Haţeg-
ziastică. De asemenea, faţă de
Câmpulung. Hunedoara, Făgăraş, Munţii
stat (suveran) erau obligaţi toţi
Apuseni, Banatul colinar şi
Privilegiu acordat negustorilor braşoveni
În Transilvania, locuitorii ţării, dar greul apăsa
la 7 octombrie 1476 montan, Maramureş etc. -
unde structurilor asupra oamenilor de rând. În
majoritatea stăpânilor erau
feudale locale li Ţara Românească şi Moldova,
români sau de origine română
Sub aspect juridic, cu toţii erau se suprapun cele de model obligaţiile faţă de stat erau mai
(cnezi ori cnezi înnobilaţi).
oameni liberi. Când s-a trecut apusean, ţăranii supuşi pe apăsătoare decât cele faţă de
Ţăranii supuşi erau în majori
la documente în limba română domenii se vor numi în mod stăpâni. Cea mai dificilă situaţie
tate români, dar în comitate şi
curent în documente, mai ales o aveau robii, majoritatea ţigani
(masiv după 1600), termenul maghiarii de rând fuseseră aser
de vecin (ca şi cel de vlah) este din secolul al XIV-lea, iobagiones (unii tătari), ajunşi în zona
viţi. Pe pământurile dăruite în
tradus prin „rumân”, care în (din magh. jobbágy). Iniţial, acest carpatică şi a Dunării de Jos (ca
bloc saşilor şi secuilor, teoretic,
secolul al XVII-lea înseamnă nume s-a aplicat celor mai înalţi şi în întreaga Europă) din India,
statutul juridic al populaţiei era
cert ţăran dependent şi legat slujitori, care stăteau în preajma de pe la finele secolului al XIII-
acela de libertate; nimeni nu era
de pământ. În tot acest timp, suveranului şi-l sfătuiau, dar lea şi in veacul următor.
supus nobililor, deoarece acolo
numele de rumân s-a aplicat treptat, după ce aristocraţia raporturile feudale de muncă Lumea feudală, în care au trăit
şi ca etnicon, desemnând a căpătat alte denumiri, el a sau cele feudo-vasalice nu şi românii, a fost una a particu-
poporul român în ansamblu fost dat ţăranilor dependenţi, funcţionau. Cei mai mulţi ţărani larismelor locale şi a universa
şi purtând în sine amintirea tot un fel de „slujitori”, dar ai liberi din Transilvania, nesupuşi lismului creştin, fragmentat şi el
latentă a Romei. În Moldova, nobililor. Este o schimbare de nobililor, se găseau pe aceste de la o vreme, lumea ierarhiei, a
ţăranii, inclusiv cei supuşi, se sensuri analoagă celor urmate pământuri date saşilor si secui supunerii şi a privilegiului, foar
numeau „oameni ai pământu de noţiunile de „cnez” şi de lor. Românii însă, popor cucerit te diferită de lumea democraţiei,
lui” (zemleni), liudi, dar mai ales „rumân”. Iobagii, ca şi vecinii, şi ortodox, încep să fie discrimi a egalităţii şi a drepturilor, care
susead, adică vecini, ca si la sud au fost oameni liberi juridic naţi şi aici, pe motiv că privile va urma. Organizarea acestei
de Carpaţi. În ambele ţări s-a până în secolul al XVI-lea. Ei giile regeşti se răsfrângeau doar lumi s-a ghidat după modelul
păstrat până în epoca modernă se considerau proprietari peste asupra saşilor şi secuilor, nu şi feudal, venit deopotrivă pe fili
o pătură largă de ţărani liberi, satul lor, cu hotarele sale vechi, asupra populaţiei locale. Marile eră răsăriteană (bizantino-slavă)
proprietari de părţi de sate, deşi asupra dreptului ţăranilor se oraşe săseşti, unele aflate pe şi apuseană (germano-ungară).
mai ales în indiviziune (devăl suprapusese dreptul superior al Fundus Regius, altele pe pământ
măşie). Ei populau prioritar nobililor, mănăstirilor, cetăţilor comitatens, - Braşovul, Sibiul, 3. I. Bogdan, Documente privitoare la
părţile dinspre munte, dinspre etc. Ca atare, ţăranii aveau doar Clujul, Bistriţa etc. -, aveau relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi
cu Ţara Ungurească în sec. XIV-XVI, I,
Transilvania şi se numeau de dreptul de posesiune asupra sate aservite pe domeniile lor Bucureşti, 1905, p. 282-284
Organizarea internă a Ţărilor Române.

Instituţiile şi viaţa de stat
tatul, cea mai importantă instituţie a unei macroco-
munităţi, se sprijină, la rândul său, pe alte instituţii.
Toate la un loc, cu reţeaua de relaţii în care sunt
prinse, dau măsura organizării unui popor (unor popoare).
Poporul român avea o situaţie ■ Domnia Carpaţi câte un „mare-voie

specială în centrul şi sud-estul vod”, situat deasupra voievo
Europei, fiind singurul moşte La conducerea Ţării Româneşti
zilor locali, supuşi de-acum
nitor de aici al tradiţiei etno- şi a Moldovei se afla, din seco
acestuia. Marele-voievod începe
lingvistice romane, în timp ce lul al XIV-lea, domnul, care era
treptat să poarte şi titlul de
Imperiul Bizantin moştenise în acelaşi timp şi mare-voievod.
domn, mai ales după consolida
doar tradiţia politico-institu- Termenul de domn, însemnând
rea puterii sale şi după consa
ţională romană. Instituţiile stăpânul suprem al ţării şi al crarea autorităţii sale pe plan
românilor, inclusiv statul, sunt, supuşilor, vine din latinescul internaţional. În titlul princiar,
prin urmare, de origine romană dominus, titlu care, în perioada în afara numelor de „mare-
şi romano-bizantină, puternic dominatului, era purtat de voievod” şi „domn”, se mai afla
influenţate de modelele slave şefii statului roman. Numele şi particula Io, prescurtare de la
(şi, în mică măsură, chiar de ale de mare-voievod provine din numele sacru Ioannes, însem
unor „imperii” turcice, mai pre limba slavonă şi înseamnă nând „cel ales de Dumnezeu” Scaun
cis pecenego-cumane). Aceste comandant militar. Datorită (spre a domni), introdusă de domnesc
două componente - romano- migraţiei slavilor şi convieţuirii biserică, prin ceremonia ungerii
bizantină şi slavă - dau în linii străromânilor cu slavii, înce suveranului la urcarea pe tron. suprem al ţării etc. Domnii
mari măsura organizării interne pând cu secolul al IX-lea sunt Domnul era şi „singur stăpâ- români se recunoşteau în mod
a ţărilor locuite de români. atestaţi mai mulţi conducători nitor” sau „autocrator”, ceea curent în secolele XIV-XVI
Fireşte, în Transilvania, unde români numiţi voievozi. Ei erau ce arăta că el era suveran, iar vasali ai regilor Ungariei şi
statul şi instituţiile sale oficiale şefii unor formaţiuni politice statul său era independent. Se Poloniei, fără ca aceasta să afec
au ajuns să fie neromâneşti, se sau state incipiente din regiunea considera că puterea domnului teze, din propria perspectivă,
impune treptat modelul ungar carpato-dunăreană. În secolele venea „de la Dumnezeu”, fapt calitatea de independenţă a ţări
de inspiraţie germană, fără ca XIII—XIV, prin procesul de marcat în titlul oficial prin for lor lor. Succesiunea la tron se
acesta să copleşească pe deplin unificare politică a acestor mici mula „din mila lui Dumnezeu” făcea după principiul mixt eredi-
vechile structuri locale. state, s-a impus la sud şi est de (Dei gratia). Însemnele puterii tar-electiv, în sensul că suve
erau coroana, buzduganul şi ranul era ales dintre membrii
Uşa catoliconului din mănăstirea Pantelimon de la Sf. Munte Athos sceptrul. Atribuţiile domnilor, celor două familii domnitoare
cu stemele Ţării Româneşti şi a Moldovei deşi importante, erau limitate (Basarabii în Ţara Românească
de privilegiile boierimii şi ale şi Muşatinii în Moldova) de
clerului înalt, precum şi de către Adunarea Ţării, formată
„obiceiul ţării” (dreptul tradiţio din grupurile privilegiate (stările
nal). Domnul (marele-voievod) din Apus): boierii, clerul, curte
conducea întreaga administraţie nii. După instaurarea suzerani
a statului, numea marii dregă tăţii otomane directe (efective)
tori, dăruia moşii şi alte bunuri, la sud şi est de Carpaţi, în
era cel mai înalt comandant al secolul al XVI-lea, domnii aleşi
oştirii, avea iniţiativa în politica de ţară trebuiau confirmaţi de
externă, deschidea şi înche către sultan. Adesea, prin abuz,
ia conflicte, era judecătorul se proceda invers, adică întâi
al XIV-lea şi demnitatea de riei), conducătorii Transilvaniei

„duce al Transilvaniei” (cunos se vor numi principi şi vor fi
cută şi în secolul precedent), aleşi de adunările ţării (numite
deţinută de un membru al apoi şi diete). După alegere,
familiei regale. Adevărata auto principele trebuia confirmat de
ritate au avut-o însă constant sultan, deoarece ţara avea acum
voievozii, prezenţi în tot evul acelaşi statut extern ca şi Ţările
mediu, fiind uneori numiţi câte Române extracarpatice.
doi sau chiar trei concomitent.
Voievodul Transilvaniei avea
■ Sfatul (Consiliul)
atribuţii administrative, judiciare
Domnesc
şi militare în provincia sa. El îşi
exercita puterea în comitatele Din vechea obligaţie a mari
Sala tronului din Suceava (reconstituire) Solnocul Interior, Dăbâca, Cluj, lor stăpâni de moşii din suita
Turda, Alba, Hunedoara şi domnului - auxilium et consi
Târnava. Prin titlurile de comite lium - derivă şi rolul Sfatului
de Solnoc, comite al secuilor Domnesc, acela de a aproba
avea loc numirea de la Istanbul conducătorii Ţării Româneşti sau a respinge principalele acte
şi chiar comite al Sibiului (al
(tot dintre membrii dinastiilor şi Moldovei, nu sunt suverani, ale suveranului. În plus, domnul
saşilor), ca şi prin dese împu
locale) şi apoi se producea ale prin urmare nu sunt „domni”. avea nevoie de dregători şi
terniciri regale, majoritatea
gerea formală de către Adunare. „Domni” erau numai regii
voievozilor transilvani şi-au de întreţinerea fastului curţii
După aceasta, urma ceremonia Ungariei, care-i numeau pe
lărgit mult atribuţiile şi puterea, sale. În anumite împrejurări,
încoronării de către mitropolit, voievozii Transilvaniei şi-i con Consiliul (Sfatul) limita drastic
inclusiv asupra unor zone şi
de obicei în loc deschis (pe un siderau între marii lor dregători.
instituţii scoase de iure de sub puterea domnului şi îi con
„câmp”), în prezenţa „ţării” Totuşi, Transilvania se bucura
autoritatea voievodală. O parte trola strict deciziile. Membrii
(a reprezentanţilor stărilor sau de o organizare autonomă în
din teritoriul Transilvaniei Sfatului - cei mai mari boieri,
categoriilor libere). Din a doua cadrul regatului, autonomie
(Ţara Făgăraşului, a Amlaşului, mitropolitul, episcopii, egu
parte a secolului al XVI-lea, pe care forţele locale încercau
sursa divină a puterii este, prin s-o consolideze, în timp ce
urmare, completată cu una autorităţile centrale voiau s-o
pământească (împăratul sau limiteze. Astfel, unii voievozi,
sultanul), deşi domnii se consi contrar regulilor, au format
derau şi se declarau în conti adevărate „dinastii voievodale”,
nuare „unşii lui Dumnezeu” şi precum cei din familia Lackfi
dăruiţi cu autoritate „din mila în secolul al XIV-lea sau cei din
lui Dumnezeu”. Din aceeaşi familia Csáki în secolul al XV-
perioadă, atribuţiile externe ale lea. Voievodul Ladislau Losonci
domniei ajung limitate, fiindcă (1376-1392) a participat chiar
se pliază după interesele Porţii. la o coaliţie balcanică îndreptată
În interior, domnii continuă să împotriva Ungariei. Voievozii
aibă aceleaşi atribuţii supreme. Transilvaniei îşi numeau pro
Pentru a evita luptele interne priii lor vicevoievozi, pe comiţii
pentru tron - păgubitoare Divanul în şedinţă (reconstituire)
celor şapte comitate, pe caste
pentru ţară - şi a limita puterea lani, notari etc. dintre „famili
boierilor, cei mai mulţi domni arii” lor (un fel de vasali). De feudele Ciceu, Cetatea de Baltă menii marilor mănăstiri, fiii
şi-au desemnat urmaşii încă din la mijlocul secolului al XV-lea, etc.) s-a aflat mult timp, în domnului - erau menţionaţi ca
timpul vieţii, prin asocierea la unii voievozi, care rezidau rar urma raporturilor vasalice (sub martori sau îşi puneau peceţile
domnie, aşa cum se întâmpla şi în Transilvania, desemnau, pe formă de feude), sub autoritatea în actele (hrisoavele) importante
în Apus. lângă vicevoievozii care condu domnilor Ţării Româneşti şi ai emise de cancelaria domneas
În Transilvania, voievozii ţării, ceau efectiv, şi guvernatori (care Moldovei. Din secolul al XVI- că. Ei îl asistau pe domn la
deşi poartă un titlu de aceeaşi puteau avea viceguvernatori). lea, mai exact după 1541 (când daniile de moşii, la procese, la
origine slavo-română ca şi Mai apare sporadic în secolul se produce destrămarea Unga încheierea tratatelor cu puterile
cubicularius) se ocupa de camera ■ Adunările de stări

de culcare a domnului şi era (adunările ţării)
sfătuitorul de taină al acestuia;
Ca şi în Europa Apuseană, adu
paharnicul (magister pincernarum)
nările de stări erau instituţii de
se ocupa de aprovizionarea
excepţională importanţă, care
cu vin a pivniţelor domneşti;
simbolizau „ţara legală”, adică
stolnicul (magister dapiferorum)
îi reuneau spre a lua decizii, cu
avea în grijă masa voievodului;
ocazii speciale, pe trimişii stă
comisul (magister agasonum) avea
rilor (ai grupurilor privilegiate).
atribuţii militare, legate mai ales
Stările clasice din Franţa şi din
de grajdurile domneşti etc. În
alte ţări din Apus (descinse din
Sfatul Domnesc intrau în mod
acei bellatores, oratores, laboratores)
obişnuit vornicul, logofătul,
aveau analogii şi în Europa
vistierul, paharnicul, postelni
Centrală şi de Sud-Est, unde
cul, stolnicul, comisul, banul
se simte puternic şi influenţa
Biserica din Rădăuţi, necropola primilor (în Ţara Românească), pârcă
domni ai Moldovei bizantină. Adunările de stări
labii (în Moldova), portarul
în Ţările Române se dezvoltă
Sucevei (în Moldova), precum
mai ales începând cu secolele
şi marii boieri fără dregătorii.
străine. În Sfatul Domnesc al teritoriul provinciei; marele- al XIV-lea (în Transilvania)
În vreme ce aceştia din urmă
Ţării Româneşti erau, de regulă, ban mai era numit „domnul cel şi al XV-lea (la sud şi est de
erau foarte importanţi în Sfat
între 10 şi 15 boieri, iar în cel mic”; vornicul (palatinul, iudex Carpaţi).
la început, cu timpul (după
al Moldovei erau între 20 şi curiae) era conducătorul curţii
1450) vor fi treptat eliminaţi în În Ţara Românească şi
30. Rolul Sfatului şi alcătuirea domneşti, ajungând să aibă cele
favoarea dregătorilor domniei Moldova, adunările ţării erau
dregătoriilor vădesc o influenţă mai importante atribuţii jude
(mari boieri cu dregătorii). formate din „reprezentanţii”
bizantină venită mai ales prin cătoreşti după domn; logofătul
Accentuarea dependenţei privilegiaţilor, adică din boieri,
filieră slavă, deşi sunt similare (cancelarul) era şeful cancelariei
Ţărilor Române faţă de Poartă, clerul înalt şi curteni, şi se întru
celor occidentale. domneşti şi se ocupa de redac
după 1550, a produs anumite neau atunci când se luau decizii
Dregătoriile erau, cu puţine tarea deciziilor luate de domn schimbări şi în Sfatul Domnesc, importante pentru ţară: alegerea
excepţii, comune Moldovei şi şi de Sfat sub formă de hrisoave numit tot mai frecvent Divan. domnilor, abdicarea acestora,
Ţării Româneşti şi nu aveau o sau porunci domneşti; vistie Voievozii Transilvaniei, nefiind declaraţii de război, încheierea
specializare absolută în atribuţii. rul (tezaurarul) ţinea evidenţa suverani, nu aveau un sfat păcii, trimiterea de solii impor
Orice dregător putea îndeplini veniturilor ţării şi a cheltuieli sau consiliu propriu-zis, deşi tante, judecarea unor cauze de
orice poruncă a domnului. lor; spătarul (spatarius, armiger) cei mai puternici dintre ei au mare importanţă, a apelurilor,
Totuşi, unii dintre marii dregă comanda oastea călare şi purta încercat să-i imite pe regi şi sub stabilirea obligaţiilor populaţiei
tori (banul, logofătul, vornicul, spada domnului la ceremonii; acest aspect. faţă de stat etc. Prima menţiune
vistierul, pârcălabul) aveau mai pârcălabii (capitanei, castellani)
ales atribuţii de ordin public, erau comandanţi ai unor cetăţi
iar alţii (postelnicul, paharnicul, cu regiunile din jurul lor, cu
Curte interioară a Palatului domnesc
stolnicul) mai mult obligaţii rol mai important în ţinuturile (reconstituire)
personale sau slujbe către domn moldovene; portarul (uşarul)

şi curtea sa. Cei mai importanţi se ocupa de hotărnicii şi de
dregători - majoritatea membri primirea solilor (în Moldova,
ai Sfatului Domnesc — erau: în timpul lui Ştefan cel Mare,
banul (iniţial al Severinului, apare demnitatea de „mare-
apoi al Olteniei), conducătorul portar al Sucevei”, comandant
administraţiei la vest de Olt, cu al oştilor); în secolul al XVI-lea,
dreptul de a pronunţa pedepse portarul de Suceava este numit
capitale în Oltenia; după sta tot mai des hatman (din germ.
bilirea centrului la Craiova, Hauptmann) sau „general”
marele-ban avea în subordine al călăreţilor şi pedestraşi
pe ceilalţi bani (bănişori) de pe lor; postelnicul (şambelanul,
şi Maramureş; apartenenţa întrunite din iniţiativa proprie

românilor la credinţa răsări a stărilor (mai ales a nobililor),
teană, atunci când autorităţile care luau decizii comune pri
ungare făceau eforturi masive vind interesele lor (votarea de
de impunere a catolicismului; subsidii, alcătuirea unor statute,
declinul elitei româneşti, con strângerea oştilor etc.). Aceste
curate de nobilimea ungară, de congregaţii lărgite au stat la
fruntaşii saşilor şi secuilor etc. baza adunărilor ţării din epoca
Un moment-cheie pe această principatului, numite adunări
cale trebuie să fi fost atitudinea comiţiale sau diete. Din secolul
nobilimii, care-i reclamă regelui al XVI-lea, stările Transilvaniei
în bloc, în 1366, cum s-a văzut, se vor numi tot mai frecvent
pe românii din Transilvania, „naţiuni” şi vor avea o tot mai
cerând să fie „nimiciţi” sau pronunţată conotaţie etnică.
„stârpiţi”. Acţiunea se va
desăvârşi până în 1437, când
■ Organizarea
nobilimea, saşii şi secuii încheie
Centrul de comitat Oradea şi cetatea sa administrativă
între ei „uniunea frăţească”,
fără participarea românilor. Ţara Românească era împăr
Această „uniune”, numită după ţită în judeţe, iar Moldova în
1500 „a celor trei naţiuni”, se ţinuturi. Ele s-au conturat ca
cunoscută este din 1421, când restabilirea ordinii, combaterea entităţi încă înainte de unifica
va îndrepta treptat, mai ales în
Alexandru cel Bun al Moldovei „răufăcătorilor” etc. La ele rea statală, prin concentrarea
epoca modernă, chiar împotriva
hotăra să acorde fostei sale participa, de obicei, nobilimea cnezatelor sau judeciilor mai
românilor.
soţii, lituanianca Rimgailla, celor şapte comitate (şi, proba mărunte dintr-o zonă geogra
târgul Siret şi alte bunuri. La bil, la început şi alte categorii de Nobilimea comitatelor apusene
fică bine conturată. De aici
1456, domnul Petru Aron a oameni liberi) şi se numeau în şi bănăţene se întrunea şi ea în
au rezultat voievodate sau
convocat adunarea pentru a documentele latine congregationes adunări generale, prezidate, de
„ţări”, multe cu nume de râuri,
decide plata primului tribut sau universitates. Ele erau con regulă, de palatin, în numele
transmise apoi judeţelor: Jaleş,
către Poartă, pretins de otomani vocate şi prezidate de voievod regelui. Uneori, comitele de
Motru, Gorjiu (Jiul de Sus),
ca răscumpărare a păcii. La sau vicevoievod, în numele Timiş ţinea şi el congregaţii ale
Doljiu (Jiul de Jos), Argeş,
1594, Mihai Viteazul „strânse voievodului, adesea la Turda, şi comitatelor vecine din zonă
Dâmboviţa, Prahova, Buzău
toţi boierii mari şi mici şi toată se întruneau, după 1320, anual (Timiş, Caraş, Cenad, Arad,
etc. Unele nume de judeţe
ţara”, pentru a stabili împreună sau chiar bianual. Existau însă Zarand).
şi ţinuturi au origine slavă şi
cum vor mântui „ţara creştină şi adunări lărgite, convocate de Pe la jumătatea secolului datează din perioada coabitării
din mâinile păgânilor”. Aceste voievod din porunca regelui, la al XV-lea, devin tot mai obiş străromânilor cu populaţia de
adunări nu au ajuns să aibă în care participau toate stările din nuite congregaţiile generale ale această origine: Ilfov (elhov =
evul mediu periodicitate şi nici regiunea intracarpatică: nobili nobilimii, saşilor şi secuilor, ariniş), Dâmboviţa (dâmb =
nu au evoluat spre o instituţie mea, saşii, secuii şi românii. Aşa
parlamentară permanentă. s-a întâmplat în 1291 şi 1355.
În Transilvania, adunările gene De la un moment dat, pe fon Cetatea Soroca
rale erau o marcă importantă a dul unor cauze şi împrejurări

autonomiei ţării (funcţionau în speciale, românii nu au mai fost
paralel cu Dieta Ungariei). De convocaţi în aceste instanţe.
regulă, ele acţionau ca foruri Vor fi concurat la aceasta: situ
de judecată, dar se ocupau aţia românilor de popor cucerit
şi de aspecte economice, şi supus, adesea „răzvrătit”
administrative, reglementarea contra noilor stăpâni; fondarea
raporturilor dintre biserică şi celor două principate româ
nobilime cu privire la dijmele ne extracarpatice cu sprijinul
ecleziastice, vămi, verificarea românilor transilvăneni, prin
actelor de danie, menţinerea sau revolte pornite în Transilvania
stejar), Vâlcea (vâlc = lup), şi forme de organizare arhaice,

Tutova (ţinutul murelor), numite de Cantemir „republici”
Lăpuşna (lopuş = scai), Soroca (comunităţi ţărăneşti egalitare,
(coţofană). Teleorman este fără boierime): Câmpulung, în
un nume pecenego-cuman ţinutul Sucevei (cu 50 de sate),
(= pădure nebună, mare). De Tigheciu, în ţinutul Fălciu,
mare importanţă sunt numele Vrancea. Râul Prut nu era un
de Vlaşca (= Ţara Românilor) hotar pentru ţinuturi: Iaşiul tre
şi Romanaţi, date de migratori cea peste Prut spre est, Lăpuşna
unor nuclee politice şi de con trecea peste Prut spre vest,
centrare demografică româneas Fălciu era tăiat în două de Prut.
că. Judeţele, moştenite dintr-o În secolele XVI-XVII, erau
veche tradiţie, devin în secolul 24 de ţinuturi în Moldova şi 16
al XV-lea unităţi administrative judeţe în Ţara Românească.
ale organelor puterii centrale
Conducătorii judeţelor şi ţinu
trimise în teritoriu. Castelul Huniazilor
turilor erau reprezentanţii dom
Ţinuturile moldovene sunt niei, cu atribuţii administrative,
şi ele vechi teritorii cu sate judecătoreşti, executive şi fiscale
grupate în jurul câte unei (strângerea dărilor). În fruntea Mai târziu, locul judeţilor, îşi desemna pentru fiecare
cetăţi, unui târg sau unei curţi ţinuturilor moldovene cu cetăţi staroştilor şi pârcălabilor avea dintre aceste comitate câte doi
să fie luat de vătafi (menţionaţi juzi nobiliari, spre deosebire
încă din secolul al XVI-lea de Banat şi Părţile Vestice,
în Moldova, în ţinuturile fără unde aceştia erau patru, ca
cetăţi). în restul regatului. Comitele
(vicecomitele), juzii nobililor,
Transilvania, Banatul şi Părţile
cu cei 6 (în Transilvania) sau 12
Vestice erau împărţite în mai
asesori juraţi (la vest de munţi),
multe tipuri de unităţi adminis
aleşi de nobilime, conduceau
trative, rezultat al suprapunerii
împreună treburile curente ale
modelului ungaro-german celui
comitatului, judecau pricinile şi
tradiţional, precum şi al colo
participau la adunările gene
nizării şi aşezării unor popu
rale de la Turda (prezidate de
laţii străine. În mod oficial, în
voievod) sau din Părţile Vestice
timpul cuceririi treptate a ţării
(prezidate de palatin). Comitele,
Cetatea Hotin
de către Regatul Ungar (secolele
vicecomitele, juzii nobililor
XI—XIII), dinspre vest spre
şi asesorii juraţi formau, prin
est, s-au organizat comitatele,
domneşti. De la aceste centre se aflau pârcălabi, iar peste care pe la mijlocul secolului al
Stema Huniazilor
şi-au luat şi numele: Bacău, ţinuturile de la marginea de sud XIV-lea păreau pe deplin con de pe zidul Bisericii
Roman, Botoşani, Neamţ, Iaşi, turate. Comitatele proveneau Negre din Braşov
(Putna) şi de nord (Cernăuţi) se
Soroca, Hotin, Cetatea Albă aflau staroşti. Pârcălabii aveau şi din vechile structuri dezvoltate
etc. Împărţirea Moldovei în însemnate atribuţii militare. În în jurul cetăţilor şi domeniilor
ţinuturi mai bine delimitate s-a Ţara Românească, la condu regale, dar erau de mult trans
făcut, probabil, abia în secolul cerea judeţelor se aflau sudeţii formate în organizaţii ale nobili
al XV-lea. Până atunci, identi sau judeţii, cu atribuţii similare mii teritoriale. În fruntea comi
ficarea satelor se făcea mai ales pârcălabilor. În Moldova, apara tatelor transilvane - Solnocul
după numele cnezului/judelui tul local al „slugilor”, curtenilor Interior, Dăbâca, Cluj, Turda,
(„... unde au fost cnez Ciorsac”, (familiarii pârcălabilor), numiţi Alba, Hunedoara, Târnava - se
„... unde au fost jude Bălan” ureadnici sau globnici, era aflau câte un comite, numit
etc.) sau al râului pe care erau mai dezvoltat decât în Ţara de voievodul ţării, şi câte un
aşezate („trei sate pe Şiret”). Românească, unde se trimiteau vicecomite, numit de comite
Pe lângă ţinuturi, s-au păstrat în teritoriu „slugile domneşti”. dintre familiarii săi. Nobilimea
puternic influenţată de puterni rirea autonomiei lor, precum

cele lor legături gentilice, izvorâte şi pentru includerea tuturor în
dintr-o societate arhaică. aceeaşi organizaţie teritorială şi
politică, numită „Universitatea
Saşii, veniţi dinspre Apus,
Saşilor” (Universitas Saxonum),
aveau o organizare socială mai
consfinţită legal de regele Matia
avansată decât a secuilor, fiind
Corvinul în 1486. În acest fel,
puternic implicaţi în meşteşu
nobilimea, saşii şi secuii şi-au
guri şi comerţ. Scaunele saşilor
alcătuit în Transilvania propriile
(„şapte” şi ele, dar, în fapt,
organizaţii teritoriale (pământul
mai multe) sunt menţionate
comitatens sau nobiliar, pămân
documentar în prima jumătate
tul secuiesc şi pământul săsesc),
Cetatea Neamţului
a secolului al XIV-lea: scaunul
care au stat la baza puterii lor
principal Sibiu, apoi Sebeş,
politice şi a statutului lor de
Cincu, Rupea, Sighişoara,
stare (naţiune).
urmare, şi scaunul de judecată înregistrat şapte scaune secuieşti Orăştie, Nocrich, Miercurea;
(sedes iudiciaria) al comitatului (Odorhei, - scaunul central -, mai târziu apar Mediaş şi Şeica. Românii au moştenit o orga
respectiv. În Banat şi Părţile apoi Mureş, Ciuc, Arieş, Sepsi, În fruntea fiecărui scaun erau nizare teritorială de origine
Vestice, în fiecare comitat Kézdi şi Orbai), dar numă câte un jude regal şi unul scă- romană, romano-bizantină şi
se întruneau (de la un timp rul lor a variat cu timpul, mai unal. În plus au existat şi două de influenţă slavă, bazată pe
periodic) adunările generale ales după formarea scaunelor districte (numite sporadic şi ţări (din lat. terra), „cnezate de
ale nobilimii, care aveau mai filiale. În fruntea fiecărui scaun scaune sau provincii) ale saşilor, vale”, voievodate. Acestea nu
ales rol judecătoresc, dar şi era căpitanul şi judele scăunal Braşovul şi Bistriţa. Unele au reuşit, probabil, înainte de
administrativ. În Transilvania, sau pământean. Din secolul teritorii locuite de saşi s-au cucerirea ungară şi de coloni
adunările comitatense au fost al XV-lea, apare şi judele regal, aflat temporar sub autoritatea zările străine să aibă organizare
subsumate de adunarea generală reprezentant direct al comitelui comitelui secuilor, iar altele solidă şi nici deplină continui
a „Ţării Transilvane” (Regnum secuilor, adică al puterii centrale. nu au fost înglobate în Fundus tate teritorială. Erau mai mult
Transilvaniae) de la Turda. Comitele secuilor era cel mai Regius, ci s-au aflat în comitate. nuclee de putere politico-admi-
Acestea s-au întrunit totuşi, mai mare dregător, numit de rege Saşii din scaune s-au bucurat de nistrativă locală, care nu au
ales în formă restrânsă, şi ca dintre marii nobili maghiari statutul de libertate, pe când cei mai apucat să fie structurate şi
foruri de judecată. (uneori voievozii Transilvaniei din afară au urmat calea aservi protejate de o instituţie statală
deţineau această demnitate). rii sau, dimpotrivă, a înnobilării. românească. Statul ungar le-a
Populaţia secuiască şi cea
Comitele convoca adunările Cei situaţi în scaune aveau pro găsit însă în mai multe locuri
săsească, beneficiind de teritorii
scăunale (congregaţiile generale) priile adunări scăunale, alături din Transilvania, Banat şi
speciale de locuire, dăruite de
pentru toate scaunele, pentru de adunarea tuturor scaunelor, Părţile Vestice - Făgăraş,
rege (la saşi chiar numele de
câte unul sau pentru o parte din convocată de comite. Saşii au Hunedoara-Haţeg, Maramureş,
Fundus Regius, adică „Pământul
ele. Organizarea secuilor era încă luptat pentru păstrarea şi întă Năsăud, Beiuş, Zarand, Sătmar
Regesc”, arată clar acest lucru),
au avut şi o organizare teri- etc. - şi le-a înregistrat ca atare,
torial-administrativă specială. numindu-le fie terrae, keneziatus,
Biserica săsească din Sibiu
Iniţial, şi teritoriile compacte provinciae, sedes etc., dar cel mai
ale saşilor şi secuilor trebuiau să adesea districtus Valachorum.
se cheme comitate (câte unul Până la urmă, numele de
pentru fiecare etnie), dovadă „districte ale românilor” devine
numele de „comitatul Sibiului”, curent pentru aceste forme
folosit uneori şi de instituţia de organizare teritorială. Fiind
comiţilor aflaţi în fruntea celor popor supus şi cucerit, de cre
două grupuri. Unităţile adminis dinţă răsăriteană, răspândit, cu
trative ale pământurilor dăruite intermitenţe, peste tot şi împins
saşilor şi secuilor se chemau, de noii stăpâni în anumite zone
cum s-a văzut, scaune (sedes) şi periferice, montane, românii
apar sub această denumire abia nu şi-au putut constitui (nu
în secolul al XIV-lea. Tradiţia a au avut permisiunea s-o facă)
în Transilvania o unică orga apar menţionate districtele

nizaţie teritorială privilegiată, Hunedoara, Deva, Dobra şi
cum au făcut nobilii, saşii şi Strei. În 1457, regele Ladislau
secuii. Se pare că au încercat al V-lea confirma „nobililor şi
acest lucru în Ţara Făgăraşului cnezilor, ca şi celorlalţi români”
(unde locuiau doar o mică parte din opt districte bănăţene
a lor) în secolul al XIII-lea, (Caransebeş, - iniţial două dis
dar au fost opriţi de autorităţi. tricte distincte -, Ilidia, Almăj,
În secolul al XIV-lea, această Caraşova, Bârzava, Lugoj,
„ţară”, numită şi district, este Mehadia şi Comiat) vechile
recunoscută de regii ungari lor „libertăţi” sub formă de
drept feud acordat domnilor privilegii. O altă veche orga
Ţării Româneşti, care o priveau nizaţie românească a fost în Castelul Huniazilor
însă ca pe „moşia lor dreaptă”. Maramureş, care a evoluat până
Cele mai multe districte româ la forma de voievodat distinct,
elite, îngrijorate de tendinţa rea celui de-al doilea stat româ
neşti - peste 30 - sunt localiza în paralel cu anumite regiuni
de desfiinţare a voievodatului nesc de sine stătător. Înăbuşirea
te în Banat, cam tot atâtea câte din Transilvania propriu-zisă.
şi a altor instituţii şi realităţi vieţii politice a românilor din
se cunosc în restul teritoriului Menţionat documentar în 1199,
româneşti. În fruntea rezisten interiorul arcului carpatic a
transilvan şi în Părţile Vestice. Maramureşul, cuprins treptat în
ţei, adesea armate, a cnezilor făcut ca anumite forţe politice
Unele dintre aceste districte Regatul Ungar, este transformat
maramureşeni s-a situat timp ale acestor români, situate în
s-au constituit mai târziu, în în secolul al XIV-lea din voie
de circa 20 de ani Bogdan din Făgăraş, Maramureş, Banat şi
zonele de concentrare româ vodat al românilor in comitat
Cuhea, fostul voievod al ţării Haţeg, să ajute la cristalizarea
nească din jurul cetăţilor regale. al noului stat. Organizând
statelor româneşti extracarpati-
comitatul, regalitatea ungară şi-a (1342—1363). În final, centrul
Din moment ce teritoriul ce. Nu este vorba despre mari
atras o parte a liderilor (cnezi revoltei, împreună cu 100-200
voievodatului transilvan, ca şi mişcări de populaţie, fiindcă
lor) români, cum a fost Dragoş de familii de cnezi maramure
al regatului în general, a fost masa a rămas în Transilvania, în
din Giuleşti, dar a provocat şeni, s-a mutat peste Carpaţi, în
împărţit în unităţile oficiale vechile nuclee politice, numite
revolta unei alte părţi a acestei Moldova, contribuind la fonda
numite comitate sau scaune ale districte. Acestea au mai păstrat
saşilor şi secuilor, districtele un timp o viaţă proprie, cu o
românilor au funcţionat în inte Curtea interioară a castelului Bran
conducere cnezială şi voievo
riorul acestor structuri, cele mai dală, cu adunări districtuale
multe ca organizaţii neoficiale (cneziale), cu judecăţi după
sau semioficiale. O anumită dreptul românesc, cu stăpâniri
recunoaştere şi formă legală de ţinute după rânduiala românilor
funcţionare au primit acele dis etc. Treptat însă, a prevalat
tricte, puţine, care au dobândit organizarea administrativă
privilegii din partea puterii cen oficială, a comitatelor ungare şi
trale. Foarte vechi erau distric a scaunelor săseşti şi secuieşti,
tele Făgăraş şi Haţeg, situate în districtele românilor rămânând
sudul Transilvaniei şi desprinse, forme vechi locale, copleşite
se pare (în cazul Haţegului este de celelalte structuri şi intrate
cert), din mari unităţi politice treptat în disoluţie.
(voievodate) situate în secolul al Oraşele şi târgurile erau în
XIII-lea pe ambele versante ale stăpânirea domnilor şi se
Carpaţilor. Pentru Haţeg, faptul bucurau de o autonomie mult
acesta s-a petrecut cândva îna mai redusă decât în Apus. În
inte de 1247, iar regiunea a fost Ţara Românească si Moldova,
inclusă în comitatul Hunedoara, denumirea de oraş este relativă,
fără ca individualitatea sa de multe dintre aşezările pome
„district” să poată fi vreodată nite fiind de fapt doar târguri.
ştearsă. În acelaşi comitat mai Oraşele din aceste locuri erau
Europei” - spunea Constantin Dunăre şi apoi restrângerea

C. Giurescu - „cei mai vechi Imperiului Bizantin în favoa
creştini; creştinismul, ca si rea statelor slave au stânjenit
graiul nostru, este de caracter mult organizarea bisericii de pe
latin.” Afirmaţiile prea entu teritoriul vechii Dacii şi de la
ziaste de mai sus, intrate în Dunărea de Jos. De la episco
conştiinţa multor intelectuali pia Tomisului, din secolul al
români, se cuvin, fireşte, nuan IV-lea, s-a ajuns cu greu la mai
ţate şi chiar corectate. „Creştini multe eparhii în spaţiul locuit
vechi” în „această parte a de români în primele secole
Europei” sunt şi grecii şi alba ale mileniului al II-lea. Statul
nezii, iar caracterul latin iniţial medieval nu se poate imagina
al creştinismului de pe teritoriul fără biserică. Adesea el tinde,
Braşov. Biserica Neagră
Daciei a fost serios modificat mai ales în „Commonwealth”-
de slavonism, de masiva influ ul bizantin, să aibă biserică
sub stăpânirea domniei, ai Oraşele transilvane (urbes, civitates) enţă bizantino-slavă. Oricum, proprie autocefală sau autono
cărei reprezentanţi rezidau în erau conduse de un consiliu, românii sunt „vechi creştini” nu mă. În provinciile din preajma
ele. Totuşi, oraşele de la sud şi numit şi magistrat (12 juraţi), în pentru că toţi strămoşii lor s-ar Dunării, mai ales în cele care au
est de Carpaţi beneficiau de frunte cu judele local. Acesta şi fi creştinat în secolele III-IV fost şi nuclee politice puter
dreptul de autoconducere, prin juraţii erau aleşi anual de către p.Chr., ci fiindcă, spre finalul nice, - Dobrogea, Oltenia,
consiliul orăşenesc al celor 12 orăşeni. Din secolul al XIV-lea,
pârgari, prezidaţi de un judeţ în unele oraşe existau câte doi
(în Ţara Românească) sau de juzi, unul regal şi altul ales de
un şoltuz ori voit (în Moldova). orăşeni. Mai târziu, se formează
Conducerea locală era subordo în cele mai mari oraşe - Cluj,
nată comandantului curţii dom Braşov, Sibiu etc. - câte un
neşti din oraş (vornic, pârcălab). consiliu mai larg, format din
În plus exista un sfat orăşenesc 100 de bărbaţi (centumviri).
mai larg, „sfetnicii” târgului. La Unele oraşe ardelene se
Suceava, comunitatea armeană bucurau de privilegii conferite
avea propriul său consiliu, cu de rege, fapt care le-a întărit
un voit al său. Conducerea autonomia şi autoritatea.
oraşelor se îngrijea de dările
locale, judeca pricini, distribuia ■ Biserica şi credinţa
ogoare pentru cultivare anuală, Pentru viaţa de fiecare zi şi
repartiza şi încasa dările pentru mai ales pentru momentele de
domnie etc. Oraşele aveau înălţare spirituală, biserica era Catedrala romano-catolică din Alba-lulia
cancelarie, pecete, catastifuri cea mai importantă institu

(cartea oraşului) pentru înscrie ţie în ochii omului medieval. mileniului I p.Chr., creştinis Banatul -, organizarea bisericii a
rea schimbărilor de proprietate Ataşamentul neţărmurit al mul popular românesc era un fost mai timpurie şi mai solidă.
şi a judecăţilor. Orăşenii erau oamenilor de-atunci faţă de fenomen de masă. Creştinarea În 1264, la Vicina era un arhie
obligaţi să participe la oaste biserică şi de credinţă făcea ca românilor, începută prin înain piscopat răsăritean, devenit apoi
cu detaşamente proprii şi se viaţa să fie de neconceput în taşii lor daco-romani, a durat mitropolie. Ultimul mitropolit
ghidau după norme juridice afara acestor cadre bine preci câteva secole, deoarece nu a din acea regiune dunăreană a
speciale. După impunerea suze zate. În acelaşi timp, biserica fost impusă de sus, ca în cazul fost Iakintos (Iachint), trecut
ranităţii otomane efective (la legitima toate instituţiile şi drep tuturor vecinilor lor direcţi; în 1359 in fruntea mitropoliei
jumătatea secolului al XVI-lea), turile, inclusiv statele medievale ea s-a produs natural, treptat, Ţării Româneşti de la Argeş. La
dezvoltarea oraşelor muntene şi şi pe suveranii lor. Şi în istoria din om în om, concomitent 1370, sub Vladislav I Vlaicu,
moldovene a fost încetinită, ele românilor acest lucru în pături variate ale societăţii, se constituie a doua mitropo
neputând juca în societate rolul a fost o realitate evidentă. iniţial prin misionari. Retragerea lie a ţării, la Severin, într-o
oraşelor occidentale. „Suntem în această parte a Imperiului Roman la sud de zonă de confruntare directă
credinţa creştină, în ambele sale tit aici de către domnul Radu

rituri principale, dar şi în altele, cel Mare (1495-1508). Cele
precum şi unele „erezii” con două episcopii ortodoxe vechi
vieţuiau. De aceea, nu se poate ale ţării funcţionau la Râmnicu-
vorbi în zonă despre o frontieră Vâlcea şi la Buzău.
spirituală şi de civilizaţie, ci mai
În Transilvania, unde biseri
degrabă despre o regiune de
ca ortodoxă nu era acceptată
convergenţe şi interferenţe, nu
oficial şi unde românii erau
despre o linie de demarcaţie, ci
discriminaţi ca „schismatici”,
despre un spaţiu larg de reunire
organizarea şi supravieţuirea
a Apusului cu Răsăritul.
ierarhiei răsăritene, începând cu
Probabil încă din secolul secolul al XIII-lea, au avut mult
al XIV-lea, biserica principală de suferit. De exemplu, la scurt
şi, de la un timp, oficială - cea timp după cucerirea de către
ortodoxă - îşi organizează „latini” a Constantinopolului,
şi episcopii subordonate prin Cruciada a IV-a (1204),
mitropoliilor. Menţionarea arhiepiscopul catolic ungar de
Kalocsa cerea papei să treacă
episcopia ortodoxă „din ţara
Biserica Pătrăuţi, Suceava
fiilor cnezului Bele [Bâlea]”,
situată probabil în Crişana, sub
cu catolicismul. Pe la 1403, se Această lume de interferenţă se jurisdicţia sa. Alte episcopii
revine la o singură mitropolie vede în toată evoluţia spiritu şi chiar arhiepiscopii orto
a ţării. Mitropolia Moldovei s-a alităţii medievale la români. doxe româneşti sunt atestate
creat pe la 1387, sub Petru I Astfel, Alexandru cel Bun în Transilvania în secolele
Muşatinul, dar recunoaşterea sa (1400-1432) al Moldovei, la XIV-XVI, cu o organizare
canonică s-a produs mai târziu sfatul mitropolitului Iosif, a precară, pusă mereu sub semnul
(1401), datorită unui conflict cu trimis un dregător al său să întrebării. În secolele XI—XII,
patriarhia ecumenică. Prin aces aducă de la Cetatea Albă la se înfiinţaseră şi organizaseră,
te acte de întemeiere a mitropo Suceava moaştele Sf. Ioan cel în această ordine cronologi
liilor autonome, dependente de Nou, care murise ca martir că, episcopiile apusene de la
Constantinopol, nu numai că prin 1330. Sf. Ioan cel Nou a Cenad (pe locul unui aşeză
s-a oficializat apartenenţa defini fost proclamat de domn drept mânt răsăritean), Oradea şi
tivă a românilor la biserica răsă „păzitor” al Moldovei. În Alba-Iulia. Saşilor li s-a permis
riteană, ci s-a realizat, cum s-a acelaşi timp, domnul Alexandru organizarea unei prepozituri, cu
Petru I Muşat
văzut, şi legitimarea internaţio a dat un privilegiu pentru înfi
nală a statelor româneşti. inţarea unei mitropolii armene
Orientarea românilor - popor (1401), tot la Suceava; a sprijinit lor în documente nu coincide Alexandru cel Bun
de tradiţie occidentală romană vechea episcopie catolică de la întotdeauna cu data creării:

şi de limbă neolatină - spre Siret (creată în 1371), precum episcopia Romanului (1408),
credinţa creştină răsăriteană (ca şi noua episcopie catolică de care avea jurisdicţie asupra Ţării
şi spre limba de cult slavo la Baia (1405—1413); a oferit de Jos; episcopia Rădăuţilor
nă) nu a fost o „catastrofă adăpost şi protecţie husiţi- (1471), unde era şi o veche
istorică”, cum au definit-o unii lor veniţi în Moldova etc. În reşedinţă domnească; episcopia
exegeţi. Este vorba despre o 1381, s-a înfiinţat o episcopie Huşilor (1597-1598). Toate
evoluţie firească, într-o lume catolică şi la Argeş, în Ţara trei depindeau de mitropolia
de la interferenţa Apusului cu Românească. Prin aceasta, aşa Moldovei. În Ţara Românească,
Răsăritul, într-o vreme când cum se întâmplase încă de la biserica a fost reorganizată de
lumina credinţei şi a culturii pronunţarea Marii Schisme Nifon, fostul patriarh ecumenic
venea simbolic deopotrivă de (1054), în spaţiul locuit de de la Constantinopol (destituit
la Bizanţ şi de la Roma. români (alături de alte etnii) de otomani), chemat şi adăpos
dijme a celor convertiţi, ame era adepta credinţei catolice5.

ninţări, interzicerea serviciilor Prin urmare, şi în Transilvania,
divine şi a construirii bisericilor chiar dacă aprecierea lui Bonfini
„schismatice”, persecutarea se ia cum grano salis, proporţia
preoţilor răsăriteni, confiscarea ortodocşilor trebuie să fi fost
bunurilor şi oprirea accesului la între jumătate şi aproape două
nobilitate al feudalilor orto treimi din populaţie. De altfel,
docşi, expulzări, pedepse pentru spre acelaşi rezultat conduce
catolicii care frecventau biserici şi concluzia unor specialişti
răsăritene sau îşi botezau copiii maghiari care au apreciat că în
în cadrul acestora, „cruciade” Ungaria, până la marea invazie
contra „ereticilor şi schisma tătaro-mongolă, fuseseră ates
ticilor” cu ajutorul „braţului tate circa 600 de mănăstiri şi
secular” (puterii statale laice) schituri răsăritene.
etc. Cam pe la 1370-1380, se
Prin urmare, în ciuda perse
raportau importante succese în
cuţiilor, biserica ortodoxă din
Ungaria în convertirea forţată a
Transilvania, Banat şi Părţile
„schismaticilor”, se preconiza
Vestice a supravieţuit şi chiar
întărirea regatului la hotare prin
s-a dezvoltat. Nu se cunoaşte
eliminarea „credinţei străine” a
exact numărul protopopiatelor
românilor şi slavilor, încetarea
răsăritene, dar se ştie că ele
solidarizării celor convertiţi din
erau răspândite peste tot, din
interior cu cei „de-o limbă şi
Crişana până în Ţara Haţegului
credinţă cu dânşii” din afară etc.
şi din Banat până în Maramureş.
Biserica din Cisnădie
în ciuda acestor ştiri optimis
Unul dintre cele mai mari era
te, alte izvoare sunt mult mai
în Ţara Haţegului-Hunedoara,
rezervate: o scrisoare a papei
sediul la Sibiu, supusă Sfântului tificarea actelor şi tranzacţiilor, unde funcţiona şi cea mai densă
Grigore al XI-lea, din 1374,
Scaun (1191), prin intermediul punerea în stăpânirea moşiilor, şi mai veche reţea de biserici
spune că „mulţimea naţiunii
arhiepiscopiei de Strigoniu hotărnicirea lor etc. româneşti de piatră, unele
românilor”, care „trăiau la
(Esztergom, Gran). Pentru fondate în secolele XII—XIII:
În secolul al XIV-lea, sub dom hotarele Regatului Ungariei,
răspândirea catolicismului între Strei, Densuş, Streisângeorgiu,
nia celui de-al doilea rege ange- spre tătari”, nu accepta cato
„păgâni” şi „schismatici”, s-au Ostrov, Gurasada, Sântămă-
vin, Ludovic I (1342—1382), licismul deoarece nu era de
înfiinţat episcopii catolice şi la rie-Orlea etc. Până la 1600,
s-a desfăşurat în Ungaria cel acord cu slujba preoţilor unguri
graniţele Regatului Ungar spre se cunosc numai în Ţara
mai vast şi mai intens program şi cerea oameni ai bisericii care
est, cum era episcopatul cuma Haţegului circa 50 de biserici şi
de aducere forţată la „unitatea să ştie limba naţiunii române
nilor (1227, pe teritoriul căruia mănăstiri româneşti ortodoxe.
credinţei” catolice a popoarelor (qui linguam dicte nationis scire
funcţionau episcopii răsăritene Un alt protopopiat a fost în
şi populaţiilor de alte credinţe şi asseritur)4. Pe bună dreptate s-a
ale românilor), continuat (după Şcheii Braşovului, la biserica
confesiuni, mai ales a „schis apreciat că invocarea limbii ca
1279) de episcopia Milcoviei. Sf. Nicolae, mare centru de
maticilor”. Un ajutor important argument al opoziţiei românilor
Biserica catolică era puternică cultură pentru toţi românii.
al regalităţii în acest sens erau faţă de efortul de convertire era
în Transilvania nu atât prin Ierarhia superioară a fost însă
ordinele monahale occidentale un indiciu al existenţei naţiunii
stânjenită în evoluţia sa de ofi
numărul mare de credincioşi, (mai ales dominicanii, bene- medievale româneşti. În plus,
cialităţile unei ţări cu „misiune
cât prin întinsele domenii deţi dictinii şi franciscanii) şi chiar tot ca mărturie a rezultatelor
apostolică”, cum era Ungaria.
nute de episcopii şi mănăstiri ordinele militare, pătrunse în modeste ale acţiunii de con
Episcopiile şi arhiepiscopiile
şi prin rolul important jucat în Transilvania începând cu seco vertire, stă ştirea umanistului
societate de locurile de ade lele XII-XIII. Mijloacele de italian Antonio Bonfini, care
verire (loca credibilia). Aşa erau împlinire a scopului erau dintre scria că, pe la 1380—1382, în
4. Hurmuzaki, I/2, p. 217
capitlurile (mai ales pe lângă cele mai variate: persuasiunea urma uriaşei strădanii a regelui 5. Antonius Bonfinius, Rerum
episcopii) şi conventurile (din prin preoţi şi călugări, constru Ludovic de Anjou, „după Ungaricarum decades quatuor cum
dimidia, ed. loannes Sambucus,
cadrul unor mănăstiri), cu rolul irea multor biserici catolice, părerea tuturor”, mai mult de Basilea (Basel), 1568, decadis II, liber
notariatelor moderne în auten unele impresionante, scutirea de a treia parte a Regatului Ungar X, p. 377 (în continuare: Rerum)
Pe la mijlocul secolului al XV- românilor pentru schimbarea eremiţi şi schituri mărunte de

lea, în ciuda activităţii prozelite credinţei. La un moment dat, călugări au existat din vechi
a unor inchizitori, Ioan de s-a creat chiar o ierarhie calvină me la nord de Dunăre. Statul
Caffa, inamic al unirii de la de tip episcopal pentru români feudal, domnia, mai târziu
Florenţa, se considera episco (superintendenţă), cu episcopi boierii au ridicat mănăstiri
pul tuturor ortodocşilor din români subordonaţi bisericii mari, înzestrate cu bunuri şi
Transilvania. În a doua jumătate calvine (Pavel şi Mihail Tordaşi, privilegii. În Ţara Românească,
a veacului al XV-lea, în epoca Gheorghe de Sângeorz). Prin monahul Nicodim, venit din
lui Ştefan cel Mare, funcţiona în politica de calvinizare nu s-a Serbia, a înălţat sub domnia
nordul Transilvaniei episcopia reuşit decât smulgerea unei lui Vladislav I Vlaicu mănăs
Feleacului; la începutul seco părţi a elitei românilor (cea care tirea Vodiţa (circa 1372), în
lului al XVI-lea este atestată se catolicizase în prealabil), Banatul de Severin. După ce
Ştefan cel Mare, ctitorul în aceleaşi regiuni episcopia precum şi a câtorva comuni Severinul a reintrat sub stăpâ
bisericii Dobrovăţ
Vadului. În secolul al XVI-lea, tăţi rurale care au sfârşit prin nirea Ungariei, călugării de la
Vodiţa s-au mutat la Tismana,
româneşti din Transilvania unde au ridicat un nou locaş
compensau o parte dintre aceste mănăstiresc la 1378, cu spri
dificultăţi prin sprijinul direct jinul lui Radu I. Începând cu
primit din partea mitropoli domnia lui Mircea cel Bătrân
ilor din Ţara Românească şi (1386-1418), suveranii încep
Moldova. Astfel, mitropolia să construiască ei mănăstiri
Severinului, creată la 1370, avea domneşti, fiind ctitori şi având
sub oblăduire întreg Banatul, iar drept de patronaj şi protecţie
mitropolitul Antim de la Argeş asupra acestor mănăstiri şi
se intitula la 1401 „exarh a toată asupra domeniilor lor. Astfel,
Ungaria şi al Plaiurilor” (adică al pe locul unor mai vechi biserici,
părţilor răsăritene ale regatu Mircea ridică mănăstirile Cozia
lui, locuite în mare măsură de şi Cotmeana; tot în timpul
români). La 1376 era pomenit său, sunt atestate mănăstirile
în Transilvania, la mănăstirea Nucet (Dâmboviţa), Strugalea
Râmeţi, arhiepiscopul Ghelasie, şi Vişina (Gorj), Brădet (Argeş),
iar la 1391 mănăstirea româ Glavacioc, Bolintin, Dealu,
nească din Perii Maramureşului, ultimele refăcute de Radu cel
a familiei Drăgoşeştilor, era Mare. Se mai adaugă, în a doua
ridicată la rangul de stavro- jumătate a secolului al XV-lea,
pighie (depindea direct de Bistriţa (Vâlcea), ctitoria boie
patriarhia ecumenică de la rilor Craioveşti, apoi Comana
Constantinopol), iar stareţul său (Ilfov), Tânganu (Bucureşti),
primea atribuţii episcopale pen Târgşor (Prahova) etc.
tru Maramureş, Bereg, Ugocsa,
Sătmar, nordul Crişanei şi al În Moldova, între vechile
Transilvaniei propriu-zise. După mănăstiri se situează Neamţul,
Urcarea pe cruce, frescă din biserica Dobrovăţ ctitorită sub Petru I de către
Conciliul de la Florenţa (1439),
unde se decisese unirea biseri episcopul (apoi mitropolitul)
secolul Reformei religioase, a se maghiariza. Marea masă Iosif (care, la 1407, o numea
cilor, în faţa gravei ameninţări
sunt menţionaţi în Transilvania a românilor a rămas pe mai „mănăstirea vlădiciei mele”).
otomane, catolici şi ortodocşi
mai mulţi episcopi, arhiepiscopi departe ortodoxă. În 1398 este pomenită docu
au acţionat împreună în numele
„creştinătăţii”. Teoretic, timp şi chiar mitropoliţi ai românilor. Viaţa monahală de la sud şi mentar mănăstirea Sf. Ioan din
de câteva decenii, biserica Odată cu trecerea ungurilor şi est de Carpaţi s-a aflat oficial Poiană, numită apoi Probota.
românilor din Transilvania a saşilor la luteranism, Calvinism în atenţia bisericii şi a fost Din timpul lui Alexandru
fost privită de oficialităţi drept şi unitarianism, s-au exercitat temeinic organizată după cel Bun datează mănăstirile
„unită” cu Roma. anumite presiuni şi asupra înfiinţarea mitropoliilor, deşi Bistriţa (1402), ctitoria sa de
bani, au atentat la averile şi biserica din Ţara Românească

mănăstirilor. Cel din urmă a tre şi Moldova au sprijinit biserica
cut pe seama domniei o mare românilor cuprinşi în Ungaria,
parte din veniturile mănăstireşti, precum şi comunităţile de
supunând călugării la grele creştini ortodocşi de la mănăsti
pedepse şi torturi. Acestea rilor muntelui Athos, din întreg
sunt însă excepţii de la regula Orientul (Meteora, muntele
care făcea din principi cei mai Sinai, Alexandria, Cipru, Epir,
importanţi protectori ai vieţii Ierusalim), de la Kiev etc. O
monastice în Ţările Române. seamă de mănăstiri româneşti,
cu bunurile lor, au fost „închi
Mănăstirile s-au bucurat de la
nate” mănăstirilor din Orient,
început de autonomie, alegân-
aflate sub asuprirea „păgânilor”,
du-şi egumenii fără amestec
ceea ce a ajutat la menţine
din partea ierarhiei bisericeşti
Humor. Biserica „Adormirea Maicii Domnului" sau a domniei. Cu timpul însă,
principiile autonomiei au fost
încălcate. De aceea, de exem
suflet, Humor (ctitorită de tici, copişti, logofeţi, ateliere de plu, Mihai Viteazul, la 1596,
vornicul Oană), Bohotin (Iaşi), pictură, sculptură, argintărie, a ţinut sfat cu mitropolitul
Căpriana, Vărzăreşti (ambele în broderie etc. Eftimie, cu episcopii de Râmnic
Basarabia), Horodnic (Rădăuţi), şi de Buzău şi cu întreg soborul
În esenţă, mănăstirile erau spre a stabili regulile autono
Iţcani (Suceava, ctitorită de scutite de dări către domnie,
Iaşco) etc. Cel mai mare ctitor miei mănăstireşti, condamnând
dar unii suverani, la strâmtoare,
de biserici şi mănăstiri a fost încălcările vechilor obiceiuri.
au impus obligaţii şi asupra
Ştefan cel Mare (1457-1504): Domnia şi Biserica au lucrat în
aşezămintelor monastice.
Putna, Voroneţ, Sf. Ilie de la general în armonie. O excepţie
Mihnea Turcitul (1577-1591,
s-a petrecut sub Radu cel Mare,
Suceava etc. Urmaşii lui Ştefan cu o întrerupere), domnul Ţării
când fostul patriarh ecumenic
au urmat exemplul marelui lor Româneşti, ca să plătească hara-
Nifon, devenit mitropolit al
înaintaş, împânzind Moldova ciul, a obligat mănăstirile la bir,
Ţării Româneşti, a încercat să
cu biserici şi mănăstiri. Marile dar, după redresare, a revenit
lezeze autoritatea domnească.
mănăstiri — Neamţ, Cozia, asupra măsurii. În Moldova,
Reacţia domnului a fost
Putna, Tismana - erau şi Despot-Vodă (1561 — 1563)
promptă: „eşi den ţara noastră,
importante centre culturale, cu şi Ioan-Vodă cel Cumplit
că viaţa şi traiul şi învăţăturile
şcoli, scriptorii, dascăli, grămă (1572-1574), din nevoia de Miniatură înfăţişându-l
tale noi nu le putem răbda, că pe evanghelistul Matei
strici obiceiurile noastre”. Un
alt domn care a voit „stricarea”
Portalul mănăstirii Moldoviţa
obiceiurilor a fost Despot-Vodă,
scos din scaun „ca să nu prime rea comunităţilor creştine în
nească legea şi să nu răsipască acele locuri, dar a şi secătuit
ţara”. A fost acuzat de „erezie” substanţa economică a Ţărilor
(fiindcă era, se pare, protestant) Române. Biserica ortodoxă din
şi de ostilitate faţă de biserica Transilvania, sprijinită de statele
Moldovei, al cărei cap şi protec româneşti de la sud şi est de
tor ar fi trebuit să fie. În general Carpaţi şi ridicată la rang de
însă, în Ţara Românească şi mitropolie spre finele secolului
Moldova biserica de rit bizantin al XVI-lea, nu numai că a con
şi-a îndeplinit rolul de principa stituit chintesenţa instituţiilor
lă instituţie a statelor româneşti, româneşti de aici, ci a concen
patroană a spiritualităţii (credin trat şi preocupările de viaţă
ţei) şi culturii. În plus, domnia naţională ale comunităţilor.
erau judecaţi mai ales de către părţilor şi la jurământul simplu, luat de statul feudal la întemeie
„oamenii buni şi bătrâni” sau la cel groaznic, la blestem re. Unele practici, prin folosinţă
erau supuşi, ca şi orăşenii (târ sau la jurământ cu mâinile îndelungată, deveneau obiceiuri.
goveţii), judecăţii dregătorilor pe Evanghelie. În Moldova Dreptul bizantin, codificat de
domneşti. Toţi dregătorii aveau se practica şi „jurământul cu Iustinian şi de urmaşii săi după
atribuţii judiciare, deopotri brazda în cap”, similar cu „jură cel roman, a venit sub forma
vă penale şi civile. Biserica mântul cu traistele de pământ”. nomocanoanelor, ca mixtură de
judeca mai ales cauze morale şi Exemplu: „Aşa cum mă apasă prevederi laico-ecleziastice,
religioase. Din vechea justiţie această brazdă de pământ rămase osificate timp de mai
a comunităţilor româneşti tim acum, aşa să mă apese în viaţa multe secole. Treptat, din
purii, statul medieval a preluat de dincolo tot pământul pe care secolul al XVI-lea, dreptul con-
proba cu jurători (cojurători), aş face să-l piardă cel nedrep suetudinar (oral) cedează locul
care erau adeveritori (jurau tăţit prin arătarea mincinoasă pravilei scrise. Dreptul dom
împreună cu partea care-i aduse a hotarelor”. Se mai obişnuiau nesc reunea obiceiul şi pravila,
Ferecătură de carte se, adeverindu-i spusele), arbitri conducând la omogenizarea şi
bătaia şi trasul de păr al copiilor
(împăcau părţile) şi hotarnici aplicarea lor. Dreptul domnesc
pe locul de hotărnicie, pentru a
(fixau limitele moşiilor). Aceştia s-a manifestat în evul mediu
nu se uita limitele dintre moşii.
Ea a devenit o modalitate de ascultau martorii şi cercetau românesc prin acte cu caracter
existenţă în cadrele proprii, un probele scrise, după care îşi for Sistemul juridic şi principiile de individual, ca hrisoave, cărţi,
fel tipic de a aborda şi înţelege mulau părerea, pe care o trimi drept după care se judeca nu porunci. Între textele de legi
viaţa; de aceea, ortodoxia a fost teau celui care decidea, inclusiv erau unitare. Se aplicau deopo cele mai importante utilizate de
numită aici „legea româneas domnului. Peste această opinie trivă obiceiul pământului, drep români au fost Manualul de legi
că”. Biserica ortodoxă, supusă nici domnii nu treceau aproape tul bizantin şi dreptul domnesc. şi Syntagma lui Matei Vlastares,
în mare parte de către state niciodată. Partea nemulţumită Obiceiul se mai numea „legea Legea de judecată a împăraţilor
„păgâne”, nu a avut influen putea face un fel de apel, adică ţării”, era nescris şi fusese pre Constantin şi Iustinian, Zaconicul
ţa internaţională, nici forţa cerea „lege peste lege”, aducând
de pătrundere şi nici puterea un număr dublu de jurători;
materială a bisericii catolice, se cerea uneori şi lege peste a Hrisovul acordat de Vlad Ţepeş lui Andrei, Iova şi Drag cu ocazia întăririi
obcinelor acestora de la Ponor (Oltenia) şi a scutirii lor de obligaţiile faţă
dar a fost o instituţie cu valoare doua lege, cu dublarea iarăşi a de domnie: vama oilor, a porcilor, albinăritul, găletărit, vinărici, dijme,
cositul fânului, posade, podvoade şi cărături. În textul documentului
de simbol pentru românii me numărului jurătorilor. Astfel, de aşternut pe pergament în limba slavă, în redacţie medio-bulgară, limbă
oficială a cancelariei Ţării Româneşti (1459)
dievali şi pentru conservarea la cei 12 jurători iniţiali se putea
identităţii lor. ajunge la 24, 48 sau chiar 96.
Cele mai dese pricini judecate,
■ Organizarea publice şi private, erau legate de
judecătorească ocupări ilegale de moşii, vânzări
Dreptul de a judeca vine din frauduloase, încălcarea hotare
vechime şi îl aveau, în general, lor şi a dreptului de preemp-
toţi conducătorii. Judecătorul ţiune, nerestituirea bunurilor
suprem în statele româneşti (banilor) împrumutate, dar şi
era domnul, care judeca cel hiclenia (felonia), neascultarea
mai adesea în Sfatul Domnesc, de porunci, tâlhăria şi furtul,
unde îşi impunea propria moartea de om, răpirea de fete,
voinţă; singur domnul (şi banul adulterul, sacrilegiul, mărturia
Craiovei în Oltenia) putea să mincinoasă etc. Pedepsele
dea pedepse capitale şi să rezol variau de la cea capitală (prin
ve litigiile grave dintre marii spânzurare, ardere pe rug etc.)
feudali. Boierii aveau şi ei drept şi confiscarea averilor până
de judecată pe domeniile lor şi la privarea de libertate, bătăi,
imunităţi judiciare acordate de mutilări şi gloabe. La fixarea
domnie (fără justiţie suverană hotarelor după vechile semne,
proprie ca în Apus). Ţăranii se făcea apel la mărturiile
după varianta feudală curiae. Instanţa princiară era un diversă, mai bine structurată şi
a acestuia, numită fel de tribunal suprem, numit mai modernă (prin influenţa
„drept cnezial” (ius tabula princeps. Oraşele privilegi occidentală) decât cea de la sud
keneziale). În districtele ate se bucurau de autonomie şi şi est de Carpaţi.
privilegiate, se permi în domeniul justiţiei. La secui şi
tea aplicarea „vechii la saşi, o instanţă importantă de ■ Organizarea militară;
şi recunoscutei legi a judecată era adunarea scăunală, armata şi sistemul de
districtelor româneşti” în frunte cu judele şi cu cei apărare
(iuxta antiquam et appro- 12 juraţi. Forul superior era Oştile nobiliare occidentale şi,
batam legem districtuum adunarea generală a scaunelor în parte, central-europene erau
Valachicalium). Forurile secuieşti sau „Universitatea formate din cavaleri îmbrăcaţi
de judecată mai impor Saşilor”, din secolul al XV-lea, în zale, armuri şi înarmaţi cu
tante erau scaunele când aceasta s-a format. spade, suliţe, scuturi, arcuri
districtuale, formate Toate forurile de judecată aveau şi săgeţi. Calul (şi el apărat),
Tragerea în ţeapă
din cnezi (uneori şi din date fixe de reunire, de la întru echipamentul şi armamentul
cnezi-preoţi şi români niri săptămânale (în anumite costau o mică avere, de care
lui Ştefan Dušan şi altele. Din de rând) şi prezidate adesea de zile), cum aveau adunările cne- nu putea dispune oricine,
secolul al XVI-lea, pravilele castelanii cetăţilor respective, ziale din districtele româneşti uneori nici măcar nobilii. De
se şi tipăresc, în limba slavo iar uneori de voievodul (vice- sau adunările scăunale săseşti, aceea, principii feudali de acolo
nă şi în cea română. Domnii voievodul) Transilvaniei, banul până la unele anuale, cum este acordau o parte din pământul
căutau să-şi protejeze supuşii, Severinului etc. cazul tribunalului principelui. lor vasalilor, care erau obligaţi
să limiteze răzbunarea sângelui În comitate predomina justiţia Dreptul scris a triumfat şi în schimb să presteze „servicii
prin despăgubiri sau răscumpă seniorială, a stăpânului feudal în Transilvania în secolul al fidele”, în esenţă militare. În
rări (sistemul compoziţiilor), să faţă de ţăranul dependent, în XVI-lea, când István Werböczy Ţările Române, dacă se ia ca
impună răspunderea indivi cauze mai simple. În secolul a elaborat faimosul său cod de model Occidentul, lucrurile în
duală în faţa justiţiei, să aplice al XIV-lea, mulţi stăpâni din legi numit Tripartitum (1517). acest sens nu aveau rigoarea
pedepsele în chip variat, după Transilvania au obţinut de la Pentru saşi, ca formă de rezis şi organizarea de acolo, dar
gravitatea faptelor. Dregătorii tentă principiul era acelaşi.
rege dreptul paloşului (ius gladii), > la tendinţele unificatoare
şi boierii aveau obligaţia să ceea ce însemna permisiunea de din justiţie ale puterii centrale, Pe vechea tradiţie a ridicării la
procedeze în consecinţă, după a condamna la moarte şi de a Johannes Honterus şi Matthias oaste a tuturor ţăranilor liberi,
„dreptate”, deşi se semnalează ridica spânzurători pe domeniile Fronius au alcătuit culegeri de statele feudale incipiente din
şi abuzuri. lor. După scaunul de judecată al legi specifice. În Transilvania secolele IX-XIII şi-au con
În Transilvania, sistemul juridic stăpânului urma scaunul comi- exista o separaţie clară între struit propriile lor aparate de
era şi mai complex, datorită tatens, ca instanţă de apel şi ca dreptul laic şi cel canonic, iar război. Domnia centralizată din
suprapunerii stăpânirii ungare for de judecată a litigiilor dintre organizarea justiţiei avea şi alte secolul al XIV-lea a făurit şi
asupra realităţilor vechi româ nobili. De la comitat se putea particularităţi, care o făceau mai dezvoltat un aparat permanent
neşti şi româno-slave, precum face apel la scaunul de judecată care să facă faţă şi situaţiilor de
şi datorită colonizării şi aşezării al voievodului (care judeca, conflicte armate. Astfel, s-au
saşilor şi secuilor. În principiu, din secolul al XIV-lea, mai ales creat oastea domnului, formată,
comunităţile etnice şi locale din în cadrul congregaţiilor de la alături de vechii ţărani liberi
Regatul Ungariei îşi aplicau în Turda) sau al vicevoievodului. şi mici boieri (steagurile din
interiorul lor vechile rânduieli Ultima instanţă pentru împrici ţinuturi şi judeţe), din curteni şi
Bici de luptă,
juridice proprii, mai ales dacă naţii din Transilvania putea să sec. XV aparatul administrativ militar,
obţinuseră privilegii în acest fie curtea regală, unde judeca de pe de o parte, şi cetele boierilor,
sens de la suveran. Cu timpul regulă iudex curiae. După forma alcătuite din slugile acestora
însă, se încearcă impunerea rea principatului transilvan, la de pe domenii, pe de alta. Ele
aproape peste tot a legiuiri jumătatea secolului al XVI-lea, alcătuiau, de obicei, „oastea
lor scrise ale statului ungar. forul suprem de judecată a cea mică” a ţării. Uneori, cetele
Românii se ghidau şi ei după ajuns să fie principele, care avea marilor boieri puteau forma o
legea lor, adică după „dreptul un dregător situat în fruntea oaste separată, care se ridica
românesc” (ius Valachicum), şi justiţiei, numit palatinus seu iudex chiar şi împotriva domnului.
Dumitru (26 octombrie), milita

rii trebuiau să fie mereu pregătiţi
de luptă, fiindcă sezonul de
războaie era vara. Uneori, regu
la nu a fost respectată, ca în
1467, când regele ungar Matia
Corvinul a năvălit în Moldova
în noiembrie-decembrie, şi
ca în 1475, când bătălia cu
otomanii s-a dat în ianuarie.
Cetatea ţărănească Dreuşeni
Deoarece oştile se aprovizionau
pe teritoriul pe care se aflau, iar
Ţăranii aveau un rol important şi greu de mânuit. Altul era şi prada era căutată de luptători ca
în oştile româneşti, mai ales necesitatea asigurării ordinii un câştig normal al lor, domnii
în secolele XIV şi XV, când interne, slujbă pentru care Moldovei şi Ţării Româneşti au
puteau fi chemaţi la luptă, în mercenarii se dovediseră foarte aplicat o tactică eficace, devenită
caz de mare primejdie, toţi buni. tradiţională: au pustiit totul în Cetatea Enisala
cei capabili să poarte arme. Se calea invadatorilor foarte nume
Comandantul cel mare al
reunea astfel „oastea cea mare”. roşi, lipsindu-i de orice hrană şi
oştirii era domnul (în vechea la asediul cetăţii româneşti
Ţăranii au fost prezenţi în lupte provizii.
lui calitate de mare-voievod sau Giurgiu (ocupate de turci prin
memorabile, la apelul domnilor,
belli dux), dar el putea fi înlocuit Marii boieri ai ţării - puţini 1417), Vlad Dragul (Dracul),
pe vremea lui Basarab I (1330),
de unii mari dregători ca banul, la număr - erau echipaţi ca domnul Ţării Româneşti, a
Mircea cel Bătrân (1394-1395),
vornicul, spătarul sau hatmanul. şi cavalerii apuseni, cu zale şi poruncit să se „tragă cu cele
Alexandru cel Bun (1410), Vlad
Domnul verifica sau „cerceta” armuri, cu sabie, lance şi scut.
al III-lea Drăgulea (Ţepeş), două bombarde foarte mari pe
în anumite împrejurări starea Pedestrimea avea arcuri cu
Ştefan cel Mare. Cronicarul care le adusese” şi care erau
oştirii. De exemplu, Neagoe săgeţi, iar uneori suliţe şi săbii,
polon Jan Dŀugosz spune că destul de ineficiente, de altfel.
Basarab, la 1520, îi informa pe coase şi topoare. La asediul
Ştefan cel Mare „strângea la De mare importanţă pentru
braşoveni că, dacă va fi nevoie, cetăţilor se proiectau pietre pe
oaste nu numai pe oşteni şi pe apărare erau şi fortificaţiile, mai
va putea interveni în sprijinul ziduri. Pe la 1450 pătrund timid
nobili (boieri), ci şi pe ţărani, ales cetăţile cu şanţ. Populaţia
Ungariei şi al „întregii creştină armele de foc, adică bombarde
învăţând pe fiecare să vegheze din satele apropiate cetăţilor
tăţi” cu 40.000 de oşteni, călări le, un fel de tunuri grosiere din
la apărarea patriei”. avea obligaţia să construiască,
şi pedeştri, şi că, folosind prile fontă sau aramă, cu ghiulele de
Din secolul al XV-lea, oştii jul sfinţirii catedralei mitropoli piatră ori de fier; au apărut şi să repare, să întreţină şi să
domneşti i se puteau adăuga şi tane din Târgovişte, la „închi armele de foc manuale, coman apere aceste locuri întărite. Un
un număr variabil de mercenari, narea” căreia „va veni toată date mai ales în oraşele transil adevărat sistem de fortificaţii
din mai multe motive. Unul era ţara”, „vom putea să cercetăm vănene Braşov, Sibiu, Bistriţa. a fost realizat de către Ştefan
extinderea, din secolul al XVI- pe scurt oştile noastre”. Între Cavalerul burgund Walerand cel Mare în Moldova, mai ales
lea, a armelor de foc, scumpe Sf. Gheorghe (23 aprilie) şi Sf. de Wavrin spune că, în 1445, pe baza cetăţilor ridicate de
Cetatea de scaun a Sucevei

(voievod al Transilvaniei şi ziduri a oraşelor, se formea

guvernator al Ungariei), fiul ză adevărate „cetăţi urbane”
său Matia Corvinul (rege) şi (1405), cu populaţie în mare
Bartolomeu Drágfi (voievod al parte germană intra muros. Tot
Transilvaniei). germanii (saşii) îşi construiesc,
în sudul Transilvaniei, „biserici-
Secuii, cu rosturi militare
cetăţi” şi cetăţi ţărăneşti, locuri
importante, luptau sub coman
eficiente de refugiu în timpul
da comitelui lor, care adesea era
incursiunilor otomane.
chiar voievodul Transilvaniei.
Contribuţia lor în lupte era După criza şi destrămarea
notabilă. Saşii de pe Fundus Ungariei şi afirmarea rivalităţii
Regius, conform privilegiului lor otomano-habsburgice, organi
din 1224, trebuiau să trimită la zarea militară a Principatului
lupte între 50 şi 500 de oşteni Transilvaniei se adaptează noilor
Ruinele cetăţii Poenari
(plus alţii, daţi de oraşele locuite împrejurări. Obligaţiile militare
de colonişti germani şi situate ale naţiunilor politice (nobilime,
unii predecesori: Ţeţina, Hotin, (vasali). Nobilii de rând aveau
în afara zonei privilegiate), secui, saşi) cresc şi sunt regle
Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea obligaţii militare personale în
ceea ce nu însemna un efort mentate prin hotărâri dietale.
Albă, Chilia, Crăciuna, precum războaie de apărare, partici
prea mare. Încă din secolul al Astfel, spre exemplu, fiecare
şi cele trei mari cetăţi de interi pând şi în exterior, dar numai
XIV-lea, s-a instituit obiceiul nobil din zona intracarpatică tre
or, anume Suceava, Roman şi sub conducerea suveranului
răscumpărării cu bani a acestor buia să dea un iobag din 16, de
Neamţ. Pentru dimensiunile şi şi pe cheltuiala acestuia. Un
obligaţii militare ale saşilor, ceea pe domeniul său, iar din Partium
importanţa cetăţilor, se poate rol important în apărarea
ce le-a scăzut mult rolul de lup un iobag din 25, la luptă, prin
reţine că în vara lui 1479, la Transilvaniei şi a întregului
tători efectivi. Totuşi, în secolul cheltuiala stăpânului şi a prin
reclădirea Chiliei, acelaşi domn regat l-a avut mica feudalitate
al XV-lea mai ales, au luptat cipelui. Aceste măsuri tradiţio
al Moldovei folosea 800 de de la graniţa sudică, ameninţată
cu succes, alături de români, în nale erau completate uneori cu
zidari şi 17.000 de ajutoare ale atât de serios de otomani, din
apărarea sudului Transilvaniei ridicarea generală la oaste (cum
acestora. În Moldova, sunt Croaţia până în Ţara Bârsei. Un
în timpul deselor incursiuni s-a preconizat în 1514), cu paza
menţionate şi cetăţi şi curţi important segment al acestei
otomane. La oaste, de la obligatorie a cetăţilor şi zonelor
boiereşti fortificate, cum avea la redutabile forţe l-au reprezentat
finele veacului al XIV-lea, erau de graniţă, precum şi cu sistemul
Rebricea, în 1462, boierul Duma cnezii şi voievozii români din
chemaţi şi ţăranii dependenţi, mercenarilor. S-a încercat chiar,
Negru. În Ţara Românească, Transilvania, Banat, Crişana,
prin reprezentare (câte un arcaş spre finalul secolului al XVI-lea,
domnii Mircea cel Bătrân şi Maramureş, precum şi boierii
călare din 20—30). Din acelaşi un serviciu militar semiperma
Vlad Drăgulea (Ţepeş) au întărit făgărăşeni. Ei participau la
secol, au fost angajaţi şi primii nent teritorial, cu implicarea
şi (re)construit Giurgiu, Turnu, război călare şi înarmaţi, pe
mercenari. Armele de foc marii mase a populaţiei. În
Severin, Poenari, Cetăţenii cheltuiala lor, fiecare împreună
s-au răspândit mai repede decât cadrul armatei, formate după
de Vale, Burlăneşti, Comana, cu oamenii săi (unitatea cnezială
la sud şi est de Carpaţi, adică tradiţie din cavalerie mobilă şi
Târgşor, Târgovişte. În plus, se chema „lance”), având şi alte
chiar la câteva decenii după pedestraşi, creşte importanţa
mai peste tot, existau şi forti obligaţii militate faţă de cetăţi.
lupta de la Crécy (1346), când artileriei. Se întăreşte sistemul
Ei au apărat cu succes Regatul
ficaţii temporare, de pământ şi s-au folosit pentru prima oară de apărare, prin cetăţile de la
Ungariei şi apoi Principatul
de lemn, cu palisade, şanţuri şi în occidentul Europei. Lipova, Şoimuş, Oradea, Chioar,
Transilvaniei, ceea ce le-a
valuri, cunoscute din vechime. Satu Mare, adică din vecinătatea
favorizat unora nu numai recu Apărarea prin fortificaţii a
Şi în Transilvania, voievodul, noaşterea oficială a calităţii lor jucat un rol extrem de impor imediată a regiunilor supuse de
deşi nu era autocrator, avea atri de feudali prin înnobilare, dar tant, graţie cetăţilor de graniţă Imperiul Otoman. Toate aceste
buţii militare importante (după şi ascensiunea pe scara social- şi de interior: Chioar, Ciceu, eforturi au condus la mărirea
cum indică etimologia numelui politică. Dintre aceşti cnezi şi Unguraş, Cetatea de Baltă, obligaţiilor fiscale ale populaţiei,
respectiv). În oastea regală el voievozi români s-au ridicat Bran, Feldioara, Râşnov, dar au avut un rol important
comanda oştirile strânse din câteva zeci de familii importan Rupea, Codlea, Deva, Haţeg, şi în conservarea fiinţei statale
cele şapte comitate transilvane, te, trecute la catolicism, care au Hunedoara etc. După ce, sub a Transilvaniei, ca de altfel şi a
alături de banderiul său, format dat mari demnitari ai regatului, Sigismund de Luxemburg, statelor româneşti de la sud şi
din cetele propriilor familiari între care Iancu de Hunedoara s-a luat decizia înconjurării cu est de Carpaţi.
Statele medievale româneşti

între consolidarea internă şi apărare (secolele XIV-XV)
upă moartea lui Basarab I (1352), raportu
rile româno-ungare erau grevate deopotrivă
de desprinderea Ţării Româneşti din sfera
de dominaţie a Ungariei şi de colaborarea împotriva
ofensivei reluate a Hoardei de Aur.
■ Urmaşii întemeietorilor se contra dominaţiei statului

Nicolae Alexandru (1352—1364) vecin dinspre nord. Revolta
a respins pretenţia statului sa a fost concomitentă cu
angevin de a controla direct revolta moldovenilor din anii Nomazii stepei atacând un vlah (reconstituire)
coridorul de legătură între 1359—1360, când regele Ludo

Carpaţi şi gurile Dunării vic I (1342—1382) pretindea
că a „reaşezat ţara noastră că ocupase tronul în înţelegere misiune apostolică, voiau sub
cu Marea Neagră („drumul
moldovenească”. cu românii, locuitorii ţării sale, ordonarea Moldovei. Cronicarul
Brăilei”), eliberat de sub tătari,
Vlaicu este ameninţat de oastea polon Jan Dŀugosz spune
asumându-şi în 1359 titlul de Fiul şi succesorul lui Nicolae regală, care ocupase Vidinul. că regele polon Cazimir cel
„domn autocrat” şi obţinând Alexandru a fost marele- Sub presiune, în 1366, dom Mare (1333-1370) a intervenit
recunoaşterea mitropoliei Ţării voievod şi domn Vladislav nul încheie un armistiţiu, în în Moldova la 1359 pentru
Româneşti, subordonate direct I Vlaicu (1364-circa 1377), urma căruia, ca vasal al regelui aşezarea pe tron a voievodului
Scaunului ecumenic con- în vremea căruia relaţiile cu ungar, îi sunt recunoscute Ştefan, împotriva voievodului
stantinopolitan. Prin urmare, Ungaria au fost tot încordate. Severinul, Amlaşul şi Făgăraşul Petru, protejatul ungurilor.
sursa spirituală de legitimare a Ludovic I a obţinut în aceşti drept feude. Domnul păstra şi
domniei a ajuns Bizanţul, din ani două importante succese: stăpânirea asupra „drumului
moment ce calea spre Roma ocuparea Vidinului (1365) şi Brăilei”, dar trebuia să accepte
era blocată de interpuşi cu uniunea personală a Ungariei un regim preferenţial pentru
scopuri de dominare politico- cu Polonia (1370). În aceste negustorii braşoveni (1368).
militară (Ungaria). Convins de condiţii, domnul român a Dar la 1374—1375, regele ungar
acest lucru, domnul, care avea trebuit să îmbine rezistenţa era din nou în conflict armat
o soţie catolică din Ungaria, şi concilierea. Sub pretext că cu cele două Ţări Române
s-a orientat destul de ferm spre nu primise însemnele puterii extracarpatice. Deşi perioadele
lumea răsăriteană, revoltându- de la „domnul său natural” şi de pace au alternat cu cele de
război, pe fondul unei anumite
Nicolae Alexandru Basarab
prosperităţi economice şi soci
ale, domnul Ţării Româneşti a
bătut primele monede, de aur
şi argint (ducaţi, dinari, bani). Genghis-Han
Radu I (circa 1377-circa 1385)
şi Dan I (1385-1386) au con
După moartea lui Cazimir, prin
tinuat politica predecesorilor
preluarea coroanei polone de
lor, deopotrivă în raporturile
către regele Ungariei pentru
cu Ungaria şi cu statele din
12 ani (1370-1382), Moldova
sud-estul Europei, cu ai căror
a trecut printr-o situaţie
suverani s-au şi înrudit.
dificilă. Până pe la 1370, ţara
Moldova s-a aflat în sfera de şi-a consolidat statutul intern
interferenţă ungaro-polonă. şi internaţional, fiind numită
Ambele regate catolice, cu în izvoare Valachia Minor
acest nume era numită de către polono-lituaniană, în frunte va produce cândva între 1386
ei „Multany” (probabil corupte- cu regele Vladislav Jagieŀŀo. În şi 1392. În acest din urmă an,
lă de la „Muntenia”). Ca urmare 1387, Petru I depunea jurământ Roman I (circa 1391-circa
a eforturilor conjugate, la 1371, de fidelitate (vasalitate) acestuia, 1394) - fratele şi succesorul lui
sub Urban al V-lea, o episcopie inaugurând orientarea principală Petru I - se va intitula oficial
catolică, subordonată direct de politică externă a Moldovei „marele singur stăpânitor, din
papei şi păstorită de pomenitul pentru un secol. Acest omagiu mila lui Dumnezeu domn, Io
Andrei de Cracovia, preferatul depus faţă de regele Poloniei a Roman-Voievod, stăpânind
domnului, şi-a început acti însemnat o contrapondere în Tara Moldovei de la munte
vitatea în capitala ţării (Siret). raporturile ţării cu Ungaria (a până la mare”. Formula „de la
Voievodul însuşi a trecut la cărei suzeranitate risca adesea munte până la mare” (nemai-
credinţa romană. Moldova era să devină prea apăsătoare) şi folosită) arată noua realitate
astfel legitimată pe plan interna i-a adus probabil Moldovei, politico-teritorială la care
ţional ca stat de către papalitate cu titlul de feud, cetatea-port se ajunsese, poate, la finele
şi, nemaifiind „schismatică”, nu Moncastro sau Maurocastro domniei lui Petru I. Domnul
mai putea fi vizată de campa (Cetatea Albă), anexată anterior controla acum întreg teritoriul
Vlaicu (Vladislav I) niile prozelite ale lui Ludovic I. de Lituania. Aici exista o pros de la nord de Cernăuţi până la
Frescă din catedrala de la Curtea de Argeş
Totuşi, acesta nu a renunţat la peră colonie comercială geno- Marea Neagră şi de la Carpaţi
planurile supunerii Moldovei, veză. Prin aceasta, o mare arteră la Nistru. La 5 ianuarie 1393, în
ceea ce a însemnat o mare dez comercială a Europei, numită actul de fidelitate faţă de regele
(„Ţara Românească cea Mică”). de-acum „drumul moldove Poloniei, domnul Moldovei
amăgire pentru Laţcu. Poporul
Succesorul lui Bogdan I, Laţcu nesc”, de la Cetatea Alba în foloseşte un alt titlu similar:
Moldovei n-a mai apucat însă
(circa 1367-1375), prins în Polonia până la Marea Baltică, „Noi Roman, voievod moldo
ori n-a voit să-şi urmeze păsto
cleştele ungaro-polon şi dorind îşi vădea binefacerile pentru sta venesc şi moştenitor a toată
rul, pe domn, al cărui mormânt
conservarea şi consolidarea sta tul românesc est-carpatic. Din Ţara Românească, de la munţi
se află la biserica din Rădăuţi,
tutului internaţional al ţării sale, acest moment până în 1484 până la ţărmul mării”. După
ctitoria părintelui său. Aceste
a intrat în legătură directă cu (ocuparea de către otomani a cum se vede, deopotrivă în
schimbări nu au fost privite fără
Sfântul Scaun (Grigore al XI- cetăţilor pontico-danubiene), exterior şi în interior, ieşea la
ostilitate de marea putere catoli
lea) şi a cerut înfiinţarea unei confruntarea polono-ungară iveală din când în când convin
că ungaro-polonă, din moment
episcopii catolice, supuse direct (transpusă uneori în conflicte gerea că Moldova devenise o
ce, la 1374, prin ducele Ladislau
papei, în Moldova. Episcopii de moldo-muntene) va avea în nouă „ţară românească”. După
de Oppeln, Ludovic I orându-
Praga, Breslau (azi Wrocław) şi esenţă ca fundal concurenţa Roman, au urmat ca domni
ise o oaste contra Moldovei pe
Cracovia primesc însărcinarea pentru cele două mari artere Ştefan I (circa 1394—1399) şi
teritoriul Haliciului.
să împlinească voinţa voievo comerciale care străbăteau Ţara Iuga (1399-1400). Roman I (la
dului moldav (1370). Papa a Urmaşul lui Laţcu a fost Petru I
Românească şi Moldova. 1393) şi Ştefan I (la 1395) au
acordat atunci lui Laţcu titlul (circa 1375-circa 1391), care a
depus şi ei jurământul de cre
de „duce al părţilor Moldovei acceptat şi el iniţial confesiunea Eliberarea de sub tutela Rega
dinţă faţă de regele Poloniei.
sau al naţiunii Ţării Româneşti” catolică. Mama sa, doamna tului Angevin a culoarului
(dux Moldavie partium seu nati- Margareta (în româneşte Muşa- Brăilei şi a gurilor Dunării a
onis Wlachie), ceea ce însemna ta) de Siret, era şi ea catolică, adus Moldova şi Ţara Româ
recunoaşterea de către cel mai din moment ce solicita şi pri nească în vecinătate directă.
înalt for al creştinătăţii apusene mea de la papă, în 1378, iertarea Avansul teritorial realizat de
a identităţii etnice a celor două totală de păcate in mortis articulo. Moldova spre sud se constată
ţări extracarpatice. Moldova Ea este numită de Sfântul părin imediat după 1386, când o
a fost numită, de altminteri, te „doamna Valahiei Mici”. solie a genovezilor din Caffa
în mod oficial şi constant Între timp, scena politică s-a intra în legătură şi cu voievozii
în Polonia în evul mediu modificat în regiune. În 1382, Petru I şi Constantin (Costea),
„Wolosky”, ceea ce înseamnă murea Ludovic şi se destrăma ultimul domnind probabil
„Ţara Românească”. Era prima uniunea polono-ungară; pe asupra unui teritoriu din sud.
ţară românească pe care au urmele ei, după creştinarea în Lichidarea nucleului politic
cunoscut-o direct polonezii, de formă apuseană a lituanieni sud-moldovenesc - cu moşte
nire notabilă pentru viitor - se Cavaler nobil din
aceea „Valahia” consacrată cu lor, se forma în 1386 uniunea oastea polonă
Petru I s-a mai remarcat şi (cap de bour) pe avers. Copleşit titularilor înaltelor scaune
prin alte acte, cu semnifica de presiunea politică a regate ecleziastice în teritoriile ruse
tive urmări pentru evoluţia lor catolice din jur, Petru I a apusene şi în Moldova. Contrar
ţării. Astfel, la 1388, în urma revenit la credinţa răsăriteană, voinţei Bizanţului şi patriarhului
cererii suzeranului său polon care era şi a locuitorilor ţării ecumenic, suveranii Poloniei şi
de a-i împrumuta o sumă mare sale. Chiar şi omagiul de vasa Moldovei au căutat să-şi impu
de bani, domnul Moldovei îi litate faţă de proaspătul catolic nă propriii candidaţi pentru
trimite acestuia 3.000 de ruble Vladislav Jagieŀŀo, la Lvov, în eparhiile în cauză. De aici a
de argint (după unele calcule, 1387, a fost depus după tipicul pornit între Moldova şi patriar
538,38 kg, adică echivalen ortodox, „sărutând cu gura pro hie un îndelungat conflict care
tul a 51,817 kg de aur fin), prie crucea din mâinile dom se va stinge abia în 1401, sub
pentru care i s-au concedat nului Chiprian, mitropolit al Alexandru cel Bun, prin accep
temporar (până la returnarea Kievului”. Probabil tot atunci, tarea de către Bizanţ a mitro-
sumei) oraşul Haliri şi ţinutul după discuţii cu mitropolitul, se politului Iosif, candidat local şi
din jur (numit Pocuţia). Banii va fi obţinut acordul de princi membru al familiei domnitoare
nu au fost restituiţi în timpul piu de fondare a unei mitropolii a ţării. Dar, dincolo de acest
fixat (de trei ani), drept pentru moldovene. Anterior, populaţia conflict, mitropolia ortodoxă a
care Petru I a luat în stăpânire ortodoxă a Moldovei - adică Moldovei funcţiona cel puţin
perpetuă ţinutul zălogit. De aici majoritatea covârşitoare a din 1387. Patriarhia ecumenică
a decurs un dificil şi îndelungat locuitorilor - depindea ierarhic a trebuit să accepte situaţia
conflict teritorial între cele două de mitropolia de Halici (căreia de fapt din mai multe motive:
ţări. În jurul anului 1377, dom îi era subordonată şi episcopia asediul Constantinopolului de Mircea cel Bătrân. Frescă din biserica
Sf. Nicolae de la Curtea de Argeş
nul a bătut primele monede Cetăţii Albe). Acordul de la către oştile lui Baiazid (1391,
moldoveneşti (groşi de argint), Lvov a lăsat, se pare, nere 1394-1402), expediţia lui
cu simbolul familiei şi al ţării zolvată problema desemnării Mircea cel Bătrân în Moldova,
capturarea lui Iuga-Voievod catolică a fost compromisă de
şi impunerea lui Alexandru politica de forţă a statelor cato
(1399-1400). S-a creat astfel un lice vecine, mai ales a Regatului
Constantinopolul asediat de oştile lui Baiazid front creştin ortodox pe linia Ungariei. Prin aceasta, catoli
în centru, Cornul de aur, în fundal, Bosforul
Dunării, util pentru despresura cismul, confundat de români
rea capitalei imperiale şi pentru cu dominaţia politico-militară
întărirea „Commonwealth”-ului ungară, a fost repudiat.
bizantin. În aceste condiţii,
cedarea autorităţilor bizanti ■ Mircea cel Bătrân
ne în chestiunea mitropoliei (1386-1418)
Moldovei este firească.
În evul mediu, ca şi în epoca
Fondarea mitropoliilor româ modernă, statele nu erau egale
neşti de la Argeş şi Suceava în între ele în raporturile interna
secolul al XIV-lea reprezintă ţionale. Existau state puternice,
un mare succes al Bizanţului, în care duceau o politică de forţă
concurenţa sa acerbă cu biserica şi dominau scena internaţio
apuseană. Pentru români, acest nală europeană, şi state mai
fapt a însemnat consacrarea modeste, care primeau sau
internaţională a independenţei cereau „protecţia” celor mari.
ţărilor lor şi orientarea acestora, „Protecţia” aceasta lua multe
pentru multe secole, spre forme şi putea duce, în ultimă
lumea sud-est şi est-europeană. instanţă, la absorbirea unor
Această orientare s-a impus cu state mai slabe de către altele
mare dificultate şi numai după mai puternice. Politica de forţă,
ce apropierea Ţărilor Române de cucerire, violenţele, crimele
de Occident şi de lumea sau necinstea erau şi atunci
jurăminte de fidelitate către unii cu ajutor otoman. Atunci, Când, în 1388, lovit de o expe
suverani vecini, mai precis către regele Poloniei, ameninţat şi de diţie turcească, dispărea ultimul
regii Ungariei şi Poloniei. Din teutoni (încurajaţi, la rândul lor, conducător al statului dobro
punctul de vedere românesc, de regele Ungariei), avea interes gean — Ioancu sau Ivanco —
această vasalitate nu a fost per ca otomanii să lovească dinspre Mircea a intervenit cu oaste
cepută drept supunere, ci drept sud Ungaria. şi a anexat Ţării Româneşti
protecţie; principul suveranităţii regiunea dintre Dunăre şi
Mircea cel Bătrân a fost o
funcţiona în întregime, mai Marea Neagră. El îşi adăuga
personalitate puternică şi
ales în politica internă; principii astfel vechilor titluri, de duce
activă, urmărind în politica
români guvernau „din mila al Amlaşului şi Făgăraşului,
externă consolidarea poziţiei
lui Dumnezeu” şi aveau toate de comite al Severinului, şi pe
sale şi a ţării, limitarea şi chiar
atributele puterii suverane. Mult acela de „despot al pământu
înlăturarea suzeranităţii ungare
mai dificilă a ajuns să fie „suze rilor lui Dobrotici şi domn al
şi îndepărtarea pericolului
ranitatea” Porţii asupra Ţărilor Dârstorului”. Dobrotici era
otoman. Alianţa cu Polonia,
Române, fiindcă ea venea din conducătorul statului dobro
cât a putut dura, a fost un pas
afara civilizaţiei creştine şi avea gean de la jumătatea secolului
spre împlinirea unora dintre
alte principii. al XIV-lea, iar Dârstorul era
aceste scopuri. Natural, regele
numele românesc (provenit din
Crucea papilor de la Roma Tânăr ca ani, dar înţelept Ungariei nu a privit cu simpatie
anticul Durostorum) al oraşului
prin decizii, Mircea a fost cel această alianţă şi, profitând de
Silistra. Prima oaste otomană
mai vrednic dintre principii primejdia comună otomană, s-a
mai numeroasă care trecea pe
oprite de morala creştină şi de Basarabi, numit „Bătrân” spre pământul Ţării Româneşti, în
legi, de aceea oficialităţile cău a-l deosebi de urmaşii omonimi 1391, fusese trimisă contra lui
tau pretexte pentru justificarea şi spre a-i marca valoarea şi pre Ivan Sraţimir, ţarul bulgar de
acestor acte. Motivaţia curen stigiul. Domnul a simţit de tim la Vidin. La nordul Dunării,
tă era atunci una religioasă: puriu dubla ameninţare externă, cetele otomane au devastat o
gloria Crucii, mărirea lui Iisus, cea a Regatului Ungariei şi parte din teritoriu şi au luat
extinderea „Regatului lui Iisus”, cea a Imperiului Otoman. De multe prăzi. La 1393, sultanul
convertirea la „dreapta credinţă aceea, prin mijlocirea lui Petru I Baiazid I a ocupat Ţaratul
a păgânilor, ereticilor şi schis al Moldovei, el a încheiat în Bulgar de Târnovo şi a plănuit
maticilor” etc. Din perspectiva 1389-1390 un tratat de alianţă o expediţie la nord de fluviu,
musulmană, explicaţia utilizată cu regele Poloniei, Vladislav mai ales că între oştile care
pentru actele de violenţă era Jagieŀŀo, lituanianul de curând l-au înfruntat în Bulgaria s-au
„războiul sfânt”. Natural, creştinat. În tratat (reînnoit aflat şi cele ale lui Mircea. În
cauzele reale ale supunerii şi în 1391) se prevedea ajutor 1394-1395, mai multe expe
cuceririi unor state şi popoare
reciproc, „cu toată puterea şi cu diţii otomane au avut ca ţintă
nu erau greu de presupus, chiar
toată putinţa”, contra oricărui Sultanul Baiazid I spaţiul Ţării Româneşti. Cea
şi în epocă.
atac al regelui ungar. Influenţa mai importantă pare să fi fost
Statele şi formaţiunile politice crescută a Poloniei în cele două aceea soldată cu bătălia din 10
româneşti sau româno-slave, Ţări Române a stârnit reacţia adresat din nou domnului Ţării octombrie 1394, urmată de o
cu excepţia Transilvaniei, lui Sigismund de Luxemburg Româneşti. Acesta a trebuit să alta, la 17 mai 1395. Izvoarele
Banatului, Crişanei, al Ungariei. O oaste ungară accepte oferta, tot în interesul şi tradiţia au contopit aceste
Maramureşului, Dobrogei şi a pătruns astfel în Moldova, rezistenţei comune în faţa turci- lupte sub numele de „lupta de
a altor regiuni mai restrânse, sub Ştefan I, a asediat cetatea lor şi al menţinerii şi consolidă la Rovine”. La intervenţii au
nu au ajuns să fie anihilate Neamţului, dar a fost învinsă rii posesiunilor din Transilvania. trebuit să participe şi vasalii
complet ca entităţi politice în la „Hindău” (= Ghindăoani, Asigurat dinspre nord, domnul creştini ai sultanului (Ştefan
evul mediu. Ele au intrat însă în Neamţ) în februarie 1395 şi român şi-a putut concentra Lazareviş, regele Serbiei,
sistemul de relaţii internaţionale silită să se retragă la Braşov. efortul de apărare spre Dunăre, Marko Kraljeviş, Constantin
curent atunci, acela al vasalităţii. De Polonia se va apropia ajutând statele creştine din Dejanovic). S-a adoptat tactica
Domnii români au decis ori au şi Vlad Uzurpatorul, rivalul Balcani şi încercând să ridice luptelor de hărţuială şi au fost
fost siliţi, în anumite împre lui Mircea, în 1396, după ce contra otomanilor pe unii stă pierderi mari de ambele părţi,
jurări şi momente, să depună ajunsese vremelnic la domnie pâni politici din Asia. dar izvoarele au consemnat
victoria lui Mircea la o „rovi practicat de otomani. Tot creştine a zădărnicit aceste ■ Alexandru cel Bun
nă” (loc mlăştinos, râpos) şi atunci a fost desfiinţat şi al doi- planuri. Între 1411 şi 1413, (1400-1432)
apoi retragerea otomanilor, lea Ţarat Bulgar, cel de Vidin Mircea l-a sprijinit la tron pe un A fost în parte contemporan cu
speriaţi de posibila intervenţie (cucerit sub Ludovic I de către fiu al lui Baiazid numit Musa, Mircea cel Bătrân, iar supranu
a regelui ungar. Degringolada unguri). Toată Bulgaria era înfrânt până la urmă de fratele mele său are aceeaşi semnifica
creată a dat prilej unei facţiuni acum ocupată de puterea sulta său Mahomed (1413). Acesta a ţie de „cel bătrân”, „bunelul”
boiereşti să ridice în scaunul nilor, statul desfiinţat, moşiile trecut Dunărea în 1414, spre a-l (bunicul). A avut în istoria
domniei pe pretendentul Vlad, boierilor bulgari confiscate şi pedepsi pe principele Valahiei. Moldovei un rol similar cu al
care controla o parte din ţară. date spahiilor, credinţa creştină Dar Mircea a decis atunci domnului muntean pomenit.
Având un tratat cu Sigismund prigonită etc. Din cetăţile de pe sprijinirea unui alt pretendent,
de Luxemburg (încheiat în malul drept al Dunării, puteau anume Mustafa, învins însă şi Alexandru cel Bun a întă
1395), Mircea conta pe sprijinul fi atacate de-acum cu mai mare rit orientarea tradiţională a
el în 1416. Atunci, voievodul
Ungariei, care a venit în vara uşurinţă Ţara Românească, Moldovei spre Polonia (uniunea
român l-a adăpostit la sine pe
anului 1396, prin voievodul Transilvania şi Moldova. În polono-lituaniană), recunos-
şeicul Bedr-ed-Din, un refor
Transilvaniei. Poziţia lui Mircea 1397 şi 1400, unităţi otomane cându-se vasal al regelui de la
mator al islamului şi propagator
cel Bătrân s-a întărit, astfel încât au trecut din nou la nord de al unor îndrăzneţe schimbări în
el a putut participa în toamna fluviu, dar au fost respinse. societate. În final, acesta a fost
anului 1396 la marea cruciadă
Succesul strategic nu a putut fi şi el prins de către Mahomed
de la Nicopole, pusă la cale de
exploatat imediat, fiindcă statul şi spânzurat (1417). În aceste
regele Ungariei, deopotrivă cu
otoman a intrat în criză după condiţii, după o nouă expedi
participanţi apuseni şi răsăriteni.
înfrângerea de la Ankara (1402) ţie turcă în Ţara Românească,
Germanul Johann Schiltberger,
membru în oastea cruciată, şi capturarea lui Baiazid (de Mircea a fost nevoit să ceară o
spune că domnul român cu către mongolii lui Timur Lenk). înţelegere, să plătească un tribut
ai săi ar fi cerut să înceapă ei Mircea avea acum şansa de a-şi anual ca simbol al răscumpărării
lupta, ca oameni cu experienţă, consolida poziţia internaţională păcii şi să obţină garantarea
ceea ce Sigismund şi coman şi de a deveni chiar un arbitru al independenţei ţării.
danţii unguri au aprobat. S-a luptelor pentru tron din impe
Mircea cel Bătrân a avut o
opus însă Filip cel Îndrăzneţ, riu. Pentru aceasta, el a întărit
domnie de peste trei decenii şi a
conte de Nevers, fiul duce alianţa cu suveranii creştini, mai Sigilul lui
fost un suveran de mare presti Alexandru
lui Burgundiei. Francezii au ales cu regele Ungariei. În 1406, cel Bun
giu în sud-estul Europei. A fost
atacat primii şi au obţinut unele domnul a avut o întrevedere
legat prin interese politice şi
succese, până când au căzut în cu acesta la Severin, unde cei Cracovia. Ca urmare, înce
personale deopotrivă de Apus
cursa întinsă de turci. Victoria doi suverani au stabilit planul pând cu 1406, oştile moldave
şi de Răsărit. A avut o soţie din
otomană de la Nicopole, de luptelor antiotomane şi au luptat în multe rânduri,
Serbia şi apoi una din Ungaria;
mare răsunet, a dat curaj lumii atragerea la ofensivă a Genovei, alături de polonezi, contra
a îmbrăcat veşminte cavalereşti
islamice şi a umilit sistemul de Veneţiei şi Imperiului Bizantin. cavalerilor teutoni: 1410, 1411,
şi a participat la turniruri; a stă 1412, 1414, 1422. Faimoase în
luptă occidental în faţa celui Indecizia celor din urmă forţe
pânit o ţară întinsă, din Banatul acest sens au fost luptele de
Severinului, Amlaş şi Făgăraş la Grünwald sau Tannenberg
Cetatea şi portul Chiliei. Gravură târzie
până la Dârstor, Dobrogea (1410) şi Marienburg (1422),
şi „părţile tătăreşti” (sudul unde şi românii s-au acope
Moldovei); a deţinut un timp şi rit de gloria victoriei. Prin
cetăţile Bran (lângă Braşov) şi intermediul Moldovei, Polonia
Bologa (lângă Huedin), precum şi-a întărit legăturile sale
şi alte moşii din Transilvania politice şi economice cu Ţara
şi Ungaria. El a desăvârşit Românească. Negustorii polo-
organizarea statală şi a asigurat no-lituanieni erau tot mai des
buna funcţionare a instituţiilor, menţionaţi în statele româneşti,
creând modelul de evoluţie a ca şi negustorii români la Lvov
societăţii sud-carpatice pentru şi Cracovia. În 1408, domnul
încă un secol. Moldovei acorda un privilegiu
profite de clauza din 1412: în Profitând de patronajul

1429, reclamând neparticiparea Poloniei şi de rivalitatea
lui Alexandru la unele lupte din polono-ungară şi fiind încă la
Textul Ţara Românească împotriva adăpost de pericolul otoman,
tratatului
de la 1411 turcilor, el a cerut detronarea Alexandru cel Bun a lăsat în
dintre
Moldova
domnului Moldovei şi împăr urmă-i o ţară prosperă şi sta
şi Polonia ţirea ţării sale. S-a opus însă bilă, bine organizată şi apărată.
suzeranul lui Alexandru, regele Din păcate, urmaşii săi au fost
Poloniei. pe punctul să risipească această
preţioasă moştenire.
Tot sub Alexandru cel Bun,
moldovenii au purtat prima
■ Urmaşii lui Alexandru
bătălie cu turcii, în 1420, când la
cel Bun şi Mircea cel
sud de Carpaţi domnea Mihail,
Bătrân
fiul lui Mircea. Otomanii voiau
să ia Cetatea Albă, pe care Între 1432 şi 1435, s-au dus
comercial negustorilor lioveni, tratativele polono-ungare de la oştenii Moldovei au apărat-o. lupte pentru tron între Iliaş
ceea ce avea să facă şi Mircea Lublau şi Buda, din 1412, unde Domnul a întărit apoi toate şi Ştefan, fiii lui Alexandru
cel Bătrân în 1409. regele Ungariei, deşi recunoştea cetăţile ţării de la Dunăre şi cel Bun, fiecare cerând ajutor
suzeranitatea polonă asupra mare şi a intervenit de câteva polon. Între 1435 şi 1443, cei
În ciuda unor interese divergen
te, după Grünwald, Vladislav Moldovei, impunea şi o clauză ori în Tara Românească, care doi s-au asociat la domnie şi
Jagieŀŀo a trebuit să se apro de împărţire a acestei ţări între voia acelaşi teritoriu de la gurile şi-au împărţit ţara: Iliaş a
pie de Ungaria, fiindcă regele cei doi suverani catolici, în cazul fluviului şi unde Alexandru luat Ţara de Sus, iar Ştefan
acesteia devenise şi împărat în care Alexandru cel Bun ar spera impunerea unui domn Ţara de Jos. Apoi Ştefan l-a
al Germaniei. Regele Poloniei fi refuzat ajutorul armat dat lui aliat. Aşa s-a întâmplat cu orbit pe Iliaş, fiind la rându-i
spera astfel să se poată pune Sigismund contra turcilor. Însă Aldea, devenit Alexandru I decapitat de Roman al II-lea,
la adăpost de teutoni şi de în 1426, la o proiectată expe Aldea (1431-1436), în cin fiul lui Iliaş. Acesta din urmă
tendinţele centrifugale ale diţie antiotomană a celor trei stea patronului său. De-acum, a împărţit domnia cu un alt
lituanienilor. Pentru Moldova, ţări, s-au prezentat doar regele marii domni ai Moldovei s-au fiu al lui Alexandru, anume
această orientare a Poloniei Poloniei şi principele Moldovei, străduit să aibă mereu, chiar cu Petru al II-lea (1447-1449,
era nefastă, fiindcă ţara nu se regele Ungariei fiind prea ocu forţa armelor, domni devotaţi cu o întrerupere). Au urmat
mai putea apăra de presiunile pat cu problema husită. Totuşi, şi neînchinaţi turcilor la sud de Alexăndrel (1449), Bogdan al
ungare. Faptul a fost evident la acesta din urmă a încercat să Carpaţi. II-lea (1449-1451), tatăl lui
Bătălia de la Grünwald, tablou de Jan Matejko

Carol Robert (1308—1342) aceşti voievozi şi-au întărit

s-a impus destul de greu ca mereu atribuţiile, consolidând
rege, inclusiv în estul regatului, autonomia ţării lor. În cadrul
unde Ladislau Kán, voievodul politicii de omogenizare, prime
Transilvaniei (1294-1315), a le vizate erau diferenţele confe
lăsat imaginea unui cvasisuve- sionale, în substratul cărora se
ran răzvrătit. Până la urmă, cu remarcă tot mai mult, treptat,
mari sacrificii şi compromisuri, cele etnice. Prin actul din 1351,
Transilvania a fost reintegrată este reconfirmată de rege Bula
în regat, iar voievozii au rede de aur a nobilimii din 1222, iar
venit dregători regali, supuşi prin privilegiul regal solemn din
Mănăstirea Moldoviţa, ctitorie a
lui Alexandru cel Bun suveranului. Cei doi suverani 1366, nobilimea Transilvaniei
angevini - mai ales Ludovic I cere şi primeşte dreptul de
Ştefan cel Mare, şi Petru Aron ţiile şi obiceiurile ţării. însă (1342-1382) - au fost con a aplica o justiţie sumară, cu
(1451—1457, cu întreruperi). pomenitul Alexandru I Aldea fruntaţi, în cadrul politicii lor scopul nimicirii „răufăcătorilor
Cel din urmă, pentru a păstra (1431-1436) a permis accentu de centralizare, de sporire a de orice naţiune, mai precis
cu orice preţ puterea, s-a închi area presiunilor otomane, ceea autorităţii regale, de creştere a români”. Astfel, „integrarea”
nat regilor Poloniei, Ungariei ce a determinat reacţia lui Vlad domeniului regal, de exercitare cnezimii româneşti în societatea
şi sultanului, acceptând pentru Dragul (1436-1447, cu o între eficientă a puterii şi de apăra de model feudal apusean se
prima oară un tribut de 2.000 rupere), fiul lui Mircea, sprijinit re sau extindere a ţării, cu o face inclusiv pe calea discrimi
de galbeni, impus de turci drept de Sigismund de Luxemburg al chestiune destul de gravă: lipsa nărilor confesionale şi etnice.
răscumpărare a păcii. Ungariei (unde a găsit adăpost de omogenitate a regatului. Cei mai mulţi cnezi, rămaşi
un timp). Domnul nu a putut Erau ţări distincte, cu tradiţii români şi „schismatici”, fără
Instabilitatea a fost la fel de acte de donaţie pentru posesi
însă susţine ferm lupta antio şi populaţii variate, cu credinţe
mare şi în Ţara Românească, unile lor, vor decădea treptat
tomană, astfel că, în anumite deosebite, cu obiceiuri juridice
după moartea lui Mircea, dar în rândul ţăranilor dependenţi.
momente, ţara apărea marto locale etc., puse sub conducerea
daunele au fost mai mari, Elita românească, mai ales
rilor străini ca închinată turcilor. unui rege care cu greu îşi putea
fiindcă turcii erau mai aproape cea din anumite regiuni, îşi va
exercita autoritatea. Transil
şi interveneau uşor la nord de păstra poziţia dominantă în
■ Situaţia politică a vania, Banatul şi Părţile Vestice
fluviu. Ei au găsit, de altmin societatea locală cu condiţia
Transilvaniei în secolul erau mărturia cea mai evidentă
teri, instrumente docile în obţinerii actelor de donaţie
al XIV-lea şi la începu a acestei situaţii generale.
persoana domnilor Radu al regală şi a trecerii (fie şi for
tul secolului al XV-lea
II-lea Prasnaglava (1421-1427, Regalitatea a încercat, fireşte, o
male) la confesiunea catolică.
cu întreruperi) şi Alexandru I Transilvania, ca provincie a colaborare fructuoasă cu stările Ludovic I impune regula ca
Aldea. Contra unei asemenea Regatului Ungariei, a urmat transilvane, adică nobilimea, nobilul din Transilvania să aibă
tendinţe s-a ridicat viguros evoluţia generală a acestei ţări, fruntaşii saşilor, secuilor şi diplomă regală pentru moşia sa
Dan al II-lea (1420-1431, cu cu anumite particularităţi, legate românilor. Nobilimea era cea
întreruperi), care, în 1425, ală de poziţia sa geografică şi de mai puternică grupare privile
Împăratul Sigismund
turi de italianul Filippo Scolari structura sa etno-confesională giată, care controla şi adunările de Luxemburg
(Pippo Spano), comandant al distinctă. Perioada aflată în ţării de la Turda. Pentru a-şi
Severinului, organizează o expe atenţie poartă sigiliul dinasti atrage nobilimea transilvană,
diţie sud-dunăreană şi obţine ei angevine (1308-1382), de Carol Robert a scutit-o în
o victorie antiotomană lângă origine franco-napolitană, prin 1324 de anumite dări. Regii au
Vidin. Dan al II-lea a ajuns Carol Robert şi Ludovic I, numit în fruntea ţării voievozi
personaj de legendă, intrând precum şi al lui Sigismund de credincioşi coroanei, din afara
în folclorul balcanic. Totuşi, Luxemburg (1387—1437). A Transilvaniei, cum au fost
părăsit de o parte a boierimii, fost o perioadă de stabilitate şi Toma Szécsényi (1322—1342),
cu ţara istovită, a acceptat în de înflorire, după criza gravă de cei şase membri ai familiei
1428 pacea cu Poarta, prin care la stingerea dinastiei arpadiene Lackfi (1344—1386) şi cei
aceasta, în schimbul tributului, şi cu excepţia unor tulburări ca doi membri ai familiei Csáki
garanta autonomia ţării, statutul acelea ale interregnului dintre (1415—1437). Deşi credincioşi
clasei feudale locale, institu 1382 şi 1387. puterii centrale, mulţi dintre
şi să fie sau să devină Christianus epocă. Ţăranii au purtat două neala şi răzvrătirile nelegiuiţilor masive otomane din acest ultim
(= catolic). Faptul acesta a cris bătălii mai importante cu oastea ţărani” şi apoi să poată face faţă an, urmate de grave devastări şi
talizat treptat, în câteva decenii, nobilimii, la Bobâlna (unde au deselor incursiuni otomane care pierderi umane, au fost cu atât
sistemul politic al voievoda biruit) şi lângă Apatiu (unde tulburau ţara. Criza internă era mai grave cu cât forţele militare
tului, în care puterea o aveau rezultatul a fost nedecis), şi au agravată de această expansiu ale Transilvaniei erau preocupa
nobilimea, saşii şi secuii, iar încheiat două înţelegeri scrise ne otomană care viza tot mai te de înăbuşirea răscoalei ţăra
religia oficială era cea catolică. cu inamicii lor, confirmate legal insistent frontierele şi teritoriul nilor. Totuşi, pericolul otoman
Românii, cuceriţi şi supuşi, de către conventul benedic Transilvaniei şi Banatului. a determinat o regrupare a for
„schismatici” şi răzvrătiţi contra tin din Cluj-Mănăştur. Prima Atacurile islamicilor se succe ţelor interne în vederea apărării,
noilor stăpâni, foşti stăpâni de înţelegere, vădit favorabilă dau de-acum aproape an de prin corelarea acţiunilor nobi
fapt, dar nu de drept, neadap ţăranilor, desfiinţa nona (darea an: în 1420, o oaste turcească a limii, orăşenimii şi ţărănimii.
taţi la regulile feudale apusene, în produse către nobili), limita prădat Ţara Haţegului şi zona De asemenea, în Transilvania
sunt tot mai rar chemaţi la adu zeciuiala bisericească, confirma Orăştie, după ce a înfrânt trupe s-a resimţit tot mai acut nevoia
nările lărgite ale ţării, până când, dreptul de liberă strămutare al le voievodului Nicolae Csáki la
la 1437, celelalte trei grupuri iobagilor, micşora censul, stabi Poarta de Fier a Transilvaniei; unei colaborări militare cu
privilegiate devin exclusiviste şi lea robota la o zi pe an, crea o în 1421 şi 1432, au fost jefuite armatele Ţării Româneşti şi
întemeiază acea Fraterna Unio. adunare anuală a ţăranilor care împrejurimile Braşovului, Ţara Moldovei, în vederea prevenirii
să verifice aplicarea prevederilor Bârsei; în 1438, însuşi sultanul şi respingerii atacurilor turceşti,
Crearea „uniunii frăţeşti” a fost
convenite etc. Ţăranii menţio- Murad al II-lea a condus o aşa cum s-a întâmplat în timpul
grăbită de pericolul ţărănesc
nează mereu în aceste docu expediţie, în care l-a antrenat domniei lui Dan al II-lea. Din
intern şi de atacurile otomane,
mente şi cer găsirea şi aplicarea şi pe domnul Ţării Româneşti, păcate, impunerea suzeranităţii
sultanilor în Ţara Românească
devenite tot mai grave şi mai
„actelor de libertăţi” date de Vlad Dragul, şi care a vizat
pustiitoare. Pericolul ţărănesc
sfinţii regi pentru strămoşii lor tot sudul Transilvaniei (Ţara a îngreunat uneori asemenea
s-a acutizat în 1437, când gene
şi pentru ei. Se îmbină în men Haţegului, valea mijlocie a acţiuni corelate. Oricum, prin
ralizarea exigenţelor feudale de
talul colectiv al supuşilor epocii Mureşului, a Târnavei Mari, poziţia sa geografică, în ciuda
model apusean a fost concreti
credinţa în „bunul suveran” sau Sebeşul), fiind însoţită de luarea presiunilor şi expediţiilor de
zată în pretenţia achitării dijmei
„mitul bunului rege” împreu a zeci de mii de robi; tot în pradă repetate, Transilvania a
ecleziastice cumulate pe mai
nă cu ideea „vârstei de aur”. 1438, o altă expediţie a vizat fost mai ferită de imixtiunile
mulţi ani şi în monedă nouă
Ţăranii unguri şi români trimit Secuimea şi Braşovul. Atacurile Imperiului Otoman decât Ţara
(scumpă şi rară). Episcopul
cu gândul la un trecut mitic, Românească şi Moldova.
Transilvaniei, neinspirat, dornic
în care viaţa tuturor era bună,
de răzbunare, a pronunţat asu
uşoară şi în care principii erau
pra ţărănimii insolvabile inter
adevăraţi părinţi pentru supuşii
dictul (afurisenia), lipsind-o de Ostaşi otomani
lor. Mecanismul mental era uşor (reconstituire)
asistenţa religioasă, de frecventa
de declanşat, din moment ce
rea bisericilor. Pentru mentalul
regele era un simbol îndepărtat,
medieval, aceasta era una dintre
invizibil, pe când stăpânul de
cele mai mari nenorociri. Scoşi
pământ era palpabil, se înfăţişa
practic în afara legii divine şi
în carne şi oase şi urmărea
lumeşti, ţăranii s-au îndreptat
strict îndeplinirea obligaţiilor
spre dealul Bobâlna (Dej),
ţărăneşti.
unde au format o tabără după
model husit şi s-au autointitulat Răscoala de la Bobâlna a fost
„adunarea locuitorilor de drept înfrântă, după cum era de
unguri şi români ai acestei părţi aşteptat, mai ales ca urmare a
a Transilvaniei” (universitas regni- mecanismelor puse în mişcare
colarum Hungarorum et Valachorum de pomenita „uniune frăţească”,
huius partis Transylvaniae). devenită spre 1500 „uniunea
Denumirea arată tendinţa ţăra celor trei naţiuni” (Unio Trium
nilor de a forma şi ei o stare, o Nationum). Această grupare a
comunitate (un grup privilegiat), privilegiaţilor a plănuit, ca scop
după modelul corporatist din imediat, să scape de „îndrăz
În apărarea creştinătăţii.
Timpul eroic al rezistenţei antiotomane sau apogeul Cruciadei Târzii
recerea de la expediţii de jaf la tendinţa
cuceririi statelor creştine de la nord de
Dunărea de Jos şi de la Dunărea mijlo
cie a condus la o politică antiotomană mai bine
articulată şi mai fermă.
Creştinătatea apuseană şi cea al XIV-lea şi în prima parte a

răsăriteană au perceput mai secolului al XV-lea, deosebirile
acut pericolul şi au încercat să dintre creştinii apuseni şi cei Miniatură orientală reprezentând
atacul cavaleriei otomane
ia măsuri eficiente. Una dintre răsăriteni să se atenueze, au
acestea a fost unirea celor două diminuat zelul prozelit catolic şi
Tatăl lui lancu, numit Voicu, ritul roman, a purtat numele
biserici, realizată la Florenţa în au eludat multe dintre condiţiile
a fost căsătorit cu Elisabeta de Ioan, dar în mediile orto
1439, care, deşi nu a durat, a puse sub Ludovic I elitei româ
Marsinai (poate din districtul doxe (balcanice şi româneşti)
creat timp de câteva decenii un nilor cuprinşi în Ungaria, aflate
românesc bănăţean Margina) şi şi chiar islamice (otomane) a
cadru favorabil concentrării for pe cale de înnobilare. Nobili
a avut, ca toţi fruntaşii români, fost numit aproape invariabil,
ţelor interesate în combaterea şi cnezi, catolici şi ortodocşi
importante rosturi militare, în epocă, Iancu, Iancul, Iango,
turcilor. Unirea s-a făcut după au luptat împreună pentru
ca „oştean al curţii regelui” Ianco etc. (formă diminutivată,
voinţa Romei (cu faimoasele binele ţărilor lor şi al civilizaţiei
Sigismund de Luxemburg. după tradiţia româno-slavă,
„patru puncte florentine”), europene. Ca o mărturie a celor
Pentru credincioasele sale ser din antroponimicul româ
prin recunoaşterea autorităţii arătate, într-un ordin de luptă al
vicii, Voicu a fost dăruit (alături nesc Ioan). La fel, fratele său
universale a Sfântului Scaun şi regelui şi împăratului Sigismund
de rudele sale, inclusiv copilul omonim a fost numit şi Ivaşcu
eliminarea „schismei”. Bizanţul, de Luxemburg, datat la 1430,
Iancu), în 1409, cu posesiunea (variantă diminutivată în acelaşi
simbolul unei mari civilizaţii, figurează Saxones, Siculi, Nobiles
Hunedoara. Iancu şi-a făcut fel, din acelaşi nume românesc).
era acum în pericol de a fi cuce et Valachi partium Transilvanarum ucenicia de cavaler în jurul curţii Prin urmare, în familie şi în
rit în întregime de Islam. Unirea cum potentia7, chemaţi cu toţii să regale şi în diferite misiuni în mediile româneşti şi ortodoxe,
de la Florenţa nu a durat, dar ridice armele în numele Crucii.
cei doi fraţi, numiţi în limbajul
pentru un timp oamenii au de cancelarie Ioannes, se chemau
acţionat cu o fervoare nemai ■ Iancu de Hunedoara Iancu şi Ivaşcu.
întâlnită, împinşi de idealul (1441-1456)
unităţii şi forţei creştine. Cel După ce a obţinut calitatea
În această atmosferă, s-a ridicat
puţin teoretic, după Florenţa, de ban al Severinului, Iancu
Iancu de Hunedoara, voievod
grecii, sârbii şi românii nu mai de Hunedoara ajunge în 1441
al Transilvaniei (1441-1446),
erau „schismatici”, ci creştini voievod al Transilvaniei. Din
guvernator al Regatului
adevăraţi, fraţi de luptă pentru acest moment, a avut un cursus
Ungariei (1446—1452) şi
idealul comun. Victoriile erau honorum cum nimeni din
căpitan general al regatului
obţinute în numele „Bisericii afara familiilor regale nu mai
pomenit (1453-1456), un
Romei” şi al „Cetăţii lui avusese până atunci. În acest
adevărat simbol al lumii în
Constantin” (după mărturia sens, îl va întrece doar fiul său,
care a trăit. Provenit dintr-o
lui Zotikos Paraspondylos)6. Matia Corvinul, care, la 1458,
familie de origine cnezială lancu de Hunedoara
va fi ales rege al Ungariei şi va
Popoarele din regiune ştiau că românească înnobilată din
domni 32 de ani. Începând cu
luptă în numele Crucii, pentru Ţara Haţegului, cu rude care străinătate (Cehia, Italia), unde
apărarea ţărilor creştine, cu 1441, Iancu a obţinut o serie de
se numeau Şerbu, Voicu, a deprins meşteşugul armelor.
victorii antiotomane, an de an.
ajutoare venite din centrul şi Mogoş, Radul, Anca, Iancu de În tinereţe, mai multe docu
în 1443—1444, marele coman-
vestul Europei. Pericolul oto Hunedoara, prin efort perso mente latine îl numesc Iohannes
man şi speranţa unirii bisericeşti nal, a urcat până pe cele mai Olah, adică Ioan Românul. În
6. FHDR, IV, p. 409
au făcut ca, la finele secolului înalte trepte ale dregătoriilor. mod oficial, fiind botezat după 7. Hurmuzaki, 1/2, p. 567-568
la Kossovopolje (1448), coaliţia general, din mica nobilime, din

creştină, trădată de despotul cnezi şi nobili români, orăşeni,
sârb Gheorghe Brankovic, din banderii venite din Ungaria,
pierde şansa victoriei. Imperiul Polonia, Cehia, Germania etc.
sultanilor se îndrepta tot mai Atacul principal, dezlănţuit
clar spre înfăptuirea planului asupra taberei turceşti la 22 iulie
său de cucerire a centrului 1456, a condus la o victorie
Europei, pe axa Dunării, până zdrobitoare a creştinilor. Turcii
la Viena. Faza războaielor ofen s-au retras în derută, iar sultanul
sive ale lui Iancu a încetat, mai a fost rănit. Vestea victoriei
ales după ce, la 1453, simbolul străbătea Europa, iar numele
lumii creştine răsăritene - Cons- salvatorului creştinătăţii era
tantinopolul - a căzut în mâi pe buzele tuturor. Papa Calixt
Bătălia de la Varna
nile turcilor. La scurtă vreme al III-lea (1455-1458) l-a
într-o cronică polonă din 1564 (1456), sultanul cuceritor, numit „cel mai puternic atlet
Mahomed (Mehmed) al II-lea, al lui Hristos” (fortissimus athleta
se îndrepta spre Dunăre, spre Christi). Ungaria era salvată,
dant desfăşoară o campanie pe nu a agreat ruperea păcii, dar, a lua Belgradul (pe atunci după cum se va vedea, pentru
teritoriul Serbiei şi al Bulgariei, o dată decizia luată, s-a situat cetate ungurească), socotit circa trei sferturi de secol. Dar,
eliberează Nišul şi Sofia şi ame în fruntea oştilor transilvăne „cheia Ungariei” şi a Europei la câteva zile (în 11 august),
ninţă chiar centrul Imperiului ne, croate şi bosniace, luptând Centrale. Iancu întăreşte linia Iancu de Hunedoara murea
Otoman. Înspăimântaţi de alături de oastea regală ungară Dunării şi menţine sistemul de răpus de ciumă. Trupul său a
această „campanie lungă”, şi de cea a Ţării Româneşti, alianţe creat cu Ţările Române. fost înmormântat în catedra
turcii cer pace, care se încheie condusă de Vlad Dragul. El a adunat o oaste de vreo la din Alba-Iulia, în centrul
graţie lui Iancu, la 1444, pe 10 Bătălia s-a dat la 10 noiembrie 30.000 de luptători, formată, în Transilvaniei sale natale, iar
ani. Dar, la stăruinţele papale, 1444 la Vama, în Bulgaria (ocu
ale principilor occidentali şi pată de otomani), unde oastea Sultanul Mahomed al ll-lea intrând în Constantinopol,
pictură de Benjamin Constant
ale unor cercuri din Ungaria, puţin numeroasă a creştinilor
se reiau planurile creştine de a fost învinsă de otomani.
război, odată cu plecarea flotei Copleşitoarea forţă numerică şi,
veneţiene spre Bosfor. Iancu în parte, incompatibilitatea de
tactică militară au decis rezul
tatul luptei: faţă de o anumită
Gheorghe Kastrioti Skanderbeg
greutate de mişcare a creştini
lor, turcii au mizat pe cavaleria
uşoară mobilă şi pe atacuri prin
surprindere. În confruntare
a căzut însuşi regele Ungariei
(şi Poloniei). Însă Iancu nu
a renunţat la planurile sale.
După alegerea ca guvernator al
Ungariei (1446), a închegat un
sistem militar creştin comun,
alcătuit din toate cele trei Ţări
Române, din albanezii lui
Gheorghe Kastrioti Skanderbeg
şi din unele forţe sârbeşti.
S-a intitulat chiar voievod al
Ţării Româneşti şi a luat sub
tutelă Moldova, de la al cărei
domn a primit cetatea Chilia.
Numai că, în marea bătălie de
stăpânire turcească directă. „moşii drepte” ale domnilor

De la 1456, chiar şi Moldova români. Intervenţiile lui Vlad
îşi „cumpăra” pacea, plătind, în Transilvania (1457-1460)
cum s-a menţionat, un tribut au stârnit mirare, respect şi
sultanului. Ţara Românească revoltă pentru noile raporturi
era şi mai expusă presiunilor şi de reciprocitate pe care le voia
incursiunilor otomane. domnul cu negustorii ardeleni,
dar şi teamă pentru metodele
În aceste condiţii, Vlad, fiul
dure şi ură pentru o astfel de
lui Vlad Dragul (din facţiunea
îndrăzneală nemaiauzită.
Dragulilor, cum spune Aeneas
Sylvius Piccolomini), reluând Cea mai importantă chestiu
domnia în 1456, a reorganizat ne era însă pericolul otoman.
oastea, a limitat privilegiile În 1459, domnul a refuzat
plata tributului şi alte obliga Vlad Ţepeş
care slăbeau în interior ţara, a
pedepsit aspru nesupunerea, ţii impuse de turci. În iarna
trădarea şi hoţia şi, în general, anilor 1461—1462, în momente mai mulţi inamici, încât a creat
a întronat o ordine severă în neobişnuite, el a pătruns prin o „pădure” de ţepe. Pe cele
Valahia. În ochii contempo surprindere la sud de Dunăre mai înalte fuseseră plasaţi chiar
ranului Laonic Chalcocondil, şi a distrus toate punctele for comandanţii oştii invadatoare.
domnul român, cu toate tificate otomane, de la Rahova
La Istanbul era acum clar că
pedepsele foarte crude pe care până la Chilia. La 11 ianuarie,
răzvrătirea valahă reprezenta
le aplica, apare ca un reforma principele român îi scria aliatu
o primejdie şi un eventual
Asediul Belgradului
tor al „Daciei”. De aici a rămas lui său, regelui Matia Corvinul
după o miniatură turcească exemplu pentru alţi „ghiauri” şi
şi ideea de justiţiar, moştenită al Ungariei, că a omorât 23.884
pentru raiale (teritorii cu popu
în conştiinţa publică modernă de turci, „fără de cei ce au
pe piatra de mormânt au fost laţie creştină ocupate de oto
românească în legătură cu Vlad ars prin case sau de cei ale
înscrise cuvintele, spuse de ita mani). Ca urmare, în primăvara
al III-lea şi exprimată şi de căror capete n-au fost înfăţi
lianul Ioan de Capestrano: „S-a anului 1462, o armată otomană
Eminescu în secolul al şate dregătorilor noştri”. Prin
stins lumina lumii...”. redutabilă, în frunte cu sultanul
XIX-lea (,,Cum nu vii tu, Ţepeş urmare, numărătoarea se făcuse
Mehmed al II-lea, cuceritorul
Înainte de Belgrad, Iancu i-a Doamne...?’). Domnul a avut prin colectarea capetelor celor
Constantinopolului, porneşte
încredinţat lui Vlad Drăgulea un program politic coerent şi ucişi. Domnul a dejucat apoi
spre Valahia, pentru a ocupa
(fiul lui Dragul) mijloacele aplicabil, în anumite împreju cursa care i se întinsese de către
ţara. O parte a oştii inamice a
necesare apărării sudului rări: emanciparea ţării de sub Hamza, begul de Nicopole, şi
trecut Dunărea pe la Turnu, fără
Transilvaniei, de care acesta s-a turci şi redobândirea cetăţilor de grecul Catavolinos şi a învins
să poată fi oprită de români,
folosit şi pentru a ocupa tronul oastea turcească venită spre a-l
pierdute de la Dunăre (Turnu iar o altă parte a venit pe mare
Ţării Româneşti (1456). La captura. A tras în ţeapă pe cei
şi Giurgiu); întărirea puterii şi pe Dunăre până la Brăila,
scurt timp (1457), Vlad l-a aju centrale, a autorităţii perso pe care a cucerit-o. Ea avea în
tat pe Ştefan cel Mare să devină nale şi pedepsirea grupărilor Sultanul Mahomed al ll-lea plan să ocupe şi cetatea Chilia,
principe al Moldovei. adverse, a celor care-i adăpos important punct strategic.
teau pe pretendenţii la tronul Sultanul trecea printr-o ţară pus
■ Vlad al lll-lea Drăgulea, ţării (cum erau saşii din sudul tiită şi ostilă, mica oaste româ
poreclit Ţepeş (1448, Transilvaniei); sprijinirea negus- nească neputând să-l înfrunte
1456-1462, 1476) torimii locale (concurate neloial în mod direct. La 16 iulie 1462,
După marea victorie creştină de către comercianţii saşi din Vlad cu ai săi organizează un
de la Belgrad, ameninţarea oto Transilvania), prin impunerea atac de noapte asupra taberei
mană nu era deloc anihilată. În iarmaroacelor de graniţă inamice, cu gândul asasinării
1459, Serbia este transformată (pentru vinderea en gros a sultanului. Scopul n-a fost atins,
în paşalâc, iar clasa stăpânitoare mărfii venite din Ardeal) şi dar faptul a produs panică,
creştină înlocuită cu timarioţi prin represalii sângeroase în încât otomanii, buimăciţi, au
(feudali militari otomani); în Ţara Bârsei; redobândirea ajuns să se ucidă între ei. După
1463, Bosnia intra şi ea sub Amlaşului şi Făgăraşului, ca acest atac, domnul s-a retras
la nord de capitală, pentru Eşecul transformării ţării timpul acestei captivităţi prin
a face joncţiunea cu oastea în paşalâc nu a însemnat şi ciare, se pare că fostul domn ar
aşteptată de la Matia Corvinul. renunţarea de către Mehmed fi trecut la catolicism. În 1476,
Urmărindu-l pe Vlad, sultanul al II-lea la ideea înlăturării lui pentru scurt timp, a reluat tro
şi armata otomană au dat de Vlad. Sultanul îl adusese cu nul cu ajutorul regelui Ungariei.
„pădurea” de ţepi pomenită, sine şi pe înlocuitorul lui Vlad, Rezistenţa lui Vlad Drăgulea
un spectacol dezolant, care le-a în persoana fratelui acestuia, a înlăturat pericolul supune
sporit demoralizarea. După Radu cel Frumos, favorit al rii ţării de către otomani. La
aceste experienţe, Mehmed sultanului, crescut la Istanbul. 1462, între noul domn, Radu
al II-lea s-a văzut silit să porun Pe de altă parte, raporturile cel Frumos, şi sultan se încheie
cească retragerea, considerată domnului român cu regele un nou tratat („capitulaţie”),
Matia Corvinul se înrăutăţiseră. prin care se reglementau Medalionul
de cronicile veneţiene, ungare lui Vlad Dracul
şi sârbeşti o recunoaştere a Regele s-a lăsat influenţat şi de raporturile româno-otomane. în calitate de
cavaler al ordinului
eşecului campaniei. Natural, un act de răzbunare al negusto Ţara recunoştea superioritatea Dragonului
oficialităţile din imperiu - chiar rilor saşi braşoveni, împiedicaţi otomană, accepta suzeranitatea
Ca om şi ca om de stat,
dacă nu excesiv de entuziast - de Vlad să-şi impună candidaţii Porţii, plătea un tribut anual
Vlad Drăgulea a avut calităţi
au vorbit despre o victorie şi proprii la tronul Valahiei şi să de 10.000 de ducaţi etc., în
remarcabile, dar şi defecte la
au organizat serbări. Sultanul înăbuşe cu marfa lor comerţul schimbul protecţiei, al garan
fel de mari. Sever, chiar dur
era însă profund dezamăgit, local. Aceşti negustori au plăs tării statutului său, al păstrării
şi nemilos cu cei care greşeau
trebuind să constate apoi că muit nişte texte din care reieşea instituţiilor. Deşi obligaţiile au
sau îi erau inamici, domnul nu
„atât timp cât românii ţin şi stă că domnul român ar fi trădat sporit sub domnii următori
era iubit, ci temut şi respectat.
pânesc Chilia şi Cetatea Albă, tabăra creştină. Prins în noiem (Basarab Laiotă, Vlad Călugărul
Metoda lui preferată de pedeap
iar ungurii Belgradul sârbesc, brie 1462, Vlad, care aştepta şi Neagoe Basarab), reglementa
să - tragerea în ţeapă — nu era
noi nu vom avea nicio biruinţă” ajutorul regelui Ungariei, este rea din 1462 a rămas valabilă
inedită, dar era surprinzătoare,
(după mărturia lui Constantin închis la Buda şi Visegrád, până în 1540, după ocuparea
mai ales pentru unii occidentali,
Mihajloviş)8. pentru mai bine de 10 ani. În Brăilei de către turci.
iar Vlad a aplicat-o cu nedisi
mulată perseverenţă. Faimei
reale de om foarte crud, într-o
Vlad Ţepeş şi solii turci, lume plină de cruzimi, i s-au
tablou de Theodor Aman
adăugat amplificările provo
cate de „Povestirile germane”
despre el. Venite din mediul
săsesc transilvănean ostil, aceste
relatări sunt categoric exagerate.
Ele nu ar mai fi avut însă niciun
impact asupra lumii de astăzi
dacă irlandezul Bram Stoker
nu publica în 1897 romanul
Dracula - pură ficţiune, în care
„contele Dracula” nu are mai
nimic în comun cu eroul real.
Cea mai gravă deformare a fost
transformarea lui „Dracula”
în vampir. De aici, o întreagă
literatură, cinematografie şi
artă plastică despre vampirism
(mai ales în S.U.A.), asociată cu
„Dracula” şi cu românii. Chiar
8. Călători străini despre ţările române, I,

red. responsabil M. Holban, Bucureşti,
1968, p. 128 (în continuare: Călători)
trupelor de oşteni proveniţi

din ţărani liberi, reorganizarea
instituţiei „vitejilor”, folosiţi
deopotrivă ca bază a întăririi
autorităţii interne şi a apărării
în faţa atacurilor din exterior.
A întărit, refăcut şi extins ca
nimeni altul sistemul de cetăţi,
mai ales pe cele de pe Nistru,
şi a adaptat tehnica militară
progreselor făcute de artilerie.
În exterior, a pus în practică un
sistem de alianţe care au fost
capabile să asigure Moldovei un
rol de putere regională, aprecia
tă pentru stabilitate şi prestigiu.
Mai mult din raţiuni didactice,
se pot distinge trei etape ale
lungii domnii a lui Ştefan cel
Mare:
1. 1457-1473: consolidarea
domniei, organizarea oştirii,
respingerea agresiunii ungare,
şi numele „Dracula” este con ■ Ştefan cel Mare veni din eficienta centralizare a pregătirea înfruntării cu
trafăcut, întrucât el provine din (1457-1504) şi epoca sa puterii. De aceea, s-a orientat Poarta, în condiţiile plăţii
Dragul-Drăgulea, în pronunţie spre mai buna organizare a tributului faţă de sultan şi
Ştefan cel Mare, domnul
săsească „Dracul-Dracula” (= administraţiei, limitarea privile ale vasalităţii faţă de regele
Moldovei, a dat numele unei
diavol, în româneşte). De aici giilor marii boierimi anarhice, Poloniei;
epoci şi a intrat în legendă, fol
nu a fost decât un pas până alternarea pedepsei capitale cu 2. 1474-1487: marele efort
clor şi tradiţie încă din timpul
la asocierea cu diavolul şi cu atitudinea conciliantă pentru antiotoman;
vieţii sale. A fost, fără îndoială,
dragonul, mai ales că tatăl lui inamicii domniei, crearea
cel mai important principe 3. 1487—1504: limitarea pri
Drăgulea fusese „decorat” cu
medieval al românilor. vilegiilor de imunitate ale
Ordinul Dragonului. Oricum,
Fiu al lui Bogdan al II-lea şi boierimii şi pribegirea unei
chiar dacă între străini era Ştefan cel Mare pe Dvera răstignirii
de la mănăstirea Putna părţi a acesteia, conflictul cu
cunoscut şi ca Dracula, domnul, nepot al lui Alexandru cel Bun,
el a venit la putere în 1457, în Polonia şi pacea cu otomanii
în acte interne, nu putea semna
şi cu polonii.
„Drăculea”, în sens de „fiul condiţii dificile pentru ţară, cu
Dracului”, adică al diavolului! oaste, cum s-a văzut, adunată Ştefan cel Mare a încercat
Numele de Ţepeş s-a perpe şi din Ţara Românească. Ştefan iniţial să aibă relaţii bune cu toţi
tuat şi el, pornind, se pare, l-a învins în luptă pe Petru vecinii, mai ales cu ţările creştine
din filieră otomană. A fost un Aron, unchiul şi ucigaşul tatălui care aveau pretenţii de suzera
personaj fascinant, imortalizat său, şi a fost ales domn de către nitate asupra Moldovei, recte cu
de contemporani prin scrieri şi „ţară” (= Adunarea Ţării) şi uns Polonia şi Ungaria. A prestat,
portrete pictate, la care posteri de mitropolitul Teoctist. Petru după tradiţie, jurăminte de
tatea a adăugat o mare doză de Aron a fugit în pribegie în sudul fidelitate faţă de regele Poloniei
ficţiune. În conştiinţa româ Poloniei şi apoi în Secuime, şi s-a angajat la o reconciliere
nească, Vlad Ţepeş a rămas, în fiind un timp o ameninţare cu boierii săi pribegiţi acolo. Cu
general, în galeria principilor pentru Ştefan. Domnul a înţeles Ungaria, raporturile au ajuns
de mână forte, eroi ai luptei antide timpuriu că forţa sa şi a ţării, încordate, mai ales după reluarea
otomane, apărători ai ţării şi ai în vederea înfruntării greutăţi Chiliei de către moldoveni.
civilizaţiei creştine. lor interne şi externe, ar putea Ostilitatea lui Matia Corvinul l-a
presată tot mai tare să cedeze şi că avea nevoie de domn aliat

Chilia (reluată de Ştefan de în „cealaltă Ţară Românească”,
la unguri în 1465) şi Cetatea adică la sud de Carpaţi. Prin
Albă. În aceste împrejurări, la aceasta, se afirma ideea unităţii
1473, domnul Moldovei a rupt etnice a românilor. Mai mult,
legăturile cu Poarta, a refu pentru prima oară acum,
zat plata tributului şi cedarea se exprima articulat şi clar
cetăţilor pontice. El spera să concepţia despre Moldova ca
poată da, cu ajutorul suzerani „poartă a creştinătăţii”: „Dacă
lor şi aliaţilor săi creştini,- mai această poartă a Creştinătăţii,
ales Polonia şi Ungaria o care este ţara noastră, va fi
Matia Corvin în Cronica Hungarorum replică potrivită otomanilor. pierdută - Dumnezeu să ne
Drept urmare, cuceritorul ferească de aşa ceva! - atunci Mehmed al ll-lea Fatih
Constantinopolului a trimis toată Creştinătatea va fi în
determinat pe Ştefan să sprijine, în Moldova peste 100.000 de mare primejdie” (fragment
se pare, revolta stărilor transil oameni, conduşi de Süleiman- din scrisoarea circulară către creştini”. Cu mari eforturi,
vane din 1467. În acelaşi an, Paşa, beilerbeiul (guvernatorul) principii creştini, datată de către după ce şi-a reorganizat oastea,
spre iarnă, regele Matia însuşi Rumeliei (Romaniei), în timp Ştefan cel Mare la Suceava, în domnul român a reuşit să-i
s-a plasat în fruntea unei oşti de iarnă, ceea ce era cu totul 25 ianuarie 1475)9. Prin aceasta, împingă spre sud pe năvălitori
şi l-a atacat pe cel considerat neobişnuit. Ştefan, cu circa românii se dovedeau şi ei ani şi să-i scoată din ţară. Pierderile
„vasal necredincios”. Rezultatul 40.000 de oşteni, între care şi maţi de ideea comună tuturor erau însă foarte mari şi ţara
a fost însă defavorabil, căci în câteva mii de poloni, secui şi popoarelor din zonă care luptau aproape secătuită. Într-o solie
lupta de la Baia oastea ungară alţi ardeleni, obţine o însemnată
a fost învinsă de români, regele cu „necredincioşii”, anume către Senatul Veneţiei (1477),
victorie la Vaslui (Podul înalt), aceea de a fi apărătorii civilizaţi
însuşi suferind „răni de moarte” domnul român arăta: „Nu
în 10 ianuarie 1475. După
(vulnera lethalia). În anii următori, ei creştine europene. vreau să spun cât de folositoare
bătălie, domnul român s-a
domnul moldovean a între În ciuda acestor demersuri şi este pentru treburile creştine
adresat puterilor antiotomane
prins expediţii de represalii în avertismente, în anul următor această ţară a mea... Ea este
aliate - Veneţia, Ungaria, statul
Transilvania, dar principala sa cetatea de apărare a Ungariei
turcoman al lui Uzun Hassan, domnul român s-a aflat singur
preocupare a devenit conflictul şi Poloniei şi straja acestor
papei—, avertizându-le de marea înaintea sultanului însuşi. Venit
cu Radu cel Frumos, domnul două regate. Afară de aceasta,
primejdie, de noua expediţie pe cu o oaste impresionantă,
muntean, care dorea şi el con fiindcă turcul s-a împiedicat de
care aveau s-o facă turcii contra sprijinit de tătari şi de munteni,
trolul gurilor Dunării, invocând mine, mulţi creştini au rămas
Moldovei, periclitând serios Mehmed al II-lea l-a înfruntat
şi interesele suzeranului său de în linişte patru ani”10. Aceasta
Ungaria şi Polonia. Ştefan cel pe Ştefan cel Mare la Războieni
la Istanbul. Luptând cu suc este o nouă mărturie despre
Mare ştia că ţara sa era un scut (Valea Albă), în 26 iulie 1476,
ces contra lui Radu şi schim conştiinţa celor din secolul al
pentru cele două „crăii” vecine unde „au biruit păgânii pe
bând câţiva principi în Ţara XV-lea privind rolul Moldovei
Românească, Ştefan s-a impus în apărarea creştinătăţii. De
Scenă de luptă la Vaslui (reconstituire)
ca o forţă importantă în regiune. altminteri, un raport florentin
din 1479, reproducând ordinea
Prin anii ’60—’70 ai secolului al de bătaie a oştilor puse teoretic
XV-lea, noi victorii şi cuceriri
sub comanda regelui Ungariei-
veneau să sporească puterea
în virtutea suzeranităţii şi a
Imperiului Otoman: anexarea
prestigiului său - şi îndreptate
Moreii (1460), ocuparea insulei
contra turcilor, dă următoarele
Lesbos (de la genovezi, 1462),
date cu privire la efectivele
încorporarea întregii Albanii
(la moartea lui Skanderbeg, în
1468). În 1475, vor fi cucerite 9. M. Neagoe et al., Războieni. Cinci
sute de ani de la campania din 1476.
cetăţile Caffa şi Azovul, de Monografie şi culegere de texte,
Bucureşti, 1977, p. 128-130
la Marea Neagră, iar Hanatul
10. G. Mihăilă, Contribuţii la istoria culturii
Crimeii avea să accepte suzera şi literaturii române vechi, Bucureşti,
1972, p. 176-179
nitatea otomană. Moldova era
fiecărei ţări: 14.000 de oşteni aşezat pe tron propriii prote

din Ungaria, 28.000 de oameni jaţi. Prima intervenţie a fost
din Transilvania, 32.000 de la 1470, după o provocare (ce
luptători din Ţara Românească viza reluarea de la moldoveni a
şi 38.000 din Moldova. Fireşte, Chiliei) a lui Radu cel Frumos,
numerele trebuie luate cu omul turcilor, în cadrul ultimei
precauţie, dar proporţiile sunt manifestări a rivalităţii moldo-
edificatoare. Ungaria (fără muntene pentru controlul
Transilvania) purta 12,5% din gurilor Dunării. Înainte de
efortul de război, greul căzând a intra în Ţara Românească,
pe umerii Moldovei, Ţării Ştefan i-a înfruntat cu succes
Româneşti şi Transilvaniei. Este pe tătari în două lupte. Apoi a
Ştefan în faţa cetăţii Neamţ, după bătălia de la Războieni
interesant că raportul italian Stampă de Gheorghe Asachi trecut spre sud şi a prădat şi ars
separă trupele Ungariei de cele Brăila, Târgul de Floci şi mari
ale Transilvaniei, care, de altfel, părţi din judeţul Ialomiţa. Ca
Neagră devenea „lac tur În timpul lungii sale domnii, represalii, domnul muntean a
nici nu vor participa în 1526 la
cesc”, comunicarea statelor şi Ştefan cel Mare a intervenit trecut şi el cu oaste în Moldova,
bătălia de la Mohács. Moldova,
popoarelor creştine din zonă de mai multe ori în „cealaltă dar a fost învins la Soci (1471).
după cum aprecia şi Ştefan cel
cu lumea maritimă fiind pusă Valahie”, de care îl lega nu doar Până la urmă, în locul lui Radu
Mare, era cel mai mult implicată
pe deplin sub control otoman. conştiinţa etnică, dar şi originea cel Frumos, Ştefan l-a plasat
numeric în respingerea oto
Acest control total al Mării celei de-a patra soţii (anume pe Basarab Laiotă (1473),
manilor. Dincolo de prudenţa
Negre era urmarea firească a Maria-Voichiţa, fiica lui Radu apoi pe Vlad Ţepeş (1476), pe
necesară în preluarea datelor
ocupării capitalei bizantine şi a cel Frumos), dacă nu şi locul de Basarab Ţepeluş (1477-1482,
numerice, contemporanii aveau
Strâmtorilor de către sultani. În baştină al mamei sale, Maria- cu o întrerupere) şi pe Vlad
convingerea rolului important
1485, domnul român, neresem Oltea (despre aceasta din urmă Călugărul (1482-1495). Au fost
jucat de Ţările Române în com
nat, a încercat reluarea cetăţilor, s-a emis ipoteza că ar fi fost atât de mulţi, fiindcă aproape
baterea otomanilor.
dar fără succes; ca represalii, munteancă). Ştefan a mai fost toţi, siliţi de împrejurări şi de
Ştefan cel Mare a mai purtat o oaste otomană, însoţită de căsătorit cu Maruşca (Marica), firea lor, au căzut pe panta
bătălii contra inamicilor creşti trupe ale lui Vlad Călugărul, Evdochia de Kiev şi Maria de închinării faţă de otomani.
nătăţii circa zece ani. În 1484, domnul Ţării Româneşti, a Mangop. Cronicile muntene din Ştefan nu a intervenit la sud
sultanul avea să ocupe cele venit asupra Moldovei, pe când secolul al XVII-lea consemnează de Carpaţi pentru a uni cele
două importante cetăţi dinspre Ştefan cel Mare era în Polonia chiar că voievodul Moldovei două state româneşti, deşi era
Marea Neagră ale ţării, anume pentru depunerea omagiului. ar fi domnit şi în Ţara Româ conştient de unitatea etnică a
Chilia şi Cetatea Albă, supra Revenit rapid, domnul obţinea nească 16 ani. Această tradiţie românilor. Nu a făcut-o nici
numite „plămânii Moldovei”. asupra inamicilor victoria de nu poate proveni decât din din duşmănie faţă de Ţara
Chilia a avut o istorie zbuciu la Cătlăbuga. În 1486, o parte desele intervenţii ale lui Ştefan Românească, ci din raţiuni
mată, fiind stăpânită şi dintre boieri, sprijiniţi de turci, în Ţara Românească, unde şi-a pragmatice, anume dorinţa de
de bizantini, genovezi şi mun au vrut să-l impună suveran control asupra marelui drum
teni. La 1448, Petru al II-lea pe Hronot (Hroit, Hronoda), Steag de luptă al lui Ştefan cel Mare,
dăruit mănăstirii Zografu care lega Marea Neagră de
al Moldovei a cedat cetatea care, la Şcheia, pe Siret, obţinea Europa Centrală, pentru care
lui Iancu de Hunedoara, adică victoria. Ştefan şi-a păstrat concurenţa moldo-munteană
Ungariei. Ştefan cel Mare a atunci cu multă greutate tronul. era doar un mic reflex al marii
asediat-o (ca şi otomanii) fără În aceste împrejurări dificile rivalităţi polono-ungaro-otoma-
succes în 1462 şi a reluat-o (urmând şi exemplul Poloniei), ne. Iar căderea Ţării Româneşti
in 1465, alungând de acolo Moldova a încheiat pace cu sub influenţa apăsătoare a Porţii
garnizoana ungară. Domnul a Imperiul Otoman (1486-1489) sporea presiunile otomane,
refăcut cetatea din temelii în şi a obţinut, în schimbul tribu inclusiv în chestiunea cetăţilor
1479. Problema cetăţilor se tului, promisiunea respectării pontice. De pe pământul sud-
înscria în chestiunea mai largă independenţei. Efortul militar carpatic porneau multe expediţii
a dominaţiei asupra bazinu antiotoman a augmentat presti otomane contra Moldovei, întă
lui pontic. Prin acest rapt al giul ţării şi a cântărit enorm în rite adesea şi cu trupe muntene.
sultanului de la 1484, Marea menţinerea fiinţei statale. De aceea, Ştefan a voit impu-
Codrii Cosminului (Dumbrava

Roşie), unde a fost învinsă. La
Lenţeşti şi Cernăuţi, oştenii lui
Ştefan desăvârşesc victoria. În
urma unei expediţii moldove
neşti în Polonia, în 1499 s-a
încheiat un tratat moldo-polon,
definitivat la Hârlău, în care cele
două ţări apar drept parteneri
egali. Problema Pocuţiei - regiu
ne pe care Ştefan avea s-o ocupe
în 1502 — rămânea nerezolvată,
între timp, domnul a reluat şi
conflictul cu turcii, dar a trebuit
Scenă de luptă din Codrii Cosminului să încheie din nou pace şi să
{reconstituire)
accepte tributul.
nerea controlului său la sud de despre raporturile suzerano- În 1489, Polonia a încheiat un
Carpaţi şi s-a bucurat de mare vasalice între regele Poloniei şi tratat de pace cu Poarta, prin
autoritate în unele cercuri ale principele Moldovei. În timp care Cazimir, recunoscând stă
puterii din Ţara Românească. ce regii de la Cracovia tindeau pânirea otomană asupra cetăţilor
Alte cercuri l-au criticat pentru să considere omagiul domnilor pontice, îşi încălca angajamentul
atacurile sale, pentru pustiiri şi români drept supunere efectivă luat faţă de Ştefan în timpul
distrugeri şi chiar pentru ten şi să privească Moldova ca pe celui din urmă omagiu depus
dinţa de a se substitui dinaştilor un palatinat sau ducat al lor, de acesta din urmă (în 1485, la
locali din spiţa Basarabilor. principii moldoveni vedeau Colomeea). Asperităţile au con
jurământul de credinţă ca pe un tinuat până la moartea regelui
Politica faţă de Polonia s-a
contract între egali, cu obligaţii polon pomenit, care-şi vedea loan Albert, rege al Poloniei
înscris în tradiţia de fidelitate
şi drepturi reciproce, incluzând pe unul dintre fii drept princi
inaugurată de Petru I în secolul
conservarea suveranităţii statale pe al Moldovei. De altminteri, Mort la 2 iulie 1504, după mai
al XIV-lea, dar a cunoscut si
a ambilor parteneri. Încă de la Cazimir i-a vrut suverani pe toţii bine de 47 de ani de domnie,
unele asperităţi, din mai multe
început, după un scurt con fiii săi şi aproape a reuşit. Pe tro Ştefan cel Mare a lăsat posteri
motive: protecţia primită de
flict armat între cele două ţări, nul polon a ajuns Ioan I Albert, tăţii o ţară prosperă, respectată
Petru Aron şi de unii boieri
domnul Moldovei a recunoscut care la 1497 intra în Moldova în şi o amintire vie, cu totul ieşită
pribegi acolo; disputa pentru
suzeranitatea regelui polon fruntea unei oştiri de 100.000 de din comun. Deşi uneori era
Pocuţia; neimplicarea suficientă
Cazimir al IV-lea Jagieŀŀo, prin oameni, sub pretextul eliberării „mânios” şi „degrabă vărsător
a Poloniei în lupta antiotomană;
tratatul din 1459. În 1460 şi cetăţilor pontice. Această oaste de sânge nevinovat”, cum scrie
tendinţa Poloniei de a-şi sub
1462, Ştefan confirma vechile a asediat timp de trei săptămâni cronicarul Grigore Ureche,
ordona cât mai mult Moldova.
privilegii ale negustorilor Suceava, fără niciun rezultat. domnul a avut calităţi excepţio
De fapt, neînţelegerile au avut
lioveni, dar includea şi el unele Ştefan strânge o armată de nale, care au stârnit admiraţia
drept izvor concepţia diferită
stipulaţii protecţioniste pentru 40.000 de oşteni, ajutată de contemporanilor din ţară şi
comercianţii locali. Tratatele 2.000 de turci, de trupe muntene din afară, amici şi duşmani. A
Cazimir al IV-lea moldo-polone au fost periodic şi transilvane. Din Transilvania fost considerat încă din timpul
înnoite, fiindcă Ştefan cel Mare venea voievodul Bartolomeu vieţii „Bun”, „Mare” şi „Sfânt”.
a avut nevoie decenii intregi de Drágfi, cuscrul lui Ştefan, care Regele Poloniei, Sigismund I
sprijin contra turcilor. Numai a mediat o înţelegere între (1506—1548), i-a spus cu admi
că regii Poloniei şi Ungariei beligeranţi, obţinând acordul raţie „Stephanus ille magnus”
se simţeau la adăpost cât timp domnului român ca polonii să se (= Ştefan cel Mare), cum îl
românii erau în prima linie întoarcă exact pe unde veniseră. numeau şi ai săi, plasându-l sub
şi nu acordau ajutor decât în Nerespectând condiţiile, armata semnul perenităţii. A devenit
contextul vasalităţii, asumându- polonă a fost aşteptată de mol simbol şi patron al Moldovei şi
şi victoriile vasalilor. doveni, în 26 octombrie 1497, la al tuturor românilor.
Secolul al XVI-lea. Între rezistenţă şi conciliere

ezistenţa antiotomană din secolul al XV-lea şi
echilibrul relativ dintre puterile catolice vecine
s-au dovedit soluţii bune pentru salvarea
fiinţei statale româneşti, dar nu au fost de natură să le
creeze românilor o situaţie optimă.
■ Ţara Românească religioase. Imperiul Romano-

Moldova se bucura pe la 1500 German, care, prin politica
de un ridicat prestigiu pe scena Habsburgilor, se anunţa a fi
internaţională, în timp ce Ţara stăpânul lumii, primea astfel o Cetatea Neamţ
Românească, mai expusă presi grea lovitură.

unilor otomanilor şi mai supusă După ce pe linia nord-estică decât Transilvania, situată mai cu toţii au fost membri ai celor
lor, îşi menţinuse după 1462 cu succesul fusese deplin (prin aproape de Occident şi mai două vechi dinastii româneşti
greu autonomia, mai mult prin transformarea Mării Negre departe de centrul puterii oto instaurate în secolul al XIV-lea.
intervenţiile lui Ştefan cel Mare. în „lac turcesc”), Imperiul mane, cu posibilităţi mai bune
Radu cel Mare, fiul lui Vlad
Acesta i-a înlăturat constant Otoman s-a concentrat iarăşi de comunicare. Călugărul, a asigurat ţării o
pe principii filootomani, deşi spre nord-vest, spre Europa
Domnii români au continuat anumită prosperitate, prin
rezultatele acestor schimbări nu Centrală. Regiunea se afla în
să-şi exercite drepturile suve încurajarea producţiei şi comer
au fost pe măsura aşteptărilor. declin datorită nu doar expan
rane în interiorul ţărilor şi să ţului. Domnul s-a menţinut
Pretenţiile de suzeranitate ale siunii şi presiunii otomane, ci
încheie alianţe şi tratate cu alţi un timp prin colaborarea cu
Ungariei şi Poloniei au fost şi mutării centrului de greutate
principi creştini. Mai importanţi puternicii boieri olteni din
adesea folosite pentru menţine al comerţului european în
în acest sens au fost Radu cel neamul Craioveştilor, interesaţi
rea echilibrului de forţe, pentru Oceanul Atlantic, ca urmare
Mare (1495-1508), Neagoe în comerţul la sud de Dunăre
stimularea alianţelor creştine a descoperirilor geografice.
Basarab (1512—1521) şi Radu şi având puternice relaţii cu
şi pentru diminuarea presiunii Acest fapt, combinat cu
de la Afumaţi (1522—1529, lumea creştină şi islamică din
uneia dintre puteri prin apelul crearea paşalâcului de la Buda
Imperiul Otoman. Pentru
la cealaltă. şi cu închiderea Mării Negre, cu întreruperi) - în Ţara
aceşti Craioveşti a creat domnul
a afectat în oarecare măsură Românească — şi Bogdan al
Secolul al XVI-lea aduce con instrumentul administrativ al
vechile axe comerciale care III-lea cel Orb (1504-1517),
diţii noi în viaţa internaţională: marii bănii de la Craiova, reu
aduceau prosperitate Ţărilor Ştefăniţă (1517-1527) şi
în vreme ce regatele Ungariei şi şind să asigure echilibrul guver
Poloniei slăbesc treptat — Române. Mult mai mult au Petru Rareş (1527—1538,
nării. Veniturile îndestulătoare
mai ales Ungaria - şi cad avut de suferit în acest sens 1541 — 1546) - în Moldova. Cu
şi prestigiul ridicat i-au permis
pradă luptelor interne dintre Ţara Românească şi Moldova excepţia lui Neagoe Basarab,
lui Radu cel Mare să aibă relaţii
partidele nobiliare, Imperiul bune cu Ungaria şi cu Poarta.
Otoman cunoaşte o ascendenţă Vechea fortăreaţă Cameniţa A fost un supus ascultător al
fără precedent, devenind o sultanului, mergând anual la
putere de nivel continental, Istanbul, spre a se închina şi a
cu mare influenţă în centrul duce personal tributul. În tra
şi apusul Europei. Sultanul tatul ungaro-otoman din 1503,
Suleiman Kannunî sau Magni de la Buda, regele Ungariei
ficul (1520—1566) încheie, în indusese şi apărarea intereselor
chip surprinzător, alianţă cu Ţării Româneşti şi Moldovei,
Franţa, regat catolic, dovedind privite ca vasale ale Ungariei şi
iarăşi - de data aceasta în mod rămase în vechile raporturi cu
direct - că interesul de stat era Poarta. Acceptarea suzerani
deasupra preceptelor morale şi tăţii ungare i-a adus domnului
După Radu cel Mare au urmat

păgubitoare lupte pentru tron
şi apoi domniile efemere ale lui
Mihnea cel Rău şi Vlăduţ sau
Vlad cel Tânăr. Ei au încercat
să se desprindă de Craioveşti
şi să conducă fără aceştia, dar
au fost înfrânţi. În 1512, este
ridicat în scaunul ţării, pentru
prima oară, unul dintre aceşti
mari boieri ai Olteniei, anume
Neagoe, fiul marelui-vornic
Pârvu Craiovescu. Pentru legiti
Radu cel Mare
mare, Neagoe şi-a creat o nouă
genealogie şi şi-a luat şi numele
muntean domeniul Geoagiu de Basarab (se pretindea fiul Biserica de la Curtea de Argeş
de Jos, din Transilvania. Bune lui Basarab Ţepeluş). Domnul pe o cromografie din sec. XIX
relaţii a avut Radu cel Mare şi a reuşit să ducă o politică

cu Polonia; în tratatele polono- echilibrată, să asigure o anumită Venit în ţară cu ocazia sfinţirii marilor ierarhi ai Orientului creş
ungare din 1499 şi 1507, regii prosperitate ţării şi prestigiu catedralei, cel dintâi egumen tin, în frunte cu patriarhul ecu
ungar şi polon (fraţi din dinastia între statele vecine. În plan de la Athos, Gavriil Protul, a menic din oraşul lui Constantin
Jagieŀŀonilor) se angajau să intern, a continuat opera lui scris Viaţa patriarhului Nifon, în cel Mare, trebuia să arate lumii
intervină în sprijinul domnului Radu cel Mare, de reorganizare care se aduc elogii lui Neagoe, că Bizanţul şi simbolurile sale
român în cazul unei năvăliri a aparatului de stat, administra prezentat ca urmaş al „preacu- se păstrau nealterate. Este o
turceşti în Ţara Românească. tiv, fiscal, legislativ. A stimu cernicilor Basarabi”. Tot sub misiune asumată conştient şi de
Totuşi, spre finalul domniei, lat negoţul local, protejând acest Basarab oltean, îşi face către principii români, în cadrul
otomanii şi-au intensificat pre interesele negustorilor români apariţia şi istoriografia oficială. acelui „Bizanţ după Bizanţ” de
siunile asupra Ţării Româneşti în faţa concurenţei străine. A Pe fresca de la Snagov, domnul care vorbea Nicolae Iorga.
(mărirea haraciului, venirea avut resurse să desfăşoare, ca este redat cu vulturul bizantin
de aur cu două capete, cusut Domnul a păstrat relaţii strânse
anuală a domnului la padişah, şi unii dintre înaintaşi, o vastă
pe hainele sale de brocart roşu, cu Transilvania şi cu Moldova;
controlul asupra unor vaduri operă culturală, de ctitorii şi
semn al asumării tradiţiei şi la nord de munţi a stăpânit
şi vămi de la Dunăre etc.). construcţii monumentale. Cea
moştenirii bizantine; în acelaşi şi el domeniul Geoagiului, a
Domnul a reorganizat viaţa mai de seamă este biserica
religioasă (cu ajutorul fostului spirit, şi-a botezat fiul şi urma sprijinit biserica românilor
de la Curtea de Argeş (1517).
patriarh Nifon), a ctitorit pe un şul Teodosie (de la Teodosie cel ardeleni, a cultivat bune relaţii
deal lângă Târgovişte, pe locul Mare) şi i-a destinat învăţăturile cu saşii sibieni şi braşoveni. A
Neagoe Basarab pe o frescă întărit cancelaria domnească
unei vechi bisericuţe, un monu de la Curtea de Argeş (un fel de epistole), operă de
ment deosebit, din marmură, cu înţelepciune, adevărat tratat şi aparatul diplomatic, pen
influenţe bizantino-armeneşti politic şi de diplomaţie, un fel tru planurile de cooperare în
şi apusene. Lucrările vor fi de Principe românesc, îndrep cadrul „republicii creştine”. A
terminate sub Neagoe Basarab. tar de domnie şi de conduită avut relaţii bune cu Ungaria
Domnul şi-a legat numele de morală, într-o lume creştină regelui Ludovic al II-lea, care a
o operă culturală memorabilă: dominată de eticheta vechilor intenţionat să apere interesele
introducerea tiparului, prin împăraţi ai Răsăritului ortodox. Ţărilor Române în raport cu
invitarea în ţară a călugărului Domnul, înrudit prin soţia sa Poarta (prin tratatul ungaro-
Macarie din Muntenegru. Radu Miliţa cu despoţii sârbi, s-a voit otoman din 1519). Neagoe a
a rămas „Mare” nu pentru o forţă spirituală şi politică intrat în contacte diplomatice
faima pe câmpul de luptă, ci a lumii creştine sud-est-euro- cu Polonia, Veneţia, Imperiul
pentru activitatea sa culturală pene. Felul în care s-a făcut Romano-German, Sfântul
şi bisericească, pentru domnia sfinţirea, în 1517, a catedralei Scaun. A plănuit chiar să
liniştită, în comparaţie cu a episcopale a Argeşului — intrată participe la o alianţă creştină
urmaşilor săi. în legendă - în prezenţa tuturor împotriva turcilor şi să ridice
astfel prestigiul european al ţării Moldova şi Transilvania. Mircea

sale. Într-un proiect imperial de Ciobanul (1545-1559, cu între
cruciadă antiotomană (1517), ruperi), fiul lui Radu cel Mare,
armatele române de la sud şi a fost primul domn impus
est de Carpaţi aveau rolul lor direct de turci în scaun, cu o
important, din moment ce politică plecată Porţii. Pătraşcu
singur Neagoe (cum arăta el la cel Bun (1554-1557), fiul lui
1520) putea interveni în ajutorul Radu Paisie, a fost şi el numit
Ungariei cu 40.000 de oşteni. de Poartă. Sub minoratul lui
Petru cel Tânăr (1559-1568),
Om politic, scriitor, filosof,
ţara a fost condusă de mama
Neagoe a ştiut să guverneze
sa, doamna Chiajna, văduva
echilibrat şi înţelept într-o lume
lui Mircea Ciobanul şi fiica
plină de excese şi primejdii, ce
Suleiman Magnificul
lui Petru Rareş al Moldovei. Radu Paisie
anunţau mari încercări pentru
Alexandru Mircea (1568-1577,
societatea românească.
ani (1522—1525, cu întreruperi), cu o întrerupere) a fost un greci. S-a bucurat de favoarea
Din 1520—1521, când au cu sorţi schimbători la domnie, domn ceva mai puternic, dar unor monarhi europeni, ca
început noua domnie la Radu a purtat vreo 20 de lupte regele Franţei, în preajma căro
Istanbul - prin Süleiman - şi cu turcii (la Gubavi, Ştefeni, ra a trăit un timp; a scris versuri
ofensiva contra Ungariei, ţara a Clejani, Ciocăneşti, Bucureşti, şi a iubit artele frumoase, cum
intrat într-o criză adâncă. Sub Grumazi etc.). După o aseme spune raportul secretarului
Teodosie (situat departe de nea epuizare, domnul a fost său, italianul Franco Sivori.
aşteptările paterne), sangeacbeiul presat de „ţară” (mai ales de A refăcut curtea domnească
de Nicopole a ajuns să domine Craioveşti) să accepte supunerea de la Târgovişte, a ctitorit aici
în ţară, profitând de luptele şi tributul - ridicat la 14.000 de o frumoasă biserică, a fost
interne dintre partidele boie ducaţi - în schimbul păstrării generos donator pentru vechea
reşti. Se părea că se va intro autonomiei. Compromisul biserică Sf. Nicolae din Şcheii
duce administraţia turcească. însemna şi obţinerea sprijinului Braşovului, a făurit un atelier
Acest pericol iminent (puseseră Craioveştilor, fără de care nu se de tunuri turnate din bronz,
„subaşi pen toate oraşele şi pen putea domni la Bucureşti (Radu a introdus canalizarea prin
toate satele”, spun sursele) a s-a căsătorit cu Ruxandra, fiica olane etc. S-a remarcat printr-
stârnit reacţia ţării, mai ales a lui Neagoe Basarab). Domnul a Mircea Ciobanul un plan coerent de reforme
boierimii (se pare că inclusiv a avut bune raporturi cu Ungaria, care vizau modernizarea ţării
Craioveştilor), grupată în jurul unde trimitea informaţii des- conflictele dintre partidele boie după modele europene. Pentru
lui Radu de la Afumaţi. În patru pre mişcările turcilor. După aceasta, ar fi avut nevoie de
reşti au continuat şi sub domnia
dezastrul de la Mohács (1526), lui. El a intervenit în Moldova,
voievodul Ţării Româneşti s-a contra lui Ioan-Vodă. A fost în Mihnea al ll-lea Turcitul
orientat spre Zápolya, dar apoi legături cu lumea levantină, prin

a trecut de partea lui Ferdinand soţia sa, Ecaterina Salvaresso,
de Habsburg. Astfel, a ajuns în de origine greco-italiană. Fiul
conflict cu turcii şi cu boierii, lor, Mihnea (1577-1591, cu o
care i-au pus la cale moartea în întrerupere), a fost chemat la
1529. Urmaşii săi - cei mai mulţi Poartă şi s-a turcit.
instrumente în mâna otomani
Între cele două domnii ale
lor - au avut domnii efemere şi
lui Mihnea Turcitul se situ
nevrednice, care au adâncit criza
ează domnia lui Petru Cercel
prin care trecea ţara.
(1583—1585), fiul lui Pătraşcu
În Ţara Românească aceste cel Bun. El a fost un european,
domnii efemere au fost favo un principe renascentist, cu
rizate de hegemonia otomană, sfetnici italieni, francezi (cum
Radu
de la Afumaţi care era mai puternică decât în era secretarul său, Berthier),
Până la Mihai Viteazul mijlocitor pe fostul mitropolit

(1591-1593), au mai domnit Maxim Brankovic, fratele soţiei
principi neînsemnaţi, între lui Neagoe Basarab. Acesta
care şi doi fii de voievozi ai a descurajat lupta, motivând
Moldovei: Ştefan Surdul, fiul că cei doi erau „creştini şi de
lui Ioan-Vodă Armeanul, şi aceiaşi neam”. Sensul moti
Alexandru cel Rău, fiul lui vaţiei este ambivalent: Radu
Bogdan Lăpuşneanu. şi Bogdan erau deopotrivă
români şi rude de sânge: mama
■ Moldova lui Bogdan, Maria-Voichiţa,
era fiica lui Radu cel Frumos, Ştefăniţă
În Moldova, după cei aproa
deci era dintre Basarabi. Sub
pe 50 de ani de domnie a lui
Bogdan al III-lea a avut loc şi relaţii cu Polonia, în vederea
Ştefan cel Mare, s-a simţit o
o nouă reglementare a raportu contracarării primejdiei comune
anumită nesiguranţă şi agitaţie.
Petru Cercel pe fresca din naosul rilor moldo-otomane, inclusiv otomane. Autoritatea portarului
mănăstirii Călui, jud. Olt
Au fost frământări şi semne
dublarea haraciului. Faptul a Sucevei şi linia sa politică fermă
de criză la începutul secolului
fost perceput ca o închinare a au stârnit reacţia tânărului
al XVI-lea, dar nu de amploa
Moldovei către Poartă. domn, care în 1523 a preluat
mai multe condiţii favorizante rea crizelor sud-carpatice.
Presiunile şi imixtiunile otoma După moartea lui Bogdan puterea şi l-a acuzat pe bătrânul
care, în acel moment, lipseau. Îi
ne nu aveau aici forţa celor din (1517), a urmat la tron fiul său demnitar de hiclenie (pedep-
lipseau mai ales susţinerea din
Ţara Românească. Ştefăniţă, care era minor. În sindu-l cu moartea). O parte
partea boierilor - cei mai mulţi
timpul minoratului a guvernat din boieri s-au ridicat contra lui
conservatori - şi banii (cum O constantă au fost legătu
boierul Luca Arbure (Arbore), Ştefăniţă, ajutat un timp de cur
părase tronul cu 1.160.000 de rile tradiţionale cu Polonia,
portarul Sucevei, dregător de teni şi de mica boierime, până
galbeni!). Pe o parte din boieri tulburate de conflictul vechi
vază, afirmat încă sub Ştefan la uciderea sa în 1527.
i-a tăiat, stârnind şi mai mari pentru Pocuţia şi de alte pricini.
opoziţii, iar pentru a avea bani cel Mare. Acesta a reluat bunele Paradoxal, un continuator al lini
Aceste dispute s-au văzut sub
a mărit dările, ceea ce a stârnit Bogdan cel Orb (1504—1517), ei politice a lui Ştefan cel Mare a
nemulţumirea celor de jos („au care, în schimbul proiectatei Bogdan al lll-lea ajuns Petru Rareş (1527—1538,
pus birul curţii foarte mare şi sale căsătorii cu sora regelui 1541-1546), asupra căruia plana
gorştină de oi”, spun izvoarele). polon, i-a cedat acestuia pro dubiul în legătură cu filiaţiunea
Chemat la sultan, Petru Cercel vincia în litigiu. Căsătoria nu a sa din marele Muşatin, căci era
a fugit spre Apus, dar a fost mai avut loc, dar provincia nu fiu nelegitim. Rareş a întărit
închis la Chioar şi la Huszt, a fost restituită Moldovei; de domnia, a limitat imunităţile
după care, cu sprijin de la regele aceea, un şir de expediţii armate marii boierimi, i-a lipsit de averi
Franţei, a încercat să recâştige moldovene în Polonia şi polone pe cei ce complotaseră contra
favoarea Porţii (1589). A fost în Moldova au tulburat relaţiile nepotului său, Ştefăniţă. Ajutat
închis la Edikule şi ucis. reciproce, au condus la distru de păturile mijlocii pe care le-a
geri şi pierderi umane (moldo favorizat, domnul a întărit nego
venii au pustiit până la Lvov, iar ţul, practicat de el însuşi în tine
polonii până la Cotnari). Prin reţe, a sporit siguranţa drumuri
mijlocirea lui Vladislav al II-lea lor, a ridicat importante edificii
Tun de bronz al Ungariei s-a încheiat pacea, de apărare şi de închinăciune.
din epoca lui
Petru Cercel dar Bogdan a rămas şi fără soţie Capitala ţării şi multe cetăţi,
polonă, şi fără Pocuţia. Acesta târguri, curţi, biserici şi mănăstiri
a avut relaţii proaste şi cu Radu au fost refăcute, mărite, ridicate
cel Mare, care adăpostea boieri din temelii, ornate cu odoare de
pribegi şi pretendenţi la tronul preţ, dăruite cu averi. Creaţia
Moldovei. După intervenţii culturală a atins o culme în
militare reciproce, când oştile epoca lui, prin acţiunea unică
celor doi domni erau iarăşi de pictură exterioară la Humor
faţă în faţa, Radu l-a trimis ca (1535), Moldoviţa (1537),
Dar incursiunile reciproce în

Moldova şi Polonia ale celor
două armate au continuat.
Petru Rareş, pentru dobândi
rea Pocuţiei, a căutat sprijinul
marelui-cneaz al Moscovei şi
al lui Ferdinand, care chiar
i-a recunoscut dreptul asupra
provinciei. În 1532—1534, Süleiman Magnificul
pe o miniatură orientală
aventurierul veneţian Aloisio
Gritti, favorit al marelui-vizir,
a încercat să-şi impună autori
un tratat cu Ferdinand de
tatea în Ungaria, Transilvania
Habsburg (prin care se recunoş
şi, prin fiii săi, în Moldova şi
tea vasalul acestuia, în calitatea
Ţara Românească. El a fost
lui de rege al Ungariei), pentru a
însă capturat graţie acţiunilor
grăbi normalizarea raporturilor
lui Ştefan Mailat şi Petru Rareş,
cu Polonia şi a duce împreună
care a trimis în Transilvania un
lupta antiotomană. Aceste pla
corp de oaste condus de vorni-
nuri, din păcate, au eşuat.
În 1538, sultanul Süleiman
Magnificul se pregătea să
lovească în inamicii săi din
zona central-sud-est-europeană:
Habsburgii, Mailat, Rareş. O
Petru Rareş. Tablou votiv armată de 150.000—200.000 de
oameni, condusă de sultanul
însuşi, s-a îndreptat în vara anu
Arbore (1541) etc., ceea ce va Unguraş şi Rodna. Ca urmare,
lui 1538 spre Moldova. În faţa
duce în lume faima complexului în lupta de la Feldioara, din 22
ostilităţii turcilor, polonilor şi
monastic din nordul Moldovei. iunie 1529, oştile moldovene
loan Zápolya, voievod al
tătarilor, a unei părţi a boierimii,
Arhitectura în stil moldovenesc, ale vornicului Grozav înving Transilvaniei şi rege al Ungariei domnul nu a avut prea multe
copierea cărţilor, broderia, mi armatele ferdinandiste, asi
şanse. În timpul acestei expedi
niatura etc. vor lăsa amintirea gurând succesul adepţilor lui
ţii, otomanii au răpit Moldovei
unei epoci de mare eflorescenţă Zápolya. Cu Polonia raporturile cul Huru. Această acţiune ostilă
cetatea Tighina, cu teritoriul
artistică. au fost încordate, fiindcă dom şi intervenţiile polone contra
din jur, transformând-o în
Rareş a urmărit creşterea presti nul a reluat problema Pocuţiei, românului au determinat Poarta
raia, cu numele de Bender.
giului ţării pe arena internaţiona invadând Polonia. În 1531 însă, să dorească detronarea lui
Tot sudul ţării dintre Prut şi
lă, prin acele alianţe care puteau oastea Moldovei este învinsă Petru Rareş. Mai mult, în 1535,
Nistru (Bugeacul) era acum
asigura cele mai mari avantaje. sever de polonezi la Obertyn. domnul Moldovei a încheiat
ocupat de turci. În 1539-1540,
În conflictul iscat în Ungaria şi nord-estul Ţării Româneşti
după lupta de la Mohács (1526), Bătălia de la Mohács din 1526 (reconstituire)
(zona Brăila) devenea parte a
domnul a luat iniţial partea lui Imperiului Otoman. Pe când
Ferdinand de Habsburg. Când a Rareş lupta cu tătarii, boierii,
realizat că acesta ar putea râvni epuizaţi de lupte, au predat
şi la Moldova, Rareş a trecut de ţara sultanului, care l-a numit
partea lui loan Zápolya, celălalt domn pe Ştefan Lăcustă, fiul lui
„rege”. Acesta îi recunoaşte Alexandru (Sandrin) şi nepotul
domnului român stăpânirea lui Ştefan cel Mare, fost ostatic
asupra vechilor feude Ciceu şi la Poartă. Totuşi, Adunarea
Cetatea de Baltă, dăruindu-i în Ţării s-a întrunit şi a respectat
plus oraşul Bistriţa şi cetăţile formalitatea alegerii domnului.
pază” şi un fiu, Iliaş,

ostatic la Istanbul). A
mai încercat, fără succes,
participarea la o coaliţie
antiotomană, mulţumin-
du-se apoi cu menţinerea
autonomiei ţării, în con
diţiile marilor presiuni ale
Imperiului Otoman.
Sigila lui
După moartea lui Rareş, Alexandru Lăpuşneanu
au urmat vremi de nesi
guranţă şi de criză, lupte
între fiii săi, Iliaş şi Ştefan, unei pustiitoare invazii tătare,
între partidele boiereşti, a însemnat supunere faţă de
între boieri şi domni etc. Poartă, lupte contra preten
Toate au adus ţara la un denţilor, masacre boiereşti şi
pas de dezastru. Iliaş a protecţia bisericii ortodoxe.
Bătălia de la Obertyn, 1531.
Gravură din epocă trecut chiar la mahomeda Această protecţie a bisericii
nism, devenind paşă de naţionale venea ca o necesi
Silistra. Zbuciumate au tate după domnia lui Iacob Alexandru Lăpuşneanu cu familia
Acesta, considerat la început fost şi domniile lui Alexandru Heraclides Despot, un aven pe un tablou votiv
„păpuşă turcească”, a avut Lăpuşneanu (1552—1561, turier din insulele greceşti, cu

importante iniţiative diploma 1564-1568) şi Despot-Vodă educaţie umanistă apuseană,
tice şi militare antiotomane, trecut la protestantism şi om arătat faţă de religia ţării, Des
(1561—1563). Cel dintâi, venit
căutând, împreună cu o facţiune al Habsburgilor. Acesta a inau pot a pierdut orice simpatie,
la tron cu ajutor polon, a
a boierimii, să recupereze bunu gurat o atmosferă de toleranţă fiind detronat şi ucis. A rămas
intrat curând în conflict cu
rile şi pământurile Moldovei, în conştiinţa publică ca unul
marea boierime centrifugală,
anume cetăţile din Transilvania care voise „să primenească
care sprijinea pretendenţi (din
şi Bugeacul de la turci. Cu voia legea” şi „să răsipască ţara”.
neamul lui Petru Rareş şi alţii)
domnului, s-a pornit chiar o şi uneltea la Constantinopol. În Ioan-Vodă Armeanul sau cel
răscoală antiotomană în sud, politica externă, Lăpuşneanu a Cumplit (1572-1574), pretins
pentru recâştigarea pământu urmat iniţial direcţia susţinerii fiu nelegitim al lui Ştefăniţă,
rilor pierdute, dar, în urma unei coaliţii antiotoma- a făcut avere din comerţul cu
unui complot boieresc al ne (prin legături cu pietre scumpe şi a plătit pentru
Găneştilor şi Arbureştilor, imperialii), pentru ca ocuparea tronului 220.000
Ştefan Lăcustă a fost înde apoi să se plieze după de ducaţi. La urcarea sa pe
părtat şi ucis (1540). interesele suzeranilor tron, Moldova era sfâşiată
În 1538, Rareş se refu săi poloni şi turci. între Poartă şi Polonia. Într-o
lacob Heraclides - Despot-Vodă
giase în Transilvania, în Din ordinul sulta
cetatea Ciceu, iar ulterior nului, în 1556, oştile
religioasă în Moldova (în fapt,
mersese la Poartă. Aici Moldovei şi ale Ţării loan-Vodă cel Cumplit
de favorizare a protestanţilor,
şi-a căutat susţinători, Româneşti au trecut
prigoniţi în ţările vecine), a
a plătit o uriaşă sumă în Transilvania,
pornit un program de obţinere
de bani şi a acceptat contra imperialilor,
a independenţei ţării prin lupta
condiţii umilitoare reînscăunându-l pe
antiotomană (stimulându-i pe
pentru a doua domnie, Ioan Sigismund, fiul
români prin ideea latinităţii,
dintre anii 1541 şi 1546 lui Ioan Zápolya.
a descendenţei lor romane),
(un haraci de 12.000 A doua domnie,
a înfiinţat un colegiu latin la
de galbeni, un corp de pornită sub semnul
Cotnari. Prin mărirea impozi
500 de turci cu Obelisc telor, confiscarea odoarelor din
de la cetatea
sine „pentru Ciceu biserici şi mănăstiri şi dispreţul
atmosferă destul de dificilă, un tratat cu Anglia, pentru

în care nu găsea aliaţi nici libertatea de acţiune în Moldova
în Transilvania, nici în Ţara a negustorilor englezi, dacă
Românească, domnul a căutat plăteau vamă de 3%. A urmat
să-şi apropie ţara, chiar cu la tron Aron-Vodă Tiranul
preţul înfruntării sângeroase a (1591—1595, cu întreruperi),
marii boierimi. Mulţi boieri, ca fiul natural al lui Alexandru
pe vremea Lăpuşneanului, au Lăpuşneanu, rămas dator
fost lipsiţi de averi şi decapitaţi pentru sumele uriaşe necesare
cu cruzime, de unde supranu ocupării tronului.
mele de „cel Cumplit”, câştigat
După Ioan-Vodă, presiunile
de Ioan-Vodă. În februarie
Petru Şchiopul
otomane erau tot mai grave, iar
1574, trimisul Porţii îi cere
suzeranitatea sultanului deveni
domnului dublarea tributu
se extrem de apăsătoare.
lui sau plecarea de la putere.
Acesta din urmă convoacă Sunt eliberate Brăila, Tighina, Sultanul Selim al ll-lea
Adunarea şi refuză cererea; Cetatea Albă. În vara anului ■ Transilvania
strânge şi pregăteşte oastea 1574, părăsit de o parte a Transilvania şi Părţile Vestice
şi obţine ajutorul a 1.200 de boierimii şi lipsit de anumiţi au participat şi după moartea lui Faptele lor de arme au fost
cazaci. În aprilie 1574, mol factori favorizanţi, în urma Iancu de Hunedoara la efortul menţionate de către umanişti ca
dovenii obţin victoria de la bătăliilor de la Iezerul Cahulului antiotoman, dar nu numai ca Antonius Bonfinius, Philippus
Jilişte, contra trupelor turco- şi de la Roşcani, domnul este urmare a iniţiativelor generale Beroaldus, Aldus Manutius
muntene, ocupă Bucureştiul silit să cedeze în faţa turcilor. ale regelui Matia Corvinul, ci şi de ambasadorul veneţian
şi-l schimbă din domnie pe Succesorul lui Ioan-Vodă a fost şi din nevoia apărării. În acest Sebastiano Baduario. Cel din
Alexandru Mircea (1568—1574, Petru Şchiopul (1574-1591, cu efort s-au înscris deopotri urmă îi menţiona într-un raport
1574-1577), în încercarea întreruperi), fratele domnului vă stările (nobilimea, secuii, din 1475-1476 asupra com
formării frontului antiotoman. Ţării Româneşti, Alexandru saşii) şi românii de rând. În ponenţei armatei ungare şi pe
Noul domn a fost Vintilă-Vodă. Mircea. Acest Petru a încheiat nobilime intra, fireşte, şi elita românii din Transilvania: erau
românească, ce-şi conservase „lăudaţi mai presus decât toţi
încă în mare măsură etnia şi pentru meritele contra turcilor”
Bătălia de la Jilişte. Pictură de Gheorghe Labin confesiunea. Documentele şi „făceau parte din neamul
îi pomenesc pe români regelui”, luptând „întotdeauna,
drept corp distinct în armata şi alături de părintele său, şi de
Transilvaniei, dar şi ca foarte maiestatea sa”11.
numeroşi în armata regală şi
în garnizoanele cetăţilor, mai Cu toate aceste eforturi con
ales ale celor de pe frontiera jugate, în secolul al XVI-lea
sudică a Ungariei. Regele Matia Transilvania va cunoaşte
şi alţi regi i-au răsplătit adesea suzeranitatea otomană, schim-
pentru meritele lor militare cu bându-şi profund statutul
privilegii individuale şi chiar intern şi internaţional. În urma
cu unele colective (în Banat la succeselor militare otomane
1457 şi în Haţeg la 1494) sau şi a crizei Regatului Ungariei,
cu acte de toleranţă religioasă accentuată în 1514 şi după
pentru toţi românii ortodocşi, această dată, graniţa sudică
unice în istoria Regatului Ungar a acestei ţări devenise foar
apostolic. Unii români de vază te nesigură. Transformarea
trecuţi la catolicism au ajuns în cruciadei antiotomane în
importante funcţii publice, ca „război ţărănesc” (condus de
acelea de voievod al Transil
vaniei, ban de Belgrad, Jajce, 11. N. lorga, Acte şi fragmente cu
privire la istoria românilor, III,
Severin, Sabac, castelani etc. Bucureşti, 1897, p. 101
tarea suzeranităţii otomane, pe vechea confe

când Habsburgul era preferat siune catolică.
de marea nobilime ungară, Prin urmare,
de cehi şi de croaţi şi voia să marea
impună dominaţia familiei sale majoritate
în regiune. A izbucnit astfel un a privi
sângeros război, în care loialită legiaţilor
ţile s-au schimbat de multe ori Transilvaniei
şi în care au intervenit adesea erau acum
forţe externe, inclusiv domnii protestanţi.
Ţării Româneşti şi ai Moldovei. Astfel, adunările
Gheorghe Doja Ca urmare, în 1541 sultanul ţării din intervalul
a ocupat Buda şi Ungaria 1550—1570, formate Asediul Budei
din 1541
centrală, pecetluind destrămarea din fruntaşii acestor privile
ardeleanul Gheorghe Doja) şi ţării. Austriecii au pus mâna giaţi, nu au făcut decât să-şi ofi
În aceste condiţii, şi stările
pedepsirea exemplară a celor pe vestul şi nordul regatului, cializeze noile confesiuni alături
(naţiunile), şi românii îşi con
ridicaţi cu arma contra nobililor dar, sub pretextul moştenirii de catolicism. Această din urmă
solidează trăsăturile naţionale.
au redus considerabil capaci coroanei ungare, voiau să ia credinţă, deşi rămasă formal
Naţiunea nobililor era tot
tatea de apărare a Ungariei. La în stăpânire şi Transilvania cu receptă, era subsumată de-acum
mai des numită „maghiară”
Mohács, în 1526, înfrângerea Părţile Vestice (ceea ce au făcut de o ordine de stat protestan
şi se pretindea chiar, în parte,
oştilor ungare (fără participarea temporar, între 1551 şi 1556). tă, era lipsită de ierarhie, fără
continuatoarea tradiţiei politice
Transilvaniei) şi moartea regelui Aceste din urmă regiuni au proprietăţi şi chiar fără libertate
ungare; avea teritoriu propriu
pe câmpul de luptă au schimbat reuşit însă să-şi consolideze sta completă de manifestare.
de locuire (pământul comita-
cu totul raportul de forţe în tutul de principat autonom sub
Românii şi confesiunea lor tens, numit şi unguresc) şi con
Europa Central-Orientală în suzeranitate otomană, statut
ortodoxă au rămas în afara fesiune distinctă (calvinismul),
favoarea Imperiului Otoman. similar celui al Ţării Româneşti
sistemului legal, fiind răbdaţi numită „de Cluj” sau ungară.
Facţiunile politice nobiliare, şi al Moldovei.
totuşi în ţară pentru utilitatea Saşii şi secuii se individualizau
angajate în lupta pentru tron,
În acest fel, Transilvania, cu lor publică, „până va dura şi ei prin regiunile considerate
au impus până la urmă doi
teritoriul dublat faţă de epoca bunul-plac al cetăţenilor” (usque ale lor („Pământul Săsesc” şi
regi: Ioan Zápolya, voievodul
voievodatului, a dobândit cea ad beneplacitum regnicolarum). „Pământul Secuiesc”) şi prin
Transilvaniei, şi Ferdinand
mai bună situaţie comparativ credinţele, mai ales luteranis-
de Habsburg. Cel dintâi era
cu restul Ungariei. Statutul său mul, considerate „naţionale”.
susţinut de cea mai mare parte Ferdinand I Habsburg
a fost consolidat în interior Românii se deosebeau şi ei
a forţelor interne (mai ales de
prin formarea sistemului celor prin religia lor nereceptă, prin
nobilimea mică şi mijlocie,
„trei naţiuni” politice şi „patru ortodoxie, devenită sinonimă
de factorii de putere din estul
religii” recepte. Cele trei „naţi cu românitatea (ortodox =
regatului) şi înclina spre accep-
uni” erau nobilimea maghiară, român), şi prin statutul lor
loan (Jan) al ll-lea saşii şi secuii, până în secolul neprivilegiat, de ţărani depen
Sigismund Zápolya al XVI-lea în totalitate catolice. denţi, încât termenul de român
Secolul al XVI-lea aduce în se confunda adesea cu cel de
Transilvania schimbări majore iobag. Reforma nu a avut un
şi în plan confesional: saşii trec succes notabil printre români,
în masă la luteranism (după fiindcă atenta la vechile cutume
impulsul umanistului Johannes identitare şi nu avea relevanţă
Honterus), maghiarii în mare pentru mentalitatea răsăriteană,
măsură la Calvinism (prin sasul nepregătită în acest sens. Ca o
Gáspár Heltai şi alţii) şi la marcă a acestor transformări,
unitarianism sau antitrinitaria- adunările ţării de după 1550
nism (primul lor păstor fiind întăresc oficial „uniunea celor
Francisc Dávid), secuii păstrând trei naţiuni” şi iau prime
în proporţie mai însemnată le măsuri cu putere de lege
discriminatorii faţă de români. au primit donaţii bogate şi au

Ca urmare, cunoscuta „tole desfăşurat o intensă activitate în
ranţă” instituită în Transilvania domeniul învăţământului.
secolului al XVI-lea, deşi reală,
Politica de echilibru a lui Ştefan
se referea exclusiv la privilegiaţi,
Báthory i-a avut în atenţie şi pe
adică la grupurile conducătoare
români, pe de o parte fiindcă
ale ţării, şi nu la masa români
erau foarte numeroşi (potenţiali
lor, ceea ce era în concordanţă
Sigismund buni contribuabili) şi pe de
cu mentalitatea dominantă a Báthory
alta fiindcă prin ei putea crea
epocii.
o contrabalansare a protes
În fruntea Transilvaniei, după tanţilor. Românii ortodocşi
moartea lui Ioan Zápolya fuseseră forţaţi să se supună
nă). Faptul a grăbit, contrar
(1540) s-au aflat „regina” superintendenţei calvine, ceea
rânduielii, numirea ca principe
Isabela (soţia defunctului) ce stârnise mari nemulţumiri.
de către Poartă a lui Ştefan
şi fiul lor Ioan Sigismund Noul principe restaurează din Biserica reformată din strada Mihail
Báthory, înainte de alegerea sa Cogălniceanu, Cluj
(1540—1571, cu întreruperi), 1571—1572 ierarhia ortodoxă,
de către Dietă (1571). Acesta
acesta el însuşi un simbol al prin acceptarea ieromonahu
era un om de înaltă cultură
transformărilor pe care le-au lui Eftimie drept „episcop al
umanistă şi un talentat poli noua calitate, el spera în secret
cunoscut transilvănenii, trecând românilor” (ortodox).
tician catolic. El a trebuit să să elibereze ţara sa de domina
de-a lungul vieţii prin patru
ducă o politică oscilantă, spre După înfrângerea lui Gáspár ţia otomană. La curtea polonă
credinţe religioase:
a menţine autonomia ţării între Békés în 1575, rivalităţile dintre funcţiona şi o cancelarie pentru
s-a născut catolic, apoi a
cele două imperii concurente. principe şi Curtea vieneză au Transilvania. Conducerea
devenit pe rând luteran, calvin
A depus în secret jurământ continuat, sporite şi de chestiu directă a ţării în perioada acestei
şi unitarian. În timpul său
de credinţă împăratului de la nea moştenirii tronului polonez, uniuni a revenit lui Cristofor
s-a statornicit sistemul politic
Viena, pretinzând ajutor contra rămas vacant după scurta dom Báthory — fratele lui Ştefan - în
şi religios amintit mai sus.
rivalului său (care se adresase şi nie a lui Henric de Valois. Până calitate de voievod. Acesta, cu
Principele avea teoretic largi
el turcilor, promiţând dublarea la urmă, Ştefan Báthory a fost avizul suveranului Poloniei, a
prerogative, iar amestecul Porţii
haraciului). A eludat cererea ales şi rege al Poloniei, cu spriji trebuit să ducă o politică subor
se vădea mai ales în chestiuni
sultanului de a interveni contra nul Imperiului Otoman (1575). donată Porţii, a aplicat măsuri
de politică externă. Sultanul se
lui Ioan-Vodă al Moldovei Practic, s-a format o uniune aspre contra iobagilor fugiţi
vedea silit să respecte autono
(1574), dar a trebuit să trimită personală între Transilvania şi a restrâns libertăţile secui
mia ţării, atâta timp cât obliga
trupe pentru instalarea lui şi Polonia, deoarece Báthory, lor, ale căror mişcări au fost
ţiile Transilvaniei faţa de Poartă
Petru Şchiopul ca domn în de la Cracovia, continua să înăbuşite. Încă mai trăia acest
erau şi ele respectate. Principele
aceeaşi ţară (1577). Din 1575, conducă şi principatul. Din Cristofor, când fiul său minor,
conducea ţara ajutat de un
domnia lui Ştefan Báthory s-a Sigismund, a fost pus principe
Consiliu şi de Adunarea Ţării,
consolidat, chiar dacă faptul a al Transilvaniei, în 1581, de
numită apoi în istoriografie
implicat mărirea tributului către Ştefan Báthory către regele Poloniei. Sigismund
Dietă. Membrii Dietei (cam 150
Poartă de la 10.000 la 15.000 a fost ajutat de o locotenenţă şi
de oameni) — reprezentanţi ai
de florini de aur anual. Pe plan apoi de un guvernator până în
celor trei naţiuni şi patru religii
intern, cu multă moderaţie şi 1588, când Dieta l-a acceptat
şi ai principelui - erau aleşi de
diplomaţie, principele a spriji drept principe, după angaja
nobilii din comitate, de adunări
nit catolicismul, mult slăbit în mentul său de a lua măsuri
le scaunelor săseşti şi secuieşti,
urma biruinţei confesiunilor contra iezuiţilor. Ştefan Báthory
de oraşe, târguri, iar „regaliştii”
protestante. Curând, Báthory a murise în 1586, dar linia sa poli
erau desemnaţi de principe.
cerut Romei să trimită în ţara tică de orientare spre Poartă a
Moartea lui Ioan Sigismund sa călugări iezuiţi care să-l ajute continuat până în ultimul dece
risca să arunce iarăşi ţara în în opera întreprinsă. Aceştia au niu al secolului al XVI-lea, când
braţele Habsburgilor, ai căror venit în 1579 la Cluj, Alba-Iulia un nou conflict între creştini
partizani aveau pregătită şi Oradea. În ciuda opoziţiei (mai ales Habsburgi) şi Imperiul
persoana principelui (Gáspár unei mari părţi a populaţiei Otoman avea să conducă spre
Békés, nobil de origine româ (devenite protestante), iezuiţii alte evoluţii în regiune.
Principatele Române şi Imperiul Otoman
n secolele XIV-XVI, statul şi apoi Imperiul

Otoman, dintr-un mic principat asiatic, a ajuns
puterea dominantă în sud-estul şi în centrul
Europei, stăpânind până aproape de Viena.
Au căzut rând pe rând Imperiul Explicaţiile constau până la

Bizantin, ţaratele bulgare, statul urmă într-un complex de fac
sârb, principatele albaneze, tori care trebuie luaţi în bloc,
Bosnia, Ungaria etc. Dintre împreună, fiindcă numai aşa au
teritoriile româneşti sau locuite relevanţă.
şi de români, au ajuns direct
Ţările Române şi-au atins apo
ocupate de otomani unele cetăţi
geul dezvoltării lor medievale în
de la Dunăre: Turnu, Giurgiu
secolele XIV-XV, adică tocmai
(1417), Brăila (1539-1540),
când statul otoman supunea
apoi Dobrogea (după 1417),
părţi din sudul Moldovei şi statele vechi ale Peninsulei
de la Nistru: Chilia, Cetatea Balcanice şi încerca să atace şi
Albă (1484), Tighina (1538), o la nord de Dunăre. De fapt,
mare parte a Banatului (1552). dintre numeroasele ameninţări
Însă Ţările Române, ca entităţi şi zvonuri, au fost numai două
politice, deşi ajunse tributare tentative otomane efective de
otomanilor şi ciuntite prin încorporare a Ţărilor Române
ocuparea unora dintre teritoriile în Imperiul Otoman: una a fost
lor, şi-au păstrat fiinţa statală şi în 1522, când sangeacbeiul de
vechea organizare. Evident, de Nicopole, Mehmed, a început
timpuriu, s-au căutat explicaţii să transforme bisericile în
pentru faptul că turcii nu au moschei şi să pună adminis
cucerit direct Ţările Române. traţie (cadii) şi forţe de ordine
Armata turcă la Mohács, 1526.
Miniatură orientală
Bătălia de la Belgrad din 1521.
Pictură de Giovani da Capistrano
(subaşi) otomane (Teodosie era nu au reuşit datorită reacţiei
minor şi nevrednic); alta a fost prompte şi dure a ţării şi datori
în 1595, când campania mare- tă contextului internaţional.
lui-vizir Sinan viza deopotrivă Contextul internaţional de
Ţara Românească şi Moldova; după căderea Belgradului până
fuseseră atunci numiţi şi bei- la marea campanie contra
lerbeii (guvernatorii) viitoare Ungariei (1521-1526) pregătea
lor provincii. Prima tentativă aparent transformarea Europei
nici nu a fost a centrului, ci a Central-Orientale în terito
fost una locală, a pomenitului riu otoman, dar determina şi
Mehmed-Bei, sultanul deza- reacţii creştine foarte hotărâte,
vuând până la urmă acţiunea în al doilea caz, Liga Sfântă
supusului său. Tentativele oto desfăşura „Războiul cel Lung”
mane din 1522—1526 şi 1595 (1593—1606), un conflict osma-
no-habsburgic, în care Polonia Un alt factor favorizant al Române au fost mereu vizate
nu lua partea creştinilor. În conservării fiinţei statale a fost militar: se cunosc 7 campa
atmosfera creată, marile puteri îmbinarea rezistenţei şi a con nii sultanale (conduse direct
aveau interesul să aibă în zonă cilierii, a luptelor cu tratativele, de sultani) - 3 asupra Ţării
state-tampon între ele şi puterea pentru a evita atât cucerirea Româneşti (1394/’95, Baiazid I;
otomană. directă, cât şi epuizarea eco 1419/’20, Mehmed I; 1462,
nomică şi umană; de aceea, Mehmed al II-lea), 3 asupra
Unul dintre factorii care au
românii au avut şi victorii, şi Moldovei (1476, Mehmed al
contribuit la conservarea situaţi
înfrângeri - niciodată decisive - II-lea; 1484, Baiazid al II-lea;
ei de la nordul Dunării de Jos a
1538, Süleiman I), 1 asupra
fost şi capacitatea de rezistenţă
Transilvaniei (1438, Murad I),
a Ţărilor Române: după câteva
în afara celor la fel de impor
înfrângeri militare aplicate de
tante, conduse de marele-
români, de teama unor compli Sultanul Baiazid al II-lea
vizir (1595) şi de beilerbeiul
caţii, otomanii au ajuns să trate
Rumeliei (1475).
ze cu aceştia; drept rezultat, le-a
fost înnoit acestor ţări statutul În acelaşi sens, trebuie obser peste 500.000 de locuitori. Însă
de ‘ahd (= jurământ), adică sta vat că regimul de dominaţie avantajele acestui regim nu s-au
tutul de state tributare (accep indirectă era mai avantajos putut vedea decât după anii
tat pentru Ţara Românească decât cel de ocupaţie. Ţările 1538—1541, când dependenţa
după 1420 şi accentuat în Române aveau rolul esenţial Ţărilor Române faţă de Istanbul
1462; pentru Moldova în 1456, în aprovizionarea cu carne de devine reală, efectivă. Or,
accentuat după 1484, iar pentru Mehmed I Ҫelebi
oaie şi de vită, seu, sare, orz, până la această dată trecuseră
Transilvania, după 1541). Cum cai de tracţiune, lemn, cânepă, aproape două secole de relaţii
s-a văzut, rezistenţa Ţărilor în faţa turcilor; cei mai miere, ceară, brânză, şoimi etc. româno-otomane, când statutul
Române a fost o realitate care mulţi boieri ai ţării nu a capitalei imperiale, care avea ţărilor noastre era deja fixat.
a traversat, cu intermitenţe, erau trădători decât în
întreaga istorie medievală. ochii domnilor, atunci
Această rezistenţă s-a bazat când, după victorii EXPEDIŢIA LUI SULEIMAN MAGNIFICUL
ÎN MOLDOVA. 1538
pe câteva realităţi: putinţa de epuizante pe câmpul
mobilizare a circa 40.000 de de luptă, cădeau la
oameni în Moldova, 30.000 învoială cu otomanii;
în Ţara Românească şi 50.000 tot boierii, atunci când
în Transilvania; existenţa unei presiunile Porţii erau
numeroase ţărănimi libere şi a peste măsură de mari,
unei mici boierimi, care aveau făceau corp comun cu
ce apăra (lotul liber de pământ domnia întru răzvrăti
şi libertatea personală), ceea re; fără boieri, victoriile
ce nu fusese cazul în Balcani; militare, câte au fost, ar
apărând moşia mică a fiecăruia, fi devenit imposibile.
se apăra moşia cea mare, ţara; În acelaşi cadru al
marea mobilitate a oştii călare, explicării supravieţuirii
cu echipament uşor, care aplica statelor românilor se
tactica retragerii simulate şi a înscrie şi direcţia de
atacului prin surprindere; toate dominaţie otomană,
acestea erau caracteristice şi care era spre centrul
armatei otomane (care găsea la Europei, dar şi spre
români un „antidot”); această întreg bazinul pontic.
oaste era opusul armatelor par Chiar dacă „drumul
ţial „grele” şi „imobile” crucia imperial” era pe linia
te, de model occidental, învinse Sofia-Belgrad-Buda-
la Nicopole, Vama, Mohács etc. Viena, Principatele
Primul ‘ahd sau act de legă Călătorii străini, intrând în

mânt (tratat) a fost acordat, Ţările Române dinspre sudul
după tradiţie, de însuşi profetul Dunării, remarcau imediat că au
Mahomed, în 632 p.Chr., micii intrat în creştinătate, deoarece
republici creştine a Nadjiranului - spun ei - se înălţau cruci pe
(azi provincie a Arabiei Saudite). dealuri; clopotele bisericilor
Actul era ca o diplomă dată de băteau liber; limba română şi
profet şi prevedea: conservarea obiceiurile locale nu erau stin
bunurilor proprii, a pămân gherite, nu existau garnizoane şi
tului şi statului; menţinerea Sigiliul lui
administraţie otomane; supuşii Patraşcu Vodă cel Bun
neschimbată a organizării şi otomani, ca să treacă Dunărea, (1554-1557)
ierarhiei bisericii; neamestecul aveau nevoie de firmane spe

în treburile interne, în sistemul ciale de la sultan, prezentate
de judecată; păstrarea propriu domnului ţării sau reprezentan
lui sistem de dări şi impozite; ţilor săi; aceşti supuşi otomani
interdicţia pentru musulmani de erau obligaţi să plece din
a trece (cu turmele) în teritoriul ţară imediat după terminarea
Ieniceri defilând (reconstituire)
republicii; lipsa unor trupe de afacerii pentru care veniseră;
ocupaţie; posibilitatea de apel, nu se puteau construi moschei;
în caz de nedreptate, la autorita musulmanii nu se puteau stabili
tea musulmană etc. definitiv între creştini. Cu alte
Prin urmare, otomanii nu au
cuvinte, toate instituţiile creşti
transformat Ţările Române în Pentru oficialităţi, acordarea
ne şi structura social-economică
paşalâcuri deoarece, în prima statutului de ‘ahd era doar o
primă etapă în cadrul cuceririi şi politică locală funcţionau.
etapă (până pe la 1540), s-au
temut de complicaţii interne graduale a unui teritoriu. Urma Acest statut de ‘ahd la care s-a Bulă sigilară, relieful
şi internaţionale (remarcabila apoi cucerirea propriu-zisă, cum ajuns era rezultatul unui echili lui Alexandru I cu fiul său Mihnea II
(1568-1574)
putere de rezistenţă a românilor s-a întâmplat cu Bizanţul, ţara bru între forţa de expansiune a
şi interesul marilor puteri creş tele bulgare, Serbia, Ungaria, Imperiului Otoman şi capacita
tine de a păstra state-tampon) în zonele de contact între cele tea de rezistenţă a Ţărilor Româ
şi, în a doua etapă, s-au convins două lumi ajunse stabilizate nu ne, într-un context internaţional prin firmane şi porunci (hüküm)
de marile avantaje economi s-a trecut totdeauna la cucerire. favorabil acestui statut. El era sau prin jurăminte orale.
ce aduse Porţii de dominaţia Asemenea zone pot fi consi fixat în ‘ahdname sau cărţi de Prevederile lor principale erau:
indirectă. derate Transilvania, Moldova, legământ (cărţi de pace), numite conducerea statelor de către un
Ţara Românească, Raguza, de creştini şi capitulaţii, datorită principe creştin, în locul unui
■ Statutul Principatelor regatele georgiene Imereti, Ka- redactării pe articole (capitula). guvernator otoman musulman;
Române faţă de Poartă heti, unele state musulmane etc. De asemenea, ele erau fixate şi alegerea principelui de către
Din punct de vedere al drep „ţară”, dintre familiile princiare
Petru cel Tânăr şi fraţii săi Radu şi Mihnea locale; confirmarea alesului şi
tului islamic de rit hanefit, Frescă din naos. Snagov
practicat de otomani, lumea învestirea sa de către sultan;
era împărţită în două: dâr al- păstrarea drepturilor şi privile
Islam („Casa Islamului”) şi dâr giilor ţării, a credinţei, conform
al-harb („Casa războiului” sau vechilor obiceiuri (autoguver
a duşmanilor Islamului). Ţările nare şi autoadministrare, fără
tributare intrau, pentru cei intervenţie otomană în treburile
mai mulţi „teoreticieni”, într-o interne); plata unui tribut şi a
a treia secţiune, provizorie, unor daruri oficiale către sultan
anume dâr al-‘ahd („Casa păcii” şi înalţii demnitari; principele
sau „Casa pactului”). Existenţa trebuia să fie „prietenul priete
acestei zone a devenit cu timpul nilor şi duşmanul duşmanilor”
o realitate stabilă şi a trebuit padişahului; în schimb, Poarta
acceptată ca atare. se angaja să apere şi să protejeze
pendenţa. Din anii ’50—’70 ai

veacului al XVI-lea, dependenţa
Ţărilor Române de otomani
creşte sensibil, iar abuzurile
sporesc. Se intră în perioada
suzeranităţii efective sau reale,
numită şi hegemonie otomană.
Tributul (haraciul) sporeşte
considerabil; chiar dacă ţinem
seama de inflaţie, sumele de
155.000 de galbeni plătiţi de
Ţara Românească, 65.000 de
Dregători otomani
galbeni de Moldova şi 15.000 Bulă de aur de la
Petru Şchiopul
de galbeni de Transilvania,
Principatele de orice agresor; prin intermediul Porţii, dar anual, înseamnă o mare apăsare;
protecţia reciprocă a negus au făcut-o (au încheiat tratate, cresc darurile (peşcheşurile), la
atunci, ei nu considerau defel
torilor, extrădarea fugarilor şi multe dintre ele chiar antio- fel anumite obligaţii în muncă
că s-au supus perpetuu turcilor.
schimbul de prizonieri; regim tomane). Sultanii şi-au arogat şi îndatorirea de a aproviziona Mărturie stau desele alianţe
vamal obişnuit pentru mărfurile dreptul de a aproba căsătoriile Constantinopolul cu produse cu puteri creştine peste capul
otomane şi tarife preferenţiale domnilor români, dependenţa la preţuri preferenţiale, mai Porţii şi desele revolte antio-
pentru produsele româneşti mitropoliilor româneşti (de mici cu 15-20% decât cele tomane, atunci când presiunile
exportate la Poartă (3-4% din patriarhia de Constantinopol de pe piaţa europeană. Se erau prea mari. Totuşi, spre
valoare, faţă de 5-5,5%, cât sau de arhiepiscopia de instituie un adevărat monopol finalul veacului al XVI-lea,
plăteau negustorii veniţi din Ohrida). „Alegerea” domnilor otoman asupra comerţului. dependenţa Ţărilor Române
„Casa războiului”). venea uneori după numirea de Se plătesc sume uriaşe pentru era foarte gravă, nemaiatinsă
către sultan. De la jumătatea cumpărarea domniilor şi chiar
Din punct de vedere otoman, anterior. Imperiul intrase într-o
secolului al XVI-lea, Ţările pentru confirmarea lor. Unii
s-a încercat aplicarea articolelor criză internă şi avea nevoie de
Române şi-au pierdut treptat sultani şi, după ei, unele puteri
de mai sus în avantajul Porţii, bunuri, de bani, de produse.
capacitatea de subiecţi de drept occidentale încep să considere
prin agravarea obligaţiilor. Domnii deveniseră instrumente
internaţional, şi-au pierdut inde Ţările Române drept provincii
Românii, dimpotrivă, au căutat docile în mâna Porţii şi nu mai
să-şi mărească sau să-şi menţină otomane, ceea ce era inexact căutau să facă binele public.
gradul de libertate. Teoretic, şi incorect. Acestea erau state Trebuie remarcat că hegemonia
principii nu aveau voie să creştine autonome, ajunse într- otomană era inegală pentru cele
întreţină relaţii externe decât un anumit grad de dependenţă trei ţări, deşi între statutul lor
faţă de Imperiul Otoman. erau deosebiri de grad, nu de
Din punct de vedere românesc, fond. În Transilvania, suzera
relaţiile româno-otomane aveau nitatea era mai lejeră, din varii
alte semnificaţii decât cele voite motive (depărtarea mare de cen
de Istanbul. Plata tributului tru şi apropierea de Occident;
nu a însemnat iniţial niciun fel aservirea mai târzie; teama de
de supunere, ci răscumpărarea Habsburgi, care pledau pentru
păcii. Otomanii erau puternici „eliberarea” provinciei etc.); în
şi duri; prin tribut, ei erau plătiţi Moldova, apăsarea era medie;
să lase Ţările Române în pace. cea mai grea situaţie o avea
De altfel, la început, tributul Ţara Românească, cea mai
era pur simbolic. Creşterea lui apropiată de turci, cea mai uşor
accentuată se produce spre de dominat.
finalul secolului al XVI-lea. În aceste condiţii ajunge în
Românii au perceput depen fruntea Ţării Româneşti
denţa faţă de Poartă abia din Mihai Viteazul (1593-1601,
leniceri în slujba sultanului
(reconstituire) acest secol al XVI-lea. Până cu întreruperi).
Cultura în Ţările Române în secolele XIV-XVI

amenii medievali, ca toţi
oamenii, nu erau preocupaţi
numai de muncă, de supra
vieţuire, de războaie, de calamităţi şi
boli, de putere, de dări sau de pământ.
Ei aveau şi răgazuri dăru construcţii, obiecte de artă

ite sufletului, se închinau etc. Oamenii evului mediu, cu
Domnului, îi aduceau imnuri de mijloace relativ modeste, au
slavă, se îndeletniceau uneori creat valori inestimabile, care ne
Tetraevangheliarul de la Humor,
cu arta, cu scrisul şi cititul, uimesc şi ne încântă şi care dăi dăruit de Ştefan cel Mare
Mănăstirii Putna
se întrebau despre originea nuie de secole, unele chiar de
lor, despre strămoşi, despre peste un mileniu. Ei au depăşit
dreptate şi lege. Din aceste cu mult tehnica de construcţie care sa-i impresioneze pe
■ Centrele de cultură
preocupări se naşte cultura unui a antichităţii, au fost maeştri în supuşi şi pe vizitatorii străini.
popor. Ea cuprinde ansamblul arta mozaicului şi a picturii, a Biserica în spaţiul românesc a
Iniţial erau mai multe reşedinţe
manifestărilor spirituale ale unei sculpturii, au dat naştere unor patronat cultura şi a vegheat
domneşti, în târguri şi oraşe,
comunităţi, realizate, de obicei, noi stiluri în arhitectură, - asupra ei. Singurii ştiutori de
dar nu toate aveau amploare şi
în medii sau centre specifice bizantin, romanic, arab, gotic, carte au fost, multă vreme,
numai unele erau centre cultu
(instituţii) de cultură şi concre renascentist etc. -, au inventat oamenii bisericii. Ei citeau cărţi
rale. Când s-au fixat capitalele
tizată în creaţii culturale. Medii, muzica bazată pe măsură, în le sfinte, aveau centre de copiat,
statornice, domnii au adus meş
centre şi instituţii de cultură locul celei bazate doar pe ritm, ateliere de pictură, sculptură,
teri din Italia, Polonia, Germa
au fost biserica (mănăstirile, au utilizat în scris mai multe de broderie; erau şi dascăli în
nia, Ungaria, care au ridicat
episcopiile), curtea princia limbi şi alfabete, au folosit şi şcolile care funcţionau pe lângă
construcţii falnice, au realizat
ră, oraşul, unele sate, şcolile, fabricat hârtia, au salvat marea biserici şi mănăstiri; cântau şi
mobilier (de interior) sofisticat,
bibliotecile etc. Creaţiile culturii moştenire a antichităţii. Este cunoşteau (unii dintre ei) notele
au făcut veşminte noi, după
medievale târzii sunt religioase, un clişeu şi o greşeală să se muzicale. În spaţiul românesc
moda europeană. S-a dezvoltat
istorice, literare, juridice, filo vorbească doar despre „întu au convieţuit mai multe confe-
gustul pentru fast şi ceremonie,
sofice, ştiinţifice, filologice, de nericul medieval”, despre „evul siuni, fără mari tulburări. Prin
pentru frumos. Au fost aduşi
pictură, sculptură, arhitectură, întunecat”, despre „barbaria 1430, mulţi husiţi au găsit
muzicieni, s-au făcut mici colec
orfevrărie, muzicale, etnografice medievală”. Evul mediu este adăpost în Moldova lui
ţii de icoane, tablouri murale,
etc. Din alt punct de vedere, plin de lumini, care trebuie doar Alexandru cel Bun, unde au
portrete (la sfârşitul secolului
ele sunt manuscrise, miniaturi, descoperite şi preţuite. tradus pentru prima oară Biblia
al XVI-lea, în Bucureşti şi Iaşi).
în ungureşte. De asemenea, în
Unii domni au adoptat costume
secolul al XVI-lea, mulţi calvini,
Interior din Biserica Neagră din Braşov
şi maniere de tip occidental; aşa
luterani şi anabaptişti au găsit
au fost Mircea cel Bătrân (după
găzduire în Transilvania şi
cum apare în tabloul votiv de la
Moldova. Tot pe lângă biserici
mănăstirea Cozia), Petru Cercel,
au apărut în secolul al XVI-lea
Ştefan cel Mare, Despot-Vodă
şi unele tipografii.
şi alţii. În Ardeal, voievozii şi
Curtea domnească (voievoda principii imitau de mult moda
lă, princiară) era centrul vieţii central-europeană, a cavaleri
publice în Ţările Române. La lor. Marii boieri şi marii nobili
Suceava, Târgovişte, Bucureşti, se concentrează cu timpul în
Iaşi, Alba-Iulia etc. s-au ridicat capitală, pe lângă principe, pe
construcţii impunătoare, biserici care-l adulează sau îl bârfesc, îl
sprijină sau uneltesc contra lui. urbane pe lângă episcopiile de bisericii, a slujbei religioase, a
Aici se face politica de stat, se la Alba-Iulia şi Oradea, chiar la scrisului slavona (mediobulga-
scriu misivele de taină şi chiar curţile prelaţilor, dar şi centre ra), redată în alfabet chirilic. În
tratatele de gândire politică. urbane laice, ca Braşovul sau Dobrogea, ocupată de turci,
Sibiul. La sate a înflorit cultura s-a scris în turco-osmană, iar
Oraşe mari de model european
tradiţională, de tip folcloric: în Transilvania, integrată în
(occidental) erau, cum s-a
poezia populară, strigături Regatul Ungar, limba ofici
văzut, mai ales în Transilvania;
le, blestemele, descântecele, ală era latina. Românii din
în Ţara Românească şi Moldova
încrustaţiile în lemn, olăritul, Transilvania — cnezii, chiar şi
au fost mai mult târguri (cu
arhitectura în lemn etc. cei nobili, boierii făgărăşeni - au
excepţia porturilor), un fel de
scris un timp, pentru nevoi
sate mai mari, care se dezvoltă
■ Învăţământul locale, în slavonă (în ctitoriile
cu timpul şi devin şi ele, în
cneziale vechi, inscripţiile sunt
secolele XV-XVI, oraşe. Ţările Române s-au aflat în aria
în slavonă, ca la sud şi est
Despre oraş s-a spus că era o de interferenţă a culturii apuse
de Carpaţi), dar au trebuit să
excepţie de la lumea feudală, de ne şi a celei răsăritene europe
apeleze şi ei la latină; toate actele
la societatea de seniori, vasali şi ne. Românii purtau în sine, prin
de danie erau elaborate în latină,
ţărani. În oraşe locuiau totuşi limbă şi origine, moştenirea
care era limba elitei ungare,
principii şi o seamă de nobili Apusului latin, iar prin confe
secuieşti şi săseşti, limba curţii, a
sau boieri, aici apar şcoli înalte, siune şi orientare geografică,
bisericii catolice.
biblioteci, tipografii, aici se pre influenţa Răsăritului bizantino-
pară cerneluri şi pergamentul slav şi, de la o vreme, turco- Învăţământul nu era nicăieri
Biserica Sf. Nicolae
sau hârtia, aici se fac mobile de musulman. Datorită apropierii în evul mediu un fenomen de din Şcheii Braşovului
lux, giuvaieruri, vase, obiecte de de Bizanţ şi de lumea slavă masă. Şcoala era frecventată de
cult, care necesită meşteşug şi bulgară, sârbă, rusă şi ucrainea puţină lume, pentru că pre
artă; tot aici se formează trupe nă, românii au ajuns ortodocşi supunea anumite cheltuieli şi metria, astronomia şi muzica.
de actori ambulanţi şi se joacă şi de expresie cultă slavonă. fiindcă nu se putea trăi decât rar Şcoli în latină au funcţionat
piesete. În Transilvania s-au Elitele româneşti au avut în din învăţătură. Totuşi, încă din şi în unele oraşe cu populaţie
dezvoltat importante centre întreg evul mediu ca limbă a secolul al XIV-lea, erau anumite catolică din Moldova şi Ţara
şcoli săteşti, unde se învăţau Românească, iar Despot-Vodă
cititul şi cântările bisericeşti. Pe şi Petru Şchiopul au înfiinţat
lângă unele biserici şi mănăstiri şcoli mai înalte de acest fel. La
Tiparniţa lui Coresi de la oraşe erau şcoli mai înalte. Suceava este pomenit Batista de
Este cazul şcolii de slavonie de Vesentino, magistru în diferite
pe lângă biserica Sf. Nicolae din arte (magister in diversis artibus),
Şcheii Braşovului, care a devenit profesor la o şcoală de acolo.
apoi prima şcoală cu predare în
Reforma a impulsionat şi învă
româneşte din cuprinsul teritoriu
ţământul. Johannes Honterus
lui locuit de români. Astfel de
a creat la Braşov un liceu uma
şcoli slavone mai erau la Perii
nist, după care au apărut aseme
Maramureşului, Feleac, Prislop,
nea şcoli şi la Sibiu, Bistriţa,
Neamţ, Dealu, Sf. Gheorghe
Sighişoara, Cluj, Târgu-Mureş,
Vechi din Bucureşti, la Suceava,
Alba-Iulia, Oradea. În şcolile
Iaşi etc. Aici se pregăteau şi
din Caransebeş, Haţeg şi Lugoj
dascăli, dieci şi preoţi.
învăţau şi elevi români. Şcoli
În Transilvania erau şcoli mai înalte s-au înfiinţat pentru
catolice bine organizate, unde scurt timp la Sibiu (Studium gene
se învăţa în latină, pe două rale, 1525) şi la Cotnari (1563,
cicluri - trivium şi quadrivium. În sub Despot-Vodă, cu profe
primul ciclu se învăţau grama sori ca umanistul Johannes
tica, retorica şi dialectica, iar Sommer, adus din Germania).
în al doilea aritmetica, geo Proiectul de a crea o universi-
tate la Alba-Iulia, în 1565, sub de la Cetatea Albă la Suceava,

conducerea savantului francez Încă din secolul al XV-lea sau
Petrus Ramus (Pierre de la poate chiar mai repede, apar
Ramée), s-a împlinit mai târziu, texte în limbile vernaculare.
prin 1579-1581, la Cluj. Aici, Înscrisuri originale de atunci în
sub Ştefan Báthory, se deschide limba română nu s-au păstrat,
în 1581 o universitate catolică dar sunt mărturii că astfel de
cu trei facultăţi (teologică, scrieri au existat. S-au păstrat
filosofică şi juridică), condusă copii după scrieri mai vechi în
şi organizată de iezuiţi poloni româneşte, cum sunt texte
şi italieni (Antonio Possevino). le rotacizante (traduceri din
Ea a fost privită şi ca o măsură slavonă în română): Codicele voro-
de contracarare a Reformei şi neţean, Psaltirea şcheiană, Psaltirea
a funcţionat vreo 20 de ani. voroneţeană, Psaltirea Hurmuzaki. Delegaţia Moldovei condusă de Grigore Ţamblac la Conciliul ecumenic de la
Constanţa, gravură din incunabulul lui Ulrich von Richenthal, 1483
Trecerea la scrisul în româ
■ Creaţia scrisă neşte s-a făcut în urma unui
complex de împrejurări, dintre
După ocuparea de către turci
care atmosfera creată de noile oficială de curte scrisă poate variantele de la Putna se află şi
a Peninsulei Balcanice, când
curente umaniste, protestante, de un supus al voievodului evenimente din istoria mănăs
graniţa creştinătăţii s-a mutat pe
de reforma catolică şi ortodoxă Bartolomeu Drágfi, descendent tirii, iar cronologia merge până
Dunăre, o seamă de cărturari
au o mare importanţă. Scrisul din Drăgoşeşti şi rudă prin în 1504, cu un adaos până în
şi alţi oameni din Bulgaria
românesc nu a apărut într-un alianţă cu Ştefan cel Mare, pe 1518; Cronica moldo-rusă cuprin
şi Serbia au găsit adăpost în
singur loc, dar a avut anumite care lucrarea îl şi elogiază. de în plus şi legenda eroilor
Ţările Române. Aşa, Grigore
centre, între care trebuie să fi eponimi ai românilor, Roman
Ţamblac din Târnovo a sosit Istoriografia se dezvoltă la
fost zona Hunedoara-Haţeg- şi Vlahata, care încearcă să
în 1401 în Moldova, iar apoi finele secolului al XV-lea, în
Caransebeş şi Maramureşul. La explice la modul fabulos dublul
a ajuns mitropolit de Kiev Moldova, la curtea lui Ştefan
1430, în Moldova, se traducea nume purtat de poporul nostru.
(1414-1418). El a scris, în stil cel Mare. Baza de plecare
Biblia în ungureşte, tot sub Prelucrarea în germană a tre
retoric, Viaţa Sfântului Ioan cel sunt însemnări analistice mai
influenta unui curent de nuanţă cutului Moldovei a fost dusă la
Nou, în care sunt date despre vechi. Domnul elaborează
reformată - husitismul. Nürnberg de o solie moldove
oraşele nord-pontice, despre un program de recuperare a
aducerea moaştelor sfântului Creaţii laice ale scrisului tradiţiei dinastice, voievodale, a nească, ce avea şi misiunea de a
medieval au fost letopiseţele gloriei strămoşilor şi de resta căuta un medic pentru voievod.
sau analele, scrise în slavo urare a mormintelor
Evanghelistul Matei, miniatură din nă şi latină, plus alte lucrări, casei domnitoare. El Prima pagină din Tetraevangheliarul
Tetraevangheliarul lui Gavril Uricariu lui Nicodim de la Tismana (1404-1405)
unele cu aspect memorialistic. dispune şi însemnarea
Astfel, prin 1475-1480, un coerentă a trecutului.
sas din Sebeş, fost prizonier Astfel, se elaborează
la turci — numit, de aceea, Letopiseţul anonim al
Captivus Septemcastrensis— a Moldovei (numit în
scris Tractatus de ritu, moribus, trecut Letopiseţul de la
conditionibus et nequitia Turcorum Bistriţa), Letopiseţul de la
(Tratatul despre obiceiurile, Putna (două versiuni),
moravurile, starea şi răutatea Cronica moldo-rusă,
turcilor). Lucrarea cuprinde şi Cronica moldo-germană,
date despre incursiunile turceşti Cronica moldo-polonă.
din deceniul al 4-lea al secolului Letopiseţul anonim, cu
al XV-lea în Transilvania şi evenimente dintre anii
Tara Românească. La finalul 1359 şi 1506, pare
cronicii de la Dubnik (Chronicon forma cea mai veche
Dubnicense) — pe la anul şi mai apropiată de
1480 - s-a adăugat o cronică un original pierdut; în
În Ţara Românească, însem sumare în limba slavonă: una

nările istoriografice sunt vechi, trata evenimentele de la moar
dar nu s-au păstrat decât vagi tea lui Neagoe Basarab (1521)
referiri la adresa lor. Oricum, până la începutul domniei
astfel de preocupări au fost lui Alexandru Mircea (1568),
sigur la curtea lui Vlad Drăgulea iar cealaltă, de la 1568 până
(Tepeş). Povestirile despre Vlad la Mihai Viteazul. În timpul
Ţepeş sunt probabil opera (în lui Mihai Viteazul, s-a scris
slavonă) a unui român ardelean. o cronică oficială a domniei,
Ele s-au păstrat doar într-o poate prin pana marelui-logofăt
traducere rusă. Viaţa patriar Teodosie Rudeanu. Părţi din ea,
hului Nifon, scrisă de Gavriil traduse în latină, s-au păstrat în
Protul, preotul mănăstirilor de cronica silezianului Balthasar
la muntele Athos, între 1517 şi Walther. O altă cronică despre
Codicele Voroneţean Psaltirea Şcheiană
1521, când acesta a stat în Ţara Buzeşti şi Mihai Viteazul, cu
Românească, are date utile din accente critice, a fost topită în
Cronica moldo-polonă duce În aceste cronici, mai ales în istoria ţării la finele secolului Letopiseţul cantacuzinesc. Despre
evenimentele până la 1564 ultimele două, sunt reflectate al XV-lea şi la începutul celui aceeaşi domnie au mai scris în
şi era destinată cunoaşterii următor. Îi laudă pe Craioveşti greceşte Stavrinos şi Palamedes.
marile schimbări în raport cu
Moldovei în mediile vecine şi pe pupila lor, Neagoe Mihai s-a aflat în centrul aten
secolul al XV-lea, timp al pute
polone. În centrul cronicii Basarab. ţiei contemporanilor, atât în
rii centrale stabile şi ferme. Se
oficiale vechi, care a servit ca interior, cât şi în afara ţării, cum
reflectă în ele concepţia statului Din analiza Letopiseţului canta-
model pentru toate variantele, nu se mai întâmplase cu niciun
nobiliar, dominat de partidele cuzinesc se vede că, în secolul
stă figura lui Ştefan cel Mare, alt domn român în timpul vieţii
boiereşti, de dispute şi rivalităţi, al XVI-lea, au fost în Ţara
privit ca un erou al creştinătăţii, sale. După moarte, faima sa a
cu urmări negative pentru ţară. Românească două cronici
ca un neînfricat luptător pentru sporit, iar scrierile de tot felul
ţara sa şi pentru gloria Crucii. au continuat să-l evoce.
Tetraevangheliar,
În secolul al XVI-lea, scrisul sf. sec. XIV -
încep. sec. XV
■ Umanismul
istoric oficial în Moldova a Noul Neamţ
continuat într-o etapă nouă În toate cele trei ţări şi în
prin scrierile lui Macarie, primul rând în Transilvania,
episcop de Roman, Eftimie încă din secolul al XV-lea, se
şi Azarie. Primul a scris, din simt influentele umanismului
porunca lui Petru Rareş şi a
marelui-logofăt Teodor, o
cronică cu evenimente dintre
Povestire despre Varlaam şi loasaf
1504 şi 1542 (cu un adaos din anii 60-70 ai sec.XIV din colecţia
până la 1552); model i-a fost mănăstirii Noul Neamţ, Chiţcani
opera cronicarului bizantin

Constantin Manasses, tradu
să în mediobulgară. Eftimie,
egumenul de la Căpriana, a
scris din porunca lui Alexandru
Lăpuşneanu o cronică cu date
din perioada 1541—1554; fiii lui
Rareş sunt veştejiţi, în schimb
comanditarul este ridicat în
slăvi. Călugărul Azarie a scris şi
el o cronică despre întâmplări
de la 1552 până la începutul
domniei lui Petru Şchiopul.
Acestea sunt întâi sesizabile la „Românul” şi a scris despre

curţile episcopale de la Oradea originile romane ilustre ale
şi Alba-Iulia şi în ambianţa poporului său, despre rolul
oraşelor germane. La Oradea se de apărători ai creştinătăţii
conturează preocupări savante al principilor extracarpatici.
sub episcopatul umanistului În mediul orăşenesc braşo
János Vitéz (1408-1462), care vean a activat sasul Johannes
a creat aici o bibliotecă şi un Honterus (1498-1549), care a
observator astronomic. Primul transformat oraşul său într-
umanist român de seamă a fost un mare centru umanist. El
Filip More din Ciula Haţegului este autorul unei documentate
(circa 1470—1526), care l-a sen geografii a lumii şi al unei hărţi
sibilizat pe Ioan Mezerzius în de referinţă, publicate în 1542,
legătură cu antichităţile romane în care, peste aria celor trei
din Dacia. Acesta din urmă a Ţări Române, a scris numele de
alcătuit o culegere de inscripţii Dacia. A contribuit la răspândi
latine din provincia nord-dună- rea ideilor umaniste şi protes
reană. Acelaşi Filip More era tante şi a lucrat la codificarea
cunoscut şi în cercurile savante unor legi pentru naţiunea sa.
occidentale, unde îl lăuda
Umaniştii târzii au manifestat
veneţianul Aldus Manutius,
interes pentru lucrările istorice
editorul operelor lui Erasmus.
în versuri şi pentru limbile
Unul dintre cei mai mari repre
vernaculare sau naţionale.
zentanţi ai noii orientări a fost
Uzul latinei a mai continuat
Nicolaus Olahus (1493-1568), Judecata lui lisus, frescă pe peretele sudic
însă o vreme. Alţi creatori, cu
descins din familia domnitoare al naosului de la Dobrovăţ
a Ţării Româneşti şi rudă cu lucrările lor, sunt: Sebestyén

Hunedoreştii. El a avut un Tinódi, cu o Cronică, Johannes
cursus honorum neobişnuit, ca Lebelius, cu un Cântec istoric
şi Iancu de Hunedoara, fiind despre cetatea Tălmaciu, Johannes S-au mai adus contribuţii în Coresi cu titlul Pravila sfinţilor
secretar al reginei Ungariei, epi Sommer, cu Elegiile despre sfâr domeniile botanicii, medicinei, apostoli (1570-1580). În 1517, a
scop, arhiepiscop de Strigoniu şitul lui Despot-Vodă şi Viaţa lui filologiei, geografiei, cartografiei. intrat în vigoare în Transilvania
şi chiar regent al Ungariei habs- Iacob Heraclide (Sommer venea Tripartitum-ul lui István
Literatura juridică a fost
burgice. Spre a ajunge secretar în Transilvania de la curtea Werböczy. În mediul săsesc
reprezentată prin traduceri şi
regal, el a fost susţinut chiar lui Despot-Vodă); Christian au fost preocupări importante
adaptări bizantine, iniţial în sla
de Filip More. A călătorit în Schesaeus, Ruinele Pannoniei; pentru literatura juridică. Astfel,
vonă: Zaconicul de la Târgovişte
Europa Apuseană şi a venit în Peter Ilosvai Selymes, Vitejiile plecând de la realizările lui
(copiat de diacul Dragomir, din
contact cu marii umanişti din lui Toldi etc. În proză au scris: Honterus, Matthias Fronius a
porunca lui Vladislav al II-lea);
„republica literelor” europene. Gáspár Heltai, Faptele ungurilor, întocmit Statutele drepturilor muni
Syntagma lui Matei Vlastares,
S-a aflat în corespondenţă cu şi János Székely, Cronică despre cipale ale saşilor din Transilvania
o culegere de legi bisericeşti
Erasmus din Rotterdam. A întâmplările mai însemnate ale (1583). Pentru reformarea
şi dispoziţii penale şi civile
scris poezii, epitafuri, lucrări lumii; Sebestyén Borsos, Cronică întregului sistem juridic al
bizantine (copiată de ieromona
istorice, geografice şi etnografi despre întâmplările lumii, Hiero Transilvaniei, la 1593, János
hul Ghervasie de la Neamţ în
ce, dintre care mai importante nymus Ostermayer, Istorii. În Baranyai Decsi a scris Syntagma
1452, de diacul Damian din Iaşi
sunt Hungaria şi Atila. El a latină au scris György Szerémi institutionum iuris.
în 1495, de episcopul Macarie
fost un catolic ungar, dar şi (Pieirea Regatului Ungariei), în 1552 etc.); în secolul al O adevărată revoluţie în cul
un cetăţean al Europei. S-a Michael Siegler (Cronologia), XVI-lea, s-au tradus în româ tură a produs tiparul cu litere
stins la Trnava (Slovacia de Lestár Gyulaffy (Însemnări neşte primele pravile bisericeşti mobile, inventat de Johannes
azi), unde a pus bazele unor istorice), János Baranyai Decsi (nomocanoane) bizantine; una Gutenberg pe la 1450. După
şcoli superioare. A purtat toată (Istoria), István Szamosközi, cu din aceste traduceri, făcută circa o jumătate de secol, aceas
viaţa cu mândrie numele de mai multe lucrări. în Moldova, a fost tipărită de tă invenţie ajungea şi în Ţările
fost cea de la Braşov, înteme ■ Artele plastice lui Sas, în plan treflat, decorată
iată de Johannes Honterus, Arta feudală este un imn de cu discuri şi cărămizi smălţuite
care a scos, între 1535 şi 1549, şi brâu în formă de dinţi de
glorie adus lui Dumnezeu. De
37 de cărţi, în latină, greacă şi fierăstrău, cu firide oarbe, de
aceea predomină monumen
germană. Tot un german (sas influenţă bizantină).
tele religioase. Vechile biserici
din Cisnădie), anume Gáspár
modeste de lemn din mileniul I Mai târzii şi de proporţii mai
Heltai, întemeiază o tiparniţă şi
s-au risipit de-a lungul timpului. mari sunt biserica mănăsti
la Cluj, pe la mijlocul secolul al
Veacul al XIV-lea a adus o dez rii Dealu (Radu cel Mare) şi
XVI-lea, unde s-au tipărit cărţi
voltare a arhitecturii de piatră, biserica episcopală de la Curtea
în latină şi maghiară. Alte tipo
durabilă, monumentală. Aşa au de Argeş (Neagoe Basarab).
grafii vor mai fiinţa la Oradea,
fost biserica mănăstirii Cozia Ultima, una dintre cele mai fru
Alba-Iulia, Abrud, Orăştie.
(cu plan triconc şi influenţe sâr moase din sud-estul Europei,
Centrul tiparului românesc a beşti), biserica Sânicoară de la are plan treflat pentru naos,
devenit Braşovul, în a doua Curtea de Argeş (1340, plan de pronaos dreptunghiular şi bolţi
jumătate a secolului al XVI- cruce greacă, înscrisă în drept sprijinite pe 12 pilaştri. Are
lea. Aici, alături de Cetatea unghi, cu o cupolă sprijinită patru turle care dau eleganţă şi
Johannes Gutenberg
săsească, activa cea mai mare pe patru pilaştri; vădeşte certe zvelteţe întregii clădiri.
comunitate urbană românească influenţe bizantine), catedrala
În Moldova, prin modul de
din Transilvania, cu o biserică mitropolitană de la Târgovişte
construire a bolţilor, prin
veche, protejată de domnii (1418, cu influenţe bizantine
Române. Prima tipografie din sistemul original de sprijinire a
munteni şi moldoveni, cu o şi sârbeşti). În Moldova s-au
această parte de Europă s-a turlelor pe o bază stelată, prin
şcoală primară şi de dieci şi păstrat biserica Sf. Nicolae
înfiinţat în Ţara Românească, ornamentarea faţadelor etc.,
preoţi, unde veneau tineri din din Rădăuţi (cu mormântul lui
la Târgovişte, de către Radu cel s-a ajuns cam pe la 1450—1550
toată Transilvania (prima şcoală Bogdan I, mărită sub Alexandru
Mare, în 1508. Meşterul ei a la un stil local deosebit, numit
românească), cu o bibliotecă şi Lăpuşneanu, în plan de bazilică
fost călugărul Macarie, venit de „stilul moldovenesc”. Sub
o arhivă, cu şcoală de copişti romană, cu influenţe gotice, de
la Cetinje (Muntenegru). El a Ştefan cel Mare, pe lângă
şi de traducători etc. În acest la meşterii polonezi), biserica
scos trei cărţi: Liturghier (1508), lăcaşuri modeste (Voroneţ,
mediu (în atelierul din Cetate), Sf. Treime din Siret (atribuită
Octoih (1510) şi Evangheliar Borzeşti, Războieni), se ridică
stimulat material de saşii braşo
(1512), toate în mediobul-
veni şi de domnii Ţării Româ
gară sau slava bisericească. Catedrala mitropolitană
neşti, a găsit diaconul Coresi, de la Târgovişte
Activitatea tipografică este
venit de la Târgovişte, un teren
reluată sub Radu Paisie (în
potrivit pentru preocupările
1545), prin strădania meşterului
sale. între cărţile româneşti de la
sârb Dimitrie Liubavici (un
Braşov amintim: Tetraevangheliar,
Molitvenic, un Apostol, în 1547,
Apostol, Liturghier, Psaltire,
sub Mircea Ciobanul, cerut
Evanghelia cu învăţături etc. Toate
în Moldova de Iliaş Rareş,
sunt monumente de limbă
un Evangheliar, destinat tot
românească, unele influenţate
Moldovei).
de luteranism şi Calvinism.
După vreo două decenii de Limba acestor tipărituri, prin
la apariţia tiparului în Ţara care s-au pus în parte bazele
Românească, se înfiinţează o limbii literare româneşti, este
tipografie şi la Sibiu, unde, în graiul din sudul Transilvaniei şi
1530, apare un tratat despre cel din nordul Ţării Româneşti
ciumă de Sebastian Pauschner. (zona Braşov-Sibiu-Câmpulung-
La Sibiu, s-a tipărit în 1544 Târgovişte). Fără copiile şi
prima carte cunoscută în româ traducerile mai vechi, făcute de
neşte, cu scop prozelit, anume cărturarii din Şcheii Braşovului,
Catehismul românesc. Cea mai activitatea diaconului Coresi ar
mare tipografie a Transilvaniei a fi fost imposibilă.
protopopiat ortodox (la 1360 bisericile mai vechi de la Strei,

este menţionat un Petrus, archi- Streisângeorgiu, Sântămărie-
diaconus de Ozthro, preot şi cnez Orlea şi Densuş.
în acelaşi timp). Biserica Sf.
Arhitectura bisericească de tip
Ilie din satul Peşteana datează
vest-european se întâlneşte în
şi ea din secolele XIII—XIV şi
oraşele germane (Sibiu, Cluj,
are pictură de influenţă sârbo-
macedoneană. Se mai remarcă Braşov, Bistriţa, Sebeş etc.) şi în
biserica mănăstirii Râmeţi satele de pe Fundus Regius. Este
(Alba), construită probabil în marea arhitectură gotică, cu
secolul al XIV-lea, cu vechea monumentele cele mai repre
inscripţie despre arhiepiscopul zentative la Braşov (Biserica
Ghelasie (1377) şi cu pictură de Neagră) şi Cluj (biserica
după 1400. Un monument de la Sf. Mihail). Ambele construc
începutul secolului al XIV-lea ţii
5 au fost ridicate în secolele
Mănăstirea Voroneţ
este şi biserica Colţ din Râu XIV—XV, de către saşi, iar edi-
„Adormirea Maicii Domnului”—

şi Ribiţa - biserica Sf Nicolae
(ambele în Ţara Zarandului),
la Prislop şi Hunedoara, la
Şcheii Braşovului (biserica Sf.
Nicolae), la Feleac, Vad etc.,
adăugându-se celor mai vechi
din Ţara Haţegului. Aici, se
înalţă în secolul al XIV-lea
biserica Sf Nicolae din Leşnic,
în vechiul cnezat al lui Dobre
Biserica mănăstirii Neamţ
Românul; poate ceva mai
devreme s-a construit biseri
edificii mai ample la Vaslui, ca „Pogorârea Sf. Duh” din
Iaşi, Hârlău, Huşi, Popăuţi, Ostrov, cu pictură din secolele
Dorohoi, Piatra-Neamţ, XIV—XV, într-un loc unde
construite între 1490 şi 1498. înainte de 1360 funcţiona un
Judecata de apoi. Frescă monumentală
Mănăstiri monumentale s-au pe peretele vestic al mănăstirii Voroneţ
ridicat la Putna, Neamţ, Tazlău
etc. Din prima parte a seco
lului al XVI-lea, ne-au rămas Biserica medievală din Dobrovăţ de Mori-Suseni (Haţeg), cu ficarea lor a durat câte un secol.
bisericile de la Suceava, Baia, pictură databilă în acelaşi veac; Influenţe gotice se văd şi la
Hârlău, Roman şi mănăstirile ea a fost ctitorită de cunoscuta biserica episcopală românească
Pobrata, Humor, Suceviţa, familie cnezială Cândea, stăpâna din Feleac, sprijinită de patroni
Vatra Moldoviţei. Acum se locurilor. Biserica „Adormirea din Moldova, şi la castelele din
adaugă noi încăperi, ca gropniţa Maicii Domnului” din Zlatna Bran (ridicat de Ludovic I) şi
şi pridvorul, închis sau deschis. datează din 1424 - fiind ctitoria Hunedoara. în jurul oraşelor
Bisericile sunt pictate, deopo „boierului” Stănislav Hraboru ardelene se înalţă ziduri şi basti
trivă în interior şi în exterior, şi a soţiei sale Anca - şi are oane puternice în stil gotic.
graţie unei tehnici impresionan un vechi strat de pictură din Stilul gotic şi apoi cel al
te, unice. secolul al XV-lea. În secolele Renaşterii se regăsesc şi în
În Transilvania, valoroase XIV—XV au fost pictate în sculptură. De mare valoare este
monumente româneşti de piatră tehnica frescei, cu respecta statuia Sf. Gheorghe ucigând
s-au ridicat la Crişcior- biserica rea canoanelor bizantine, şi balaurul, creată în bronz, la
Cavalcada sfintei cruci. Biserica din Pătrăuţi
1373, de către maeştrii germani zate după reţete necunoscute nează operele argintarilor, lucra
clujeni Martin şi Gheorghe, fiii azi, uimesc pe toţi privitorii. te în filigran, în toate cele trei
lui Nicolaus. Originalul statuii În Transilvania, pictura s-a ţări. Ne-au rămas şi o seamă
se află la Praga, iar o copie de pierdut în mare măsură datorită de broderii luxoase (patrafire,
bronz se găseşte la Cluj, lângă Reformei; ea a rămas, cum s-a epitafuri, perdele de icoane,
fosta mănăstire franciscană (azi văzut, în unele monumente din acoperământuri de mormin
biserica calvină). mediul românesc, mai ales în te), lucrate la Putna, Govora,
zona Hunedoara-Haţeg. Aici Bistriţa Olteniei, Curtea de
O realizare extraordinară a
se resimt influente din Ţara Argeş şi în alte locuri.
rămas până astăzi pictura
Românească, atât în tehnică,
murală a bisericilor, mai ales a Sf. Gheorghe. Imagine pe
cât şi în modul de dispunere disc de ceramică pe peretele
celor moldovene de la Humor bisericii din Dorohoi
a scenelor şi în vestimentaţia
(1530), Voroneţ (1547), Mol-
ctitorilor.
doviţa (1537), Arbore (1503); Gavril Ieromonahul, Sf. Nicolae primind daruri
pictura lor, interioară şi exteri Biserica Sf. Nicolae din Bălineşti
Sunt importante şi lucrările
oară, este executată în tehnica miniaturiştilor de la Neamţ,
frescei, prin îmbinarea sugestivă Putna şi Humor, vignetele şi
a culorilor şi scenelor. Culorile chenarele împodobite, ferecă-
vii, vegetale şi minerale, reali turile de carte. La fel, impresio-
Pictură murală la Moldoviţa

Imaginea românilor prin autori străini

n ciuda unei anumite imobilităţi iniţiale şi a renumelui
de lume statică şi stagnantă, oamenii se mişcau şi în
evul mediu. Ei lăsau mărturii pentru stăpânii lor sau
pentru sine, mai ales dacă elaborau anumite lucrări
geografico-istorico-politice sau de altă factură. Pocal realizat
într-un atelier din
Transilvania
Nu toate aceste mărturii au are un domn al său şi, deşi pe dinafară, mulţumită zidurilor
aceeaşi valoare, dar ele trebuie turcul a prins pe mulţi dintre ei ce-l înconjoară, decât pe dină
analizate. Din aceste fragmente şi i-a supus, totuşi nu a dobân untru, cu clădirile înălţate acolo.
de viaţă consemnate în scris, dit stăpânirea acestei ţări şi a Este locuit de saşi amestecaţi
se pot afla importante amă celorlalte. Valahia e numită: cu unguri”14. Este imaginea
nunte despre traiul oamenilor cea Mare şi cea Mică. Prin veridică a unui Cluj prioritar
de atunci. Unii călătoreau această ţară trece Dunărea, cel german, cum a fost oraşul în tot
Ghillebert de Lannoy
cu treburi negustoreşti, alţii mai mare fluviu de pe pământ, în armură de cavaler evul mediu.
ca să iscodească, unii spre a ce coboară din Germania şi
duce veşti, alţii erau in misiuni trece prin Ungaria, apoi prin Michael Bocignoli din Raguza
diplomatice, religioase, unii erau Valahia şi se varsă în Marea de originile romane ale popo (azi Dubrovnik), la 1524,
doar pelerini etc. Mulţi astfel de cea Mare lângă Licostom rului său şi ale sale. Se ştia, de spune într-o descriere a Ţării
călători străini au trecut pe la (Chilia)...”12. asemenea, de-atunci, de pe la Româneşti: „Această Valahie
noi, iar alţii au aflat mărturii de 1400, că Valahia şi Moldova se mărgineşte dinspre răsărit cu
Datele sunt corecte în linii cealaltă Valahie, care e numită
la cei care trecuseră. erau două ţări româneşti.
mari şi, unele, surprinzătoa de unguri Moldova şi a fost
Ioan, arhiepiscop de Sultanieh re. De pildă faptul că unii La 1421, Ghillebert de Lannoy numită de cei vechi Dacia,
(Asia Mică), monah dominican, români nu numai că ştiau că se călătorea prin Moldova şi a fost dinspre apus cu ungurii şi
înainte de 1404, scria despre trag din romani, dar chiar se prădat de hoţi lângă Cetatea cetatea Severinului... Regiunea
românii balcanici că „se trag din mândreau cu acest lucru poate Albă, dar „am stăruit atâta este productivă în toate cele
romani”, că „se fălesc că sunt surprinde. În fapt, ştirea este pe lângă sus-numitul voievod privind nevoile traiului, în afară
romani” şi că „lucrul se vădeşte plauzibilă, mai ales dacă ţinem Alexandru, domnul sus-numitei de vin (?), de care acest neam
în limba lor, căci ei vorbesc ca seama că este vorba despre Cetăţi Albe, încât au fost prinşi este foarte doritor, ca unul ce
romanii”, adăugând: „Lângă urmaşii acelor români care, pe cam vreo nouă hoţi şi daţi pe e aplecat la beţie şi la lăcomie;
Marea cea Mare sau Pontică la 1200, îl aveau suveran pe mâna mea cu ştreangul de gât, nu este nicăieri în altă parte o
este Valahia, o ţară mare. Ea Ioniţă Caloian, convins atunci cu libertatea să-i omor. Dar mai mare mulţime de vite, iar
mi-au înapoiat banii şi atunci, hergheliile de cai sunt abia mai
pentru mărirea lui Dumnezeu, puţin numeroase ca turmele de
Cluj. Zidul cetăţii medievale m-am rugat pentru ei şi i-am vite mărunte; se locuieşte nu în
scăpat de la moarte”13. Hoţia, oraşe, ci în sate, dar cu popula
mai ales în vremuri de nesi ţie foarte deasă. Căci în această
guranţă, era un lucru firesc şi, ţară sunt 15 mii (?) de sate, din
poate, în extremitatea sud-esti- tre care cele mai mici au câte 50
că a Moldovei, lângă un port de case (?); în ea sunt munţi de
cosmopolit, mai mult decât în sare, pe care locuitorii îi taie aşa
altă parte. cum se taie pietrele în cariere şi
Stephanus „Taurinus” (Stie-
röxel), pe la 1517-1519, scrie
12. Călători, I, p. 38-39
despre Cluj: „Oraşul Cluj al
13. Ibidem, p. 51
Transilvaniei este mai frumos 14. Ibidem, p. 159
o vând turcilor. Spiritul poporu burile ostăşeşti şi războinice ei regula mănăstirii sau ordinului Sf. Pavel sau dreapta-credinţă.
lui este grosolan şi necioplit... Se sunt deosebit de bine pregătiţi lor”16. La 1599, erau număraţi Mai este apoi imaginea unei
folosesc de o limbă italiană, dar în felul lor... Ei recunosc pe în Moldova 10.774 de catolici, ţări tolerante sub aspect etnic
ceva mai redusă; sunt creştini, Hristos şi pe sfinţii apostoli şi, adică vreo 2% din populaţia şi religios, imagine receptată
dar schismatici. A fost odinioară după cum susţin, ei au urmat ţării, trăitori în 15 oraşe şi 16 de mai mulţi. Este drept că
la ei un domn - pe care ei îl cu multă evlavie şi cinstire, încă sate (după mărturia episco alogenii erau foarte puţini (până
numesc voievod - cu numele de la început şi până acum, pului Bernardino Quirini). la 5%) şi că nu se ajunsese încă
de Dragulus, bărbat ager şi cât învăţătura sfântului Pavel. În Datele germanului sunt, prin la anumite persecuţii care aveau
se poate de priceput în treburile această ţară locuiesc împreu urmare, verosimile şi provin să urmeze, mai ales în oraşe,
ostăşeşti. Acesta nu numai că-şi nă, sub cârmuirea voievodu din surse directe. Acest sas de contra străinilor.
apăra deosebit de bine ţara, dar lui, diferite secte şi religii şi origine sibiană cunoştea bine
Reicherstorffer mai adaugă
iarna, când îngheţa Dunărea, neamuri, ca, de pildă, ruteni, Ţările Române şi nu a introdus
despre asprimea domnilor
cum se întâmplă adesea, călca poloni, sârbi, armeni, bulgari şi în text decât puţine clişee.
moldoveni: „Această ţară este
hotarele turcilor şi pustia cu tătari şi, în sfârşit, mulţi saşi din Moldovenii i-au apărut drept
vrednică de toată lauda şi trebu
focul şi sabia...”15. Predomină Transilvania, fără ca din cauza aspri şi primitivi, fiindcă, faţă
ie mult lăudată, mai ales pentru
aceeaşi imagine a celor două deosebirilor de rituri şi dogme de standardele autorului, aşa şi
faptul că domnul pedepseşte cu
ţări româneşti (Valahii) - loc să se certe între ei. Şi orice erau. Le recunoştea însă buna
toată asprimea pe răufăcători
comun în epocă, deopotrivă la sectă sau neam îşi urmează ritul pregătire militară, ortodoxia
şi în aşa fel că se dau pedepse
români şi la străini. Abundenţa după bunul său plac. În acelaşi veche. Este important că româ
felurite, după felurile deosebite
de bunuri este verosimilă, mai chip, şi călugării ce mărturisesc nii „susţineau” - cum notează
ale crimelor şi uneori se dau
puţin lipsa vinului, iar aplecarea acolo credinţa creştină urmea Reicherstorffer - că au urmat
pedepse foarte aspre, chiar şi
spre beţie şi lăcomie a unora ză ceremoniile lor religioase „de la început”, adică din vechi
pentru cele mai mici abateri,
dintre cei întâlniţi de italian este şi slujbele lor, după datina şi me, de la origine, învăţătura
pentru ca prin aceasta să fie
foarte posibilă. Predominarea
aduse la mai multă ascultare
satelor este iarăşi o realitate, dar Boieri moldoveni şi păgânii, detaliu din sufletele lor pline de îndărăt
numărul lor este mult exagerat, scena Judecăţii de Apoi, Voroneţ
nicie”17. În ciuda încălcărilor
ca şi mărimea lor (erau şi sate
de legi, atât de numeroase, sau
cu 15—20 de case). Poporul
poate tocmai de aceea, pedep
grosolan şi necioplit exista ca
sele erau foarte variate şi foarte
atare, mai ales la ţară şi mai ales
aspre. Cu acest lucru, călătorul
în ochii unuia care venea din
sas este perfect de acord. Alt
Italia. Ideea că românii vorbeau
fragment: „Iată, prealuminate
un fel de italiană stricată apare
rege [Ferdinand de Habsburg],
curent şi nu este o greşeală
Ţara Moldovei, cu mult dintre
sau o exagerare. Mai târziu, un
cele mai de seamă între toate
savant de talia lui Ion Heliade
ţările, pe care am descris-o pe
Rădulescu era îndemnat să
scurt, în culori vii, nu numai în
creadă că româna era un dialect
privinţa celor mai însemnate
al italianei. Amintirea lui Vlad,
locuri, râuri, munţi, târguri,
numit semnificativ Dragulus
ci şi a celor mai mici sate şi
(de la Dragul, Drăgulea), şi nu
castele, pentru a aduce (dacă
Dracula, cu faptele sale de arme,
speranţa nu ne va înşela) prin
vine prin filieră românească,
aceasta o bună slujbă Maiestăţii
de la faţa locului, unde domnul
Tale. Această scurtă descriere
lăsase o bună aducere-aminte.
a Moldovei are ca scop să facă
Georg Reicherstorffer, în pe Maiestatea Ta şi pe ceilalţi
prima jumătate a secolului al principi creştini să înţeleagă ce
XVI-lea, scria o Chorographie a primejdie ameninţă întreaga
Moldovei: „Apoi neamul acesta
al moldovenilor este aspru şi 15. Ibidem, p. 179-180
foarte primitiv; totuşi, în tre 16. Ibidem, p. 196-197
17. Ibidem, p. 201
Creştinătate prin pierderea celor trei ţări, că avea drept de adică ştii să vorbeşti limba lor la mănăstirea Dealu - şi nu
acestei ţări, căci e un viciu ome- depozit, că era un loc cosmo romană, din cauză că limba lor anumiţi cărturari care ar fi
nesc ca omul să vrea să cugete polit. Oraşul dintre ziduri era şi s-a stricat. Căci ei sunt oameni putut citi undeva în Occident
abia după ce a suferit mai întâi un mare centru cultural, oraşul barbari şi aspri în obiceiuri, despre aceste lucruri - ştiau că
răul”18. Dincolo de pledoaria pro Reformei luterane şi al uma în acest oraş a fost înălţată o împăratul Traian prefăcuse ţara
domo şi de unele exagerări, auto nistului Johannes Honterus, al biserică a Sf. Francisc, având în colonie romană, că românii
rul recunoaşte rolul Moldovei unui liceu cu program umanist câţiva călugări observanţi, care se trăgeau din acei colonişti şi
de „poartă a creştinătăţii”, de şi al unei mari biblioteci. fac slujba bisericească potri că tot de acolo păstraseră şi
stavilă înaintea otomanilor. vit regulilor bisericii romane. numele lor.
Francesco della Valle, italian din
Conştiinţa acestui rol o aveau, Această ţară e foarte mănoasă,
Padova, nota despre cele văzute Antonio Bonfini a scris înainte
cum s-a văzut, românii înşişi, are de toate în afară de vin (?),
şi auzite în Ţara Românească de 1500 (după 1486) o istorie
prin unii conducători ai lor. în locul căruia oamenii obişnu
pe la 1532: „Târgoviştea este un a ungurilor (Rerum Ungaricarum
iesc să bea bere. Pe un deal în
Reicherstorffer spunea despre oraş nu prea mare, aşezat în şes decades quatuor cum dimidia),
faţa oraşului se află o mănăstire
Braşov: oraşul „este renumit şi înconjurat de ziduri. Castelul cu date extrem de utile. Între
[Dealu], sau mai degrabă o aba-
peste celelalte oraşe în vremea altele, după ce laudă uriaşul
ţie foarte mare, în care locuiesc
de-acum prin studiile libera efort de prozelitism catolic al
nişte călugări greci [ortodocşi],
le. S-a clădit acolo de curând regelui Ludovic I de Anjou
care ne-au făcut o foarte bună
Biblioteca, neîntrecută vreodată (1342—1382), care ar fi atras,
primire şi ne-au povestit toată
de o alta mai vestită, după inclusiv cu ajutorul „braţu
istoria aşezării locuitorilor din
risipirea Bibliotecii de la Buda lui secular”, mari mulţimi de
această ţară, după cum urmea
a lui Matia Corvinul... Niciunul oameni la „dreapta-credinţă”,
ză: precum că împăratul Traian,
dintre oraşele transilvănene, umanistul italian arată şi bilanţul
învingând şi cucerind această
după părerea multora, nu e mai acestui efort: „Din care cauze,
ţară, a împărţit-o între soldaţii
populat decât acesta; bâlciul după părerea tuturor, credinţa
săi şi a prefăcut-o în colonie
săptămânal de aici este atât de în Ungaria a fost atât de mult
romană, încât aceştia, trăgân-
cercetat - căci se adună aici lărgită şi până într-atâta sporită,
du-se, după cum se spune,
din toate părţile ţăranii de la încât mai mult de a treia parte a
din vechii colonişti, păstrează
câmp - încât ai socoti că este ţării era pătrunsă de obiceiul cel
numele de romani. Dar, în
un mare iarmaroc, judecând sfânt”21. Despre Transilvania,
decursul secolelor, au schimo
după abundenţa lucrurilor şi Bonfini spune: „Transilvania
nosit aşa de mult numele, ca
mărfurilor expuse. Căci este însăşi este nespus de producti
şi obiceiurile şi limba, că abia
piaţa de schimb (emporiul) a vă, mai ales în aur, argint şi alte
Statuia lui Johannes îi mai poţi înţelege, de aceea
vecinilor şi un fel de antrepozit
Honterus de lângă Biserica metale; pe lângă acestea mai
Neagră din Braşov îşi zic astăzi români [Romei]”20.
comun pentru toate lucrurile. sunt munţi de sare; prăseşte cai
Della Valle este şi el foar
Aici aleargă secuii, românii, din cei mai de soi, are belşug
din acel oraş, în care locuieşte te exact. Imaginea oraşului
armenii şi grecii şi se aduc măr de vin, dar nu de o bunătate
domnul ţării, e împrejmuit Târgovişte se potriveşte cu cea
furi turceşti din Moldova şi din egală cu a celor din Ungaria
cu pari de stejar foarte groşi. din alte surse; prezenţa bisericii
Ţara Românească, pentru ca să şi Slavonia. Transilvania este
Locuitorii trăiesc după legea catolice franciscane arată iarăşi
fie oraşul mai bogat. În acest încinsă de cele două Valahii,
ortodoxă şi se îmbracă cu haine spiritul deschis al locuitorilor.
oraş, cei ce funcţionează ca adică de Ţara Românească
lungi, purtând pe cap căciuli Italianul remarcă şi el asemăna
şi Moldova. Aceea [prima]
magistraţi sunt bărbaţi aşezaţi asemenea celor croate. Limba rea românei cu limba sa, origi
aproape de Dunăre, aceasta [a
şi maturi, cunoscători ai mai lor este puţin deosebită de nea romană a românilor şi mai
doua] aproape de Marea Neagră
multor limbi, devotaţi cu totul limba noastră italiană; căci ales convingerea acestor români
şi amândouă împreună cu
statului, iar cetăţenii sunt foarte ei îşi zic în limba lor romani, că se trag de la Roma. Cel mai
Transilvania ocupă acea parte
pricepuţi în meşteşugurile răz spunând că au venit din surprinzător lucru nu este fap
a Europei care odinioară a fost
boiului şi ale păcii...”19. Şi aici, vremuri străvechi de la Roma, tul că unii români ştiau vag că
Dacia”22.
autorul sas are dreptate: cerce pentru a se aşeza în această se trag din romani, — conştiinţa
tările au dovedit că Braşovul ţară; şi când vreunul întreabă romanităţii este atestată şi de
18. Ibidem, p. 203
era atunci cel mai mare şi mai dacă ştie cineva să vorbească alţii -, ci povestea „descăleca 19. Ibidem, p. 216, 218
20. Ibidem, p. 322-323
populat oraş al Transilvaniei, că în limba lor valahă, ei spun tului dintâi”. Nişte modeşti 21. Bonfinius, Rerum, p. 377
era placa turnantă a comerţului în felul acesta: Sti Rominesti?, călugări români ortodocşi de 22. Călători, I, p. 483
Bonfini era şi el informat la faţa şi pe români, care deşi îi ajung şi al vasalului. Ungaria voia să în care ei trăiau au o deosebită
locului, deşi este surprinzător uşor la număr [pe ceilalţi], ţină sub ascultare cele două importanţă. Vorbind şi scri
ce spune, anume că, pe la 1380, totuşi nu au nici o libertate ţări, să le schimbe voievozii ind doar „noi despre noi” se
abia mai mult de o treime din [privilegii], nici o nobilime, nici după plac, iar ţările căutau să riscă adesea şi se greşeşte.
tre locuitorii Ungariei erau cato un drept al lor, în afară de un se răzvrătească, să scape de Confruntarea cu străinul, cu
lici. Nu se poate şti exact câţi număr mic locuind în districtul apăsare, căci „urau” stăpânirea, „celălalt” este mereu benefică şi
erau astfel. Se poate să fi fost Haţeg, în care se crede că a fost recte suzeranitatea ungurească. necesară. Asta nu înseamnă că
40% sau spre 50%. Nu există capitala lui Decebal şi care în Adevărul era undeva la mijloc, mărturiile străinilor sunt infaili
statistici de atunci. Oricum, timpul lui Ioan de Hunedoara, fiindcă suzeranitatea ungară bile; ele trebuie, ca orice izvor,
chiar dacă Bonfini a greşit, ceea băştinaş de acolo, a dobândit era deopotrivă reală şi formală, mereu comparate, verificate.
ce este puţin probabil, căci el nobleţea, pentru că întotdeauna după împrejurări. Este aici şi Sunt stereotipii, clişee, erori sau
avea interes să exagereze, nu a luat parte neobosit la lupta ecoul unei sensibilităţi naţionale transcrieri greşite, sunt exagerări
să diminueze numărul catolici împotriva turcilor. Ceilalţi toţi care anunţă lumea moder- voite, care trebuie depistate. Sunt
lor, imaginea unei Ungarii de sunt oameni de rând, iobagi nă. Nici imaginea naţiunilor însă şi multe adevăruri, multe
monolit, catolică în evul mediu date care se potrivesc perfect
este de mult depăşită şi ireală. cu alte surse. Cercetătorul nu
Transilvania prosperă, „încinsă” trebuie să se descurajeze în faţa
de două „Valahii”, este un loc unor ştiri de genul: românii
comun în descrierile de epocă. sunt primitori - românii sunt
neospitalieri; românii sunt cruzi -
Anton Verancsics (Verantius),
românii sunt blânzi; românii sunt
croat din Ungaria, scria după
hoţi - românii sunt cinstiţi etc.
1549: „Odinioară aceşti principi
Aceste imagini opuse se vădesc
[domnii români] erau întăriţi
fireşti, atunci când nu derivă din
de regii Ungariei, care, câteo
rea-voinţă sau din bunăvoinţă
dată, puneau alţi principi sau
interesată. Românii nu pot fi
îi aduceau din nou în scaun
altfel decât ceilalţi oameni, iar
pe cei alungaţi - astfel, regele
oamenii sunt şi buni, şi răi, şi
Ioan [Zápolya] a adus înapoi pe
hoţi, şi cinstiţi, şi frumoşi, şi urâţi
Radu şi pe Vlad; faţă de aceşti
Cetatea Braşov, acuarelă etc., ca viaţa. Sunt, au fost şi
regi, principii se legau solemn, de arh. Gunther Schuller
vor fi şi clişee despre mai toate
jurând credinţă regilor şi le
popoarele, din care se pot discer
plăteau un tribut anual (?) sau
ai ungurilor şi fără aşezări ale Transilvaniei nu este prea ne anumite adevăruri.
ascultau de ei, ca unii ce prin
lor, răspândiţi pretutindeni, departe de adevăr. „Naţiuni”
armele multor regi din vechime Străinii transmit imaginea unei
fuseseră alipiţi sau, mai bine zis, prin toată ţara, stând arareori — spune Verancsics - sunt
civilizaţii dinamice, a unei eco
readuşi sub atârnarea Ungariei. în locuri deschise, de cele mai numai cele trei care conduc şi
nomii adesea prospere, a unor
multe ori retraşi prin păduri, au privilegii; românii sunt mulţi,
Căci foarte adeseori, simţind oameni ocupaţi cu agricultura,
ducând şi ei împreună cu tur îi ajung pe ceilalţi ca număr, dar
cum se trezeşte în cugetul lor cu animalele, meşteşugurile,
un oarecare spirit al puterii mele lor o viaţă nenorocită”24. nu au privilegii globale („liber
negoţul, a unor principi respon
lor de altădată şi căutând să-şi tăţi”) şi sunt „nenorociţi”, adică
Verancsics este un croat sabili, interesaţi de ţările lor, de
aşeze iarăşi vechea lor stăpâni fără noroc, săraci, necivilizaţi.
maghiarizat, a cărui patrie era soarta lor, a unui popor român
re, cădeau din nou în răzvrătire. Imaginea asupririi naţionale este
Ungaria. A cunoscut bine şi care descindea din romani şi
Într-acolo tindeau mai ales clară, căci românii apăreau ca
Transilvania, unde a trăit un a unor români care ştiau acest
muntenii în timpul domniilor „iobagi ai ungurilor”, nu ai nobi
timp şi a cunoscut, probabil lucru. Din aceasta, aveau să se
lui Carol, Ludovic şi Sigismund, lilor. Sunt marcate aici ambele
indirect, şi cele două „Valahii”. tragă în curând concluzii foarte
căci stăpânirea ungurească feţe ale epocii „toleranţei”
Suzeranitatea Ungariei asupra importante pentru unitatea
era mai urâtă decât se poate transilvane, una luminoasă pen
Ţării Româneşti şi Moldovei naţională şi pentru drepturile
tru privilegiaţi şi alta obscură
spune”23. Despre Transilvania, este o realitate, relativ bine naţiunii.
pentru ortodocşi sau români.
el arată, între altele: „Este descrisă de autor. El distinge
locuită de trei naţiuni - secuii, cele două puncte de vedere Aceste imagini ale „altora”
23. Ibidem, p. 405
ungurii şi saşii; aş adăuga totuşi diferite, anume al suzeranului despre români sau despre ţările 24. Ibidem, p. 410-411
Mihai Viteazul (1593-1601):

„Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei"
rin cele două înfăptuiri majore ale scurtei
sale domnii - salvarea fiinţei statale în faţa
expansiunii otomanilor şi unirea celor
trei Ţări Române - Mihai Viteazul a devenit un
adevărat simbol naţional al românilor.
Viitorul domn se născuse în al armatelor de mercenari, al

1558 şi era, se pare, fiul postum emancipării ţării, al integrării
al lui Pătraşcu cel Bun. Mama sale în circuitul european de
sa se numea Tudora şi era, valori. A fost şi un om ambiţi
poate, soră cu Iane Epirotul - os, dorind prestigiu şi putere.
ban al Olteniei şi capuchehaie a Condiţiile internaţionale erau
ţării la Istanbul - şi cu Mihail, propice, fiindcă tocmai
din neamul Cantacuzinilor. În atunci papa Clement al
tinereţe a fost negustor prin ţări VIII-lea (1592-1605) îndem
vecine; vorbea turca şi greaca şi na ferm monarhii la unirea
scria frumos. Din 1588, a urcat armatelor lor în „Liga Sfântă”,
toate treptele dregătoriilor, de o coaliţie antiotomană.
la cea de bănişor de Mehedinţi
Descoperirea unui complot
la mare-stolnic, mare-postel-
contra domnului Alexandru cel
nic, mare-agă, ispravnic şi, în
Rău (1593) a dus la executarea
fine, mare-ban al Olteniei, sub
unor boieri. Între complotişti
Alexandru cel Rău. Mihai a trăit
se afla, se pare, şi Mihai, adus Mihai Viteazul, icoană de la mănăstirea
într-o epocă de mari transfor Simon Petra (muntele Athos)
cu sila la Bucureşti şi scăpat
mări, de înnoiri remarcabile în
ca prin minune (după ce ar
Europa. Era perioada eferves Báthory, agentul englez Barton) Ţara Românească, aflate la
fi jurat că nu este fecior de
cenţei de după marile desco şi al pungilor cu bani, reuşeşte hotar cu otomanii şi tributare
domn sau după refuzul gâdelui
periri geografice, a relaţiilor să ia domnia Ţării Româneşti lor. Aron-Vodă al Moldovei
de a-l omorî). Fugit temporar
comerciale prospere, a noilor (septembrie 1593). încheia o alianţă în acest sens
în Transilvania, marele-ban
drumuri şi căi de comunicaţie, cu Rudolf al II-lea, la 16 august
ajunge la Istanbul. Aici, cu Încă de la venirea pe tron, după
a amurgului evului mediu şi a 1594; la fel va face Sigismund
ajutorul oamenilor influenţi mărturii de epocă, Mihai era
Renaşterii, prelungite şi spre Báthory, în ianuarie 1595; pen
(unchiul său Iane, Andronic decis să restaureze drepturile
centrul şi sud-estul Europei. tru Mihai în mod special, solul
Cantacuzino, Sigismund vechi ale ţării sale şi să lupte
În aceste condiţii, Mihai a fost Sfântului Scaun avea o scrisoa
fără preget împotriva Porţii.
deopotrivă un om al trecutului re, pregătită încă din noiembrie
Aceasta a fost ideea de bază
medieval şi un om modern, un 1593, în care papa Clement
a întregii sale vieţi şi domnii.
om de acţiune, plin de pragma al VIII-lea spunea: „Am auzit
Papa atrăsese în Liga Creştină
tism, adept al interesului politic despre tine că ai un suflet mare,
pe Rudolf al II-lea, împăratul
manifest, al faimei şi al banului, iar despre poporul tău că se
Germaniei, pe Filip al II-lea
al Spaniei, ducatele italiene trage din latini şi din italici,
Toscana, Mantova şi Ferrara, ceea ce este foarte de crezut,
Securea voi râvnind şi dorind a dobândi
lui Mihai Viteazul
unele state germane. Polonia,
adversara Habsburgilor, nu gloria strămoşilor voştri; prin
a participat la alianţă. Mare urmare, trebuie să vă puneţi
importanţă aveau însă pentru în mişcare acolo, căci sunteţi
ligă Transilvania, Moldova şi creştini şi să căutaţi a vă angaja
În ţară, domnul a căutat să atacate şi eliberate Rusciucul,

adoarmă iniţial vigilenţa unor Siliştea, Brăila; sunt înfrânte
inamici, să nu trezească suspi mai multe armate otomane, iar
ciunea Porţii, dar în toamna lui oştile lui Mihai ajung până la
1594 a strâns „ţara” (Adunarea Balcani. Babadagul fusese ase
Ţării) şi a decis s-o „izbăveas diat de trupele lui Aron-Vodă;
că” prin „bărbăţie”, adică „să în Balcani, bulgarii şi sârbii li se
rădice sabia asupra vrăjmaşilor”. alătură românilor.
Acordul stărilor este extrem
Autorităţile nu puteau tole
de important şi dovedeşte
ra răscoala Ţărilor Române,
că nu este vorba despre un
care lovea imperiul sub aspect
act personal de răzvrătire, ci
politic, militar şi economic. În
de voinţa naţională pusă în
Marele-vizir Sinan-Paşa plus, ea era un îndemn pentru
practică. Se ajunsese la „ticălo
creştinii cuceriţi din Balcani.
şirea” ţării, prin uriaşa presiune
Papa Clement al VIII-lea
De unde ar mai fi luat sultanul
otomană, fapt pentru care, ca şi
tona de aur, cele 20.000 de oi,
altădată, stările decid că singura turci din Bucureşti sunt nimiciţi;
cei 2.000 de cai, cele 10.000 de
soluţie este rezistenţa armată. sunt lovite apoi garnizoanele
măsuri de grâu, cele 10.000 de
în salvarea stindardului crucii”25. Aceeaşi soluţie este adoptată otomane de la Dunăre. Se
măsuri de orz, untul, mierea
Dintr-un motiv sau altul, solul şi de Aron-Vodă în Moldova. poartă lupte la Giurgiu, Târgul
şi celelalte, care veneau anual
nu i s-a adresat atunci domnului Răscoala porneşte concomitent de Floci, Hârşova, Silistra (între
numai din Ţara Românească?
valah. Dar Mihai a luat singur la Bucureşti şi Iaşi. În Bucureşti noiembrie 1594 şi ianuarie
Balthasar Walther spune că
iniţiativa: a trimis mesageri la erau vreo 2.000 de turci, 1595). Poarta reacţionează:
tot cam atât dădeau şi cei
Sigismund Báthory şi la Aron- comandaţi de un emir, pentru trimite oşti pentru schimbarea
lalţi doi principi vecini, din
Vodă, cei trei principi ajungând supravegherea domnului. În „hainilor” de la Bucureşti şi
Moldova şi Transilvania. De
la o înţelegere fermă de acţiune sprijinul lui Mihai au venit Iaşi şi-i mână pe tătarii care
aceea, zeci de mii de oameni
comună (1594). În fruntea trupe din ţară şi încă 2.000 de atacaseră Banatul să se arunce
(poate 50.000), sub comanda
acestei „alianţe”, ca „principe al oameni din partea lui Báthory. asupra lui Mihai. Ei sunt bătuţi
marelui-vizir Sinan-Paşa, sunt
Daciei”, se plasase Sigismund La 13 noiembrie 1594, credito în ianuarie 1595 la Putineiu,
puşi în mişcare spre Dunăre.
Báthory. rii turci şi cei 2.000 de soldaţi Stăneşti şi Şerpăteşti. Sunt
Mihai avea 8.000 de oşteni, plus
2.000 de ardeleni, comandaţi
de Albert Király; poate să fi
Respingerea turcilor la Giurgiu
strâns cu totul până la 15.000
de oameni. Domnul avea
nevoie de sprijinul deplin al lui
Sigismund Báthory, iar acesta
a profitat de ocazie pentru a
se face legal suzeranul celor
Coif de doi domni români; în locul lui
ienicer
Aron-Vodă, mai puţin maleabil,
l-a pus domn pe Ştefan Răzvan,
care acceptase condiţiile prin
cipelui Transilvaniei. La 20 mai
1595, un tratat între Ardeal şi
Ţara Românească se semna
la Alba-Iulia, unde participau
mitropolitul, cei doi episcopi
şi marii boieri din sfat. Mihai
era subordonatul lui Sigismund
25. Hurmuzaki, III/1, p. 175

Orşova, pe talvegul fluviului.

Aici se întâlnesc şi se comple
tează două poziţii, anume cea
a unei părţi a boierimii dorni
ce să îngrădească autoritatea
domnească şi cea a principelui
ardelean, dornic de a fi suve
ranul celor trei ţări. Tratatul a
trebuit acceptat pe moment de
Mihai din mai multe motive
(ajutorul militar contra turcilor
şi unele clauze favorabile pen
tru ţară, lipsa altui sprijin din
Mihai Viteazul şi oastea sa
Moldova sau de la Rudolf etc.), Tablou de Gh. Tattarescu
dar domnul îi socotea pe boieri
Mihai Viteazul,
trădători.
tablou de Gheorqhe Tattarescu deplină, lupta ar fi trebuit conti Din Moldova, Ştefan Răzvan
Coloanele turceşti au trecut flu
nuată a doua zi şi turcii urmăriţi aducea 3.000 de oameni şi 22
viul pe un pod de vase, la înce
până la Dunăre, ceea ce Mihai de tunuri. Cele două capitale au
şi locţiitorul său la Bucureşti, putul lui august 1595. Domnul
nu a mai putut face. Domnul a fost eliberate, iar turcii au fost
dările erau fixate de Dieta tran nu putea da lupta în câmp
trebuit să se retragă cu oastea urmăriţi până la Giurgiu. Aici,
silvană şi de cei 12 boieri, actele deschis, dată fiind disproporţia
sub munte, la Stoieneşti, în cei ce nu apucaseră să treacă
erau emise de domn în numele forţelor. A ales un loc special
aşteptarea lui Sigismund. fluviul au fost bătuţi, fiind scoşi
principelui, sigiliul acestuia era la Călugăreni, între Giurgiu şi
din prinsoare 8.000 de robi. Cu
sigiliul statului; Sigismund era Bucureşti: în spate, dealurile Între timp, turcii au ocupat
300 de italieni trimişi de ducele
principele celor trei ţări („Din acoperite cu păduri erau un Bucureştii, au transformat
de Toscana, specializaţi în ase-
mila lui Dumnezeu, princi adăpost natural, în faţă mlaş mănăstirea Radu-Vodă în mos
dii, era ocupată cetatea Giurgiu
pele Transilvaniei, Moldovei tinile Neajlovului şi Câlniştei, chee, au ocupat Târgoviştea, au
(20/30 octombrie 1595). Sinan-
şi Valahiei Transalpine”), iar spre care drumul trecea pe un pus subaşi prin sate. Ţara urma
Paşa a fost destituit de sultan.
Mihai era „respectabilul şi mag pod de lemn, pe unde se putea să devină provincie turcească.
Până la urmă, Mihai, cu ajutorul
nificul voievod al ţării noastre merge doar în coloană. Lupta Ţăranii fugeau din calea duşma
aliaţilor săi, a dejucat planul de
transalpine”. Alte clauze stipu s-a dat la 13/23 august 1595 şi nului, deşi atacau cete izolate
supunere a Ţărilor Române.
lau: tratatele se vor încheia cu a fost câştigată de Mihai: patru ale acestuia. În octombrie 1595,
Ţara era însă devastată şi dom
aprobarea lui Sigismund; pedep paşi, şapte sangeaci şi 3.000 de a venit dinspre nord Sigismund
nul a trebuit să ia măsuri de
sele capitale contra boierilor se oşteni au fost ucişi; românii au Báthory cu 22.000 de secui,
redresare.
vor face tot cu voia acestuia; capturat cinci tunuri şi un steag 15.000 de oşteni daţi de nobili
domnul nu-i putea demite al profetului. Pentru victoria şi de oraşe, plus 63 de tunuri. Turcii au renunţat la ideea paşa-
pe boieri din slujbe; grecii nu lâcului, dar au numit un nou
aveau acces la slujbe; străinii domn (Radu, fiul lui Mihnea
Coloane turceşti în marş
nu puteau dobândi proprietăţi (reconstituire)
Turcitul), încurajaţi şi de unel
în ţară; vecinii (rumânii) fugiţi tirile boiereşti contra lui Mihai.
de pe moşiile boierilor urmau Polonii puseseră domn în
să fie aduşi înapoi (regulă mai Moldova pe Ieremia Movilă şi
veche); toate bisericile ortodoxe aveau de gând să-l pună la sud
din stăpânirea lui Sigismund de Carpaţi pe fratele acestuia,
erau puse sub jurisdicţia Simion (1596). Concepţia stra
mitropoliei de la Târgovişte; tegică a Poloniei (a cancelarului
se promitea ajutorul militar al şi hatmanului Ioan Zamoyski)
Transilvaniei contra otomanilor; susţinea că apărarea ţării faţă de
se restabileau vechile hotare ale turci trebuie stabilită la Dunăre,
Ţării Româneşti spre Moldova de unde decurgea ocuparea sau
şi spre Dunăre, de la Brăila la subordonarea Moldovei şi Ţării
Româneşti. Mihai înfrânge şi (acesta promisese bani pentru rea acestor ţări”, adică a Ţării de papă, că unii boieri unelteau
risipeşte oşti răzleţe turceşti şi 4.000 de oameni). Între Mihai Româneşti şi a Transilvaniei. contra sa. S-au păstrat chiar
îi alungă pe tătari. În octombrie şi Rudolf s-au mai schimbat scrisori ale boierilor prin care ei
Aflând de tratat, turcii au
1596, imperialii erau învinşi solii până când, în iunie 1598, la cereau şi puneau la cale înlocui
trecut la represalii şi au încercat
de turci la Keresztes. În aceste mănăstirea Dealu, s-a încheiat rea lui Mihai cu Simion Movilă,
înlocuirea domnului. Oştile
condiţii, după un uriaş efort tratatul: Mihai primea lunar cu ajutorul Transilvaniei,
muntene acţionau din nou la
care secătuise ţara, Mihai a bani pentru 5.000 de soldaţi Moldovei şi Poloniei. Deşi
sud de fluviu, purtând bătălii
acceptat tratative cu otomanii, şi, eventual, încă pentru atâţia, mânaţi mai ales de interese
la Nicopole, Vidin şi Cladova
după ce a explicat personal — în plus armament şi muniţie; personale, boierii argumentau
(1598). La întoarcere, au fost
decembrie 1596, la Alba-Iulia - domnul trebuia să-i îndepărteze venirea ca principe a lui Simion
colonizaţi în Tara Românească,
situaţia în care se afla factorilor pe otomani „din Transilvania, Movilă (fratele domnului mol
la cererea lor, 16.000 de ţărani
de decizie din Transilvania: ori Ţara Românească şi din părţile dovean) şi prin ideea unităţii
sârbi şi bulgari. Fidel promi
se ridică toată creştinătatea, şi Ungariei”; în împrejurări grele, naţionale: „... că suntem toţi
siunilor, Mihai trimise 1.500
atunci turcii vor fi uşor bătuţi, împăratul şi fratele său, arhi de o lege şi de o limbă şi sunt
de oameni sub comanda agăi
ori, dacă nu, să se facă pace. ducele Maximilian, aveau să domni de rudă bună”.
Lecca pentru a despresura
Sigismund nu era omul acţiunii trimită şi oşti din Transilvania
energice; el avea în gând să-şi
predea ţara imperialilor şi a
dat un răspuns evaziv. Mihai
a obţinut acum aprobarea să
ridice la marginea cetăţii, pe o
colină înaltă de aproape 200 m,
o biserică - în fapt, catedra
lă — pentru vlădica Ioan, aflat
sub ascultarea sa. La 7 ianuarie
1597, se anunţa că sultanul
trimisese steag de domnie lui
Mihai; astfel, ţara rămânea sub
regimul vechilor capitulaţii sau
cărţi de legământ.
Pacea obţinută era privită însă
doar ca un răgaz. Convins că Bătălia de la Călugăreni. Pictură de Theodor Aman
Sigismund nu era omul potrivit
marilor planuri, Mihai trimite o
nouă solie la împăratul habs- şi din alte locuri; Mihai trebuia Oradea, atacată de tătari. În Mihai nu avea, în aceste condi
burgic (februarie 1597), căruia să trimită şi el oşti, la nevoie, în Transilvania, Sigismund renunţa ţii, prea multe soluţii. Dinspre
îi cere să ia sub protecţie Ţara Ungaria, dacă turcii ar declanşa pentru a doua oară la tron, de otomani era temporar liniştit,
Românească şi să acorde bani acolo ofensiva; domnul recu data aceasta nemailăsând ţara căci primise în august 1599
pentru întreţinerea unei armate. noştea suzeranitatea împăratu imperialilor, ci vărului său, confirmarea domniei (turcii nu
Armata de ţară, formată din lui, fără a plăti tribut, oferind cardinalul Andrei Báthory din puteau agrea un domn pus de
stăpâni de pământ, curteni sau însă anual „un dar de cinste”; Polonia, devotatul şi proteja poloni). În iulie 1599, Mihai
roşii, dorobanţi, călăraşi, intens împăratul recunoştea domnia tul polonilor, al cancelarului trimitea solie lui Rudolf al II-
folosită la început, nu putea ereditară în familia lui Mihai şi Zamoyski. Om al acestuia din lea, care îşi dădea aprobarea la
rămâne mobilizată la infinit; toate drepturile şi hotarele ţării; urmă era şi domnul Moldovei, planul propus. Răspunsul veni
era nevoie de noi mercenari, Mihai putea primi, la nevoie, Ieremia Movilă. Cu toţii voiau când domnul era cu oastea în
pe care îi va strânge dintre un castel în Ungaria sau în „bună pace” cu turcul şi lucrau tabără la Ploieşti. Conform
români, cazaci, unguri, sârbi, Transilvania. În acest tratat, pentru înlocuirea lui Mihai. La planului, Mihai urma să atace
bulgari, albanezi, vlahi balcanici domnul român se bucura de Constantinopol se ştia că Mihai Transilvania şi să-l alunge
etc. În iulie 1597, soseau la respect şi demnitate; fratele Viteazul era la strâmtoare, că pe Andrei Báthory, luând el
Târgovişte subsidii pentru un împăratului a spus că domnul nu-şi putea plăti soldele, că Ardealul în numele împăratului.
număr de soldaţi de la Rudolf român „a fost zidul şi apăra Báthory i-a reţinut banii daţi Ca urmare, domnul a trecut
1600, după lupta de la Mirăslău, în mare măsură românească nemulţumită de fiscalitate, de

împăratul l-a recunoscut pe sub aspect etnic, risca să devină dezordini, de faptele mercena
Mihai drept guvernator al şi politic românească, precum rilor neplătiţi, de conducerea
Transilvaniei (dar nu principe!). erau Valahia şi Moldova. De „valahă”, se răzvrăteşte. Ea nu
la un timp, stările, mai ales răspunde chemării domnului
Domnul a condus Transilvania,
nobilimea, au început să nu pentru Dieta de la Sebeş, ci se
este drept, cu dificultăţi, dar
mai colaboreze, să uneltească strânge la Turda. Aici îl alege
efectiv şi energic. Era o ţară cu
împotriva „Valahului”. conducător pe Ştefan Csáky
organizare specifică, neobiş
şi proclamă răscoala contra
nuită, cu rânduieli vechi şi Mihai avusese de gând să lo
„Tiranului valah”. Oraşele,
bine statornicite. A trebuit să vească în Ieremia Movilă încă
Rudolf al ll-lea saşii, Moise Székely (Secuiul),
colaboreze cu nobilimea, cu din vara anului 1598; în toamna
Basta se alătură răzvrătiţilor. La
stările în genere, numite naţiuni, lui 1599, conflictul se accentu
18 septembrie 1600, domnul
cu cele patru „religii” legale, ase, fiindcă Sigismund Báthory
munţii cu oaste pe la Tabla este învins la Mirăslău. Deşi
era adăpostit la curtea Moldovei
Buţii (la vest de valea Buzăului) primeşte de la împărat guver
şi fiindcă Ieremia încercase să-l
şi a făcut tabără lângă Prejmer. narea Transilvaniei, era prea
omoare pe voievodul de la sud
I s-au alăturat secuii, nemulţu târziu. Mihai trece Mureşul spre
miţi de Báthoreşti. La Tălmaciu, de Carpaţi. Curtea din Viena
sud, în vreme ce învingătorii
Mihai făcu joncţiunea cu nu agrea o astfel de acţiune, cu
pătrund în Alba-Iulia, ucid
oastea venită pe Valea Oltului multe implicaţii (în primul rând,
oamenii domnului, dărâmă
şi comandată de Buzeşti şi un conflict deschis cu Polonia).
biserica ortodoxă zidită cu trei
Udrea din Băleni. Lupta s-a dat Mihai şi-a luat singur sarcina
ani înainte, profanează oasele
la Şelimbăr, la 18/28 octombrie ocupării Moldovei: în mai 1600,
lui Aron-Vodă, fostul domn al
1599, cu forţe aproximativ egale trei armate treceau în Moldova,
Moldovei, înmormântat aici.
(câte 20.000 de oameni). Oastea una pe la Oituz şi valea
În septembrie-octombrie 1600,
Ţării Româneşti a învins, iar Trotuşului, a doua prin nord,
Moldova şi Ţara Românească
alaiul lui Mihai s-a îndreptat pe la Câmpulung-Suceava, şi
erau invadate de poloni. Mihai
spre capitală, unde a ajuns în Andrei Báthory alta dinspre Ţara Românească.
a ajuns la Sibiu, la Făgăraş, la
trei zile. Aici, la 1 noiembrie, După o slabă rezistenţă,
Braşov, şi-a constituit o oaste
autorităţile, nobilimea, episco Moldova s-a supus învingătoru
şi a trecut prin Pasul Buzăului
pul catolic s-au închinat dom cu Dieta etc. A recunoscut lui. De la Hotin, domnul a venit
în ţara sa. Aici a purtat lupte cu
nului român. Între timp, i s-a toate instituţiile ţării, limbile la Iaşi. Aici, a primit jurământul
polonii şi cu Simion Movilă la
adus acestuia capul cardinalului, oficiale, organizarea cea veche. de credinţă al unor boieri şi a
Năeni, Ceptura, Bucov, Curtea
prins si omorât de secui. Mihai Cu alte cuvinte, a luat o seamă instituit o locotenenţă dom
de Argeş. Mihai a fost învins şi
a fost numit de Dietă principe de măsuri de continuitate nească, până la numirea unui
boierii l-au recunoscut domn pe
sau conducător al Transilvaniei. cu trecutul, pentru a putea domn. Dionisie Rally devenea
Simion Movilă.
El a informat Poarta despre guverna. A luat însă şi altfel de mitropolit al ţării.
luarea Transilvaniei si a primit măsuri. Legătura cu trecutul nu În aceste condiţii, Mihai
În iunie, iulie şi august 1600
steag de domnie (în Ţara putea fi decât parţială: dom Viteazul trece iarăşi munţii spre
este momentul culminant al
Românească îl lăsase la cârmă nul era neobişnuit, iar domnia Deva, Beiuş, Oradea (decem
domniei şi carierei lui Mihai
pe fiul său, Nicolae Pătraşcu). lui era ciudată. Pentru prima brie 1600), apoi spre Debreţin,
Viteazul. El stăpâneşte acum
Cu imperialii negocierile au fost dată, un domn român de peste Tokaj, Caşovia (Košice),
cele trei ţări şi se poate intitula:
mai grele, deoarece Rudolf voia munţi, cu oaste românească, Bratislava şi Viena (ianuarie
„Io Mihail Voievod, din mila
ţara pentru sine, iar domnul lua puterea supremă în Ardeal. 1601). Este primit de arhiducele
lui Dumnezeu, domn al Ţării
român voia s-o conducă el De aceea, Mihai a înţeles să Matia, fratele împăratului, şi
Româneşti, al Ardealului şi a
efectiv şi să dispună de venituri. guverneze şi pentru supuşii e găzduit la hanul „Cerbul de
toată Ţara Moldovei”.
Diplomaţia habsburgică a lucrat săi români, foarte numeroşi, Aur”. Aici, Mihai redactează un
prin solii Carlo Magno, David dar lipsiţi de drepturi. Măsurile Mihai avea însă mulţi duş memoriu către împărat şi un
Ungnad şi Mihai Székely. Mihai luate în favoarea românilor i-au mani: nobilii unguri, partizanii altul către ducele Cosimo de
a arătat clar că voia să conducă erodat domnia, căci factorii Movileştilor, adversarii din Toscana. În ele, explică întreaga
ereditar Ţara Românească şi de decizie neromâni au văzut Ţara Românească, polonii, sa politică şi serviciile făcute
Ardealul. Abia în 22 septembrie cum, treptat, Transilvania, ţară Basta. Nobilimea Transilvaniei, Ligii Creştine. Primind aproba-
august). Aici vine solia mun- onal român, unitar şi indepen sentimente şi interpretări naţi
teană care-l cheamă din nou ca dent. Dincolo însă de exagerări, onale încă din epocă, mai ales
stăpân în ţară. Tot aici aduce Mihai Viteazul a fost o mare în Transilvania. în plus, unii
un omagiu lui Baba Novac, ucis personalitate a epocii sale, la contemporani, în manieră uma
la porunca nobilimii în chinuri cumpăna dintre medieval şi nistă târzie, au definit unirea
groaznice (la 5 februarie 1601). modern. Prin efortul antioto- de la 1600 ca un act de restitutio
Apoi armatele coboară spre man şi prin perspectiva conti Daciae, adică de refacere a uni
Turda, unde fac tabără la 17 nuării acestuia, domnul a fost tăţii Daciei de odinioară. Din
august 1601. Mihai îşi trimi apreciat drept un mare general perspectiva viitorului, această
sese oamenii la Alba-Iulia să-i al Răsăritului, capabil chiar de Dacie meteorică a lui Mihai
pregătească reşedinţa domneas a elibera Constantinopolul de Viteazul avea să coincidă în
Generalul Gheorghe Basta
că. La Turda, Mihai voia să-şi sub turci. Prin statutul dobândit linii mari cu România modernă.
despartă armata de cea a lui în raport cu Imperiul Otoman, Domnia lui marchează trecerea
rea audienţei, domnul pleacă la Basta, care devenise stânjenitor. Mihai şi unii contemporani de la solidaritatea românească
Praga, unde se afla împăratul. Era clar că italianul era gelos pe erau convinşi că Ţara Româ instinctivă la solidaritatea efec
La 1 martie, cazat la hanul „La gloria românului şi voia să fie el nească devenise din nou un tivă şi de la naţiunea medievală
Trei Struţi”, are prima audienţă stăpânul Transilvaniei. Dornic scut pentru întreaga creşti spre cea modernă.
la palatul Hradčany, la Rudolf să facă plăcere conducerii nătate. De altminteri, graţie
al II-lea, iar la 5 martie a doua. imperiului, Basta puse la cale Din perspectiva relaţiilor
politicii europene a principelui
Între timp, nobilii unguri din asasinarea lui Mihai, înfăptuită internaţionale, Mihai Viteazul,
român, în primele decenii ale
Transilvania se răsculaseră şi la 19 august 1601 de câţiva în ciuda intereselor personale
secolului al XVII-lea, suzera
împotriva împăratului, Basta mercenari germani şi valoni: „Şi înguste uneori, s-a considerat
nitatea otomană asupra Ţării
fusese arestat şi apoi alungat, iar căzu trupul lui cel frumos ca membru al „republicii creşti
Româneşti (şi asupra celorlalte
Sigismund Báthory era procla un copaci, pentru că nu ştiuse, ne”. El a devenit vasal/aliat
două principate) avea să fie
mat iar principe. Pentru impe nici se prilejise sabia lui cea al principelui Transilvaniei şi
mult diminuată, prin scăderea
riali, principatul era pierdut; iute în mâna lui cea vitează” apoi al împăratului habsburgic
presiunii politico-militare şi a
singurul care-l putea recupera (letopiseţul cantacuzinesc). Asasinii în cadrul celei mai largi alianţe
obligaţiilor economice.
era Mihai. El primeşte bani şi i-au tăiat capul şi i-au batjo europene a timpului, anume
onoruri, este în centrul atenţiei. corit trupul. Acesta i-a fost Unirea celor trei ţări, deşi nu Liga Creştină. Prin aceasta, el a
I se face chiar un faimos por îngropat de sârbi după câteva s-a făcut din raţiuni naţionale, demonstrat vocaţia europeană
tret, de către Aegidius Sadeler, zile. Capul fu luat pe ascuns de ci politice şi militare, i-a plasat a poporului său şi s-a înscris
plus alte două. Figura lui Mihai paharnicul Turturea şi dus la pentru prima oară pe români, ferm în efortul general de
a ajuns cel mai cunoscut chip mănăstirea Dealu, unde a fost pentru o clipă, sub acelaşi apărare a valorilor consacrate
de domn român în Europa. înmormântat cu cinste sub o sceptru. Ea a trezit anumite ale bătrânului continent.
lespede, pusă de Radu Buzescu
Mihai porneşte la drum, spre
şi jupâneasa Preda. Uciderea lui Mihai Viteazul lângă Câmpia Turzii
Ardeal. Pe drum, se întâlneşte Pictură de Constantin Lecca
cu Basta, cu care este silit să Cu timpul, „... niciun român
colaboreze în acţiunea începută. n-a mai putut gândi unirea fără
În iulie 1601, când domnul era uriaşa lui personalitate, fără
la Satu Mare şi pregătea lupta paloşul sau securea lui ridicată
de la Guruslău, află că boierii spre cerul dreptăţii, fără chipul
săi, în frunte cu Buzeştii, îl lui de o curată şi desăvârşită
alungaseră pe Simion Movilă poezie tragică...” (Nicolae
şi-l aşteptau iar ca domn. La Iorga). Într-adevăr, în secolele
24 iulie/3 august 1601, are loc XVIII-XX, personalitatea lui
bătălia de la Guruslău, lângă Mihai Viteazul a căpătat dimen
Zalău. Mihai şi Basta înving siunile unui simbol naţional
forţele lui Sigismund, ajutat de românesc. Înfăptuirile sale, nu
Ieremia Movilă şi de otomani. de puţine ori supradimensiona
După victorie, Mihai porneşte te, au fost luate drept exemplu
cu oastea spre Cluj (11-15 pentru înfăptuirea statului naţi
SUSANA ANDEA
Ţările Române
în secolul al XVII-lea
Cadrul internaţional
voluţia politică a Transilvaniei,
Moldovei şi Ţării Româneşti în
secolul al XVII-lea a fost marcată
de aceea a marilor imperii din zonă şi de
luptele acestora pentru hegemonie.
Secolul debutează cu continu guri teritoriale (Podolia cu

area războiului Ligii Creştine Cameniţa) pe seama Poloniei.
împotriva Imperiului Otoman Eşecul de sub zidurile Vienei
(1593-1606), finalizat prin (1683) a fost însă urmat de o Triumful lui loan al lll-lea Sobieski la Viena
Tablou de Juliusz Kossak
pacea de la Zsitvatorok (1606), lungă serie de insuccese şi, în
de mai multe ori reînnoită sfârşit, de pacea dezavanta
până în 1663. După o linişte joasă de la Karlowitz (1699), combatantă în războaiele cu aliniată cu cea a Porţii, o susţi
de câteva decenii, conflictul care a avut drept consecinţă Moscova, nu a reuşit să îşi nere militară în oameni, provizii
dintre cei doi mari protagonişti diminuarea semnificativă a şi forţă de lucru, un comerţ
atingă obiectivele propuse.
a fost redeschis, dar noua pace rolului Imperiului Otoman pe exterior controlat şi orientat cu
Intervenţia salvatoare a regelui
de la Vasvár (1664), ce a urmat eşichierul politic european. predilecţie spre Poartă).
Ioan al III-lea Sobieski sub
bătăliei de la St. Gothard, nu a Imperiul Romano-German, zidurile Vienei (1683) nu a Statutul Ţărilor Române faţă
adus vreo modificare esenţială în frunte cu dinastia de adus decât o creştere tempo de puterea suzerană a cunos
în echilibrul de forţe al celor Habsburg, cunoaşte în secolul rară a prestigiului acestei ţări. cut o deteriorare în secolul al
două puteri. Secolul al XVII-lea al XVII-lea o evoluţie marcată Polonia a pierdut competiţia XVII-lea, domnii fiind de multe
se încheie cu reluarea conflic de lupta pentru hegemo pentru dominarea Sud-Estului ori numiţi direct din rândul
tului dintre Imperiul Otoman nie. Războiul de 30 de Ani, european în faţa Imperiului grecilor de la Istanbul. Pentru
şi puterile creştine asociate în încheiat prin pacea westfalică Habsburgic şi, în final, s-a văzut principii Transilvaniei s-a
cadrul Ligii Sfinte (1684-1699). (1648), a impus o restructurare periclitată de ridicarea amenin păstrat mai vechiul principiu de
Punctul final a fost pus prin a imperiului, constituit în final ţătoare a Rusiei. Pacea de la confirmare a celui ales de stări;
pacea de la Karlowitz (1699), dintr-un conglomerat de 350 Karlowitz nu a adus Poloniei au existat însă şi situaţii în care
care a consacrat afirmarea de state. Acest secol a însem nimic mai mult decât recupe stările au fost silite să accepte
Imperiului Habsburgic ca nat, în acelaşi timp, sfârşitul rarea teritoriilor pierdute cu numirea unor principi de către
mare putere în această zonă a hegemoniei spaniole în Europa câteva decenii mai devreme. puterea suzerană. Raportul din
Europei. (1559-1659) şi începutul tre principe şi Poartă era regle
Cu toate înfrângerile suferite, aceleia franceze (1659-1713). ■ Statutul juridic al Ţărilor mentat prin ’ahdname („cărţi de
Imperiul Otoman cunoaşte în Imperiul Romano-German, Române faţă de Poartă jurământ”, acte de pace, „capi-
implicat în acest proces, s-a Ţările Române erau depen tulaţii”). Din 1658, locul acesto
acest secol apogeul extinde
văzut obligat să îşi reorienteze dente faţă de Poartă în regim ra a fost luat de berate, dovadă
rii sale teritoriale în Europa.
expansiunea către partea de de protecţie tributară, statutul a degradării statutului princi
Războaiele cu Iranul din anii
răsărit a Europei, stăpânită lor juridic fiind reglementat de pilor la nivelul domnilor din
1602-1612,1616-1619 şi
până atunci de turci. Pacea de dreptul islamic. Acest statut a Moldova şi Ţara Românească.
1623-1639 alternează cu cele
la Karlowitz a consemnat suc presupus păstrarea unor drep S-a practicat frecvent - nu însă
purtate împotriva Imperiului
cesul Imperiului Habsburgic în turi (prezervarea individualităţii şi în Transilvania — confiscarea
Romano-German, Poloniei şi
această zonă a continentului. statale, recunoaşterea autono averilor domneşti la moartea
Veneţiei. A doua jumătate a
veacului a însemnat schimbarea În sfârşit, Polonia, care a miei administrative şi legislati domnitorilor. Însemnele de
„dinastiei” marilor-viziri, feno cunoscut apogeul puterii sale la ve) şi asumarea unor obligaţii învestitură ale domnilor au
men care a coincis cu relansarea limita dintre secolele al XVI- (achitarea tributului, acordarea rămas cele din secolul prece
politicii europene a imperiului, lea şi al XVII-lea, participantă de daruri protocolare, - peş dent. Domnii români aveau,
aducându-i victorii şi câşti la alianţele antiotomane şi cheşurile -, o politică externă în general, două tuiuri, excep-
SUSANA ANDEA • ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XVII-LEA
ţie făcând Gheorghe Duca, dare - tributul sau haraciul — 1609—1632, tributul era socotit făcea parte din beilerbeilicul de
deţinător al dublei calităţi de era plătită anual, în mod obiş la 40.000 de galbeni, cel al Silistra, la fel precum cetăţile
domn al Moldovei şi hatman nuit la 1 aprilie de Ţara Româ Moldovei cifrându-se la 35.000- dunărene Turnu, Giurgiu şi
al Ucrainei. Dreptul de a bate nească, la 1 mai de Moldova şi 40.000 de galbeni. La sfârşitul Brăila şi sangeacurile de Bender
monedă revenea doar prin în decembrie de Transilvania. domniei sale, Constantin Brân- şi Akkerman; beilerbeilicului
cipilor Transilvaniei, domnii În secolul al XVII-lea a început coveanu ajunsese să plătească de Timişoara îi aparţineau san
români asumându-şi-l doar în să fie pretinsă plata anticipată pentru Ţara Românească geacurile Timişoara, Moldova
mod excepţional. Iniţiativele a tributului. Cu unele excepţii, 92.000 de galbeni. Împovărări Veche, Lipova, Cenad, Arad,
în materie de relaţii externe cum a fost aceea a domniei în plus au generat inovaţiile Ineu; Oradea a devenit la rân
trebuiau să aibă acordul Porţii. Porţii în domeniul obligaţiilor dul ei beilerbeilic cu începere
lui Matei Basarab, acesta era
În calitate de conducători mili economice: mucarerul mare sau din 1660. În teritoriul dobro
staţionar, fiind însă însoţit de o
tari, domnii aveau obligaţia de darea pentru confirmarea dom gean aflat sub administraţie
multitudine de contribuţii supli
a însoţi armata turcă în diferite niei din trei în trei ani, respectiv turcă au fost operate modificări
mentare, precum peşcheşurile şi
expediţii; uneori ei au depăşit mucarerul mic sau confirmarea demografice, prin aducerea
ruşfeturile. Pentru Transilvania, tătarilor nogai, a unor triburi
aceste limitări şi au desfăşurat anuală a domniei.
tributul a crescut de la 15.000 turceşti nomade şi, cu începere
acţiuni militare proprii.
de galbeni la începutul veacului O parte a teritoriilor româ din secolul al XV-lea, a unor
În ceea ce priveşte regimul obli la 40.000 de galbeni în 1658. În neşti se aflau sub administraţie ţigani seminomazi care trecuse
gaţiilor economice, principala Ţara Românească, în perioada otomană: Dobrogea întreagă ră la islamism.
Moştenirea lui Mihai Viteazul

oartea lui Mihai Viteazul nu
a pus capăt luptei antio-
tomane iniţiate în 1593.
Războiul a continuat, în cadrele mai
largi ale Ligii Sfinte, până în anul 1606.
■ Ţara Românească: dom Radu Mihnea. Radu Şerban a

Stema
nia lui Radu Şerban întreprins mai multe campanii lui Mihai
(1602-1610,1611) sud-dunărene antiotomane şi Viteazul după
unirea Ţărilor
Puterea politică în ţară era l-a înfrânt pe hanul tătarilor Române
disputată de cele două grupări din Crimeea. În fruntea oştilor

boiereşti: cea filoturcă şi cea sale, la solicitarea imperiali
filoimperială. În condiţiile în lor, a intervenit cu succes în
care, imediat după uciderea lui Transilvania în anul 1603,
Mihai Viteazul, a fost instalat împotriva principelui Moise
pe tronul Ţării Româneşti Székely, care şi-a pierdut viaţa Mihai Viteazul.
în lupta de lângă Braşov. Tablou de
Simion Movilă, cu sprijin Mihai Lapaty
polonez, gruparea proimperială Experienţa acumulată pe tron
a boierilor Buzeşti l-a susţinut i-a dovedit că stabilitatea dom
împotriva acestuia pe fostul niei sale depindea de Poartă, şi două imperii rivale consfinţea în lupta de lângă Braşov (iulie
paharnic Şerban, deţinăto nu de Viena, al cărei susţinător în esenţă statu-quo-ul anterior 1611) victoria a fost din nou
rul celui mai întins domeniu era. Acest motiv l-a făcut să începerii luptelor. A încheiat de partea sa. Cu toate acestea,
boieresc din epocă, constituit întreprindă demersuri diploma tratate („confederaţii”) cu succesul obţinut cu colaborare
din 71 de sate şi părţi de sate. tice pentru a obţine recunoaş principele Transilvaniei, în imperială nu i-a adus înapoi
Înfrânt de Simion Movilă lângă terea sa ca domn (decembrie august 1605 cu Ştefan Bocskai, tronul Ţării Româneşti, ocupat
Târgovişte, acesta s-a refugiat 1604—ianuarie 1605), finalizate ulterior cu Sigismund Rákoczi pentru a treia oară de Radu
în Transilvania. În noiembrie cu succes. A obţinut fixarea (1607) şi cu Gabriel Báthory Mihnea, revenit cu o impresi
1601 se găsea lângă Dej, în tributului la suma aproxima (1609). Întrucât acesta din urmă onantă susţinere militară turcă.
tabăra imperială, pentru ca o tivă de 32.000 de galbeni, cu visa reunirea Moldovei, Ţării Silit de împrejurările nefavora
săptămână mai târziu să depună mult inferioară aceleia plătite Româneşti şi Transilvaniei sub bile, Radu Şerban a luat calea
omagiul înaintea împăratului de Mihai Viteazul. Pacea de la conducerea sa, Radu Şerban şi-a pribegiei prin Polonia, Ungaria
Rudolf al II-lea. Închinarea Zsitvatorok (1606) dintre cele reînnodat legăturile cu imperi şi la curtea imperială.
făcută i-a adus promisiuni de alii şi şi-a îmbunătăţit relaţiile
ajutor militar şi financiar din Radu Şerban
cu Constantin Movilă, domnul ■ Restaurarea
partea Habsburgilor, oricând într-o gravură din sec. XIX Moldovei. Expediţia lui Gabriel dominaţiei otomane
interesaţi în deschiderea unui Báthory în Ţara Românească şi opoziţia internă
nou front antiotoman. În (decembrie 1610—martie 1611) Sub presiunea Porţii şi cu
iulie 1602, Şerban a reuşit l-a determinat să se retragă în susţinerea grupării boiereşti
să-l învingă pe Simion Movilă, Moldova, la Roman. În acest filoturce, pe tronul Ţării
inaugurându-şi în fapt domnia timp Radu Mihnea, numit de Româneşti a fost instalat
efectivă, sub numele de Radu Poartă, a devenit noul domn Radu Mihnea (1611—1616).
Şerban (1602—1611). Nu a fost al Ţării Româneşti. În iulie Susţinătorii fostului domn aflat
însă o domnie liniştită. Noul 1611, Radu Şerban l-a înlăturat în pribegie au încercat de mai
domn nu era recunoscut de pe alesul turcilor şi a trecut cu multe ori, fără succes, să revină
Poartă, gruparea boierilor filo- oştile în Transilvania, împotriva la putere (1611,1612, 1616).
turci susţinând candidatura lui principelui Gabriel Báthory. Radu Mihnea i-a executat pe
Domnia acestuia a fost caracte (1629—1632). Domnia acestuia

rizată printr-o creştere numeri din urmă nu a fost una foarte
că excesivă a elementului grec, liniştită, ea purtând amprenta
motiv pentru care domnului ostilităţii boierimii autohtone
i s-a adăugat şi apelativul de împotriva elementului grecesc,
„Grecul”. Pe de altă parte, a cărui prezenţă în anturajul
gruparea boierilor proimperiali, domnesc sporise peste măsură.
susţinută de Radu Şerban, a Nemulţumiţilor locali li s-au
întreţinut o atmosferă ostilă lui alăturat şi o parte a grecilor
Iliaş-Vodă. împământeniţi între timp prin
căsătorie. Mişcarea împotriva
La 6 iunie 1618 a avut loc o
domnului a izbucnit în anul
răscoală pornită de gruparea
1630 şi, cum o parte a nemul
antiotomană şi ostilă grecilor.
ţumiţilor şi-au găsit refugiul sub
Radu Mihnea În urma acesteia, Iliaş „Grecul” Gabriel Bethlen
aripa lui Gheorghe Rákoczi I,
autoritatea domnului a fost
participanţii la comploturile pania antipoloneză din 1621 puternic pusă la îndoială. Ampla
împotriva sa; moşiile lor au fost şi a jucat un rol important în corespondenţă dintre domn şi
confiscate şi dăruite oştenilor. medierea păcii de la Hotin. A principele Transilvaniei, având
Spre deosebire de înaintaşul încheiat cu Gabriel Bethlen, ca obiect revenirea fugarilor
său, el a sprijinit în plan intern în 1622, un tratat de întraju în Ţara Românească, nu a fost
răscumpărările de moşii. Astfel torare. În 1623 l-a instalat pe în măsură să rezolve starea
domeniul domnesc a fost tronul Ţării Româneşti pe fiul conflictuală. Leon Tomşa a
micşorat, dar s-au obţinut sume său minor, Alexandru Coconul reuşit totuşi să îi înfrângă lângă
importante pentru vistierie. (1623—1627), stârnind nemulţu Bucureşti (septembrie 1631)
Radu Mihnea a fost un domn mirea boierimii. pe răzvrătiţii sprijiniţi de trupe
învăţat, trecut prin şcolile de ardelene, fără a putea să opreas
Pentru o scurtă perioadă a
la Athos, Veneţia şi Padova, că însă fuga în Transilvania a
trecut prin scaunul domnesc
un adept al diplomaţiei, şi nu boierilor înfrânţi, printre care
Alexandru Iliaş (1627-1629),
al armelor. Cu toate acestea, se număra şi viitorul domn,
Alexandru Iliaş urmat de Leon Tomşa
la porunca Porţii, a intervenit aga Matei din
în 1613 în Transilvania, alături Brâncoveni.
de domnul Moldovei Ştefan şi-a pierdut tronul, în locul Leon Tomşa a
Gheorghe
Tomşa al II-lea, expediţia lor său fiind numit Gavril Movilă Rákoczi I reuşit să îşi mai
comună ducând la înlocuirea (1618-1620). Domnia sa a păstreze tronul
lui Gabriel Báthory cu Gabriel fost una prea scurtă pentru a până în iulie
Bethlen. În timpul domniei sale lăsa urme. În 1619 a încheiat 1632, când a
a început procesul de venire şi un tratat de alianţă cu Gabriel fost mazilit ca
împământenirea a grecilor în Bethlen; pe baza prevederilor urmare a mul
Ţările Române, spre nemulţu acestuia şi graţie prestigiului telor plângeri
mirea boierimii pământene. În principelui ardelean, la primirea sosite la Poartă
iulie-august 1616 Radu Mihnea poruncii de mazilire s-a refugiat şi a intervenţi
a fost mutat de Poartă pe tronul în Transilvania. Căsătorit în ilor principelui
Moldovei, fapt care marchează 1622 cu Elisabeta Zolyomi, Gheorghe
începutul unei practici ce se va o nobilă maghiară bogată, a Rákoczi I.
încetăţeni mai târziu. Tronul trăit până la moartea sa (1635) În locul său
Ţării Româneşti a devenit un în preajma curţii princiare. Pe a fost numit
obiect de dispută între diferiţi tronul Ţării Româneşti a revenit Radu Iliaş,
pretendenţi, puterea revenind în Radu Mihnea (1620—1623), fiul domnului
fapt unei locotenenţe domneşti, care ocupa, în acelaşi timp, şi din Moldova,
până în momentul numirii lui tronul Moldovei. Acesta a luat Alexandru Iliaş.
Crucea lui
Alexandru Uiaş (1616-1618). parte alături de turci la cam Leon Tomşa
■ Moldova, între Polonia raporturile dintre cele două

şi Poartă state fiind reglementate printr-
un tratat. Pe plan intern, Ştefan
Dacă Transilvania a jucat rolul
Tomşa al II-lea a luat o serie de
de stat-tampon între Imperiul
măsuri radicale împotriva marii
Otoman şi cel Habsburgic,
boierimi, căreia îi aparţinea şi
Moldovei i-a revenit un rol
neamul Movileştilor. Cu sprijin
similar între statul polon şi
polonez, aceştia au reuşit să îl
cel otoman. Polonia continua
înfrângă şi să-l îndepărteze pe
să invoce „drepturi” asupra
Tomşa (noiembrie 1615), insta-
Moldovei, ba chiar şi asupra
lându-l temporar în scaunul
Ţării Româneşti, deşi aces
domnesc pe Alexandru Movilă.
tea erau state supuse Porţii.
Poarta a intervenit în 1616,
Judecate din perspectiva influ
acordându-i domnia lui Radu
enţei pe care Polonia a avut-o
Mihnea (1616-1619). Destul
asupra Moldovei, domniile
membrilor dinastiei Movileştilor de abil, noul domn a încercat să
se înscriu în categoria celor cu netezească asperităţile, arătân-
afinităţi polonofile. Revenit la du-se în aparenţă binevoitor
tron după scurta domnie (iun.- faţă de Movileşti şi faţă de
oct. 1600) a lui Mihai Viteazul, Polonia. Fiscalitatea exagerată a
Ieremia Movilă (1595-1606) determinat mai multe răscoale
a fost un promotor al alianţei ţărăneşti în anii 1617-1619.
turco-polone. A încercat fără Tratatul turco-polon de la
succes, prin înţelegere cu Ştefan Jarucha (1617), la încheierea
leremia Movilă, broderie de la Suceviţa
Bocskai, să îl impună pe tronul căruia a participat şi Radu
Ţării Româneşti pe Simion Mihnea, readucea Moldovei
Movilă (1605). La acelaşi vecin ţiile de ciumă şi secetă, a reuşit Radu Şerban, domnul Ţării cetatea Hotinului şi îi asigura
a apelat în anul 1606, solicitân- să lase ceva în urmă. A resta Româneşti, cu care a încheiat o oarecare linişte din partea
du-i sprijinul împotriva ţăranilor urat cetatea Sucevei, devenită o alianţă şi căruia i-a oferit, contracandidaţilor la tronul
răsculaţi. A reuşit să profite de temporar reşedinţă domnească. în 1611, adăpost temporar în ţării. Cu acelaşi prilej, Radu
nesiguranţa puterii otomane, A ridicat mănăstirea Suceviţa şi Moldova. A încheiat şi un tratat Mihnea a încheiat un tratat cu
în timpul războiului acesteia câteva biserici. A fost preocu cu principele Gabriel Báthory, principele Transilvaniei, Gabriel
cu Liga Creştină, pentru a pat de dezvoltarea cancelariei faţă de care se obliga la plata Bethlen, dar şi un acord secret
obţine diferite favoruri. Cel mai domneşti, pe care a încadrat-o unui „dar” anual de 8.000 de cu polonezii.
neobişnuit dintre acestea a fost cu scribi pentru limbile polo florini. Doi ani mai târziu, tronul
împrumutarea sumei de 40.000 nă, latină, maghiară şi turcă, Moldovei a fost ocupat, pentru
Apropierea faţă de Habsburgi a
de galbeni, după obţinerea încercarea lui de a transforma scurt timp, de croatul Gaspar
dus la mazilirea sa, în septem
domniei ereditare pentru familia domnia într-o afacere de familie Graţiani (1619-1620), un
brie 1611, şi la înscăunarea
sa. Printr-o activitate diplomati nu s-a bucurat de succes. În aventurier ce reuşise să câştige
lui Ştefan Tomşa al II-lea
că abilă, Ieremia Movilă a reuşit pofida recunoaşterii principiu încrederea Porţii. Aflat în bune
(1611—1615), impus de Poartă
să evite subordonarea totală a lui domniei ereditare de către relaţii cu imperialii, noul domn
printr-o intervenţie armată.
ţării faţă de Polonia lui Ioan Poartă şi Polonia, boierimea a a iniţiat o apropiere de Polonia,
Noul domn a încercat să pro
Zamoyski, care îl ajutase să ţinut să îşi impună dreptul de
moveze aceeaşi politică de echi în vederea reluării luptei
dobândească tronul. alegere a domnului.
libru între Polonia şi Poartă, antiotomane. Opţiunile sale
În plan intern, politica promo Domnia lui Constantin Movilă manifestând însă o mai mare politice nu au fost împărtăşite
vată de domn a fost aceea a (1607-1611) nu a mai fost afinitate faţă de ultima putere. de Gabriel Bethlen, principele
marii boierimi filopolone, care la fel de echilibrată. Noul După eşecul încercării fostului Transilvaniei. Informată de
căuta să transfere în Moldova domnitor a înclinat balanţa domn Constantin Movilă de demersurile sale, puterea suze
experienţa statului nobiliar mai mult spre Polonia, chiar a redobândi tronul cu sprijin rană l-a mazilit în august 1620.
polonez. A fost, în general, un şi spre Habsburgi. A stabi polonez, prestigiul domnului O mare parte a statelor europe
domn gospodar, care, în condi lit relaţii foarte apropiate cu faţă de Polonia s-a consolidat, ne erau angrenate în Războiul
de 30 de Ani, astfel că apelul sarilor împăratului Rudolf al pe câmpul de luptă, iar domnul
lui Gaspar Graţiani la reluarea II-lea (1602-1603, 1603-1604), român a devenit conducătorul
luptei antiotomane a rămas fără au creat în principat o stare Transilvaniei în intervalul iulie-
ecou. Polonia, direct interesată, de dezorganizare şi de criză septembrie 1603. După puţin
a fost singura care i-a răspuns, a autorităţii. Pretenţiile emise timp, generalul Basta şi comisa
însă fără succes. În septembrie de Basta - devenit, rând pe rii imperiali au reluat, în numele
1620, îndrăzneţul domn a fost rând, guvernator, comisar împăratului, controlul asupra
asasinat de boieri. Sigiliul lui
Ştefan Tomşa
suprem şi comandant militar ţării (1603—aprilie 1604).
al ţării - cu privire la întreţi
Războiul turco-polon ini O parte a stărilor Transilvaniei,
nerea trupelor de mercenari,
ţiat în aceste împrejurări nemulţumite de situaţia creată,
jafurile practicate de acestea,
s-a finalizat prin pacea de „aşezămintele” referitoare la şi-au descoperit noul condu
fiscalitatea excesivă la care
readucerea ţăranilor fugiţi, cător în persoana lui Ştefan
a fost supusă ţara, ciuma,
organizarea vieţii bisericeşti, Bocskai - fost partizan al
foametea, catolicizarea forţată
gruparea curtenilor pe „bresle”, partidei habsburgofile, trecut
şi dorinţa lui Rudolf al II-lea
reorganizarea cancelariei dom acum de partea celei prooto-
de a transforma Transilvania
neşti. Pe plan extern a încercat mane. Bun organizator militar,
într-o provincie a Casei de
să promoveze o politică de înzestrat cu suficientă abilitate
Austria au creat nemulţumiri
echilibru. Simpatiile sale se diplomatică, acesta a reuşit să-i
la nivelul tuturor categoriilor
îndreptau însă spre Polonia, atragă de partea sa pe haiduci
sociale. Nobilimea filoturcă
unde a obţinut indigenatul. şi pe secui, cărora le-a promis
s-a grupat în jurul lui Moise
Acest fapt a determinat, alături restituirea vechilor libertăţi.
Székely, care obţinuse sprijinul
de plângerile interne, mazili Şi-a apropiat treptat şi restul
Porţii în schimbul promisiunii
rea lui în 1629. Au urmat ani stărilor din comitate, mai ales
de a preda cetăţile Lipova şi
de dese schimbări la tronul după ce Poarta l-a recunoscut
Ineu. În mai-iunie 1603, cu
domnesc până în 1634, când ca principe al Transilvaniei şi
ajutorul trupelor turceşti, Moise
vornicul Lupu a reuşit să obţină i-a trimis însemnele de domnie
Székely a pus sub semnul
Gaspar Graţiani, tronul Moldovei. (noiembrie 1604). Rămânea
domn al Moldovei
întrebării stăpânirea habs-
burgică asupra Transilvaniei. ca pentru deplina reuşită să
■ Transilvania: restaura Pentru remedierea grabnică a obţină şi acordul Universităţii
ţie şi teroare Săseşti, în special al oraşului
situaţiei, Radu Şerban, domnul
la Hotin (1621). În locul lui „Criza” de autoritate politică a Ţării Româneşti, a intervenit în Sibiu, rămase credincioase
Alexandru Iliaş (1620-1621) principilor transilvani, iniţiată Transilvania la cererea imperia Habsburgilor şi, mai ales, încre
Poarta l-a reinstalat pe tronul încă din 1597 de atitudinea lilor, obţinând victoria în lupta zătoare în revenirea acestora în
Moldovei pe Ştefan Tomşa şovăielnică a lui Sigismund de lângă Braşov (17 iulie 1603). forţă cu sprijinul lui Radu-Vodă
al II-lea (1621—1623), a cărui Báthory, la care au contribuit Moise Székely şi-a pierdut viaţa din Ţara Românească.
scurtă domnie a fost urmată însă şi intervenţiile imperialilor,
de revenirea lui Radu Mihnea a creat situaţii dificile pentru
Mercenari în slujba principelui Transilvaniei execută prin
(1623—1626). Titulatura sa era, Transilvania. Pentru prima tragere în ţeapă prizonieri turci, gravură
de această dată, de „domn şi dată de la tulburările generate
voievod al Moldovei şi Ţării de constituirea principatului
Româneşti”, Radu Mihnea reu de sine stătător, asistăm la o
nind, practic, ambele ţări sub creştere a influenţei partidei
conducerea sa. A fost o domnie habsburgofile, cu implicaţii
scurtă, dar liniştită, domnul asupra stăpânirii şi conducerii
aflându-se în bune relaţii atât Transilvaniei. Desele schimbări
cu Poarta, cât şi cu princi la tronul princiar, generate
pele Transilvaniei şi cu ţările de revenirile lui Sigismund
creştine. I-au succedat la tron Báthory (a treia oară în 1601;
domnii din familia Movileştilor, a patra oară în 1601-februarie
între care Miron Barnovschi 1602), dar şi ale generalului
(1626—1629) s-a remarcat prin Gheorghe Basta şi ale comi-
Succesele militare obţinute punea capăt războiului început Báthory. Ţinând încă o dată să
de Bocskai împotriva în 1593. Statu-quo-ul restabilit demonstreze dreptul lor asupra
Habsburgilor, care au dus la între cele două imperii a durat, desemnării conducătorului ţării,
ocuparea cetăţilor Satu Mare, cu reînnoiri succesive, până în stările au reafirmat şi condiţia
Újvár, Tokaj şi a teritoriilor anul 1663. Transilvania rămâ ca acesta să fie un reprezentant
din jur, i-au consolidat puterea nea pe mai departe un principat al nobilimii ardelene. Situaţia
internă şi prestigiul extern. autonom sub suzeranitatea nu a fost acceptată nici de
Convocate în Adunarea Ţării de Porţii, punându-se astfel capăt Homonnai, susţinut în conti
la Mediaş, stările transilvane au intervenţiilor militare din partea nuare de Poartă, care i-a atras
depus, la 14 septembrie 1605, împăratului creştin. de partea sa pe haiducii cărora
jurământul oficial de credin Adunarea Ţării le desfiinţase
ţă faţă de principele Ştefan ■ Un principe al bunei drepturile, şi nici de Gabriel
Bocskai, venit cu o suită impu vecinătăţi Báthory, susţinut de imperiu.
nătoare la ceremonia la care au Moartea neaşteptată a princi În aceste condiţii, lupta pentru
asistat şi solii domnilor români pelui Ştefan Bocskai, aflat în putere a continuat, stările regru-
şi aceia ai sultanului. Între Ungaria în cea mai mare parte pându-se în funcţie de inter Gabriel Báthory
timp, la 5 august 1605 fusese a timpului, a pus capăt condu venţiile venite din partea celor
încheiat, la Târgovişte, un tratat cerii Transilvaniei prin locţi două puteri. Pus în faţa acestor
de alianţă între Transilvania şi itori şi a readus instabilitatea presiuni, Sigismund Rákoczi a
din 1608, principele a încercat
Ţara Românească. În noiem politică. Bocskai îl desemnase renunţat la tron prin convenţia
să se ridice deasupra domnilor
brie 1605, turcii i-au confirmat prin testament ca succesor al de la Cluj (februarie 1608),
din ţările vecine. Tentativa lui
principelui şi titlul de rege al său pe Valentin Drugeth de în favoarea tânărului Gabriel
de a se impune printr-o politică
Ungariei de Mijloc şi au scutit Homonnai, comite de Zemplén Báthory de Somlio, care va fi
internă autoritară, cu sprijinul
Transilvania de plata tributului şi Maramureş, care obţinu „ales” principe de Adunarea
nobililor aduşi din Ungaria, a
pe timp de 10 ani. La revenirea se şi acordul Porţii. Stările Ţării în martie 1608.
generat nemulţumiri în rândul
în Ardeal, Bocskai urma, în l-au ales însă pe Sigismund stărilor; secuilor şi saşilor li s-au
Cu ocazia acestei alegeri, stările
schimb, să le predea cetăţile Rákoczi (1607—1608), care au insistat, mai mult decât de încălcat privilegiile, nobilimea
Lipova şi Ineu. Adunarea Ţării se remarcase prin activitatea obicei, asupra păstrării drep a fost terorizată. La sfârşitul
convocată la Cluj, în aprilie sa de locţiitor al principelui, anului 1610, Gabriel Báthory
tului lor de liberă alegere a
1606, a luat în discuţie noua respingând astfel candidaturile şi-a început expediţia din Ţara
principelui, menţinerii păcii
situaţie creată prin numirea lui lui Valentin Drugeth şi Gabriel Românească, asumându-şi tem
cu cele două puteri vecine şi a
Bocskai ca rege al Ungariei, porar şi titlul de domn al aces
bunelor relaţii cu cele două ţări
decizând să păstreze şi pe viitor teia. Înfrânt în cele din urmă
româneşti, folosirii haiducilor
libertatea principatului şi libera
Sigismund Rákoczi, numai în scopul apărării ţării, de Radu Şerban pe câmpul de
alegere a principelui. Cu acelaşi principe al Transilvaniei
păstrării libertăţilor secuilor luptă de lângă Braşov (1611),
prilej, stările Transilvaniei şi-au Gabriel Báthory a căzut în diz
etc. Demersurile întreprinse la
desemnat reprezentanţii la
Poartă în numele principelui graţia Porţii şi a Habsburgilor.
Dieta de la Caşovia. Turcii au descoperit în persoana
de către Gabriel Bethlen, cu
Tratativele începute cu solii colaborarea domnului Ţării lui Gabriel Bethlen pe candida
lui Rudolf al II-lea au fost Româneşti şi a hanului Crimeii, tul cel mai potrivit pentru tro
finalizate prin încheierea păcii au fost finalizate cu succes. nul princiar al Transilvaniei, iar
de la Viena (iunie 1606), prin Noul principe a fost recunoscut expediţia desfăşurată de aceştia
care lui Bocskai îi erau recu de Poartă în noiembrie 1608, în toamna anului 1613, cu
noscute atât titlul de principe al primind, odată cu însemnele participarea trupelor conduse
Transilvaniei, cât şi stăpânirea de domnie, şi iertarea ţării de de Radu Mihnea, domnul Ţării
cetăţilor Satu Mare şi Tokaj şi plata tributului pe timp de trei Româneşti, şi de Ştefan Tomşa
a comitatelor Bereg şi Ugocsa. ani. Tratativele cu Habsburgii al II-lea, domnul Moldovei, a
Principele Transilvaniei a con au fost mai anevoioase, fiind pus capăt domniei lui Gabriel
tribuit, de asemenea, la înche influenţate de mişcările haiduci Báthory. El şi-a găsit sfârşitul
ierea păcii de la Zsitvatorok lor. Prin încheierea tratatelor cu în cetatea Oradea, asasinat de
(noiembrie 1606), prin care se Ţara Românească şi Moldova propriii haiduci.
Gabriel Bethlen şi epoca sa

ntrunite în Adunarea Generală de
la Cluj (22 octombrie 1613), stările
convocate de turci au luat în consi
derare propunerea Porţii, consimţind
la alegerea lui Gabriel Bethlen.
■ Începutul domniei recunoscut doar ca „voievod”

Înscăunarea solemnă s-a sau „guvernator”, Gabriel
desfăşurat în prezenţa oştilor Bethlen a cedat presiunii tur
turceşti şi a celor româneşti, în cilor, renunţând în favoarea
frunte cu domnii români. Cu acestora la cetatea Lipova
acest prilej cei trei vecini, aflaţi (1616). A reuşit să salveze
sub aceeaşi suzeranitate, şi-au însă Ineul şi să obţină o nouă
jurat prietenie veşnică şi ajutor scutire de tribut, ca urmare a
reciproc la nevoie. „Condiţiile” participării sale, cu o oaste de
impuse noului principe de 12.000 de oameni, la războ
către Adunarea Stărilor şi iul dintre Polonia şi Poartă.
dorinţele acesteia privind con Trimişii principelui au reuşit
ţinutul ’ahdname- ului ce urma cu acest prilej să medieze
a fi solicitat Porţii dezvăluie între cele două părţi, contri
insistenţa stărilor pentru preve buind la încheierea acordului
deri exprese care să respecte de la Jarucha (septembrie
pe viitor libera electio a principe 1617). Prin acesta, Polonia se
lui - urmând să nu fie acceptat angaja, printre altele, să nu
acela qui non est patriota vel ex mai intervină în problemele
sangvine hungarico - şi să asigure Moldovei, Ţării Româneşti şi
Gabriel Bethlen
bunele relaţii de prietenie cu ale Transilvaniei. Participarea
Ţările Române. Într-adevăr, personală a principelui la
’ahdname-ul acordat în iulie campania împotriva polone Politica de fidelitate faţă de şi Miron Barnovschi ilustrează
1614 de către sultanul Ahmed zilor din anul 1617, alături Poartă a lui Gabriel Bethlen evoluţia unei politici veleitare
I respecta aceste dorinţe ale de Alexandru Iliaş, domnul a dus la deteriorarea relaţiilor a lui Gabriel Bethlen, care din
stărilor şi stabilea haraciul Ţării Româneşti, şi de Radu acestuia cu domnul moldo protejat al turcilor şi al domni
Transilvaniei la 10.000 de Mihnea, domnul Moldovei, vean Gaspar Graţiani, care lor români a încercat să devină
galbeni. şi tratativele purtate cu acest trecuse deschis de partea un protector al acestora din
Venit la putere cu sprijin prilej s-au concretizat în per polonezilor şi a Habsburgilor, urmă. Faţă de o asemenea poli
turcesc şi românesc, Gabriel fectarea şi semnarea tratatului principele intervenind pe lângă tică a unui principe autoritar
Bethlen era un bun cunoscător de alianţă şi bună vecinătate turci pentru schimbarea lui şi care dispunea de o armată
al realităţilor politice ale epocii, de la Soroca (26 septembrie (1620). Între timp, în Ţara puternică, domnii români au
înzestrat cu reale calităţi de 1617), între Gabriel Bethlen Românească ajunsese din fost nevoiţi să apeleze la Poartă
diplomat, el a apreciat că şi Radu Mihnea. Mai târziu, nou la putere Radu Mihnea, pentru reglementarea rapor
numai relaţiile bune cu Poarta principele a încheiat un tratat cu care Gabriel Bethlen a turilor lor. În 1628, ca urmare
şi cu Ţările Române îi puteau asemănător, sub forma unei reînnoit, la Cluj (1622), mai a plângerilor domnului Ţării
asigura liniştea şi chezăşia „confederaţii” (1619), cu noul vechiul tratat de prietenie. Româneşti, turcii i-au interzis
domniei şi a ţării. Ameninţat domn al Ţării Româneşti, Intervenţiile diplomatice în termeni categorici principe
de Habsburgi cu susţinerea Gavril Movilă, înscăunat cu împotriva lui Alexandru Iliaş, lui să mai intervină în afacerile
altor pretendenţi la tron şi sprijinul său direct. Gaspar Graţiani, Radu Mihnea domnilor de peste Carpaţi.
■ Autoritate princiară lor nobiliară, ci prin pregătirea exterior, introducând totodată

şi politică de reforme şi meritele lor personale. Cum monopolul princiar asupra
autoritatea princiară era, înainte anumitor produse căutate de
Pentru consolidarea puterii,
de toate, o problemă de auto negustori. În acelaşi timp, a
noul principe, înscăunat prin
nomie financiară faţă de stări, reorganizat şi a intensificat
forţă, trebuia să recâştige încre
Gabriel Bethlen a urmărit cu exploatarea minelor şi a saline
derea stărilor faţă de instituţia
consecvenţă sporirea veniturilor lor, care aducea venituri regali-
princiară, degradată prin abu
proprii, ceea ce explică seria ene de mare importanţă pentru
zurile lui Gabriel Báthory, şi, în
măsurilor cu caracter fiscal, vistierie, iar prin emisiuni Monedă din aur
acelaşi timp, să-şi consolideze emisă de Gabriel Bethlen
comercial, monetar, militar şi monetare repetate cu monedă
propria-i autoritate în vederea măruntă devalorizată a crescut
social.
unei politici eficace atât pe plan veniturile statului. Etatismul
intern, cât şi pe plan extern, Începutul acestora a fost făcut princiar se regăseşte şi în politi În acelaşi scop, Gabriel Bethlen
în februarie 1614 el a restituit prin revizuirea tuturor dona ca preţurilor, Gabriel Bethlen a vizat şi lărgirea bazei sociale
saşilor oraşul Sibiu. A intervenit ţiilor şi înnobilărilor acordate solicitând Adunării Ţării să a puterii sale, fiind preocupat
pentru schimbarea compoziţiei după 1585, prilej de a spori discute şi să decidă „limitaţii” atât de îngrădirea autorităţii
şi funcţionării Adunării Stărilor, domeniul princiar şi venituri ale preţurilor la diferite materii şi influenţei instituţiei repre
delegaţii aleşi fiind reduşi la cel le ţării. În 1616, principele a prime şi articole meşteşugăreşti, zentative a stărilor, cât şi de
mult o treime, ceilalţi urmând dispus efectuarea unei con- măsură completată prin aduce reformarea armatei, prin con
să fie numiţi de principe dintre scrieri fiscale (connumeratio) a rea unor meşteri pricepuţi din stituirea unei oştiri permanente
dregătorii săi de încredere. contribuabililor, în conformitate afara Transilvaniei, care, la adă de mercenari, bine instruită şi
Bethlen a eliminat, în acest fel, cu hotărârile Adunării Ţării postul privilegiilor obţinute, să înzestrată, cu o mare mobilita
posibilitatea oricărei opoziţii din 1608, revenindu-se astfel la poată produce mai ieftin şi mai te. Însemnătatea dobândită de
eficiente din partea Adunării sistemul mai vechi de impune de calitate decât breslele. Toate oastea de mercenari şi creşte
Ţării, transformând instituţia re pe porţi. Întrucât sistemul aceste practici economice, rea rolului pedestrimii, odată
reprezentativă într-un instru fiscal rămânea unul tradiţional, dominate de interventionism, cu progresul armelor de foc,
ment docil al guvernării sale Gabriel Bethlen a căutat să-şi au constituit o politică comple au schimbat nu doar tactica
autoritare. La aceasta s-a adă consolideze puterea şi autorita xă prin care principele a reuşit militară, în defavoarea tradiţi
ugat promovarea în Consiliul tea prin intervenţii în domeniile să-şi asigure o independenţă onalei cavalerii nobiliare, ci şi
Princiar şi în demnităţile de comerţului, mineritului, baterii reală faţă de stări şi să subordo opţiunile principelui în materie
la curte a unor oameni noi, de monede şi producţiei meşte neze voinţa acestora efortului de politică socială. Noul sistem
remarcaţi nu pentru originea şugăreşti. A stimulat comerţul centralizator. i-a impus grija pentru colectarea
dărilor militare şi preocuparea
legată de promovarea unei largi
categorii ostăşeşti care, fără a
Clujul în 1617, acvaforte constitui o nobilime propriu-
zisă, se bucura de unele libertăţi
nobiliare în schimbul slujbei
militare. Astfel se explică înno
bilările practicate atât pe dome
niile fiscale (Făgăraş, Chioar,
Gherla, Gurghiu etc.), cât şi pe
cele nobiliare. Pentru a stopa
înrolările şi mai cu seamă înno
bilările iobagilor, stările au cerut
principelui, în 1619, să renunţe
la asemenea practici, să restituie
iobagii fugiţi şi înrolaţi, celor
români Adunarea Stărilor inter-
zicându-le, în 1620, să poarte
arme şi mai apoi, în 1623, să
umble călare şi înarmaţi.
de importanţă strategică, între şi asediul Vienei (noiembrie

care Chioar, Tăşnad şi Ecsed. 1619), acţiune la care Gabriel
Acestor iniţiative militare diplo Bethlen a renunţat pe neaştep
maţia habsburgică le-a asociat o tate din cauza veştilor privitoare
susţinută campanie de denigrare la sprijinul acordat de polonezi
a lui Bethlen şi de sprijinire la lui Gheorghe Homonnai şi
tronul princiar a lui Gheorghe la pregătirea de către acesta a
Homonnai. Succesele oşti unei intervenţii în Transilvania.
lor ardelene şi consolidarea Pentru reluarea conflictului,
domniei lui Gabriel Bethlen cu principele a apelat la Poartă
sprijinul Porţii i-au constrâns spre a primi ajutor de 2.000
pe Habsburgi să încheie cu de pedestraşi din Moldova şi
principele Tratatul de la Trnava de 1.000 de călăreţi din Ţara
(6 mai 1615), reînnoit în 1617, Românească.
prin care îi recunoşteau stăpâ
Opoziţia nobiliară din nordul
nirea şi se obligau să restituie
Ungariei, întrunită în Dieta de
cetăţile ocupate.
la Banská Bystrica, i-a oferit
Izbucnirea Războiului de 30 lui Bethlen coroana regală, dar
de Ani, care a grupat o bună principele, luând în considerare
parte a statelor europene în poziţia Porţii şi condiţiile puse
două coaliţii, liga Catolică şi de stările transilvane, a evitat
Uniunea Evanghelică, i-a oferit să o primească. El a semnat
lui Gabriel Bethlen prilejul de a celebra Diploma regis, însă a
Gabriel Bethlen. Gravură cu blazonul se implica în conflict de partea refuzat încoronarea şi a respins
familiei şi a principatului
acestei din urmă alianţe, sub orice limitare a autorităţii sale în
pretextul ajutării cehilor pro materie de guvernare, decepţi
testanţi răsculaţi (1619-1622). onând astfel o parte însemnată
Politica de reforme a lui înzestrat cu o bibliotecă bogată Intervenţia a avut loc cu acor a aristocraţiei nobiliare, care a
Gabriel Bethlen nu a ocolit nici şi cu profesori renumiţi aduşi dul Porţii, iar tratativele cu cehii preferat revenirea la supunerea
problema bisericii. A păstrat din străinătate. au fost purtate prin intermediul faţă de Habsburgi. Rezultatele
echilibrul între religiile recepte, lui Marcu Cercel, fiul fostu de pe câmpul de luptă - câteva
Toate aceste măsuri i-au permis
precum şi toleranţa faţă de lui domn al Ţării Româneşti. victorii obţinute de Bethlen,
o largă autonomie decizională
religia ortodoxă, fără a-i lipsi Prin mişcări rapide de trupe, înfrângerea cehilor la Muntele
în raport cu stările şi, în acelaşi
iniţiativa şi intenţia convertirii Bethlen a reuşit să ocupe Alb, cucerirea cetăţii Vác de
timp, au făcut posibile de
românilor la Calvinism, după o serie de localităţi precum către turci - au impus părţilor
mersurile sale de politică exter
cum rezultă din corespondenţa Bratislava (octombrie 1619), beligerante încheierea Tratatului
nă care au asigurat prestigiul
sa cu patriarhul Chirii Lucaris. Košice, Nové Zámky, Trnava şi de pace de la Mikulov, din 6
european al principatului.
Aceluiaşi flux reformator Nyitra. S-a ajuns la încercuirea ianuarie 1622. Prin acesta,
i-au fost supuse problemele
■ Transilvania şi
educaţiei şi învăţământului,
Războiul de 30 de Ani Sigilul lui Gabriel Bethlen
principele acordându-le fiilor
de iobagi dreptul de a frecventa Numirea ca principe a lui
şcolile săteşti şi pedepsindu-i Gabriel Bethlen prin voin
pe stăpânii care se opuneau ţa sultanului şi cu sprijinul
acestei dispoziţii (1624). Pentru domnilor din Ţările Române
a asigura ridicarea unei noi a dus la înăsprirea raporturilor
generaţii de funcţionari instruiţi, Transilvaniei cu Habsburgii.
necesari politicii princiare de Trupele imperiale au efectuat
reformă, Gabriel Bethlen a incursiuni în părţile vestice ale
înfiinţat Colegiul Academic de principatului, reuşind să ocupe
la Alba-Iulia (1622), pe care l-a pentru un timp o serie de cetăţi
de la Mikulov. Astfel, Bethlen serie de victorii care au asigurat

renunţa la ducatele Oppeln şi principatului un rol important
Ratibor, dar păstra pe timpul în sistemul echilibrului politic
vieţii cele şapte comitate şi, cu din Europa vremii.
titlu veşnic pentru Transilvania,
Dispariţia lui Gabriel Bethlen
localităţile Baia Mare, Baia-
a stârnit îngrijorarea Porţii,
Sprie şi Ecsed. Cu toate aceste
otomanii confirmând instalarea
avantaje, principele a continuat
pe tronul princiar a Ecaterinei
să fie preocupat de coaliţia
de Brandenburg, soţia fostului
protestantă antihabsburgică,
principe, urmând ca aceasta
redeschizând, în septembrie
să conducă ajutată de Ştefan
1626, conflictul cu Viena prin-
Ferdinand II Bethlen. Stările nobiliare au
de Habsburg tr-o nouă campanie militară.
profitat de această situaţie
Scurtă ca durată, aceasta s-a
pentru a înlătura consecinţe
încheiat în 20 decembrie 1626,
le politicii reformatoare a lui
prin pacea de la Bratislava,
Gabriel Bethlen renunţa la Gabriel Bethlen şi a limita pute
care a reluat clauzele tratatelor
titlul de rege al Ungariei, rea princiară. Situaţia internă s-a
anterioare şi a marcat, în acelaşi Gheorqhe Rákoczi I
care îi revenea lui Ferdinand complicat prin redeschiderea
timp, renunţarea definitivă a lui
de Habsburg împreună cu conflictelor religioase. Trecută
Bethlen la o politică potrivnică
comitatele din vestul Ungariei. în secret la catolicism şi spriji
Dincolo de aspiraţii şi de
Bethlen obţinea, în schimb, nită de Ştefan Csáky, Ecaterina
neîmpliniri, domnia lui Gabriel
recunoaşterea sa în calitatea de de Brandenburg a intrat într-un
Bethlen rămâne în istoria
principe al Transilvaniei, căreia conflict deschis cu partida
Transilvaniei în primul rând
îi adăuga şi titlurile de principe protestată condusă de Ştefan
prin realizările sale, materiali
ales al Imperiului Romano- Bethlen. Lupta pentru putere
zate în formula unei guvernări
German şi de duce de Oppeln dintre grupările nobiliare i-a dat
autoritare care şi-a supus stările
şi Ratibor; el obţinea, de câştig de cauză lui Gheorghe
şi a reuşit să ducă o politică
asemenea, stăpânirea viageră a Rákoczi I (1630—1648), Ecate
externă activă, având drept
celor şapte comitate (Satu Mare, rina de Brandenburg fiind silită
Monedă de aur rezultat consolidarea principatu
Bereg, Ugocsa, Borsod, Abaúj, emisă de Gheorghe Rákoczi I să abdice în septembrie 1630.
lui şi sporirea prestigiului aces
Zemplén şi Szabolcs) pe care
tuia în faţa Porţii şi a statelor
le ocupase în nordul Ungariei,
Habsburgilor. Mai mult chiar, europene, cu deosebire a celor
precum şi suma anuală de
spre sfârşitul vieţii, principele protestante. Înscăunat peste Ecaterina de Brandenburg,
50.000 de florini drept cheltuieli soţia principelui Gabriel Bethlen
a oferit Vienei participarea la o voia stărilor şi cu sprijin din
pentru întreţinerea de mer
posibilă uniune matrimonială afară, noul principe a ştiut să-şi
cenari şi a cetăţilor. Cu toate
cu familia imperială. Această consolideze autoritatea în interi
că prevederile păcii nu l-au
schimbare venea în contra or, să iniţieze o serie de refor
mulţumit pe Gabriel Bethlen,
dicţie cu politica sa de o viaţă me prin care să sporească veni
Principatul Transilvaniei a ieşit
şi cu testamentul său, care turile personale şi prin aceasta
în urma ei consolidat şi cu pre
recomanda păstrarea bunelor să poată angaja ţara într-o
stigiul diplomatic mult sporit.
raporturi cu Poarta şi cu Ţările politică nu numai de supune
După obţinerea colaborării Române vecine ca o garanţie a re faţă de Poartă şi de bună
unor principi protestanţi şi păstrării şi consolidării ţării. Se vecinătate cu Ţările Române, ci
a acordului Porţii, Gabriel cuvine să amintim însă că noua şi de cuceriri ale unor teritorii
Bethlen a reluat, în august 1623, orientare politică a lui Gabriel stăpânite de Habsburgii catolici.
acţiunile militare împotriva Bethlen, precum şi încercarea Prin participarea la Războiul de
Habsburgilor, fără însă a mai de a dobândi cu sprijin suedez 30 de Ani, Gabriel Bethlen a
avea succese deosebite. Noul şi rusesc coroana Poloniei au reuşit să integreze Transilvania
tratat de pace încheiat la Viena, rămas doar în fază de proiecte, în marile sisteme de alianţă
în 8 mai 1624, relua, cu unele principele încetând din viaţă la europene şi, cu sprijin militar
modificări, prevederile păcii 15 noiembrie 1629. turcesc şi românesc, să obţină o
Epoca domniilor autoritare

omnia lui Matei Basarab a fost marca-
tă de legăturile cu principii Rákoczeşti
din Transilvania şi de relaţiile sale cu
domnul Moldovei, Vasile Lupu, desfăşurate toate,
desigur, sub cupola comună a puterii suzerane.
■ Ţara Românească: de taleri pe an. Urmând

Matei Basarab modele şi practici mai vechi,
noul domn şi-a luat numele de
Pe fundalul ostilităţii crescute
Basarab sau Basarabă (septem
a boierimii locale fată de ele-
brie 1632), socotindu-se nepot
mentele levantine în ascensi
al lui Neagoe Basarab.
une numerică în funcţiile de
conducere, boierimea l-a ales Apreciat de contemporani ca
domn, în august 1632, pe Matei un gospodar şi oştean de valoa
din Brâncoveni, pretendent re, Matei Basarab, în îndelun Bulă de aur
de la Matei
din 1631 şi venit acum din gata sa domnie (1632-1654), Basarab din
anul 1645
Transilvania cu sprijin militar. a iniţiat mai multe măsuri
Matei Basarab
Îndrăzneala boierilor era posi organizatorice pe plan intern şi
bilă şi se datora sprijinului pe extern. I-a rechemat în ţară pe
scurgerea bogăţiilor din ţară cu ţăranii contribuabili, provo
care aga Matei îl avea din partea boierii pribegiţi şi a reuşit cu
preţul stârnirii aversiunii unor când fuga acestora. Amploarea
paşei de Silistra şi Oceakov, abilitate şi cu dăruiri de slujbe
cercuri bisericeşti. Preocupat dobândită de acest fenomen
dar şi unui context favorabil al să se impună boierimii şi să se
de organizarea militară, pe l-a făcut pe domn să introducă
politicii externe. În octombrie bucure de sprijinul ei, evitând,
lângă oastea de ţară, a întreţinut stricta respectare a „năpăştilor”,
1632, în lupta de la Plumbuita în prima parte a domniei, orga
mercenari, a crescut numărul adică răspunderea colectivă a
sau Obileşti, oastea lui Radu nizarea de comploturi şi mişcări
pedestraşilor înzestraţi cu arme satului pentru dările fugarilor;
Iliaş, domnul numit de turci, a ostile. Până la sfârşitul dom
de foc, a înfiinţat corpul seime asupra acestui sistem s-a revenit
fost înfrântă, iar Matei-Vodă a niei sale a sprijinit boierimea
nilor cu archebuze. În domeniul în 1653, la sfârşitul domniei,
început demersurile la Poartă locală şi a evitat să promoveze
justiţiei s-a îngrijit, în 1652, de în general, politica internă
pentru acceptarea lui ca domn elementele levantine. Regimul
editarea îndreptării Legii. A spriji promovată de Matei Basarab a
de către sultan. Tratativele politic instituit de el a fost con
nit tipografia, moara de hârtie fost una de întărire şi de con
au fost anevoioase, susţinerii siderat unul autoritar, asemă
de la Călimăneşti, sticlăria, solidare a puterii domneşti. Ea
din partea lui Abaza-Paşa şi a nător acelora din Transilvania
redeschiderea şi exploatarea s-a înscris într-o arie mai largă
principelui Gheorghe Rákoczi I lui Gheorghe Rákoczi I şi din
minelor de fier şi cupru de la europeană, la fel procedând
adăugându-i-se participa Moldova lui Vasile Lupu.
Baia de Aramă şi Baia de Fier; şi vecinii din nord, Gheorghe
rea financiară substanţială a Marea majoritate a daniilor a răscumpărat de la arendaşii Rákoczi I şi Vasile Lupu.
candidatului, dar s-au finalizat domnului au fost făcute pentru levantini exploatarea salinelor Drumul urmat pentru dobândi
cu succes. Matei-Vodă s-a biserici şi mănăstiri, el însuşi şi a vămilor. Din perspecti rea tronului - prin forţă militară
înfăţişat în persoană sultanu ctitorind şi renovând aproape va fiscalităţii, politica internă şi apoi recunoaşterea prin plata
lui, a rămas timp de o lună 30 de biserici. Între construcţii promovată de domn a fost însă banilor — a fost exemplul pe
la Constantinopol, de unde a le religioase s-au aflat şi unele una excesivă. Reforma iniţiată care l-a respectat în relaţiile cu
revenit, în martie 1632, cu toate de la muntele Athos, din în acest domeniu - un nou sis Poarta. Oastea sa de mercenari
onorurile cuvenite unui domn Transilvania şi din Bulgaria. Cu tem de impunere, al „talerului”, era gata la nevoie să-l apere, iar
al Ţării Româneşti. Preţul suc toate acestea, în 1639 a interzis după numele unităţii de impu pungile cu galbeni îi erau sufici
cesului a fost creşterea tributu închinarea unor mănăstiri nere (1634) - a avut consecinţe ente pentru obţinerea favoruri
lui ţării de la 45.000 la 130.000 din ţară către Athos, oprind excesiv de apăsătoare pentru lor. Cu Gheorghe Rákoczi I a
încheiat un tratat de alianţă în Matei Basarab. Neînţelegerile (3 decembrie 1639). După

iulie 1635; acesta a fost reînnoit dintre cei doi domni, de natură aceasta, Matei Basarab a fost
în anii 1638, 1640, 1647 şi 1650 personală în esenţă, erau reconfirmat pe tron, la fel ca
(acesta din urmă cu Gheorghe susţinute de intrigile Porţii. şi Vasile Lupu. După 1648
Rákoczi al II-lea). Aceste tratate Vasile Lupu intenţiona obţine relaţiile au reînceput să se dete
asigurau principilor o poziţie rea tronului Ţării Româneşti rioreze. Matei Basarab a obţinut
de preeminenţă, domnul Ţării pentru fiul său Ioan; în replică, sprijinul lui Gheorghe Rákoczi
Româneşti obligându-se să dea Matei Basarab îl sprijinea pe al II-lea, în timp ce Vasile
o sumă de bani (5.000 de flo Ioan Movilă, pretendent aflat Lupu, bucurându-se de susţine
rini) şi doi cai cu harnaşamentul în Transilvania. Intervenţia rea cazacilor şi a tătarilor, făcea
lor, asemeni unui vasal faţă de militară din 1637 a lui Vasile proiecte extinse de ocupare
seniorul său. „Confederaţiile” Lupu în Ţara Românească, a tronurilor Ţării Româneşti
încheiate cuprindeau şi preve desfăşurată cu acordul Porţii, şi Transilvaniei. Pe fondul
deri referitoare la ajutorarea nu a avut finalul aşteptat de unui complot boieresc condus Regele Poloniei
militară, care s-au şi aplicat în acesta. Matei Basarab, sprijinit de marele-logofăt Gheorghe Vladislav al IV-lea
practică. Din motive lesne de de trupe ardelene, a fost sfătuit Ştefan, a avut loc, în 1653,
înţeles, nu se explicitează aici să evite lupta, iar Vasile Lupu a intervenţia militară a trupelor
alianţa împotriva puterii suzera primit ordinul de a se întoarce ardelene şi muntene cu scopul
ne. În realitate, în 1636, Matei în tară. Victoria a revenit, în înlăturării de pe tron a lui Vasile (26 mai 1653), bătălia decisivă
Basarab a oferit ajutor militar fapt, domnului Ţării Româneşti, Lupu. Victoria le-a surâs doar a avut loc o zi mai târziu la
lui Gheorghe Rákoczi I în lupta care, în toamna lui 1637, a fost o lună. Vasile Lupu, revenit Finta, cu ample desfăşurări de
de la Salonta împotriva turcilor. confirmat pe tron. Conflictul cu ajutorul militar al cazacilor forţe. Neplata lefurilor promise
În privinţa legăturilor cu s-a redeschis în 1639, când hatmanului Timuş Hmelniţki, de domn înaintea luptei de la
Moldova după 1634, data Vasile Lupu a obţinut tronul a redobândit tronul şi a luat Finta, alături de instigările lui
numirii lui Vasile Lupu ca Ţării Româneşti pentru fiul său iniţiativa militară, încercând Constantin Şerban, preten
domn de către Poartă, ele au şi mazilirea lui Matei Basarab. încă o dată, cu acordul mare- dent la tronul ţării, a generat
devenit tensionate în special Expediţia armată a domnului lui-vizir, înlăturarea lui Matei alte nemulţumiri şi tulburări
după încercările nereuşite, din moldovean s-a încheiat însă Basarab, care îl adăpostea pe în rândul oştenilor mercenari:
intervalul 1635-1637, ale lui cu un eşec, prin lupta de la pretendentul Gheorghe Ştefan. seimeni, dorobanţi, străini etc.
Vasile Lupu de a-l prinde pe Nenişori, lângă apa Ialomiţei După ciocnirea de la Şoplea Măsurile de forţă preconiza
te de domn pentru a depăşi
criza — un mare număr de
Pisania bisericii din Măxineni,
seimeni au fost supuşi birului şi
ctitorită de Matei Basarab s-a apelat la ajutorul militar al
lui Gheorghe Rákoczi al II-lea
şi la tătari - nu au mai putut fi
aplicate. Domnul a încetat din
viaţă la 9 aprilie 1654, chinuit
de rana primită la Finta.
Pe parcursul domniei sale
îndelungate, Matei Basarab, pus
de multe ori în dificultate de
Poartă, a avut şi tentative de a
se alătura unei posibile coaliţii
antiotomane. Până la încheierea
Războiului de 30 de Ani (pacea
de la Linz din 1645), la iniţiativa
regelui Poloniei Vladislav al
IV-lea, domnul Ţării Româneşti
este numit „generalisim al între
gului Orient”, cu misiunea de
eliberare a creştinilor sud-dună afirmat ca un adevărat „patron” nului moldovean la Poartă erau
reni. Dar aceste demersuri de al acesteia. Legăturile sale bine cunoscute în Transilvania.
coalizare au rămas fără urmări s-au extins şi la alte patriarhii, Caz fără precedent, s-au făcut
esenţiale. Dispariţia lui Matei precum cele de Alexandria, chiar demersuri de către curtea
Basarab a pus capăt nu numai Ierusalim şi Antiohia. A spri princiară pentru o eventuală
unei domnii îndelungate, ci şi jinit mănăstirile de la muntele căsătorie a fiului lui Gheorghe
unei perioade de linişte şi de Athos, de la Meteora, în general Rákoczi I cu Maria, fiica
relativă prosperitate. A fost o biserica ortodoxă din Balcani, domnului, căsătorie care până
domnie echilibrată, care a încer la urmă nu s-a realizat. Cu toate
dar şi de la răsărit de Nistru
cat să crească prestigiul ţării în acestea, în anii 1646 şi 1650, în
(Kiev, Lvov) şi chiar de la
plan extern atât în relaţiile cu timpul domniei lui Gheorghe
Veneţia.
Poarta, cât şi cu alte state creşti Rákoczi al II-lea, a fost recon
Vasile Lupu
ne. În plan intern s-a bucurat de În privinţa relaţiilor externe firmat vechiul tratat din 1638
sprijinul boierimii autohtone şi a fost, cel puţin în aparenţă, dintre Moldova şi Transilvania.
al celei împământenite, precum opoziţie. Către sfârşitul domniei Vasile Lupu s-a considerat
adeptul unei politici echilibrate.
şi de cel al unei numeroase sale, numărul grecilor în Sfatul
Trebuie menţionat însă faptul cel puţin egalul lui Gheorghe
armate bazate, după modelul Domnesc a sporit foarte mult.
că acţiunile sale s-au desfăşurat, Rákoczi I, iar faţă de fiul prin
extern, pe mercenari, dar şi pe A încercat iniţial să promoveze
în general, sub patronajul Porţii, cipelui ambiţiile sale au fost mai
seimeni şi dorobanţi. Reversul o politică fiscală echilibrată, dar
al cărei susţinător a fost. Ca mari. Faţă de Matei Basarab,
acestei colaborări a fost politica a sporit mereu numărul dărilor
rezultat, Moldova a beneficiat domnul Ţării Româneşti, Vasile
fiscală excesivă promovată impuse contribuabililor ţărani.
de menţinerea neschimbată Lupu a manifestat o ostilitate
în defavoarea ţărănimii şi, în Dacă la începutul domniei a
constantă, care a dus în câteva
final, imposibilitatea îndeplinirii restrâns termenul de prescriere
rânduri la confruntări militare
tuturor promisiunilor făcute a urmăririi ţăranilor fugiţi de
directe. Campaniile militare din
slujitorilor, care s-au răsculat la şapte la cinci ani, în 1646 a
anii 1635, 1637, 1639 şi 1653
anulat dreptul de strămutare. A
împotriva sa şi cărora li s-au nu au dus la împlinirea viselor
sprijinit comerţul, în special cel
alăturat şi alte categorii sociale sale de a dobândi domnia Ţării
nemulţumite. orientat spre Polonia, benefic
Româneşti. Tratatul încheiat
pentru viaţa economică a ţării.
cu Matei Basarab în 1639,
Bun gospodar, s-a îngrijit de
■ Moldova: Vasile Lupu prin mijlocirea lui Gheorghe
refacerea curţilor domneşti
Instalarea pe tronul Moldovei a Rákoczi I, nu a însemnat decât
din Iaşi şi Suceava, a cetăţilor
lui Vasile Lupu (1634-1653) a o pauză în starea conflictuală.
Neamţ şi Suceava. În domeniul
marcat începutul unei perioade O nouă împăcare (1644) între
legislativ s-a îngrijit de tipărirea,
de prosperitate pentru ţară. Vasile Lupu şi Matei Basarab,
în 1646, a Pravilelor împărăteşti
Grec împământenit, iubitor făcută fără mijlocirea principe
(Pravila lui Vasile Lupu sau
de cultură, domnul s-a bucu lui, a avut şi ea o viaţă scurtă.
Cartea românească de învăţătură).
rat întotdeauna de încrede Conflictul a reizbucnit în 1653,
Preocupat de sprijinirea biseri
rea Porţii, fiind de altfel un Gheorghe Rákoczi al ll-lea cu şi mai mare putere. De
cii, pentru care a făcut nume
susţinător al grupării filoturce. această dată, Gheorghe Rákoczi
roase danii, a ctitorit numeroase
A reuşit, printr-o politică abilă, al II-lea s-a situat alături de
aşezăminte religioase, între care a haraciului datorat puterii
să se facă acceptat de boierimea Matei Basarab, împotriva lui
s-au remarcat îndeosebi biserica suzerane. Raporturile cu prin
locală, ostilă şi aici elementului Vasile Lupu.
Trei Ierarhi şi mănăstirea Golia cipele Transilvaniei, Gheorghe
levantin, şi să obţină consolida din Iaşi. Din iniţiativa şi cu Rákoczi I, au fost iniţial destul Poziţia geopolitică a Moldovei
rea autorităţii domneşti. A reu sprijinul domnului s-a ţinut la de reci. Totuşi, în 1637 s-a i-a impus domnului moldovean
şit să-i atragă în ţară şi pe boie Iaşi, în 1642, Sinodul (Soborul) încheiat o înţelegere între cele legături cu polonezii, cazacii şi
rii din gruparea polonofilă şi a Ecumenic care a discutat şi două curţi domneşti, iar mai tătarii. Din considerente politi
atras boierimea mică şi mijlocie adoptat „Mărturisirea ortodo târziu, în 1638—1639, Vasile ce, Vasile Lupu a preferat căsă
prin dăruiri de moşii. Constituit xă” a mitropolitului Kievului, Lupu a acceptat, prin mijlo toria Mariei cu Janusz Radziwiłł
din rude şi din persoane de Petru Movilă. Intervenind cirea principelui, încheierea din Lituania, magnat ridicat
încredere, Sfatul Domnesc în susţinerea patriarhiei din unui tratat cu Matei Basarab. la funcţia de mare-hatman al
i-a oferit sprijinul fără a-i face Constantinopol, domnul s-a Bogăţia, faima şi statutul dom Poloniei. Prin această alianţă
lui au venit ardelenii, sub con

ducerea lui loan Kemény,
dar şi muntenii conduşi
de Diicu Buicescu. Luat
prin surprindere, Vasile
Lupu s-a retras la Hotin,
de unde, cu ajutorul
cazacilor ginerelui său,
a reocupat tronul în
mai 1653 şi şi-a conti
nuat marşul spre Ţara
Românească. Înfrânte
de Matei Basarab în lupta
de la Finta (27 mai 1653), Matei Basarab cu doamna Elena, miniatură
oştile moldo-cazace ale lui

Vasile Lupu au mai suferit şi
Bogdan
Hmelniţki
alte înfrângeri în Moldova,
cu ţările vecine. Domnia a fost reintroducerea monopolului
învingător, Gheorghe Ştefan
una autoritară, asemănătoare princiar asupra comerţului cu
s-a instalat în scaunul domnesc,
se încerca atragerea Moldovei aceleia a lui Matei Basarab în ceară, miere şi animale şi recon
în timp ce fostul domn lua
într-o alianţă antiotomană Ţara Românească, cu realizări siderarea daniilor şi a zălogirilor
calea pribegiei printre cazaci
la care, alături de polonezi, importante în domeniile cul de moşii fiscale înfăptuite după
şi tătari, ajungând, în cele din
urmau să se alăture şi cazacii, tural şi religios. Ea a fost însă moartea lui Gabriel Bethlen. În
Matei Basarab şi Gheorghe umbrită de excesiva dorinţă timpul domniei lui Gheorghe
Rákoczi. Seimul polonez s-a de putere a domnitorului, care Rákoczi I, Consiliul Princiar
împotrivit acestei întreprinderi a deschis seria conflictelor cu şi-a redobândit rolul din
şi astfel totul a rămas la stadiul Ţara Românească. timpul lui Gabriel Bethlen. În
de proiect. Cu toate acestea, pofida faptului că în perioada
Vasile Lupu a obţinut cu acest ■ Transilvania; principii 1634-1644 principele nu a
prilej indigenatul polonez, care din familia Rákoczi numit pe nimeni în funcţia de
însemna o formă de recunoaş Gheorghe Rákoczi I şi-a înce cancelar, activitatea cancelariei
tere a meritelor sale. Răsculaţi put domnia în condiţiile unei a cunoscut o perioadă de maxi
după moartea regelui polon scăderi accentuate a autorităţii mă eficienţă, dispunând de un
Vladislav al IV-lea, cazacii princiare, ca urmare a adoptării număr mediu de circa 20—21 de
zaporojeni l-au ales conducător celor 74 de articole ale Adunării scriitori bine pregătiţi. Aceeaşi
pe hatmanul Bogdan Hmelniţki, Generale din anul 1630. Din grijă a fost acordată sistemului
care, cu sprijinul tătarilor, a acest motiv, era preocupat, de transmitere a informaţiilor şi
invadat Polonia în 1649. La pe de o parte, de consolidarea corespondenţei prin reţeaua de
revenirea din această expediţie Vasile Lupu într-un tablou votiv puterii sale politice, de elimi poşte, aceasta devenind un ser
ei au trecut prin Moldova, unde din biserica Trei Ierarhi din laşi viciu rapid, eficient şi sigur, la
narea contracandidaţilor la tron,
au fost atacaţi de Vasile Lupu. de păstrarea bunelor relaţii cu un nivel greu de atins ulterior.
Ca urmare, trupele cazaco-tăta- puterea suzerană, iar pe de altă Consolidarea autorităţii princi
re au jefuit Moldova în 1650. urmă, la Poartă. Vasile Lupu nu parte de reluarea politicii auto are este reflectată de activitatea
Sub presiunea acestora, domnul a mai reuşit să redobândească ritare promovate de mentorul adunărilor generale ale ţării,
Moldovei a promis mâna tronul pentru sine; totuşi, în său, principele Gabriel Bethlen. convocate de principe. Dacă în
fiicei sale Ruxandra lui Timuş 1659, fiul său Ştefăniţă Lupu a Primii paşi în această direcţie anul 1630 au fost înregistrate
Hmelniţki (1650), căsătoria ajuns domn al Moldovei. au fost întreprinşi chiar de la şase astfel de convocări ale stă
acestora având loc în 1652. începuturile domniei sale, el
Domnia de aproape două rilor, după urcarea pe tron a lui
În 1653, Vasile Lupu a fost decenii a lui Vasile Lupu a fost, reuşind să obţină din partea Gheorghe Rákoczi I numărul
înlăturat de la tron de către în ansamblu, una de prosperi Adunării Ţării, în iunie-iulie lor a scăzut simţitor, ajungând
marele-logofăt Gheorghe tate economică şi de creştere a 1631, revenirea asupra hotă să se situeze chiar sub media
Ştefan. În sprijinul pretendentu prestigiului Moldovei în relaţiile rârilor anterioare, respectiv obişnuită de două convocări pe
obţinerea de bani, aşa cum succesor la tronul ţării, alegere

făcuse înaintaşul său Gabriel recunoscută şi de puterea suze
Bethlen, cât pentru sporirea rană. Preparativele militare au
moşiilor familiale, devenite un fost legate cu precădere de refa
mijloc de creştere a puterii sale. cerea şi întărirea cetăţilor de la
Astfel, Gheorghe Rákoczi I a hotare (Oradea, Ineu, Munkács,
reuşit să ridice de la 10 la 32 Săcuieni, Lugoj), de numirea
numărul marilor sale domenii, unor comandanţi de încredere Blazonul lui
stăpânind, către 1648, circa şi de înzestrarea cu arme a Gheorghe
Rákoczi
27.000 de familii de iobagi, oştirii, constituită în mare parte al ll-lea
cu peste 100.000 de suflete. din mercenari. Desfăşurate în

Această uriaşă avere domeni- paralel, tratativele cu francezii
ală, exploatată sistematic prin şi suedezii — purtate în
rezervată faţă de protestan
Ştefan Bethlen „instrucţii” economice, precum Transilvania, dar şi la Poartă
tismul excesiv promovat în
cele anterioare anului 1634, sau în Europa - au fost
teritoriile ocupate. Pacea sepa
privind Ţara Făgăraşului, a finalizate în noiembrie 1642.
rată dintre Gheorghe Rákoczi I
furnizat principelui venituri care Ridicarea la arme a fost procla
an. Astfel, în zece dintre anii şi Ferdinand de Habsburg
i-au permis să-şi constituie o mată în februarie 1644. Alături
domniei lui Adunarea Generală s-a încheiat la Linz, în 16
putere proprie, independentă de armata transilvăneană au
a Stărilor a fost convocată o septembrie 1645. Prin preve
de stări. participat 1.000 de soldaţi din
singură dată pe an; în alţi şapte derile acesteia, Transilvaniei îi
Ţara Românească şi circa 700
ani, stările s-au reunit de câte reveneau în stăpânire veşnică
Succese militare de ostaşi moldoveni; acestora
două ori. Excepţia de la regula cinci din cele şapte comitate
şi diplomatice urmau să li se alăture şi trupe
domniei sale a fost reprezentată dobândite de Gabriel Bethlen
turceşti. Succesele iniţiale ale
de anul 1636 — anul luptei de la în 1622; de asemenea, comita
Implicarea Principatului campaniei au fost urmate şi de
Salonta cu turcii veniţi să-l sus tele Satu Mare şi Szabolcs erau
Transilvaniei în Războiul de 30 momente mai dificile, datora
ţină pe fostul guvernator Ştefan păstrate de principe cu drept
de Ani, alături de coaliţia pro te nerespectării prevederilor
Bethlen - când sunt consem de succesiune asupra fiilor
testantă franco-suedeză, a fost tratatelor de alianţă: ajutorul
nate cinci astfel de adunări săi. Participarea lui Gheorghe
precedată de o serie de măsuri militar turc a fost sub aşteptări,
generale şi parţiale ale stărilor. Rákoczi I la Războiul de 30 de
pregătitoare: asigurarea bune aliaţii nu au prestat contribuţiile
Ani a determinat o creştere a
Creşterea autorităţii princiare lor relaţii cu Ţările Române financiare promise, colabora
pretenţiilor Porţii, care a ridicat
s-a bazat în mare parte pe spo vecine; obţinerea acordului rea şi coordonarea militară cu
cuantumul tributului la 15.000
rirea puterii economice a prin Porţii (1643); impunerea în faţa trupele aliate au funcţionat cu
de galbeni pentru Transilvania,
cipelui. De la urcarea pe tron, stărilor a alegerii lui Gheorghe greutate. În plus, nobilimea
acesta s-a îngrijit de refacerea cărora li se adăugau alţi 7.000
Rákoczi al II-lea (1642) ca catolică din Ungaria s-a arătat
de galbeni pentru comitatele
domeniilor fiscale, de recompu
dobândite. Prevederile finale
nerea acestora la dimensiunile
TRANSILVANIA DUPĂ O HARTĂ DE EPOCĂ ale păcii din Westfalia (1648),
lor maxime, recurgând în acest
care au consemnat participarea
scop la toate mijloacele exis
Transilvaniei la Războiul de
tente, inclusiv la cele violente.
Arestările, procesele însoţite de 30 de Ani, au dus la creşterea
prestigiului ţării.
pronunţarea pedepsei capitale,
confiscarea bunurilor adver
sarilor (de exemplu: David Politica de confederare
Zolyomi) au constituit pentru a Ţărilor Române
principe mijloace obişnuite de Gheorghe Rákoczi I a căutat
sporire a domeniilor fiscale şi, să reia şi să păstreze relaţiile de
mai ales, a domeniilor familiei prietenie şi bună înţelegere cu
princiare. Prin aceste practici, Ţările Române vecine, relaţii
Rákoczi a schimbat concepţia care aveau deja o tradiţie înde
despre bazele puterii princiare, lungată. În plus, principele fuse
luptându-se nu atât pentru se obligat prin ’ahdname-ul din
primăvara lui 1631 să întreţină ajutorului împotriva turcilor şi Aderarea domnilor din Ţara ţia Báthoreştilor şi a încercat
relaţii de prietenie cu cei doi să-şi asume rolul de protector Românească şi Moldova la liga să înlesnească drumul familiei
domni români, cărora urma, în al domnului, profitând de difi antiotomană a fost urmată, în sale către coroana poloneză,
caz de nevoie, să le acorde aju cultăţile acestuia. A dezvăluit 1647, de atragerea Transilvaniei urmărind dobândirea tronului
tor chiar în persoană. Relaţiile această atitudine fără echivoc în această alianţă. Ca urmare pentru fiul său Sigismund cu
prieteneşti cu Matei Basarab cu prilejul încheierii tratatului a acestei schimbări a politicii ajutorul cazacilor. A încercat, de
erau determinate şi de sprijinul de alianţă cu domnul Moldovei, externe ardelene, Matei Basarab asemenea, să perfecteze căsă
personal pe care principele îl toria lui Sigismund Rákoczi cu
acordase acestuia pentru a obţi Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu.
ne domnia. Obligaţiile de aceas Moartea neaşteptată a principe
tă natură erau în mare parte lui şi soluţionarea succesiunii la
reciproce, dacă avem în vedere tronul polon prin încoronarea
că Rákoczi a obţinut victoria de fratelui regelui decedat au dus
la Rakamaz (1631) şi cu ajutorul la eşecul demersurilor ardelene.
unei oşti conduse de viitorul Mai mult, intervenţia cazacilor în
domn al Ţării Româneşti. Moldova şi căsătoria Ruxandrei
cu Timuş Hmelniţki au făcut din
Primul tratat de alianţă între
Vasile Lupu un vecin de acum
Matei Basarab şi Gheorghe
primejdios pentru noul principe
Rákoczi I s-a încheiat în iulie
Gheorghe Rákoczi al II-lea.
1631. Însoţit de o înţelegere
privind zeciuiala plătită de păs Acesta a reînnoit vechile tratate
torii ardeleni pentru păşunatul de alianţă dintre Transilvania
oilor în Ţara Românească, şi Ţara Românească (1651),
tratatul îl obliga pe domn să Matei Basarab acceptând plata
dea anual principelui 5.000 celor 5.000 de florini şi dăruirea
de florini şi doi cai turceşti cu a doi cai turceşti în schimbul
harnaşamentele lor. În toamna unui ajutor militar împotriva
anului 1636, înaintea luptei turcilor. Principalul interes
de la Salonta, când Rákoczi comun al celor doi suverani era
primise vestea destituirii sale însă lupta împotriva lui Vasile
şi se aştepta la un atac din Lupu, care solicita stăruitor
partea turcilor, solul lui Matei la Poartă tronul Transilvaniei
a obţinut de la stările ardelene pentru fratele său şi acela al
un act (assecuratoria) prin care Ţării Româneşti pentru fiul
acestea se obligau să acorde său. S-a ajuns la o intervenţie
domnului şi boierilor „tot Matei Basarab, gravură de epocă militară a ardelenilor şi mun
sprijinul şi ajutorul”, „în orice tenilor în Moldova, soldată
situaţie” şi „cu orice ocazie”. cu alungarea lui Vasile Lupu
Boierilor le era oferit un loc în septembrie 1638, tratat prin a reînnoit tratatul de alianţă cu şi înscăunarea lui Gheorghe
de refugiu în Transilvania, iar care principele şi Vasile Lupu Gheorghe Rákoczi I (1647), pre Ştefan (1653). Revenirea în
Ţara Românească urma a fi îşi declarau reciproc credinţă şi vederile acestuia dobândind înţe ţară a lui Vasile Lupu cu ajutor
inclusă într-un viitor tratat de se angajau să rămână credin lesul de întrajutorare împotriva cazac şi victoriile obţinute
pace încheiat cu turcii. Relaţiile cioşi Porţii, urmând să se ajute turcilor. Declanşarea cruciadei împotriva lui Gheorghe Ştefan
de bună vecinătate ale lui militar dacă una din părţi ar antiotomane a fost zădărnicită şi a sprijinitorilor acestuia au
Gheorghe Rákoczi I cu Matei fi fost atacată din exterior. În de moartea regelui Poloniei, dus la intervenţia moldo-cazacă
Basarab au evoluat în spiritul privinţa lui Matei Basarab se de atitudinea ostilă a acestei în Ţara Românească şi la sânge
acestui sistem de alianţă, trata stipula nu atât interdicţia pen ţări şi de izbucnirea răscoalei roasa bătălie de la Finta (1653),
tul încheiat în 1635 fiind reîn tru domnul moldovean de a-l cazacilor lui Bogdan Hmelniţki câştigată de Matei Basarab cu
noit în anii 1638, 1640 şi 1647. ataca, cât condiţionarea oricărei împotriva stăpânirii polone. În ajutorul unui corp de oaste din
Este adevărat că Rákoczi a acţiuni militare de înştiinţarea şi aceste împrejurări, Gheorghe Transilvania. Cu sprijinul arde
încercat să eludeze prevederile consimţământul lui Rákoczi. Rákoczi I a reactualizat tradi lenilor şi muntenilor, Gheorghe
Ştefan a fost reînscăunat în iulie Ştefan. Momentul nefast al

1653, noul domn obţinând, campaniei din Polonia a deschis
în septembrie, şi confirmarea calea intervenţiei turcilor în
Porţii. Acest succes însemna Transilvania, afectând nu numai
extinderea şi consolidarea statutul acesteia faţă de puterea
sistemului de alianţă între suzerană, ci şi stabilitatea
cele trei Ţări Române, alianţă domniilor din Moldova şi Ţara
care a supravieţuit morţii lui Românească. Sub presiunea
Matei Basarab, noul domn Porţii şi cu acordul unei părţi a
Constantin Şerban continuând nobilimii a fost ales un alt prin
politica externă a înaintaşului cipe, în persoana lui Francisc
său. Prestigiul şi autoritatea lui Rhédei.
Gheorghe Rákoczi al II-lea au
Revenit pe tron în ianuarie
sporit în faţa noilor domni, 1658, fără acordul Porţii,
aceştia fiindu-i îndatoraţi pentru Gheorghe Rákoczi al II-lea a
ajutorul primit în vederea înscă
unării. Angajarea lui Gheorghe
Ştefan şi a lui Constantin
Şerban în acţiuni militare
externe ale principelui arde
lean întreprinse peste voia şi
consimţământul turcilor a dus la
mazilirea şi înlocuirea acestora.
Dincolo de propriile ambiţii şi
veleităţi, principii Rákoczeşti au
ştiut să aprecieze corect poten Gheorghe Ştefan, domnitor al Moldovei
ţialul militar şi diplomatic al
Ţării Româneşti şi al Moldovei
şi s-au folosit de sprijinul
bună sistematizare a legilor şi ceruse în prealabil acordul,
domnilor atât la Poartă, cât şi în
hotărârilor adoptate de stări s-a a dispus grabnica revenire a
politica europeană.
luat măsura adunării tuturor acestuia în ţară. În ajutorul
într-un corp unitar, denu polonezilor au intervenit tătarii, Constantin
Veleităţi şi confruntări mit Approbatae Constitutiones în timp ce suedezii, aliaţi cu Şerban
princiare
(1653). Faţă de Moldova şi Gheorghe Rákoczi al II-lea, au
Moartea lui Gheorghe Rákoczi Ţara Românească, Gheorghe fost obligaţi de un atac danez
I l-a adus pe tronul princiar, Rákoczi al II-lea a continuat să revină acasă. în lupta de la încercat să îşi relanseze legături-
in 1648, pe fiul său Gheorghe să promoveze aceeaşi politică Czerny Ostrow (22 iulie 1657), le cu domnii români aliaţi, aflaţi
Rákoczi al II-lea, recunoscut de bună vecinătate; i-au lipsit oastea principelui, atacată de şi ei în dificultate. Intervenţia a
anterior de stări ca succesor. însă chibzuinţă şi înţelepciunea tătari şi polonezi, a suferit o fost ineficientă: atât Constantin
Acesta a obţinut confirma- tatălui. Redeschiderea, în 1656, înfrângere devastatoare, mulţi Şerban, domnul Ţării Româ
rea oficială din partea puterii a succesiunii la tronul Poloniei dintre ostaşi fiind luaţi în robie. neşti, cât şi Gheorghe Ştefan,
suzerane în schimbul acceptării a determinat intervenţia militară Pacea încheiată cu polonezii în domnul Moldovei, şi-au căutat
unei măriri a tributului şi a plătii în forţă a principelui cu 40.000 iulie 1657 era o capitulare din în cele din urmă salvarea în
datoriilor pentru cele două de oameni, având alături de partea lui Gheorghe Rákoczi Transilvania. Ameninţate cu
comitate rămase în stăpânirea el 2.000 de moldoveni, 2.000 al II-lea, care se obliga la plata transformarea ţării în paşalâc,
sa. Încercarea principelui de a de munteni şi tot atâţia cazaci. unor importante despăgubiri. stările întrunite în adunarea
conduce în mod autoritar ţara, După câteva succese iniţia Ea a fost urmată de mazili generală l-au „ales” principe
după modelul tatălui, s-a lovit le, printre care s-a numărat rea în bloc de către Poartă pe fostul ban al Lugojului şi
la început de opoziţia stărilor, ocuparea oraşelor Cracovia şi a principelui şi a domnilor Caransebeşului, nobilul calvin
dornice să îşi redobândească Varşovia (martie-mai 1657), români care colaboraseră cu el: de origine română Acaţiu
poziţia pierdută. Pentru o mai Poarta, căreia principele nu-i Constantin Şerban şi Gheorghe Barcsai (23 august 1658).
urmărea constituirea unui front fost ucis din porunca lui Ioan ■ Coaliţii şi confederări
comun antiotoman. Fragila Kemény. La chemarea acestuia, antiotomane
alianţă a fost desfiinţată prin trupele imperiale au reuşit să Domnia lui Gheorghe Ştefan
intervenţia turcilor, Acaţiu ocupe principalele cetăţi ale în Moldova (1653—1658),
Barcsai fiind reinstalat pe ţării. Intervenţia armată a turci dobândită cu forţa armelor, a
tron. În lupta din mai 1660 de lor şi moartea lui Ioan Kemény obţinut recunoaşterea Porţii şi
lângă Cluj - la care, alături de pe câmpul de luptă de la ca urmare a sprijinului diplo
trupele turceşti, au participat Seleuşu Mare, lângă Sighişoara, matic al lui Gheorghe Rákoczi
tătarii şi detaşamentele trimise la 22 ianuarie 1662, au fost al II-lea. Pentru a-şi consolida
de noii domni din Moldova şi decisive pentru liniştirea situa autoritatea, domnul a schimbat
Ţara Românească - Gheorghe ţiei. Stările întrunite la porunca componenţa Sfatului Domnesc,
Rákoczi al II-lea a fost înfrânt, Porţii l-au ales principe, la 14 înlocuind rudeniile fostului
iar apoi, în urma rănilor primi septembrie 1661, pe Mihail domn Vasile Lupu cu propriile
Acaţiu Apafi (1661-1690). S-a pus ast
Barcsai
te, a încetat din viaţă la Oradea sale rude. Oştirea s-a bucurat şi
(iunie 1660). fel capăt unei perioade extrem ea de o atenţie aparte, cu toate
că locuitorii au avut de suportat
Foştii susţinători ai principe
jafurile acesteia şi măsurile
lui dispărut s-au regrupat în
Profitând de acest moment aspre pentru adunarea banilor
jurul lui Ioan Kemény, recent
dificil, puterea suzerană a necesari plăţii mercenarilor
eliberat din robia tătară în care
ridicat tributul Transilvaniei (seimeni munteni şi moldoveni,
căzuse ca urmare a eşecului
la 40.000 de galbeni, a impus călăreţi germani etc.). Între
campaniei din Polonia. Poarta
achitarea unei despăgubiri de aceşti mercenari au izbucnit, în
500.000 de galbeni şi a ocupat martie 1654, conflicte des
cetăţile Ineu, Lugoj, Caransebeş chise chiar la curtea domnu
şi, mai târziu, Oradea (1660), lui, primejduindu-i domnia.
desfiinţând sistemul defensiv Calitatea sa de mare-logofăt (şef
bazat pe cetăţi de margine. al cancelariei domneşti) al lui
Pe de altă parte, stările şi-au Vasile Lupu i-a oferit posibilita
întărit autoritatea în detrimen tea de a cunoaşte îndeaproape
tul noului principe. Lipsit de culisele demersurilor diploma
sprijinul unei părţi a stărilor, tice ale acestuia. Sprijinit de
care continua să îl susţină pe Matei Basarab şi de urmaşul
Gheorghe Rákoczi al II-lea, acestuia la tron, Constantin
Barcsai a încheiat un tratat de Şerban, noul domn a întreţinut
alianţă şi colaborare militară cu bune relaţii cu domnii mun
domnul Moldovei, Gheorghe teni. Faţă de Polonia a avut
Gheorghe Ghica loan Kemény
Ghica. El a purtat, în acelaşi atitudini oscilante, în funcţie
scop, tratative cu Mihnea al de interesele momentului. Solii
III-lea Radu, noul domn al Ţării nu l-a acceptat ca principe, iar de dificile pentru Principatul domnului au iniţiat tratative cu
Româneşti, acestea însă fără alesul stărilor a fost nevoit să Transilvaniei (1657—1661), ţarul Rusiei, cu care a încheiat
rezultatul dorit. Prin negocierile se îndrepte spre Viena pentru redus teritorial prin cedări tratatul din 1656, în 10 articole,
purtate cu Viena s-a încercat obţinerea sprijinului necesar le care i-au fost impuse în întărit de patriarhii Antiohiei
desolidarizarea acesteia de în schimbul unor concesii favoarea puterii suzerane, cu şi Ierusalimului. Ca o răscum
Gheorghe Rákoczi al II-lea. În teritoriale consistente. El a mai potenţialul militar defensiv şi părare a ajutorului obţinut din
august 1659, principele renegat încercat, fără succes, să recon ofensiv practic desfiinţat, cu partea lui Gheorghe Rákoczi al
a revenit în forţă pe tronul stituie o alianţă cu domnii din tributul mărit în mod excesiv şi II-lea pentru dobândirea tronu
princiar, lansând o politică de Moldova şi Ţara Românească. cu un statut politic degradat şi lui, Gheorghe Ştefan, încălcând
alianţă antiotomană cu dom- Acaţiu Barcsai, principele aliniat aceluia al Moldovei şi porunca Porţii, a trimis 2.000
nul Ţării Româneşti, Mihnea recunoscut de Poartă, făcând Ţării Româneşti. Autoritatea de ostaşi pentru a-l sprijini pe
al III-lea Radu. Încercarea sa greşeala fatală de a se încrede în princiară a fost grav afectată, principe în campania din
de a-l impune pe Constantin alesul stărilor, în speranţa unei oferind posibilitatea apariţiei Polonia (1657). Eşecul expe
Şerban pe tronul Moldovei rezolvări paşnice a situaţiei, a unor grupări nobiliare. diţiei a avut urmări nefaste
şi pentru Gheorghe Ştefan. Fără a aprecia corect împreju

Mazilit în 1658, el s-a refugiat rările, noul domn a încercat, de
în Transilvania, reîncercând, la bun început, eliberarea Ţării
fără succes, să redobândească Româneşti de sub stăpânirea
tronul în luna iulie a aceluiaşi turcească. El a reconsiderat
an. După obţinerea acestuia rolul dorobanţilor şi al seimeni
de către Gheorghe Ghica, lor şi a făcut eforturi pentru a-şi
pentru fostul domn au început înzestra oştirea cu armament.
ani lungi de pribegie: iniţial în Doritoare de pace, boierimea
Transilvania, unde, în octom nu l-a sprijinit şi nu i-a încura
brie 1659, a fost de acord să jat proiectele de colaborare cu
cedeze tronul Moldovei lui Gheorghe Rákoczi al II-lea. În
Constantin Şerban, apoi în 12 octombrie 1659, Mihnea al
Ungaria Superioară, la Viena, III-lea a atacat raialele Giurgiu,
în Rusia, unde a fost primit de Brăila şi Turnu, realizând
ţar (1663). Mai târziu a ajuns incursiuni şi dincolo de Dunăre.
la Stockholm, apoi la Stettin, A încheie la Bran, la 4 octom
unde a şi încetat din viaţă, brie 1659, un tratat de alianţă
fără a mai reuşi să revină în cu Gheorghe Rákoczi al II-lea,
Rusia, unde obţinuse dreptul făurind proiecte de luptă antio-
de a se stabili. Domnia lui tomană. Victorios în lupta de la
Gheorghe Ştefan a pus capăt Frăţeşti (23 noiembrie 1659), a
unei perioade îndelungate de fost însă înfrânt, în decembrie
linişte, de neamestec din partea acelaşi an, de oştile turco-tăta-
Porţii şi de prestigiu extern al Domnitorul Mihnea al lll-lea Radu re şi obligat să se refugieze
Moldovei. Succesorii săi la tron, în Transilvania. Pribeag în
din familia Ghiculeştilor (1658), Secuime, s-a retras apoi la Satu
au redeschis o perioadă în Mare, unde a murit, probabil
care media domniilor nu a mai rea lui Constantin Şerban, au unde Gheorghe Rákoczi al II-lea otrăvit, la 5 aprilie 1660.
depăşit trei ani, constituindu-se intervenit în Ţara Românească lupta zadarnic să se menţină pe
S-a pus astfel capăt unei peri
şi aici grupări boiereşti, dintre Gheorghe Rákoczi al II-lea, tron. A încercat, fără succes,
oade de încercări de coalizare
care s-a remarcat îndeosebi cea cu circa 12.000 de oşteni, şi în octombrie 1659, să ocupe
a celor trei state împotriva
a Ruseteştilor (Cupăreştilor). domnul Moldovei, Gheorghe tronul Moldovei. Revenit
Imperiului Otoman. Insuccesul
Ştefan. Lupta împotriva celor în Transilvania, a încercat,
În Ţara Românească, Sfatul acestor confederări puse sub
20.000 de răsculaţi conduşi în aprilie-mai 1660, tot fără
Ţării l-a ales ca domn, în 19 patronajul principelui transilvă
de domnul ales de ei, vistierul succes, să dobândească tronul
aprilie 1654, pe Constantin nean s-a datorat în primul rând
Hrizea, s-a dat lângă Şoplea, pe Ţării Româneşti. Pe la sfârşitul
Şerban, fiul nelegitim al fostului lipsei unei forţe militare sufici
Teleajen, la 26 iunie 1654. Deşi lui ianuarie 1661 a eşuat într-o
domn Radu Şerban. Alegerea ente pentru a face faţă situaţiei
înfrânţi, răsculaţii au mai avut nouă tentativă de dobândire a
a fost confirmată de Poartă şi absenţei sprijinului unor mari
unele răbufniri până în anul tronului Moldovei. După aceas
la 11 iunie 1654. Noul domn puteri. Coaliţia a fost generată
1657, când Hrizea, evadat din tă dată Constantin Şerban s-a
s-a bucurat iniţial de sprijinul de o situaţie de criză, s-a reali
închisoarea din Transilvania, a refugiat în Polonia, în pribegie.
slujitorilor militari; însă atunci zat în împrejurări potrivnice, iar
fost ucis. Urmând experienţa
În speranţa găsirii unui domn patronul ei s-a dovedit prea slab
când, în februarie 1655, el a lui Matei Basarab, Constantin
credincios, Poarta l-a numit la pentru a-şi împlini aspiraţiile
încercat, la îndemnul boieri Şerban a încheiat, la 11 iulie
29 ianuarie 1658 pe Mihnea al nerealiste de putere.
mii, să ia măsuri mai ferme 1655, un tratat de alianţă cu
III-lea (1658-1659), pretins fiu
de reducere a numărului lor, principele Gheorghe Rákoczi
al fostului domn Radu Mihnea.
răscoala acestora a reizbucnit. al II-lea, prin care recunoştea
Dorobanţii, seimenii şi călăraşii, suzeranitatea acestuia. Mazilit
cărora li s-au alăturat ţărani şi de Poartă în ianuarie 1658,
orăşeni, s-au răzbunat în primul domnul Ţării Româneşti şi-a
Ţeava de tun din 1646
rând pe boierime. La chema căutat adăpost în Transilvania, Transilvania
Ţările Române în a doua jumătate a secolului

al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea
esizabilă de la sfârşitul domni
ei lui Matei Basarab, criza de
autoritate a domnilor români
s-a prelungit până prin 1678.
■ Rivalităţi boiereşti tor, mare-vornic de Ţara

în Ţara Românească de Jos şi fostă capuchehaie a
Boierimea locală sau împă domnului Gheorghe Ştefan
mântenită s-a grupat în două (1658-1659). Strămutat din
facţiuni, cea a Cantacuzinilor Moldova, el nu a reuşit să facă
şi cea „grecească” a Bălenilor. faţă situaţiei, cedându-i tronul
Elementul grecesc se regăsea, fiului său Grigore Ghica Stemă a Moldovei
sub Grigore Ghica
în realitate, în ambele grupări, (1660-1664), susţinut de
diferenţa dintre acestea fiind postelnicul Constantin Canta-
lui Ioan Kemény. A luat parte, nat să îl închidă şi să-l călugă
dată de interesele materiale şi cuzino. Acesta a încercat să
de asemenea, alături de Apafi rească pe Stroe Leurdeanu.
de lupta pentru dregătorii şi încheie un tratat de alianţă cu
şi de domnul Moldovei, la După trei ani, Poarta i-a
influenţă. În decembrie 1659, principele Mihail Apafi şi, din oferit domnia lui Grigore Ghica
campaniile otomane împotriva
pe tronul Ţării Româneşti a porunca Porţii, a participat cu (1672—1673), revenit la Istanbul
cetăţilor Újvár (1663) şi Lewa
ajuns Gheorghe Ghica, negus trupe la expediţia împotriva (1664). Promovând, în secret, după peregrinările prin Europa.
relaţii cu imperialii, a fugit din Acesta a încercat să înlăture
Grigore Ghica
Bucureşti în noiembrie 1664, gruparea Cantacuzinilor, iar în
pentru a scăpa de pedeapsa tur 1673 a participat la campania
cilor. Călătorind prin Moldova otomană de la Hotin împotriva
şi nordul Transilvaniei, s-a polonezilor, unde, prin înţelege
refugiat la Viena, unde a rămas rea cu Ioan al III-lea Sobieski, a
timp de şapte ani. Soţia sa a contribuit la înfrângerea armatei
ajuns în Transilvania, unde s-a turceşti. Cantacuzinii şi turcii
bucurat de sprijinul cancelarului l-au găsit responsabil de înfrân
Ioan Bethlen; mai târziu, ea l-a gere şi i-au oferit tronul lui
urmat pe fostul domn. Gheorghe Duca (1673-1678),
fost domn al Moldovei.
Noul „ales” al Porţii pentru tro
nul Ţării Româneşti a fost Radu
Leon (1664-1669). Neangajat Gheorghe Duca
faţă de nici o grupare boiereas
că, acesta a sprijinit totuşi
elementul grecesc, spre nemul
ţumirea elementelor locale, care
au reuşit, în martie 1669, să îi
obţină mazilirea. Antonie-Vodă
din Popeşti (1669-1672), suc
cesorul său, a dat un adevărat
exemplu de lipsă de autoritate
domnească. A sprijinit gruparea
Cantacuzinilor, care l-a determi
fiind tipărirea în limba română

a bibliei (1688). A intervenit
pe lângă principele transilvă
nean Mihail Apafi în favoarea
mitropolitului ortodox Sava
Brankovic, închis pe nedrept,
la fel cum a intervenit şi la
Stema familiei patriarhia de la Constantinopol
lui Şerban
Cantacuzino pentru schimbarea patriarhu
lui. A acordat atenţie armatei,
încurajând în special angajarea
de mercenari, mai cu seamă
după 1683, odată cu relansarea
Şerban Cantacuzino
proiectelor de alianţă creştină
aşteptate; în consecinţă, domnul antiotomană.
■ Victoria Cantacuzinilor.
şi-a schimbat atitudinea, luând re a ortodocşilor şi închiderea
Domnia lui Şerban Relaţiile externe, în special cele
măsuri drastice împotriva aces lui Sava Brankovic au stârnit
Cantacuzino cu Moldova şi Transilvania,
tora. Totuşi, în 1688, pentru a protestul domnului muntean
Sprijinit iniţial de Cantacuzini, au fost puse, conform obi
face pace pentru totdeauna, şi-a pe lângă Apafi; pe de altă parte,
noul domn a încercat să-i ajute ceiului, sub patronajul Porţii.
căsătorit fiica, Smaranda, cu fiul Şerban Cantacuzino a acordat
pe Leurdenii aflaţi în decădere. Vreme îndelungată, legăturile
marelui-logofăt Ivaşco Băleanu, sprijin financiar grupării lui
Aducerea din Moldova a boie cu Gheorghe Duca, domnul
iar gruparea Cantacuzinilor s-a Csáky şi Cristofor Paskó, nobili
rilor din gruparea Ruseteştilor Moldovei, au fost tensionate.
îndepărtat de el. ardeleni refugiaţi la Poartă,
(Cupăreştilor), duşmani ai Cele cu Mihail Apafi au fost
fapt care a determinat reacţia
Cantacuzinilor, a fost realizată Pe plan intern, cei zece ani de la început cordiale, mai ales că
principelui.
în cadrul aceleiaşi noi orien domnie au fost caracterizaţi Şerban Cantacuzino pribegise
tări. Plângerile Cantacuzinilor printr-o fiscalitate exagerată şi prin Transilvania cu acordul În 1683, Şerban Cantacuzino,
prigoniţi au dus la mazilirea apăsătoare, generată de preten tacit al principelui. O serie de Mihail Apafi şi Gheorghe
lui Gheorghe Duca, mutat ca ţiile Porţii şi de luxul excesiv cauze au dus ulterior la înrău Duca, participând la asediul
domn din nou în Moldova, al curţii domneşti. Preocupat tăţirea raporturilor şi chiar la Vienei, i-au ajutat în secret pe
ca răsplată pentru serviciile de încurajarea comerţului, acuze reciproce la Poartă. Pe de asediaţi. începând de acum,
aduse în campaniile de acolo sursă importantă de venituri, o parte, încercările de calviniza- politica externă a lui Şerban
împotriva polonezilor. Tronul Şerban Cantacuzino a spri
Ţării Româneşti a fost obţi jinit construirea de drumuri,
nut de Şerban Cantacuzino poduri etc. În timpul său Familia Cantacuzino. Tablou votiv de la mănăstirea Sinaia
(1678-1688), urcarea acestuia s-a introdus şi s-a răspândit
pe tronul Ţării Româneşti cultura porumbului, în special
având şi semnificaţia victoriei în rândul ţărănimii. S-a refăcut
grupării Cantacuzinilor, a marii curtea veche domnească din
boierimi de ţară în general. Bucureşti, s-au renovat palate
Ea marchează, în acelaşi timp, (de exemplu, palatul dom
începutul unei domnii auto nitorului de la Kuru-Cesmé,
ritare. Persoană educată, cu de pe malul Bosforului, de la
multe abilităţi diplomatice, la Constantinopol), s-a ridicat
care s-au adăugat numeroasele mănăstirea Cotroceni. Şerban
sale moşii, Şerban Cantacuzino, Cantacuzino a încurajat cul
probabil şi sub presiunea Porţii, tura şi învăţământul, punând
a încercat rezolvarea paşnică a bazele lăcaşului de la viitoarea
conflictului cu partida adversă a Academie Domnească „Sf.
Bălenilor, păstrându-i pe aceştia Sava”, a sprijinit editarea de
în funcţiile pe care le deţineau. cărţi religioase, cea mai sem
Rezultatele nu au fost cele nificativă iniţiativă în domeniu
demersuri secrete la ţarul Rusiei militar la nevoie, în schimbul ■ Constantin

şi printr-o politică de tergiver plăţii sumei de 75.000 de taleri. Brâncoveanu:
sare, să salveze situaţia ţării măreţie şi cădere
După modelul practicat în
sale, primejduită de ocupaţia Pe tronul domnesc rămas
Transilvania, în iunie 1688 tru
militară austriacă. Cu toate liber, puternica grupare a
pele imperiale, sub conducerea
acestea, el pare să fi încercat Cantacuzinilor a impus alegerea
generalului Veterani, au intrat în
să organizeze şi o răscoală a lui Constantin Brâncoveanu
Ţara Românească şi au ocupat
teritoriilor din Balcani aflate (1688-1714), evitându-se
Orşova. Şerban Cantacuzino a
sub ocupaţia turcă. succesiunea lui Gheorghe
luat decizia trimiterii unei dele
În primăvara lui 1688, domnul gaţii reprezentative la împărat Cantacuzino, fiul minor al
a purtat mai multe tratative cu pentru încheierea tratativelor, defunctului domn. Părea
împăratul Leopold I, prin care mai ales că, în septembrie 1688, a fi cea mai bună alegere a
încerca să se impună drept Belgradul era pierdut de turci. momentului dacă se avea în
vedere educaţia şi experienţa
diplomatică dobândite la curtea
domnească a unchiului său
Monedă de 50 de ducaţi Şerban Cantacuzino. Boier
a lui Mihail Apafi
bogat, a obţinut recunoaşterea
domniei de către Poartă, bucu-
rându-se, cel puţin o vreme, de
Cantacuzino va fi influenţată de
sprijinul boierimii şi al grupă
acţiunile şi reuşitele Ligii Sfinte
rii Cantacuzinilor. Stolnicul
(Austria, Polonia, Veneţia şi
Rusia). Ioan Sobieski, regele Constantin Cantacuzino i-a fost
Poloniei şi eliberatorul Vienei, îndrumător în problemele poli
părea a fi iniţial personajul- ticii externe şi mai-marele can
cheie, motiv pentru care dom celariei domneşti. Conducerea
nul Ţării Româneşti a întreţinut armatei a revenit altor membri
cu acesta, prin Transilvania, ai familiei Cantacuzino, prezenţi
o bogată corespondenţă şi în Sfatul Domnesc, cărora
secretă, interceptată parţial li s-au adăugat apoi propriile
de principe. După ce rolul rude şi cele ale soţiei - doam
Poloniei a fost luat de Austria na Marica, nepoata fostului
şi odată cu reuşitele militare domn Antonie-Vodă din
ale acesteia în Ungaria, Şerban Popeşti. Domnia îndelungată
Cantacuzino s-a reorientat i-a îngăduit luarea mai multor
către Habsburgi. Sub presiu măsuri organizatorice atât în
nea crescândă a Austriei, dar plan intern, cât şi în cel extern.
şi din considerente politice, în Ţinând cont de necesităţile
iunie 1685, între domnul Ţării timpului, a sprijinit organizarea
Româneşti şi principele Mihail unei cancelarii moderne, cu
Apafi s-a încheiat un tratat Mihail Apafi I pe o gravură de epocă dieci şi scribi pentru limbile
de bună vecinătate din care turcă, latină, maghiară, polonă
lipseşte orice aluzie la protecţia etc., cu „diplomaţi” de carieră:
sultanului sau a împăratului aliat, şi nu ca domn supus, să Moartea neaşteptată a domnului Theodor Ladislau Dindar, Petru
creştin şi la colaborarea milita dobândească anumite garanţii a determinat rechemarea soliei Grienner pentru legăturile cu
ră. În momentul în care Ţara pentru statutul viitor al Ţării aflate în drum spre Viena şi Transilvania şi Viena; fraţii
Românească a ajuns în vecină Româneşti şi al familiei sale. A suspendarea tratativelor. S-au David şi Teodor Corbea pentru
tatea nemijlocită a Imperiului obţinut astfel garantarea inde oprit astfel supunerea prema relaţiile cu Transilvania şi cu
Habsburgic, ce ocupase pe pendenţei ţării, domnia ere tură a Ţării Româneşti faţă de Rusia, Andrei Wolf pentru
nesimţite Transilvania, Şerban ditară în familia Cantacuzino, Leopold I şi transformarea ei în Polonia etc. În plan cultural, a
Cantacuzino a încercat, prin libertatea religioasă şi ajutor teatru de război. sprijinit dezvoltarea învăţămân-
tului superior, reorganizând, susţinere prea făţişă a curuţilor Sâmbăta de Sus (1700) şi Ocna lui Francisc Rákoczi al II-lea,
în 1694, Academia Domneas lui Francisc Rákoczi al II-lea, Sibiului; a sprijinit rezistenţa i-a sprijinit indirect pe aceştia,
că din Bucureşti, pentru care dar şi a relaţiilor cu ţarul faţă de trecerea la unirea cu oferindu-le adăpost atunci când
a adus profesori din afară, a Rusiei. Ostil fată de Constantin biserica catolică; a reacţionat au ajuns în pribegie. În privinţa
ridicat palatele de la Potlogi, Cantemir, Brâncoveanu a dus în special la acţiunile ostile ale legăturilor cu casa de Austria,
Mogoşoaia, a refăcut reşedinţa o politică comună cu Constan lui Atanasie Anghel, promo Constantin Brâncoveanu a
domnească de la Bucureşti şi tin Duca, devenit ginerele său. tor al ruperii legăturilor cu dat dovadă de multă abili
cea veche de la Târgovişte. A Domniile lui Antioh şi Dimitrie mitropolia Ungrovlahiei şi cu tate. A refuzat încheierea
făcut numeroase danii pentru Cantemir nu au fost însă pe patriarhia din Constantinopol. tratatului negociat de Şerban
bisericile din ţară, pentru acelea placul său. În privinţa legătu Prin intermediul lui Theodor Cantacuzino, iar în 1689, când
din Grecia, Serbia, Herţegovina, trupele austriece de sub con
Albania, Transilvania, pentru ducerea generalului Donathus
Locurile Sfinte din Ierusalim, Heissler au ocupat Bucureştiul,
patriarhiile din Alexandria, a cerut ajutorul tătarilor şi
Antiohia, mănăstirile de la al turcilor, obligându-i pe
muntele Sinai etc. imperiali să se retragă în grabă.
Alături de trupele turco-tătare
Cheltuielile uriaşe generate de
şi moldovene, Brâncoveanu a
curtea numeroasă şi luxoasă,
participat la lupta de la Zărneşti
precum şi pretenţiile exage
(august 1690), în care şi-au
rate şi crescânde ale Porţii au
pierdut viaţa fostul cancelar
generat o politică fiscală aspră.
Celor 37 de dări existente, Mihail Teleki şi pretendentul
domnul le-a mai adăugat, în Bălăceanu, iar generalul Heissler
a fost luat prizonier. A fost o
1689, văcăritul, o dare impusă
reuşită de scurtă durată, care
tuturor, inclusiv boierilor şi
mănăstirilor, şi care a creat a dus la înscăunarea ca princi
multe nemulţumiri. A încercat pe a lui Emetic Thököly şi la
creşterea prestigiului domnului.
o reformă în domeniul fiscal
Relaţiile ulterioare cu Viena, cel
prin generalizarea „ruptorii”,
respectiv perceperea unei sume puţin formal, au fost îmbunătă
fixe din partea contribuabililor, ţite. Domnul a făcut unele ser
vicii casei de Habsburg, i s-au
plătită în patru rate trimestriale,
greu de aplicat însă din cauza făcut şi lui favoruri; în acelaşi
sporirii dărilor. S-au făcut efor timp, Brâncoveanu a rămas un
supus al Porţii şi un
turi pentru o mai bună evidenţă
a cheltuielilor şi veniturilor sprijinitor al răzvrătiţilor din
Transilvania.
domniei cu ajutorul catastifelor;
sunt consemnate începuturi de Încheierea păcii de la Karlowitz
separare a cheltuielilor dom (1699), care a clarificat noul
Constantin Brâncoveanu pe o gravură de epocă
nului de cele ale ţării. Bunele statu-quo politic al Europei şi
relaţii şi suportul Cantacuzinilor a stabilit linia de demarcaţie
au intrat în impas în anul 1703, rilor cu Transilvania, domnul Ladislau Dindar, rezidentul dintre imperiile otoman şi
când Brâncoveanu, în schimbul Ţării Româneşti a manifestat o domnului la Sibiu, oraşul habsburgic, a oferit domnului
dublării haraciului, a obţinut grijă specială pentru a sprijini de reşedinţă al Guberniului muntean o poziţie asemănă
domnia pe viaţă şi s-a preocu biserica ortodoxă, supusă unui Transilvaniei, Brâncoveanu a toare aceleia avute anterior
pat de transformarea domniei veritabil asediu din partea întreprins demersuri pentru a de principii Transilvaniei.
sale într-una ereditară. imperialilor catolici. A ofe i se recunoaşte stăpânirile din Ambele puteri aveau nevoie
Divergenţe de opinii între rit sprijinul material necesar Ardeal şi, la nevoie, dobândirea de un domn „credincios”,
domn şi Cantacuzini au apărut ridicării unor noi lăcaşuri de dreptului de refugiu pentru el iar Constantin Brâncoveanu
şi în problemele de politică cult: biserica ortodoxă din şi familia sa. În paralel, odată avea abilitatea diplomatică de
externă, Brâncoveanu evitând o Făgăraş (1698), mănăstirile de la cu izbucnirea mişcării curuţilor a şti să se adapteze noului joc
Domnia autoritară şi îndelungată Ţării Româneşti. În ianuarie ■ Moldova facţiunilor

a lui Constantin Brâncoveanu 1716, Ştefan Cantacuzino boiereşti
a fost una semnificativă pentru a fost mazilit, pe fundalul
Credincios Porţii, Gheorghe
uneltirilor Racoviţeştilor. Dus
Ţara Românească, căreia i-a Ghica a fost mutat în Ţara
la Constantinopol împreu
revenit, poate pentru prima dată Românească în 1659, tronul
nă cu familia şi cu stolnicul
în istoria ei, un rol de mediator Moldovei fiindu-i încre
Cantacuzino, tatăl său, a fost
şi tampon între marile puteri. dinţat lui Ştefăniţă Lupu
executat în iunie 1716. În
(1659—1661), fiul fostului
Pe tronul Ţării Româneşti, locul lui a fost instalat Nicolae
domn Vasile Lupu. La porun
Cantacuzinii l-au instalat pe Mavrocordat, punându-se
ca Porţii, acesta şi-a trimis
Ştefan (1714-1716), fiul stolni capăt astfel capăt domniilor
trupele în Transilvania, alături
cului Constantin Cantacuzino. pământene. În istoria Ţării
de turci şi tătari, împotriva lui
A fost o domnie scurtă, fără Româneşti şi a Moldovei a
Gheorghe Rákoczi al II-lea.
realizări deosebite, dominată început o nouă perioadă, a
Domnia sa a fost una scurtă,
Stema Cantacuzinilor de Cantacuzinii dispuşi la relu- domniilor fanariote, prefaţată
din aur şi pietre preţioase
lipsită de maturitate şi înţelep
ciune politică şi s-a desfăşurat
într-un context nefavorabil.
politic şi de a apela, la nevoie,
Foametea din 1660, invaziile
la ajutorul unei alte puteri în
de lăcuste, jafurile tătarilor
afirmare: Rusia. Şi-a exprimat
şi turcilor aflaţi în trecere şi
interesul şi pentru o alianţă
antiotomană, chiar dacă nu a ura marii boierimi l-au făcut
făcut acest lucru în mod vădit. nepopular şi urât de ţară. A
Izbucnirea războiului ruso-turc fost răpus de tifos în 1661,
în 1710, precum şi capitularea în timp ce venea în ajutorul
de la Stănileşti pe Prut, în 1711, paşei de Silistra. Boierimea,
a trupelor ruso-moldovene l-au în special cea din gruparea
pus pe Brâncoveanu în mare Cupăreştilor, s-a adunat în
dificultate. Confiscarea averilor jurul marelui-vornic al Ţării de
spătarului Toma Cantacuzino Sus, Eustratie Dabija, bătrân şi
şi ale susţinătorilor săi refugi fără copii, obţinând recunoaş
aţi la ruşi a acutizat conflictul terea acestuia de către Poartă
cu Cantacuzinii, iar victoria (1661-1665). A fost o domnie
otomană din 1711 a determinat liniştită, în bune relaţii cu
schimbarea atitudinii Porţii vecinii, marcată chiar de ten
faţă de domn. Puterea suze tativa încheierii unei alianţe cu
rană era tot mai puţin dispusă principele Transilvaniei, Mihail
să accepte jocul diplomatic Apafi. Din porunca Porţii,
practicat de Brâncoveanu, mai domnul moldovean a luat
ales după intensificarea acuzelor parte la campaniile din 1663 şi
Cantacuzinilor, susţinute de 1664 din Ungaria Superioară,
numeroase pungi cu galbeni. Nicolae Mavrocordat alături de Grigore Ghica şi
Mazilit la 14 martie 1714, de Mihail Apafi. Cheltuielile
domnul a fost dus la Istanbul impuse de aceste campanii au
cu întreaga familie, iar uria area jocului diplomatic ante de evoluţia politică anterioară, dus la introducerea de noi dări,
şa sa avere a fost confiscată. rior. Însă datele problemei se cu numeroasele sale elemente după practica înaintaşilor săi. A
Aruncat în închisoarea de la schimbaseră. Puterea suzerană, de prefanariotism: crearea unei încercat - caz singular în istoria
Edikule, a fost decapitat în 14 încrezătoare în forţele ei şi pre baze de sprijin în ţară pentru politică a domnilor Moldovei
august 1714, în faţa sultanului, gătită pentru o revanşă împo elementul levantin, numirea secolului al XVII-lea — să bată
împreună cu cei patru fii ai săi, triva Habsburgilor, nu mai era de către Poartă a unor domni monedă, emisiunile sale fiind în
evenimentul impresionându-i dispusă să tolereze nesiguranţa străini, reducerea duratei dom fapt imitaţii ale unor monede
pe contemporani. pe tronurile Moldovei şi niilor la doi sau trei ani etc. polone, lituaniene, prusiene
dintre ele. Duca a menţinut

în cancelaria domnească dieci
de maghiară, latină şi turcă,
participanţi la tratativele şi
soliile trimise de domn în ţările
vecine. Nemulţumirile din ţară
au luat forma unei răscoale
în decembrie 1671, în frun
tea ei situându-se doi boieri,
Mihalcea Hâncu şi Apostol
Durac. Aceştia l-au obligat pe
Gheorghe Duca să părăseas
că domnia, în locul lui fiind
ales, de către o adunare a tării, Mehmed al IV
Miniatură orientală
Hâncu. Cu sprijin militar tur
cesc, Gheorghe Duca a revenit
Braclaw şi a Podoliei, accep
pe tronul Moldovei în februarie
tând şi plata unui tribut faţă
1672. Cei doi capi ai răscoalei,
de turci, a fost depăşită pentru
Hâncu şi Durac, s-au refugiat
Moldova în anul 1673. Pericolul
Blazonul mănăstirii Cetăţuia
în Polonia, fără ca mişcarea de
transformării ţării în paşalâc era
revoltă să se sfârşească cu totul.
cu atât mai credibil cu cât la
Expediţia sultanului Mehmed
Cameniţa fusese numit un paşă,
al IV-lea din vara anului 1672 a
iar teritoriul Moldovei devenise
care circulau în ţară. Succesorii pus capăt domniei lui Gheor
(1668). Aşa cum s-a putut practic un loc de tranzit pentru
săi la tron, Gheorghe Duca şi ghe Duca în Moldova, în locul
constata şi în alte împrejurări, trupele şi proviziile turceşti.
Alexandru Iliaş, au continuat său fiind numit de Poartă,
stabilitatea domniei depindea, Pacea nu a fost însă ratificată
această practică. la cererea boierilor, Ştefan
în mare măsură, de puterile de Seim. Astfel, la redeclanşarea
Petriceicu (1672-1674).
Bătrânului Dabija i-au succedat din jur. După încheierea păcii ostilităţilor polono-turce, Poarta
la tronul Moldovei Gheorghe de la Vasvár (1664) şi ocupa Domnia acestuia, după multe l-a împuternicit în secret pe
Duca, fost mare-vistier pentru rea Candiei (1669), Poarta a zvonuri privind posibila numire Ştefan Petriceicu să trateze cu
câteva luni, apoi Alexandru putut să se concentreze asupra a unui paşă în Moldova, a fost Ioan al III-lea Sobieski. Ştefan
Iliaş (1666-1668). Noul domn, Poloniei. Aşa se explică de ce marcată de luptele turco- Petriceicu şi Grigore Ghica,
român la origine, dar crescut la Moldova, situată în vecinătatea polone. Primejdia păcii de la domnul Ţării Româneşti, au
Poartă, avea nevoie de tălmaci acesteia, a devenit un terito Buczacz (octombrie 1672), prin folosit acest prilej pentru a-şi
pentru a se înţelege cu supuşii, riu de tranzit pentru trupele care Polonia recunoştea pierde oferi serviciile într-o eventuală
fiind înconjurat de un mare otomane care se îndreptau spre rea cetăţii Cameniţa, a regiunii alianţă antiotomană, în care au
număr de creditori, în majo nordul ţării. Revenit la tron
ritatea lor greci, cu ajutorul pentru a doua oară, Gheorghe Bătălia de la Hotin din 1673
cărora îşi cumpărase tronul. Duca (1668-1672) s-a încon Pictură de Josef Brandt
A acordat atenţia cuvenită jurat de creditori greci şi evrei,

cancelariei, în componenţa nemulţumind boierimea locală.
căreia regăsim secretari pentru În planul legăturilor cu Transil
limbile latină, polonă, precum vania s-a remarcat efortul de
Stanislau Kienarski, sau pentru a înlătura asperităţile generate
maghiară, în persoana diacului de încălcările reciproce de
Matei. Sprijinitor al ortodoxiei, hotare, constituindu-se comisii
l-a primit la curtea sa din Iaşi pentru cercetarea pricinilor
pe mitropolitul ortodox din produse cu începere din anul
Transilvania, Sava Brankovic, 1657. Chiar dacă nu s-a ajuns la
plecat spre curtea ţarului Rusiei finalizarea tuturor problemelor,
cu acordul lui Mihail Apafi s-au rezolvat cel puţin o parte
rezultatele scontate de Poartă. Relaţiile cu principele ardelean surprindere, Gheorghe Duca a

Pe plan intern, ţara s-a con au fost, în parte, influenţate fost prins şi dus în captivitate
fruntat cu o epidemie de ciumă şi de poziţia Porţii. A fost în Polonia, unde a şi încetat din
şi cu jafurile tătarilor care au însă evident faptul că poziţia viaţă. Bunurile sale de preţ şi o
iernat aici. Mazilit, Dumitraşcu dobândită de Gheorghe Duca parte a banilor au fost depuse
Cantacuzino a fost înlocuit stârnea invidia curţilor vecine. de Nastasia, doamna Moldovei,
de un alt grec, Antonie Ruset Din porunca Porţii, domnul spre păstrare în grija oraşului
(1675—1678), a cărui domnie a Moldovei a încercat fără Bistriţa din Transilvania, de
fost pusă sub semnul conflicte succes, prin 1680—1681, o unde, prin diferite mijloace,
lor turco-polone şi turco-ruse. apropiere de Sobieski. Din Mihail Teleki şi consilierii prin
Pacea de la Zórawna (1676) aceeaşi dispoziţie, Moldova a ciari apropiaţi lui şi le-au însuşit.
dintre polonezi şi turci, înche participat cu trupe la campaniile Pentru a reintra în posesia aces
iată datorită bunelor servicii din Ungaria împotriva Habs- tui depozit de preţ, familia lui
ale aceluiaşi Miron Costin, burgilor, iar în 1683, Gheorghe a făcut demersuri cărora li s-au
recunoştea stăpânirea otomană Duca, împreună cu Şerban asociat puterile vecine: Polonia,
asupra Podoliei şi Ucrainei Cantacuzino şi Mihail Apafi, a Imperiul Otoman, Curtea de la
până la Nipru, punând astfel participat la asediul Vienei. Aici, Viena. Începute în 1684, aceste
capăt unui război de patru ani. domnul Moldovei s-a ferit să demersuri au continuat până
Obligat de puterea suzerană, îi sprijine deschis pe creştinii
în 1705, fără ca lucrurile să fie
Miron Costin domnul Moldovei a partici asediaţi, mai ales că Sobieski era
clarificate pe deplin.
pat la campaniile desfăşurate un vecin apropiat şi periculos.
încercat să-l atragă, fără succes, împotriva ţarului Moscovei şi a Revenirea din campanie s-a Ştefan Petriceicu nu a reuşit
şi pe principele Mihail Apafi. cazacilor. făcut prin Transilvania, unde să-şi menţină tronul în faţa
Succesele iniţiale ale polonezi în suita domnului s-a aflat şi fostului domn Dumitraşcu
Mazilit fără acuze temeinice,
lor la Hotin au fost urmate de Miron Costin. În lipsa lui din Cantacuzino (1684-1685);
Antonie Ruset a fost înlo
redeschiderea luptelor pentru ţară, cu sprijin polonez, tronul înconjurat de grecii creditori,
cuit pe tronul Moldovei de
tron şi de pierderea interesului Moldovei a fost ocupat de urât de locuitorii ţării, şi-a sfâr
Gheorghe Duca (1678—1683).
faţă de ofensiva antiotomană. Ştefan Petriceicu. Luat prin şit zilele la Constantinopol.
Experienţele anterioare l-au
Domnul Moldovei, care făcuse
determinat pe acesta să profite
imprudenţa de a trece făţiş de
la maximum de această domnie,
partea poloneză, a fost obligat
căreia i s-a adăugat şi funcţia
să-şi părăsească tronul şi să ia
de hatman al cazacilor din
calea pribegiei prin Polonia şi
Ucraina (1681). A încercat - şi,
Rusia, în speranţa unei reveniri
parţial, a reuşit - să reconsti
viitoare.
tuie vremurile de strălucire
În locul său, turcii l-au numit ale domniei lui Vasile Lupu.
domn pe grecul Dumitraşcu În plan intern s-a remarcat în
Cantacuzino (1673-1675, cu o special prin promovarea unei
întrerupere), anterior capuche- politici fiscale aspre şi prin
haie a Moldovei la Poartă. sporirea exagerată a numărului
Şi această domnie a fost de dări, provocând numeroase
marcată de războiul polono- nemulţumiri. În planul relaţiilor
turc. Chiar dacă domnul nu a externe a fost deosebit de activ,
participat personal la campa reuşind să obţină şi calitatea de
nie, prin intermediul său s-a conducător al cazacilor. A fost
încercat reluarea negocierilor cu unul dintre puţinii domni cu
Sobieski. Cu această misiune a trei tuiuri, depăşindu-i atât pe
fost împuternicit Miron Costin. Mihail Apafi, cât şi pe Şerban
Demersul diplomatului Cantacuzino. Legăturile cu
moldovean a fost sprijinit şi domnul Ţării Româneşti nu
de ardeleni, dar nu a obţinut au fost dintre cele mai bune. Joan
Sobieski
■ Domniile Cei doi ani ai domniei lui au fost determinate şi de lupta

Cantemireştilor Constantin Duca au stat sub pentru putere dintre Rusia
semnul luptelor dintre poloni, şi Imperiul Otoman în zona
Ales domn de către boieri,
turci, tătari şi al influenţei lui Azovului, a Mării Negre şi a
Constantin Cantemir
Brâncoveanu. Locul său pe sud-vestului Ucrainei.
(1685-1693) a obţinut şi
tronul Moldovei a fost luat de
acordul Porţii, inaugurând În persoana noului domn
Antioh Cantemir (1695-1700),
astfel domnia dinastiei Dimitrie Cantemir (1710—1711),
fiul mai mare al fostului domn
Cantemireştilor. Relativ înde Poarta spera să fi găsit un domn
Constantin Cantemir, mezinul,
lungată, domnia lui a stat sub potrivit cu noile vremuri. Anii
Dimitrie, asumându-şi rolul de
semnul luptelor între cele două petrecuţi la Poartă, ca ostatic
capuchehaie. Pentru a spori
mari partide boiereşti: Ruseteştii sau chezaş pentru Constantin
prestigiul familiei sale, Antioh
(Cupăreştii) şi Costineştii. În Cantemir, apoi în calitate de
Cantemir a perfectat şi realizat
plan extern, a fost marcată de capuchehaie a fratelui său, au
proiectata alianţă matrimonială
desfăşurarea luptelor dintre fost folosiţi pentru a-şi face o
dintre Casandra, fiica răposatu
turci şi ţările Ligii Sfinte, în educaţie solidă. Cunoscător a
lui domn Şerban Cantacuzino,
special Imperiul Habsburgic şi numeroase limbi, Dimitrie studi
şi fratele său Dimitrie. Domnia
Polonia. De condiţie modestă,
lui a fost umbrită de raporturile
Constantin Cantemir s-a ridicat
duşmănoase cu Brâncoveanu,
pe calea armelor, prin expe Constantin Cantemir
prin uneltirile căruia Constantin
rienţa dobândită în Polonia.
Duca a fost readus pe tro
Între cele două grupări boiereşti tratatul garanta păstrarea domnul Moldovei (1700-1703),
cu afinităţi externe diferite, niei în familia Cantemireştilor. urmat fiind de Mihail Racoviţă
domnul a avut înţelepciunea Tratatul nu a ajuns să fie (1703—1705). Revenit pentru
de a aprecia corect situaţia: a aplicat, datorită încetării din scurt timp la tron, Antioh
sprijinit familia Costineştilor, viaţă a lui Constantin Cantemir Cantemir (1705-1707) nu se
rechemând din Polonia pe şi neputinţei trupelor habs mai bucura, de această dată, de
Miron Costin şi pe alţi mem burgice de a ajunge la Brăila. sprijinul fratelui său Dimitrie;
bri ai familiei, dar nu s-a lăsat Iniţial, Constantin Cantemir s-a el îşi îmbunătăţise însă rapor
convins de ideea asocierii la bucurat de sprijinul lui Şerban turile cu Brâncoveanu. A fost
lupta antiotomană, mai ales că Cantacuzino, domnul Tării succedat de Mihail Racoviţă
fiul său Antioh era ostatic la Româneşti. Cu timpul, relaţiile (1707-1709) şi de Nicolae
Constantinopol. În urma expe lor s-au răcit, datorită diferenţe Mavrocordat (1709-1710), fiul
diţiilor întreprinse în Moldova lor de opinii în aprecierea situ marelui-dragoman Alexandru
de Ioan al III-lea Sobieski, au aţiei internaţionale. Proiectele Prinţul Dimitrie Cantemir
Exaporitul. Nestatornicia şi
fost ucişi, din porunca domnu de unire matrimonială între efemeritatea acestor domnii
lui, Miron Costin şi fratele său Dimitrie Cantemir, fiul domnu
Velicico, suspectaţi de trădare şi lui, şi Casandra, fiica lui Şerban ase cu marii învăţaţi ai vremii şi
complot. Cantacuzino, nu au fost finali se bucurase de aprecierea repre
Antioh Cantemir
Legăturile cu Transilvania zate decât mai târziu. Faţă de zentanţilor diplomatici ai lumii
s-au limitat la rezolvarea unor Constantin Brâncoveanu relaţi creştine la Poartă. Om de vastă
probleme de hotare. Sub ile au fost lipsite de încredere. cultură, autor al unor lucrări
presiunea trupelor habsburgice Domnul Ţării Româneşti s-a şi apreciate în întreaga Europă, a
dornice să-şi extindă stăpânirea împotrivit, de altfel, alegerii de fost, în acelaşi timp, şi un om
la est de Carpaţi, Constantin către Adunarea Ţării a tânărului al armelor. Însoţindu-i pe turci
Cantemir a încheiat în secret Dimitrie Cantemir (1693), reu în câteva campanii, participase,
Tratatul de la Sibiu (1690). şind să obţină din partea Porţii printre altele, la luptele de la
Prevederile actului ar fi urmat numirea lui Constantin, fiul lui Petrovaradin şi Zenta. Anii înde
să intre în vigoare când trupele Gheorghe Duca (1693—1695). lungaţi petrecuţi în lumea pestriţă
imperiale ar fi ajuns la Brăila, După o domnie de 20 de zile, a Constantinopolului îi oferiseră
evitându-se astfel jefuirea ţării Dimitrie Cantemir s-a reîntors prilejul de a cunoaşte atât măre
de către turci. De asemenea, la Constantinopol. ţia Porţii, cât şi slăbiciunile ei.
Imediat după ocuparea tronului, prin înţelegerea încheiată cu acordul Porţii, potrivit vechiului
Dimitrie Cantemir a încercat Hrisant Notara, patriarhul obicei al turcilor de a încredin
să pună capăt luptelor dintre Ierusalimului, a restituit o ţa domnilor români rolul de
grupările boiereşti. L-a înlăturat parte din mănăstirile închinate negociatori cu ţările creştine.
pe vornicul Iordache Ruset, Sfântului Mormânt. Deciziile Tratativele moldo-ruse s-au
înlocuindu-l cu fiul lui Miron luate în Sfatul Domnesc au încheiat, la 13 aprilie 1711, prin
parafarea Tratatului de la Luck.
Prevederile acestuia, cuprinse în
16 articole, reglementau viitorul
statut al ţării faţă de Rusia şi pe
Petru cel Mare,
acela al domnului faţă de stări. ţarul Rusiei
Moldova urma să se alăture

luptei antiotomane, iar în oraşe
le şi cetăţile moldovene urmau dificultăţi. Ţarul a fost nevoit
a fi instalate trupe ruseşti; ţara să îşi trimită emisarii pentru
era pusă sub protecţia ţarului, a iniţia tratativele de pace cu
domnia urmând a deveni eredi turcii. Acestea au fost finali
tară în familia Cantemireştilor. zate la 23 iulie 1711, cu toată
Domnul primea şi o serie de opoziţia regelui Carol al XII-lea
garanţii în cazul unui eşec: al Suediei, luptător alături de
refugiu în Rusia, despăgubiri turci. Ca urmare, trupele ţariste
materiale pentru pierderea şi-au început retragerea din
palatelor din Constantinopol. Moldova. Alături de ele a pără
Tratatul a fost păstrat în secret sit ţara şi Dimitrie Cantemir, pe
până la declanşarea operaţiu care ţarul a refuzat să-l predea
nilor de război, din mai, de turcilor, aşa cum se pretinsese
către trupele ţariste. Marea în timpul tratativelor. Pentru
boierime, în special cea din fostul domn a urmat o viaţă
jurul lui Iordache Ruset, nu a petrecută în anturajul curţii şi
agreat această decizie a domnu al nobilimii ruse. A obţinut
lui, considerând-o prematură, titlul de principe al Imperiului
în schimb, cu prilejul procla Rus, iar după 1713, la moartea
maţiei adresate de Dimitrie Casandrei, s-a căsătorit cu o
Cantemir, boierimea mijlocie, cneaghină rusă. Timpul petrecut
mică şi ţărănimea s-au ridicat în aici a fost folosit şi în scopuri
sprijinul domnului şi împotriva ştiinţifice, Cantemir realizând
Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir
turcilor. lucrările Descriptio Moldaviae
şi Historia Moldo-Vlachica,
La campania rusă a participat
reluată sub numele de Hronicul
însuşi ţarul Petru cel Mare,
Costin, Nicolae. În general, fost, în general, favorabile vechimei a romano-moldo-
care, după o vizită în Polonia,
a întinerit Sfatul Domnesc, în micii boierimi; marea boierime vlahilor. A încetat din viaţă în
a sosit la Iaşi însoţit de ţarină
care a introdus persoane care-i i s-a arătat ostilă. A aspirat anul 1723, fiind înmormântat la
şi de statul său major. În tabăra
împărtăşeau opiniile. Principiile şi la tronul Ţării Româneşti, Moscova.
de la Stănileşti, pe Prut, a sosit
sale de conducere a ţării erau reunind însemnele heraldice ale Experienţa cu ultimul domn
şi Toma Cantacuzino, spătarul
inspirate din ideile absolutis Moldovei şi Ţării Româneşti în lui Constantin Brâncoveanu, pământean numit pe tronul
mului luminat, bine reprezentat interiorul aceleiaşi steme. Moldovei a determinat puterea
care-şi punea astfel în mare
de Petru cel Mare al Rusiei. Pe plan extern, afinităţile primejdie domnul. Trupele suzerană să ia măsuri drastice:
A încercat să acrediteze ideea lui Dimitrie Cantemir s-au ruseşti, inferioare numeric celor au fost instituite domniile fana
domniei ereditare în familia îndreptat către Rusia lui Petru turceşti, divizate în trei grupuri riote şi, odată cu ele, un nou
Cantemireştilor. A fost şi un cel Mare. Tratativele sale pentru o mişcare strategică statut politic al domniei şi al
sprijinitor al bisericii ortodoxe: cu Rusia fuseseră iniţiate cu neinspirată, au trecut prin mari ţării faţă de Poartă.
■ Transilvania, între Transilvania (1685), autoritatea niale au fost posibile datorită prin mai multe „limitatio”, a
anarhie şi autoritate: lui Apafi a decăzut, principatul numeroşilor ani de pace. cunoscut o perioadă de avânt.
domnia lui Mihail Apafi fiind, practic, condus de Mihail Exploatarea fierului (Ghelar, Veniturile vămilor au fost şi ele
Teliuc, Vaşcău etc.), a minere arendate, compararea aces
Perioada de început a domni Teleki, în fruntea celei de-a
urilor de aur şi argint (Abrud, tora indicând o reorientare a
ei lui Apafi, până la pacea de treia deputăţii, cea care a purtat Zlatna, Baia de Criş, Baia Mare comerţului principatului către
la Vasvár (1664), a fost una tratativele şi a perfectat statutul etc.) şi a mercurului a adus Ţările Române şi Poartă. Toate
extrem de dificilă. Deşi susţinut
Transilvaniei sub Habsburgi. venituri substanţiale fiscului. În vămile ce legau Transilvania de
de Poartă, noul principe, lipsit
Moldova şi Ţara Românească
de un suport financiar şi mate
au fost arendate, la sfârşitul
rial consistent, a trebuit să facă
faţă autorităţii crescute a stărilor secolului al XVII-lea, de Ştefan
şi a Consiliului Princiar. Anii de Apor pentru suma de 14.000 de
linişte şi pace ce au urmat păcii florini. Vămile de la Cluj, Dej,
de la Vasvár i-au îngăduit lui Lăpuş, ce controlau comerţul
Mihail Apafi să îşi consolideze înspre Ungaria Superioară,
puterea. Treptat, stările au reîn Polonia şi Germania, au fost
ceput să fie convocate anual sau arendate cu suma de 9.600 de
bianual, iar opiniile consilieri florini. Principele a luat măsuri
lor, deşi au continuat să fie pentru stabilizare monetară şi
solicitate, au încetat de a mai fi atragerea de bani buni. Oraşele
obligatorii. Un rol important în Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş au
restabilirea echilibrului politic primit, temporar, dreptul de a
i-a revenit cancelarului şi con bate monedă măruntă. Toate
silierului princiar Ioan Bethlen. aceste măsuri au consolidat
Dionisie Bánffy, marele-căpi- veniturile princiare şi au îngădu
tan al Clujului şi comandantul it stabilitatea politică şi creşte
armatei transilvane, a reuşit, rea autorităţii principelui.
prin combinarea tratativelor
diplomatice cu rezistenţa mili Rivalitate şi prudenţă
tară, să limiteze pretenţiile turci Din porunca Porţii, princi
lor referitoare la hotarele paşa- pele a participat personal cu
lâcului de Oradea. După 1674, armata la expediţiile turceşti
când Dionisie Bánffy a fost din 1663 şi 1664. Pacea de
executat, sub pretextul încălcării la Vasvár (septembrie 1664)
autorităţii princiare, s-a ajuns a pus capăt luptelor dintre
până la includerea Gilăului în Imperiul Otoman şi Imperiul
hotarele mult extinsului paşalâc Habsburgic, consfinţind, pentru
Mihail Apafi pe o gravură de epocă
de Oradea. În jurul principelui Transilvania, situaţia creată în
s-a constituit treptat un grup urma tulburărilor din perioada
restrâns de nobili care au susţi Refacerea economică anul 1665 a revenit în adminis 1657—1661. Mihail Apafi a fost,
nut iniţial politica lui Apafi (Liga Mihail Apafi a reuşit să trarea statului exploatarea sării, în general, credincios Porţii,
Blestemată, 1671), dar care au restabilească parţial domeniul o importantă sursă de venituri. evitând în 1672—1674, cu
început apoi să se substituie, fiscal, fapt care i-a consolidat Au revenit, de asemenea, în prilejul campaniilor turceşti din
treptat, autorităţii principelui. independenţa economică; subordinea principelui dijmele Polonia, să se afişeze deschis
Cel care s-a erijat în conducător totuşi, aceasta a avut de suferit bisericeşti secularizate. În toate ca un susţinător al alianţei
al acestui grup a fost consilierul din cauza pierderilor teritoriale aceste domenii a fost practicat antiotomane. Aceeaşi politică
princiar Mihail Teleki, a cărui considerabile. Refacerea poten sistemul arendării veniturilor, circumspectă a fost dusă şi
putere a crescut după execu ţialului demografic, relansarea printre arendatori numărându- faţă de Habsburgi, reuşindu-se
tarea lui Dionisie Bánffy şi producţiei agricole şi introdu se negustorul grec Pater János, ocolirea stărilor conflictuale.
înlăturarea lui Paul Beldi. Odată cerea noilor culturi de porumb, dar şi Mihail Teleki. Comerţul După 1670 şi-au găsit refugiu în
cu venirea trupelor austriece în sprijinirea micii industrii dome- intern şi extern, reglementat Transilvania reformaţii unguri
răsculaţi împotriva Vienei. În folosind în acest scop diplomaţi

acest sens un rol a revenit şi români (sau, cel puţin, vorbitori
Franţei, care, prin acordul din de limba română). Alianţele
31 mai 1677 încheiat de Mihail încheiate cu Grigore Ghica,
Apafi cu Emeric Thököly, domnul Ţării Româneşti, şi
conducătorul răsculaţilor cu Eustratie Dabija, domnul
reformaţi din nordul Ungariei, Moldovei, puse sub patronajul
s-a obligat să susţină financiar şi Porţii, plecând de la modelele
militar mişcarea acestora. După anterioare, ţineau însă cont
pacea de la Niwmegen (1679), de starea de fapt a principa
Ludovic al XIV-lea a încetat tului, decăzut în statutul său
să mai finanţeze diversiunea politic faţă de puterea suzera
contra Habsburgilor, iar Mihail nă. Frecventele schimbări de
Apafi şi-a pierdut rolul iniţial de domni din Moldova şi Ţara
conducător al răscoalei refor Românească au determinat
maţilor. În 1681, Poarta, con o eternă reluare a discuţiilor
vinsă de insistenţele lui Emeric pentru încheierea de tratate
Pajura Sf. Imperiu Roman înfăţişa un conglomerat
Thököly, a încălcat prevederile de alianţă, fără ca ele să fie şi de regate, principate şi alte mici formaţiuni statale
Tratatului de la Vasvár, redes- finalizate. După 1683, o dată
chizând împotriva Habsburgilor cu succesele Ligii Sfinte, Mihail
un război la care va participa Apafi a ajuns să încheie cu
■ Instaurarea stăpânirii Sub presiunea armelor, au fost
şi Mihail Apafi. Expediţia din Şerban Cantacuzino un tratat habsburgice purtate noi tratative. Stările au
1683, soldată cu eşecul turcilor secret de alianţă (iunie 1685), în Transilvania refuzat semnarea Tratatului hal-
sub zidurile Vienei, a marcat patronat de Viena, urmat de
Eşecul turcilor sub zidurile lerian - numit astfel după Ioan
sfârşitul supremaţiei otomane. tratative în scopuri similare cu
Vienei (1683) a fost urmat Haller, conducătorul comisiei
Pentru principele Transilvaniei Constantin Cantemir, domnul
de noi înfrângeri la Buda ardelene pentru tratative - în
ea a însemnat un început al Moldovei.
(1686) şi Mohács (1687) şi de speranţa unor modificări avan
sfârşitului.
Relaţiile Transilvaniei lui Apafi alungarea lor peste Dunăre tajoase. Victoriile austriecilor
cu Polonia au cunoscut, şi ele, o în 1688. Austriei i s-a oferit de la Buda şi Mohács au sporit
Politica de bună vecinătate
evoluţie sinuoasă. După încer astfel perspectiva revendicării influenţa şi puterea Vienei,
Încă de la urcarea sa pe tron, cările nefinalizate de închegare teritoriilor care aparţinuseră care a impus prin forţă, la 27
principele Mihail Apafi a încer a unei coaliţii comune antioto- coroanei maghiare, printre care octombrie 1687, semnarea
cat să reconstituie tradiţia trata mane prin mijlocirea domnului se numărau Transilvania şi chiar Tratatului de la Blaj. În noul
telor cu Ţările Române vecine, Moldovei, Ştefan Petriceicu, Ţara Românească şi Moldova. context, Transilvaniei i-au fost
odată cu afirmarea lui Ioan Printr-o abilă combinare a impuse condiţii mult mai grele
Monede emise
al III-lea Sobieski sub zidurile diplomaţiei cu forţa militară, decât cele prevăzute în Tratatul
de Eustratie Vienei a fost repusă problema Transilvania a fost luată treptat hallerian: primirea la iernat a
Dabija
unei colaborări militare. A în stăpânire. Tratativele purtate trupelor imperiale în 12 oraşe
fost, mai degrabă, un dublu joc în 1685 de iezuitul Antide mai mari, aprovizionarea aces
diplomatic al ardelenilor. Prin Dunod, înţelegerea secretă de la tora, plata sumei de 700.000 de
aceste demersuri, Mihail Apafi Cârţişoara cu Mihail Teleki, cel florini renani. Viena se oferea,
a captat bunăvoinţa Porţii şi a mai important om de stat după în schimb, să respecte privilegi
obţinut, în 1684, confirmarea principele Apafi, au constituit ile, autonomia ţării, succesiunea
pe tronul princiar a fiului său doar o primă etapă. În paralel, la tron. Legăturile cu Poarta nu
minor Mihail Apafi al II-lea. în toamna anului 1685, trupele au fost rupte de Transilvania.
Succesele rapide obţinute de imperiale au intrat în Partium, Gruparea din jurul lui Mihail
trupele imperiale au marginali- Maramureş şi Chioar. Tratatul Apafi a reconfirmat, în decem
zat rolul Poloniei în lupta de la Dumbrăveni (27 noiem brie 1687, vechile raporturi,
antiotomană şi au avut ca efect brie 1685) a fost urmat de ocu ţara achitând şi tributul faţă de
imediat reorientarea politicii parea de către trupele imperiale vechea putere suzerană. Acestui
externe transilvane către Viena. a oraşelor Dej, Cluj, Sibiu etc. joc dublu i s-a pus capăt în
militar exercitat de general în şi distincţiile făcute în cazul

numele împăratului. S-a ajuns ocupării funcţiilor importan
astfel la semnarea actului din 4 te doar de către indigeni. În
decembrie 1691, cunoscut sub privinţa recunoaşterii mino
numele de Diploma leopoldină. rului Mihail Apafi al II-lea ca
principe, s-a ales formula de
Numit uneori „Constituţia”
aşteptare a împlinirii vârstei de
Transilvaniei, acest act a fost
20 de ani, timp în care atri
obţinut în mare parte datorită
buţiile lui urmau a fi preluate
stăruinţelor lui Nicolae Bethlen.
de un guvernator. Darea ţării
Cele 18 puncte cuprindeau nor
a fost fixată la 112.500 de
mele şi principiile de guvernare
florini renani în timp de pace
a ţării, stabilind statutul acesteia
şi 400.000 de florini în timp de
în imperiu. Respectându-se
război.
dorinţa stărilor, Transilvania
a rămas o entitate separată de Marea majoritate a acestor
Diploma leopoldină
Ungaria, cu instituţii proprii în prevederi aveau însă anumi
din 1691 domeniile politic, economic, te părţi interpretabile care
juridic etc. Se menţinea vechea favorizau noua stăpânire.
organizare administrativă, cea Guvernatorul avea dreptul de a
judecătorească, cu Tripartitum- convoca Dieta doar cu acordul
februarie 1688, când gene ul lui Werböczy, cu Approbatae împăratului, hotărârile acesteia Leopold I de Habsburg
ralul Caraffa a ocupat Sibiul, şi Compilatae Constitutiones. fiind valabile doar cu aproba
Braşovul (cu toată opoziţia Continua să funcţioneze rea acestuia; ocuparea înaltelor
acestuia), Bistriţa şi Baia Mare. Adunarea Ţării sau Dieta. Erau demnităţi (guvernator, cancelar,
Moartea principelui Mihail confirmate toate privilegiile, consilieri guberniali, comiţi puteau apela la împărat, care
Apafi, la 15 aprilie 1690, a drepturile şi autonomiile avute supremi, preşedintele Tablei de era de fapt ultima instanţă de
însemnat un moment de cum anterior de nobili, secui şi saşi, judecată etc.) era efectuată la
judecată. Conducătorul oştirii
pănă în istoria Transilvaniei. mai puţin dreptul de ius resistendi propunerea Dietei, dar numai
ţării era supus comandantului
Emeric Thököly a trecut munţii al nobilimii. Se menţineau, din după aprobarea împăratului. În
general al trupelor imperiale.
cu trupe turco-tătare, avân- punct de vedere religios, cele domeniul judiciar, nemulţumiţii
Sub diferite pretexte, s-a perce
du-l alături şi pe Constantin patru religii recepte, precum de sentinţele instanţelor din ţară
put darea stabilită pentru timp
Brâncoveanu. Lupta de la
de război, şi nu cea pe timp de
Zărneşti, în care Mihail Teleki
Blazon Habsburgic
pace. În temeiul Diplomei leo
şi-a pierdut viaţa, iar generalul
poldine, s-a înfiinţat, în aprilie
Donathus Heissler a căzut
1692, Guberniul Transilvaniei,
prizonier, i-a adus lui Emeric
în frunte cu un guvernator. În
Thököly, pentru scurt timp,
tronul vacant al principatului. 1694 au fost create Cancelaria
El a obţinut chiar confirmarea Aulică, Tezaurariatul şi alte
stărilor întrunite în Adunarea instituţii menite să asigure
Generală de la Cristian. Această controlul imperial asupra ţării.
situaţie a dus la deschiderea Prevederile păcii de la Karlowitz
de noi tratative, purtate de (1699) recunoşteau în mod
generalul şi abilul diplomat oficial, în cadrul politic interna
Caraffa. Regimul propus acum ţional, stăpânirea Transilvaniei
Transilvaniei era, în aparenţă, de către Habsburgi. Principatul
unul mai blând, promovarea Transilvaniei includea acum
principiului divide et impera teritoriile care constituiseră cu
oferindu-le stărilor ardelene secole în urmă Partium-ul, dar
iluzia guvernării. În realitate, fără comitatele Satu Mare, Bihor
ţara rămânea supusă controlului şi jumătate din Zarand.
numeroşilor ortodocşi români, păstrarea neschimbată a ritului erau nemulţumiţi de ofensiva

fie şi numai la o simplă unire ortodox, a calendarului sărbă generală a catolicismului. Se
religioasă cu biserica catolică torilor, fiind acceptate doar cele poate spune că, în aceste condi
în spiritul Conciliului de la patru puncte de dogmă stabilite ţii, unirea era primejduită.
Florenţa (1439), constituia cea de Conciliul de la Florenţa ca
Pe acest fundal, Atanasie
mai bună soluţie. Pe de altă deosebitoare. În schimb, uniţi
Anghel a fost chemat la Viena.
parte, trebuie să ţinem seama lor urma să le fie recunoscută
înainte de a pleca, el a rediscu
de faptul că, pe parcursul calitatea de cetăţeni de drept,
tat în sinodul de la Alba-lulia,
mai multor secole, biserica ei încetând să mai fie conside
în 4 septembrie 1700, chesti
ortodoxă fusese organizată în raţi toleraţi, iar laicii urmau să
unea unirii şi modalităţile de
mitropolie cu sediul la Bălgrad fie promovaţi în slujbe. La 7
acţiune pentru a obţine lărgirea
(Alba-lulia), subordonată celei octombrie 1698, noul mitropo
rândurilor beneficiarilor ei.
din Ţara Românească, păstrân- lit Atanasie Anghel, împreună
Rezultatul demersurilor sale
du-şi strânse legături cu lumea cu 38 de protopopi, a reconfir
vieneze s-a materializat în
ortodoxă şi rezistând asalturilor mat unirea religioasă.
obţinerea celei de a doua diplo
calvinismului, ajuns religia ofici
În aceste împrejurări, la 16 me a unirii religioase, din 19
ală a Transilvaniei în secolul al
februarie 1699 a fost publicată martie 1701. Cele 15 puncte ale
XVII-lea.
prima diplomă a unirii religi acesteia reafirmau drepturile,
Interiorul catedralei romano-catolice Soluţia a fost găsită prin patenta oase pentru întreg imperiul. În privilegiile şi scutirile acordate
Sf. Mihail din Alba-lulia
împăratului Leopold I din 23 prevederile ei, beneficiile unirii preoţimii unite; de asemenea,
august 1692, care proclama erau restrânse doar la nivelul extinderea acestora şi asupra
egalitatea bisericii unite cu reli preoţimii, laicii continuând să mirenilor uniţi, care, teoretic,
■ Unirea religioasă giile recepte; ca urmare, clericii fie excluşi de la acestea. Ca urmau a fi consideraţi egalii
Instaurarea stăpânirii austriece acesteia urmau să beneficieze urmare, aceştia s-au considerat celorlalte stări. Toate acestea
în Transilvania, prin diploma de aceleaşi scutiri, drepturi şi înşelaţi în promisiunile care li au avut, desigur, preţul lor:
ţie şi armată, şi crearea noilor privilegii de care dispunea clerul se făcuseră. Nemulţumite erau degradarea mitropoliei orto
structuri organizatorice erau catolic. Statutul internaţional şi celelalte religii recepte cărora doxe la rangul de episcopie
paşi importanţi, dar insuficienţi al Transilvaniei nefiind încă le-a fost refuzată unirea orto subordonată arhiepiscopiei
pentru un control deplin al ţării. recunoscut, noua putere nu docşilor, după cum şi aceştia catolice de Strigoniu, restrânge
Se pleca de la situaţia existentă putea să recurgă încă la măsuri rea prerogativelor episcopului
aici, cu trei naţiuni privilegiate mai hotărâte. În acelaşi timp, şi ale sinodului, instituirea
(maghiari, saşi, secui) şi cu recu religiile recepte s-au opus unei unui teolog iezuit canonist pe
noaşterea a patru religii recepte reglementări care ar fi deteri Mitropolitul Teofil pe fresca lângă episcopul greco-catolic,
mănăstirii Govora
(calvinismul, luteranismul, orat echilibrul existent în ţară; care să supravegheze în special
unitarianismul şi catolicismul), s-a pretins chiar ca, alături relaţiile acestuia cu ortodocşii,
la care se adăuga populaţia cea de religia catolică, să rămână cu mitropoliile şi cu domnii din
mai numeroasă, a românilor deschisă şi posibilitatea unirii Ţara Românească şi Moldova,
de religie ortodoxă, consideraţi ortodocşilor cu celelalte religii să cenzureze cărţile destina-
doar toleraţi şi lipsiţi de drep recepte. S-a ridicat, de ase te cultului etc. Într-o epocă
turi. Pentru noul stăpân catolic menea, o problemă de natură de frământări confesionale,
se impunea refacerea poziţiilor economică: scutirea de dări a românii din teritoriile vestice
precare ale bisericii sale cu un preoţilor uniţi ar fi însemnat şi din Maramureş au ajuns să
trecut vitregit de politica pro pentru oficialităţi o importantă îmbrăţişeze în mare număr uni
zelită a stărilor şi a principilor pierdere financiară. rea, fiind incluşi sub jurisdicţia
protestanţi. S-a apelat astfel la episcopiei greco-catolice de la
În urma insistenţei iezuiţilor
experienţe anterioare aplicate în Munkács şi a celei catolice de
catolici, susţinuţi de puterea
imperiu, căutându-se întărirea la Oradea. Cei rămaşi ortodocşi
militară şi politică, în februarie
catolicismului prin atragerea au ajuns sub jurisdicţia ierarhiei
1697, la Alba-lulia, mitropo
credincioşilor de la alte confe sârbeşti, fără a se bucura însă
litul Teofil şi 12 protopopi au
siuni, în schimbul oferirii unor de avantajele aşa-numitelor
semnat actul unirii cu biserica
avantaje. Evident că atragerea „privilegii ilirice” ale acesteia.
catolică, în următoarele condiţii:
ile eliberate de sub regimul de în prima etapă a mişcării,

paşalâc (Partium şi Banat) sau acţiunile autorităţilor civile de
câştigate de sub suzeranitatea prindere a haiducilor nu au
Porţii (Transilvania) punea fost însoţite de o colaborare
în primejdie nu numai sigu pe măsură din partea autori
ranţa drumurilor şi a curţilor tăţilor militare. Comandanţii
nobiliare, ci şi noua stăpânire cetăţilor Satu Mare, Huszt,
a Habsburgilor, care ajunsese, Ineu şi Oradea, precum şi
prin costurile sale financiare, să general-comandantul Rabutin
nemulţumească stările. Aşa se al Transilvaniei au acţionat
explică efortul împăratului şi al separat, cu alte metode şi,
armatei sale de a-i instrumenta, se pare, cu alte interese. De
într-o primă fază, pe haiducii această disfuncţionalitate au
lui Grigore Pintea împotriva profitat haiducii lui Pintea,
nobilimii din principat, pentru organizaţi şi ei în structuri
Drapelul dinastiei Habsburgice a obţine timorarea acesteia militare încadrate cu decurioni
şi a o obliga să accepte noul sau caporali (la 10 oameni) şi
regim politic. În acest context, cu ductori sau hotnogi (la 100
mişcarea haiducului Pintea, de oameni). înzestraţi cu arme
■ De la mişcarea generalizare a brigandajului.
iniţiată în 1694, a putut ajunge de foc, steaguri de luptă şi, de
lui Pintea la Răscoala Iobagi şi jeleri fugari, dezertori
la o durată de peste zece ani, multe ori, cu haine militare,
lui Francisc Rákóczi din armată, mici nobili şi liber
Ea s-a desfăşurat cu predilecţie haiducii au practicat cu succes
al ll-lea tini de pe domeniile cetăţilor -
în comitatele Solnocul Interior, brigandajul pe timpul verii,
Instaurarea stăpânirii habsburgi aceştia din urmă ameninţaţi cu
Maramureş şi Satu Mare, în anotimpul rece petrecându-l
ce în Transilvania a determinat „depunerea” în rândul ţără districtele Chioar şi Bistriţa, înrolaţi sub nume false în arma
transformări importante în soci nimii dependente - se dedau
pentru ca apoi să se extindă în ta imperială. Astfel, în iarna şi
etate. Înainte de toate, în mod frecvent la atacarea caravanelor părţile Bihorului, Zarandului, primăvara anului 1702, Pintea
paradoxal, o criză de autoritate de negustori şi a marilor curţi Crasnei şi Timişului; în vara lui era prezent în cetatea Ineului,
a puterii politice. Conducerea nobiliare. La toate acestea se 1700, mişcarea a cuprins comi din comitatul Zarand, în calitate
civilă reprezentată de Guberniu adăuga presiunea exercitată de tatele din Câmpia Transilvaniei de ductor husarorum Hungarorum
era secondată de una militară biserica catolică, sprijinită de (Cluj, Turda, Alba, Târnava) şi seu Valachorum, comandând 200
austriacă, în frunte cu generalul noua stăpânire, asupra biseri scaunele secuieşti şi săseşti. de călăreţi.
Rabutin. Cele două au funcţi- cilor reformate din principat
onat practic în paralel şi într-o şi mai cu seamă asupra celei
permanentă rivalitate, fiecare ortodoxe, pe care se străduia să
încercând să se impună prin o atragă la unirea cu Roma.
Francisc Rákóczi al ll-lea între
legături directe cu Viena şi cu răsculaţi (reconstituire)
Acest complex de factori expli
împăratul. Guberniul refuza să
că geneza şi amploarea mişcării
recunoască preeminenţa struc
de brigandaj a lui Pintea, mic
turilor militare, care constituiau,
nobil din satul Măgoaja, de
în fapt, pavăza noului regim.
pe domeniul cetăţii Gherlei.
S-a manifestat, de asemenea,
Mişcarea a evoluat timp de
o accentuată criză economi
peste un deceniu, fiind, în cele
că, determinată de scăderea
din urmă, înglobată în insurec
producţiei agricole. Prezenţa în
ţia antihabsburgică a curuţilor
teritoriu a armatelor imperiale,
lui Francisc Rákóczi al II-lea
fiscalitatea excesivă generată
(1703-1711).
de întreţinerea acestora şi de
războaiele cu turcii au dus la o În condiţiile războiului cu turcii,
creştere a mişcării populaţiei, prezenţa unor mari grupuri de
îndeosebi a ţărănimii contribu haiduci sau briganzi (latrones,
abile, însoţită de o adevărată hajdones, malefactores) în teritori
Încheierea ostilităţilor cu cuprinsă de mişcarea curuţi

turcii şi recunoaşterea, prin lor. Succesul lui Rákóczi în
Tratatul de la Karlowitz (1699), Transilvania a fost determinat,
a noii stăpâniri habsburgice în principal, de promisiunile
în Transilvania, urmate de sale de ordin social. Dieta de
pregătirile Vienei pentru inter la Târgu-Mureş, din aprilie
venţia în războiul de succesi 1707, l-a ales pe Francisc
une la tronul Spaniei (1701 — Rákóczi al II-lea principe al
1714), au adus o schimbare Transilvaniei; în mai 1707,
de atitudine a oficialităţilor Dieta convocată la Onod, în
militare faţă de mişcarea lui Ungaria, a proclamat înlă
Pintea. Împăratul Leopold a turarea Casei de Habsburg.
pus, în aprilie 1701, un premiu Nobilimea alăturată curuţilor
pe capul acestuia. Autorităţile a reuşit să îşi impună propriile
civile şi militare erau hotărâte puncte de vedere, cu deosebire
acum să pună capăt mişcării hai obligarea iobagilor să revină
duceşti. Concomitent, a putut fi pe moşii, iobagi care formau
sesizată şi o schimbare de grosul oştirii lui Rákóczi. Prin
atitudine la nivelul unui asemenea măsuri mişcarea a
segment al nobilimii ardelene, fost lipsită, practic, de suportul
nemulţumită de consolidarea social esenţial pentru succe
noului regim politic şi devenită, sul său. Francisc Rákóczi al
treptat, mai puţin vehementă la II-lea nu a reuşit să obţină
adresa acestor „răufăcători”, pe nici sprijinul extern promis de
care încerca să-i atragă într-o Francisc Rákóczi al ll-lea
Franţa, Suedia, Prusia, Rusia
mişcare antihabsburgică. Nu etc. Practic, după 1707 mişca
întâmplător, începând din 1702, rea a intrat în declin, pierzând
apelativului de tâlhari (tolvajok) controlul asupra teritoriului în
i se adaugă acela de rebeli alăturării lui Pintea şi a haiduci în oastea curuţilor lui Rákóczi, favoarea trupelor imperiale.
(rebelek). A avut loc, de fapt, o lor săi la această răscoală anti continuând încă mulţi ani lupta Tratativele purtate între un
trecere pe nesimţite a mişcării la habsburgică, în timpul asedierii împotriva Habsburgilor şi a grup al nobilimii din Transil
alte sensuri şi scopuri politice, oraşului Baia Mare, în august susţinătorilor acestora. vania şi autorităţile imperiale
ea devenind suportul solid 1703, vestitul haiduc a fost au dus la încheierea păcii de
Francisc Rákóczi al II-lea, la Satu Mare (1711), prin care,
pe care se va afirma răscoala împuşcat în faţa porţii de sud a
nobil maghiar ridicat în fruntea în schimbul recunoaşterii noii
condusă de Francisc Rákoczi oraşului. Restul conducătorilor
răscoalei antihabsburgice din stăpâniri, nobililor le era acor
al II-lea (1703-1711). În urma şi oamenilor săi s-au integrat
nord-estul Ungariei, a încer dată iertarea pentru faptele lor.
cat să atragă de partea sa şi Cu toate acestea, unii nobili
ţărănimea din Transilvania şi au continuat să trăiască în
Arestarea lui Francisc Rákóczi al ll-lea Partium. Răscoala a izbucnit în pribegie în Moldova şi în Ţara
mai 1703 în comitatele Ugocsa, Românească, sub protecţia
Bereg, Satu Mare, Maramureş, domnilor români. Mişcarea
Bihor şi Chioar, aşadar în antihabsburgică a lui Francisc
zonele în care Pintea se bucura Rákóczi al II-lea a afectat
de cea mai mare aderenţă. O puternic viaţa economică, soci
parte a oştirii secuilor, trimisă ală şi politică a Transilvaniei,
de Guberniu împotriva lui ea fiind cea din urmă încercare
Rákóczi, a pactizat cu acesta. de înlăturare a noului regim.
La rândul ei, nobilimea s-a Eşecul ei a pus capăt unei
divizat în afirmarea opţiunilor lumi apuse, inaugurând o nouă
sale. În anul 1704, întreaga epocă, cea modernă, în istoria
Transilvanie a fost, practic, principatului transilvan.
Structuri instituţionale
nstituţia supremă în stat a continuat să se bucure de
prerogativele avute în perioadele anterioare. Schimbările de
domni erau frecvente: în Ţara Românească au fost aproxi
mativ 24 de domni, iar în Moldova, supusă şi presiunii poloneze,
s-au perindat pe tronul domnesc circa 48 de domni.
Stema lui
Nicolae
6.1. Instituţiile cen- Acest sistem „contractual” nu Mavrocordat
trale şi locale în Ţara a avut însă în Moldova şi Ţara
Românească şi Moldova Românească valoarea de care
s-a bucurat în Transilvania. S-a
români şi principii Transilvaniei „pedeapsa” trădării. S-a creat
■ Domnia introdus sistemul confirmării
şi-au văzut ştirbite atribuţiile o adevărată practică a folosirii
A apărut, ca o practică nouă, domnilor pe tron, iniţial din
în materie de relaţii externe. domnilor români şi a principilor
mutarea domnilor dintr-o ţară trei în trei ani, apoi anual, ceea
Domnii trebuiau să-şi acomo Transilvaniei drept mijlocitori
în alta, originea sau apartenenţa ce implica, evident, plata unor
deze simpatiile sau iniţiativele în tratativele Porţii cu puterile
la o familie domnitoare nemai- sume consistente, cunoscute
din acest domeniu în funcţie învecinate, Austria, Polonia
reprezentând un argument sub numele de mucarerul mare
de orientările Porţii, altfel spus şi Rusia. Această poziţie le-a
pentru alegerea lor. Nu au lipsit şi mucarerul mic. În acelaşi
să fie prietenii prietenilor şi permis să îşi ofere serviciile
situaţiile în care stările alegeau timp, această confirmare
duşmanii duşmanilor acesteia, taberei creştine şi să se facă utili
la domnie boieri fără urmaşi, impunea prezenţa personală a
în limitele acestei îngrădiri, acesteia. O altă formă de imix
lipsiţi de posibilitatea de a domnilor la Poartă, care nu a
domnii din Moldova şi Ţara tiune a Porţii în politica externă
întemeia o dinastie. Din a doua fost niciodată impusă princi
Românească, în coresponden a acestor ţări poate fi consi
jumătate a secolului al XVII-lea pilor transilvani. În ierarhia
ţa cu principii Transilvaniei, derat faptul că orice căsătorie
a devenit o practică numirea administrativă a Imperiului
se numeau în mod constant a domnului sau a membrilor
domnilor de către Poartă, aceş Otoman, domnii români erau
voievod (în chirilice) şi, mai rar, familiei domneşti trebuia să se
tia fiind apoi „aleşi” de boierii echivalaţi paşalelor cu două
principe (princeps). Au încheiat bucure de acordul Porţii, lucru
care le depuneau jurământul tuiuri. Au existat însă şi situaţii
tratate de bună vecinătate sau valabil şi în cazul principilor
de credinţă. Chiar şi domnilor în care domnii şi-au depăşit
alteori de confederare cu prin Transilvaniei.
aleşi de boieri le era necesară această condiţie; un exemplu
cipii Transilvaniei, cu acordul
recunoaşterea Porţii. În a doua în acest sens ne este oferit de
şi cu ştirea Porţii. Uneori,
jumătate a secolului al XVII- Gheorghe Duca, care a obţinut
aceste limitări au fost depăşi
lea, suficiente trăsături ale şi calitatea de hatman al caza
te prin adăugarea la tratate a Stema
domniilor din Moldova şi Ţara cilor, fiind considerat echiva familiei
unor articole secrete prin care Movilă
Românească le pot caracteriza lentul unui paşă cu trei tuiuri.
domnii români căutau pentru
pe acestea ca fiind prefanariote. În baza aceloraşi raporturi
ei şi familiile lor refugiu în
cu puterea suzerană, domnii
Autoritatea şi prestigiul dom Transilvania vecină. Alteori,
nilor derivau, pe de o parte, Stema lui domnii români, în special cei
Şerban
din raporturile lor cu puterea Cantacuzino
ai Moldovei, au trecut dincolo
suzerană şi, pe de altă parte, din de acest nivel de asociere între
relaţiile lor cu boierimea mereu state aflate în aceeaşi situaţie
mai divizată. Raporturile dom de supuşi şi protejaţi ai Porţii şi
nilor români cu Poarta au fost au încheiat tratate cu Polonia,
uneori reglementate prin acte iar mai târziu cu Rusia (1656)
speciale numite berate, aşa cum şi Austria (1690). Iniţiativele
a primit Mihail Apafi după ce acestea au fost, de cele mai
Transilvania a decăzut din sta multe ori, nefericite pentru
tutul pe care îl avusese anterior. ţară, care era nevoită să suporte
în rosturile militare şi în pozi ei. Termenii sub care apare în

ţionarea geografică şi militară a Tara Românească erau aceia de
fortificaţiilor. „Marele Sfat” sau „adunarea a
toată ţara”; în Moldova, terme
În lipsa domnului din ţară sau
nul cel mai uzitat era „Sfatul
din capitală, se apela la formula
de Obşte”. Utilizarea frecventă
locţiitorilor domneşti. În cursul
a termenului de Sfat a dus la
secolului al XVII-lea s-a recurs
confundarea acestei adunări cu
de multe ori la această practică.
Sfatul Domnesc. Adunarea stă
În intervalul dintre mazilirea
rilor era convocată de obicei de
unui domn şi venirea altuia pe
domn, fiind de regulă un organ
tron atribuţiile domniei erau
consultativ, eventual de confir
exercitate de astfel de locţiitori,
mare a unor hotărâri domneşti.
care, în secolul al XVII-lea, se
numeau caimacami. Numirea Din punct de vedere structural,
adunarea era unicamerală, fiind
lor era o atribuţie a domniei.
Domnul care renunţa la tron condusă de Sfatul Domnesc,
Biserica Trei Ierarhi din laşi
alegea el însuşi caimacamii; dacă din care, în general, făcea parte
însă era mazilit, numirea aces marea boierime. Participarea
tora o făcea Poarta. În general, la Adunarea Tării ţinea de voia
numărul lor era impar, trei sau domnului, care dădea poruncile
Deşi Moldova, Ţara Româ XVII-lea, cu singura excepţie a
cinci. Caimacamii emiteau acte în acest sens, de multe ori aces
nească şi Transilvania erau ţări lui Eustratie Dabija în Moldova.
în numele lor, şi nu în acela tea fiind citite în locurile publice.
tributare Porţii, ele se bucurau Constantin Brâncoveanu a
de un sistem aparte de repre bătut o singură medalie come al domnului care îi numise. La această convocare se apela
zentare la curtea otomană. morativă. Deoarece în restul Limitele autorităţii şi puterii cai doar în cazul unor probleme
Asemeni oricărei alte puteri atribuţiilor domneşti de politică macamilor erau date de instruc de interes general pentru ţară,
creştine, aveau reprezentanţi internă nu apar modificări esen ţiunile primite de la domn, de cum au fost chestiunea grecilor
diplomatici permanenţi - capu ţiale faţă de secolul anterior, nu durata funcţionării lor etc. ţarigrădeni (1631, 1668), proble
chehaie - prin mijlocirea cărora vom mai insista asupra acestor ma strămutării ţăranilor aserviţi,
domnia comunica cu Poarta. aspecte. S-ar impune poate doar ■ Adunările de stări impunerea de noi dări sau
Statutul acestor reprezentanţi o precizare în privinţa reşedin În Moldova şi Ţara Românească jurămintele de credinţă prestate
diplomatici în raport cu agenţii ţei domneşti, duble în ambele a continuat să funcţioneze şi pe principilor Transilvaniei de către
diplomatici ai altor state depin ţări: Bucureşti şi Târgovişte parcursul veacului al XVII-lea Matei Basarab (1640) şi Mihnea
dea de mai mulţi factori, între în Ţara Românească, Iaşi şi adunarea stărilor privilegiate, al III-lea Radu (1659). Atribuţiile
care generozitatea financiară a Suceava în Moldova. Explicaţia fără a putea vorbi însă de o adunărilor ţineau de politica
domnului, prestigiul acestuia acestei practici trebuie căutată anume frecvenţă a convocării fiscală, impunerea de dări noi,
şi, desigur, influenţa de care se retragerea altora, obligaţiile faţă
bucura capuchehaia însăşi. de Poartă. Uneori în adunări
În chestiunile de politică inter le de stări aveau loc judecăţi.
Palatul brâncovenesc
nă, atribuţiile domnilor erau de la Potlogi La această adunare luau parte
mai puţin atinse de imixtiunea categoriile libere cu privilegii
Porţii. Existau totuşi situaţii fiscale, boierii de toate rangurile,
în care deciziile domnului în categoriile nenobile, dar libere,
probleme de judecată şi de precum târgoveţii sau orăşenii,
pedepse capitale ajungeau la reprezentanţi ai ţărănimii libere
cunoştinţa Porţii, iar aceasta, şi ai categoriilor militare. Chiar
la intervenţia unor grupări dacă faţă de secolul anterior
boiereşti, făcea demersuri pe adunarea stărilor a fost con
lângă domn. S-ar putea, desigur, vocată de mai multe ori, ea nu
observa şi faptul că dreptul de a a devenit totuşi o instituţie cu
bate monedă nu a fost practicat autoritatea şi prestigiul acelora
de domnii români în secolul al din alte state europene.
aprovizionarea cu vin a meselor na cancelaria domnească, aflată

domneşti, administra viile sub conducerea marelui-logofăt.
domneşti etc. Marele-comis În actele emise în limba latină
avea în grijă caii de paradă ai acesta purta numele de mare-
domnului, fiind mai-marele cancelar (summus cancellarius).
grajdurilor domneşti. Marele- Faţă de perioadele anterioare,
stolnic răspundea de bucătăria cancelaria a înregistrat unele
domnească. Marele-clucer se modificări. În timpul domni
ocupa de paza şi aproviziona ilor lui Şerban Cantacuzino
rea cu alimente a depozitelor şi Constantin Brâncoveanu
curţii, în timp ce marele-sul- în Ţara Românească, ale
Casa domnească de la mănăstirea Hurez
ger (sluger) asigura carnea de lui Gheorghe Duca şi
vită pentru bucătăria dom Cantemireştilor în Moldova,
nului, pentru aprovizionarea aceasta a ajuns să se bucure de
Constantinopolului şi porţiile o atenţie deosebită. Personalul
■ Sfatul Domnesc, spătarul, paharnicul, vistier zilnice pentru curteni. Marele- cancelariei era format din
Divanul de judecată, nicul şi mitropolitul. În Ţara
pitar avea atribuţii în domeniul grămătici, pisari şi died, de
Sfatul lărgit Românească, în fruntea Sfatului aprovizionării cu pâine. regulă persoane laice, în fruntea
Domnii Moldovei şi Ţării se situa banul Craiovei sau al
cărora se afla marele-logofăt,
Olteniei. Marele-logofăt avea în Sfatul Domnesc se putea
Româneşti conduceau ţara cu secondat de alţi logofeţi de
Moldova rolul de conducător al întruni zilnic sau de câte ori era
ajutorul Sfatului Domnesc, for diferite ranguri. În secolul al
Sfatului, el fiind, în general, şeful nevoie, fiind consultat în toate
mat dintr-un număr variabil de XVII-lea, în special în a doua sa
cancelariei domneşti şi deţinăto problemele interne şi externe:
boieri, care în secolul al XVII- jumătate, s-a modificat limba în
rul unor atribuţii judecătoreşti. chestiuni fiscale, organizare
lea erau cu toţii dregători. Sfatul care se emiteau actele, respectiv
Marele-vornic - al doilea bisericească, danii, probleme
Domnesc avea un rol consulta în locul slavonei s-a tins înspre
demnitar în ambele ţări - este militare, alianţe cu vecinii etc.
tiv, deciziile sale nefiind obliga introducerea generalizată a
numit judele curţii, cu atribuţii Atunci când se ţineau judecăţi
torii pentru domn. Totuşi, mulţi limbii române.
judecătoreşti pentru întreaga se apela la Divan: pe lângă
domni au ţinut să respecte
ţară şi cu dreptul de a judeca în dregătorii membri ai Sfatului
deciziile luate de Sfat. Numărul
apel. În Moldova Domnesc se mai alăturau
membrilor acestuia a fost Uşa bisericii mănăstirii Tazlău, sec. XVII
s-au păstrat doi mari-vornici, şi alţii, cu rol de asistenţă,
fluctuant. În Ţara Românească
cu atribuţii bine delimitate. numărul acestora ridicându-
el a fost în general de 12, dar au
Hatmanul, care în Moldova, la se la circa 50 de persoane.
fost şi perioade, de exemplu în Divanul era instanţa supremă
sfârşitul secolului al XVII-lea,
timpul lui Matei Basarab, când în care domnul dădea ultimele
purta şi numele de pârcălab al
Sfatul era alcătuit doar din 9 hotărâri în diferite procese.
Sucevei, era conducătorul mili
boieri. Grigore Ghica, în cele În situaţii de criză se apela la
tar al trupelor din ţară. În Ţara
două domnii ale sale, a sporit Sfatul Domnesc lărgit, în care
Românească, marele-spătar
numărul membrilor Sfatului cu alături de membrii Divanului şi
avea atribuţiile hatmanului din
4 persoane. La sfârşitul domniei ai curţii domnului intrau şi alte
Moldova. Marele-vistier dispu
lui Şerban Cantacuzino acest categorii de membri ai boie
nea de banii ţării; împreună cu
organism avea un număr de rimii privilegiate. Sfatul lărgit
domnul şi cu Sfatul, acesta sta
15 persoane, iar în timpul lui era convocat pentru alegerea
bilea dările şi modul de cheltu
Constantin Brâncoveanu 16. domnului, luarea unor hotărâri
ire a banilor. Marele-postelnic,
În Moldova, în componenţa în probleme fiscale, militare
apropiat al domnului, media în
Sfatului Domnesc intrau doar 8 etc. Treptat, s-a impus obiceiul
Ţara Românească audienţele
dregători, cu unele fluctuaţii. cumpărării dregătoriilor; în
acestuia. În Moldova el deţinea
Componenţa Sfatului a suferit şi atribuţii judecătoreşti asupra paralel, s-a instituit o ierarhie
unele modificări. în Moldova, curtenilor, aprozilor, curieri strictă a rangurilor.
membrii săi erau logofătul, vor lor militari turci, având rolul Alături de domn, de Sfatul
nicul Ţării de Jos, vornicul Ţării unui maestru de ceremonii. Domnesc şi de celelalte institu
de Sus, hatmanul, postelnicul, Marele-paharnic se îngrijea de ţii centrale s-a situat întotdeau
ţinuturilor, pârcălabii şi marii- marele-logofăt în procesele

vătafi ai judeţelor rezidau în legate de moşteniri, donaţii,
oraşe. Ei interveneau uneori în hotărniciri, împărţiri de moşii
judecăţile din oraşe sau târguri, etc. În Ţara Românească, mare-
putându-se transforma în foruri le-vornic judeca procesele de
de apel. La judecata acestora hotărniciri, dar şi toate pricinile
apelau şi cei nemulţumiţi de din stânga Oltului sau pricinile
sentinţa scaunului sătesc sau cu persoane din afara ţării. În
boieresc. Scaunul de judecată Moldova, cei doi mari-vornici
al pârcălabilor de ţinuturi era judecau mai ales pricinile pen
instanţa supremă de judecată în tru prădăciuni şi tâlhării, de la
Biserica Stelea din Târgovişte apel pentru cei nemulţumiţi de ei apelul făcându-se la judecata
judecata boierului. Marii-vătafi domnului în Divan. Marele-
din ţinuturi, locţiitorii celor doi hatman judeca cu prioritate
Din punct de vedere organi ■ Organizarea mari-vornici din Ţara de Jos şi pricinile dintre militari, dar si
zatoric, nu se poate vorbi de judecătorească de Sus, doi vornici de la Bârlad, acelea dintre ţigani. Marii dre
o specializare a scriitorilor de doi de la Dorohoi, tot atâţia de gători aveau dreptul de a emite
Aceasta a continuat să func
cancelarie pe anumite tipuri de la Câmpulung Moldovenesc şi sentinţe capitale. În secolul al
ţioneze ca şi în trecut, fără a
acte (financiare, judecătoreşti, Vaslui aveau atribuţii judecăto XVII-lea aveau atribuţii jude
se putea vorbi de o separaţie
militare etc.). Exista, în schimb, reşti bine precizate. cătoreşti şi vornicii de poartă
a puterilor în stat. Judecăţile
o specializare a diecilor pe sau de gloată în Moldova, care
îşi aveau punctul de plecare la Marii dregători ai Sfatului
diferite limbi: latină, maghiară, intrau în categoria a treia, iar
nivelul satului, prin judecata Domnesc şi boierii de rangul
turcă, poloneză, germană, grea în Ţara Românească portarii
oamenilor buni şi bătrâni după întâi aveau drept de judecată,
că etc. Uneori, diecii funcţio şi vornicii, din categoria a
obiceiul pământului, făcută care se extindea şi asupra unora
nau şi ca tălmaci ai domnilor; doua, judecau pricini mărunte:
sub conducerea pârcălabului dintre subalternii lor. Aceştia
alteori, însoţeau soliile domneşti incendieri, distrugeri de recolte,
de sat în Ţara Românească şi a judecau pricinile mai mari,
trimise în Transilvania, Polonia, încălcări de judecată.
vătămanului în Moldova. Apelul care altfel ar fi ajuns la Sfatul
Turcia, Viena, Moscova etc. de la judele satului putea ajunge, Domnesc. În Ţara Românească, Divanul judeca procesele mari.
sau se transformau ei înşişi în teoretic, până la domn. La acest marele-ban al Craiovei avea Aici, domnul îi judeca pe boierii
purtători de cuvânt ai dom nivel se poate vorbi de privi competenţe judecătoreşti în acuzaţi de trădare (hiclenie),
nului. Atunci când cancelaria legiile judecătoreşti dobândite procese civile şi penale foarte dar şi pricinile înaintate în apel
Moldovei l-a avut în frunte de anumite obşti săteşti libere mari, al doilea după domn în de alte instanţe. Convocat
pe Miron Costin, iar cea a cu drept de judecată. În satele dreapta Oltului. În Moldova, zilnic sau de două ori pe zi,
Ţării Româneşti pe stolni aservite intervenea desigur atribuţii foarte lărgite avea Divanul era prezidat de domn.
cul Constantin Cantacuzino, judecata boierului, a stăpânului
activitatea acestei instituţii a (mănăstire, feţe ecleziastice etc.).
egalat alte cancelarii europene,
La nivelul oraşelor şi târgurilor, Biserica mănăstirii Hurezi,
cel puţin în privinţa relaţiilor cu principala ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu
judecata era făcută de judele
exteriorul.
oraşului, şoltuz sau pârcălab,
În ce priveşte compoziţia can înlocuit în secolul al XVII-lea de
celariilor domneşti se impune dregătorii teritoriali, reprezen
constatarea, valabilă şi în cazul tanţi ai puterii centrale şi numiţi
Transilvaniei, că schimbarea de domni. Vornicii de târg au
domnilor a dus cel mai frecvent preluat treptat atribuţiile judecă
la schimbarea marelui-logofăt, toreşti ale şoltuzilor şi pârgari-
dar nu şi a celorlalţi angajaţi lor din oraşe. Atribuţii judecă
ai cancelariei, care constituiau toreşti reveneau şi pârcălabilor
elementul de profesionalism şi sau starostilor din cetăţile şi
de continuitate care îngăduia ţinuturile moldovene, respec
formarea unor tipare pentru tiv marilor-vătafi din judeţele
principalele genuri de acte. Ţării Româneşti. Conducătorii
se poate spune că secolul al contribuia (cereale, vin, tutun,

XVII-lea aduce ca noutăţi în porumb, animale mici, stupi
acest domeniu o sporire a imix etc.). Tot în vistierie şi cămară
tiunii puterii centrale în practica intrau veniturile din amenzi,
jurisdicţiei locale şi, desigur, vămi, ocne etc. Lipsa unei
apariţia reglementărilor juridice evidenţe clare şi a unui control
scrise, care favorizau pronun din partea puterii a avantajat
ţarea şi aplicarea uniformă a abuzurile în perceperea şi
Pisania lui Vasile Lupu de la intrarea sentinţelor. în administrarea veniturilor,
în biserica Sf. Dumitru din Orhei
funcţionând şi aici sistemul de
■ Organizarea fiscală arendare. Birurile, adunate de
Domnul avea dreptul de a 1644, la Iaşi, vedea lumina tipa birari, zlotaşi sau sameşi, ajun
Evoluţia fiscalităţii a fost, în
pronunţa sentinţe capitale, de rului Şapte taine ale bisericii, apoi geau în vistieria statului ori în
mare parte, proporţională cu
a ţine sau nu cont de sfatul Cârja arhierească a lui Iacov din cămara domnească. Separarea
evoluţia obligaţiilor faţă de
şi opinia celorlalţi membri Ianina (1645), cea mai frecvent clară a veniturilor ţării de cele
Poartă ale Ţărilor Române,
ai Divanului. În deplasările folosită în judecăţile din a doua personale ale domnului îşi are
obligaţii ce cunosc creşteri după
sale prin ţară, domnul făcea jumătate a secolului al XVII- începuturile în timpul domniei
1611 şi, mai ales, în a doua
judecăţi diferiţilor împricinaţi. lea. Apelul la aceste pravile se jumătate a secolului al XVII-
Prin plata duşegubinei putea fi facea în virtutea judecăţii după lea, odată cu noul procedeu
răscumpărată pedeapsa capitală. pravila creştină. Tot la Iaşi, din de „cumpărare” a domniilor.
Activitatea judiciară desfăşurată porunca lui Vasile Lupu, s-a Veacul al XVII-lea aduce ca
la toate nivelurile era o sursă de tipărit Cartea românească de învă noutate un salt numeric sub
venituri. În Divan constituia, ţătură (1646), o traducere din stanţial al dărilor, ce cresc de la
de asemenea, o sursă financiară greacă şi slavonă după legislaţia circa 20 la 60, însoţit de extin
pentru stat prin plata de gloabe, bizantină. La Târgovişte a văzut derea categoriilor plătitoare de
ferâia (hierâia), taxă plătită în lumina tiparului Îndreptarea dări. Acestora li s-a adăugat
Moldova de partea câştigătoare, Legii (1652), care combina tendinţa eliminării obligaţiilor în
„prada”, taxa plătită de cei care elementele dreptului laic cu cel natură în favoarea plăţii în bani.
reluau procesele etc. bisericesc. Ambele legiuiri au Sursa principală a veniturilor
fost aplicate în a doua jumătate vistieriei şi cămării o formau
Vechilor norme de judecată li
a secolului al XVII-lea, având dările. Existau dări de repartiţie,
se adăugau normele scrise ale
totuşi un caracter orientativ. biruri stabilite în funcţie de Monede de pe vremea
dreptului canonic. În secolul lui Eustratie Dabija
Cele două coduri veneau cu potenţialul fiscal al plătitorului,
al XVII-lea devine frecventă
experienţa altor state şi popoa şi dări de cotitate, care aveau
practica de citare a pravilelor
re, astfel încât în aplicarea lor în vedere materia din care se
în hotărârile judecătoreşti ale
s-a ţinut cont de experienţa lui Constantin Brâncoveanu.
domnului. Era o iniţiativă
locală, de tradiţie. Catastifele diferite ale vistieriei
ce s-a bucurat şi de susţine Monede din
rea boierimii, interesată în a Frecventele schimbări de timpul lui şi ale cămării domneşti indică
Constantin
circumscrie şi limita autorita domn au îngăduit numeroase Brâncoveanu preocupările pentru o astfel de
tea absolută a domnului şi, în redeschideri ale judecăţilor şi practică.
general, în a evita abuzurile şi au împiedicat constituirea unei Principala categorie plătitoare
bunul-plac al judecătorilor. În legislaţii proprii obligatorii a dărilor către domn o formau
general, prevederile pravilelor pentru domnii Ţărilor Române. ţăranii liberi şi dependenţi,
făceau deosebiri între catego Funcţiona şi o judecată bise numiţi birnici, obligaţi la plata a
riile sociale, fiind favorabile ricească pentru persoanele circa 30 de dări. Pentru a împie
boierimii. Copiştii din mănăstiri ecleziastice. Domnul putea însă dica fuga ţăranilor s-a instituit
erau însărcinaţi cu multipli judeca orice cleric, chiar pe sistemul impunerii colective,
carea pravilelor mici. O astfel mitropolitul însuşi. În interiorul fiind impus şi răspunzând în
de pravilă, tipărită în 1640 din bisericii erau judecate şi pricini întregime tot satul. Cei rămaşi
porunca lui Matei Basarab, a laice cu privire la căsătorii, moş plăteau pentru fugari, dacă era
fost Pravila mică de la Govora. În teniri, moralitate etc. În esenţă, un sat liber, sau plătea boie-
rul dacă satul era aservit. În asemănător ruptorii, în două adunat de conducătorii lor nu a constituit aceste bresle
interiorul satului repartiţia dării rate, un bir a cărui valoare militari. fiscale şi nici nu a beneficiat de
se făcea pe numărul de bărbaţi pe timpul lui Matei Basarab asemenea scutiri, Constantin
Clerul înalt (mitropolitul,
existenţi, şi nu pe avere. se ridica la 40 de galbeni. Cantemir fiind singurul care
episcopii, stareţii mănăstirilor)
În timpul răscoalei seimeni le-a acordat o „ruptoare”.
La începutul secolului al avea un statut similar aceluia al
lor şi dorobanţilor, în 1655,
XVII-lea, în Ţara Românească marilor boieri dregători, con Marii boieri şi mazilii, gru
Constantin Şerban l-a redus
unele sate de margine sau de tribuind în funcţie de numărul paţi şi ei în bresle fiscale în
la 30 de galbeni. În timpul lui
colonizare au beneficiat de un unităţilor fiscale deţinute. Ca Ţara Românească în vremea
Şerban Cantacuzino şi al lui
alt sistem de impunere, anume şi dregătorii laici, mitropolitul, lui Constantin Brâncoveanu,
Constantin Brâncoveanu birul
plata ruptorii (tocmeală): o contribuiau la plata dărilor. Au
a crescut foarte mult, ducând episcopii şi protopopii dispu
sumă globală, plătibilă însă în beneficiat însă de mai multe
la sărăcirea acestor categorii neau de un anumit venit în bani
rate trimestriale sau semestriale. scutiri parţiale sau, uneori, chiar
militare. În Moldova, de aseme şi în muncă din partea preoţilor
Sistemul ruptorii a fost extins totale. O cercetare referitoare
nea, categoriile militare au fost de mir din subordine. Preoţii de
apoi şi în alte locuri, ajungân- la contribuţia fiecărei categorii
du-se ca Antioh Cantemir să îl fiscale la plata dărilor arată că
generalizeze în 1700 în întreaga în secolul al XVII-lea, ca şi în
Moldovă. Modelul său a fost epoca anterioară, cea mai mare
urmat în Ţara Românească de contribuţie revenea celor mai
Constantin Brâncoveanu, în săraci, ţăranilor birnici cu circa
1701. Era, în esenţă, o reformă 30 de dări, care contribuiau cu
fiscală. Suma rezultată în urma aproximativ 66% din bir. Restul
acesteia era mai mică, dar era era plătit de celelalte categorii
sigură pentru vistierie. În acelaşi fiscale.
timp se obţinea o uşurare a
birnicilor, limitându-se fuga ■ Organizarea militară
acestora. Sistemul ruptorii Faţă de secolul anterior, în
excludea posibilitatea includerii organizarea militară au apărut
de noi dări. Chiar dacă ratele unele modificări impuse de
ruptorii au cunoscut o creştere situaţia internă şi de pretenţiile
cantitativă, ele au fost prefe Porţii. Domnul continua să
rate de către contribuabili. În rămână conducătorul suprem
realitate, în timpul domniei al armatei. Marea oaste a
lui Duca-Vodă, succesorul lui tării nu a mai fost convocată,
Antioh Cantemir, s-a ajuns ca practic, niciodată, iar efectivul
sferturile (ratele) ruptorii să se oştirii permanente fluctua de la
dubleze, astfel încât practic nu a un deceniu la altul. În timp de
mai existat nicio uşurare pentru Constantin Brâncoveanu pace, oastea îndeplinea rosturi
plătitori. administrative şi de pază. În
Oraşele şi târgurile contribuiau impuse în mod asemănător la mir aveau obligaţii fiscale faţă războaie, se alătura oştirii
când prin sistemul ruptorii, plata dărilor. Şi aici s-a practicat de domnie, la fel ca şi ceilalţi turceşti în anumite campanii,
când prin sistemul obişnuit, în sistemul scutirilor de anumite locuitori. Pentru uşurarea rosturile sale fiind mai mult
general negustorii şi meşteşuga dări în contul obligaţiilor, scutiri situaţiei preoţilor s-a convenit, administrative decât com
rii plătind aproape toate dările temporare însă, ca de exemplu în 1672, ca obligaţiile acestora bative. Ca structură, armata
pe care le achitau cei fără privi cele date de Miron Barnovschi faţă de domnie să fie date cu continua să fie compusă din
legii. Curtenii, „roşii”, subordo în 1626—1629. În general, pen rupta (învoială). În vremea trei corpuri: curtenii (numiţi
naţi marilor dregători, slujitorii, tru plata birului, aceste categorii lui Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească „roşii”),
aşadar categoriile cu obligaţii militare dispuneau de privilegiul preoţii formau un fel de breaslă slujitorii şi mercenarii.
militare permanente sau în timp de a avea o grupare separată fiscală, cu un regim aparte, care Spre deosebire de secolele
de război, plăteau doar anumite în unităti fiscale în funcţie de a încercat de mai multe ori să anterioare, armata curtenilor
dări. În 1631, Leon Tomşa a avere, grupări numite „liude”, obţină scutirea totală de plata şi-a pierdut importanţa, deşi
impus pentru curteni un sistem „cruci” sau „nume”, birul fiind birului. În Moldova, preoţimea a continuat să activeze ca
structură aparte până în secolul ei primeau pământ în folosinţă, primeau pământ, dar dispuneau
al XVIII-lea. Curtenii făceau beneficiau de anumite scutiri de facilităţi fiscale. Aşezaţi în
parte din categoria boiernaşilor, fiscale, primeau uneori plată oraşele mai mari şi în capitală,
cu o stare materială mai bună asemeni lefegiilor. Organizaţi aceştia slujeau în timp de pace
decât cea a slujitorilor. Fără a fi în bresle fiscale, slujitorii erau la reşedinţa domnului, primind
concentrată într-un loc anume, divizaţi în „steaguri” sau „cete”, hrană şi postav albastru şi roşu
conducerea ei revenea mari- organizate pe unităţi teritoriale. de Braşov pentru uniforme.
lor-vătafi, ulterior căpitanilor Un steag era format din 60-80 Numărul lor scade după eve
(numiţi în Moldova mari-căpi- de persoane, iar în timp de nimentele din anii 1653-1655
tani de ţinuturi). Din categoria război ajungea la 100 de per din Ţara Românească. Pentru
curtenilor făceau parte husarii soane. Mai multe steaguri (3-6) a satisface nevoile militare a
sau hânsarii din Moldova, cu o se constituiau într-o căpitănie, apărut categoria scutelnicilor
organizare similară polonezilor; sub conducerea unui căpitan. „călări şi pedeştri”, cu obliga
la sfârşitul veacului al XVII-lea Armata slujitorilor era condusă ţii militare, în schimbul unor
ei depindeau de marii-vornici. în Moldova de marele-hatman. scutiri fiscale. Constantin
În Ţara Românească curtenii In Ţara Românească, slujitorii Brâncoveanu a creat trupa
depindeau de marele-paharnic, călăraşi îl aveau în frunte pe „talpoşilor” (circa 1.000), care
iar în Moldova începutului de marele-spătar, iar cei pedeştri slujeau la Bucureşti, şi trupa
secol XVII de marele-logo- „martalogilor” călări şi pedeştri, Valah, acvaforte din 1666
pe marele-agă şi pe aga de
făt. Rolul cel mai important a dorobanţi. Călăraşii, concen pentru paza hotarelor dinspre
revenit categoriilor militare ale Transilvania. În Moldova au
traţi în special în jurul oraşelor,
slujitorilor, termenul ca atare, apărut „drăganii” sau „drago- numărul şi rolul mercenarilor
formau o cavalerie uşoară,
slujitor, ajungând să fie sinonim nii”, corp de pedestraşi de elită. autohtoni în defavoarea celor
apreciată pentru rapiditatea ei
cu cel de militar. străini, foarte scumpi şi greu de
în epocă. În această categorie A treia componentă a armatei o
întreţinut. Totuşi, atunci când
Armata slujitorilor era divizată intrau şi curierii domneşti, constituiau mercenarii (lefegiii)
situaţia o impunea, s-a recurs
în două, cea a călăraşilor şi cea care făceau legătura domni români sau străini. La începutul
la vechiul sistem al mercenari
a pedestraşilor, aceştia avân- lor cu Poarta sau cu alte ţări. secolului al XVII-lea, merce
lor angajaţi pe termene scurte,
du-şi originea în categoriile Dorobanţii, aflaţi la oraşe, dar narii erau angajaţi pe o durată
pentru un anumit război.
ţărănimii libere şi orăşenilor. În şi la sate, formau pedestrimea limitată, ei depinzând de domn
schimbul obligaţiilor militare, de ţară cu arme de foc. Ei nu şi fiind plătiţi pentru serviciul Aprecierile privind efecti
prestat. Numărul lor era varia vul numeric al armatei sunt
bil, mai mare spre exemplu în relative, fiind dificil de făcut
timpul lui Radu Şerban, fiind departajarea clară între poten
Carabine din Europa Centrală cu cremene şi rotiţă,
prima jumătate a sec. XVII angajaţi mai ales mercenari ţialul numeric al unei ţări şi
polonezi, cazaci, secui, haiduci numărul efectiv de soldaţi.
unguri, pedestraşi sârbi etc. Acţiunile militare întreprinse la
Domniile lui Matei Basarab şi începutul secolului al XVII-lea
Vasile Lupu marchează o altă au determinat o atenţie mai
etapă în evoluţia acestei catego mare asupra armatei, estimată
rii, respectiv cea a mercenarilor- la circa 10—15.000 de oameni.
slujitori, când corpurile de mer Domniile lui Matei Basarab şi
cenari sunt încadrate în armata Vasile Lupu au dus la o creştere
de slujitori, fiind organizate ca a numărului armatei cu circa
şi aceasta. Slujba lor nu mai 15-20.000 de soldaţi. Sfârşitul
este una temporară, legată în de secol nu a adus o creşte
special de campanii militare; ei re numerică a armatelor din
slujesc la curtea domnului, dar Moldova şi Ţara Românească,
şi în ţinuturi şi judeţe, ajută la pe care evaluările le situează la
adunarea dărilor etc., devenind un nivel asemănător începutului
o categorie militară cu tendinţe de veac. Cheltuielile necesare
de permanentizare. A crescut întreţinerii acestora erau prea
cini, efectuarea de cercetări din ■ Oraşe, târguri şi sate

porunca domnului, aplicarea Pe teritoriul marilor unităţi
sentinţelor proprii sau a acelora administrative (judeţe sau ţinu
ale domnului, impunerea şi adu turi) s-au dezvoltat o serie de
narea amenzilor judecătoreşti oraşe şi târguri, a căror evoluţie
etc. Nefiind o slujbă plătită de era legată de aşezarea lor pe
domn, conducătorii judeţelor îşi traseul drumurilor comerciale,
asigurau veniturile din aplica în apropierea punctelor vamale,
rea atribuţiilor sus-pomenite. sau de obţinerea din partea
În Moldova, unde atribuţiile domniei a dreptului de târg
militare erau separate, marele- (bâlci). Secolul al XVII-lea înre
vătaf (apoi marele-căpitan) era gistrează o creştere numerică
subordonat pârcălabului sau a acestui tip de aşezări, dar, în
Lupta de la Lipova, dintre imperiali şi otomani starostelui de ţinut. acelaşi timp, şi dispariţia altora.
Cele mai înfloritoare oraşe, din
mari, iar Poarta, puterea suzera Mai târziu, acest conducător
nă, îşi asumase obligaţia apărării al judeţului a fost redenumit
acestor state. Domnii români căpitan, nominalizarea în func
au apelat adeseori la acest aju ţie fiind făcută de către domn.
tor, împotriva polonezilor sau În Moldova, în fruntea ţinu
austriecilor. Sistemul defensiv al turilor - al căror număr iniţial
Moldovei şi Ţării Româneşti era de 24 a înregistrat o continuă
asigurat de fortificaţiile mănăs descreştere: 20 în 1606, 19 în
tireşti şi de cetăţi, în măsura în 1665 şi doar 12 în 1715 — se
care puterea suzerană îngăduia aflau pârcălabul sau starostele
ridicarea acestora. Unele oraşe de ţinut şi marele-vătaf, înlocuit
şi-au ridicat palănci (întărituri) ulterior cu marele-căpitan, per
din lemn. în Moldova, cetăţile sonaj cu rosturi militare. Ca şi
Suceava, Hotin, Soroca, Neamţ în Ţara Românească, desemna
au jucat un rol defensiv în seco rea deţinătorilor acestor funcţii
lul al XVII-lea, fiind prevăzute era făcută de către domn. Stema Moldovei, Biserica Sf. Dumitru din Suceava
cu garnizoane militare înarmate.
Reşedinţa conducătorilor de
judeţe şi ţinuturi se afla de
■ Organizarea adminis- regulă într-un oraş, motiv În Moldova, în jurul cetăţilor, punct de vedere economic şi
trativ-teritorială pentru care cancelaria şi pecetea care au continuat să joace un demografic, erau Bucureştiul,
Vechea împărţire administrativă oraşului erau folosite de această rol în secolul al XVII-lea, au Târgoviştea şi Buzăul în Ţara
în judeţe în Ţara Românească şi autoritate. Atribuţiile condu funcţionat ocoalele de cetate. Românească, Suceava, Iaşiul şi
în ţinuturi în Moldova a conti cătorilor de judeţe şi ţinuturi Acestea erau unităţi adminis Galaţiul în Moldova. Niciunul
nuat să funcţioneze şi în secolul erau în primul rând executi trative separate şi independente dintre aceste oraşe nu bene
al XVII-lea. Numărul acestora a ve, legate de administrarea de ţinuturile pe teritoriul cărora ficia de privilegiile celor din
suferit unele variaţii, cu tendinţe teritoriului aflat în subordine. fiinţau, aflându-se în fapt sub Transilvania în secolul
spre diminuare. Au apărut, de Atribuţiile fiscale erau legate de autoritatea şi dependenţa direc al XVII-lea.
asemenea, diferenţe legate de colectarea şi gestionarea dărilor tă a domnului. Conducătorii
limitele teritoriale ale acestor prin intermediul slujbaşilor. cetăţilor erau, în acelaşi timp, Curtea lui Brâncoveanu
(reconstituire)
unităţi administrative. În Ţara Atribuţiile judecătoreşti se conducătorii administrativi ai
Românească, judeţele, în număr extindeau asupra cauzelor civile ocolului aferent.
de 14 sau 16, erau constituite şi penale: judecarea unor pri-
pe firul apelor importante. În
fruntea judeţului se afla marele-
vătaf, care îndeplinea şi atribu
ţiile de comandant al curtenilor.
Oraşul era condus cu ajutorul şele din Transilvania, cele din

celor 12 pârgari şi cu concur Moldova şi Ţara Românească
sul adunării generale a obştii. erau mult mai deschise.
Autonomia unui oraş era condi
Satul, cea mai mică unitate
ţionată de tipul de privilegiu de
administrativă, îşi păstra orga
care acesta beneficia. În a doua
nizarea din secolele anterioare.
jumătate a secolului al XVII-lea
Conducerea era exercitată de
se constată o tendinţă generală
adunarea oamenilor buni şi
de imixtiune a căpitanilor (în
bătrâni, care dispunea de drept
Ţara Românească) şi a marilor-
de decizie pentru problemele
căpitani (în Moldova) în proble
comune ale aşezării: răspunde
mele oraşului. În Moldova, sub
Satu Mare la începutul sec. XVII rea fiscală comună, hotărnici
aspect juridic, oraşele depin
ile, paza, judecarea pricinilor
deau de autoritatea celor doi
mărunte etc. Conducătorul
mari-vornici, de Ţara de Sus
administrativ al satului, fie
Din punct de vedere adminis ţul dispunea de un număr de şi Ţara de Jos. Oraşelor li s-au
acesta liber sau aservit, era
trativ, oraşele s-au bucurat de slujbaşi, în special logofeţi care
o anumită autonomie, rezultată lucrau în cancelaria oraşului.
din privilegiile obţinute de la Sigiliul oraşului era în păstrarea
domnie. Formată din meseriaşi, acestui slujbaş primar.
negustori, mazili şi slujitori,
Atribuţiile pârgarilor şi şoltu-
comunitatea orăşenească îi zului erau multiple, vizând apă
alegea anual, în mod public, rarea drepturilor comunităţii şi
pe cei 12 consilieri numiţi aplicarea poruncilor primite de
pârgari. La rândul lor, aceştia îl la domnie. Ele constau în admi
desemnau dintre ei pe condu nistrarea veniturilor şi cheltuie
cătorul oraşului, numit judeţ în lilor oraşului, impunerea dărilor
Ţara Românească şi şoltuz în după sistemul cislei şi adunarea
Moldova. Ales anual, conducă acestora, asigurarea ridicării la
torul oraşului putea ocupa aceas oaste, a pazei şi apărării oraşului
tă funcţie de mai multe ori. şi a ocolului aferent. Pârgarul
Judeţul sau şoltuzul era dublat sau şoltuzul constituia instanţa
Biserica mare a mănăstirii Hurez
de un funcţionar numit de locală primară pentru pricinile
domn: vornicul sau pârcălabul mărunte, civile şi penale, ale
de oraş. Comunităţile de străini locuitorilor aşezării, decizia lor impus noi obligaţii legate de pârcălabul de sat, care aplica
din oraşe îşi alegeau şoltuzi putând fi apelată la domn. Ei găzduiri şi diverse contribuţii; poruncile domnului sau ale
şi pârgari proprii, aşa cum se aveau dreptul de a da amenzi în chestiuni judiciare, amestecul stăpânului satului, având un rol
întâmpla la Roman, Botoşani, şi de a executa chiar sentinţe era de asemenea evident. Marii asemănător cu judele satului
Siret etc. Şoltuzul sau jude capitale în cazuri de crimă. dregători ai ţării îşi aveau în din Transilvania. În Moldova,
oraşe propriii reprezentanţi, în fruntea satului se găsea un
legaţi de atribuţiile lor. Marele- vătăman, ajutat în satele aservite
Suceava la sfârşitul sec. XVII
vistiernic era prezent prin apro de un vornicel (vornic de sat),
zii de târg şi prin strângătorii reprezentant al stăpânului.
de dări; marele-paharnic avea Atribuţiile acestora mergeau
în oraşele viticole un pivnicer; de la asigurarea pazei în sat la
marele-agă avea un reprezen chestiuni judecătoreşti, fiscale,
tant cu rosturi militare. Aşadar, asigurând repartizarea şi aduna
funcţionau în paralel două rea dărilor. Ei vegheau atât asu
structuri, una a oraşului şi alta a pra apărării obştii ţăranilor, cât
domniei şi a marilor dregători ai şi asupra intereselor stăpânului
acesteia. Spre deosebire de ora în comunitate.
6.2. Instituţiile centrale al secuilor (princeps Transylvaniae, În general, prerogativele nitate. Altfel spus, constituirea
ale Transilvaniei partium regni Hungariae dominus principelui au rămas neştirbite Principatului Transilvaniei ca
et Siculorum comes). În condiţiile în planul politicii interne. Ele entitate separată, distinctă de
■ Principat şi principe absenţei din ţară a principelui, cuprindeau toate comparti restul teritoriului Regatului
conducerea era exercitată de un mentele vieţii de stat: execu Ungariei, a dus la o mai mare
Victoria turcilor de la Mohács
guvernator numit de princi tiv, legislativ, judecătoresc, apropiere de Moldova şi Ţara
(1526) şi ocuparea Budei (1541)
pe din rândul persoanelor de financiar, militar, religios etc. Românească.
au dus la destrămarea Regatului
încredere. Principele numeşte membrii
Ungariei. În contextul acestor Teritoriul condus de princi
evenimente s-a constituit o Raporturile Transilvaniei cu Consiliului Princiar, dispune pe era numit când principat
entitate statală separată - Poarta, puterea suzerană, erau de ius gladii, de veniturile din (principatus), când, simplu,
Principatul Transilvaniei, reglementate prin intermediul vămi şi dări, de cele ale dijmelor ţară [regnum, ország). Limitele
condus de un principe. A fost ’ahdname-urilor. Acestea asigu secularizate, ale domeniilor teritoriale ale principatului au
un proces mai îndelungat, cu rau libera alegere a principelui fiscale etc. Are drept de a bate fost recunoscute în 1570 prin
oscilaţii provocate de neac- de către stări, principiu încălcat monedă proprie, controlează prevederile Tratatului de la
ceptarea de către Habsburgi a însă de multe ori; în schimbul comerţul intern şi extern, este Speyer, care stipula apartenenţa
calităţii de principe conducători plăţii unui tribut, era asigurată conducătorul militar suprem, la Transilvania a comitatelor din
lor ţării. După moartea lui Ioan existenţa statală distinctă, cu numeşte conducătorii cetăţi Partium. Pe parcursul existenţei
sale, principatul a suferit o serie
de pierderi teritoriale: astfel,
prin pacea de la Vasvár (1664),
Transilvania rămânea, practic,
fără aproape întreg teritoriul
de vest, ocupat de Imperiul
Otoman. Prin pacea de la
Karlowitz (1699), Transilvania
a intrat oficial sub stăpânirea
Imperiului Habsburgic.
■ Consiliul Princiar
În conducerea ţării, principe
le apela la Consiliul Princiar,
organism consultativ format
din reprezentanţii naţiunilor
privilegiate. Membrii acestui
organism erau desemnaţi de
comitate, de scaunele secuieşti
şi de Universitatea Săsească;
principele avea dreptul de
a-i nominaliza din grupul celor
Speyer, oraşul în care a fost încheiat, în 1570, propuşi. Consiliul avea, iniţial,
acordul privind statutul Transilvaniei
21 de membri, câte 7 pentru
fiecare teritoriu privilegiat; ulte
Sigismund Zápolya, principilor toate celelalte atribuţii. În gene lor etc. În materie de politică rior, numărul acestora s-a redus
din familia Báthory li s-a recu ral, stările nu au dorit impu externă, puterea suzerană a la 12. Treptat, s-a constituit
noscut de către imperiu doar nerea unei dinastii princiare, impus alinierea acesteia cu o tradiţie în temeiul căreia îşi
calitatea de voievozi. Formată alegerea principilor fiind făcută politica Imperiului Otoman. O aveau locul asigurat în consi
treptat, titulatura conducătorilor în funcţie de meritele militare, constantă a politicii externe a liu ocupanţii unor demnităţi:
Transilvaniei cuprindea urmă de situaţia economică sau de principilor a fost promovarea cancelarul, banul de Lugoj şi
toarele elemente: principe al cea familială. În plan intern, stă legăturilor cu Moldova şi Ţara Caransebeş, marele-căpitan
Transilvaniei, domn al părţilor rile au încercat să limiteze şi să Românească, toate cele trei ţări al secuilor, marele-căpitan de
din Regatul Ungariei şi comite controleze autoritatea princiară. aflându-se sub aceeaşi suzera Oradea, preşedintele Tablei de
■ Adunarea ţării -
comitia
În locul vechii congregaţii
nobiliare, în epoca principa
tului a funcţionat o instituţie
reprezentativă a celor trei
naţiuni privilegiate (nobili, saşi
şi secui) şi a celor patru religii
recepte (catolică, calvină sau
reformată, luterană sau evan
ghelică şi unitariană). Românii
de religie ortodoxă, neintrând
în rândul naţiunilor privilegi
ate şi al religiilor recepte, nu
Oradea la sfârşitul sec. XVII aveau dreptul de a participa la
lucrările ei. După mai multe
judecată, judele regal de Sibiu importanţi erau marele-magis- maximum de 24, care redactau ezitări, în care adunarea stărilor
etc. Consiliul avea un număr de tru al curţii (föudvarmester), ajutat acte în limbile latină, maghiară, a fost numită dieta seu conventus,
reprezentanţi la curtea princiară; de un vicemagistru, persoană turcă, germană şi, ocazional, în congregatio seu dieta, termenul
ceilalţi membri erau convo care îl însoţea pe principe în poloneză, română, franceză etc. care s-a încetăţenit a fost acela
caţi la anumite ocazii sau îşi apariţiile sale publice. Marele - Unii dintre scribi au ajuns să fie de comitia; denumirea maghiară
comis (fölovasmester), marele-stol- angajaţi în cancelariile domneşti era de gyülés sau országgyülés, iar
exprimau opinia în scris. Rolul
nic (föétekfogy), marele-paharnic din Moldova şi Ţara Româneas cea românească giulişul ţării.
instituţiei era unul consultativ,
('föpohárnok) erau dregători de că, în calitate de died pentru Pe parcurs s-au cristalizat trei
însă, dat fiind faptul că membrii
curte cu rosturi similare dem limbile latină şi maghiară. tipuri de adunări sau comiţii:
Consiliului Princiar erau deţi
nitarilor omonimi de la toate a) adunarea generală (comitia
nătorii unor înalte dregătorii în Cancelaria era un organism
curţile domneşti. generalii) obişnuită, b) aduna
principat, opinia lor nu putea fi executiv al principelui, cu rea parţială (comitia partialis) şi
cu uşurinţă ignorată. atribuţii pentru toate domeniile c) adunarea de tabără, convoca
■ Cancelaria princiară de activitate: economic, fiscal,
Deputăţiile sau delegaţiile erau tă în situaţii de război. În con
un fel de Consiliu Princiar Aceasta a fost continuatoarea militar, legislativ, de politică diţii obişnuite, aceste adunări
extins, convocat în momentele vechii cancelarii voievodale, de externă. Cu timpul, a apărut erau convocate o dată sau de
de criză din a doua jumătate a la care a şi păstrat structurarea tendinţa separării şi profesi două ori pe an; în situaţii speci
secolului al XVII-lea. Au func în două compartimente: cance onalizării anumitor segmente ale, numărul convocărilor putea
ţionat în trei episoade: 1664, laria mare (maior) şi cancelaria ale cancelariei; astfel, cance ajunge la 5-6. Adunările nu
1680-1683 şi 1685-1690. mică (minor). Cancelarul (can- laria mică a ajuns să se ocupe aveau un loc fix, ele întrunin-
Deputăţia număra circa 45—60 cellarius), provenind iniţial din exclusiv de actele legate de du-se la Turda sau la Alba-Iulia,
de persoane consultate direct, mediul ecleziastic, apoi şi din activitatea judecătorească. În la Cluj sau la Sibiu etc. O pre
fiind o formulă prin care stă cel laic, era numit de principe subordinea cancelariei func ferinţă era manifestată totuşi,
rile încercau să controleze un din rândul persoanelor de încre ţiona un oficiu al poştelor, în în secolul al XVII-lea, pentru
Consiliu Princiar compromis şi dere. În activitatea sa, cance frunte cu un magistru (posta oraşul Alba-Iulia. Organizată în
un principe depăşit de eveni larul era ajutat de un secretar mester, magister postae). Acti sistem unicameral, la adunare
mente. (secretarius) şi de un vicesecretar vitatea acestui oficiu a fost participau membrii Consiliului
(vicesecretarius). Aceştia, ca şi reglementată de mai multe ori Princiar, reprezentanţii comita
Dregătorii de curte erau nobili angajaţii care întocmeau efectiv (1600, 1634, 1648), în scopul telor, scaunelor săseşti şi secu
de rang înalt, apropiaţi ai prin actele (scribii, diecii, canceliştii), eficientizării, creşterii rapidită ieşti, ai oraşelor libere regeşti,
cipelui şi ai principesei. Este formau elementul de profesi ţii şi a siguranţei în deplasare. episcopii religiilor recepte,
dificil de stabilit o demarcaţie onalism al instituţiei, schimba Conducătorul acestui oficiu cărora li se adăugau „regaliştii”,
între dregătorii de curte şi rea principelui neafectându-i. era desemnat dintre oamenii persoane invitate de principe.
ocupanţii funcţiilor publice, Cancelaria princiară dispunea de încredere ai cancelarului, el Numărul participanţilor a fost
trecerea dintr-o categorie în alta de un număr variabil de scribi, ajungând uneori chiar membru unul variabil, situându-se în
fiind greu de sesizat. Cei mai de la un minim de 9 la un al Consiliului Princiar. jurul cifrei de 200.
Dezbaterile din adunări aveau la de scaunele şi districtele săseşti. activa la Cluj, dar şi la Mediaş, florini la scaunul comitatens
bază „propunerile” (propositiones) Preşedintele Tablei Princiare Bistriţa, Sighişoara, Târgu- parţial. Ambele foruri înaintau
înaintate de principe. Excepţie era un membru al Consiliului Mureş. Judecata se făcea după apoi în apel pricina la scaunul
făcea situaţia în care stările Princiar, fiind numit de prin vechiul obicei al ţării şi după general al comitatului. Acest
erau convocate pentru alegerea cipe şi conducând instituţia în legile adunate în Tripartitum- for judeca în primă instan
principelui, moment în care numele acestuia. Preşedintele ul lui Werböczy, mai târziu ţă cauzele civile cu valoare
acestea stabileau „condiţiile” era secondat de doi protonotari: în Approbatae Constitutiones şi mai mare de 100 de florini şi
(conditioned) pe care acesta jura unul pentru pricinile înaintate Compilatae Constitutiones. Ultimul cauzele penale ale nobililor.
că le va respecta. de pe teritoriul Transilvaniei, for de apel de la această instan Funcţiona ca for de apel pen
celălalt pentru pricinile din ţă era cel al principelui, la care tru pricinile înaintate de la sca
Cu toate că adunarea de stări
Partium. Aceştia erau persoane se ajungea foarte rar. În această unele parţiale şi filiale sau de
era formată din reprezentanţii
instruite, bune cunoscătoare situaţie, alături de principe par la forul dominal. De la scaunul
celor trei naţiuni privilegiate, ale legislaţiei. În activitatea ticipa la judecăţi şi preşedintele general al comitatului apelul
puterea acestora nu era egală. lor, protonotarii erau ajutaţi Tablei Princiare. era adresat Tablei Princiare, de
Naţiunea nobililor, devenită de 5-10 asesori. Protonotarii unde doar în situaţii excep
ungurească, avea rolul condu şi asesorii erau plătiţi pentru ţionale se ajungea la principe.
■ Organizarea
cător. Principele a aparţinut slujbele efectuate cu un salarium. judecătorească Scaunele secuieşti aveau o
întotdeauna acestei naţiuni, cu Pricinile fiscale înaintate Tablei organizare similară. În schimb,
singura excepţie a lui Acaţiu Prima instanţă de judecată a
Princiare reveneau unui director pricinilor oamenilor de rând scaunele şi districtele săseşti
Barcsai, român la origine, dar fiscal. Tuturor acestora li se aveau o organizare judecăto
încorporat naţiunii ungare. erau scaunul sătesc, cu judele
adăugau un număr variabil de rească specifică, reprezentată
Naţiunea secuilor îşi datora satului, când pricinile erau mai
scribi şi copişti. de scaunul Universităţii Săseşti,
rolul secund puterii militare pe mici de 1 florin, şi forul domi
Tabla Princiară nu desfăşura nal, respectiv scaunul dom de unde, prin excepţie, ocolind
care o deţinea, ea fiind urmată Tabla Princiară, se ajungea
o activitate permanentă. Ea îşi nului de pământ. Pe dome
de naţiunea saşilor, cu rosturi direct la principe. Oraşele
fixa, pe parcurs, anumite terme niile fiscale judecata în prima
economice şi militare. libere regeşti aveau drept
ne: din 25 octombrie se judecau instanţă aparţinea provizorului
Problemele discutate în adu pricinile din comitatele tran domenial sau căpitanului de judecată separat de cel al
nările stărilor erau din toate silvane, din 1 decembrie cele cetătii. De la scaunul sătesc sau scaunului comitatens, înain
domeniile: dările şi contribu din Partium, iar din 13 ianuarie forul dominal pricinile puteau tând în apel pricinile direct la
ţiile ordinare şi extraordinare, cele de pe teritoriul secuiesc. fi înaintate, în apel, scaunelor Tabla Princiară. Oraşele nobile
emisiuni monetare, probleme Tabla nu dispunea de un filiale comitatense, iar pricinile şi târgurile aveau şi ele scaune
militare legate de întreţinerea sediu fix. Cel mai frecvent ea nobililor mai mici de 100 de proprii de judecată, cu drept
trupelor şi cetăţilor, chestiuni de apel la scaunul general al
judecătoreşti, mai rar proble comitatului. Atribuţii judecă
me de politică externă. Uneori toreşti speciale a avut banul de
Sighişoara în sec. XVII
problemele religioase erau Lugoj şi Caransebeş, de la care,
acelea care încingeau spirite în apel, pricinile erau înaintate
le. Hotărârile adunărilor au Tablei Princiare. Au existat şi
fost adunate şi publicate în o serie de situaţii speciale, pre
două corpusuri: Approbatae cum aceea a Ţării Făgăraşului,
Constitutions (1653) şi Compilatae a satelor privilegiate Vlăhiţa şi
Constitutions (1669). Căpâlniţa şi a altora cu regle
mentări aparte.
■ Tabla Princiară Pe lângă această organizare
Tabla Princiară era instan judecătorească au funcţionat şi
ţa superioară de judecată, tribunale ecleziastice, diferenţi
înfiinţată la mijlocul secolului ate pe religii, cu o ierarhie bine
al XVI-lea, care judeca în apel stabilită. În cazul ortodocşilor,
pricinile înaintate de comitate, primul for îl forma scaunul pro-
de scaunele secuieşti, de oraşele topopesc, de unde se ajungea la
libere regeşti şi, prin excepţie, judecata Soborului Mare.
■ Vistieria statului dărilor ordinare, cât şi al celor forma oastea din comitate.
şi organizarea fiscală extraordinare sau suplimentare. Şi aici s-a manifestat tendinţa
Vistieria, numită thesaurariatus, Ultimele au fost treptat sporite răscumpărării obligaţiilor mili
tárház sau aerarium publicum, era pentru construirea sau refacerea tare şi a angajării de mercenari.
condusă de un mare-tezaurar de cetăţi şi pentru alte necesităţi Oraşele libere regeşti contri
sau mare-vistier (supremus imprevizibile iniţial, cu tendinţă buiau cu un anumit număr de
thesaurarius, supremus cubi- spre permanentizare. Inovaţii soldaţi, aflaţi sub conducerea
cularius). Acesta era numit în au fost aduse şi în defalcarea judelui primar.
general de către principe (doar dării în patru sau două rate.
Sistemul defensiv al ţării
prin excepţie de către stări) După 1683 au apărut nume
era bazat pe lanţul de cetăţi
dintre oamenii săi de încrede roase dări legate de întreţinerea
Stema monetară a principelui din vestul şi nord-vestul
re; era, de regulă, şi membru Transilvaniei Gabriel Báthori trupelor cu bani şi, mai ales, cu
Transilvaniei, ridicate din piatră
în Consiliul Princiar. Primele victualii. Din punct de vedere
şi lemn de către supuşi în contul
încercări de reglementare a cantitativ, cuantumul dării era
obligaţiilor de muncă gratuită
activităţii acestei instituţii datea conduse de prefecţi (prefectus). de 99 de dinari pe poarta fiscală
(gratuitus labor). Cele mai impor
ză din 1583, fiind reluate în Pentru evidenţa dărilor încasate în 1558, crescând la 2,5 taleri
tante erau: Lugoj, Caransebeş,
1620,1630, 1662 şi mai târziu. s-a format o direcţie supusă sau 5 florini de poartă fiscală
Timişoara, Făget, Arad, Lipova,
Pe lângă stabilirea veniturilor direct principelui, scoasă de sub în 1660.
Şoimuş, Vărădia de Mureş,
care intrau în vistieria statului autoritatea vistiernicului. O altă Şiria, Ineu, Dezna, Beiuş,
şi a modului lor de colectare, direcţie avea atribuţia de a con ■ Organizarea militară Oradea, Solumkeu (Şinteu),
reglementările impuse de stări trola preţurile diferitor articole. Principele era comandan Săcuieni, Sâniob, Chioar. O
vizau introducerea unor eviden Dările, adunate de collectores, tul suprem al armatei, fiind mare parte a acestora au fost
ţe cât mai clare, ajungându-se constituiau principala sursă secondat de un general sau căpi ocupate treptat de turci. După
treptat, în secolul al XVII-lea, la de venit a principelui, folo tan suprem fögenerális, capitaneus 1660, când şi Oradea a fost
diferenţierea veniturilor ţării de sită pentru achitarea tribu supremus), care, de regulă, era şi cucerită, sistemul defensiv al
cele ale principelui. În vistieria tului datorat Porţii şi pentru membru al Consiliului Princiar. Transilvaniei a fost regândit pe
ţării intrau de drept veniturile nevoile ţării. Principala unitate Elementul permanent al oştii o nouă linie de cetăţi şi oraşe,
minelor de aur, argint, mer de impunere fiscală după care îl constituia garda personală a fără ca ele să-şi poată exercita
cur, fier, cupru şi ale ocnelor; se percepe darea (adó, contri principelui. În aceeaşi categorie rolul atunci când Transilvania
tricesima şi vigesima, adică butio) era poarta porta, kapu). intrau garnizoanele cetăţilor şi a fost ocupată de trupele habs-
veniturile vămilor; veniturile Evidenţa porţilor rezulta din plăieşii care asigurau paza gra burgice.
domeniilor fiscale, dijmele conscrierile efectuate în mod niţelor. S-a menţinut şi vechiul
bisericeşti, după seculariza repetat. Alături de acest sistem, sistem de ridicare la oaste a
Sabie care i-a aparţinut
rea acestora, şi altele. Pentru în 1578 s-a introdus o variantă tuturor celor în stare să poarte lui Gabriel Báthori
o administrare mai eficientă de calcul al dării după numărul armele, dar s-a apelat foarte rar
s-a recurs de obicei la sistemul de animale deţinute, etalonul la el. De cele mai multe ori s-au
arendărilor, practicat în cazurile de referinţă fiind reprezentat folosit mercenarii. Armata
vămilor, exploatării ocnelor şi de un iobag cu patru boi. Au era structurată pe trei compar
transportului sării, precum şi mai funcţionat temporar şi alte timente, în funcţie de prove
în cazul dijmelor bisericeşti. sisteme de calcul; alteori s-au nienţă. Secuii formau un grup
Legat de acest sistem a apărut practicat sisteme combinate de distinct, principala lor obligaţie
funcţia de arendator suprem al impunere. Teritoriul aflat sub faţă de ţară fiind de natură mili
vămilor şi dijmelor, ocupată, jurisdicţia Universităţii Săseşti tară. Conduşi de un general sau
printre alţii, de Ioan Kemény şi plătea o taxă pe cap din suma de căpitanii de scaune, aceştia
de Mihail Teleki. O altă funcţie globală repartizată defalcat. La ofereau trupe de cavalerie şi de
nouă era aceea de prefect al fel se proceda pentru scaunele pedestraşi. Mai puţin numeroşi
bunurilor princiare, cu atribuţii secuieşti şi oraşele libere regeşti, ca secuii, saşii erau conduşi de
complexe care implicau mineri care primeau o sumă globală comitele lor. Treptat, obligaţiile
tul şi baterea de monedă, dar şi de plătit care era repartizată în lor militare au fost răscumpă
producţia domenială. În cadrul interiorul lor. Această repar rate, în locul lor fiind angajaţi
vistieriei s-au format direcţii tiţie era valabilă atât în cadrul mercenari. Al treilea grup îl
■ Organizarea adminis- reorganizări teritoriale. În Drepturile lor erau egale cu

trativ-teritorială fruntea teritoriului săsesc se afla cele ale unui comitat, în toate
judele regal. Acestei structuri domeniile: economic, politic,
Vechea structurare a teritoriului
administrative i se suprapunea judecătoresc, militar etc. În
din epoca voievodatului a fost,
Universitatea Săsească, funcţi chestiuni judecătoreşti adresau
în general, păstrată, teritoriul
onând în exclusivitate pentru apelul direct Tablei Princiare.
rămânând divizat în comita
naţiunea privilegiată a saşilor, Ele contribuiau cu o sumă glo
te, scaune secuieşti, scaune şi
care dispunea de propriile sale bală fixată de adunarea generală
districte săseşti, respectiv în
statute pentru aplicarea locală a a stărilor, sumă pe care apoi
districte româneşti. O modifica
legilor. Universitatea Săsească conducerea oraşului o repartiza
rea esenţială priveşte extinderea
Stema monetară a principelui ţinea periodic adunarea generală în interior. Un astfel de statut
teritoriului, comitatelor din Transilvaniei Ştefan Bocskay
cu reprezentanţi ai scaunelor privilegiat l-au avut oraşele Cluj
Transilvania adăugându-li-
şi districtelor componente, cu (până la 1660, când devine oraş
se cele din Partium şi Banat:
atribuţii administrative, fiscale, de graniţă), Târgu-Mureş (din
Maramureş, Solnocul de Mijloc,
militare, judecătoreşti etc. Un 1616), Sibiu, Braşov, Sighişoara,
Crasna, Bihor, Arad, Zarand, toresc, prezidată de comite,
reprezentant al Universităţii Mediaş, Bistriţa şi Sebeş.
Banatul Lugojului şi Caranse participau vicecomiţii, notarul,
Săseşti era membru în Consiliul Oraşele nobile aveau un statut
beşului. Configuraţia teritori juzii supremi, juzii nobililor,
Princiar — de regulă, judele regal intermediar între oraşele libere
ală a principatului a suferit pe nobilii din comitat etc. De
al Sibiului sau Braşovului. regeşti şi târguri. Erau supuse
parcurs mai multe modificări. multe ori comitele suprem era
jurisdicţiei comitatului, dar
Implicarea principatului în membru în Consiliul Princiar, În jurul cetăţilor Lugoj şi
aveau drepturi nobiliare, fiind
Războiul de 30 de Ani i-a adus în cadrul legislaţiei principa Caransebeş, până la ocuparea scutite de contribuţiile ordinare.
spre exemplu, ca stăpâniri tem tului, comitatele, scaunele şi lor de către turci, a funcţionat Târgurile (oppida) îşi alegeau
porare, noi comitate din vechiul districtele şi-au creat un specific Banatul de Lugoj şi Caransebeş, conducerea proprie, rămânând
Regat al Ungariei. Extinderea legislativ legat de aplicarea condus de un ban numit de însă supuse comitatului în toate
stăpânirilor turceşti s-a făcut locală a legilor. Teritoriul locuit principe. Membru în Consiliul problemele.
în defavoarea principatului, o de secui era împărţit în scaunele Princiar, acesta avea atribuţii
serie de teritorii fiindu-i luate şi Odorhei, Mureş, Ciuc, Trei militare, dar şi de natură admi Conducerea oraşelor era simila
transformate în paşalâc, precum Scaune şi Arieş, care aveau şi nistrativă şi judecătorească. ră cu aceea din epoca anterioa
paşalâcul de Timişoara, orga un număr de scaune filiale. În ră. Era importantă calitatea de
nizat în 5 sangeacuri (Gyula, fruntea lor era un comite al Populaţia românească, neadmi- cetăţean (civis), care conferea
Ineu, Lipova, Timişoara şi Mol secuilor. Conducerea efectivă să între naţiunile privilegiate, se drepturi persoanei deţinătoare.
dova Nouă), şi cel de Oradea, era exercitată de un căpitan regăsea în toate cele trei forme Oraşele erau conduse de un
creat în 1660 şi extins până la scăunal suprem, înlocuit mai de organizare administrativă, jude suprem sau consul, ales
cetatea Gilăului de lângă Cluj. târziu de un jude regal suprem, reuşind uneori să-şi păstreze anual, ajutat de senatori, de obi
care, frecvent, era şi membru formele specifice de organiza cei 12, şi de Adunarea celor 100
Comitatele, restructurate ca re: districtele Făgăraş, Chioar,
în Consiliul Princiar. Funcţiona de bărbaţi. Au existat structuri
dimensiuni de mai multe Valea Rodnei, scaunul Sălişte
şi aici o adunare generală scă- organizatorice specifice locale.
ori, unele luând locul alto şi Tălmaciu, satele Vlăhiţa şi
unală, convocată de mai multe
ra (Alba, Arad, Bihor, Cluj, Căpâlniţa din Secuime. În ceea ce priveşte satul, cea
ori, cu atribuţii administrative,
Crasna, Dăbâca, Hunedoara, mai mică unitate administra
fiscale şi judecătoreşti, ultimele
Maramureş, Satu Mare, tivă, acesta avea în frunte un
preluate de scaunul general de ■ Organizarea oraşelor
Solnocul de Mijloc, Solnocul jude sătesc, cu diverse denu
judecată, format în secolul al şi a satelor
Interior, Târnava, Turda şi miri, care lua deciziile ajutat de
XVII-lea. Secuii şi-au constituit
Zarand), aveau în frunte un Oraşele Transilvaniei se pot juraţi sau de adunarea generală
şi ei, asemeni celorlalte naţiuni
comite, reprezentant al naţiunii ierarhiza în trei categorii: oraşe a satului. Atribuţiile sale se
politice, „statute” ale scaunelor.
privilegiate, numit de princi libere regeşti, oraşe sau târguri rezumau la chestiuni fiscale,
pe şi ajutat de doi vicecomiţi, Teritoriul săsesc (Fundus Regius) nobiliare şi târguri. Primele economice locale, judecătoreşti
desemnaţi de comite, care era împărţit în scaune (Sibiu, dispuneau de un statut aparte mărunte, precum prinderea
conduceau cele două cercuri în Mediaş, Sighişoara, Sebeş, (civitas libera ac regia), neavând de hoţi, răufăcători etc. În
care era împărţit comitatul. La Nocrich, Cincu, Orăştie) şi niciun raport de subordonare general, competenţele acestuia
adunarea generală a comitatului, districte (Braşov şi Bistriţa), faţă de teritoriul comitatului sau erau în concurenţă cu cele ale
cu rol administrativ şi judecă care au suferit şi ele unele al scaunului pe care se aflau. judelui dominal.
Evoluţia demografică şi social-economică

voluţia demografică a populaţiei din Moldova şi Ţara Românească
în secolul al XVII-lea a fost influenţată de mai mulţi factori: desele
conflicte războinice, cu pierderi de vieţi omeneşti, anii de foamete,
epidemiile, invaziile de lăcuste, mortalitatea infantilă crescută, deplasările
de populaţie datorate atacurilor tătare şi turceşti, fuga de pe moşii etc.
7.1. Moldova şi Ţara formarea unor domenii uriaşe,

Românească constituirea unei mari boierimi
independente de domn. În
■ Populaţia general, ascensiunea socială era
În lipsa unor conscripţii oficia legată de domnie, de dregători-
le, estimările sunt aproximative ile deţinute, de unde şi evoluţia
şi vorbesc în medie de circa semantică a cuvântului dregător,
Stema lui
300.000- 550.000 de locuitori. ajuns să fie sinonim cu boier. Matei Cantacuzino
Satele erau cele mai numeroase Boierimea locală s-a împotrivit

aşezări, în jur de 3.000; rămân elementului străin - grecii -
Frescă exterioară de la Humor
încă de precizat dimensiunile şi care le ocupa dregătoriile.
populaţia acestora. Procentul Secolul al XVII-lea mai aduce
locuitorilor din oraşe şi târguri - ca noutate, în special din a une. De asemenea, slujbele ţăra cele din lemn. Pe noile terenuri
în număr de aproximativ 27 în doua sa jumătate, divizarea nilor la curţile boierilor au fost desţelenite se practica, în gene
Ţara Românească şi aproxima accentuată a boierimii în gru înlocuite cu cele ale ţiganilor ral, sistemul rotaţiei bianuale a
tiv 32 în Moldova — era foarte pări rivale care încearcă să-şi robi, vânduţi, cumpăraţi sau culturilor. Grâul de toamnă se
redus. Unele din aşezările cu impună candidatul pe tron. moşteniţi de boieri. Locuitorii situa pe primul loc în preferin
acest rang nu erau altceva decât Nici in Moldova şi nici în Ţara aşezărilor urbane, meşteşugarii ţele locuitorilor, fiind secondat
sate mai răsărite. Românească, boierimea nu a şi negustorii alcătuiau un pro de cultivarea orzului, ovăzului,
reuşit să impună însă un regim cent mic din populaţia ţării, cu secarei, meiului etc. În a doua
■ Structuri sociale nobiliar similar celui polonez, un rol economic în creştere faţă jumătate a secolului al XVII-lea
domnul continuând să fie de perioadele anterioare. şi-a făcut simţită prezenţa o
Boierimea din Moldova şi Ţara
autoritatea supremă în stat. nouă plantă, porumbul, a cărei
Românească a cunoscut o evo
■ Evoluţia economică cultivare a câştigat teren vertigi
luţie asemănătoare aceleia din Ţărănimea - liberă, aservită sau
nos; la sfârşitul secolului acesta
Transilvania. Marea boierime dispunând de anumite scutiri Agricultura - cu cele două
se generalizase în alimentaţia
determina alegerea sau schim (posluşnici) - era categoria ramuri de bază, cultivarea cere
ţăranilor, fiind folosit şi la curţi
barea domnilor şi controla socială cea mai numeroasă, alelor şi creşterea animalelor - a
le boierilor, ba chiar şi la curtea
veniturile statului, de la nivelul afectată evident de războaie, continuat să constituie ramura
lui Constantin Brâncoveanu.
vistieriei la cel al judeţelor şi molime etc. Obligată la dări de bază a economiei. Secolul al
Alături de porumb a câştigat
ţinuturilor. Spre deosebire şi muncă faţă de stăpânul de XVII-lea a adus o serie de pro
teren tutunul, care se bucura de
de Transilvania, boierii nu pământ şi faţă de domnie, îşi grese legate de tehnica agricolă,
o largă trecere la toate categorii
dispuneau însă întotdeauna de căuta adesea scăparea prin de productivitatea terenurilor,
le sociale, încât la 1688 a fost
diplome care să le confere pri fugă. Domnia dispunea peri de diversificarea culturilor. S-a
introdusă dijma pentru tutun.
vilegii sau să le ateste nobleţea. odic prescrieri pentru ţăranii perfecţionat şi răspândit plugul
Aceasta era în funcţie de mări fugiţi în ţară sau aiurea, în ter cu brăzdar de fier, trecându-se În domeniul viticulturii s-au
mea şi numărul satelor stăpâ mene mai scurte sau mai largi. tot mai mult de la plugul sime obţinut producţii mai mari decât
nite, de numărul de robi ţigani. Secolul al XVII-lea aduce cu tric la cel asimetric, cu cormană necesităţile locului. Podgoriile
Desele schimbări de domnie, sine tendinţa mai accentuată de fixă sau mobilă. Au crescut din Ţara Românească (Piteşti,
viaţa politică agitată, expedi descompunere a vechilor obşti numărul şi varietatea uneltelor Drăgăşani, Dealul Târgoviştei)
ţiile războinice au împiedicat săteşti şi de ieşire din indivizi- confecţionate din fier, alături de şi din Moldova (Odobeşti,
Cotnari, Hârlău, Focşani şi potari, tunari, săbieri, curelari, separarea acestora din nisipurile Pe lângă negustorii locali, o
altele) se bucurau de renume. pielari etc. Grupaţi îndeosebi pe apelor de către ţiganii aurari. creştere numerică substanţială
Transilvănenii importau vin uliţe care le poartă şi nume Exploatarea păcurii, realizată au înregistrat-o negustorii greci,
pentru curtea princiară şi pentru le, meşteşugarii se asociau în de păcurari prin sistemul de armeni, turci, bulgari, ruteni
aprovizionarea oraşelor săseşti. bresle, care iau locul vechilor fântână, se practica pe lângă etc. La rândul lor, boierii aveau
Secuii importau vin mai ales din frăţii. Activitatea breslelor apa Tazlăului, în Moldova, preocupări legate de comerţ.
Moldova. era reglementată prin statute. şi lângă Târgovişte, în Ţara În general, în Moldova şi Ţara
Aceste organizaţii profesiona Românească. Bogatele zăcă Românească exista un surplus
Conacele boiereşti acordau o
le îndeplineau roluri militare, minte de sare erau exploatate de producţie cerealieră şi de
mai mare atenţie grădinilor de
fiscale, religioase, contribuind, în salinele de la Ocnele Mari, animale şi se resimţea lipsa
legume, în care, alături de varză,
în general prin sistemul ruptei, Grozăveşti (ţinutul Bacău) articolelor meşteşugăreşti. Aşa
ceapă, morcovi şi mazăre, îşi
cu anumite sume de bani la vis şi din alte locuri. În general, se explică de ce meşteşugarii
găseşte locul fasolea. Erau cul
tieria statului. Sistemul breslelor exploatarea subsolului ţinea de ardeleni găseau aici o atractivă
tivaţi pomii fructiferi, precum
nu a reuşit să domine producţia drepturile şi veniturile domneşti; piaţă de desfacere, la fel ca şi
merii, prunii, perii, vişinii, caişii
meşteşugărească, să-şi asigure adeseori boierii au primit însă negustorii levantini.
etc. În economia câmpului şi-au
privilegii şi monopolul asupra dreptul de a extrage minereurile
găsit locul cânepa şi inul, nece Comerţul s-a desfăşurat după
anumitor articole, aşa cum din subsolul moşiilor proprii.
sare, alături de lână, la confecţi principii şi norme asemănătoare
se întâmpla în Transilvania.
onarea articolelor textile. Comerţul interior şi exterior acelora din cuprinsul Imperiului
Explicaţia poate fi găsită şi în
a cunoscut şi el fluctuaţiile Otoman. S-au constituit frăţii
Creşterea animalelor a înregis concurenţa pe care o făceau
vremurilor de război şi pace. Pe între meşteşugari şi negustori
trat o grijă sporită pentru ame produselor locale importurile
lângă comerţul interior desfă pentru a produce şi valorifica
liorarea raselor. Erau cunoscute din Transilvania, Polonia şi, mai
şurat prin bâlciuri şi iarmaroace producţia, dar s-au realizat şi
în special rasele de cai din ales, din Constantinopol.
sau prin mijlocirea bolţilor şi tovărăşii între negustori, pentru
Moldova, cu mare trecere în
Mineritul era practicat cu ace a punctelor fixe de desfacere cărăuşii şi pentru aprovizio
Transilvania. Vitele, boii şi caii
leaşi metode tradiţionale. Fierul (prăvălii) a mărfurilor din oraşe, nare şi desfacere. S-au folosit
erau folosiţi şi pentru tracţiu
era exploatat la Baia de Fier, s-a dezvoltat şi un comerţ din plin, în a doua jumătate a
ne. Un rol important îl aveau
în Oltenia, cuprul la Baia de exterior, orientat cu predilecţie secolului al XVII-lea, hârtiile
ovinele, în alimentaţie, dar şi în
Aramă. În lipsa unor zăcăminte spre Poartă, pentru aprovizi de valoare care ţineau locul
comerţul cu Poarta.
de aur şi argint, se recurgea la onarea Constantinopolului. banilor. S-a utilizat, de aseme
Au început să fie prezente în nea, sistemul de credite, cu o
jurul curţilor domneşti şi ale dobândă situată în general în
marii boierimi grădini cu flori, jurul a 20%. Plata se făcea fie în
au început să fie introduse flori natură, cu alte produse căutate,
aromate în interioarele locu Hans Henning fie în monedele vremii: galbeni,
Chivot dăruit de Şerban
inţelor; seminţele erau impor Cantacuzino mănăstirii taleri, zloţi. Evoluţia comerţului
Cotroceni din Bucureşti
tate din Orient, dar, la sfârşitul a influenţat veniturile vămilor
secolului al XVII-lea, şi din interne şi externe, venituri ale
Transilvania. domniei; se practica şi concesi
onarea temporară a acestora pe
Meşteşugurile au înregistrat şi
seama vreunei mănăstiri. Dacă
ele progrese, legate în special de
în Tara Românească funcţionau
diversificarea produselor şi spe
înspre Transilvania vămile de
cializarea producătorilor. Dacă Anaforniţă
confecţionată la Câineni, Rucăr, Vulcan, iar
la nivelul satelor se regăseau de Sebastian Hann
spre sud la Severin, Calafat,
meserii ca acelea de potcovari,
Giurgiu, Târgul de Floci şi
fierari, cărămidari, dulgheri,
Brăila, în Moldova erau vămi
morari, la nivelul oraşelor
spre Transilvania la Moldoviţa,
activitatea era mai specializată
Câmpulung, Târgu-Trotuş, Baia,
şi mai complexă. Aici întâlnim
înspre Marea Neagră la Chilia,
meşteri croitori, brutari, bucă
Cetatea Albă, iar în nord, spre
tari, măcelari, berari, postăvari,
Polonia, la Hotin şi Cernăuţi.
gravori, bărbieri, năsturari, clo
Nobilimea mijlocie şi mică era mai multe dispoziţii pentru

destul de numeroasă. Faţă de readucerea ţăranilor fugari. Se
aceasta, în general, principii remarcă totuşi faptul că până
au dus o politică de sprijin, în spre 1630 termenul de refe
încercarea de a o contrapune rinţă de la care se aplică aceste
marii nobilimi. O parte a mem dispoziţii este venirea lui Mihai
brilor ei au reuşit pe parcursul Viteazul în Transilvania.
acestui secol să-şi depăşească
În preajma oraşelor şi pe dome
condiţia şi să fie trecuţi în
niile princiare şi-au făcut simţită
rândul marii nobilimi; trece
prezenţa ţiganii, în frunte cu un
rea a fost posibilă, în special,
voievod. Aceştia erau utilizaţi în
datorită slujbelor şi pregătirii lor
special în munci auxiliare legate
Alba-lulia la sfârşitul sec. XVII (de exemplu, familiile Teleki,
de curăţenie şi întreţinere, de
Székely etc.). În rândurile micii
extragerea aurului din nisipul
maghiarilor. Populaţia maghiară nobilimi se pot diferenţia mai
7.2. Transilvania râurilor. La nivelul oraşelor s-a
se afla mai ales în comitate, multe categorii. Intrau aici
constituit o categorie a patricia
■ Populaţia nobilimea armalistă, înnobila
secuii în scaunele din Secuime, tului săsesc, puternică şi stra
Aprecierile privind potenţi tă condiţionat, pentru slujbe
iar saşii pe teritoriul privilegi tificată, alături de care se aflau
alul demografic al populaţiei militare prestate într-o anumită
at al Universităţii Săseşti. În meşteşugarii, negustorii de rând
Transilvaniei în secolul al campanie, şi cea de pe dome
secolul al XVII-lea a sporit, şi populaţia săracă. Secolul al
XVII-lea sunt doar estimative niile cetăţilor. Tot în această
în Banat, numărul sârbilor, XVII-lea a cunoscut o acutizare
şi orientative, cu date locale, categorie intrau boierii Ţării
cărora li se adăugau, peste tot a luptei dintre oraş, cu cetăţenii
şi nu generalizate la nivelul Făgăraşului, cu un regim pri
în principat, grecii, evreii, cehii, lui, beneficiari de privilegii, dar şi
întregii ţări. Populaţia este vilegiat de drepturi şi obligaţii
italienii etc. cu obligaţii fiscale şi militare, şi
estimată în jur de aproximativ militare, la fel ca şi mulţi nobili
nobilimea care căuta să benefici
1.000.000-1.200.000 de locu secui cu obligaţii militare.
■ Structuri sociale eze de protecţia zidurilor întărite,
itori. Majoritatea absolută a Cea mai numeroasă categorie fără a-şi asuma însă şi obligaţiile
acestora trăiau în aşezări rurale, Marea nobilime din Principatul socială a constituit-o ţărăni corespunzătoare. În general,
diferite ca mărime, întindere şi Transilvaniei şi-a consolidat mea, elementul contribuabil oraşele, cele săseşti mai ales, au
număr de locuitori. Aşezările puterea în secolul al XVII-lea. esenţial pentru veniturile luptat pentru a rămâne comuni
cu rang de oraş (civitas) sau O parte a nobilimii s-a aşezat statului. Ţărănimea liberă, în tăţi închise, respingând nobilimea
de târg (oppidum), cu sau fără aici definitiv, venind fie din scădere numerică atât la nivelul şi tentativele românilor de a se
privilegii, aveau înscrişi în Ungaria, fie din comitatele din comitatelor, cât şi al scaunelor aşeza în mediul urban ca negus
registre, în calitate de cetăţeni Partium, acolo unde stăpâniri secuieşti şi săseşti, coabita cu tori, ca meseriaşi sau chiar ca
ai oraşului sau ai târgului, un le ei ajunseseră sub ocupaţie ţărănimea iobagă şi cu jelerii. mari nobili (cazul lui Constantin
număr relativ mic de locuitori. turcească. În general, nobili Secolul al XVII-lea înregistrează Brâncoveanu la Braşov).
Populaţia acestora era însă mai mea ardeleană din comitate a
mare, datorită numărului ridicat încercat să bareze venirea celor
al acelora care rezidau în oraşe din celelalte teritorii ale fostului Braşovul la sfârşitul sec. XVII
fără a avea calitatea de cetăţeni. Regat Ungar, inclusiv a celor
Se estimează că aproximativ 5% din Partium. În a doua jumătate
dintre transilvăneni locuiau în a secolului al XVII-lea, la fel
marile oraşe ale provinciei. ca şi în Ţara Românească şi
Din punct de vedere etnic, Moldova, se manifestă tendin
românii reprezentau mai mult ţa formării unor grupuri sau
de jumătate din locuitorii ţării. facţiuni nobiliare care încearcă
Răspândiţi peste tot în comita să se impună şi să domine viaţa
te, scaune şi districte, ei locuiau politică a ţării. În rândul acestei
cu precădere în aşezările rurale; mari nobilimi maghiare intrau
în oraşe, ei se aflau într-un şi vârfurile nobilimii secuieşti şi
procent inferior germanilor şi ale patriciatului săsesc.
■ Evoluţia economică a continuat să se bucure de

Practicarea agriculturii a rămas atenţie. La fel cultivarea florilor,
principala sursă de existenţă. Se în jurul reşedinţelor nobiliare şi
cultivau, în ordinea răspândirii, ca plante de interior.
grâul, orzul, ovăzul, secara, ală Creşterea animalelor mari şi
turi de care a apărut porumbul. mici a rămas o sursă importantă
Această nouă cultură introdusă de hrană şi câştig. Se remarcă
în secolul al XVII-lea a câştigat o anumită preocupare pentru
vertiginos teren. Pentru creş îmbunătăţirea şi diversificarea
terea producţiilor s-a acordat raselor de porci, cai etc.
Cluj. Vedere generală dinspre nord,
mai multă atenţie, în special mijlocul sec. XVII
pe terenurile alodiale, practicii Exploatarea bogăţiilor subso
asolamentului trienal. Uneltele lului constituia un monopol al
de lucru erau mai performante, principelui, o sursă importantă În general, asistăm la o creşte ţului era una precumpănitoare
fiind mult mai folosit fierul de venituri pentru vistieria ţării. re a numărului meşteşugurilor, spre Imperiul Otoman, dar cu
pentru confecţionarea acestora. Fierul era exploatat la Ghelar la o adâncire a specializării trecere prin Moldova şi Ţara
În legumicultură erau nelip şi Teliuc în zona Hunedoara, lor şi la o sporire cantitativă Românească. A continuat să
site varza, ceapa albă şi roşie, Rimetea lângă Turda, Vaşcău a producţiei. Nevoile casnice funcţioneze însă şi un comerţ
usturoiul, morcovii, pătrunje în Bihor şi Bălan în Ciuc, fiind ale ţărănimii erau suplinite activ cu teritoriile din nord şi
lul, alături de care îşi fac loc prelucrat în topitoriile din vest, înspre Polonia, Viena etc.
de meşteşugurile practicate la
castraveţii, tarhonul, salata, împrejurimi. Aurul şi argin nivel local, precum dulgheria, Au fost luate măsuri pentru a
ţelina, guliile, ridichile şi altele. tul erau extrase din Munţii fierăria, cărămidăria etc. Pentru facilita circulaţia şi a se obţine
La sfârşitul secolului, pe lângă Apuseni, de la Abrud, Zlatna, marfă la un preţ scăzut, cu
anumite produse de o calitate
cultivarea obişnuită în grădină, Baia de Criş, dar şi de la Baia mai bună se apela la artico toată opoziţia breslelor. Aşa se
au existat şi preocupări pentru Mare, Rodna, Cavnic etc. lele produse de meşteşugarii explică privilegiile acordate de
obţinerea timpurie a legumelor Acestor neferoase li se alătura din oraşe. Breslele tindeau să principi în acest sens în 1623,
prin răsadniţe. Pe lângă mazăre mercurul, exportat în Polonia, 1627 şi 1636. Negustorii greci
devină tot mai refractare faţă
şi linte şi-a făcut loc fasolea, a Veneţia etc. Sarea era extrasă au înfiinţat companii comerci
de primirea de noi mem
cărei răspândire a fost asociată din ocnele de la Turda, Dej, ale - Compania Grecească la
bri, încercând să impună un
cu cultura porumbului. Plantele Sic, Cojocna, Ocna Sibiului, Sibiu (1636), Compania Orien
anumit standard şi un anumit
textile, precum cânepa şi inul, Ocna-Şugatag, fiind folosi preţ. Puterea centrală a inter tală (1672) - care au adus surse
au continuat să fie cultivate atât tă pentru nevoile proprii ale importante de venit vistieriei.
venit în repetate rânduri, prin
pe sesiile ţărăneşti, cât şi pe populaţiei şi pentru export. mijlocirea hotărârilor luate în Taxele plătite de negustori la
marile domenii. În prima jumă Pentru obţinerea unor venituri vămi, fie la intrare în ţară, fie
Adunarea Ţării, pentru a stopa
tate a secolului al XVII-lea şi-a sigure s-a recurs la arendarea la ieşire (vigesime şi tricesime),
această tendinţă, impunând
făcut simţită prezenţa tutunul, ocnelor. Transportată pe Mureş constituiau venituri de bază ale
„limitaţii” la preţurile de
în pofida tuturor opreliştilor şi Someş cu ajutorul plutelor, vistieriei princiare.
desfacere ale unor articole sau
ridicate de autorităţile eclezi sarea era exportată până în
aducând persoane din afară cu Strâns legată de viaţa comerci
astice şi civile. Pomicultura Ungaria şi Peninsula Balcanică.
drepturi de a practica mese ală a fost politica monetară a
rii. Ca urmare, s-au înfiinţat principatului. Aproape toţi prin
Timişoara la sfârşitul sec. XVII
glăjării (sticlării) la Porumbac, cipii Transilvaniei şi-au exercitat
Comana, pentru nevoile locale, dreptul de a bate monedă, emi
dar şi pentru export. Comerţul ţând în general taleri şi ducaţi
a cunoscut şi el vremuri de şi mai puţin monedă măruntă.
înflorire sau stagnare, în Emisiunile monetare asigurau
funcţie de situaţia politică din moneda necesară plăţii ham
principat. Dacă în plan intern eiului şi vizau stoparea inflaţiei.
nu s-au manifestat schimbări Emisiunile de ducaţi, taleri,
spectaculoase, în comerţul creiţari, pfenigi imitau monede
exterior se constată mai multe aflate în circulaţie şi acceptate
modificări. Orientarea comer pretutindeni.
Dezvoltarea culturii şi artei
S ecolul al XVII-lea este, în acelaşi timp, un

secol al continuităţii si al schimbării culturale.
Pentru spaţiul românesc el semnifică afirma
rea ideilor umanismului târziu şi începutul procesu
lui de înlocuire a slavonei cu limba vorbită, româna.
8.1. Cultura în organizat, scrisul şi cititul

Moldova şi Ţara fiind pe mai departe predate
Românească de clericii de pe lângă bise
rici şi mănăstiri şi, mai rar,
Începând de la Mihai Viteazul,
de dascăli laici. Ultimii şi-au
în cancelariile domneşti câştigă
găsit locul în special la curţile
teren actele scrise în limba
boiereşti, fiind angajaţi pentru
română cu chirilice, limba
iniţierea fiilor de boieri. Au
slavonă fiind restrânsă tot mai
funcţionat cu mai mare succes
mult la spaţiul bisericesc. Acest
şcolile de pe lângă episco
fenomen a avut ca urmare o
piile din Râmnicu-Vâlcea,
sporire a accesului la informaţia Biserica episcopală din Curtea de Argeş
Buzău şi Curtea de Argeş în
documentului scris şi, în acelaşi
Ţara Românească şi Roman,
timp, o laicizare a actului de
Rădăuţi şi Huşi în Moldova, pe moşiile lor; spre exemplu, Faima acestei şcoli a fost dată
cultură.
care asigurau pregătirea cleri Mihai Cantacuzino, în 1703, şi de profesorii ei, în special de
cilor şi a diecilor cancelariilor înfiinţează o astfel de şcoală pe Pantelimon Ligaridis. Domnul
■ Învăţământul locale. Trebuie remarcată lângă mănăstirea Colţea. Ţării Româneşti a sprijinit şi
Învăţământul a progresat atât realizarea comunităţii catoli învăţământul în limba slavo
în Moldova, cât şi în Ţara ce din Iaşi, care în 1645 şi-a Cele mai remarcabile realizări
nă; astfel, în 1640, el a iniţiat
Românească. Cu toate aces organizat propria şcoală. Au in domeniul învăţământului
o şcoală de slavonie pe lângă
tea, la nivel sătesc nu se poate existat şi iniţiative izolate ale sunt datorate lui Vasile Lupu
mitropolia din Târgovişte.
vorbi de un învăţământ primar unor boieri de a organiza şcoli şi Matei Basarab, care au pus
bazele unor colegii în capi Ceva mai târziu, în 1680,
talele proprii. Beneficiind de Şerban Cantacuzino a pus, la
Altarul bisericii Sf. Nicolae din Bălineşti sprijinul mitropolitului din Bucureşti, bazele unui colegiu
Kiev, Vasile Lupu a înfiin avându-i în frunte pe Ieremia
ţat în 1640, la Iaşi, Colegiul Cacavelas, Ioan Comnen
Vasilian, cu limba de predare şi alţi profesori renumiţi.
latină. Pentru acesta a ridicat Constantin Brâncoveanu a
o clădire proprie şi a adus reorganizat această şcoală în
profesori renumiţi de la Kiev 1694, transformând Academia
şi Moscova, înlocuiţi după de la „Sf. Sava”, cu limba de
o vreme de profesori veniţi predare greacă, într-un centru
din Grecia. Matei Basarab, renumit nu numai în ţară, ci
urmând acelaşi exemplu, a şi în Peninsula Balcanică şi în
pus în 1646 bazele şcolii de Orientul ortodox. În Moldova,
la Târgovişte, o Schola Graeca tradiţia învăţământului cole
et Latina, unde greaca şi latina gial iniţiată de Vasile Lupu a
constituiau limbile de predare fost reluată în 1707 de Antioh
pentru tinerii care urmau cur Cantemir, care a redeschis Aca
surile cu o durată de cinci ani. demia Domnească de la Iaşi.
din slavonă ori greacă, dar s-au 1705—1707 a funcţionat tipo rul tipografiilor moldovene a
publicat şi lucrări originale. Au grafia de la Râmnicu-Vâlcea, fost mai redus decât al acelora
fost tipărite şi cărţi în slavonă, prin grija aceluiaşi Antim din Ţara Românească, dar şi
greacă, arabă etc., avându-se în Ivireanul, urmată de tipografia că, indiferent de locul tipăririi
vedere cererile întregului Orient de la Târgovişte (1708-1719). lor, cărţile au circulat în întreg
ortodox. spaţiul ortodox.
În Moldova, această activitate a
În Ţara Românească, activitatea fost inaugurată de Vasile Lupu
tipografică a fost reluată prin în 1642, cu ajutorul lui Petru ■ Bibliotecile
grija lui Matei Basarab, cu tipar Movilă, cu tipografia de pe Un rezultat direct al activită
niţa de la Câmpulung-Muscel, lângă biserica Trei Ierarhi din ţii tipografice desfăşurate în
adusă în 1635 şi activă deja Iaşi. Aici a văzut lumina tiparu secolul al XVII-lea l-au repre
în 1637. Mănăstirea Govora lui, în 1643, Cazania lui Varlaam zentat constituirea de biblioteci,
avea o tipografie din 1637 (Cartea românească de învăţătură). sporirea numărului acestora şi
Petru Movilă
sau 1638, care apoi s-a mutat Activitatea tiparniţei a încetat creşterea zestrei lor de carte.
la mănăstirea Dealu de lângă probabil odată cu sfârşitul dom Este tot atât de adevărat că
Un număr destul de mare de Târgovişte, unde a funcţio niei lui Vasile Lupu. O reluare a aici îşi găseau încă locul şi o
tineri boieri au studiat în afara nat până prin 1652. Urmează activităţii tipografice se va face serie de manuscrise. Au existat,
ţării, în instituţii prestigioase. două decenii de restrângere în a doua jumătate a secolului, astfel, un număr de biblioteci
Astfel, pe lângă şcolile din a activităţii tipografice, după prin grija lui Duca-Vodă şi a mănăstireşti, cu un fond de
Constantinopol, unii au ajuns care la Bucureşti, între 1672 şi mitropolitului Dosoftei, care, în carte tipărită şi manuscrisă, în
la şcolile şi universităţile din 1715, şi-a început activitatea o 1679, a reactivat tipografia lui primul rând religioasă. Amintim
Italia, de la Padova, Roma tipografie a mitropoliei, deve Vasile Lupu. Se pare că în 1679 în acest sens biblioteca mănăs
şi Veneţia (Radu Mihnea, nită ulterior domnească. Spre acesteia i s-a adăugat o tipogra tirii Barnovschi din Iaşi, care
stolnicul Cantacuzino), alţii la sfârşitul secolului a început fie adusă din Rusia, activă între a preluat şi fondul aceleia a
Kiev (fiii lui Udrişte Năsturel), să funcţioneze o tipografie la 1681 şi 1686. La mănăstirea Colegiului Vasilian. S-au con
la Moscova, la Lvov (Grigore Buzău (1691 — 1706), pe lângă Cetăţuia funcţiona o tipografie stituit biblioteci valoroase pe
Ureche), la Bar (Miron Costin), episcopia de acolo, sub îngri grecească cu o activitate bogată. lângă Colegiul de la Trei Ierarhi
la Oxford, la Paris, la Viena jirea lui Antim Ivireanul. O Prin 1697 se vorbeşte de o din Iaşi şi pe lângă Academia
(Elina, fiica lui Radu Şerban). altă tiparniţă exista la Snagov tiparniţă domnească. În general, de la „Sf. Sava” din Bucureşti.
Unul dintre cei care au sprijinit (1696-1701). În perioada se impune constatarea că numă O noutate a acestui secol este
studiul la universităţile europe
ne a fost domnul Constantin
Brâncoveanu. Pe această cale Mitropolitul Foaia de titlu din Cazania
Varlaam lui Varlaam,1643
şi-au făcut loc şi în Ţările
Române noile idei europene.
■ Tiparul
Tipografiile şi-au desfăşurat
activitatea sub patronajul
domnilor şi al bisericii. Marea
majoritate a tipăriturilor au
avut un conţinut religios, o
tematică legată de problematica
religioasă. În a doua jumătate a
secolului a crescut însă numărul
cărţilor cu o altă tematică.
În privinţa limbii tipăriturilor,
veacul al XVII-lea aduce ca
noutate tipărirea în număr
sporit a lucrărilor în limba
română. Au primat traducerile
iubitori de carte nu au lipsit De o importanţă mai mică din 1642, ale cărui hotărâri au
nici din Moldova. însemnările au fost Evanghelia învăţătoare fost tipărite (Decretul sino
lui Miron şi Nicolae Costin fac (Govora, 1642) sau Cazania, o dal), pregătind şi precedând
referiri la asemenea biblioteci, traducere din rusă în română. lucrarea polemică Răspunsul
pe care însă vitregia vremurilor Remarcabilă a fost încercarea împotriva Catihismusului calvinesc
le-a risipit. mitropolitului Dosoftei de a (1645), în care se combat
realiza traducerea în versuri punctele de vedere calvine
■ Literatura religioasă a Psaltirii de la Uniev (1673), în problemele fundamen
şi juridică aceluiaşi cărturar datorându-i-se tale ale ortodoxismului. La
şi cele dintâi traduceri în limba sfârşitul secolului al XVII-lea,
Cea mai mare parte a produc
română ale Liurghierului (1679),
ţiei tipografice a secolului al
Molitvelnicului (1681) şi Vieţii
XVII-lea a fost constituită de
şi petrecerii sfinţilor (4 volume,
literatura religioasă. Pentru
Mitropolitul Dosoftei prima dată s-au tradus în limba 1682-1686).
română principalele cărţi de cult În Ţara Românească, în acelaşi
apariţia de biblioteci laice ale religiei ortodoxe (Liturghierul, curent al scrierilor în limba
ale marii boierimi. Renumite Biblia etc.). Aceste traduceri română a apărut, în 1680, un
au fost astfel bibliotecile lui au contribuit la introducerea şi Liturghier cu părţi scrise în
Udrişte Năsturel de la Hereşti- generalizarea limbii române în română, urmat de o Evanghelie
Ilfov, a stolnicului Constantin oficierea slujbelor bisericeşti. (1682) şi un Apostol
Cantacuzino şi a lui Mihai Predosloviile sau prefeţele tipă integral româneşti. Acestea
Cantacuzino. Despre biblioteca riturilor fac referiri la conştiinţa au precedat cea mai impor
din Mărgineni a stolnicului se unităţii etnice şi de limbă a tantă tipăritură românească a
ştie că număra 407 volume, în românilor din Moldova, Ţara secolului al XVII-lea, Biblia de
limbile greacă, latină, italia Românească şi Transilvania şi la Bucureşti (1688), apărută sub
nă, franceză, turcă etc. Unele ca atare se adresează tuturora. patronajul domnului Şerban
dintre acestea ajunseseră aici Din mulţimea lucrărilor tipărite Cantacuzino. Traducerea
din biblioteca de la Filipeştii remarcăm Cartea românească de textelor a fost îndruma
de Pădure a postelnicului învăţătură sau Cazania mitro tă de fraţii Radu şi Şerban
Cantacuzino. Un alt boier, politului moldovean Varlaam Greceanu, sprijiniţi de spătarul
Matei Creţulescu, dispunea de (1643), lucrare ce s-a bucurat Nicolae Milescu şi de stolnicul
o bibliotecă alcătuită din 124 de de mare trecere în Transilvania, Constantin Cantacuzino. Biblia
cărţi cumpărate de la Viena şi unde se ştie că a circulat de la Bucureşti este un monu
din alte oraşe europene. Boierii în peste 600 de exemplare. ment de limbă română, aşa cum
era aceasta închegată la sfârşitul
secolului al XVII-lea. Ea era
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, 1673 Antim Ivireanul
adresată tuturor românilor, cir
culând efectiv în întreg spaţiul
ortodox românesc. La sfârşitul
cu sprijinul lui Constantin
secolului a activat şi Antim
Brâncoveanu, ca un răspuns la
Ivireanul, episcop de Râmnic
propaganda catolică în ofensi
şi mai apoi mitropolit al Ţării
vă în Transilvania, se traduce
Româneşti, cunoscut îndeosebi
din greacă în româneşte lucra
pentru Didahiile (predicile) sale
rea lui Maxim Peloponesianul,
scrise în limba română, fiind şi
Manual împotriva schismei
autorul unor lucrări de polemi
papistaşilor (Snagov, 1699),
că religioasă.
şi se publică versiunea în
Ca o reacţie la propaganda cal limba română, făcută de Radu
vină şi catolică au apărut şi cărţi Greceanu, a lucrării lui Petru
de polemică religioasă. În acest Movilă, Pravoslavnica mărturisire
sens s-a ţinut sinodul de la Iaşi (Buzău, 1699).
■ Istoriografia În Moldova, Grigore Ureche

Literatura istorică a secolului este autorul lucrării Letopiseţul
al XVII-lea este formată din Ţării Moldovei de la Dragoş Vodă
letopiseţe sau cronici, creaţii la Aron Vodă, unde se afirmă
ale unor cărturari cu studii în ideea unităţii de neam a româ-
şcolile din Polonia ori Italia. nilor sub sintagma „de la Râm
Prin interesul deosebit acordat ne tragem”. Marele-logofăt
antichităţii, autorilor clasici în Miron Costin, format, la fel ca
special, ei descoperă şi afirmă şi Ureche, în colegiile cato
răspicat originea comună a lice poloneze, continuă şirul
românilor, temeiul latin al limbii evenimentelor în Letopiseţul Ţării
române vorbite peste tot în Moldovei de la Aaron Vodă încoace
cele trei Ţări Române, precum (1675). În acelaşi timp, a fost
şi continuitatea în Dacia după autorul unor lucrări scrise în
retragerea romană. Autorii aces limba polonă, care s-au bucurat
tor lucrări de istorie sunt per de trecere în epocă, dintre care
soane laice, boieri cu vederi mai menţionăm De neamul moldo
largi şi cu rosturi importante în venilor, realizată între 1686 şi
vremea lor, buni cunoscători ai 1691, unde reafirmă originea
Antologhionul de la Snagov
al lui Antim Ivireanul, 1697 mai multor limbi, precum latina, romană a românilor, şi Cronica
greaca, polona, turca, rusa etc. polonă (1677), în care discută, în
Genul abordat, ideile cuprinse mare, aceleaşi probleme, pentru
în lucrări fac dovada înscrierii a le face cunoscute polonezi
acestora în cadrul generos al lor. Nicolae Costin continuă
Pravila de la Govora
umanismului târziu în Moldova tradiţia scrierii de letopiseţe, dar
şi Ţara Românească. revine la începuturile statului
moldovean, scriind Letopiseţul
Într-un context în care se predilecţie clerului. În Moldova, Ţării de la sădirea lumii până la
simţea tot mai mult lipsa unor sub patronajul lui Vasile Lupu, 1601, folosindu-se de scrierile
îndreptare scrise după care să se tipăreşte la Iaşi, în 1646, Pagini din Letopiseţul Ţării Moldovei autorilor antici greci şi romani.
fie judecate pricinile, dar şi al Cartea românească de învăţătură de Grigore Ureche
Letopiseţele sau cronicile au
unui interes mai general în acest sau Pravila, un cod de legi
domeniu, regăsit şi în alte spaţii tradus din limba greacă de către
Statuia din laşi a lui
geografice, secolul al XVII- Eustratie Logofătul, la care s-au Miron Costin
lea aduce în planul literaturii mai adăugat diverse dispoziţii
juridice câteva noutăţi care se de drept civil, penal, drept
datorează domnilor Matei Basa- internaţional şi canonic. Un pas
rab şi Vasile Lupu, sprijinitori mai departe s-a făcut în 1652,
ai activităţii tipografice. Până prin tipărirea la Târgovişte a
la aceştia, în lipsa unor norme lucrării Îndreptarea Legii, prin
interne tipărite, activitatea grija mitropolitului Ştefan. La
judecătorească se desfăşura pe traducerile din limba greacă
baza vechii legislaţii bizantine, s-au adăugat texte juridice din
ajunse prin filieră greacă şi Syntagma lui Matei Vlastares şi
slavonă în mediul românesc. unele părţi din amintita Pravilă
Un prim pas pentru înlăturarea a lui Vasile Lupu. Lucrarea,
acestor lipsuri l-a constituit tipărită cu cheltuiala domnului
tipărirea, cu sprijinul învăţatului Matei Basarab, a constituit
Udrişte Năsturel, a Pravilei de multe decenii un îndreptar în
la Govora (1640), o traducere materie legislativă, folosit de
din limba slavonă datorată lui laici şi de clerici în întreg spaţiul
Mihail Moxa şi destinată cu românesc ortodox.
circulat în epocă în manuscrise, parţial pierdută, aceasta ne Cantacuzino este autorul unei funcţioneze şcolile din Lugoj,
în mai multe copii asupra căro oferă din păcate tratarea istori hărţi a Ţării Româneşti, tipărită Caransebeş, Haţeg şi Sighetu
ra, pe parcurs, s-au făcut unele ei doar până la venirea hunilor. ulterior de secretarul domnesc Marmaţiei, cărora li s-a adăugat
intervenţii, corecturi, comple Anton Maria del Chiaro la şcoala din Făgăraş, întemeiată
Pe lângă aceste letopiseţe, cronici
tări, fiind dificil de stabilit textul Veneţia (1718). Au circulat in de Susana Lorántffy, văduva lui
şi istorii, atât în Moldova, cât şi
original şi adaosurile ulterioare. epocă, în mai multe variante Gheorghe Rákoczi I. Conform
în Tara Românească au circulat
Firul naraţiunii istorice a lui manuscrise, fabulele lui Esop regulamentului, elevii urmau
în manuscris cronici de interes
Miron Costin a fost reluat de (Esopia), Varlaam şi Ioasaf, să înveţe aici scrisul şi cititul
general pentru istoria universală,
Ion Neculce, care este autorul Floarea darurilor, o literatură în limba română. Au încurajat
cunoscutele cronografe gre
unei lucrări intitulate Letopiseţul moralizatoare inspirată din texte dezvoltarea învăţământului ele
ceşti sau slavone, precum cel al
Ţării Moldovei de la Dabija filosofice. Numeroasele tradu mentar hotărârile din anii 1624
călugărului Mihail Moxa.
Vodă până la a doua domnie a lui ceri au impus ca o necesitate şi 1635 ale Adunării Ţării, prin
Constantin Mavrocordat, preceda elaborarea unor dicţionare. care fiilor de iobagi li se acorda
tă de o culegere de legende şi Aşa, spre exemplu, în 1649 dreptul de a frecventa şcoala
tradiţii istorice cunoscută sub apare Lexiconul slavo-românesc şi chiar şi fără acordul stăpânilor.
numele de O samă de cuvinte. tâlcuirea numelor. Teodor Corbea O decizie din anul 1675 a sino
a alcătuit un dicţionar latin- dului bisericesc le cerea preo
În Ţara Românească, cro
român numit Dictiones latinae ţilor să-i înveţe pe copii carte
nicile au fost influenţate de
cum Valachica interpretatione. după slujba bisericească. Astfel,
adversităţile dintre partide
o parte a elevilor români au
le boiereşti. Astfel, pentru
8.2. Cultura în ajuns să studieze în colegiile şi
partida Cantacuzinilor avem
Transilvania gimnaziile reformate din Alba-
Istoria Ţării Româneşti (de la
Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare,
1290 la 1690) sau Letopiseţul
■ Învăţământul
cantacuzinesc de Stoica Ludescu,
iar pentru partida Bălenilor Dezvoltarea învăţământului
dispunem de Istoria domnilor transilvănean a fost favorizată
Ţării Româneşti (de la 1290 la de răspândirea puritanismului.
1728) de Radu Popescu. O S-au bucurat de un succes
deosebit ideile lui Jan Amos
cronică de partidă boierească
poate fi considerată şi cea a Comenius, care susţinea
Nicolae Milescu Spătarul. Bust pe promovarea învăţământului în
logofătului Radu Greceanu, Aleea Clasicilor din Chişinău
limbile materne ale elevilor.
intitulată Istoria Ţării Româneşti
Comenius a fost susţinut în
de la octombrie 1688 până la
epocă de principesa Anna
martie 1714, scrisă de un susţi
■ Literatura beletristică Bornemisza.
nător al domnului Constantin
Brâncoveanu. La fel, aşa-numi- şi ştiinţifică Pentru elevii ortodocşi au
tul Anonim brâncovenesc, cea mai Ca urmare a laicizării culturii continuat să funcţioneze şcolile
valoroasă artistic cronică mun- şi a răspândirii scrierii în limba de pe lângă mănăstirile din
teană (N. Cartojan). La sfâr română, a crescut interesul Alba-Iulia şi Sâmbăta de Jos,
Jan Amos Comenius
şitul secolului al XVII-lea, cel cititorilor pentru o astfel de lite de pe lângă biserici din Şcheii
mai reprezentativ istoric din ratură. Spătarul Nicolae Milescu Braşovului şi din Maramureş
Ţara Românească a fost stol a realizat o descriere a călătoriei etc. Aceste şcoli serveau în
nicul Constantin Cantacuzino, sale în China, însoţită de o hartă principal nevoilor bisericii, Târgu-Mureş, Orăştie etc. În
boier instruit, cu studii la a traseului, care s-a bucurat de pregătindu-i pe viitorii preoţi şi anumite perioade au funcţionat
Padova, bun cunoscător al mare succes. Aceluiaşi Nicolae cântăreţi bisericeşti. Beneficiind şi şcolile catolice primare. De
antichităţii greceşti şi romane. Milescu i se datorează tradu de un suport mai consistent o recunoaştere deosebită s-au
Lucrarea lui de căpătâi, Istoria cerea Vechiului Testament din din partea puterii centrale, bucurat şcolile din Caransebeş,
Ţării Rumâneşti, afirmă originea limba greacă şi traducerea unei românii trecuţi la Calvinism au înfiinţate prin grija lui George
latină a românilor, unitatea şi lucrări intitulate Arithmologhion, studiat în mai multe şcoli în Buitul, unde predarea se facea
continuitatea lor pe teritoriul legată de semnificaţia nume care predarea se facea în limba în limba română. Datorită aces
fostei Dacii. Neterminată sau relor. Stolnicul Constantin română. Au continuat astfel să tor şcoli, în special calvine, s-au
afirmat, chiar dacă într-o pro Cu ajutorul veniturilor dome în şcoli a copiilor săraci. ■ Tiparul şi bibliotecile
porţie necorespunzătoare faţă niului Comana au fost susţinute Este autorul lucrării Magyar
Activitatea tipografică româ
de ponderea deţinută de români financiar de principe şi alte şcoli Encyclopaedia (1653).
nească s-a bucurat de un
în ansamblul populaţiei ţării, o de rang gimnazial din Sfântu
Învăţământul saşilor transilvă anumit sprijin din partea princi
serie de personalităţi culturale şi Gheorghe, Târgu Secuiesc,
neni a cunoscut în secolul al pilor, în special a Rákoczeştilor
politice, aşa cum a fost Mihail Odorhei, Şumuleu-Ciuc, Haţeg,
XVII-lea o evoluţie remarcabilă. şi a lui Mihail Apafi, dar şi a
Halici-tatăl, dar şi un număr de la care ar fi de adăugat Colegiul
Deschis pentru toate catego domnilor şi ierarhiei bisericeşti
buni mânuitori ai condeiului, Unitarian din Cluj. Pe lângă
riile sociale din comunitatea din Ţările Române. Tipografii
folosiţi în cancelariile princiare sprijinul material dat şcolilor,
săsească, acesta a fost marcat veniţi în Transilvania din
şi în cele domneşti din Moldova principele Mihail Apafi a mutat
de ideile marelui pedagog Jan porunca domnilor sau a mitro-
şi Ţara Românească: diecii sediul colegiului din Alba-Iulia
Amos Comenius, ale cărui poliţilor au activat în special în
Petru Boier de Recea, Ioan de la Aiud; printre cei care au
lucrări au fost traduse şi în tipografia românească din Alba-
Dridif, Matei Litteratus din activat aici s-a numărat Ferencz
limba germană. Saşii au reuşit Iulia, unde s-au imprimat cărţi
Veneţia, Ştefan Boier de Recea, Pápai Páriz, doctor în medicină
să înfiinţeze în fiecare aşezare religioase precum Catehismul
Ioan de Mândra, cu toţii din calvinesc (1640), Psaltirea sau Noul
Ţara Făgăraşului, Petru Buday Testament de la Bălgrad (1648).
din Ţara Haţegului şi mulţi Activitatea tipografică a fost
alţii. Gheorghe Brancovici reluată în a doua jumătate a
(Brankovic), diac de limba secolului prin Ioan Zoba din
maghiară, fratele mitropolitului Vinţ, autor al unor cărţi de pre
Sava Brankovic, s-a aflat şi el în dici, şi prin Mihail Iştvanovici,
slujba diplomatică a principelui trimisul domnului Constantin
Mihail Apafi, apoi a domnului Brâncoveanu, care imprimă
din Ţara Românească. în 1699 Chiriacodromionul
Învăţământul în limba maghiară de la Bălgrad, o veritabilă
replică ardeleană a Cazaniei lui
a fost şi mai puternic influenţat
Varlaam. Ca o dovadă a circu
de ideile novatoare ale presbite-
laţiei şi aprecierii cărţilor s-au
rianismului şi puritanismului, în
constituit biblioteci particulare,
special datorită tinerilor ardeleni
cum au fost cele ale lui Mihail
care studiaseră în şcoli din
Halid şi Sava Brankovic, dar
Olanda şi Anglia. S-a realizat
şi cea a lui Acaţiu Barcsai,
o promiţătoare tentativă de
principe de origine română, ce
generalizare a învăţământului
deţinea, printre altele, lucrarea
elementar la nivel sătesc, cu
lui Machiavelli, Il Principe.
sprijinul bisericii calvine. Un
progres important în politica János Apáczai Csere. Xilogravură contemporană
Activitatea tipografică în limba
de încurajare a învăţământului maghiară a făcut progrese
a fost adus de înfiinţarea considerabile, cifrele fiind ilus
al Universităţii din Basel, autor şcoli întreţinute de comunităţi.
colegiilor. În 1622, în Alba-Iulia trative. Astfel, dacă între 1611
al cărţii Pax corporis şi al unui În anul 1660, numărul acestora
s-a înfiinţat o şcoală superioară şi 1630 au fost tipărite 18 cărţi
număr de dicţionare. Şi alţi tineri se ridica la 224. Acestora li se
sprijinită financiar de curtea calvine, în următoarele două
din Transilvania au beneficiat, adăugau gimnaziile din marile
princiară şi funcţionând efectiv decenii au ieşit de sub teascu
în a doua jumătate a secolului al oraşe săseşti (Braşov, Sibiu,
din 1629. Aici au activat pentru rile tipografiei din Alba-Iulia
XVII-lea, de burse de studii în Sighişoara, Mediaş etc.), benefi
o perioadă János Apáczai nu mai puţin de 80 de titluri.
marile centre europene. ciind de serviciile unor profesori
Csere, Martin Opitz, Johann Maghiarii catolici au activat prin
Bisterfeld şi alţii. Pe lângă Un rol important în dezvoltarea renumiţi, şcoli ai căror absol intermediul tipografiei de la
această instituţie a mai funcţio învăţământului din Transilvania venţi îşi continuau de multe ori Şumuleu-Ciuc a lui Ioan Caioni
nat şi un Collegium aulicum, creat l-a jucat János Apáczai Csere stadiile în prestigioasele univer (János Kájoni). La Cluj au
special de Gheorghe Rákoczi I (1625-1679), iobag la origine, sităţi germane din Wittenberg, funcţionat mai multe tipografii,
pentru educarea fiilor săi, sub promotor activ al puritanis Jena, Halle etc. sau în centre din în acest domeniu remarcându-
conducerea lui Paul Kereszturi. mului, care a sprijinit aducerea Italia, Olanda şi Anglia. se Miklys Misztotfalusi Kis,
ardelean cu studii în Olanda, român, o adaptare a lucrării poeziile lui Gabriel Ivul, Mihail ultimul relevant pentru primii
ţară în care fusese iniţiat şi în lui Albert Molnár, Lexicon Halici-fiul, Teodor Corbea, Psal ani de înstăpânire habsburgică
tehnica imprimării. Producţia latino-maghiar. Gabriel Ivul, tirea în versuri etc. în Transilvania. Din categoria
tipografică mai bogată din cu preocupări de filosofie şi memoriilor amintim îndeosebi
secolul al XVII-lea a îngădu teologie, sub influenţa iezuiţilor Literatura istorică maghiară pe cele ale lui János Kemény şi
it şi colecţionarea cărţilor în catolici, este autorul mai multor este reprezentată de istoriile, Miklys Bethlen.
biblioteci. Cele mai importante lucrări tipărite la Caşovia, cronicile şi memoriile scrise de
Literatura religioasă a fost mar
au aparţinut colegiilor şi gim- Zagreb, Viena etc. Apar şi pri diverse personalităţi. În genul
cată de contradicţiile apărute
naziilor de la Alba-Iulia, Aiud mele scrieri cu caracter istoric istoriilor amintim scrierile lui
între conservatori şi susţinătorii
şi Cluj, dar şi unor particulari în limba româna aparţinătoare Caspus Böjthi Veress (De rebus
puritanismului. Secolul al XVII-
precum Ioan Bethlen, Samuel
lea a încurajat şi dezvoltarea
Köleséri şi Petru Apor.
reprezentărilor teatrale, ce s-au
Activitatea tipografică din bucurat de succes în interiorul
mediul săsesc, începută în vea colegiilor. Arta dramatică cul
cul anterior, a continuat să facă tivată la acest nivel la colegiile
progrese importante în secolul din Aiud şi Cluj şi la şcoala
al XVII-lea. La Sibiu funcţionau reformată din Oradea are un
două tiparniţe, una dintre aces caracter moralizator, înregis-
tea fiind cumpărată de princi trându-se tot acum şi încercări
pele Apafi pentru Colegiul de la pentru constituirea unor trupe
Aiud; o altă tiparniţă funcţiona de teatru. Cât priveşte literatura
la Braşov. O noutate tipografică ştiinţifică, aceasta este ilustrată
a fost, la mijlocul secolului al de lucrările lui Sámuel Enyedi,
XVII-lea, apariţia calendarelor; Máté Csanaki şi Ferencz Pápai
la început simple reeditări ale Páriz, fiind abordate în special
celor europene, acestea au domeniile medicinei şi botanicii.
dobândit, cu timpul, un anumit
grad de originalitate. În legătură Ştiinţa în mediul săsesc s-a
cu activitatea tipografică, începe bucurat de încurajare, cu toate
să funcţioneze comerţul cu că dezbaterile teologice se
carte şi, mai ales, încep să se bucurau încă de multă trecere
constituie marile biblioteci ale în cadrul bisericii luterane. O
lui Johann Oltard, Gallus P. personalitate a timpului a fost
Lutsch, Matthias Miles, Valen Andreas Teutsch (1669-1730),
tin Franck von Franckenstein medic, ales comite al saşilor,
şi ale altor oameni de cultură János Kemény care a combătut superstiţii
saşi. În mediul săsesc, dar nu le. Episcopul Bartholomäus
numai, s-a cristalizat tradiţia de Braussner este autorul mai
genului de cronici, precum gestis magni Gabrielis Bethlen)
a sprijini gimnaziile proprii (din multor lucrări de medici
Cronica protopopului Vasilie din şi János Szalárdi (Siralmas
Sibiu, Braşov şi Sighişoara) în nă. Valentin Franck von
Şcheii Braşovului şi Cronica lui magyar krónika). Au atras
constituirea de biblioteci prin Franckenstein este autorul unui
Gheorghe Brancovici. Amintim atenţia apoi şi lucrările cance
donaţii şi legate testamentare. Breviculus Pyrotechnicus (Sibiu,
tot aici şi Cronica rimată scrisă larului János Bethlen: Rerum
1697), ce cuprinde şi planul
în limba maghiară de egumenul Transylvanicarum libri quator
■ Literatura ştiinţifică unei rachete.
catolic din Şumuleu-Ciuc, de şi Historia Transylvanicarum,
şi istoriografia origine română, Ioan Caioni, precum şi Historia lui Mihály Şi în mediul săsesc s-a bucurat
Pe lângă literatura religioasă căruia îi aparţin şi încercările Cserei. Un gen de mare succes de trecere genul jurnalelor.
s-au manifestat şi preocupări muzicale din Codex Caioni. l-a constituit jurnalul, cele Astfel, s-a păstrat jurnalul
legate de traduceri, întocmiri de Aceluiaşi gen de cronică îi apar mai cunoscute aparţinând lui lui Georg Schuller, descri
dicţionare. Asemenea iniţiative ţin apoi jurnalele lui Francisc Tamás Borsos, Mihály Apafi, ind călătoria sa în Indonezia
au aparţinut lui Teodor Corbea, Sebessi, Teodor Corbea ş.a. János Nemeş, György Vass (Journal oder Reise Beschreibung).
autor al unui Lexicon latino- Genul liric este ilustrat prin de Ţaga, István Wesselényi, Istoriografia săsească are în
Lorenz Töppelt (Origines et În domeniul beletristicii, în transformat în turn de obser

occasus Transsylvanorum, Lyon, veacul al XVII-lea întâlnim vaţie, sunt prevăzute cu ziduri
1667), Johann Troester (Das producţii lirice în stil baroc, gen înconjurătoare cu o înălţime
Alt- und Neu-Teutsche Dacia, în care se remarcă amintitul von de până la 10 m şi groase de
Nürnberg, 1666) şi Matthias Franckenstein, autor al unor 1,5-2 m, la fel ca o cetate, cu
Miles (Siebenbürgischer Würg- creaţii lirice în dialect săsesc şi 4-5 turnuri ridicate pe mai
Engel, Sibiu, 1679) reprezen în limba română. Se regăsesc şi multe niveluri în formă patru
tanţi de seamă care, printre preocupări pentru reprezentări lateră sau circulară, legate între
altele, susţin originea dacică a teatrale, legate în special de ele cu drumuri de strajă etc.
saşilor şi continuitatea popo gimnazii, apar şi autori locali de
Realizările de excepţie de la
rului român. Dintre nume teatru, subiectele abordate fiind
sfârşitul secolului al XVI-lea,
roasele jurnale şi cronici de de inspiraţie biblică sau din
precum bisericile mănăstiri
epocă atrag atenţia Diarium-ul literatura clasică.
lor Galata din Iaşi (1583) şi
judelui regesc Johann Lutsch Aroneanu de lângă acelaşi oraş
şi jurnalul lui Matthias Miles. 8.3. Arta în Moldova şi (1594), sunt continuate prin
Remarcabile au fost Chronicon Ţara Românească ridicarea, prin grija mitropolitu
Fuchsio-Lupino Oltardinum, Evoluţia şi aspiraţiile unei lui Atanasie Crimea, a bisericii
Siebenbürgische Chronik ale lui societăţi sunt ilustrate perfect mari a mănăstirii Dragomirna
Georg Kraus, referitoare la de arhitectura ei. Din această (1607), înconjurată ulterior
Miron Barnovschi. Tablou votiv
evenimentele primei jumătăţi perspectivă, secolul al XVII- cu ziduri de domnul Miron
a secolului al XVII-lea, Cronica lea este unul semnificativ. Barnovschi (1629). Acestea
lui Marcus Fronius şi Încercarea Statul şi biserica sunt cele două marchează în fapt o nouă
de istorie românească a lui Johann instituţii care deţin prioritatea etapă în evoluţia arhitecturii şi alte mănăstiri, precum cea de
Filstich. Istoriografia săsească în domeniul construcţiilor. religioase în Moldova, fiind la Secu (1602), Zamca (1607) şi
din a doua jumătate a secolului Primează arhitectura religioasă în acelaşi timp modele urmate Moldoviţa (1612), toate întărite
al XVII-lea reconsideră teoria (bisericească şi mănăstireas şi repetate la dimensiuni mai cu ziduri.
originii dace a saşilor, susţinând că), impunătoare, realizată în mari sau mai mici. Este vorba Domnia lui Vasile Lupu este
ideea exodului acestora ca principal din piatră şi susţinută de construcţii zvelte din piatră considerată o perioadă benefică
hospites din Imperiul Romano- de toate categoriile sociale, în făţuită, în care brâul muntenesc pentru arhitectura religioasă.
German, direcţie pe care se frunte cu domnia şi cu marea împarte înălţimea zidurilor, Chiar dacă nu se poate vorbi
situează îndeosebi Valentin boierime. La fel ca în secolul cuprinzând, alături de elemente de un stil anume al acestor
Franck von Franckenstein, anterior, aceste biserici şi-au ale arhitecturii locale, influenţe ani, construcţiile realizate sunt
cu al său Breviculus originum depăşit rolul de simple lăcaşuri ale celei poloneze, ruse, italiene impunătoare. Se remarcă în
nationum et praecipue saxonicae in de cult. Construcţiile care au în şi orientale. De altfel, cam în special biserica Trei Ierarhi din
Transylvania. componenţă un turn-clopotniţă, aceeaşi vreme s-au mai ridicat Iaşi (1639), operă a pietrarului
Ienache Etisi din Constantino-
pol, mai ales prin contrastul
Mănăstirea Dragomirna dintre forma arhitecturală şi
sculpturile mărunte poleite cu
aur ce îmbracă zidurile. La rân
dul ei, biserica mănăstirii Golia
(1650—1660), este ilustrativă
pentru armonizarea influenţelor
orientale cu cele ruse, poloneze
şi cu tradiţia locală în procesul
de trecere de la Renaştere la
baroc. Între realizările de seamă
ale primei jumătăţi a secolului al
XVII-lea se înscrie şi mănăs
tirea Agapia (1642—1644). În
a doua jumătate a secolului a
continuat înălţarea de mănăs excepţie făcând biserica ridicată

tiri, cu sau fără ziduri. Astfel, de Radu Mihnea în Bucureşti
în 1655 este ridicată mănăs (1614-1623), inspirată de
tirea Caşin de către Gheorghe modelul mănăstirii Argeşului.
Ştefan. Gheorghe Duca a Domnia lui Matei Basarab
ridicat pe dealul de lângă Galata rămâne marcată în istoria arhi
mănăstirea Cetăţuia, o replică tecturii, dacă nu printr-un stil
a bisericii Trei Ierarhi din Iaşi. aparte care să-i poarte numele,
A fost, de asemenea, refăcută atunci cel puţin prin multitu
biserica mănăstirii Putna. dinea construcţiilor religioase
care au împânzit ţara. Trebuie
În privinţa arhitecturii civi
remarcat că şi aici, pentru a
le, realizările sunt mai puţin
suplini absenţa cetăţilor, s-a
impresionante. Din descrierile
practicat sistemul ridicării de
călătorilor străini în trecere
mănăstiri-cetate cu rol defensiv,
prin Moldova rezultă că marea Biserica Sf. Dumitru din Bucureşti
în ele găsindu-şi locul şi câte o
majoritate a caselor din oraşul
reşedinţă domnească (Arnota,
Iaşi erau ridicate din lemn cu
unde a şi fost îngropat dom
acoperiş şindrilit; unele drumuri import. Corpul principal era casa Cantacuzinilor din Paşcani nul, Brebu, Dintr-un Lemn,
erau pavate cu trunchiuri de reprezentat de casa cea mare a etc. au ca element nou apariţia Cornăţel etc.). Ca stil arhitecto
copac. Asemeni bisericilor din domnului, separat aflându-se foişorului sau a cerdacului din nic, se individualizează un tip al
lemn, nici aceste construcţii nu casele doamnei şi ale coconilor. piatră ori lemn, un parter înalt bisericilor de mănăstire cu plan
au rezistat vicisitudinilor vremii. Alte construcţii domneşti au situat deasupra unei pivniţe triconc, cu o singură turlă pe
S-au păstrat însă construcţiile fost asociate celor religioase, boltite. naos, ce formează un aşa-zis stil
din cărămidă şi piatră înălţa regăsindu-se în incinta ziduri
Pictura de factură religioasă, în clasic (mănăstirile de la Arnota,
te de domni şi boieri. Vasile lor unor mănăstiri. Astfel, la
special icoanele sau iconosta Plumbuita lângă Bucureşti,
Lupu a refăcut şi a modernizat mănăstirea Bârnova, Eustratie
sele, rezultat al activităţii unor Dintr-un Lemn). Pe acelaşi plan
palatul domnesc din Iaşi, în Dabija înalţă un palat dom
meşteri locali, se înscrie pe ace trilobic au fost ridicate bise
locul celui vechi care arsese nesc, un altul fiind ridicat mai
eaşi linie ca în secolul anterior. rici cu două turle, inspirate de
în 1624, şi i-a adăugat o baie târziu la mănăstirea Cetăţuia
Pictura murală a unor biserici vechea mănăstire de la Tismana:
turcească în piatră; interiorul (1609). Exemple similare se
era structurat în stil bizantin şi mănăstiri face loc unor repre
întâlnesc şi la Trei Ierarhi şi
şi oriental, fiind împodobit cu zentări laice, în special portrete
la Mera (Mirăuţi), acesta din
paviment de dale, cu cerami lor ctitorilor acestor aşezăminte. Biserica domnească din Piteşti
urmă datorat Cantemireştilor.
că albastră din Asia, covoare Sculptura în piatră este legată în
Palatele sau conacele boiereşti
orientale, mobilier şi tapet de principal de domeniul funerar,
ale Ruseteştilor de la Pribeşti,
fiind însă ilustrată uneori şi
de faţadele unor construcţii
religioase sau civile. În catego
Biserica mănăstirii Suceviţa ria artelor minore, broderiile
cu influenţe orientale cunosc
câteva realizări remarcabile.
În Ţara Românească, ca şi în
Moldova, cel mai mare succes
l-a avut în epocă arhitectura de
factură religioasă. Alături de
bisericile de lemn modeste au
câştigat teren cele ridicate din
piatră şi cărămidă, de domni
tori şi de către marea boieri
me. Începutul de secol nu se
bucură de realizări deosebite,
Târgovişte, Gherghiţa, Ploieşti, Arhitecturii religioase, dato

Piteşti, Craiova etc.). În decora rată în mare parte domniei,
rea faţadelor, cărămida aparentă dar şi boierilor (cum a fost
a fost înlocuită cu tencuiala, cazul lui Mihai Cantacuzino,
în a doua jumătate a secolului cu ctitoriile de la Râmnicu
al XVII-lea crescând influenţa Sărat, Sinaia şi Colţea), i s-a
orientală, exercitată din direcţia asociat una civilă, concreti
Constantinopolului (Biserica zată în construirea de palate
Doamnei, lângă Bucureşti, şi conace boiereşti din piatră,
în 1699). cărămidă şi elemente de lemn.
Hurezi, cromolitografie din sec. XIX
biserica Sf. Arhangheli şi Stelea din Bucureşti (1654-1658), bise

din Târgovişte, biserica Antim rica Cotroceni (1679), Hurezi
din Bucureşti etc. Şi-au făcut în Oltenia şi Văcăreşti din Bucu
apariţia în epocă bisericile cu trei reşti (1716-1717). În sfârşit, se
turle, una pe naos şi altele două poate vorbi de un anumit tipar
mai mici, inspirate de mănăs de biserici de curte boiereşti, de
tirea Dealu de lângă Târgovişte: tip dreptunghiular, cu turn şi
la Brebu (Ploieşti, 1650) şi clopotniţă pe pronaos, precum
în Oltenia, la Gura Motrului la Goleşti (ridicată de Stroe
(1653). O inovaţie a fost intro Leurdeanu, în 1641—1646) şi la
ducerea punctelor de sprijin biserica Creţulescu din Bucureşti
pentru bolţi în bisericile triloba (1722). Aproape toate oraşele
te, toate inspirate din biserica de mari au beneficiat de spriji
la Curtea de Argeş, având şi un nul lui Matei Basarab pentru Judecata de Apoi, frescă exterioară,
biserica Mănăstirii Hurezi
pronaos supralărgit: mitropolia ridicarea de biserici (Bucureşti,
O etapă importantă în evoluţia Ca şi în Moldova şi Transil

Biserica mănăstirii Golia din laşi
arhitecturii a fost aceea a dom vania, toate acestea au în sub
niilor lui Şerban Cantacuzino soluri pivniţe boltite, parteruri
şi Constantin Brâncoveanu. înalte şi etaje, foişoare de
Numeroasele construcţii — bise acces, loggii pe faţadă, în spe
ricile din Filipeştii de Pădure, cial cele din a doua jumătate
Cotroceni (1679—1680), Hurezi a secolului al XVII-lea. Din
(1690-1700), Sf. Gheorghe prima jumătate s-au remarcat
Nou din Bucureşti (refăcută), construcţiile domneşti din
Fundenii Doamnei etc. - au Bucureşti şi Târgovişte, con
impus un stil aparte, numit strucţiile lui Matei Basarab la
stilul brâncovenesc, cu inovaţii Brâncoveni şi Strehaia şi cea
specifice ţinând de rezolvările de la Filipeştii de Târg, ale lui
estetice exterioare, rezultate din Cornea Brăiloiu, marele-ban
combinarea unor idei locale al Craiovei, de la Vădeni şi de
şi a unor influenţe gotice cu la Hereşti, ale fraţilor Udrişte
puternice reflexii orientale. şi Cazan Năsturel.
Uşile împărăteşti Anastasie Crimea,

din biserica Radu-Vodă din Bucureşti Psaltirea ilustrată din 1616
Palatele domneşti, casele boie orientale. Palatul respectă în Au atras atenţia contem
reşti luxoase au fost construite schema sa o anumită structură: poranilor palatele şi casele
din cărămidă şi piatră, fiind are o curte principală în care Cantacuzinilor din Bucureşti,
Casa Cantacuzino-Paşcanu
acoperite cu şindrilă. Capitalele accesul se face printr-o poartă Filipeştii de Pădure şi Târgo din Paşcani, jud. laşi
Ţării Româneşti, Bucureşti şi monumentală aflată sub un vişte, precum şi palatele
Târgovişte, înfăţişau un tablou turn, unde se găseşte palatul domneşti de la Mogoşoaia
pestriţ de case mici înconjurate domnesc; există apoi o curte de (1702) şi Potlogi (1698), ridicate alte corpuri cu rosturi gospodă
de grădini şi de case impu serviciu şi nu lipseşte grădina de Constantin Brâncoveanu. reşti. Ca un răspuns dat noilor
nătoare. Construcţiile civile ridi mărginită de o apă, în care Clădirile civile din incinta necesităţi, îşi fac apariţia hanu
cate de către domni în a doua se regăseşte foişorul. Acestui mănăstirilor respectă în general rile; acestea au împrejur diverse
jumătate a secolului al XVII-lea model i s-au oferit rezolvări aceleaşi principii: au în centrul magazii şi chiar locuri de des
conţin influenţe occidentale variate, în funcţie de nevoi, de lor palatul domnesc, lângă care facere a mărfurilor. În general,
(italiene) contaminate cu altele configuraţia terenului etc. se regăsesc chiliile, bucătăria şi erau din lemn; putem aminti
hanul lui Şerban Cantacuzino
Pomelnic poliptic,
din Bucureşti, construit între
Moldoviţa 1683 şi 1686.
Pictura, dezvoltată în special în
mediul bisericesc şi mănăstiresc,
se caracterizează prin existenţa
unor „şcoli” cum a fost aceea
a zugravului Pârvu Mutu.
Sculptura în lemn şi piatră, cu
un mare succes în secolul al
XVII-lea, este întâlnită la rame
Palatul domnesc le uşilor, ancadramentele feres
de la Mogoşoaia
trelor, brâie, coloane, balustrade
etc. Stilul brâncovenesc preia
motivul vrejului înflorit în locul
motivului geometric. Artele
minore, precum argintăria,
miniaturistica, broderiile litur
gice, în special, cunosc şi ele
Broderie liturgică
(mătase, fir de argint aurit) realizări remarcabile.
8.4. Arta în Făgăraş şi a mănăstirii Sâmbăta. Jos (1625) este înconjurat şi el

Transilvania Comunităţile reformate, lute cu ziduri prevăzute cu bastioa
Arhitectura de factură religi rane şi calvine au construit cu ne de colţ în care se află camere
oasă din Transilvania a avut o predilecţie biserici din piatră. de locuit. Renovat în a doua
evoluţie asemănătoare peri jumătate a secolului al XVII-lea,
Arhitectura civilă poartă este unul din cele mai reuşite
oadei anterioare. În general,
la nivelul comunităţilor rurale amprenta Renaşterii italiene, castele-cetăţi. Cu o arhitectură
ortodoxe se continuă ridica multe dintre realizările sale fiind asemănătoare, au fost ridicate
rea a numeroase biserici din opere ale unor meşteri itali în acelaşi secol şi castelele-
lemn, dintre care însă puţine eni. Este un secol în care s-au cetăţi de la Medieşu Aurit şi
au rezistat timpului, iar în alte ridicat câteva clădiri impunătoa- Lăzarea. Ultimul dintre acestea,
Cetatea Făgăraşului
Castelul Medieşu Aurit
construit din piatră spartă şi

cărămidă, avea faţada acoperi
tă cu picturi decorative, fiind
prevăzut cu zid înconjurător,
bastioane, metereze şi drumuri
de strajă, aidoma unei cetăţi. O
altă construcţie impunătoare a
fost castelul-cetate de la Iernut,
ridicat în vremea lui Gheorghe
Rákoczi al II-lea, după planul
italianului Agostino Serena;
Castelul Cetăţii Făgăraşului
Castelul de la Cetatea de Baltă

aşezări cu o populaţie mai re, care aveau de multe ori, pe
înstărită sau care a beneficiat de lângă menirea de locuinţe, şi un
sprijin financiar au fost înălţate rol defensiv.
biserici de piatră. Fostul domn Castelul-cetate din Făgăraş,
moldovean Gheorghe Ştefan, în reşedinţă princiară, în special
timpul pribegiei sale, a sprijinit pentru principesele ţării, este
ridicarea unei biserici la Tinăud înconjurat de un zid gros, cu
(jud. Bihor), Matei Basarab a bastioane la colţuri; poarta de
sprijinit înălţarea bisericii de la intrare este prevăzută cu un
Turnu Roşu (1653), Constantin pod ridicător aflat peste canalul
Brâncoveanu a bisericii din cu apă. Castelul de la Racoşu de
în a doua jumătate a secolului te, a întăririi şi consolidării, sub

al XVII-lea acesta a devenit influenţă germană şi franceză,
o reşedinţă princiară. a turnurilor de apărare. Marea
majoritate a locuinţelor aşeză
Pe lângă aceste castele forti
rilor urbane erau modeste, cu
ficate s-au ridicat palate mai
excepţia celor ale unor negus
apropiate ideii de locuinţă, care
tori şi meşteşugari înstăriţi, care
păstrează totuşi unele elemente
aveau uneori la parter „bolta”
de legătură cu locuinţa fortifi
cu articole de vânzare şi atelie
cată. Castelul de la Cetatea de
rele de lucru, iar la etaj locuinţa
Baltă, construit la începutul
familiei.
secolului al XVII-lea, şi Magna
Curia de la Deva (1621), alături Sculptura în lemn oferă realizări
de palatele de la Bonţida şi Criş, remarcabile la iconostasele
Sigismund Moss, Lespedea de mormânt a lui Matei

Lespedea funerară a lui Matthias Cantacuzino de la fosta mănăstire
Semringer Cotroceni
gioase reformate pictura nu se succes în atelierele din Braşov,

bucură de o trecere asemănă Sibiu, Bistriţa etc., fiind confec
toare. Se promovează o pictură ţionate obiecte de cult sau de
figurativă de inspiraţie biblică. uz casnic, exportate cu succes
Se dezvoltă însă pictura axată în Ţările Române sau dăruite
pe portretistică, atât la nivelul la Poartă marilor demnitari
curţii princiare, cât şi la cel al turci. Aici s-au remarcat prin
marii nobilimi şi al marelui măiestria lor în special argintarii
patriciat săsesc. În mediul Sebastian Hann din Sibiu şi
Sarcofagul lui Gheorghe Apafy,
sculptat de Elias Nicolai, 1635 săsesc, spre sfârşitul secolului Georg May II din Braşov. În
al XVII-lea, a activat pictorul domeniul ceramicii reţin atenţia
pot fi încadrate în această cate realizările meşterilor habani
bisericilor ortodoxe. Sculptura Ieremia Stranovius, stabilit din
gorie. O notă aparte în acest din Vinţu de Jos, iar în cel al
în piatră continuă să fie exersată Slovacia la Sibiu.
peisaj al arhitecturii civile a fost sticlăriei, destinată în special
şi apreciată mai ales pentru Din categoria artelor minore,
oferită de castelul ridicat de vieţii zilnice, atelierele de la
monumentele funerare. În acest orfevrăria s-a bucurat de mare Porumbac.
Nicolae Bethlen, după model
domeniu s-a remarcat în special
francez, pe moşia sa de la
Elias Nicolai, solicitat pentru
Sânmiclăuş (1668—1675); era o Hristos între apostoli
diverse lucrări atât de nobilii Altarul bisericii evanghelice
construcţie deschisă, privită de din Sibiu
maghiari, cât şi de patriciatul Sebastian Hann,
contemporani ca o curiozitate. cană
săsesc, ba chiar şi în Ţara
În general, aceste palate-castele
sunt ridicate deasupra unor piv Românească, pentru a sculp
niţe boltite, cu rol de depozit ta, la Târgovişte, pietrele de
şi ascunzători, având de obicei mormânt ale lui Matei Basarab
două niveluri: primul destinat şi doamnei Elina.
slujitorilor, al doilea stăpânului. În pictura religioasă promovată
S-a continuat practica ridicării în spaţiul ortodox românesc îşi
de ziduri în jurul aşezărilor fac loc influenţele Renaşterii.
urbane, a refacerii celor existen La nivelul comunităţilor reli
I o n u ţ C o stea
Ţările Române
în secolul al XVIII-lea
Geografia politică
ecolul al XVIII-lea a însemnat o redescoperire dinspre
Europa Occidentala, la nivelul opiniei publice, a Răsăritului, a
Levantului, evidenţiind, în aceeaşi măsură, efortul de moder
nizare al societăţilor est-europene, de integrare a acestora
în sistemul de vase comunicante al civilizaţiei occidentale.
Afirmarea preiluminismului şi a vieţii umane; noua filosofie Semnarea tratatului de pace de la Passarowitz
iluminismului a constituit cadrul politică, fundamentată pe drep
cultural care a orientat evoluţia tul natural şi pe valorile omului Oltenia a devenit o provincie carismatică, austriecii — intraţi
societăţii româneşti în contex universal, l-a aşezat pe suveran integrată sistemului fiscal- în luptă de partea Rusiei, în
tul civilizaţiei europene. Lupta într-o relaţie directă cu supuşii administrativ imperial, în care 1737 - au fost nevoiţi să bată în
pentru moştenirea Imperiului săi. Sub impactul acestor trans retragere; profitând de interme
vechile privilegii ale boierilor
Otoman, intrarea Transilvaniei formări, de structură ori doar dierea franceză, ei au încheiat
au fost abolite. Tensiunile ivite
(şi chiar, pentru două decenii, a superficiale, de scurtă durată o pace separată cu turcii la
între boierimea locală şi noua
Olteniei) sub autoritatea împă şi revocabile, s-au constituit Belgrad (1739), la care ulterior
administraţie imperială au dus la
raţilor de la Viena, afirmarea în o nouă sensibilitate la nivel va subscrie şi Rusia. Victorioşi,
adoptarea unei serii de măsuri
plan internaţional a Rusiei ca o individual şi o nouă identitate turcii au redobândit teritoriile
de ordin fiscal, administrativ şi
mare putere, interesele Angliei a colectivităţilor în parametrii pierdute prin Tratatul de la
culturali ai conştiinţei naţionale. judecătoresc menite să consoli
şi Franţei de menţinere a unui Passarowitz, mai puţin Banatul.
deze poziţia austriacă.
echilibru militar şi politic, coro Astfel, Ţara Românească a recă
borate cu reformismul domestic ■ Ţara Românească Conflictul ruso-otoman a fost pătat Oltenia, înstrăinată pentru
promovat de Habsburgi şi şi Moldova redeschis ca urmare a războiului două decenii. Reintegrarea
otomani, au conturat deopotrivă Ca o consecinţă a războaie de succesiune la tronul Poloniei Olteniei a însemnat şi asimilarea
parametru esenţiali ai evoluţiei lor austro-ruso-turce, geo (1733-1735) şi a incursiunilor experienţei birocratice austriece
Transilvaniei, Moldovei şi Ţării grafia politică a celor două tătarilor din 1726. Lipsiţi de de către domnii fanarioţi, cu un
Româneşti în secolul Lumi principate s-a modificat în un suport financiar pe măsură rol însemnat în modernizarea
nilor. Dominaţia habsburgică în cursul secolului al XVIII- şi fără o personalitate militară vieţii statale muntene.
Transilvania şi Banat şi regimul lea. Victoriile lui Eugeniu de
fanariot în Moldova şi Ţara Savoia, care au precedat pacea Bătălia navală între flotele otomană
şi rusă. Tablou de Ivan Aivazovski
Românească au fost, în socie de la Passarowitz (1718), s-au
tatea românească a veacului al arătat decisive în consacrarea
XVIII-lea, formule de guvernare dominaţiei habsburgice asupra
experimentale. Aceasta a însem Banatului şi Olteniei, aflate
nat o nouă perspectivă institu deja sub ocupaţie militară aus
ţională, o aliniere a instituţiilor triacă. Imperialii l-au numit ca
tradiţionale la politica habsbur ban al Olteniei pe Gheorghe
gică (absolutistă, a despotismu Cantacuzino, care avea în sub
lui luminat) ori la cea otomană. ordine un consiliu alcătuit din
Reconfigurarea instituţională, patru boieri atestaţi de Curtea
politico-administrativă a impli de la Viena. Noul ban s-a
cat şi o reevaluare a potenţia aflat sub autoritatea contelui
lului demografic, o mobilitate Stephan von Steinville, coman
socială specifică determinată de dantul trupelor imperiale din
interesele puterii centrale. Din Transilvania, devenit şi direc
punct de vedere economic, s-a tor suprem al Principatului
constatat o asanare a condiţiei Olteniei. În aceste condiţii,
IONUŢ COSTEA • ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL Al XVIII-LEA
Intermezzoul stăpânirii aus că Bucovina ar fi fost în trecut ■ Transilvania şi Banatul lui 1552, în timp ce Banatul
triece asupra Olteniei nu a integrată Pocuţiei şi că dreptul Cuprinderea Transilvaniei în montan fusese cedat Imperiului
constituit singurul rapt teri lor ar decurge, de asemenea, Imperiul Habsburgic a trezit Otoman în 1658, de către prin
torial la care au fost supuse din trecuta vasalitate a Moldo speranţa reconfigurării terito- cipele Acaţiu Barcsai, în schim
Principatele Române în secolul vei faţă de coroana Ungariei ral-administrative a fostului bul recunoaşterii domniei sale.
al XVIII-lea. În a doua jumătate şi, implicit, faţă de Casa de Regat al Ungariei medievale. Cucerit de Austria în 1718,
a veacului, mediind între ruşi şi Habsburg, moştenitoarea rega Imperialii au respectat însă Banatul a primit o organizare
turci în urma războiului dintre tului Sfântului Ştefan. Austriecii prevederile Diplomei leopol- aparte, nefiind integrat admi
anii 1768 şi 1774, austriecii au au ocupat militar provincia în dine (4 decembrie 1691), care nistrativ nici Transilvaniei, nici
ocupat teritoriul din nord-vestul 1774, extinzându-şi acţiunile din conserva identitatea constituţio Ungariei. Declarat domeniu al
Moldovei care va fi cunoscut valea Nistrului în valea Prutului, nală şi teritorial-administrativă a Coroanei şi Camerei imperi
sub denumirea de Bucovina, invadând ţinuturile Hotin, principatului. Acesta era format, ale (Kron- und Kammerdomäne),
Cernăuţi, Suceava, Botoşani, din punct de vedere teritorial, Banatul a fost supus unei
Roman, Bacău şi Neamţ. În din comitatele nobiliare intra administraţii imperiale distincte
urma protestelor domnitoru carpatice, din Fundus Regius (sau (Maisterliche Banater Landes-
lui Grigore al III-lea Ghica, Pământul Săsesc) şi din Székely Administration), o administraţie
susţinute de Poartă, stăpânirea alföld (Pământul Secuiesc), militaro-civilă până la mijlocul
imperială a fost redusă la ţinutul cărora li s-a adăugat aşa-numitul secolului al XVIII-lea (1751),
Cernăuţi şi la două treimi din Partium - comitatele răsăritene având în frunte un guverna
ţinutul Sucevei, cărora li s-au ale Ungariei, până la Carpaţii tor, iar mai apoi una civilă,
adăugat fostele reşedinţe dom Occidentali. Comitatele din în frunte cu un preşedinte,
neşti Câmpulung Moldovenesc vestul Transilvaniei au constitu în anii 1778—1779, Banatul a
şi Câmpulung pe Ceremuş. it, de-a lungul secolului al fost împărţit în trei comitate -
Teritoriul ocupat avea o supra XVIII-lea, un subiect al discuţi Caraş, Timiş şi Torontal — şi
faţă de peste 10.000 km2, cu ilor şi controverselor, Ungaria, integrat în structurile instituţio
o populaţie ce depăşea 70.000 ca regat sub coroana Casei nale ale Regatului Ungariei.
de locuitori. Alipită Imperiului de Habsburg, pretinzându-le
Habsburgic, Bucovina s-a aflat, în repetate rânduri. Datorită
iniţial (1774-1776), sub o acestor solicitări, încadrarea
administraţie militară, având în administrativă a Partium-ului a Sabie de epocă
frunte un guvernator ajutat de fost dominată de incertitudine
un aparat ofiţeresc cu reşedinţa atât în secolul al XVIII-lea,
la Cernăuţi. Mai târziu, până în cât şi în prima jumătate a
secolul al XIX-lea, teritoriului veacului următor. Iniţial au
i-a fost acordat statutul de cerc fost desprinse din principat şi
Grigore III Ghica
administrativ, condus de un anexate Ungariei comitatele
căpitan districtual, numit de Debreţin, Bihor şi Satu Mare.
către Guberniul de la Lemberg. Prin decretul de la 1732, aces
motivând ocupaţia prin necesi
tora li s-au alăturat comitatele
tatea unei continuităţi teritoriale Războaiele provocate de
Arad, Maramureş şi jumătate
între Transilvania şi Pocuţia „chestiunea orientală”, lupta
din comitatul Zarand. Crasna,
(revenită Imperiului Habsburgic de interese pentru rezolvarea
Solnocul de Mijloc, Chioarul şi
ca urmare a împărţirii Poloniei succesiunii otomane între
cealaltă jumătate a comitatului
în 1772), pentru o eficientizare Rusia, Austria şi Imperiul
Zarand au continuat să rămână
şi sistematizare administrativă; Otoman au provocat, la
în componenţa Transilvaniei.
în plus, ar fi fost în cauză şi începutul secolului al XIX-lea,
securizarea frontierei, de natură o altă cesiune teritorială în Banatul făcuse şi el parte din
politică (împotriva turcilor) şi defavoarea Moldovei: anexarea Principatul Transilvaniei la
sanitară (contra ciumei); acestor Basarabiei de către Imperiul mijlocul secolului al XVI-lea.
argumente, austriecii le-au Ţarist (1812), care dorea să îşi Partea sa de câmpie fusese
adăugat şi justificări ţinând de extindă dominaţia asupra Mării cucerită şi transformată de
„dreptul istoric”, pretinzând Negre şi gurilor Dunării. turci în paşalâc în vara anu
Populaţia şi societatea
otenţialul demografic a Ţării Româneşti şi a Moldovei de-a lungul secolului al XVIII-lea s-a situat sub semnul
calamităţilor: perioadele de război care au transformat ţările în teatre de război au alternat cu altele de ocupaţie
militară străină; acestora li s-a adăugat o excesivă şi extenuantă fiscalitate otomană; nu în ultimul rând, populaţia
s-a aflat sub imperiul calamităţilor naturale, care au provocat un lanţ al neputinţei şi disperării: seceta, inundaţiile
şi invaziile de lăcuste au produs foamete; pe fondul lipsurilor alimentare, s-a creat un mediu propice răspândirii
epidemiilor. Toate la un loc au determinat o accentuare a insecurităţii şi o agravare a condiţiei umane.
■ Evoluţia demografică tru ca până în 1745 să aibă loc

a Ţării Româneşti un spor de 6,6%; în Moldova,
şi a Moldovei între anii 1739 şi 1774 numărul
locuitorilor a crescut cu apro
Insecuritatea accentuată a
ximativ 0,14%. Între anii 1745
populaţiei a sporit mobilitatea
şi 1791, în Ţara Românească
acesteia, mai ales în mediul
numărul populaţiei aproape
rural, şi, în consecinţă, a făcut s-a dublat, de la 800.000 de
imposibilă o evidenţă exactă a locuitori ajungându-se la cifra Boieri
ei. Izvoarele demografice din de 1.500.000; în Moldova, din
Moldova
epocă au, în marea lor majo creşterea numărului locuitorilor
ritate, un caracter fiscal; prin a cunoscut un ritm mai lent, ciuda fertilităţii ridicate, ritmul pe întregul continent o creştere
urmare, datele oferite de ele între anii 1774 şi 1803 numă creşterii populaţiei a rămas scă a populaţiei, o redistribuire a ei
trebuie abordate într-un mod rul populaţiei crescând cu 1/3. zut. O cauză importantă a fost în zone geografice, o accentuare
critic, deoarece boierii erau Analiza izvoarelor demografice
mortalitatea infantilă. Indicele a procesului de urbanizare şi
interesaţi întotdeauna să ascun evidenţiază o populaţie majo mortalităţii a fost însă crescut intensificarea migraţiilor.
dă numărul real al contribuabi ritar masculină, acesta putând
pentru toate grupele de vârstă,
lilor şi potenţialul demografic fi un rezultat al subînscrieri Din punct de vedere etnic,
ca urmare a deselor epidemii
al ţărilor. În ceea ce priveşte lor, un efect al migraţiilor din populaţia Ţării Româneşti şi a
cauzate de igiena precară şi de
evoluţia demografică a celor exterior, care antrenau mai mult Moldovei prezenta un tablou
războaiele frecvente. Dintre
două principate, cercetătorii au bărbaţii, sau o consecinţă a unei diversificat. Majoritari erau,
bolile care au făcut ravagii în
constatat un declin al populaţiei medii de viaţă mai scăzute în desigur, românii, alături de ei
rândurile populaţiei din cele
în prima jumătate a secolului, rândul femeilor. De asemenea, convieţuind greci şi armeni;
două ţări, cea mai temută a fost
urmat de o creştere destul de se poate remarca o natalitate acestora li s-au adăugat, într-un
ciuma, răspândită mai cu seamă
accelerată până la începutul ridicată, ca urmare a vârstei număr tot mai mare, evreii,
în timpul războaielor (1716,
veacului al XIX-lea. În Ţara tinere a căsătoriei, 14 ani pentru veniţi din spaţiul galiţian şi din
1718, 1735, 1739), populaţia
Românească se observă între bărbaţi şi 12 ani pentru fete, Imperiul Otoman, ruşii, cazacii
locală fiind contaminată prin
1701 şi 1739 o reducere cu ¼ această prolificitate fiind mai şi lipovenii, colonizaţi mai ales în
intermediul oştilor de ocupa
a potenţialului demografic, pen accentuată în mediul rural. În Moldova, apoi sârbii şi bulgarii
ţie şi al echipajelor vaselor de
din sudul Dunării, stabiliţi mai
comerţ. Între anii 1768 şi 1830
Boieri ales în Muntenia. În Moldova
din ciuma a devenit aproape ende
Valahia s-au regăsit comunităţi maghiare,
mică. Numărul vieţilor secerate,
în câteva oraşe şi în mediul rural
doar în Ţara Românească în
din ţinutul Bacăului, împreună
a doua jumătate a secolului
cu polonezi, austrieci, germani şi
al XVIII-lea, a fost de peste
saşi, care s-au afirmat ca meşte
120.000.
şugari pricepuţi. În acest peisaj
Evoluţia demografică a Ţărilor multietnic, o culoare aparte o
Române se încadrează în evolu dădeau ţiganii, cu o pondere
ţiile general europene, în ultima demografică însemnată, dar cu
parte a veacului constatându-se un statut social inferior, de robi.
■ Evoluţia demografică conscripţiilor dintre anii 1713 Iosif al II-lea între anii 1784 şi secolului cu recensământul lui
a Transilvaniei şi 1733, din români, ca majo 1787. Înregistrarea populaţiei Iosif al II-lea pune în evidenţă
şi Banatului ritari, cu 63—65% din totalul imperiului a fost hotărâtă încă o importantă creştere a popu
Pentru teritoriile aflate sub populaţiei, în timp ce maghiarii, din 1776, dar în Ungaria şi laţiei, de la peste 1.000.000 la
dominaţie habsburgică izvoarele secui şi saşii atingeau 35—37%. Transilvania recensământul s-a peste 2.000.000 de persoane,
demografice sunt mai numeroa În comitate, românii repre efectuat abia peste un deceniu, situaţie similară cu evoluţia
se şi mai ample în comparaţie zentau peste 81% din totalul datorită opoziţiei nobilimii, care demografică a Moldovei şi Ţării
cu spaţiul românesc extracar- populaţiei, iar maghiarii şi secuii nu era interesată într-o evaluare Româneşti şi, în general, cu
patic. Conscripţiile generale şi aproape 17%, restul de peste corectă şi exactă a potenţialului trendul european. Asemănările
confesionale oferă posibilitatea 2% fiind alcătuit din saşi. În demografic al domeniilor pe care persistă şi în ce priveşte domi
cunoaşterii mai exacte a popula întreg Principatul Transilvaniei le stăpânea. Un aspect relevant nanţa masculină a populaţiei,
ţiei şi a aşezărilor acesteia. În (comitate, scaune secuieşti al acestui recensământ a fost numărul bărbaţilor depăşindu-l
faţa acestei evidenţe documen şi districte săseşti), românii înregistrarea structurii sociale a cu 3% pe acela al femeilor. Cea
tare istoricul trebuie să rămână ajungeau la 58,54%, maghiarii şi populaţiei: nobili, preoţi, func mai densă populaţie mascu
circumspect şi să preia datele secuii, împreună, la 24,48%, iar ţionari, orăşeni şi meşteşugari, lină era semnalată în zonele
cu rezerve, să le socotească germanii la 16,24%. În Banat, ţărani, moştenitorii ţăranilor şi grănicereşti, situaţie explicabilă
conscripţia de la 1743 înregistra orăşenilor, jeleri, militari eliberaţi prin natura obligaţiilor militare.
aproximative şi să nu dezvolte
judecăţi exclusiviste pe baza lor. 542 de sate şi o populaţie de şi alte categorii. Populaţia întregii Sporul demografic se explică în
125.000 de locuitori. 381 de Transilvanii (Marele Principat, Transilvania prin ameliorarea
Cele mai multe dintre conscrip
sate erau locuite de români în Partium) şi a Banatului ajun tehnicilor agricole, prin dez
ţii dau dovadă de inconsecvenţă
proporţie absolută, altele 20 gea la aproape 2.500.000 de voltarea extensivă a agricultu
şi parţialitate. Dacă avem în
fiind locuite împreună cu sârbii locuitori. O pondere însemnată rii, prin anumite progrese ale
vedere conscripţiile de la înce
şi germanii. Aceste date însem (9,79%) o avea populaţia grăni medicinei şi igienei publice, prin
putul secolului, din deceniul al
nau o proporţie de aproximativ cerească. Comitatul Bihorului, mobilitatea populaţiei, migrările
doilea, rezultă că totalul aşezări
71—74% a aşezărilor româneşti, având şi o suprafaţă conside masive şi colonizările. Acestea
lor, satelor, târgurilor şi oraşelor
în timp ce, pe temeiul obligaţi rabilă, a rămas în continuare cel din urmă au fost rezultatul unei
din Principatul Transilvaniei
ilor fiscale, numărul românilor mai mare bazin demografic, cu
ajungea la 2.100. Dintre acestea, politici oficiale, al unei preocu
din Banat ajungea la peste 76%. 9,25% din totalul populaţiei.
în 1.128 locuiau numai români, pări constante a Vienei, menite
Sârbii locuiau în 21% dintre Acesta era urmat de Hunedoara,
în alte 820, alături de români, să consolideze stăpânirea
sate şi formau 24% din totalul cu 6,74%, şi de Turda, cu
trăiau şi maghiari, saşi şi secui, austriacă şi mai ales să promo
populaţiei, iar germanii (şvabii) 6,51%, datorită dezvoltării
în timp ce pentru 180 nu se veze dezvoltarea economică
nu se aflau decât în 7% dintre mineritului, care concentra un
precizează caracterul etnic. regională. Spre exemplu, în
sate, fiind scutiţi de obligaţiile număr mai mare de locuitori,
Zonele cu cea mai mare densi Banat, între anii 1718 şi 1790,
fiscale, ca urmare a privilegiilor înregistrările acestui recensă
tate a aşezărilor erau comitatele au fost aşezaţi peste 80.000 de
de colonizare. mânt permit evaluarea mediei
Bihor, cu 445 de aşezări, şi colonişti, în marea lor majori
demografice a familiei ardelene:
Hunedoara, cu 277 de locali Cel mai amplu tablou socio- tate de origine germană, dar şi
aceasta era de 5,14 membri.
tăţi. Din punct de vedere demografic al Transilvaniei a italieni, cehi, croaţi, francezi,
etnic, populaţia Transilvaniei rezultat în urma conscripţiei Compararea datelor demo ceea ce a modificat structura
se constituia, în evidenţele generale întreprinse de împăratul grafice din primele decenii ale etnică a populaţiei.
Ţărani din diferite zone

ale spaţiului românesc
Evoluţia economiei în secolul XVIII

eacul al XVIII-lea s-a dovedit a fi o epocă fondatoare
pentru civilizaţia modernă, timpul final al confruntărilor
dintre lumea medievală şi cea modernă. Aceste tensiuni
s-au resimţit şi în viaţa economică a Principatelor Române de la
Dunăre, precum şi a Transilvaniei, inclusă în Imperiul Habsburgic.
Reformismul absolutist, de ■ Ţara Românească

Stemele reunite ale Ţării Româneşti şi Moldovei
sorginte luministă, urmărea o şi Moldova pe un act emis de Grigore III Ghica
ameliorare a soartei supuşilor, Principalul aport la economia
o dezvoltarea a corpului social Ţării Româneşti şi a Moldovei boierilor sau ale mănăstirilor, trei ceasuri de mers faţă de
pentru o optimă satisface în secolul al XVIII-lea l-au avut ci doar aşezate pe „pământ locuinţă. La baza acestor măsuri
re a „treburilor de obşte”. domeniul agrar şi activităţile boieresc”. Dreptul de strămu se regăsesc o serie de idei
Iniţiativele înnoitoare coexis complementare acestuia. De tare al clăcaşilor a fost limitat, fiziocratice şi mercantiliste, care
tau cu practicile tradiţionale, aceea, reformismul domnilor monopolurile senioriale au fost susţineau sporirea obligaţiilor în
germenii lumii capitaliste cu fanarioţi a abordat aspecte definite juridic şi atribuite strict muncă ale ţăranilor şi extinde
densitatea celei medievale; privind reglementarea sarcinilor stăpânilor. rea suprafeţelor însămânţate,
mentalitatea omului modern ţăranilor faţă de boieri şi vistie ceea ce a condus la o dezvol
În veacul al XVIII-lea asistăm
se articulează pe fundamentele rie, ceea ce a condus la desfiin tare extensivă a agriculturii, la
la o extindere a suprafeţelor
gândirii tradiţionale şi conser ţarea dependenţei personale, a creşterea producţiei, la belşug şi
şi contractelor de arenda
vatoare, ale imobilismului rural, categoriei vecinilor şi rumânilor, ieftinătate, generând creşterea
re - 75 de procente în Ţara
încetul cu încetul, se afirmă cum erau denumiţi în cele două Românească şi 50 de procente exportului de cereale.
noile doctrine economice provincii ţăranii dependenţi. în Moldova din totalul proprie Producţia agricolă şi cea
(fiziocratismul, mercantilismul, Se constată, mai cu seamă în tăţilor boiereşti. Arendaşii erau complementară acesteia erau
cameralismul austriac), se răs a doua jumătate a veacului, interesaţi de rentabilizarea şi destinate acoperirii nevoilor
pândeşte literatura de populari schimbări în plan juridic în ceea modernizarea sistemului agrar, de hrană ale populaţiei loca
zare economică, relaţiile agrare ce priveşte dreptul de stăpâ mai cu seamă după 1774 şi le şi achitării obligaţiilor de
încep să fie controlate de stat, nire şi folosinţă a pământului 1802, când posibilităţile de a aprovizionare a Porţii, dar
supuşii devin subiect de drept şi raporturile dintre stăpâni participa la piaţa liberă au cres trebuiau să fie luate în calcul şi
public, dependenţa personală şi supuşi. Datorită orientării cut, restrângându-se monopolul eventualele calamităţi naturale.
(şerbia, rumânia, vecinia) fiind politicii fiscale promovate de otoman. La fel, s-au străduit S-au avut în atenţie oferirea
abolită, la aceasta contribuind şi domnii fanarioţi s-a produs o să asigure o bază demografică unor seminţe (grâu, porumb,
pragmatismul politicii econo modificare de percepţie asupra profitabilă şi constantă, impu orz) pentru însămânţare, ameli
mice a domnilor fanarioţi şi a comunităţilor de contribuabili. nând o clacă de 12 zile pe an orarea soiurilor şi introducerea
Curţii de la Viena. Satele nu mai erau numite ale în Moldova; mai redusă iniţial unor plante noi de cultură,
în Tara Românească, claca a iniţierea unei politici de preţuri
atins şi aici acelaşi cuantum în maximale pentru produsele
Aratul pământului cu plugul tras de boi
Imagine din Europa medievală anul 1780. În paralel, au fost agricole.
introduse măsuri prohibitive
care căutau să limiteze posibili Productivitatea agricolă s-a
tatea răscumpărării zilei de clacă păstrat în limite inferioare,
printr-o sumă de bani, stabilin variind de la an la an, în funcţie
du-se preţul de 1 taler pentru de o serie de factori cum ar fi
o zi; claca era eşalonată pe trei rodnicia pământului, reţeaua
anotimpuri, iar ţăranul nu putea hidrografică, clima mai blândă
fi obligat să presteze o muncă sau mai rece, dezastrele naturale
la o distanţă mai mare de două, şi numeroasele războaie. Astfel,
între anii 1705 şi 1820 au existat Teleaga, Săratu), minereurile de în prima jumătate a secolului nomică generală, de creşterea
50 de recolte deficitare, în timp fier şi cele neferoase (Baia de al XVIII-lea lumânări de ceară producţiei agricole şi meşteşugă
ce doar în 25 de cazuri recolta a Fier, Baia de Aramă, Pojorâta, la Bucureşti şi Iaşi, postav la reşti. Comerţul a cunoscut o
putut fi considerată ca prodi Cârlibaba), aurul (exploatat de Chipereşti - Iaşi, Afumaţi - dezvoltare diversificată, printr-o
gioasă. Trebuie subliniat faptul către ţiganii rudari din nisi Bucureşti, Pociovalişte - Ilfov, tot mai intensă prezenţă în
că zonele destinate agricul pul aurifer al Oltului, Jiului, sticlă la Târgovişte şi Călugăra- circuitele comerciale intemaţio-
turii erau destul de restrânse, Lotrului, Bistriţei), silitra, păcu Bacău. În a doua jumătate a nale, în special după pacea din
teritoriul provinciilor româneşti ra şi cărbunele de pământ. veacului, numărul manufactu 1774, când monopolul otoman a
fiind dominat de pădure şi de rilor s-a extins, iar producţia fost restrâns. Comerţul cotidian
Bogăţia materiilor prime,
pământul necultivat: în Ţara cu caracter permanent avea loc
producţia agricolă şi animalieră s-a diversificat, punctele de
Românească, 9/10 din suprafaţă în spaţii speciale din oraşe, aşa-
excedentară, prezenţa străinilor maximă concentrare a acestora
era nedesţelenită, iar în Moldova numitele târguri, denumiri ce au
a şasea parte. De asemenea, sis intrat în nomenclatura urbană
temul agrar a rămas în limitele (Târgul Vechi, Nou, de Jos, de
sale tradiţionale, îmbinând mun Sus), menţionate de documen
cile agricole cu creşterea anima te în Bucureşti, Craiova, Iaşi,
lelor, predominând asolamentul Suceava, Botoşani etc. Târgu
bienal şi tehnica agricolă a celor
rile periodice, organizate doar
două câmpuri. Cu toate că spre
cu hrisov domnesc, puteau fi
sfârşitul secolului s-a încercat
săptămânale, anuale sau bianua
iniţierea unei literaturi de instru
le, fiind denumite zbor sau bâlci
ire a ţărănimii, efectele acesteia
în Ţara Românească şi iarmaroc
au fost superficiale. Fertilizarea
în Moldova. Ele se desfăşu
solului continua să fie deficita
rau mai cu seamă în zilele de
ră, iar tehnica agricolă a rămas
sărbătoare - Sf. Ilie, Sf. Maria,
rudimentară. Productivitatea era
Sf. Petru şi Pavel, Sf. Ioan, Sf.
scăzută, de 8—10 ori la pro
Dumitru - în oraşe precum
ducţia de grâu, 18-20 de ori la
orz, 20—24 de ori la porumb şi Câmpulung, Râmnicu-Vâlcea,
mei. De-a lungul secolului s-au Tecuci, Bârlad etc. Negustorii
cultivat grâu, orz, mei, hrişcă (în erau atât autohtoni, cât şi străini:
special în Moldova) şi s-a impus
Manufactură de postav de la Chipereşti-laşi, 1766 armeni, evrei, ruşi, francezi,
definitiv cultura porumbului. O germani. Domnia s-a străduit să-
importantă sursă de venit, dar şi i protejeze pe negustorii locali,
ca lucrători minieri şi în alte plasându-se în capitalele celor
de acoperire a nevoilor zilnice, a organizaţi în bresle care plăteau
domenii au încurajat dezvolta două principate, Bucureşti şi
fost asigurată prin creşterea vite o taxă la vistieria statului şi care
rea meşteşugurilor şi a manu Iaşi, dar şi în alte oraşe, precum
lor, legumicultură, pomicultură, aveau în frunte un staroste ales
facturilor din cele două prin Târgovişte, Galaţi, Vaslui etc.
cultura viţei de vie şi a plantelor Au mai funcţionat de-a lungul de comunitatea negustorească şi
cipate. Manufacturile au fost
tehnice (inul, cânepa, tutunul). veacului o serie de şantiere confirmat de domnitor.
întemeiate şi susţinute de către
Exploatarea bogăţiilor sub domnie, cu bani din vistieria navale în oraşele de pe Dunăre În ceea ce priveşte comerţul
solului a constituit încă din statului, dar şi de către boieri, (Giurgiu, Brăila, Galaţi) şi un exterior al Ţării Româneşti şi
perioada medievală o prero cu resursele acumulate în urma număr de tipografii (Bucureşti, al Moldovei, erau exportate în
gativă a domniei. În vistieria exploatării domeniilor, a angajă Buzău, Târgovişte, Iaşi, Neamţ, special cereale, legume, fructe,
domnească au intrat astfel rii în comerţul cu cereale şi vite Rădăuţi). Lucrătorii acestor cherestea, vite mari şi mici, cai,
sume de bani provenind din mari şi mici sau din fondurile întreprinderi erau atât străini, ceară, miere, vinuri, tutun etc. şi
exploatarea directă sau din rezultate pe seama arendării cât şi autohtoni, ţărani obligaţi se importau produse meşteşu
arendarea acestor exploatări pământurilor. Gândirea econo la prestarea zilelor de clacă sau găreşti şi manufacturiere, mobi
către întreprinzători particulari. forţă de muncă salariată. lier, articole de îmbrăcăminte,
mică dominată de ideile mer
Principalele materii extrase cantiliste a încurajat producerea Comerţul celor două provincii podoabe de lux, beneficiarii
erau sarea (Ocna Mare, Ocna internă a mărfurilor importate. danubiene româneşti a fost acestor schimburi fiind curtea
Mică, Teişani, Slănic, Ghitioara, Astfel, manufacturile au produs impulsionat de evoluţia eco domnească şi aristocraţia.
■ Transilvania domeniile aflate la o depărtare intensivă, cum au fost utilizarea şi mijloace de subzistenţă. S-a
mai mare de o jumătate de zi de la plug a brăzdarului de fier, adăugat, ca o sursă importantă
Includerea Transilvaniei în
drum de reşedinţa ţăranului. îngrăşarea pământului cu gunoi de acumulare a veniturilor,
cadrele Imperiului Habsburgic
animalier, folosirea asolamen- cultivarea viţei de vie.
a însemnat un efort din partea Soarta supuşilor iobagi a fost
tului trienal, cultivarea unor
administraţiei austriece de a-şi îmbunătăţită prin prevederile Exploatarea resurselor subso
plante cu o mare productivitate
impune propria politică econo patentei imperiale din august lului a constituit în Transilvania
(porumbul, cartoful, tutunul,
mică de sorginte cameralistă, 1785 care a desfiinţat şerbia. una dintre principalele acti
plantele legumicole), coloniză
de a raţionaliza şi eficientiza Potrivit aceleiaşi patente, vităţi aducătoare de venituri.
rile de populaţie (cazul şvabilor
economia principatului. Aceste colonul putea vinde sau dărui Extragerea sării în Transilvania
în Banat). În ultimele decenii
iniţiative au urmărit identifica bunurile sale, putea învăţa şi şi Maramureş a cunoscut o orga
ale secolului, Viena a promovat
rea numărului contribuabililor şi practica meserii. nizare distinctă, subordonată
în rândurile ţărănimii o litera
consolidarea capacităţii acestora Oficiului de Sare. Sarea a fost
Economia agrară a Transilvaniei tură de popularizare referitoare
de a-şi achita obligaţiile faţă de valorificată în interior, dar a
a evoluat, dincolo de iniţiativele la raţionalizarea muncilor agri
stat. Uniformizarea sistemului fost şi un produs de export spre
înnoitoare ale Vienei, în funcţie cole. În ciuda acestor evoluţii,
de impuneri, raţionalizarea Ungaria, Ucraina şi Polonia.
şi eficientizarea resurselor O îndeletnicire tradiţională era
economice au tensionat rapor extracţia metalelor, a zăcăminte
turile Habsburgilor cu stările lor de fier şi aramă din regi
Transilvaniei, mai ales cu nobi unea Hunedoarei, din Banat,
limea, principala beneficiară a de la Rodna şi Baia Mare.
sarcinilor şi obligaţiilor ţărăni Administraţia habsburgică a
mii dependente. Confruntaţi organizat o exploatare sistema
cu instabilitatea demografică, tică a acestora, sub controlul
cu „dezertarea” ţărănimii şi îndrumarea Camerei Aulice.
dependente înspre Moldova şi Pentru creşterea veniturilor,
Ţara Românească, din cauza Curtea de la Viena s-a preocu
imposibilităţii achitării sarcini pat de introducerea unor utilaje
lor ce îi reveneau, imperialii au noi, de calificarea mâinii de
intervenit pentru reglementarea lucru, de folosirea pe scară tot
relaţiilor agrare dintre ţărăni mai largă a muncii salariate.
mea dependentă şi stăpânii de Meşteşugurile au cunoscut o
domenii. În 1747, împărăteasa dezvoltare în mediile urbane, pe
Maria Terezia hotăra ca obliga domeniile nobiliare şi în lumea
ţiile iobagilor să fie de trei zile rurală. În oraşe, meşteşugarii au
Sistem de exploatare a unei saline în Transilvania, 1780
de muncă cu vitele sau patru (,reconstituire) funcţionat în cadrul breslelor,
zile cu palmele pe săptămână, cele mai importante centre meş
în timp ce jelerii erau impuşi la de anumite constante. Pe de o productivitatea a rămas redusă, teşugăreşti fiind Braşovul, Sibiul
prestarea unei singure zile pe parte, principatul dispunea de în cazul cerealelor de toamnă şi Clujul. Meşteşugarii au mărit
săptămână. Mult mai detaliată terenuri agricole fără un poten constatându-se o productivitate producţia şi au diversificat-o,
a fost ordonanţa numită Certa ţial deosebit, excepţie făcând de o pătrime. pe lângă obiectele de uz casnic
puncta din 1769, care, în cele 42 doar luncile râurilor. Practicile şi cotidian acordând atenţie şi
de puncte ale sale, reglementa Economia agrară transilvăneană
agricole şi plantele cultivate dau prelucrării metalelor preţioase,
robota, dijma, daturile ţărănimii dovada unui conservatorism n-a fost niciodată dezvoltată
confecţionării obiectelor de lux,
dependente. Robota pentru dislocat abia în primele decenii separat de creşterea vitelor, reli
din aur şi argint. În încercarea
iobagi a rămas în limitele celei ale secolului al XIX-lea. Se eful principatului fiind propice de a contracara exclusivismul
stabilite anterior; în schimb, observă o dezvoltare extensivă acestei îndeletniciri, iar comerţul breslelor, Curtea imperială a
jelerul cu sesie şi vite trebuia să a agriculturii ardelene, prin creş spre Europa Centrală fiind axat luat o serie de măsuri (în 1769,
presteze două zile pe săptămâ terea suprafeţei cultivate dato pe astfel de produse. Creşterea 1771, 1775), cum ar fi reduce
nă, iar dacă era lipsit de acestea, rită defrişărilor. La creşterea animalelor a constituit o impor rea taxelor de înscriere şi obli
doar una. Robota nu putea producţiei agricole au contribuit tantă sursă de venit pentru gaţia breslelor de a primi noi
fi pretinsă de către stăpân pe şi unele aspecte de dezvoltare ţărani, furnizându-le acestora membri. Măsurile lui Iosif al II-
lea din 1785 privind libertatea venit de abia 422.360 de florini, în conformitate cu orientarea
meşteşugurilor au avut aceeaşi în timp ce din comerţul de tran politicii economice austriece.
soartă ca şi celelalte reforme, zit transilvănenii nu câştigau Astfel, comerţul Transilvaniei
fiind revocate la moartea sa. mai mult de 60.000 de florini. a fost integrat deschiderilor
De-a lungul deceniilor care au comerciale imperiale, bazate
Meşteşugurile domeniale s-au
urmat balanţa s-a dezechilibrat mai ales pe dezvoltarea rapor
dezvoltat în acord cu nevoile
în continuare: în 1777, statistica turilor cu Orientul, în special cu
economiei domeniale, mai
indica 1.338.213 florini pentru Imperiul Otoman. Tratatele de
intens pe domeniile fiscale şi
import şi 451.088 de florini la pace încheiate în prima jumă
pe cele ecleziastice şi mai lent
export. Pentru remedierea defi tate a secolului al XVIII-lea
pe cele nobiliare. Au dominat
citului, Curtea vieneză a căutat conţineau şi astfel de prevederi,
prelucrarea metalelor şi morări
să adopte măsuri protecţionis- iar în 1747 s-a semnat un acord
tul, care constituia un monopol
te faţă de producţia locală, perpetuu între cele două puteri
seniorial. Lumea rurală s-a arătat
crescând cuantumul vămii prin care era reglementat cuan Munca ţăranului
preocupată în veacul al XVIII- încasate pentru anumite materii sub supravegherea vechilului
tumul vămii percepute pentru
lea de acoperirea nevoilor din prime. De asemenea, Guberniul mărfurile austriece desfăcute
cadrul gospodăriei, de confec s-a străduit să reorganizeze în Imperiul Otoman. Turcii din Sibiu şi Braşov. Astfel, măr
ţionarea uneltelor de muncă şi comerţul în acord cu principiile garantau, de asemenea, siguran furile transilvănene se îndreptau
transport, de procurarea pro mercantiliste şi cu ideile eco ţa negustorilor şi a bunurilor spre piaţa internă a principatu
duselor necesare confecţionării nomice ale lui Nicolae Bethlen, acestora. În vederea consolidă lui, iar în exterior spre Ungaria,
îmbrăcămintei. care a întocmit încă din 1670 rii acestui comerţ a luat fiinţă, Austria şi Germania, dar mai
În principat, secolul al XVIII- proiectul unei societăţi comer în 1719, Compania Orientală de cu seamă către Moldova,
lea a însemnat şi o dezvoltare ciale ardelene în spiritul ideilor Comerţ, în timp ce în 1777 s-au Ţara Românească şi Imperiul
a manufacturilor, mai ales a economice ale lui Becher şi extins privilegiile companiilor Otoman.
celor sprijinite de stat, dar şi de
unele familii nobiliare (Károlyi,
Teleki, Bethlen, Haller, HARTA POLITICĂ Şl ETNICĂ A IMPERIULUI
HABSBURGIC ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA
Bornemissza, Kemény). În
spiritul politicii economice vie
neze, aceste întreprinderi aveau
în vedere utilizarea bogatelor
resurse de materii prime de care
dispunea Transilvania: minereu
de fier, lână, lemn, produse
pentru fabricarea hârtiei şi a sti
clei. În 1769, la Reşiţa, s-au pus iow}er
bazele uzinelor de prelucrare a

fierului, principatul rămânând,
ca urmare a pierderii Sileziei,
furnizorul cel mai important
de minereu de fier din cadrul
imperiului.
Comerţul transilvănean, redus
ca pondere şi orientat mai cu
seamă spre zonele limitrofe,
a cunoscut o nouă resuscitare
sub auspiciile mercantilismului
austriac. La începutul secolului
al XVIII-lea, la un import de
mărfuri in valoare de 799.080
de florini, exportul aducea un
Evoluţia politică
ecolul fanariot, văzut de contemporani ca o epocă
de înstrăinare, ca o abandonare a valorilor culturale
tradiţionale, conturate şi structurate cu o impetuo
zitate remarcabilă de către cărturarii umanismului târziu, a
însemnat încă de la începutul său un şoc. Sublima Poartă, unde veneau să fie confirmaţi în funcţiile cele mai înalte mulţi
principi supuşi şi vasali ai sultanului, printre care şi domnii români
■ Regimul fanariot XIX-lea (M.Ph.Zallony), voca politic, intelectual şi moral. acest mediu; 3. într-o accepţie
în Ţara Românească bularul epocii consemnându-i Cel puţin trei accepţiuni s-au mai largă, termenii denumesc
şi Moldova pe demnitarii ajunşi pe scaune conturat în ceea ce priveşte ter grupul dominant din ţările sud-
Regimul s-a instaurat ca le Moldovei şi Ţării Româneşti menii de fanariot/fanariotism: est-europene a cărui origine şi
urmare a unor acţiuni violente, şi pe negustorii nord-dunăreni 1. desemnează membrii elitei educaţie erau greceşti.
prin executarea a doi domni, cu sintagme ca „grec con sociale levantine care locuiau
Regimul a fost inaugurat după
Constantin Brâncoveanu (1714) stantinopolitan” şi „grec din înainte de 1821 în Fanar; 2. se
înfrângerea armatelor ţarului
şi Ştefan Cantacuzino (1716), Fanar”. De-a lungul timpului, referă la domnitorii Moldovei
Petru I şi domnului moldovean
prin alungarea şi pribegia lui după cum sublinia istoricul şi Ţării Româneşti proveniţi,
Dimitrie Cantemir la Stănileşti
Dimitrie Cantemir, prin exe Mihai Berza, aceşti termeni în secolul al XVIII-lea şi la
şi retragerea în Rusia a aces
cutarea mitropolitului Antim au căpătat un conţinut social, începutul celui următor, din
tuia din urmă. Moldova se
Ivireanul (1716) şi a remarca afla într-un moment de criză
bilului cărturar Constantin Can politică şi socială, domnul tră
Nicolae Mavrocordat, domn al Ţării
tacuzino, prin oprobriul şi pri Româneşti, 1716,1719-1730, şi al Moldovei, dase încrederea Porţii, trupele
1709-1710,1711-1715
begia altora, precum Dosoftei, turco-tătare se găseau în ţară,
Ion Neculce şi Nicolae Milescu. cea mai mare parte a boierimii
Acuzat de consecinţe nefaste era în refugiu, iar numeroşi
pentru cele două principate locuitori erau băjeniţi. În atare
de la răsărit şi sud de Carpaţi, condiţii, turcii l-au instalat
Ţara Românească şi Moldova, în fruntea ţării pe Nicolae
văzut ca un regim străin, un Mavrocordat (1711-1715).
instrument al dominaţiei oto Acelaşi domn avea să deschidă
mane asupra Ţărilor Române, seria „domniilor fanariote”
al eliminării elitelor româneşti şi în Ţara Românească, în
şi al inhibării culturii naţiona urma defecţiunii lui Ştefan
le, fanariotismul a fost privit Cantacuzino. Numirea lui
ulterior, în abordări de istorie Nicolae Mavrocordat la Iaşi şi,
critică, drept o epocă de refor mai târziu, la Bucureşti nu a
me, de modernizare a societăţii avut pentru contemporani sem
româneşti în plan politic, social, nificaţia unei mutaţii profunde
economic şi cultural. Spiritul în raporturile româno-otomane.
iscoditor al istoricilor tinde Nicolae Mavrocordat mai dom
să înlăture imaginea „veacului nise în Moldova înaintea lui
întunecat”, care a caracterizat în Dimitrie Cantemir, reinstaura
trecut secolul al XVIII-lea, şi să rea lui nefîind, din acest punct
atragă atenţia asupra prefaceri de vedere, un element inedit.
lor care au antrenat societatea Regimul sever impus Ţărilor
românească. Termenii de fana- Române după 1575 părea să îşi
riot/fanariotism s-au consacrat continue viaţa în trăsăturile sale
abia la începutul secolului al esenţiale. Nici în ce priveşte
statutul juridic al Moldovei şi domniile au fost scurte, de unul

Ţării Româneşti nu se observă, sau cel mult doi ani. Domniile
în „veacul fanariot”, o schimba îndelungate au constituit cazuri
re fundamentală, ele aflându-se excepţionale, cum a fost cea
sub protecţia tributară a înaltei a lui Nicolae Mavrocordat în
Porţi. Secolul al XVIII-lea a Ţara Românească (1719-1730)
însemnat totuşi o deteriorare şi cea a lui Mihail Racoviţă în
a statutului domniei, marcată Moldova (1715-1726). Intrigile,
prin încălcări ale autonomiei venalitatea, abuzurile şi injusti
administrative şi ale integrităţii ţia au devenit, în aceste condiţii,
teritoriale a celor două ţări. De trăsături fundamentale pentru
asemenea, în a doua jumătate scena politică românească.
a veacului, ca o consecinţă a Presiunea elementelor aloge
războaielor ruso-austro-turce ne a sporit, ca o consecinţă a
şi a internaţionalizării proble degradării statutului domniei,
mei dunărene, protectoratului a obligaţiilor financiare faţă de
otoman unilateral i s-a substi sultan şi faţă de înalţii demnitari
tuit un protectorat dublu, ca otomani; domnii fanarioţi au
urmare a legalizării dreptului fost însoţiţi în oficiile lor de
Rusiei de a interveni în favoarea numeroşi apropiaţi şi creditori
Principatelor Române. care s-au bucurat de atenţia lor,
au primit slujbe în stat, au luat
Modificarea raporturilor turco-
parte la deciziile administrative
române a fost determinată de
şi fiscale importante pentru
schimbarea radicală intervenită
ţară. Necumpătaţi şi spoliatori,
în sistemul administrativ-fiscal
Mihail Racoviţă unii dintre aceştia şi-au atras
otoman ca urmare a introdu
ostilitatea boierimii locale, dar
cerii sistemului ilitizâm, al aren
au provocat în câteva cazuri şi
dării impozitelor către notabili
mazilirea domnitorului.
locali sau persoane înstărite cu cu două tuiuri. Consacrarea otomane. Dincolo de aceste
domiciliul la Istanbul. Noul domnului urma un protocol ce aspecte protocolare, de ceremo
sistem însemna achitarea unei cuprindea numirea şi învestirea nial, de simbolistica autorită
sume preliminare de către sa cu însemnele puterii de către ţii domneşti, care au suferit
Alexandru Scarlat Callimachi
arendaşi şi încasarea globală sultan, ceremonia de primire transformări minimale faţă de
a impozitelor. În consecinţă, la patriarhia ecumenică de la perioada precedentă, abuzurile
domnii, numiţi în „veacul Istanbul şi ceremonia din ţară şi umilinţele la care erau supuşi
fanariot” din rândul grecilor (ungerea noului domn de către voievozii de la Iaşi şi Bucureşti
bogaţi din Fanar, pe baza unor mitropolit şi citirea unui ferman). (maziliri, execuţii, confiscări ale
referinţe din partea înalţilor Învestirea şi numirea domnu averii) exprimă într-o mai mare
demnitari otomani şi după lui de către sultan evidenţiază măsură arbitrarul condiţiei aces
achitarea unor sume în avans, degradarea statutului domniei tora. În „veacul fanariot”, dom
oficiale, dar mai ales neofici faţă de secolele anterioare, nia a fost extrem de instabilă,
ale, încasau impozitul numit integrarea sa în sistemul admi arătând o mobilitate extremă, în
haraci şi plăteau mucarerul mic, nistrativ otoman. Tendinţa este sensul trecerii voievozilor din
confirmarea anuală în domnie, reflectată şi de evoluţia simbo scaunul unei ţări în al celeilalte.
şi mucarerul mare, o dată la lurilor care defineau autoritatea Au fost numărate 32 de domnii,
trei ani. La acestea se adăugau domnească: coroana a fost reprezentând 11 mari clanuri
peşcheşurile oficiale, al căror înlocuită de kuka, iar veşmântul familiale din Constantinopol
număr şi cuantum au crescut purtând numele de kaftan s-a (Mavrocordat, Racoviţă, Ghica,
considerabil. Domnii de la Iaşi substituit hlamidei bizantine; Callimachi, Ipsilanti, Ruset,
şi Bucureşti erau echivalaţi în calul, steagul şi buzduganul au Suţu, Mavrogheni, Moruzi,
protocolul otoman paşalelor completat însemnele învestirii Caragea, Hangerli). În general,
lărgit s-a manifestat ca o adevă ■ Dominaţia habsbur-

rată adunare a stărilor, întrunind gică în Transilvania
reprezentanţii laici şi ecleziastici, şi Banat
convocaţi pentru dezbaterea şi Instaurarea regimului habsburgic
aprobarea hotărârilor majore în Transilvania şi Banat, la cum
de politică internă. Astfel de păna dintre secolele al XVII-lea
întruniri au fost convocate, şi al XVIII-lea, a constituit
spre exemplu, în Muntenia la 5 împlinirea unui deziderat al
august 1746, iar în Moldova la Casei de Habsburg care se afir
6 aprilie 1749, de către domnul mase ca o constantă a politicii
Constantin Mavrocordat. Au imperiale. Recuperarea provinci
fost cunoscute, de asemenea, ilor din graniţele fostului Regat
în cursul secolului al XVIII-lea, Maghiar medieval şi dobândirea
adunări ale stărilor convocate şi de noi teritorii, a provinciilor
prezidate de mitropolit. riverane Dunării, au marcat pro
Organizarea administrativ-teri- gramul Reconquistei, al expansiu
torială a celor două principate nii orientale a Habsburgilor.
marchează, într-o mare măsură, Pentru împlinirea acestor
prezervarea autonomiei interne scopuri, imperialii au desfăşurat
în faţa ingerinţelor otomano- o amplă activitate diplomati
levantine, judeţele şi ţinuturile că şi o extrem de percutantă
păstrându-şi configuraţia teri ofensivă militară. înţelegerea cu
torială şi funcţiile dregătorilor stările politice ale Transilvaniei
şi slujbaşilor. Slujbaşii locali a fost un obiectiv prioritar,
erau numiţi şi revocaţi de către mai ales în condiţiile în care
domni, care le stabileau atribuţi soarta acţiunilor militare nu era
Constantin Mavrocordat a avut, în anii ile fiscale, competenţele juridice încă decisă. Încă de la început,
1730-1769, şase domnii în Ţara Românească
şi patru în Moldova şi administrative. aceste acţiuni ce vizau obţinerea
acordului stărilor au fost dublate
de o consolidare a bazei militare
în principat. Prin prezenţa la
În linii generale, instituţiile postelnic, paharnic, stolnic, Arme de epocă. Puşti cu cremene, masa tratativelor şi acceptarea
de provenienţă balcanică
centrale ale statului şi-au păstrat comis, sluger, pitar). Alături condiţiilor impuse de naţiu
principalele trăsături din secolul de dregătorii laici, la adunări nile politice din Transilvania,
anterior. Atât în Muntenia, cât participau şi mitropolitul cu imperialii au disimulat acţiunea
şi în Moldova, Sfatul Domnesc episcopii, în special atunci în forţă de înstăpânire în această
a continuat să fie principala când pe ordinea de zi se aflau provincie. Controlul militar al
instituţie în sprijinul domniei, problemele bisericii. În această Transilvaniei de către imperiali
cu atribuţii de ordin intern, în componenţă, în actele vremii a devenit, în secolele următoare,
domeniile fiscal, judecătoresc, găsim menţionată instituţia un loc comun al modului de
administrativ; funcţiile ce vizau sub numele de Sfat de Obşte guvernare. Armata provinciei,
politica externă au devenit sau Sobor. Hotărârile acestor imperială şi locală, a fost aşezată
superflue în condiţiile accentuă adunări erau consemnate în sub o singură conducere din
rii dominaţiei otomane. acte solemne, hrisoave; uneori 1712, comandantul general al
Sfatul Domnesc era dominat, acestea erau imprimate pentru Transilvaniei, cu reşedinţa la
din punct de vedere numeric, de a fi cunoscute într-un plan mai Sibiu, fiind direct subordonat
boierii autohtoni. O parte dintre larg. Sfatul Domnesc mai poartă Consiliului de Război de la
membrii săi erau dregători: de şi numele de Divan, scoţând în Viena. Demnitatea supremă,
regulă 12 în Muntenia şi 8 sau evidenţă rolul său de instanţă, cea de principe, a fost absor
10 în Moldova (ban, vornic, adunarea sa făcându-se de două bită între titlurile împăratului,
logofăt, spătar, vistier, clucer, sau trei ori pe săptămână. Sfatul acesta numind în fruntea
provinciei guvernatori pentru administraţiei şi bisericii. În faţa epoca principatului calvin. De deceniu al secolului s-a alimen
administrarea curentă. Iniţial, unei lumi eterogene, imperialii asemenea, Habsburgii au urmă tat mitul „bunului împărat”,
aceşti guvernatori proveneau din au guvernat vastul imperiu prin rit fortificarea catolicismului al suveranului care avea ca
rândurile aristocraţiei filohabs- apelul la un aparat birocratic prin atragerea la unire religioasă obiectiv „fericirea de obşte”,
burgice (Ştefan Wesselényi, centralizat. Pentru aceste nevoi a românilor ortodocşi. În planul îmbunătăţirea soartei supuşilor
Sigismund Kornis). A urmat au dezvoltat o pătură de func politicii confesionale, raportarea printr-o politică raţională în
o perioadă de tranziţie, în care ţionari proveniţi din elemente la lumea ortodoxă din imperiu a plan economic şi de luminare,
nobilii din ţară alternau cu locale şi din străini, din alte arătat disponibilitatea austri de ridicare a condiţiei culturale.
generalii imperiali, pentru ca provincii ale imperiului, cu toţii ecilor către toleranţă, liberul
Odată cu stingerea din viaţă
după anii ’60 guvernatorii să
a lui Mihail Apafi al II-lea, în
provină doar din afara ţării.
1713, Curtea vieneză n-a mai
Selectarea înalţilor demnitari
permis stărilor să-şi exercite
dintre nobilii şi militarii austrieci
dreptul constituţional funda
evidenţiază interesele Curţii de
mental, clamat în permanenţă
la Viena pentru promovarea
în veacul anterior: libera electio.
centralizării şi extinderea refor
Împăratul a exercitat preroga
melor în Transilvania, în faţa
tivele puterii centrale încă de la
unei nobilimi conservatoare.
sfârşitul veacului al XVII-lea,
Banatul a fost supus, la rândul
numind în fruntea provinciei un
său, unei conduceri militare,
director suprem sau un guver
mai cu seamă datorită situării
nator. În exercitarea atribuţiilor
sale în proximitatea otomanilor.
lui, acesta avea de respectat
Viena a instituit în această zonă
o serie de obligaţii formulate
o conducere mixtă, militară şi
prin intermediul instrucţiunilor
civilă, având în frunte guver
imperiale. Începând cu anul
natori numiţi de împărat dintre
1709, a îndeplinit şi funcţia
aristocraţii din afara provinci
de preşedinte al Deputaţiunii
ei, ce depindeau de Consiliul
ţării, organism format din 16
Aulic de Război şi de Comisia
membri, câte patru din fiecare
Neoaquistică. Administraţia
religie receptă. Această instituţie
civilă a fost introdusă începând
a funcţionat doar până în 1713,
cu mijlocul secolului (1751), în
evidenţiind o atitudine favora
fruntea Banatului timişan fiind
bilă a imperialilor faţă de stări
numiţi preşedinţi civili, subor
în contextul răscoalei conduse
donaţi Camerei Aulice vieneze.
de Francisc Rákoczi al II-lea.
Organizarea acestui teritoriu
Din acelaşi an, Carol al VI-lea a
sub forma unui domeniu erarial,
girat reorganizarea Guberniului,
al fiscului, a dat prilejul afir
Mihail Apafi al ll-lea pe o gravură de epocă organism având în componenţa
mării unor politici economice
sa 12 membri. Pe lângă mem
întemeiate pe o exploatare atât
brii propuşi de Dietă, împăratul
extensivă, prin asanare, drenarea fiind însă stimulaţi în ataşamen exerciţiu al cultului şi eliminarea
a introdus nume noi, ataşate
cursurilor apelor, dispunerea tul lor faţă de Curtea vieneză. barierelor religioase, pentru
puterii de la Viena. Aceste
raţională a populaţiei prin accesul la oficii şi demnităţi
Politica susţinută de Habsburgi măsuri se înscriau în promova
delimitarea intravilanului, cât publice civile şi militare.
în plan confesional a vizat, rea programului politic vienez,
şi intensivă, prin introducerea
la rândul său, consolidarea Nu în ultimul rând, imperialii având ca idei-forţă centralismul
unor noi culturi, a unor noi
dominaţiei asupra Transilvaniei. au mizat în politica de sub şi absolutismul monarhic. La
tehnici agricole, instalarea de
Măsurile promovate de ordonare a Transilvaniei pe şedinţele Guberniului puteau
colonişti.
imperiali au vizat întărirea cultivarea în rândurile supuşilor participa, alături de guvernator,
Alături de armată, regimul bisericii catolice, deposedată de a cultului imperial. Din alinia generalul suprem al oştilor ţării,
habsburgic s-a consolidat în o mare parte a bunurilor sale şi mentele despotismului luminat, cancelarul provincial, tezaurarul,
Transilvania şi prin intermediul redusă la o situaţie marginală în ale iosefinismului din al optulea preşedintele stărilor, preşedin-
tele Tablei Regeşti, episcopul judecată, de for de apel pentru XVII-lea şi din primele decenii fiscale şi dijme ecleziasti
catolic, comitele saşilor, alţi cauzele înaintate de scaunele de ale veacului următor a făcut ce secularizate. Aflat iniţial
consilieri intimi. Comparativ cu judecată ale comitatelor, sca necesară funcţionarea unei în subordinea Guberniului,
perioada principatului autonom, unelor secuieşti şi ale oraşelor instituţii menite să colecteze Tezaurariatul a fost legat de la
guvernatorul şi Guberniul şi-au libere regeşti. Sentinţele acestei contribuţiile militare, dar şi să începutul secolului al XVIII-lea
pierdut competenţele delibera instituţii puteau fi atacate la asigure securitatea populaţiei de Cancelaria Aulică, Curtea
tive, devenind, în consecinţă, Guberniu, la Cancelaria Aulică autohtone în faţa posibilelor de la Viena dorind să dispună
simple instituţii executive. şi de asemenea, în situaţii abuzuri ale armatei. Înfiinţată direct şi necondiţionat de resur
Sediul Guberniului, deşi fixat speciale, direct la împărat. în 1691, această instituţie a fost sele principatului.
iniţial la Alba-Iulia, a fost mutat Datorită situării Transilvaniei
la Sibiu, unde a rămas până în într-o zonă de frontieră de
1790, când a fost transferat la maximă tensiune, conflictele cu
Cluj. Traseul instituţiei centra Imperiul Otoman fiind o con
le a Transilvaniei conturează stantă pentru veacul Luminilor,
semnificaţii politice evidente, imperialii au fost interesaţi
exprimând competiţia şi tensi în a acorda acestei provincii
unile dintre Viena şi stări. La o organizare militară cât mai
început, intenţionând să câştige eficientă. Pentru a deposeda
bunăvoinţa stărilor, imperialii stările de un posibil instrument
s-au plasat într-o continuitate de revoltă, de tipul mişcării
faţă de epoca principatului lui Francisc Rákoczi al II-lea,
autonom, al cărui centru se afla austriecii nu au mai convocat
la Alba-Iulia; când rolul Curţii oastea ţării, preocupându-se
de la Viena a devenit preponde în schimb de încartiruirea în
rent în decizia politică privitoa ţară şi de asigurarea întreţinerii
re la Transilvania, reformismul armatelor imperiale. În vederea
susţinut de împăraţi dislocând coordonării şi conducerii dispo
regimul constituţional tradiţio zitivelor militare de pe teritoriul
nal şi trezind opoziţia privile Transilvaniei, Habsburgii au
giaţilor, sediul Guberniului s-a înfiinţat la Sibiu o Prefectură
mutat la Sibiu, un oraş ce scăpa a armelor, în frunte cu un
de sub autoritatea nobiliară preşedinte (comandant general),
şi unde se găsea şi coman direct subordonat Consiliului
damentul militar habsburgic; Aulic de Război. Relaţia dintre
retractarea reformelor iosefine Curtea de la Viena şi instituţiile
şi epoca restauraţiei au depla politice, administrative, juridice,
Cancelarul Mihail Teleki, cel care a deschis calea
sat înspre stări preponderenţa Habsburgilor în Transilvania
deciziei politice, acest lucru
fiind reflectat şi de mutarea Friederich Veterani,
Preşedintele aflat în fruntea denumită Comisariatul Suprem comandantul
sediului instituţiei la Cluj, un trupelor imperiale
Tablei Regeşti era şi preşedin Provincial. În timpul reformis din Transilvania,
oraş în care nobilimea deţinea acvaforte
tele de drept al Dietei. Fără un mului terezian, acesta a devenit
un control substanţial. Această
sediu stabil la început, din 1737 un instrument al modernizării
„peregrinare” a Guberniului
Tabla Regească şi-a stabilit administraţiei financiare din
în oraşele transilvănene pune
sediul la Mediaş, pentru ca ime Transilvania. În acelaşi dome
în evidenţă un simbolism al
diat după mijlocul veacului să niu al administrării resurselor
puterii, efortul stărilor şi al
se mute la Târgu-Mureş, unde economico-financiare a funcţio
Curţii imperiale de a-şi adju
a rămas, cu un scurt intermezzo nat Tezaurariatul, care întrunea
deca rolul de factor decisiv în
în timpul domniei lui Iosif competenţe în administrarea
viaţa politică a Transilvaniei.
al II-lea, până la desfiinţarea sa. veniturilor regaliene provenite
Pe lângă Guberniu a funcţionat
Tabla Regească, îndeplinind Regimul de ocupaţie milita din saline şi mine, din baterea
atribuţii juridice, de instanţă de ră de la sfârşitul secolului al monedei, din vămi, domenii
unele perioade mergându-se

până la suspendarea întrunirii
acesteia. Dreptul de libera electio
a fost suprimat, competenţele
de ordin politic şi atribuţiile
economice ale Dietei au fost
limitate, o parte a veniturilor,
cele socotite regaliene, au fost
transferate Tezaurariatului. În
urma presiunilor Curţii vieneze,
Dieta Transilvaniei s-a trans
format, în timp, dintr-un for
legislativ într-o instituţie cu
Lupta dată lângă peştera Veterani, în Banat, 17 august 1788 funcţiuni executive. Începând
(reconstituire)
cu 1762, odată cu perioada de
accelerare a reformelor, Maria
Terezia a renunţat la convoca
fiscale şi militare dislocate în vinciei. În primul rând, solida
rea Dietei, această politică fiind
Transilvania era realizată prin ritatea stărilor a fost contestată
continuată şi de Iosif al II-lea.
Cancelaria Aulică. Acest orga prin limitarea atribuţiilor Dietei
nism, cu sediul la Viena, avea (adunarea reprezentativă a ţării) Prefacerile instituţionale au fost
în fruntea sa un vicecancelar şi prin instaurarea controlului secondate - în intenţia de a
aulic; mai târziu, din 1742, un decizional în cadrul acestui for, disloca sistemul constituţional
cancelar aulic, care era şi consi cei numiţi de împărat depăşind bazat pe cele trei naţiuni privile
lier intim al împăratului. Pentru numărul deputaţilor cu manda giate şi patru religii recepte -
o scurtă perioadă, Cancelaria te; de asemenea, prin convo prin promovarea reformelor
Gravură alegorică înfăţişând
Aulică a Transilvaniei a fost carea tot mai rară a Dietei, în administrative menite să ofere supunerea Transilvaniei
unificată cu cea a Ungariei,
situaţia fiind schimbată după
revocarea reformelor iosefine.
Lupta între otomani şi austrieci,
octombrie 1789 (reconstituire)
Inovaţiile şi prefacerile înregis
trate în sistemul instituţional al
Transilvaniei evidenţiază şi o altă
coordonată de control şi supu
nere faţă de intenţiile monarhilor
habsburgi, în consonanţă cu
politica de omogenizare şi
uniformizare instituţional-admi-
nistrativă a Vienei. În toate aces
te instituţii au fost promovaţi
mai cu seamă catolicii, iar func
ţiile de cea mai mare răspundere
le-au fost atribuite aproape în
exclusivitate acestora.
Tendinţa de concentrare a deci
ziei politice exclusiv în mâinile
împăratului şi la Viena a fost
ilustrată de acţiunile austriecilor
de deposedare treptată a stărilor
de privilegiile ce le asigurau
dominarea vieţii publice a pro
Vienei un bazin fiscal mai continue de judecată, îndeplinea sau mai puţin importante. sar regal, reprezentant direct al
larg, mai stabil şi mai sigur. şi atribuţii juridice. El era În timp ce autonomia împăratului. Această organizare
Transilvania, în urma cesiunilor ajutat de un vicecomite ales de administrativă a saşilor s-a administrativă a durat doar
teritoriale pe seama Ungariei, congregaţiile comitatense din păstrat în cadrele sale tradiţio până la revocarea reformelor
a fost organizată din punct rândurile nobilimii locale, de nale, lumea secuiască a suportat iosefine, în 1790.
de vedere administrativ în 10 activitatea acestuia legându-se o schimbare esenţială. Datorită Iniţiativele imperiale interve
comitate, 5 scaune secuieşti, cu în cea mai mare parte gestio renunţării la funcţiile ostăşeşti nite în secolul al XVIII-lea în
filiile lor, şi 9 scaune săseşti, cu narea administraţiei şi justiţiei ale secuilor, din rândurile lor nu Transilvania şi Banat au avut ca
două districte. Această organi comitatense. Mai activau notari, a mai fost ales niciun căpitan obiectiv alinierea şi subordona
zare administrativă tradiţională medici, alţi funcţionari mărunţi, suprem. Autonomiile adminis rea structurilor provinciale faţă
a fost păstrată până în vremea comisari, administratori, tem trative locale au subzistat până de politica manifest centra
lui Iosif al II-lea. La fel, Banatul niceri, executori judecătoreşti, la reformele lui Iosif al II-lea lizatoare a Habsburgilor. Au
curieri, străjeri, portari. din 1783-1784, când principa
a fost împărţit în 13, ulterior în însemnat, în acelaşi timp, un
11 districte. În fruntea comita Autonomiile administrative tul a fost împărţit în 10, apoi mijloc de modernizare a socie
telor se afla un comite suprem, locale - cea a saşilor şi cea a în 11 comitate, grupate în 3 tăţii, de îmbunătăţire a soartei
numit de Guberniu, care din secuilor - au suferit de-a lungul districte, Cluj, Sibiu şi Făgăraş, supuşilor în spiritul ideilor
1763, după înfiinţarea tablelor secolului modificări mai mult având fiecare în frunte un comi absolutismului luminat.
ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SEC. AL XVIII-LEA

Şl LA ÎNCEPUTUL SEC. AL XIX-LEA
Reformismul secolului al XVIII-lea

fârşitul secolului al XVII-lea marchează trecerea de la „mica” la
„marea Europă”, prin recuperarea creştinătăţii orientale şi extinderea
frontierelor Europei clasice spre partea răsăriteană a continentului.
„Marea Europă” inaugura debutul secolului Luminilor, debutul luptei „între
vechi şi nou, laic şi religios, raţional şi iraţional, libertate şi despotism”.
■ Reformismul pentru succesiunea Regatului

habsburgic Ungar medieval în spaţiul car-
În Transilvania, conform pato-dunărean, Habsburgii nu
opiniei lui L. Blaga, veacul al au reuşit să împlinească dezi Stema Imperiului
Habsburgic
XVIII-lea a început deja în deratul stăpânirii Transilvaniei. cu blazoanele
principatelor
ultimul deceniu al secolului Datorită crizei pe care a componente
anterior, când Principatul traversat-o puterea otomană în
Transilvaniei intra de facto ultimele decenii ale veacului al
în stăpânirea Imperiului XVII-lea, raportul de forţe în integrate în imperiu. Diploma vor apela în permanenţă în
Habsburgic. Încă din secolul zonă s-a modificat decisiv în menţine vechile hotărâri consti faţa încercărilor de schimbare
al XVI-lea, Habsburgii au mani favoarea Habsburgilor. tuţionale ale ţării (Tripartitum-ul preconizate de imperiali.
festat tendinţe expansioniste lui Werböczy, Approbatae şi
Folosindu-se de presiunea Din această cauză, eforturi
faţă de provincia intracarpatică, Compilatae Constitutiones), recu
armatei imperiale, dar şi de tra le Habsburgilor de a deţine
din raţiuni de ordin ereditar, noscând naţiunile privilegiate şi
tative desfăşurate cu principele controlul decisiv şi exclusiv în
politic, militar, economic, dar, religiile recepte, românii orto
Mihail Apafi (1661-1690) şi cu Transilvania au cunoscut sinuo
în ciuda confruntărilor acti docşi fiind excluşi în continuare
reprezentanţii stărilor transilvă zităţi, înaintări şi reveniri. De la
ve şi latente dintre Imperiul de la viaţa politică a principa
nene, împăratul Leopold I 1691 până la 1740, perioadă ce
Habsburgic şi cel Otoman, tului. Actul care a confirmat de
de Habsburg (1658-1705) a cuprinde domniile împăraţilor
reuşit să obţină denunţarea jure, în virtutea dreptului interna Leopold I (1658-1705), Iosif I
suzeranităţii otomane şi ţional, integrarea Transilvaniei (1705-1711) şi Carol al Vl-lea
Monedă de epocă acceptarea protecţiei imperi în Imperiul Habsburgic a fost (1711-1740), Transilvania
cu chipul lui Carol
al Vl-lea ale (prin Tratatul din 9 mai Tratatul de la Karlowitz din traversează o etapă de prere
1688). Pentru a confirma noua 1699. Recunoaşterea şi confir formism. Următoarele patru
realitate, la 4 decembrie 1691, marea vechilor libertăţi şi privi decenii, coincizând cu domnia
împăratul a emis aşa-numita legii ale Transilvaniei din partea împărătesei Maria Terezia
Diplomă leopoldină, care noilor stăpâni, Habsburgii, au (1740-1780), sunt ani în care
vreme de 150 de ani a servit consolidat identitatea tradi Transilvania cunoaşte impor
drept constituţie noii provincii ţională a stărilor, la care acestea tante prefaceri de ordin politic,
Palatul imperial (Schönbrun) de la Viena

economic, social, fiscal, datorită În 1767, Le Mercier de La A treia sursă a toleranţei

unei politici reformatoare cu Rivière afirma, în lucrarea sa iosefine poate fi considerată
caracter strict pragmatic. L’Ordre naturel et essentiel des chiar experienţa personală
societés politiques, că există două a împăratului. După cum
Cele mai semnificative mutaţii
tipuri de despotism: unul se cunoaşte, imperiul
s-au desfăşurat pe parcursul
artificial, „teribil şi dezastru cuprindea un număr mare
unui singur deceniu, 1780-1790.
os” şi unul natural, „necesar de protestanţi care desfă
În aceşti ani, în Transilvania,
fericirii supuşilor”. Iosif al şurau activităţi economice
dar şi în restul imperiului,
II-lea a fost un adept al des prospere. Cu toate acestea,
împăratul Iosif al II-lea a aplicat
potismului natural şi, chiar dacă în 1752 Maria Terezia a
politica absolutismului sau a
înainte de moarte şi-a abrogat abrogat privilegiile deţinute
despotismului luminat, influen
aproape toate măsurile, pentru de protestanţii din Boemia,
ţat de ideile iluminismului fran
populaţia românească „tolerată” rezultatul fiind declanşarea unei
cez, dar mai ales de ale celui Împăratul losif al II-lea,
din Transilvania domnia sa a tablou de Georg Decker
puternice mişcări anticatolice.
însemnat naşterea speranţei Pentru că împărăteasa refuza
care, în final, va duce la emanci recunoaşterea libertăţilor religi
parea lor politică. oase, losif al
II-lea a intervenit pe lângă
Fundamentele teoretice ale con
mama sa, pentru a o convinge
cepţiei de toleranţă iosefină au aţia în care numărul celor care
să fie tolerantă, să nu îi mai
fost identificate de istoricii aus au altă religie decât cea oficială
persecute pe protestanţi. Prin
trieci I. Beidtel şi H. Voltelini. este atât de mare încât eventu
vizitele numeroase pe care le-a
Aceştia au studiat principiile ce alul lor exil ar afecta grav inte
făcut în provincii, împăratul a
se degajă din corespondenţa lui resele statului, atunci suveranul
ajuns să înţeleagă necesitatea
Iosif al II-lea cu Maria Terezia este „obligat” să-i tolereze.
şi importanţa adoptării unei
şi informaţiile legate de educaţia Forţa şi persecuţia nu vor con
atitudini tolerante în mate
împăratului, ajungând la conclu verti pe nimeni şi oamenii nu
rie religioasă. El a vizitat şi
zia că originile ideilor toleranţei pot fi salvaţi contra voinţei lor,
Transilvania în anul 1773, luând
iosefine se află în principal în credinţa fiindu-le dată de către
contact cu realităţile politice şi
concepţia dreptului natural Dumnezeu. Religia naturală
religioase de aici.
german (Pufendorf, Wolff şi este situată deasupra tuturor
Thomasius) şi prea puţin în religiilor, ea îi obligă pe oameni
influenţele iluminismului fran- să-şi îndeplinească obligaţiile
cez. Printre lucrările studiate de faţă de stat. Suveranul, la rândul
împărat s-a aflat şi compendiul său, trebuie să respecte religia Tronul imperial de la Viena
de drept natural întocmit, cu supuşilor, iar supuşii trebuie să

Împărăteasa Maria Terezia,
pictură de Martin van Meytens unele modificări, de Chr. A. fie fideli împăratului.
Beck, pe baza operei lui S.
Corespondenţa dintre Maria
Pufendorf, De officio hominis et
Terezia şi fiul său ilustrează şi
civis secundum legem naturalem. Tot
german (Aufklärung), prin ope mai clar definiţia pe care Iosif al
aici au fost cuprinse şi idei din
rele lui Hugo Grotius, Christian II-lea o dă toleranţei religioase:
lucrarea Anti-Machiavelli, scrisă
Wolff şi Samuel Pufendorf. permisiunea acordată tuturor
de Frederic cel Mare al Prusiei.
Iosefinismul a fost un curent de cetăţenilor care sunt folositori
gândire politico-filosofică şi o Concepţia lui Pufendorf despre statului să aibă pământuri,
practică de guvernare, concre relaţia stat-biserică, exprimată meserii, să exercite funcţii ce
tizat prin măsuri care atingeau în 1687 în lucrarea De habitu reli- pot aduce avantaje, indiferent
toate domeniile vieţii publice, gionis christianae ad vitam civilem, de credinţa pe care o profesea
având ca scop realizarea unui l-a influenţat de asemenea pe ză. Observăm astfel că, pe lângă
stat puternic centralizat şi asi împărat. Pufendorf crede că sursele teoretice sus-amintite,
gurarea fericirii supuşilor, după statul trebuie să decidă dacă apli toleranţa practicată de împărat
cunoscuta butadă „totul pentru că toleranţă confesiunilor care are la bază şi considerente de
popor, dar nimic prin popor”. se opun religiei oficiale; în situ- ordin economic.
Imediat după ce a ajuns la ca principat intrat în compo atribuţiile, pierzându-şi mai ales de măsuri pe care le putem
conducerea monarhiei, convins nenţa Imperiului Habsburgic, prerogativa cea mai importantă, sesiza atât la nivelul întregului
fiind că omogenitatea confesi bucurându-se de o relativă alegerea principelui. imperiu, cât şi, în particular, în
onală nu este de lungă durată autonomie. Titlul de principe Transilvania. În 1761 s-a creat
şi nici de dorit, în condiţiile în Carol al VI-lea nu a operat
al Transilvaniei era deţinut de
modificări în sistemul de Consiliul de Stat, o instituţie
care ponderea altor religii decât către împărat, dar el conducea
guvernare moştenit de la tatăl şi cu rol consultativ, suprapusă
cea oficială era semnificativă în ţara prin guvernatori şi chiar
fratele său. Neavând nici pute celorlalte oficii aulice.
imperiu, Iosif al II-lea a adoptat generali comandanţi. Pentru
măsuri concrete. Gradual, a administrarea Transilvaniei, în rea şi nici dorinţa de a reforma În Transilvania, dacă până în
abolit practicile represive tradi 1692 a fost înfiinţat Guberniul, un imperiu divizat, a menajat 1740 Dieta era convocată anual,
ţionale la adresa necatolicilor care avea în competenţă toate particularismele locale, privile de la această dată forul suprem
şi a suspendat orice formă de problemele vieţii publice. giile dietale, reducând controlul al stărilor nobiliare s-a întrunit
cenzură civilă şi religioasă, între Din 1694, Guberniul a avut regal la un nivel minim. doar la porunca împărătesei.
decembrie 1780 şi martie 1781.
La 8 iunie 1782 a emis patenta EUROPA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA (HARTĂ DE EPOCĂ)
de abolire a cenzurii.
Primul edict de toleranţă al lui
Iosif al II-lea a fost promulgat
la Linz, în 13 octombrie 1781,
pentru Austria Superioară.
Patentele de toleranţă pentru
celelalte părţi ale imperiului a
fost emise: pentru Ungaria la
25 octombrie, Moravia şi Styria
la 27 octombrie, Boemia la 30
octombrie, Krajna la 3 noiem
brie, Transilvania la 8 noiem
brie, Galiţia la 10 noiembrie,
Ţările de Jos austriece la 12
noiembrie, Schleswig la 30
martie 1782, Lombardia la 30
mai 1782. Toate aceste patente,
adaptate provinciilor cărora
se adresau şi care diferă unele
de altele într-o măsură mai
mică sau mai mare, aparţin
ansamblului coerent al politicii
iosefine, Toleranzpolitik.
Într-un astfel de orizont
teoretic, imperialii s-au străduit
să-şi consolideze poziţiile în o reprezentanţă la Viena, Fiica lui Carol, Maria Terezia, Între 1762 şi 1791 Dieta nu
Transilvania, opunând nobi numită Cancelaria Aulică a conştientizând necesitatea a mai fost convocată nicio
limii maghiare tradiţionaliste Transilvaniei, cu rol de coor centralizării şi a omogenizării singură dată. Această măsură
încurajarea saşilor, dar mai cu donare între monarh şi autori vastului Imperiu Habsburgic, reflectă clar tendinţa puterii
seamă a românilor. Pasul deci tăţile transilvănene. Cancelaria a adoptat o concepţie de stăpânitoare de creştere a
siv în organizarea instituţiilor avea în frunte un cancelar guvernare radical diferită de ponderii forurilor centrale şi de
supreme de guvernare ale prin aulic şi şase consilieri, fiind, aceea a tatălui său. Sfătuită de reducere a influenţei organe
cipatului l-a făcut Leopold I, în realitate, instituţia supremă oameni politici competenţi lor reprezentative ale stărilor,
prin Diploma leopoldină. de conducere a Transilvaniei. (contele Friedrich Wilhelm von pentru a consolida centralizarea
Transilvania, separată de Dieta a fost menţinută, dar Haugwitz şi contele Kaunitz), politică a imperiului. Iosif al
Ungaria, îşi continua existenţa i s-au restrâns permanent Maria Terezia a luat o serie II-lea a continuat politica de
centralizare, măsurile introduse nale pe care se întemeia regimul Terezia, iosefinismul a lichidat
în timpul domniei sale lovind de stări. Pentru a consolida şi al doilea bastion al regimului
puternic în privilegiile stărilor. încorporarea Transilvaniei în de stări, autonomia jurisdic
În 1782, împăratul a unit cance imperiu, a numit în administra ţională, prin reorganizarea
lariile ungară şi transilvăneană, ţie funcţionari catolici, puternic administrativă a Transilvaniei
competenţele noii instituţii ataşaţi de dinastie. Iosif al II-lea în 10, apoi în 11 comitate, prin
cuprinzând toate domeniile de a dus o politică absolutistă de decretele din anii 1783-1784.
activitate, cu excepţia bisericii, a eliminare a tuturor particularis- Principala consecinţă a acestei
fundaţiilor, a şcolii şi a cenzurii. melor locale, statul căpătând în reforme a fost eliminarea
timpul său un aspect dictato sistemului anacronic al „celor
Dacă la începutul secolului
rial. împăratul guverna singur, trei naţiuni”, în noile comitate
al XVIII-lea stările, în virtu
fără a ţine seama de corpurile locuind de acum împreună saşi,
tea compromisurilor realizate
intermediare. Rolul de adminis secui, unguri şi români.
cu Viena în 1691 şi 1711, îşi
trare a ţării în numele puterii
exercitau privilegiile aproape Sub raport juridic, în secolul al
imperiale, de control al funcţio
Stema familiei nestânjenit, odată cu Maria XVIII-lea suveranii au urmărit
Habsburgilor narilor din administraţie îl avea
Terezia lucrurile s-au schimbat. modernizarea şi uniformizarea
Guberniul transilvănean.
Împărăteasa a căutat o cale justiţiei, pentru ca aceasta să fie
de mijloc între absolutismul După ce Dieta dispăruse, valabilă pentru toţi locuitorii
infiltrat de idei iluministe şi practic, din rândul centrelor de principatului. În Transilvania
întocmirile juridice constituţio putere încă din vremea Mariei funcţiona Tabla Regia in Magna
Transilvaniae Principatu judiciaria.
Justiţia se exercita în două
HARTA IMPERIULUI HABSBURGIC CU PORTRETELE DINASTICE instanţe: Tabula continuă a
Şl CU BLAZOANELE PRINCIPATELOR COMPONENTE
comitatelor, districtelor şi
scaunelor secuieşti şi Forum
Revizorium, care examina cauzele
primului for. În timpul Mariei
Terezia s-au generalizat Codul
civil şi cel penal care îi poartă
numele, iar în 1776 a fost des
fiinţată tortura. În 1787, Iosif
al II-lea a reeditat Codul penal
terezian, pedeapsa capitală fiind
suprimata.
Pentru aplicarea politicii
economice imperiale, prin
Diploma leopoldină s-a înfiinţat
Tezaurariatul. În conformita
te cu ideile mercantiliste ale
timpului, Carol al VI-lea a
depus eforturi pentru dezvol
tarea comerţului şi a industriei,
fără să facă însă nimic pentru
îmbunătăţirea stării ţăranilor.
Reformele tereziene au vizat
modernizarea economiei,
punerea în valoare a resurse
lor, stimularea manufacturilor,
comerţului, mineritului. Pentru
Transilvania, o mare semni
ficaţie a avut legislaţia socială
a împărătesei, elaborată între sultanului, Imperiul Habsburgic către sultan, fiind consideraţi
1747 şi 1769, prin care puterea şi Ţaratul Rusesc, liderii fana înalţi funcţionari ai Porţii, deci
statală intervenea în relaţia rioţi erau integraţi în ierarhia puteau exercita o autoritate mai
dintre stăpânii de pământ şi imperiului (înainte de a ajunge mare asupra boierilor.
ţărani, încercând o îmbună domni, ei trebuiau de obicei să
tăţire a situaţiei acestora din Impunerea regimului fanariot
fie mari-dragomani), dove
urmă. Un efect favorabil asupra nu a fost însă percepută în soci
dindu-se a fi loiali Porţii pe
românilor l-au avut şi măsurile etatea românească drept o rupe
scaunele domneşti de la Iaşi şi
de extindere a organizării grani re cu tradiţia. Chiar şi înainte
Bucureşti. Soluţia fanariotă a
ţelor militare şi în Transilvania, de anii 1711, respectiv 1716,
fost deci un compromis între
în 1761 — 1762. Lipsiţi de scaunele domneşti de la Iaşi şi
a păstra statutul de autonomie Bucureşti fuseseră ocupate şi de
drepturi, românii aveau şansa al Principatelor şi a impune
de a obţine, prin înrolare, domni greci. Cel mai conclu
Stema Principatului Transilvaniei administraţia otomană în aceste dent exemplu este oferit de
pământ ereditar, emanciparea
două teritorii. Înfiinţarea unui Nicolae Mavrocordat, cel care a
din statutul iobăgesc, dezvolta
paşalâc la nord de Dunăre nu inaugurat regimul fanariot
rea învăţământului. Formarea
mai era posibilă în veacul al în ambele principate. Domn al
regimentelor de graniţă a jucat
Principala consecinţă a acestei XVIII-lea, deoarece nici Viena, Moldovei în anii 1709-1710,
un rol deosebit de important în
legislaţii şcolare a fost dez nici Sankt-Petersburgul nu ar fi el era înrudit cu Constantin
ascensiunea politică a românilor
voltarea unei elite intelectuale tolerat acţiunea, iar o asemenea Brâncoveanu; când a ajuns
ardeleni şi chiar în îmbunătăţi
româneşti capabile să susţină, la politică ar fi înstrăinat defi principe în Ţara Românească, a
rea situaţiei lor economice. În
sfârşitul secolului al XVIII-lea, nitiv aristocraţia moldoveană insistat ca Radu Popescu — cro
principat staţionau patru regi
lupta pentru emancipare. şi valahă. Astfel, statutul de nicarul curţii sale — să demon
mente de cavalerie şi două de
autonomie al Principatelor era streze descendenţa sa din dom
infanterie. Puterea militară era În concluzie, prin măsuri păstrat, impunându-i-se însă nul moldovean Alexandru cel
subordonată direct Consiliului le adoptate în Transilvania,
limitări considerabile. Alegerea Bun (1400-1432). Aristocraţia
Aulic de Război. Curtea vieneză a urmărit, pe
principelui de către boieri, care Moldovei şi a Ţării Româneşti
Iosif al II-lea a aplicat în dome lângă omogenizarea şi ridica
devenise oricum o formali a înţeles că în 1711/1716 a avut
niul economic nu doar teori rea nivelului de dezvoltare al
tate, a fost complet abolită loc o schimbare politică impor
ile mercantiliste, ci şi pe cele acestei provincii, transformarea
în 1730. După această dată, tantă doar câteva decenii mai
fiziocratice. Drept consecinţă tuturor cetăţenilor în supuşi
principii erau numiţi direct de târziu, când reformele domnilor
imediată a Răscoalei lui Horea, fideli, instruiţi şi capabili de a
împăratul a promulgat, la 22 contribui la nevoile militare şi
august 1785, patenta prin care economice ale imperiului.
Hrisovul din 5 august 1746 al lui Constantin Mavrocordat
prin care era desfiinţată şerbia în Ţara Românească
suprima dependenţa personală
a iobagilor. ■ Reformismul fanariot
Printre cele mai importante Prin impunerea regimului
reforme tereziene şi iosefine se fanariot în Ţara Românească
numără cele legate de dezvol şi Moldova, Poarta a avut în
tarea învăţământului. Politica vedere consolidarea autorităţii
şcolară a celor doi suverani ei asupra celor două principate,
s-a condus după principiul că mai ales ca urmare a consoli
şcoala trebuie să crească înainte dării puterii Habsburgilor în
de toate buni producători şi, Transilvania şi a expansiunii
prin urmare, buni contribua Rusiei spre sud-estul Europei.
bili, buni soldaţi, buni cetăţeni, Decizia Porţii a fost de aseme
fără deosebire de neam sau nea încurajată de frecventele
confesiune. Pe această direcţie manifestaţii antiotomane din
se înscriu Ratio Educationis aceste două ţări.
(1777) şi Norma Regia (1781), În contradicţie cu domnii
care instituie învăţământul pământeni, care erau tentaţi
elementar gratuit şi obligatoriu. să coopereze cu adversarii
sumele fiind de regulă recupera contextul păstrării autonomiei pe acelaşi domeniu timp de cel
te prin taxe noi. Astfel, domnii Ţării Româneşti şi a Moldovei, puţin doisprezece ani. În Ţara
fanarioţi erau prinşi într-un boierii şi-au păstrat doar funcţia Românească s-a manifestat, în
cerc vicios; pentru a satisface de parteneri ai principelui la paralel, o tendinţă opusă, care
cererile Porţii şi pentru a uşura guvernarea ţării. Subordonarea stabilea un sistem de datorii
criza fiscală şi demografică, boierilor autorităţii principelui pentru şerb, statutul acestuia
erau constrânşi la reforma era necesară pentru a întă fiind astfel apropiat aceluia al
rea sistemului de impozitare, ri controlul otoman asupra ţăranului liber aflat pe dome
pentru a asigura stabilitatea şi a Principatelor şi a înăbuşi orice niul boieresc cu contract de
lărgi numărul ţăranilor contri efort al pretendenţilor locali de muncă. Pentru a pune capăt
buabili. Din păcate, absenţa a suprima acest control. Această migraţiilor populaţiei rurale,
oricărei reglementări cu privire alianţă a fost, de asemenea, una care căuta să găsească un sistem
la cererile materiale ale Porţii şi dintre ţintele reformismului cu datorii feudale mai uşoare,
rivalitatea pentru tron au ruinat fanariot. În ceea ce priveşte principele a căutat să unifor
orice efort de a introduce o dis populaţia de pe domeniile mizeze obligaţiile ţăranului faţă
ciplină fiscală prin specificarea boiereşti, aceasta era împărţită de stăpânul domeniului pe tot
loan Vodă Caragea este autorul în două categorii, şerbi şi ţărani cuprinsul ţării. în prima fază,
indirect al Legiuirii Caragea
valorii taxei şi a timpului în care
aceasta trebuia să fie plătită. În liberi, atribuţiile celor din urmă reglementările îi aveau în vedere
ciuda acestor obstacole, Nicolae fiind stabilite printr-un contract doar pe ţăranii liberi, obligaţiile
Mavrocordat şi îndeosebi fiul cu stăpânul domeniului. Şerbii lor fiind limitate la douăspre
fanarioţi au început să încalce său Constantin au încercat să erau supuşi strictei autorităţi zece zile pe an în favoarea
privilegiile boierilor. reorganizeze sistemul fiscal. a conducătorului lor laic sau moşierului şi la anumite taxe
Într-adevăr, secolul fanariot Măsurile luate de Constantin ecleziastic. În prima jumătate a în bani. Pentru ca şerbii să
(1711/1716-1821) poate fi Mavrocordat constau în stabili secolului al XVIII-lea, în special poată fi transferaţi din sistemul
definit ca unul al reformelor: rea unei taxe generale ce putea în Moldova, a existat tendinţa de muncă neregulată în cel de
toate domeniile vieţii soci fi plătită în patru rate, în aboli de a-i echivala pe ţăranii şerbi muncă regulată a fost necesară
ale - finanţe, agricultură, rea sistemului responsabilităţii cu ţiganii robi şi de a-i transfor abolirea autorităţii senioriale,
justiţie, administraţie, biserică fiscale colective, una din prin ma pe ţăranii liberi în şerbi dacă cu alte cuvinte a şerbiei. Presat
şi cultură - au suferit un proces cipalele cauze ce duceau la fuga stăteau, pe bază contractuală, de o acută criză demografică şi
de largă reorganizare, care a dus ţăranilor, şi, în fine, în limitarea
la fondarea societăţii româneşti numărului de categorii sociale
moderne. privilegiate, scutite de taxă, în
Legiuirea Caragea. Arhimandritul Dionisie Plumbuiteanul, epitropul Mănăstirii Cotroceni,
scopul de a mări numărul total înfăţişează Condica lăcaşului spre întărire domnitorului loan Gheorghe Caragea, prin
Secolul al XVIII-lea a marcat mijlocirea marelui logofăt Mihalache Manu
de contribuabili.
apogeul exploatării otomane;
pe lângă cererile de bani, grâu, Reforma fiscală a mai adus cu
oi, lemn etc., mai erau şi sumele sine şi alte schimbări. Domnii
considerabile plătite de către fanarioţi şi-au dat seama că nu
fanarioţi Porţii pentru a obţine puteau izola situaţia fiscală de
sau pentru a-şi putea păstra alte aspecte ale vieţii sociale.
tronul. Rapoartele delegaţilor Stabilitatea clasei de bază a
la Poartă ai lui Constantin contribuabililor fusese grav
Mavrocordat, cea mai remar afectată de introducerea şerbiei,
cabilă personalitate a domni care plasa ţăranul sub stricta
ilor fanariote, arată că aceştia autoritate a boierului, înţele
trebuiau să ducă o adevărată gând prin aceasta şi abuzuri de
„diplomaţie coruptivă” pentru ordin judiciar şi administrativ.
a putea obţine, prin cadouri Abolirea şerbiei, decretată în
şi bani, bunăvoinţa sultanu secolul al XVIII-lea atât în
lui. Schimbările frecvente ale Moldova, cât şi în Ţara Româ
domnilor deveneau un prilej nească, a avut ca scop secundar
pentru cheltuieli suplimentare, limitarea autorităţii boierilor. În
fiscală cauzată de fuga ţăranilor cum ar fi cazul împăratului Iosif

împovăraţi de taxele copleşi al II-lea, care a abolit şerbia în
toare impuse de predecesorul Transilvania cu patru decenii
său Mihail Racoviţă, Constantin mai târziu decât Mavrocordat în
Mavrocordat a decretat, pe Ţara Românească şi Moldova.
1 martie 1746, că şerbii care Există totuşi o diferenţă între
vor reveni în ţară vor deveni domnii fanarioţi şi despoţii
oameni liberi. Urmarea firească luminaţi ai Europei secolului
a fost desfiinţarea şerbiei; astfel, al XVIII-lea: în timp ce aceştia
pe data de 5 august 1746, şerbia din urmă au introdus elemente
este condamnată ca venind în capitaliste în sistemul feudal
contradicţie cu învăţătura creş fără să-i modifice temeliile,
tină. Stăpânii de şerbi au fost principii fanarioţi au modernizat
rugaţi să îi elibereze pe aceştia societatea Moldovei şi a Valahiei
pentru a-şi mântui sufletele, prin dezvoltarea mecanismului
cei care refuzau să o facă fiind de exploatare feudală în folosul
obligaţi să accepte zece taleri Porţii. Dominaţia otomană, prin
din partea şerbului în schimbul natura sa arbitrară, a constituit
libertăţii. În acest fel, cele două principalul obstacol în calea
categorii de ţărani au fost unite, dezvoltării capitalismului în
cu toţii devenind arendaşi, căro cadrul societăţilor moldoveană
ra le revenea obligaţia de a lucra şi valahă. De altfel, suzerani
douăsprezece zile pe an pentru tatea otomană a contribuit la
moşierul lor. Dijma a rămas, în marginalizarea societăţii româ
continuare, elementul de bază neşti, întâi în cadrul Imperiului
al rentei feudale. Grigore Ghica
Otoman şi apoi - în urma
Tratatului de la Adrianopol din
În Moldova, unde rezistenţa
1829, când Poarta a pierdut
boierilor a fost mai puternică,
monopolul comercial asupra
iar criza financiară şi demogra elimina competenţele judiciare Scarlat Callimachi (1816—1817)
Principatelor Române - în
fică mai puţin acută, statutul locale, Constantin Mavrocordat în Moldova, conţinând influen
circuitul european.
şerbilor a fost redefinit în 7 a numit o pereche de ispravnici ţe franceze şi austriece.
aprilie 1749: ei deveneau în în fiecare judeţ din Moldova şi
Reformele fanariote au fost
mod legal arendaşi, având voie Valahia, aceştia având com Alexandru Ipsilanti
lipsite de continuitate, deoarece,
să-şi părăsească satul, obli petenţe administrative, fiscale
gaţia lor faţă de moşier fiind cu excepţia domnilor Nicolae
şi judiciare. Pentru a proteja
stabilită la douăzeci şi patru de contribuabilii în faţa abuzu şi Constantin Mavrocordat
zile de muncă pe an. Ţăranii rilor funcţionarilor domneşti şi Alexandru şi Constantin
liberi aveau o obligaţie de care ar fi putut căuta beneficii Ipsilanti, principii au fost per
douăsprezece zile de muncă pe pe cheltuiala lor, Constantin sonalităţi slabe şi deseori doar
an, diferenţa dintre cele două Mavrocordat a introdus salari nişte profitori.
categorii provocând tensiuni zarea acestor funcţionari. Prin efortul lor de a elimina
până în anul 1766, când princi elementele perimate ale feudalis
Pentru a moderniza sistemul
pele Grigore Ghica a stabilit o mului şi de a promova moder
juridic a fost introdus un
datorie generală de douăspre nizarea principalelor structuri
protocol care nota verdictele
zece zile de muncă pe an şi a
şi sentinţele date de principe ale societăţilor moldoveană şi
introdus nartul, care sporea
în Registrul domnesc. De ase valahă, principii fanarioţi au
norma de muncă.
menea, au fost promulgate legi adoptat o politică de absolu
Reformele s-au extins, de ase vaste: Pravilniceasca condică a tism luminat, mulţi dintre ei
menea, şi în domeniile adminis lui Alexandru Ipsilanti în 1780, comportându-se ca precursori
trativ şi juridic. Pentru a întări Legiuirea Caragea în 1818, în ai marilor personalităţi ale abso
puterea principelui şi pentru a Ţara Românească, şi Codul lui lutismului luminat european,
Iluminismul politic românesc

ntărirea bisericii unite s-a făcut prin sporirea numărului credin
cioşilor, prin obţinerea unor domenii funciare în stare să suporte
întreţinerea şi prosperitatea bisericii, prin impunerea unui stan
dard cultural şi de instruire teologică prin înfiinţarea de şcoli la toate
nivelurile, a mănăstirii, bibliotecii şi tipografiei de la Blaj.
■ loan Inochentie Micu- clerului unit, în strădania de

Klein (1692-1768) aliniere a sa la preceptele vieţii
Caracterizat ca un Aufklärer, morale, de asanare a condiţii
episcopul greco-catolic Ino lor sale de existenţă. În planul
chentie Micu-Klein a dezvoltat politicii naţionale, demersurile Catedrala
catolică din
un program de edificare insti episcopului i-au vizat atât pe Alba-lulia
tuţională, culturală şi politică clerici, cât şi pe laici, de la
cu o viziune amplă, în numele nobilii români din Făgăraş, solicitat o mai largă reprezenta Viena şi Roma, însuşi papei
întregii naţiuni române din Hunedoara şi Chioar la ţărăni Benedict al XIV-lea. Cererile
re a clerului în Dietă şi un post
Transilvania. Acest program mea dependentă răspândită pe sale au fost reluate, dezvol
de consilier în Guberniu, încât,
confesional şi politic s-a alimen întreg teritoriul Transilvaniei. A tate, argumentate în repetate
aşa cum afirma în 1735 episco
tat din ideile Reformei catolice militat pentru uşurarea sarcini rânduri, formulate în numele
pul, „să nu se hotărască nimic
şi din spiritul tridentin, benefi lor iobăgimii, pentru respecta tuturor românilor uniţi, de la
de noi fără de noi şi în absenţa
ciind de atmosfera înnoitoare rea scutirilor preoţilor, pentru cler şi nobilime la micii slujbaşi,
noastră”.
ce domnea în imperiu. În plan reprezentarea românilor în militari şi ţărani. Argumentarea
ecleziastic, programul s-a tradus nume etnic în instituţiile locale Samuil Micu a descris astfel
revendicărilor, formulate în
în instruirea şi educarea şi centrale ale principatului. A cele două direcţii ale activi
numele întregii naţiuni române,
tăţii episcopului Inochentie al preoţilor şi laicilor uniţi, s-a
Micu — consolidarea institu dezvoltat într-o triplă perspec
ţională şi a identităţii bisericii tivă. Pe de o parte, episcopul
loan
Inochentie unite şi afirmarea naţiunii a invocat cele două diplome
Micu-Klein
române într-o poziţie politică ale unirii cu Roma, mai ales
similară cu a celorlalte naţiuni prevederile celei de-a doua
ale Transilvaniei (maghiari, saşi, Diplome leopoldine (1701),
secui): „dacă au venit în Ardeal care stipula ridicarea clerului şi
nu au şezut să odihnească, nici a laicilor uniţi la statutul cato
să-şi adune avuţie, ci îndată ca licilor. În cazul românilor de
un apostol şi adevărat episcop pe Fundus Regius, episcopul s-a
şi bun părinte al neamului folosit de Andreanum (1224),
românesc s-au apucat de lucrul privilegiul acordat saşilor din
evanghelicesc şi de propo- Transilvania de regele Andrei
vedanie, umblând prin sate al II-lea, socotind că libertăţile,
şi învăţând norodul”. Lupta scutirile şi imunităţile sale au
purtată de episcopul Inochentie fost conferite întregii populaţii
Micu-Klein s-a desfăşurat în de pe Pământul Regesc şi că
cadrele legalismului petiţionar, de ele trebuie să beneficieze
memoriile sale fiind adresate şi românii. Pe de altă parte,
împăratului, Guberniului, revendicările formulate de
Dietei, Cancelariei Aulice, altor Inochentie Micu-Klein s-au
înalte foruri şi oficialităţi de la situat în orizontul argumentului
istoric, al vechimii românilor Revendicările Supplex-ului au

în Transilvania, al originii lor reluat problemele integrate pro
romane, al continuităţii de gramului politic românesc de
vieţuire pe aceste meleaguri, un către Inochentie Micu-Klein,
orizont recuperat de neobositul dar au adăugat şi altele noi, pro
episcop din Hronicul vechimei a duse ale epocii postiosefine.
romano-moldo-vlahilor al domnului Actul s-a făcut ecoul con
Moldovei, Dimitrie Cantemir. ştiinţei naţionale româneşti,
Nu în ultimul rând, registrul fundamentând la nivelul elitei
argumentelor cuprinde şi came- sociale principalele deziderate:
ralismul habsburgic. În egalitatea cu „naţiunile” istorice
faţa acuzaţiilor de inconsisten (maghiari, saşi, secui), accesul
ţă a unirii religioase, Viena a la funcţiile din administraţie
dispus în 1739 realizarea unei şi la corpurile reprezentative
duble conscrieri confesiona ale vieţii politice, reprezentati-
le a românilor, una de către vitate proporţională în cadrul
oficialităţile laice din comitate, instituţiilor locale, dreptul la o
districte şi scaune, alta de către adunare naţională, formată din
autorităţile ecleziastice. În urma laici şi feţe bisericeşti deopotri
acesteia din urmă, Inochentie vă. Cererile românilor au fost
Micu-Klein a dovedit numărul întemeiate pe multiple raţiuni:
dominant al românilor faţă de a) istorice: vechimea încă din
celelalte naţiuni şi, în conse antichitate a românilor în
cinţă, aportul lor mai însemnat Transilvania; b) legaliste: recu
Catedrala greco-catolică din Blaj
la purtarea sarcinilor fiscale, noaşterea drepturilor românilor
publice şi militare. Deschis de către împăraţii de la Viena,
nilor a preocupat şi preoţimea întregi, se păstrează în limitele în special de către Iosif al II-lea,
ideilor cameralismului, episco
ortodoxă, dar mai cu seamă constituţionalismului şi ale peti- dar şi de către vechii regi ai
pul a accentuat argumentul
pătura funcţionarilor impe ţionalismului politic inaugurat Ungariei; c) de filosofie politică
demografic, dovadă în acest
riali şi a ofiţerilor de origine de Inochentie Micu-Klein. Cu o şi drept natural: meritul şi per
sens fiind statistica clerului pe
română. Elita românească şi-a bază socială mai largă, întrunind formanţa individului să fie crite
care a întocmit-o în vederea
asumat o formaţie în principa cele două biserici româneşti şi riul promovării şi recompensării
stabilirii unei juste concordanţe
lele centre culturale ale Europei fiind expresia societăţii civile, a
între sarcini şi obligaţii.
catolice, Roma şi Viena, şi corpului funcţionarilor şi ofiţe
în acelaşi timp a dezvoltat o rilor români, mişcarea naţională
■ Supplex Libellus pepinieră de intelectuali în plan a continuat să promoveze cauza Supplex Libellus Valachorum
Valachorum
local, printr-o atenţie deosebită românească la Curtea de la
Programul politic dezvoltat de arătată politicii şcolare, toate Viena prin intermediul memo
Inochentie Micu-Klein în prima acestea în ambianţa benefică a riilor politice. Legalişti şi dinas
jumătate a veacului al XVIII-lea reformelor tereziene şi iosefine. tici, românii s-au dovedit expo
a căpătat un nou ecou în anii Revocarea reformelor lui Iosif nenţi ai spiritului Luminilor,
reformelor iosefine. În primul al II-lea prin decretul din 28 care propovăduia îmbunătăţirea
rând, baza socială a mişcării ianuarie 1790, Revocatio ordinati- condiţiei supuşilor ca urmare
politice româneşti s-a lărgit. onum, şi politica de colaborare a atenţiei şi grijii suveranului.
Oportunităţile oferite de Curtea cu stările promovată de noul „Bunul împărat” a constituit
de la Viena românilor de a se împărat Leopold al un mit care a girat raporturile
exersa şi consacra în funcţii II-lea au determinat o creştere dintre români şi Curtea de la
administrative şi militare au a susceptibilităţii în rândurile Viena de-a lungul întregului
configurat o elită socială a cărei elitei româneşti. Calea aleasă secol, rămânând pe mai departe
conştiinţă de sine s-a profi de reprezentanţii săi pentru un orizont al aşteptărilor până
lat tot mai distinct. Lupta de a-şi expune nemulţumirile şi la dizolvarea imperiului, la
emancipare naţională a româ doleanţele, în numele naţiunii începutul secolului al XX-lea.
pentru limitarea posibilităţilor

de exprimare ale reprezentanţi
lor naţiunii române au deter
minat, pe de o parte, abuzuri
şi acuzaţii de complicitate cu
Răscoala lui Horea, iar pe de
altă parte timorarea unora din
tre conducători, dar şi eviden
ţierea unor atitudini ferme din
Ignatie Darabant
partea altora. Între cei vizaţi ca
Petru Maior
extrem de ostili s-au numărat
Ladislau Pop, fost vicecomite
al Hunedoarei, cancelistul Aron
loan Inochentie Micu-Klein Pop şi Iosif Meheşi, secretar la apoi Guberniului ardelean,
de la un capăt la altul istoria
Cancelaria Aulică din Viena. În
principatului. Spectrul răscoa solicitând creşterea numărului
adunarea comitatensă a comi
lei ţărăneşti a fost cel care, în românilor în Dietă. Ioan Para şi
tatului Hunedoara, întrunită
sale, indivizii, de la natură, din 1437, a determinat consolidarea Petru Maior au redactat o peti
la 2 iunie 1790, s-a redactat o
naştere, fiind egali, doar „rău unei uniuni frăţeşti a stărilor şi ţie adresată Dietei transilvăne-
petiţie trimisă Guberniului în ne, în speranţa prezentării sale,
tăţile timpului” şi inechităţile privilegiaţilor din Transilvania,
care se cerea scoaterea acestor în cele din urmă, împăratului
sociale marginalizându-i; d) în pedepsirea aspră a tentativelor
români din slujbe. Justificarea
fine, principiile politicii came- de insubordonare revenind, Leopold al II-lea. Cu toate că
acestei petiţii rezida în faptul că
raliste şi ale fiziocratismului în primă instanţă, ordinelor nu a fost până la urmă înaintat
funcţionarii Cancelariei Aulice
impuneau să se ţină seama că privilegiate. Stările s-au afirmat Curţii de la Viena, memoriul a
trebuiau să fie din rândul stări
românii erau cei mai numeroşi ca apărătoare ale proprii avut o semnificaţie deosebită în
lor, în timp ce Iosif Meheşi era
locuitori ai Transilvaniei şi în lor libertăţi şi privilegii, ale lupta politică a românilor arde
feciorul unui simplu popă valah
aceeaşi măsură contribuabilii constituţionalismului şi ordinii leni, îndeosebi prin coerenţa
din Cluj-Mănăştur, fost iobag al
asupra cărora cădeau cele mai publice, în timp ce românii erau ideilor şi argumentelor aduse
iezuiţilor; la fel, relatau supli
numeroase sarcini economice şi văzuţi ca insurgenţi, nesupuşi în sprijinul revendicărilor. Mai
canţii, preoţii au fost capii răs mult decât atât, această petiţie
militare; or, la impuneri egale, şi de condiţie socială inferioară,
coalei de la 1784, Meheşi având
românii solicitau cel puţin un aflaţi în afara „ţării” legale. a însemnat şi o lărgire a bazei
relaţii şi legături cu conducătorii
tratament similar cu al celorlalte sociale pe care s-a întemeiat şi
acesteia, pe care îi încurajase să Tocmai în opoziţie cu această
„naţiuni” ardelene. în numele căreia a fost elaborat
meargă la Viena şi îi îndrumase atitudine a stărilor s-au angajat
programul naţiunii române, prin
Programul politic românesc în redactarea şi prezentarea primele acţiuni petiţionare
manifestarea pe teren politic a
cuprins în Supplex tindea să plângerilor lor. Obiecţiile româneşti menite să conture
unui nou element social, ofiţe-
fisureze regimul constituţio adunării comitatense hunedo- ze programul politic naţional
rimea, provenită din rândurile
nal al Transilvaniei, bazat pe rene se întemeiau pe sistemul sintetizat în Supplex Libellus
celor două regimente grănice
cele trei naţiuni privilegiate şi constituţional al Transilvaniei, Valachorum. Acţiunea a debutat
reşti române din Transilvania.
pe cele patru religii recepte. care prevedea ca funcţionarii din iniţiativa clericilor uniţi
Tot cu această ocazie, în opo
Postiosefinismul, domnia lui şi oficialii publici, civili, Ioan Para, vicarul
Împăratul ziţie cu atitudinea conciliantă a
Leopold al II-lea, caracterizată militari şi ecleziastici să Leopold al ll-lea Năsăudului, Ioan
episcopului Blajului, s-a afirmat
prin renunţarea la reforme fie recrutaţi din rân Halmaghi, vicarul
Ignatie Darabant, episcopul
le anterioare şi colaborarea durile „fiilor ţării”, Făgăraşului, şi
unit de Oradea, care s-a aflat
cu stările transilvănene, prin ţara însemnând Chirii Ţopa,
printre iniţiatorii şi susţinătorii
reconfirmarea condiţiilor din ordinele pri protopo
luptei politice româneşti.
prima Diplomă leopoldină (din vilegiate, cele pul unit al
4 decembrie 1691), a influenţat trei naţiuni ale Sibiului, care Cel mai important act politic al
poziţia elitei sociale româneşti. Transilvaniei s-au adresat mişcării de emancipare naţională
Presiunile exercitate de stările (maghiarii, episcopului l-a constituit, prin sistematiza
transilvănene pentru elimina saşii, secuii), Ioan Bob; o rea dezideratelor, a ideilor şi
rea funcţionarilor români din condiţie care altă suplică a argumentelor enunţate, dar mai
administraţia centrală şi locală, a străbătut fost adresată cu seamă datorită destinului
şi consecinţelor sale, Supplex ei şi tot aşa să se procedeze şi Micu-Klein — egalitatea formală decât toate celelalte, e naţiunea
Libellus Valachorum (1791). La la numirile noi şi înaintările în şi de drept cu celelalte naţiuni română din Transilvania”,
redactarea memoriului au con slujbe fie la oficiile aulice, fie ale Transilvaniei şi accesul întâietatea românilor în Tran
tribuit: Iosif Meheşi, Ioan Piua- la cele provinciale; românilor la funcţii şi oficii silvania este evocată în spiritul
riu Molnar, Ignatie Darabant, 5) unităţile administrative cu publice; apoi, de revendicările tradiţiei umaniste, unde originea
Ioan Cosma, Aron Pop, Samuil majoritate românească să aibă având la bază reformismul antică a neamului conferă
Micu, Gheorghe Şincai, Petru şi numire românească, celelal terezian şi iosefin - eliminarea prestigiu şi eroism, dar are şi
Maior, Ion Budai-Deleanu ş.a. te să poarte nume mixte ori discriminărilor confesiona implicaţii emoţionale directe
Documentul evidenţiază, într-o le, concivilitatea, principiul pentru Habsburgi, al căror
să-şi păstreze numele după
formă comprehensivă, temeiuri reprezentativităţii, al echităţii imperiu era intitulat Romano-
râuri şi cetăţi. Să se declare că
le istorice şi juridice în virtutea sociale (la sarcini egale, drepturi German, în timp ce românii
toţi locuitorii principatului,
cărora se justificau postulatele egale), în spiritul dreptăţii faţă din Transilvania nu erau alţii
fără deosebire de naţiune sau
emancipării naţiunii române. de toţi supuşii. Formularea decât moştenitorii romanilor lui
religie, trebuie să se bucu
„Gravaminele” naţiunii române cererilor în numele naţiunii Traian. În antiteză cu condiţia
re, după starea şi condiţia
exprimate în Supplex au fost române s-a bucurat din partea umilă a prezentului, autorii
fiecăruia, de aceleaşi libertăţi
următoarele: suplicanţilor de o largă argu Supplex-ului se revendicau de
şi beneficii şi să poarte, pe
1) să fie revocate şi desfiin mentare, care sintetiza achizi la gloria romană, pierdută de
măsura puterii lor, aceleaşi
ţate în mod public numirile ţiile culturale ale elitei sociale români prin „răutatea vremuri
sarcini.
odioase şi pline de ocară, româneşti în planul justificărilor lor” şi „injuria timpurilor”. În
nedemne şi nedrepte, la În aceste postulate ale poli din dreptul istoric, dar şi din această secvenţă se conturează
adresa românilor, ca acelea ticii de emancipare naţională filosofia politică fundamentată dinasticismul românilor, în spi
de toleraţi, admişi, nesoco formulate de români la sfârşitul pe dreptul natural şi pe ideile ritul absolutismului luminat şi
tiţi între stări, iar naţiunea secolului al XVIII-lea se disting Aufklärung-ului. Demonstrarea al iosefinismului, prin apelul la
română să fie pusă în toate două niveluri generice: este dreptului istoric al românilor în tron şi împărat pentru îndrep
drepturile civile şi regnicolare; vorba despre unele revendicări Transilvania a impus o schiţă a tarea unei injustiţii istorice. De
tradiţionale integrate luptei istoriei provinciei: „Nu veneti asemenea, memoriul arată că
2) să fie respectate drepturile
politice de episcopul Inochentie că, ci antică, cu mult mai antică românii au convieţuit cu ungurii
naţiunii române ca naţiune
pe baza unei înţelegeri, menite
regnicolară, la egalitate cu
să asigure aceleaşi drepturi
ale naţiunii maghiare, aşa
Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, cetăţeneşti tuturor locuitorilor
cum prevedea un decret al simbol al Secolului Luminilor
ţării, egalitate consemnată şi
Sfântului rege Ştefan, în care
de invocata diplomă a rege
ungurii şi românii se bucurau
lui Ştefan cel Sfânt. În epoca
de aceleaşi imunităţi, fapt
regatului medieval al Ungariei
consemnat în scrisoarea con-
românii nu au fost excluşi
ventului din Cluj-Mănăştur
dintre regnicolari, fapt dovedit
din anul 1437;
de actul din 1437 al conven-
3) clerul, atât cel care s-a tului de la Cluj-Mănăştur şi
unit, cât şi cel care nu s-a de ridicarea dintre români în
unit, nobilimea şi plebea, atât demnităţile cele mai înalte ale
cea orăşenească, cât şi cea regatului a unor bărbaţi iluştri
rurală, să fie socotite, şi în ca Iancu de Hunedoara, Matia
cazul românilor, ca părtaşi la Corvinul, Ioan Getzi, Ştefan
aceleaşi beneficii de care se Josika şi Nicolaus Olahus. Abia
bucură acestea în cazul celor în secolul al XVII-lea naţiunea
lalte naţiuni care alcătuiesc română a fost decăzută din
sistemul uniunii constituţio drepturile sale prin articolele
nale a ţării; de legi cuprinse în corpusurile
4) în Dietă, în comitate, în juridice Approbatae şi Compilatae
scaune, districte şi oraşe naţi Constitutiones, care, în ce-i
unea română să fie reprezen priveşte pe români, nu aveau la
tată proporţional cu numărul bază temeiuri pozitive în legisla-
ţia veche, ci numai interpretări săi supuşi, clerul, nobilimea, putea asigura românilor dreptul Ecoul memoriului a persistat, în
şi adăugiri ale compilatorilor cu starea militară şi cea orăşeneas concivilităţii, libertatea religioa schimb, de la adnotările critice
formulări tendenţioase şi inju că a întregii naţiuni române să fără deosebire de confesiune, ale lui Karl Eder la reprezen
rioase. Din acele timpuri, luând din Transilvania”, Supplex-ul un tratament adecvat pentru tanţii Şcolii Ardelene, girând
de bune formulările la adresa ilustrează ideile Aufklärung-ului cler şi propagarea culturii în programul politic general al
naţiunii române, de „veneti austriac, sub semnul căruia mase. Dieta fiind ostilă oricărei românilor transilvăneni până la
că’', „admisă” şi „tolerată” în şi-au desfăşurat activitatea modificări a vieţii constituţiona începutul secolului al XX-lea.
ţară pentru „folosul public”, erudiţii proveniţi din rândurile le a Marelui Principat, întrucât
românii au ajuns în „răutatea românilor, instruiţi în teologie era formată în proporţie de ■ Mişcarea politică
vremurilor”, la starea critică şi în istoria dreptului natural, în 85% din nobili, iar din punct de de emancipare în
lipsită de „drepturi cetăţeneşti şi ştiinţele pozitive ale naturii, în vedere etnic din 90% maghiari Ţara Românească
politice” de la sfârşitul veacului dreptul constituţional şi admi şi 10% saşi şi secui, memoriul şi Moldova
al XVIII-lea, în ciuda recunoaş nistrativ şi, în egală măsură, în românilor a stârnit în tim Principala preocupare a gân
terii drepturilor lor de către istorie, filologie, lingvistică şi pul dezbaterilor indignare. A dirii politice din Principatele
împăraţii luminaţi care au fost didactică. În spiritul Luminilor, fost contestat şi fundamentul Române de-a lungul veacului
Leopold I, Maria Terezia şi mai această generaţie şi-a asumat o istoric al actului, românii fiind Luminilor şi în epoca ideilor
cu seamă Iosif al II-lea. responsabilitate civică circum consideraţi venetici din ţările democratice a constituit-o
scrisă unei pedagogii naţionale, vecine, doar cei din Hunedoara statutul internaţional al celor
Argumentelor de ordin istoric
punându-se în slujba eman şi Făgăraş fiind din aceia ori
şi juridic în revendicarea drep două ţări. Problema se punea în
cipării politice şi culturale a ginari din antichitatea romană; contextul conflictelor habsbur
turilor cetăţeneşti şi politice
neamului din care provenea. dar aceştia din urmă, ca nobili, go-ruso-turce, al luptei pentru
în favoarea naţiunii române,
autorii petiţiei le alătură justifi Memoriul a fost trimis Curţii beneficiau de toate libertăţile şi moştenirea Imperiului Otoman,
cări izvorâte din raţionalismul de la Viena, prin poştă, de la privilegiile condiţiei lor sociale. ceea ce s-a numit în istoriogra
Luminilor şi din cameralismul Buda, de către episcopul Ignatie Se admitea necesitatea instruirii fie „chestiunea orientală”, un
habsburgic. Pe lângă vechimea Darabant, de el legându-se şi educaţiei poporului şi mai cu război cvasipermanent, care a
de necontestat a românilor în speranţa obţinerii drepturi seamă a preoţimii, dar numai la dat prilejul şi a încurajat afir
principat, cei care au elabo lor şi libertăţilor românilor nivel inferior, pentru păstrarea marea delimitării Principatelor
rat Supplex-ul au constatat şi transilvăneni: „aşa nădăjduim, ei în limitele populaţiei agricole. Române de împovărătoarea
caracterul lor dominant din că vom dobândi dreptatea cea În aceste condiţii, ale unui con dominaţie turcească. De ase
punct de vedere demografic; de pierdută şi dorita bucurie”. servatorism politic coroborat cu menea, reformismul domnilor
asemenea, naţiunea română le Petiţia românilor a ajuns, la evenimentele revoluţionare din fanarioţi, menit să disloce o
întrece pe celelalte în cuantu Viena, în posesia preşedintelui Franţa, revendicările români serie de privilegii ale boierimii
mul sarcinilor publice, dovedin Cancelariei Aulice Transilvane. lor şi-au pierdut actualitatea. autohtone în a doua jumătate
du-se şi cantitativ cea mai utilă Raportul contelui Teleki
binelui obştesc. Pentru apărarea respinge cererile româneşti
provinciei şi a dinastiei, apoi, ca fiind nejuste, superflue şi Stema Imperiului Otoman
asigură în cel mai mare număr periculoase, contrare tradiţiilor
efectivele regimentelor de constituţionale ale Transilvaniei.
graniţă transilvănene. În baza La această poziţie au subscris
acestor argumente, naţiunea şi consilierii Izdenczy, Eger şi
română solicita repunerea sa contele Hatzfeld, opinie adop
în drepturi, iar dacă Dieta s-ar tată şi de împărat. Sancţionând
opune, memoriul cere împăra cu apostila „Subscriu deplin
tului îngăduinţa convocării unei la sfatul Dumneavoastră”,
adunări româneşti care să-şi Leopold a trimis petiţia, la
aleagă deputaţii proprii, pentru 18 mai 1791, Dietei din Cluj,
a apăra interesele românilor, la solicitând din partea stărilor
fel cum s-a îngăduit „naţiunii ardelene ca, orientându-se după
ilirice” (sârbeşti). art. VI din 1744, să propună
Adresat împăratului Leopold mijloacele prin care, conservând
al II-lea de către „credincioşii constituţia Transilvaniei, li s-ar
a veacului al XVIII-lea, a des dominaţiei otomane şi, deopo bisericească, ca şi cea poli
chis lupta pentru recunoaşterea trivă, în îndreptarea rânduielilor ticească, districtele, mahalalele,
vechilor capitularii, ce conser din planul politicii interne. localităţile, ţara”1.
vau autonomia Ţărilor Române.
Formularea programului eman Lupta de emancipare naţională
Domnii străini au adus în
cipării naţionale a revenit elitei a românilor din Principatele
Principatele Române alaiuri de
boiereşti şi clerului din Ţara Dunărene a afirmat de-a lungul
negustori şi cămătari levantini
Românească şi Moldova. Ataşat secolului al XVIII-lea trei
care au monopolizat funcţiile şi
profund intereselor acestor generaţii de cărturari. Prima
demnităţile publice, administra
grupuri sociale, programul a fost o grupare omogenă,
tive, juridice, economice şi bise
urmărea modernizarea soci provenită din rândurile marilor
riceşti. Cu rădăcini în secolul al
etăţii româneşti, evidenţiind boieri şi ale înalţilor prelaţi
XVI-lea, mişcarea antigrecească
ecoul ideilor liberale. Stabilirea (Mihai Cantacuzino, Ienăchiţă
a devenit o coordonată esenţia
locului Principatelor Române în Văcărescu, Gavril Callimachi).
lă a politicii de emancipare naţi
politica Europei Centrale şi de Matei Ghica
Această unitate s-a dizolvat în
onală. Deposedarea de privilegii
Sud-Est a constituit o perma cadrul celei de-a doua gene
politice, de avantaje în planul
nenţă a preocupărilor clasei raţii, unii cărturari militanţi
vieţii economice a generat
politice româneşti. Gândirea având o origine modestă, din
structurarea opoziţiei boierimii regiune. În a doua jumătate a
politică românească s-a îndrep boierimea mijlocie şi mică
autohtone, care şi-a asumat veacului, în timpul domniilor
tat pentru început spre fondul sau din rândurile burgheziei
programul politic ce reclama lui Constantin Racoviţă şi Matei
de idei conceput şi elaborat la incipiente (Ion Cantacuzino,
respectarea vechii autonomii. Ghica, se intensifică mişcarea
sfârşitul secolului al XVII-lea şi Dinicu Golescu, Alexandru
Revendicarea revenirii la dom revendicativă a boierimii autoh
la debutul veacului al XVIII-lea, Beldiman, Veniamin Costache,
niile pământene spre sfârşitul tone, conducătorii fiind închişi
în epoca pe care elita o vedea Iordache Rosetti-Rosnoveanu).
secolului al XVIII-lea, şi exilaţi. Dar cea mai intensă
ca una de maximă afirmare a Odată cu accentuarea apetitului
în timpul tratativelor de activitate politică desfăşurată de
spiritualităţii româneşti, izolarea pentru fundamentarea teore
pace desfăşurate la Focşani partida boierimii autohtone s-a
de tendinţele gândirii politice tică a programului politic, s-a
şi Bucureşti, s-a circumscris desfăşurat în timpul războiului
majore a continentului fiind evidenţiat o altă generaţie, la
antecedentelor din vremea ruso-turc dintre anii 1768 şi
extrem de sugestivă. Atraşi cu fel de eterogenă din punct de
domniilor lui Dimitrie Cantemir 1774, pe vremea domnitorilor
precădere de reglementarea vedere social (Nicolae Rosetti-
şi Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ipsilanti şi Grigore
raporturilor dintre domnie şi Rosnoveanu, Mihail Sturdza,
care au militat pentru dinastii al III-lea Ghica. Programul
boierime, gânditorii politici din Barbu Ştirbei, Ionică Tăutu,
locale, recunoscând drepturile revendicărilor politice s-a struc
Principatele Române s-au arătat
şi pretenţiile Habsburgilor şi turat pe două paliere: împotriva
susţinători ai apropierii de
ruşilor în regiune. Încetarea domniilor fanariote şi a domi
puterile creştine şi ai diminu Dinicu Golescu
suzeranităţii otomane a naţiei otomane. Atitudinea
ării influenţei turceşti în zonă.
constituit ideea centrală care antifanariotă şi antiotomană s-a
Pragmatic prin excelenţă, pro
a polarizat eforturile mişcării proiectat atât asupra statutului
gramul politic de emancipare
de emancipare naţională din internaţional al Principatelor
naţională s-a înscris pe orbita
Principatele Române. În ultima Române, cât şi asupra vieţii lor
militantismului, propagatorii
parte a secolului, în schimb, interne, fiind sintetizată exem
săi angajându-se direct in lupta
programul politic a devenit mai plar de Naum Râmniceanu:
pentru transformarea situaţiei
nuanţat, mai bogat în conţinut, „Ce vedem şi la noi? Pe unii
Principatelor Române.
boierimea locală fiind intere ce-şi cumpără şi caftanele, pe
sată deopotrivă de forma de Începuturile mişcării politice alţii slujbele, pe alţii protecţia
guvernământ, de împărţirea antifanariote, pentru reinsta domnească şi aşa mai departe,
puterii între domn şi boieri, de urarea domniilor pământene, ispravnicatele, polcovnicaturi-
structurile politice ale ţării. De se găsesc în 1716, ele fiind le... Ce urmează din aceasta?
acum, mişcarea politică îmbracă urmate în anii 1736 şi 1739 de Greutăţi peste greutăţi, poveri
formula memoriilor şi petiţiilor acţiunea fraţilor Constantin şi peste poveri, siluiri, nedreptăţi,
adresate Petersburgului sau Dumitraşcu Cantemir, pro jafuri, pustiiri... O, nenorocire,
Vienei, pentru a obţine sprijinul iectată pe fondul ascensiunii o nelegiuire! Din pricina aceasta 1. C. Erbiceanu, Viaţa şi activitatea
literară a lui Naum Râmniceanu,
în limitarea suzeranităţii şi puterii şi influenţei Rusiei în suferă toată obştimea, tagma Bucureşti, 1900, p. 17
Alexandru Villara, Manolache bile de către mintea omenească. regim politic al ţărilor lor. ■ Iluminismul politic
Drăghici, Vasile Ponor, Grigore În acest sens, raţiunea a fost Teoria capitulaţiilor, formulată românesc
Pleşoianu, Gheorghe Asachi). văzută ca o însuşire exclusiv şi argumentată de Cantemir în
Ideile politice conturate în
omenească, ceea ce conferea plan istoric, a câştigat o semni
Mişcarea politică de emancipare cadrul programului de eman
omului rolul de „conducător al ficaţie politică, bucurându-se
a românilor s-a alimentat din cipare naţională în Ţara
tuturor celor de pe pământ”. de o largă popularitate până la
orizontul ideatic al cărtura Românească, Moldova şi
În acest context, marcat de mijlocul veacului al XIX-lea. La
rilor de la sfârşitul secolului Transilvania au evoluat de-a
spirit critic şi raţionalism, s-a fel, conştiinţa etnicului şi ideea
al XVII-lea, dar mai ales din lungul secolului al XVIII-lea
structurat programul politic al unităţii românilor au depăşit
opera lui Dimitrie Cantemir. sub auspiciile curentelor
emancipării românilor, care, cadrul interesului ştiinţific,
Ideile sale, promovate de cărtu dominante ale gândirii politice
utilizând ca armă politică devenind argumente în favoarea
rarii iluminişti, au fundamentat europene, în contextul preilu-
istoria, dar şi faptele prezentu unificării politice, arme de luptă minismului şi iluminismului,
principalele scrieri şi programe
lui, a afirmat existenţa politică în cadrul programului naţional,
de reformă, teoria capitulaţiilor contribuind la conectarea
separată de Imperiul Otoman a în această ambianţă s-a structu
şi argumentele privind drep societăţii româneşti la dialogul
Ţărilor Române. rat un nou angajament concep
turile istorice ale Moldovei şi culturii şi civilizaţiei conti
Argumentele istorice evidenţiau tual în ceea ce priveşte noţiunile
Ţării Româneşti, unitatea de nentului. Mişcarea politică
faptul că românii „dentru înce de patrie şi patriotism, acesta
civilizaţie românească. Un alt românească s-a aliniat unor mai
put au fost un norod slobod şi devenind un „sentiment con
nivel al resurselor de fundamen vechi deziderate, formulate spre
nesupus” şi că pretenţiile lor nu cret, atotcuprinzător, generator
tare teoretică a programului sfârşitul veacului al XVII-lea,
vizau o schimbare de statut, ci de drepturi şi responsabilităţi
de emancipare naţională se în timpul domniilor lui Şerban
mai degrabă revenirea la vechiul clar definite”2.
regăseşte în literatura pareneti Cantacuzino (1678-1688),
că, în sfaturile morale şi politice Constantin Brâncoveanu
redactate pentru uzul capetelor (1688-1714) şi Dimitrie
încoronate, cu o tradiţie medi Cantemir (1710-1711), care
Lucrarea lui Dimitrie Cantemir
evală. La acestea s-au adăugat Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman, sintetizau un program politic
foaia de titlu a ediţiei de la Londra, 1734 orientat spre redobândirea
valorile iluministe, o mai strânsă
şi directă conectare la curentele autonomiei faţă de puterea
de idei dominante în Europa suzerană, utilizând, de data
acelei vremi: şcoala dreptului aceasta, perspectiva modernă
natural, mai ales prin scrierile oferită de ideologia şi concepte
lui S. Pufendorf şi H. Grotius; le iluminismului. Structurat pe
scrierile despoţilor luminaţi şi tradiţia umanistă şi pe principi
ale adepţilor lor (A. Oxenstiern, ile civilizaţiei Europei clasice,
abatele Fénelon, C. Wolff). De programul politic românesc
la Enciclopedie şi scrierile autori exprima relaţia dintre istorie
lor săi până la Voltaire, cultura şi ideile politice reliefată de
filosofică franceză a cunoscut o Dimitrie Cantemir în spiritul
amplă receptare în mediile cul preiluminismului. În acelaşi
turale din Principatele Române. substrat se regăsesc demersurile
domnului Şerban Cantacuzino
Criticismul iluminist a avut o
mare importanţă în evoluţia din Ţara Românească, promo
tor al apropierii politice faţă de
gândirii româneşti moderne,
Austria.
ideologia pe care a conturat-o
orientând dezvoltarea spre În Transilvania, ideile politice
modernitate. Ideile iluministe conturate în mediile româneşti
afirmau o perspectivă raţiona- urmăreau emanciparea naţi
listă asupra lumii: o dată creată, onală, schimbarea sistemului
lumea s-a dezvoltat din resurse constituţional al principatului,
proprii, pe temeiul unor legi
specifice care scapă de sub inci 2. V. Georgescu, Ideile politice şi
iluminismul în Principatele Române
denţa divinităţii, comprehensi 1750-1831, Bucureşti, 1972, p. 164.
integrarea românilor în viaţa

politică a ţării, întemeiată pe
suportul unirii cu biserica
Romei.
Ideile preiluminismului româ
nesc arată o evoluţie organică,
cu rădăcini în literatura istorică
barocă, focalizată asupra relevă
rii originilor, şi în spiritul can-
temirian al unităţii de civilizaţie
din întregul spaţiu românesc.
Argumentul istoric a alimentat
revendicările politice româneşti,
justificând şi aspiraţiile legate de
stabilirea unor raporturi juridice
bazate pe încheierea pactului Lupta dintre otomani, austrieci şi ruşi pe râul Râmnic
(reconstituire)
dintre suverani şi supuşi.
Regimurile politice fanariot şi redeschis ostilităţile pe frontul gia absolutismului luminat (janseniste şi galicane) au stimu
habsburgic au permis, în con dunărean în 1768, a stimulat („slobozenie”, „omenire”, lat desfăşurarea amplei opere de
textul reformismului promovat, cererile boierilor români, în „obştesc”, „public”, „consti consolidare şi instituţionalizare
o şansă de afirmare a particula contextul afirmării pretenţiilor tuţie”, „virtute”), acestea din a culturii naţionale, dezvoltând
rităţilor provinciale. Îndreptate de protectorat ale Imperiului urmă angajând şi un vocabular premisele dezvoltării ideologiei
împotriva practicilor tradiţionale Ţarist. Expresia luptei politice o tipic obiectivelor de emancipare emancipării naţionale. În cazul
şi atitudinilor conservatoare, constituie memoriile şi petiţiile („patrie”, „patriot”, „naţiune”, Transilvaniei, preponderentă
menite să schimbe sistemul boierilor adresate marilor puteri „neam”). În deceniul al optulea, a fost influenţa germană, în
în timpul tratativelor de pace de apelul la conceptele moderne a vreme ce în Ţara Românească
constituţional şi instituţional al
provinciilor, în urma măsurilor la Focşani. Aceste acte ilustrea devenit mult mai frecvent. Din şi Moldova aceea franceză.
ză tradiţia cantemiriană, care anul 1775 a pătruns în vocabu Orientarea programului politic
adoptate la Viena şi Istanbul,
accentuează rolul capitulaţiilor larul politic românesc sintagma a cunoscut note şi accente
reformele au oferit prilejul încu
în reglementarea relaţiilor dintre „dreptul naţiunilor”, iar peste distincte, cu precădere înspre
rajării şi susţinerii programului
înalta Poartă şi Principatele alţi câţiva ani conceptul de statutul internaţional în cazul
politic de emancipare naţională
Române. Se resimt însă şi influ libertate a căpătat o semnificaţie boierilor munteni şi moldoveni
al românilor.
enţele şcolii dreptului natural, aparte pentru programul politic şi înspre egalitatea constituţio
Atitudinea antifanariotă s-a
ale ideologiei absolutismului de emancipare al Principatelor nală cu celelalte naţiuni în cazul
concretizat în prima jumătate a
reformist, urmate, mai târziu, Române. românilor ardeleni; mai directă
veacului al XVIII-lea în contes
de cele ale ideilor democra şi mai percutantă, cu obiective
tarea domnilor impuşi de sultan Înnoirile formale şi conceptuale
tice. Analiza relaţiilor dintre imediate în Principate, înclinată
şi în afirmarea legitimităţii petrecute sub semnul Luminilor
iluminism şi ideologia politi spre profunzime, cu un nivel
domniei din rândul familii
că românească din veacul al în spaţiul românesc s-au profilat conceptual şi teoretic superior
lor Cantacuzino şi Cantemir,
XVIII-lea a atras atenţia asupra pe fondul reformismului politic, în Transilvania. Dar, contrar
acţiuni încurajate şi de victo
vocabularului politic al epocii, al afirmării ideologiei absolutis acestor diferenţe, mişcarea
riile militare ale austriecilor în
evidenţiind prezenţa celor două mului luminat (bunul împărat, de emancipare a românilor a
războiul austro-turc dintre anii
niveluri de structurare a ideo bunul principe), prin asimila uzat de contextul ideologic
1716 şi 1718.
logiei naţionale: cel al tradiţiei rea ideilor dreptului natural, a al Luminilor europene. După
Istoriografia secolului al autohtone, cantemiriene („tra orizontului ideatic preilumi- cum bine preciza istoricul
XVIII-lea a evidenţiat faptul că tate”, „închinat”, „autonom”, nist, a pietismului cu reflexe V. Georgescu, „gândirea româ
deceniul al optulea a reprezen „de sine stătător”, „drepturi”) şi dinspre reformismul ţarist. În nilor de pe cele două versante
tat un moment de turnură în cel rezultat ca urmare a contac Transilvania, ecourile reformis ale Carpaţilor se întregeşte, se
judecarea impactului Luminilor telor cu tendinţele dominante mului habsburgic, ale dezbate completează reciproc”3.
asupra societăţii româneşti. ale gândirii europene - şcoala rilor filosofiei raţionaliste, dar
Războiul ruso-turc, care a dreptului natural şi ideolo şi ale ideilor Reformei catolice 3. Ibidem, p. 183.
Mişcări ţărăneşti
ecolul al XVIII-lea, sub impulsul şi impactul modernizării, a provo-
cat şi o lărgire a sferei socialului, problematica ţărănimii dependente
din Transilvania devenind una de drept public. Curtea imperială a
avut-o în atenţie ca subiect al reformelor, dar ţărănimea s-a afirmat şi prin
propriile mijloace: petiţii, memorii şi ridicare la luptă.
Acţiunile ţărăneşti au vizat două biserica ortodoxă sârbească a

aspecte, social şi confesional; în fost, în acele perioade de tulbu
amândouă cazurile însă, încăr rări religioase, susţinătoarea cea
cătura lor „naţională” a fost evi mai ferventă a mişcărilor pentru
dentă: prin număr, ţăranii români revenirea la ortodoxie. Sofronie de la
Sălcioara, Visarion
dominau mediul rural ardelean, Sarai şi loan de la
Situaţia s-a agravat după Sălişte reprezentaţi
asigurând un caracter româ pe icoană în chip
exilarea şi moartea episcopului de sfinţi
nesc preponderent mişcărilor
Inochentie Micu-Klein, când
din secolul al XVIII-lea; la fel,
unirea religioasă a ajuns într-o
revendicările formulate — în ceea
adevărată criză. Unirea nu adu
ce priveşte aspectele confesiona sese pentru români rezultatele zăpadă care, rostogolindu-se, hirotonirile tot mai frecvente
le, apărarea şi fortificarea „legii prevăzute în angajamentele se îngroaşă mereu, acţiunea de preoţi făcute dincolo de
strămoşeşti”, a ortodoxiei - au Habsburgilor, nu fuseseră res pornită de Visarion creştea, se Carpaţi. Cel mai important
însemnat o întemeiere în nume pectate condiţiile la care aceştia extindea din ce în ce mai mult. susţinător al ortodoxiei tran
ţărănesc a problemei româneşti subscriseseră prin diplomele uni În deceniile al cincilea şi al silvane a fost mitropolitul sârb
din Transilvania. rii. În plus, la nivelul maselor şaselea au apărut tot mai mulţi de la Karlowitz, Pavel Nenado
ţărăneşti domnea ignoranţa în „agitatori” (atât localnici, cât vić. În dorinţa de a-şi extinde
■ Mişcările lui Visarion legătură cu schimbarea apărută şi proveniţi din Ţările Române jurisdicţia şi în Transilvania,
şi Sofronie în confesiunea lor. Cu toate extracarpatice) şi au avut loc acesta a pornit mai întâi acţiuni
Începând cu deceniul al cin acestea, către jumătatea seco violenţe împotriva uniţilor şi de reconvertire a românilor la
cilea al secolului al XVIII-lea, lului majoritatea preoţilor îşi preoţilor lor. ortodoxie. Teritoriului locuit
în Transilvania au avut loc asumaseră calitatea de sacerdoţi Mişcările antiunire şi pentru de români ortodocşi pe care
frecvente agitaţii şi tulburări ai noii biserici, cea unită cu revenirea la ortodoxie benefi Karlowitzul îl deţinea în juris
ţărăneşti îndreptate împotri Roma. Chiar unii mireni, mai ciau de un larg sprijin extern. dicţie i s-a adăugat ţinutul Hăl-
va unirii bisericii ortodoxe ales din oraşe şi târguri, au Imperiul Rus, erijat în protector magiului, prin revenirea la orto
cu biserica Romei şi pentru conştientizat identitatea noii doxie. În Ardeal, doar Braşovul
al ortodoxiei, a intervenit în
revenirea în cadrele ecleziastice denominaţii, cel mai frecvent mai rămăsese ortodox (cu
favoarea ortodocşilor pe toate
ale ortodoxiei. Instigatorul şi explicată ca trecere a lor sub nucleul românilor din Şchei), iar
căile posibile: diplomatic, prin
conducătorul acestor miş jurisdicţia papei. Asumarea banii negustorilor Companiei
ambasadorul la Viena, prin per
cări a fost un călugăr sârb, formală a noii identităţi a Greceşti sprijineau, de aseme
sonalul ambasadei, prin Sinodul
Visarion Sarai, care în 1744 a născut tensiuni atunci când s-a nea, tulburările împotriva unirii.
Bisericii Ortodoxe Ruse;
reuşit să ridice satele din sudul văzut că aceasta nu aduce vreo Legaţi prin puternice interese
financiar, prin sumele acordate
Transilvaniei împotriva bisericii uşurare în viaţa credincioşilor. comerciale de Principatele
la Curtea imperială celor care
unite. Trebuie reţinut faptul că Asemeni unui bulgăre de Române extracarpatice, aceşti
mergeau în Rusia. A intervenit
chiar şi direct, prin agenţii mos negustori nu îndrăzneau totuşi
coviţi în trecere prin Transil să-şi exprime deschis dorinţele,
vania. Principatele Române au orientându-se de asemenea spre
Pistol cu cremene de epocă
sprijinit, la rândul lor, mişcarea, mitropolia sârbă, desigur în
prin domnitorii fanarioţi în mai speranţa extinderii privilegiilor
mică măsură, mai mult prin ilirice şi asupra lor. De altfel,
includerea în cadrul acestor pri Conform actelor oficiale din Nu trebuie uitate nici „scrisorile
vilegii de care beneficiau sârbii epocă, acesta s-a născut în de la Curte” pe care Sofronie
pare să fi fost motivul principal satul Cioara din comitatul pretindea că le are, afirmând că
al orientării românilor spre Hunedoara, iar numele de vine „din porunca împărătesei”,
Karlowitz, speranţă întreţinută botez era Stan Popovici, ceea care ar fi consimţit la alungarea
în permanenţă de Nenadović. ce pare să indice că provenea preoţilor uniţi.
Faptul că mitropolitul sârb a dintr-o familie de preoţi. A fost Mişcarea lui Sofronie urmează
fost conducătorul din umbră hirotonit în Ţara Românească, îndeaproape modelul celei a
al mişcărilor anticatolice reiese unde se pare că a fost făcut lui Visarion Sarai, nu doar prin
din modul cum îl numeau şi monah, primind numele apelarea sensibilităţii tradiţio
românii ardeleni: „mitropolit de Sofronie. Nu se ştie când nale ortodoxe a ţăranilor, ci şi
al Carloveţului şi arhiepiscop a s-a întors de acolo, dar din Blazon Habsburgic prin modalităţile concrete de
tot norodul sârbesc şi româ documente reiese că în iunie din Transilvania
acţiune. Sofronie s-a adresat în
nesc, a bisericii răsăritului, legii 1756 se afla în Cioara, satul său primul rând mirenilor, nu pre
greceşti” şi din faptul că nu natal. În mai 1757 era încă tot oţilor. Principalele revendicări
cereau niciodată revenirea sub acolo, după cum reiese dintr-o imitând modelul „sfinţilor”, al au coincis cu cele din vremea
jurisdicţia Ţării Româneşti, ca plângere a românilor ardeleni asceţilor, folosit şi de Visarion. lui Visarion: libertatea cultului
înainte, ci încadrarea în ierarhia către mitropolitul sârb, în care Adversarii îl descriau ca pe un şi recunoaşterea preoţilor aleşi
sârbească. se spune că Sofronie îşi făcuse om bine hrănit, adică tocmai de credincioşi, în caz contrar
un schit în mijlocul codrului, opusul „sfinţeniei”, cu părul ei ameninţând cu emigrarea în
La propunerea mareşalului
unde avea şi câţiva copii pe lung şi „negru ca un ţigan”. masă. Au apărut şi deosebiri,
Uhlfeld (preşedintele con
care îi învăţa carte. Fobirăul În aparenţă o fire blândă, dar s-a pus şi problema organizării
ferinţei ministeriale din vara
din Vinţ şi doisprezece unguri în realitate „om de fire aspră instituţionale a bisericii ortodo
anului 1758), opozant al ideii
i-au distrus schitul şi chiliile, iar şi turburată”, care predica xe, a refacerii ierarhiei acesteia.
de acordare a unui epis
Sofronie a scăpat doar cu fuga. neunirea „nu doar cu gura, ci şi
cop ortodox românilor din
Ce a făcut între 1757 şi 1759 cu bota”. Purta haine obişnuite
Transilvania, s-a hotărât ca
nu se ştie cu precizie. Atunci româneşti, avea pe cap căciulă
toate măsurile luate în vederea
când a revenit în Transilvania, de miel şi opinci „de mătase”
rezolvării situaţiei din Ardeal
în 1759, a sosit de la Karlowitz (trebuia să aibă totuşi un atribut
să fie ţinute în secret, pentru
cu o misiune precisă: ridicarea care să-l diferenţieze!). Umbla
a nu-i da lui Nenadović prilej
poporului împotriva unirii prin ţară însoţit de o strajă de
de intervenţie. Precauţia a fost
religioase şi revenirea la orto doisprezece oameni şi de un
inutilă: la 9 septembrie 1758
doxie. Legăturile lui Sofronie alai de două sute de persoane,
mitropolitul a sosit la Viena
cu mitropolitul Nenadović sunt „potrivit cu sfinţenia”.
şi a aflat imediat de hotărârea
greu de precizat pe baza surse
reginei în legătură cu biserica Cum se explică succesul acţiunii
lor documentare. Protopopul
ortodoxă din Transilvania. În sale, impactul pe care l-a avut Plata dijmei de către ţărani
Ioan din Sadu („popa Tunsu”),
consecinţă, Nenadović a cerut asupra mulţimilor de ţărani?
aflat în închisoare la Viena,
din nou recunoaşterea de jure Fiind un simplu călugăr, fără
relata că Sofronie a luat parte
a jurisdicţiei sale canonice cunoştinţe teologice profunde, Sofronie şi-a început acţiunea
la adunarea de la Apoldu din
asupra Transilvaniei, fiind încă s-a adresat oamenilor într-un în comitatul Hunedoara, zona
toamna anului 1759, ţinută sub
o dată refuzat. În această situ limbaj comun, pe înţelesul lor, pe care o cunoştea cel mai bine.
conducerea protopopului Ioan
aţie, a încercat să-şi extindă de instigând fanatismul popular La 6 octombrie 1759 a adresat
din Sălişte (despre care era dove
facto autoritatea asupra româ împotriva unirii, a preoţilor o proclamaţie către locuitorii
dit că e omul Karlowitzului).
nilor ardeleni, eludând decizia uniţi şi a episcopului blăjean. din Brad, în care le spunea că
Curţii vieneze şi recurgând la În jurul personalităţii călugăru Discursurile sale nu insistau împărăteasa s-a îndurat să-i lase
metoda utilizată până atunci cu lui Sofronie s-a ţesut o întreagă asupra chestiunilor dogmatice, să îmbrăţişeze sau nu unirea,
succes: instigarea credincioşilor serie de legende. Desigur, teologice, pe care e de presupus să se declare uniţi sau neuniţi.
ortodocşi împotriva bisericii trebuia să fi avut o înfăţişare că ţăranii nici nu le-ar fi înţeles, Le-a atras atenţia că în curând
unite din Transilvania. De severă, uscată de post, cu părul ci se axau pe probleme concrete, se va face o anchetă şi care cum
această dată, trimisul său a fost lung şi barba nerasă, după pe care aceştia le aveau sub se va declara aşa va rămâne.
călugărul Sofronie. regula călugărilor ortodocşi, ochi şi le puteau verifica. Dacă vor să rămână în legea
puţin timp înainte de Crăciunul martie 1760, prin care unui Zona în care Sofronie avea
anului 1759, Sofronie a fost eli număr de 158 de comune din puteri „ca un rege” a fost cea a
berat de un grup de câteva sute Ardeal, unde bisericile şi benefi Apusenilor. La 21 aprilie 1760,
de români aflaţi sub conducerea ciile ecleziastice ale uniţilor Sofronie a intrat în Zlatna,
fuseseră ocupate de cei care înconjurat de un mare număr
protopopului Ioan din Sălişte.
renunţaseră la unire, împărătea de oameni. Înspăimântaţi, func
O dată eliberat, Sofronie a por
sa le conceda toleranţa deplină ţionarii camerali dădură alarma,
nit spre munţi, adăpostindu-se
şi le promitea trimiterea unui dar nimeni nu a avut curajul
în comitatul Zarand. Comitele
episcop dacă vor îndeplini de a se împotrivi, Sofronie
suprem al Zarandului a infor
condiţiile Decretului de tole bucurându-se de o intrare trium
mat Guberniul că „Sofronie
ranţă, ameninţându-i totodată fală. Discursul rostit de el în
amăgeşte poporul, dar nimeni
cu pedepse pe cei care nu se faţa mulţimii s-a păstrat într-un
nu se poate apropia de el,
vor supune. În plus, ca o nouă rezumat dintr-o scrisoare a
fiindcă românii îl apără în tot dovadă de bunăvoinţă, au fost
chipul”. Mişcarea luase amploa protopopului unit de Alba-Iulia,
eliberaţi toţi preoţii închişi pe care a reţinut promisiunile pri
re, cuprinzând Hunedoara, motive religioase, după obţine
Nobil cu lance Zarandul, Alba, dar mai ales vind venirea unui episcop sârb
rea promisiunii lor scrise că nu şi obţinerea aceloraşi privilegii
Munţii Apuseni, zona tradiţio vor mai tulbura unirea şi pacea
politice şi civile ca şi ale sârbi
şi ritul grecesc, sub porunca nală a mişcărilor ţărăneşti din publică. lor. Pentru a accede la aceste
bisericii din Ierusalim, să se Transilvania.
La congregaţia de primăvară a privilegii, credincioşii nu
adune toţi locuitorii din Brad şi Poziţia Curţii de la Viena comitatului Hunedoara, ţinută trebuiau decât să se lepede de
să se înscrie în liste în func era delicată. Se constatase că la Deva, o delegaţie de ţărani preoţii uniţi; o dată înfăptuit
ţie de opţiunea fiecăruia. Cu Decretul de toleranţă (13 iulie români a prezentat un memoriu acest lucru, vor primi şi ei liber
scrisoarea oraşului şi cu „banii 1759) nu le fusese explicat în care aceştia, reafirmându-se tăţi, nu vor mai servi domnilor
pentru vlădica”, să-l caute în românilor în înţelesul său ade drept cei mai plecaţi supuşi şi şi nu vor mai fi obligaţi să plă
săptămâna următoare la Deva. vărat, mitropolitul Nenadović arătându-se dispuşi să plătească tească dări. Această parte finală
În finalul proclamaţiei, Sofronie şi emisarii lui interpretându-l dările şi contribuţiile, îşi cereau este însă, probabil, o adăugire
îi îndeamnă să ia cheile bisericii în sensul dorit de ei. Efor dreptul de a rămâne la religia a protopopului unit, deoarece
de la preoţii uniţi, pe care să turile autorităţilor transilvane, lor şi refuzau să înapoieze mişcarea lui Sofronie s-a menţi
îi considere de acum oameni ce numiseră în fiecare dis bisericile uniţilor înaintea venirii nut în cadre strict confesionale.
simpli: aceştia nu erau sacerdoţi trict comisari care să explice episcopului lor, de a cărui jude
adevăraţi, hirotonirea lor era În câteva zile, toate satele din
poporului adevăratele intenţii cată promiteau să asculte. Tot
falsă, nu erau învredniciţi cu zonă au fost cuprinse de propa
ale împărătesei, se dovediseră mai multe sate urmau exemplul gandă. Mesajul transmis oame
harul preoţesc. a fi zadarnice. Este explicabilă, celor ce renunţaseră la unire:
nilor era unul simplu: să se
Proclamaţia lui Sofronie a ajuns în acest context, propunerea ţăranii ocupau bisericile şi îi înscrie între aderenţii mitropo
în mâinile autorităţilor. Ca contelui Paul Bethlen, din 6 alungau pe preoţii uniţi. Lunile
litului din Karlowitz, de unde le
urmare, la 19 noiembrie 1759, ianuarie 1760, care sugera să nu aprilie şi mai ale anului 1760 au va veni un episcop nou în locul
Guberniul a trimis comitelui li se mai dea neuniţilor ardeleni fost marcate de agitaţii, încercă
celui de la Blaj. Sofronie a ajuns
Hunedoarei copia actului, un episcop sau cel puţin să se rile autorităţilor de a-i convinge
la Abrud în 12 mai şi, adresân
cerând cercetarea cauzei. Închis amâne numirea lui. O nouă pe răzvrătiţi să înapoieze biseri
du-se ţăranilor, a obţinut acelaşi
în temniţa de la Bobâlna, cu proclamaţie a fost dată la 21 cile fiind zadarnice.
efect ca peste tot: toţi
auditorii au renunţat
la unire şi au trecut
de partea cauzei
călugărului.
Ţărani din
diferite zone
ale spaţiului
românesc
În Sâmbăta Rusaliilor, când se ■ Răscoala lui Horea de a desfiinţa şerbia şi de a se regăsesc acei vechi baroni
ţinea târg de ţară la Câmpeni, (1784) introduce urbariul. Protestele englezi, acei conţi francezi care,
Sofronie a apărut acolo pe Evenimentul a constituit adresate de nobilime forurilor aşezaţi în micile lor castele,
neaşteptate şi a început să vor punctul culminant al luptei administrative vieneze arătau privesc pe iobagii lor ca pe
bească mulţimii. Pe drumul spre iobăgimii din Transilvania că nobilii se considerau singurii nişte mobile de care dispun
Cărpiniş, Sofronie şi mulţimea împotriva stăpânilor feudali în îndreptăţiţi să deţină propri după voinţa lor şi cu a căror
ce-l însoţea l-au întâlnit pe pro secolul al XVIII-lea. Răscoala etăţi funciare în Transilvania, libertate, muncă şi chiar viaţă ei
topopul Alexandru Aaron de a izbucnit în contextul în care fapt recunoscut de Habsburgi pot să se joace, să o vândă, să o
Roşia, fratele episcopului unit, feudalismul central-est-european prin Diploma leopoldină din înstrăineze”.
care a fost bătut şi a scăpat s-a confruntat cu reformismul 4 decembrie 1691; în plus,
Problemele iobăgimii de-a
doar cu fuga. Administratorul absolutist habsburgic, care ţin spuneau ei, acordarea dreptului
lungul secolului al XVIII-lea
domenial a solicitat autorităţi tea spre modernizarea societăţii, de liberă strămutare a iobagilor
s-au agravat continuu. Numărul
lor trimiterea de ajutor militar,
zilelor de lucru pe care iobagii
fiindcă se temea să mai rămână
erau obligaţi să le presteze era
între români, care ameninţau
de 3-4 pe săptămână sau chiar
că „a trecut puterea domnilor,
mai mult, acest lucru petre
acuma noi suntem domni”.
cându-se pe fondul micşorării
După plecarea călugărului în pământului lor de cultură, fapt
Ţara Românească, mişcarea datorat nu doar creşterii popu
a sucombat repede. Trupele laţiei, ci şi lucrării pământului
aduse în Ardeal au avut mai de către stăpânul domenial în
mult un rol de escortă şi de regie proprie. Tot în această
supraveghere. Nu au avut loc perioadă au sporit restricţiile în
înfruntări între ţărani şi soldaţi, folosirea pădurilor, a păşunilor
simpla prezenţă a acestora din şi s-au restrâns drepturile de
urmă fiind suficientă pentru a utilizare a folosinţelor comune.
stopa orice opoziţie violentă. Aceşti factori, cumulaţi, au dus
Mişcarea lui Sofronie nu a fost în prima jumătate a secolului
înăbuşită sau suprimată cu al XVIII-lea la o accentuare
forţa, ci s-a stins de la sine, de a migraţiei către zonele de
îndată ce aceia care se folosiseră câmpie din Ţara Românească,
de ţăranii români şi-au atins Moldova şi Banat.
scopurile. Mişcarea poate fi Horea şi Cloşca în fruntea
unei cete de răsculaţi
considerată un succes pentru
Horea, unul dintre conducătorii
că, în final, ortodocşii au obţi marii răscoale a ţăranilor
a relaţiilor agrare, spre lărgirea de pe un domeniu pe altul ar fi din Transilvania, din 1784.
nut ceea ce doreau: recunoaşte Portret de Franz Neuhauser
rea oficială a confesiunii lor şi numărului contribuabililor şi condus la instabilitate demogra
numirea unui episcop pro consolidarea situaţiei lor econo fică şi depopulare; în cele din
priu, în persoana lui Dionisie mice. Marele Principat se dove urmă, anularea iobăgiei eredi
Novaković (1762). În ciuda dea o structură socială tradiţi tare ar fi declanşat o emigrare
faptului că au fost necesare mai onal medievală, cu o nobilime masivă în principatele de la sud
multe decenii până ce dieceza numeroasă (aproximativ 7% din şi est de Carpaţi.
ortodoxă transilvană a putut totalul populaţiei), fapt Răscoala a fost, într-o primă
funcţiona normal, s-a creat care conferea relaţiilor cu admi instanţă, rezultatul tensiunilor
structura necesară dezvoltării nistraţia habsburgică o carac provocate de relaţiile agrare din
învăţământului şi culturii, ceea teristică particulară. Nobilimea Transilvania, prin amplificarea
ce va duce în cele din urmă la transilvăneană s-a arătat ostilă nemulţumirilor ţăranilor în faţa
deschiderea vieţii intelectuale reformelor preconizate de tratamentului la care îi supu
ortodoxe spre influenţe asemă Habsburgi, mai cu seamă acelo neau stăpânii domeniali. Un
nătoare cu cele care au lărgit ra din plan social; ea a protestat observator francez al mişcării
orizontul uniţilor. contra intenţiei lui Iosif al II-lea scria: „Aici [în Transilvania]
Până în momentul izbucnirii zonă minieră era organizată Ursu Nicula. Iobag cameral, şi îi băteau pe ţăranii care se
răscoalei, administraţia habs ca domeniu fiscal, autoritatea pentru a putea face faţă nevo împotriveau ori se plângeau;
burgică a încercat să atenueze, minieră, administraţia statului, ilor traiului acesta a practicat nu în ultimul rând, răsculaţii
să stabilizeze şi să uniformizeze se întâlnea cu cea comitatensă. meşteşugul lemnăritului, obiş au obiectat asupra extinderii
sarcinile şi obligaţiile feudale Între cele două puteri cu rol de nuit între moţi, în urma muncii jurisdicţiei comitatului asupra
de pe întreg cuprinsul Marelui decizie în soarta iobăgimii se sale rămânând mai multe satelor camerale.
Principat. O reglementare urba purta o luptă pentru exploatarea biserici din lemn. Datorită
În primăvara anului 1782 s-a
rială emisă de Maria Terezia ţăranului; fiecare dintre acestea, prestigiului pe care l-a acumulat
petrecut un eveniment care
în 1769 stabilea obligaţiile de atât stăpânul pământului, cât cu prilejul drumurilor la Viena
avea să preceadă Răscoala lui
muncă ale ţăranului dependent şi statul, se erija în apărător al (1779, 1780, 1782, 1783), Horea
Horea. Este vorba de cunoscu
şi, de asemenea, cuantumul tul „incident de la Câmpeni”,
pământului care avea să-i revină legat de dreptul de cârciumărit.
ca urmare a acestor prestaţii. Nemulţumirile au izbucnit în
Jelerii erau obligaţi la două zile 24 mai 1782, la târgul de la
de muncă pe săptămână. În Câmpeni, conflictul iscându-
Transilvania, datorită opoziţiei se între oamenii arendaşilor şi
nobilimii, această reglementare ţărani. În dispută se afla dreptul
nu s-a aplicat, spre deosebire de a vinde vin la târg, un vechi
de Ungaria. O altă reglementare drept al iobagilor pe care aren
urbarială a fost emisă în 1780; daşii voiau să-l încalce în mod
aplicată în Banat, ea a avut doar abuziv. La provocările oameni
un caracter local. Refuzul stă lor arendaşilor, ţăranii au răs
pânilor de pământ ardeleni de a puns distrugându-le butoaiele
recunoaşte astfel de reglemen de vin. Autorităţile au intervenit
tări a făcut ca relaţiile agrare să pentru a linişti spiritele şi, după
rămână sub regimul arbitrarului, cercetarea celor întâmplate,
Confruntarea răsculaţilor
cu diferenţe de la domeniu la cu trupele imperiale au condamnat la moarte cinci
domeniu, de la stăpân la stăpân, ţărani, printre care se număra
sporind posibilităţile de abuz Dumitru Todea, judele satului
ale nobilimii. În anul 1773, în ţăranilor. Absolutismul luminat s-a impus ca principală căpete
Ţara Haţegului, unii stăpâni a promovat o politică susţinută nie a lumii ţărăneşti. Plângerile
feudali, răstălmăcind prevederile de atragere a iobăgimii, de asa ţăranilor aveau în vedere robota Ţăran răsculat
ordonanţei imperiale, îi obligau nare a condiţiei sale economice, excesivă, care-i aducea pe
pe ţărani să presteze nu patru pentru consolidarea posibilităţi iobagi în imposibilitatea de a-şi
zile de muncă cu palmele sau lor de achitare a obligaţiilor sale mai îngriji gospodăriile proprii;
trei zile cu vitele, ci patru zile fiscale. era adusă în discuţie şi interdic
cu palmele şi trei cu vitele - ţia defrişării pădurilor şi, prin
În toamna anului 1784 a
cu alte cuvinte, toate zilele urmare, limitarea accesului la
izbucnit cea mai mare mişcare
săptămânii. una dintre principalele materii
ţărănească din Transilvania
Problemele iobăgimii din secolului al XVIII-lea, prevesti prime utilizate de moţi pentru
Transilvania au avut o dublă tă de frământări anterioare, dar întregirea veniturilor; la fel,
natură, autorităţii stăpânului de şi de iniţiativele iobăgimii erari creşterea taxelor fiscale şi a
pământ adăugându-i-se şi cea a ale din Munţii Apuseni, care s-a contribuţiilor militare a provo
statului. Iobagul era obligat să plâns în repetate rânduri Curţii cat spolierea ţăranilor; arenda
plătească darea, să dea provizii de la Viena de neajunsurile şi rea dreptului de cârciumărit a
pentru întreţinerea armatei; abuzurile pe care le îndura. determinat abuzuri şi silnicii din
se menţineau încartiruirile, În anii din preajma răscoalei, partea arendaşilor; la acestea
muncile pentru nevoile militare patru deputăţii ţărăneşti au luat s-au adăugat abuzurile funcţi
sau alte treburi publice, cărău drumul Vienei. În fruntea lor onarilor domeniali şi comita-
şiile, lucrul la drumuri, la cetăţi s-a distins cel ce a fost poreclit tenşi, care percepeau taxe fără
etc. În Munţii Apuseni, a căror Horea, pe numele său adevărat a elibera chitanţe, îi anchetau
năzuinţe a ţăranilor: „nobilime cu toate odraslele lor. 2. Ca

şi iobăgime să nu mai fie”. nobilime mai mult să nu fie,
Nucleul răscoalei s-a stabilit pe ci fiecare unde poate primi o
linia Câmpeni - Albac - Abrud, slujbă crăiască, din aceea să
unde s-a aflat Horea şi de trăiască. 3. Ca nobilii posesori
unde acesta a condus întregul să părăsească pentru totdeauna
tumult. Răzvrătirea, izbucnită moşiile nobiliare. 4. Ca şi ei să
în comitatul Zarand, a atins fie plătitori de dare tot aşa ca şi
apoi Hunedoara, de unde s-a poporul contribuabil de rând. 5.
propagat şi în comitatele înveci Ca pământurile nobiliare să se
nate, Arad, Bihor, Turda, Cluj. împartă între poporul de rând
Ecoul răscoalei s-a răspândit cu potrivit poruncii împăratului, ce
Horea, Cloşca şi Crişan va urma”. Aşa cum precizea
repeziciune, atingând Sălajul,
Maramureşul şi Sătmarul. La ză istoricul D. Prodan, aceste
răzvrătire au fost atraşi şi iobagi revendicări nu pot fi conside
maghiari, răscoala devenind rate un „program al răscoalei”,
Râu Mare; ţăranii au fost obli sate întregi, mai ales româneşti, deoarece desfăşurarea răscoa
una generală, cuprinzând toată
gaţi să plătească arendaşilor des dar şi maghiare şi secuieşti din lelor în general refuză ideea de
iobăgimea. Ultimatumul din
păgubiri în valoare de aproape zona comitatelor. Confruntate program.
11 noiembrie 1784, adresat de
9.000 de florini, o sumă mult cu acest aflux foarte mare de
răsculaţi nobilimii refugiate în Tulburările pricinuite de
supraevaluată. Autorităţile l-au cereri, autorităţile au contra
cetatea Devei, solicita: „1. Ca ridicarea la arme a iobăgimii
pus sub urmărire şi pe Horea, mandat conscripţia, fapt care
nobilul comitat şi toţi posesorii transilvănene au periclitat ordi
socotit unul dintre fruntaşii a condus la apariţia primelor
răzvrătirii. săi să pună jurământ pe cruce, nea şi echilibrul vieţii sociale
tensiuni şi incidente.
După pronunţarea sentinţei, Reluarea conscripţiei în toamna
o delegaţie a ţăranilor a luat anului 1784, conjugată cu
Prinderea lui Horea şi Cloşca
drumul Vienei în primăva nemulţumirile pricinuite de
ra anului 1783, considerând sarcinile feudale spoliatoare
pedepsele aplicate excesiv de şi cu valul de interes arătat
severe. Împăratul a ordonat de moţi pentru încorporare,
măsuri urgente, până la sosirea a dus la izbucnirea răscoalei.
unor noi reglementări de la La 24 octombrie, în comita
Viena. Toate pedepsele cu tul Zarandului, la Brad, unul
moartea au fost comutate în dintre viitorii capi ai răscoalei,
ani de închisoare şi în pedepse Crişan, fost soldat imperial, a
cu bătaia. Fruntaşii ţăranilor au chemat ţărănimea, în numele
fost închişi la Galda de Jos, în lui Horea, la o adunare în care
castelul vicecomitelui de Alba. urma a fi făcută cunoscută
Un alt incident care a dezlăn legea imperială privind încor
ţuit, în fapt, Răscoala lui Horea porarea şi stabilirea obligaţiilor
a fost conscripţia militară din faţă de stăpânii domeniali. La
31 ianuarie 1784, rezultatul 31 octombrie, la Mesteacăn,
hotărârii imperiale de a întări s-a adunat mulţimea interesată,
puterea militară a Transilvaniei, urmând să fie îndrumată înspre
sporind regimentele de graniţă. Alba-Iulia pentru a fi conscrisă
Reglementarea a stârnit un val şi înarmată. Ţăranii au atacat, în
de interes în rândurile iobăgimii drumul lor, curţile nobiliare şi
atrase de statutul şi libertăţile pe reprezentanţii statului, apara
oferite de înrolarea în astfel de tul funcţionăresc. Răscoala s-a
corpuri militare. În scurt timp, dezvoltat prin contaminare din
autorităţile au fost asaltate de sat în sat, sub semnul principalei
interne, obligând autorităţile lutismului luminat, reformele De asemenea, răscoala a fost s-au îndreptat împotriva stăpâ
imperiale să folosească forţa sociale şi îmbunătăţirea sorţii şi un eveniment mediatizat de nilor feudali, curţile nobiliare
armată pentru izolarea focarului supuşilor fiind de competenţa presa transilvăneană şi continen au fost prădate şi incendiate,
revoltei şi pacificarea ţăranilor. exclusivă a împăratului. tală. Ştirile şi relatările gazetelor nobilii au fost urmăriţi şi
Cu toate succesele obţinute din Sibiu, Bratislava şi Viena au pedepsiţi. Caracterul social al
într-o prima fază de răsculaţi, Răscoala lui Horea a cunoscut, fost preluate şi comentate de răscoalei s-a arătat a fi radical
armata austriacă, în frunte cu datorită amplorii ei, o intensă presa europeană. („nobilime să nu mai fie”),
generalul imperial Kray, i-a mediatizare europeană. Întregul dar s-a plasat şi sub impactul
Urmările răscoalei nu s-au politicii camerale austriece („să
învins pe ţărani la Mihăileni, în continent a urmărit derularea
lăsat aşteptate. În 1785 a fost plătească dare ca şi poporul”).
promulgată patenta de desfiin Dispariţia nobilimii şi consti
ţare a iobăgiei în Transilvania, tuirea unui singur popor, în
a cărei aplicare a fost însă egală măsură supus fiscului,
amânată din cauza opoziţiei sunt elemente care asamblează
nobilimii. A fost desfiinţată imaginarul politic ţărănesc. În
în Transilvania dependenţa altă ordine de idei, Răscoala lui
personală, iobagul recâştigând Horea a avut şi o importantă
libertatea de strămutare, drept semnificaţie naţională. Pornită
refuzat de la începutul seco de jos, răscoala a încercat să
lului al XVI-lea. Hotărârea, rezolve problema românească
chiar dacă nu anula raporturile într-o viziune ţărănească. Ea
feudale, a constituit un pas a fost sincronă cu stăruinţele
înspre modernizarea societăţii elitei iluministe româneşti din
ardelene. Odată cu desfiinţarea Transilvania de emancipare în
dependenţei personale, patenta plan politic a naţiunii române.
mai stimula şi alte procese adi Chiar dacă în epocă intelectualii
acente, ca dreptul de a învăţa români au fost ostili soluţiei
şi practica meserii pe întreg alese de ţărănime pentru a-şi
Horea şi Cloşca în temniţă,
cuprinsul principatului. atinge scopurile, răscoala a con
acvaforte
tribuit la apropierea acestora de
Răscoala lui Horea a avut o problematica socială a naţiunii.
dublă semnificaţie. Fiind o Evoluţia mişcării naţionale la
7 decembrie 1784. Oastea lui evenimentelor, revolta ţăranilor ridicare a iobăgimii împotri sfârşitul secolului al XVIII-lea
Horea s-a destrămat, în timp din Munţii Apuseni stârnind va nobilimii şi a sarcinilor şi şi în prima jumătate a veacului
ce fruntaşii răscoalei s-au retras dispute, polemici şi pamflete la obligaţiilor abuzive, a avut al XIX-lea va apropia cele două
adânc în munţi pentru a ierna adresa Habsburgilor şi a des un marcat caracter social. planuri, intelectual şi ţărănesc,
şi a reaprinde la primăvară, cu potismului luminat, în general. Revendicările ţăranilor, extrem şi le va contopi într-o unică
forţe proaspete, focul revol Releul transmiterii informaţiilor de diverse de-a lungul mişcării, problemă românească.
tei. Urmăriţi şi încercuiţi, în despre răscoală l-a constituit
cele din urmă au fost prinşi şi Curtea imperială, de unde amba
Tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca
încarceraţi la Alba-Iulia, în 27 sadorii principalelor monarhii
decembrie 1784. Supuşi unei europene priveau cu interes
anchete, ei au fost judecaţi şi evenimentele. Franţa, Spania,
condamnaţi conform Codului Prusia, Anglia, Rusia, Suedia au
terezian, în 25 februarie 1785, la primit pe această cale infor
moarte prin frângerea cu roata, maţii despre evenimentele din
sentinţă aplicată în 28 februarie Transilvania. Realităţile ardelene
1785 pe Dealul Furcilor, în faţa româneşti au pătruns astfel în
unei mulţimi de ţărani aduşi cu raporturile diplomatice europe
forţa pentru a asista la supliciu. ne, inaugurând o problemă care
Execuţia s-a vrut un exemplu avea să mai revină de câteva ori
care consona cu ideologia abso de-a lungul secolelor următoare.
Cultura în secolul Luminilor

entru românii din provinciile dunărene şi din graniţele
Imperiului Habsburgic, veacul al XVIII-lea a însemnat
o perioadă de afirmare a culturii naţionale, de fundamentare
a unui exerciţiu cultural în limba română, care-şi defineşte structura
gramaticală şi îşi dezvoltă un vocabular adecvat preocupărilor ştiinţifice.
La fel, se pun bazele unei evo târziu, al preiluminismului şi

luţii instituţionale a culturii, prin al Luminilor clasice. Într-o Gramatica
româneasca a lui
şcoală şi biserică, în vederea geografie a iluminismului euro Radu Tempea,
editată la Sibiu
emancipării românilor - pean, românii se plasează în 1797
inclusiv în plan naţional: pe paliere diverse de receptare:
emancipare din statutul de Transilvania, aflată la periferia
■ Ţara Românească au mai funcţionat şcolile de la
toleraţi în Transilvania şi de Imperiului Habsburgic, s-a
şi Moldova Sf. Gheorghe Vechi şi Nou şi
sub dominaţia otomană în Ţara situat într-o zonă de tranziţie
de la Coltea, aceasta ctitorită
Românească şi Moldova. Ideile între centru şi periferie, în timp Transformările survenite la
de Mihai Cantacuzino. Pe lângă
vehiculate atunci se regăsesc ce celelalte două provincii s-au nivel politic şi mai cu seamă
acest învăţământ elevat a funcţi
într-un registru al barocului regăsit la periferia europeană. în plan social s-au reflectat
onat o reţea şcolară elementară
şi în spaţiul cultural, printr-o
prin mănăstiri şi şcoli orăşe
creştere a procentului letrizării,
neşti, unde copiii deprindeau
Un exemplu de promovare prin afirmarea unor iniţiati
a limbii române la nivel de stat: scrisul şi cititul.
hrisovul lui Scarlat Grigore Ghica,
ve susţinute şi sistematice în
domn al Moldovei, 10 martie 1758 domeniul didactic. Grija pentru La iniţiativa domniei şi a bise
învăţământ a constituit o carac ricii, epitropia mitropoliei şi-a
teristică a unor domnii (Nicolae asumat obligaţia de a controla
şi Constantin Mavrocordat, programele de studiu, perfor
Grigore al II-lea Ghica, Mihail manţele didactice ale profeso
Racoviţă), precum şi a preocu rilor şi nivelul recompenselor
părilor unor ierarhi (Damaschin dascălilor, banii provenind din
al Râmnicului, Neofit I contribuţiile anuale ale clerului.
Cretanul). În epocă au activat ca dascăli în
şcolile din provinciile dunărene
Principalele şcoli au fost aca
savanţi şi dascăli remarcabili
demiile domneşti de la Iaşi şi
precum Hrisant Notara, Marcu
Bucureşti, specializate în trans
Porfiropol din Cipru, Gheorghe
miterea cunoştinţelor de elină
Hribogon din Trapezunt etc.
şi slavonă, dar cu un program
didactic mult mai complex, care Învăţământul se desfăşura în
cuprindea studierea retoricii, limba vernaculară, dar elina a
poeticii, logicii, filosofiei, a fost obiect de studiu în mai
metafizicii, matematicii şi a toate cazurile. Spre exemplu,
ştiinţelor naturale şi, începând în Ţara Românească domnia
cu a doua jumătate a veacului, a a intervenit pentru verificarea
fizicii, cosmografiei şi psiholo cunoştinţelor de elină în rândul
giei. Şcoala din Iaşi a funcţionat dascălilor privaţi. Învăţământul,
în incinta mănăstirii de la Trei sprijinit de domnie sau de marii
Ierarhi, iar cea de la Bucureşti dregători, organizat pe lângă
la „Sf. Sava”. Tot la Bucureşti mănăstiri şi biserici, a avut în
vedere instruirea copiilor şi continuare un procent extrem unde secretarul domnesc

tinerilor nu doar din provin de redus, creşterea lor de-a Chesarie susţinea că are „mii de
ciile româneşti, ci şi a unora lungul secolului fiind estimată cărţi”, în timp ce un alt secretar
din lumea sud-est-europeană, la numai 2%. Datorită faptului domnesc, la 1780, evalua biblio
alimentând mişcarea intelec că tipografiile au funcţionat teca la 600.000 de taleri; la fel
tuală care viza emanciparea pe lângă centrele ecleziasti de importante, deşi poate nu
popoarelor din Balcani aflate ce, orice tipăritură trebuia să atât de vaste, au fost biblioteca
sub dominaţie otomană. primească „blagoslovenia” familiei Cantacuzino şi cea a
episcopului sau a mitropolitului. mănăstirii Hurezu. Biblioteca
Învăţământul particular a
S-au remarcat prin sprijinirea mănăstirii Barnovschi din Iaşi
cunoscut o răspândire impor
activităţilor de imprimerie mai poate constitui, la rândul ei, un
tantă în Ţările Române, mai
cu seamă episcopii Râmni reper în conturarea atmosferei
cu seamă în rândurile famili
cului - Damaschin, Chesarie culturale a epocii. Acest loc
ilor boiereşti: Mavrocordat,
şi Filaret. comun al comportamentu
Racoviţă, Ghica, Ipsilanti,
Sturdza, Catargi etc. A fost mai Cercetarea cataloagelor de lui cărturarului din secolul al
flexibil decât cel public şi bibliotecă, fie ele chiar suma XVIII-lea, adăpostirea bibli
s-a orientat într-o mai mare Un vechi centru de învăţământ din re şi incomplete, este o sursă otecii în mănăstire, pune în
Bucureşti: fosta mănăstire Colţea
măsură spre familiarizarea de primă importanţă pentru evidenţă o trăsătură mentală,
copiilor de boieri cu limbile evaluarea climatului intelectual mediul ecleziastic fiind
moderne şi, prin acest canal, cu şi cultural al epocii. Cea mai considerat unul favorabil şi
ideile-forţă ale culturii euro importantă bibliotecă a fost edificator în plan cultural
au funcţionat la Bucureşti,
pene. Majoritatea dascălilor cea a Mavrocordaţilor, depo şi spiritual. Ridicarea unor
Râmnic şi Buzău, pentru
particulari proveneau din lumea zitată la mănăstirea Văcăreşti, personalităţi intelectuale din
Ţara Românească, şi la Iaşi şi
grecească, dar au fost şi italieni,
Rădăuţi, în cazul Moldovei,
francezi şi nemţi. Două treimi activitatea lor cunoscând însă
dintre odraslele de boieri au
numeroase sincope de-a lungul
urmat această formă de învăţă veacului. Activitatea cea mai Hrisovul din 21 octombrie 1752 al lui Matei Ghica referitor
mânt. Instruirea şi educarea lor intensă au avut-o tipografiile la plata profesorilor în şcolile domneşti din Bucureşti
s-a desfăşurat şi în importante din centrele clericale, cu o pro
centre universitare ale conti
ducţie de carte preponderent
nentului: şcoala patriarhiei de la
în limba română, destinată
Constantinopol (i-au frecventat
întregului spaţiu românesc.
cursurile odrasle din familiile
Astfel, între anii 1717 şi 1750,
Racoviţă, Ghica, Moruzi etc.), în Ţara Românească au apărut
Veneţia (familia Cantacuzino), 102 cărţi, faţă de 29 imprimate
Leipzigul (familiile Balş şi în Moldova, unde ritmul tipă
Sturdza), Viena (Balş, Conachi), ririi cărţilor s-a intensificat abia
Jena (Ghica, Conachi), Berlin în a doua jumătate a secolului.
şi Paris. Fiicele de boieri, La Bucureşti s-au tipărit 164
cu precădere cele din Ţara de titluri (aproximativ 48% din
Românească, au fost îndrumate totalul cărţilor apărute). Cele
la Sibiu, spre şcoala călugăriţe
mai numeroase volume (peste
lor ursuline. 80%) au fost tipărite în limba
Funcţionarea unui număr mai română; se constată o reducere
mare de şcoli decât în secolul a numărului celor de limbă
anterior şi, implicit, creşterea greacă la 24, faţă de 42 apărute
gradului de letrizare au avut între 1682 şi 1716. Din totalul
drept consecinţă impulsionarea cărţilor imprimate, aproximativ
producţiei tipografice, aceasta 85% aveau caracter religios.
cunoscând o creştere de peste Scrierile laice (manuale şcolare
40%. Principalele imprimerii şi scrieri juridice) deţineau în
păturile laice ale societăţii a fost mane, a trăit în exil la curtea

o caracteristică importantă a ţarului Petru cel Mare al Rusiei,
culturii timpului, dar ea a rămas istoria naţională a rămas o
circumscrisă unui fond tradi preocupare constantă pentru
ţional marcat de perspectiva principele cărturar. Astfel, el
creştinismului ortodox. a redactat Hronicul vechimei a
Cronistica a fost continua romano-moldo-vlahilor, scriere
tă în veacul al XVIII-lea, în care prezintă istoria românilor
limbile română şi greacă, dar într-o viziune unitară, aducând
cu o valoare literară şi istorică în atenţie originea romană a
inferioară standardului instituit poporului, latinitatea limbii
de Miron Costin şi de stolnicul române şi continuitatea popo
Constantin Cantacuzino. Au rului român în spaţiul în care
fost scrieri în care au predomi vieţuia în secolul al XVIII-lea.
nat naraţiunea şi evenimenţialul, În aceeaşi măsură, Cantemir s-a
menite să preamărească faptele dovedit un cunoscător avizat al
domnului şi să aducă oprobriul culturii şi civilizaţiei otomane,
asupra pretendenţilor la tron. elaborând o istorie intitulată
Creşterea şi descreşterea Imperiului
Dintre scrierile istorice ale aces Otoman, scriere tradusă încă
tui secol s-a distins Letopiseţul din secolul al XVIII-lea în mai
lui Ion Neculce (1672-1745). multe limbi europene (engleză,
Autorul provenea din rândurile franceză, germană), cea mai
marii boierimi, ajungând sfetnic erudită istorie a imperiului din
domnesc şi hatman al oştilor veacul său. La baza redactării
moldovene, dar cunoscând şi Hrisov din 26 iunie 1763 al lui Constantin lucrării s-au aflat o serie de
Racoviţă pentru plata dascălilor de la şcolile
pribegia în Rusia şi Polonia. slavoneşti şi elineşti din Bucureşti arhive şi cronici orientale, con
Scrierea sa, intitulată Letopiseţul sultate de domnul cărturar pe
Ţării Moldovei, a vizat perioa când se afla la Constantinopol.
da 1661—1743, fiind, în fapt, Cantemir este şi autorul Istoriei
începutul letopiseţului. Tradiţia alimentează din filonul „raţio
continuarea cronicii lui Miron ieroglifice, „cea dintâi operă
orală recuperată de cronicar n-a nalismului ortodox”, apelând
Costin. Pentru redactarea şi literară românească (în sensul
reprezentat un adevăr istoric, la lucrările unor protestanţi
elaborarea cronicii, Neculce modern)” (N. Manolescu),
în opinia lui Neculce, ci mai precum Van Helmont şi
a adunat o serie de „izvoa publicată de-abia în 1883.
degrabă un exerciţiu literar. polonezul Wisowacius. Ataşat
de”, mărturii ale unor boieri
vârstnici şi, într-o mare măsură, O figură proeminentă a cul mişcărilor culturale dominan Beletristica din provinciile
a folosit impresiile sale proprii, turii româneşti din secolul al te ale începutului de secol, în româneşti nu s-a dezvoltat
scriind, într-adevăr, o operă de XVIII-lea, ataşată iniţiativelor consonanţă mai ales cu şcoala într-o formulă originală, cu
istorie trăită, al cărei autor este preiluministe, a fost dom geografiei statelor promovată câteva excepţii în dome
un martor şi un participant la nitorul Dimitrie Cantemir de Academia de la Berlin, al niul poeziei: Matei Milu, în
evenimente. Prin calităţile sale (1673—1723), unul dintre enci cărei membru a devenit din
narative, cronica este un reper clopediştii erudiţi ai timpului 1714, Cantemir a elaborat o
descriere a ţării sale intitulată La fosta mănăstire Văcăreşti s-a făcut
fundamental al istoriei litera său. Cantemir s-a dovedit un carte multe decenii la rând
turii române vechi, Neculce excelent cunoscător al limbilor Descriptio Moldaviae (1716).
fiind „cel mai mare povestitor orientale, al culturii Europei Această lucrare monografică
român de până la Creangă şi Răsăritene în general, al artei, cuprinde o descrierea geogra
Sadoveanu” (N. Manolescu). literaturii şi religiei islamice, fică, administrativă, politică,
Un semn al atitudinii critice în timp ce formaţia sa intelec militară, economică, socială,
adoptate de Neculce în redac tuală, desăvârşită la Academia etnografică, religioasă şi lingvis
tarea scrierii sale l-a constituit din Fanar, a cuprins filosofia tică a Moldovei. Cu toate că în
gruparea a 42 de povestiri şi retorica. Scrierile sale de urma înfrângerii de la Stănileşti
intitulate O samă de cuvinte la filosofie şi cele religioase se (1711), în faţa trupelor oto
Moldova, Văcăreştii în Ţara Aufklärung-ului austriac, dar cu cilor şi teatrelor au constituit

Românească. Cea mai răspândi ecouri şi din partea iluminismu germenii Luminilor ardelene.
tă literatură în epocă au rămas lui francez.
În secolul al XVIII-lea a existat
romanele populare Alexandria, un primat al culturii faţă de
Mediul cultural transilvănean a
Archirie şi Anadan, Sindipa, rămas unul predominant confe sferele politicului şi economi
Esopia. De asemenea, mediile sional, sub aspectul sistemului cului. Şcoala românească din
culte au dat curs traducerilor, instituţional, al învăţământului Transilvania a rămas sub ocro
atât din literatura clasică, cât şi şi al domeniilor de creaţie, tirea confesională a bisericilor
din cea contemporană franceză, chiar şi în afirmarea raţiona greco-catolică şi ortodoxă. Gheorghe Şincai
italiană, engleză şi germană. lismului cartezian. Mediile Numărul şcolilor româneşti
De asemenea, datorită efortu religioase ale principatului au din Transilvania a crescut prin
rilor reformatoare ale fanario direcţionat viaţa spirituală. înfiinţarea celor din Blaj, prin numărul acestora a sporit cu
ţilor, a fost elaborată o bogată Literatura confesională a domi mai buna organizare a celor de încă 300. De asemenea, s-a avut
literatură juridică. nat-o pe cea laică, istoriografia la Braşov, prin cele apărute în în vedere şi ridicarea nivelului
s-a îndreptat cu preponderenţă zona grănicerească, la Năsăud calitativ al procesului de învă
Cultura românească din asupra istoriei ecleziastice, teo şi Orlat. După Răscoala lui ţământ, printr-o îmbunătăţire a
Moldova şi Ţara Românească logia a surclasat preocupările Horea, autorităţile au căutat statutului şi condiţiei dascălului,
în veacul al XVIII-lea, pe de filosofie şi ştiinţele naturii. să acorde o atenţie sporită prin elaborarea de programe
nedrept minimalizată adesea, Raportul tinde să se modifice şcolilor româneşti, înfiinţând didactice şi de manuale şcolare.
datorită amprentei fanariote şi doar în deceniul al optulea al cursuri speciale pentru pregăti
răspândirii culturii neoelene, După reînfiinţarea episcopiei
veacului, sub impactul refor rea învăţătorilor la Sibiu, Blaj,
datorită marginalizării limbii cu sediul la Sibiu, şi în mediul
române, se dovedeşte, la o ortodox sporeşte atenţia
lectură în profunzime, a fi fost pentru şcoală. Într-o statistică
una receptivă la ideile timpului, de la începutul secolului al
un adevărat creuzet ideatic şi XlX-lea erau menţionate 125
formativ pentru fundamentarea de şcoli confesionale ortodo
culturii naţionale de la începutul xe, aparţinând românilor. De
secolului al XlX-lea. asemenea, în Banat, în teritoriul
regimentului grăniceresc român,
erau atestate, la 1766, 100 de
■ Transilvania
şcoli săteşti. În Banatul civil,
Din punct de vedere cultural, numărul şcolilor s-a aflat într-o
orizontul transilvănean al veacu continuă creştere, în ultimii
lui al XVIII-lea se prezintă ani ai secolului al XVIII-lea o
într-o amplă complexitate, statistică amintind peste 360.
prin interacţiunea a trei zone Cele mai frecventate de către
culturale: maghiară, germană şi Universitatea din Viena
români şcoli din străinătate erau
românească. Secolul se deschide cele de la Viena, Roma, Trnava.
pe fondul Reconquistei şi al Numărul total al transilvăne
Contrareformei, care au impus mismului iosefin. Spiritul de Timişoara şi Oradea, dorind să nilor aflaţi la studii în secolul
curentul cultural dominant al toleranţă a devenit elementul arate astfel că acest domeniu al XVIII-lea a depăşit cifra de
umanismului târziu, avându-i forte al vieţii culturale, înlo avea o importanţă deosebită 3.000, mai mult de jumătate
ca promotori pe iezuiţi, dar şi cuind atitudinea rigidă impusă pentru stat. Concomitent, a dintre ei provenind din scaunele
spiritul cartezian alimentat din de opţiunile confesionale. început o campanie de pregătire săseşti, un sfert din comitate şi
spre mediile protestante. Veacul Desfiinţarea în 1773 a ordinului şi instruire a clerului printr-o districtele Chioar şi Făgăraş, o
al XVIII-lea a relevat două mari iezuit, reforma învăţământului, serie de seminarii noi. Astfel, în zecime având origini secuieşti.
ipostaze culturale, a umanis promovarea limbilor vernacu timpul episcopatului lui Petru Cea mai mare parte a studen
mului târziu şi, în a doua sa lare prin şcoală şi carte, apariţia Pavel Aaron s-au înfiinţat 53 ţilor proveneau din rândurile
jumătate, o vârstă a Luminilor, şi afirmarea unor instituţii de şcoli româneşti, iar în cei orăşenilor şi intelectualilor, un
ce a evoluat sub influenţa refor culturale moderne, a presei, a 14 ani ai inspectoratului şcolar mic procent fiind împărţit între
mismului iosefin, a barocului şi societăţilor culturale, bibliote deţinut de Gheorghe Şincai lumea satelor şi nobilime.
În acest secol au funcţionat de aceasta au mai luat fiinţă maghiară. Acestor iniţiative li centru episcopal greco-catolic,
în Transilvania peste 30 de în epocă renumitele biblioteci s-a alăturat şi încercarea lui Ioan potrivit promisiunilor actelor
tipografii, dezvoltarea producţiei Batthyaneum (Alba-Iulia), Piuariu Molnar de a publica la unirii, ci şi unul de iniţiativă
tipografice datorându-se ampli Teleki (Târgu-Mureş), Patachich sfârşitul veacului primul perio românească, un focar cultural
ficării reţelei şcolare, creşterii (Oradea). Biblioteci cu carte dic în limba română. românesc. La Blaj se remarcă
indicilor de letrizare la nivel românească au funcţionat în epocă o deschidere culturală
social. Cele mai multe tipografii mai ales pe lângă instituţiile În temeiul umanismului târziu, de anvergură europeană, un
au funcţionat ca iniţiative par şcolare din Şcheii Braşovului, românii ardeleni accentuează remarcabil progres al erudiţiei
ticulare, dar au luat fiinţă şi pe Caransebeş, Blaj, Haţeg, Orlat, afirmarea ideii originii latine a în cadre confesionale.
lângă instituţiile de învăţământ, Năsăud şi pe lângă mănăstiri din poporului român, ca un argu
Noile iniţiative culturale aflate
pe lângă cele confesionale sau Transilvania şi Banat. ment legitimator în disputele
sub influenţa reformismului
ca iniţiative orăşeneşti. Cele mai
luminat au determinat dezvolta
importante centre tipografice
rea istoriografiei şi filologiei în
au funcţionat la Cluj, Sibiu,
întreg spaţiul românesc. Istoriei
Oradea, Aiud, Şumuleu-Ciuc,
i-a revenit sarcina de a evidenţia
Cărei, iar pentru lumea româ
originea romană a poporului
nească centrele de la Sibiu, Cluj,
român, filologiei de a dovedi
Alba-Iulia, Braşov au continuat
latinitatea limbii române, ambe
să tipărească literatură cu conţi
le demonstraţii, convergente,
nut teologic, dar şi carte şcolară, fiind în măsură să sprijine
mai ales cu litere chirilice. În
ideea de emancipare naţională
total, numărul cărţilor româ şi de integrare într-o mai largă
neşti tipărite în Transilvania pe comunitate europeană, prin
parcursul secolului al XVIII-lea catolicism.
a atins cifra de 162. Printre
cele mai de seamă tipărituri se În Transilvania, iluminismul
numără aşa-numita Biblie a lui s-a conturat în raport cu noile
Samuil Micu, imprimată la Blaj, experienţe intelectuale prilejuite
în 1795, monument de limbă şi de contactul cu filosofia lui
cultură românească. Christian Wolff, la care aderase
noua generaţie. Filologia, la rân
Sporirea producţiei de carte dul ei, a înregistrat succese prin
tipărită în Transilvania, creşterea cultivarea limbii, prin sistemati
numărului studioşilor ardeleni în zarea şi definirea gramaticii lim
diferite centre universitare euro bii române, odată cu lucrarea lui
pene, extinderea comerţului cu Samuil Micu şi a lui Gheorghe
carte au condus la consolidarea Şincai, Elementa linguae daco-
unor biblioteci instituţionalizate romanae sive valachicae, menită să
şi la afirmarea unor colecţionari dovedească, cu ajutorul instru
particulari, proveniţi mai cu mentelor gramaticii, structura
seamă din rândurile nobilimii. latină a limbii române. În timp
S-au remarcat în epocă biblio Christian Wolff
ce definirea limbii române din
tecile colegiilor din Cluj, Aiud, punct de vedere gramatical, cu
Târgu-Mureş, iar dintre cele alte cuvinte instituţionalizarea
particulare, cea a polihistorului Direct legaţi de frământările pentru obţinerea drepturilor acesteia, asigura instrumentele
Samuel Köleséri şi cea a lui europene, intelectualii arde politice în nume naţional. comunicării în epoca Luminilor,
Bod Péter. La sfârşitul veacului, leni s-au afirmat ca iniţiatori Datorită eterogenităţii cultu istoriografia tindea să precizeze
Samuel Brukenthal a întemeiat ai formării opiniei publice rale, iluminismul ardelean s-a elementele identităţii naţionale a
la Sibiu una dintre cele mai prin tipărirea periodicelor, a remarcat în ipostaze diferite. La românilor. Cultivarea filoso
renumite biblioteci ardelene, ziarelor şi revistelor, în Banat mijlocul veacului, în împreju fiei ca preocupare autonomă,
care cuprindea în colecţiile sale şi Transilvania, la Timişoara rările reformismului terezian, emancipată de religie, a condus
peste 13.000 de volume. Alături şi Sibiu, în limbile germană şi Blajul a devenit nu doar un la asimilarea valorilor europene.
nenţi ai Luminilor ardelene, mulţumeşte să fie un istoric al

Gheorghe Şincai, Ioan Piuariu vieţii politice, ci analizează viaţa
Molnar, Grigore Obradovici. economică, socială, culturală,
Aceste scrieri didactice vizau şi lucrarea mărturisind o pronun
dezvoltarea spiritului raţio ţată viziune critică.
nalist, prin surparea supersti
ţiilor dominante în mentalul Istoriografia modernă, trecerea
ţărănesc tradiţional. În acelaşi de la cronică la istoria analiti
timp, s-au pus bazele unei că, la ştiinţa raţionalistă, îşi are
literaturi originale, în dome începuturile în secolul Luminilor
niul beletristicii remarcându-se în Transilvania, unde contac
Samuil Micu mai ales Ion Budai-Deleanu tele cu istoriografia europeană,
(1760—1820), cărturar cu o în special cu modelul german,
vastă cultură europeană, unul dovedesc existenţa unei tradiţii.
dintre cei mai cultivaţi corifei Istoriografia românească s-a
Crearea terminologiei filosofice
ai Şcolii Ardelene. Capodopera îmbogăţit prin lucrările corifeilor
moderne şi utilizarea noilor
sa, Ţiganiada (1801 şi 1812), este Şcolii Ardelene. Reprezentanţii
concepte au împrumutat istoriei
o construcţie epică grandioasă, acestei mişcări culturale au fost
şi filologiei un plus de raţio Ţiganiada. Ediţie în limba
„singura noastră operă barocă preocupaţi să descifreze şi să
nalitate. Contactul cu filosofia franceză din 1981
în adevăratul sens al termenu
a contribuit la o reformă în expună ideile latinităţii şi unităţii
lui” (N. Manolescu), în care
gândire, care a îngăduit asimila românilor. Istoricii s-au arătat
autorul promovează o critică Primul dintre exponenţii ilumi
rea unor convingeri iluministe. preocupaţi de trecut pentru, a
socială, o atitudine antimonar nismului românesc ardelean a
Toate aceste eforturi, în ultimă promova argumente pe care să
hică şi un spirit anticlerical. fost Samuil Micu (1745-1806),
instanţă, convergeau înspre afir le livreze mişcării de emanci
Opera lui s-a întregit şi prin nepotul episcopului Inochentie
marea conştiinţei naţionale în pare politică românească. De
scrierea cu caracter istoric Micu-Klein. A studiat, la Blaj
mediile ecleziastice şi laice. De
Despre originea popoarelor din asemenea, ei vedeau în biserică
aceea, iluminiştii, beneficiind de şi la Viena, teologia şi filosofia.
Transilvania, unde aduce în instituţia păstrătoare şi ocrotitoa Pe lângă funcţia de profesor, a
aportul noii filosofii, de experi
discuţie problematica diferitelor re a fiinţei naţionale, a limbii şi a activat şi ca editor pentru cărţile
enţa reformismului habsburgic,
etnii ardelene. Autorul nu se culturii româneşti. româneşti apărute la Buda.
au cultivat pe scară largă istoria
într-un spaţiu în care pluralis
mul etnic era predominant.
Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, Lucrarea lui Petru Maior
Literatura iluministă tran Elementa linguae daco-romaniae sive Istoria pentru începutul românilor în Dachia,
valachicae, prima ediţie, din 1780 ediţia de la Buda din 1854
silvăneană în limba română
a evoluat pe coordonatele
barocului târziu şi ale refor
mismului austriac. Din aceste
motive, ea a adoptat un evident
mesaj didactic, propunându-
şi să contribuie la edificarea
morală şi la instruirea cetăţea
nului. În multe privinţe, această
literatură a constituit piatra
Petru Maior
de început în cultura româ
nească modernă. Se distinge o
literatură economică ce vine în
sprijinul raţionalizării agricultu
rii, o literatură bazată în special
pe traduceri ale unor lucrări
cu largă circulaţie în epocă,
elaborate de principalii expo
În timpul studiilor la Viena a un suporter al reformismului

fost influenţat de iluminismul iosefin, angajându-se în munca
austriac, de ideile reformatoare de educare şi instruire a popo
şi de conceptele iosefinismului. rului său.
A fost un spirit enciclopedic,
Un cărturar tipic pentru atmo
participând şi la redactarea
sfera intelectuală a sfârşitului
faimosului Supplex Libellus
de veac a fost Petru Maior, cu
Valachorum. Prima sa realizare
studii la Viena şi Roma. S-a
a fost O istorie a bisericii Române
remarcat prin lucrarea intitulată
(1774), scrisă în limba latina.
Istoria pentru începutul românilor în
A urmat apoi Scurtă cunoştinţă a
Dachia (1812), carte de căpătâi
istorii românilor; în fapt un rezu
pentru formarea intelectualilor
mat al unei lucrări mai ample
români de-a lungul secolului al
în limba latină. Prin Istoria, şi
XIX-lea. Prin spiritul polemic,
lucrurile, şi întâmplările românilor,
în epoca contestaţiilor la care a
publicată parţial în 1806, Samuil
fost supus Supplex-ul, la redac
Micu a încercat o expunere Ansamblul baroc din Cluj, biserica iezuită
tarea căruia şi Maior a contribu şi statuia Sf. Maria Protectoarea
sintetică şi unitară a istoriei
it, scrierea se dorea un răspuns
românilor din toate provinciile,
la acuzaţiile care căutau să arate
preluând ideea exterminării
că nu a existat o continuitate a Transilvania a cunoscut în acest reformismul luminat, care a
dacilor în războaiele cu romanii
neamului românesc pe aceste veac contactul cu mediul cul urmărit mai ales ridicarea cul
şi iniţiind latinismul cultural.
meleaguri. Insistând asupra tural european, dominant prin turală a cetăţenilor imperiului.
În 1780, a editat alături de
originii romane a poporului formulele barocului târziu şi ale Pătrunderea ideilor iluministe a
Gheorghe Şincai o gramatică
român, Maior este primul care a Aufklărung-ului austriac. Crearea însemnat sfârşitul unei epoci şi
românească, Elementa linguae
formulat ideea dezvoltării limbii noii biserici, greco-catolice, a începutul alteia noi, de consa
daco-romanae sive valachicae.
române din latina populară. dat şansa apariţiei unei pături de crare a drepturilor politice şi de
Un alt reprezentant de seamă Cu o formaţie ecleziastică, s-a intelectuali care au avut acces la emancipare culturală a români
al culturii iluministe transilvă arătat interesat de istoria acestei cele mai importante centre de lor transilvăneni.
nene a fost Gheorghe Şincai instituţii în spaţiul românesc, cultură, Viena şi Roma, şi care
(1754-1816). A activat ca contribuţia sa intitulată Istoria s-au afirmat ca principali susţi
Intrare în biserica franciscană din Cluj
profesor de retorică la Blaj, cu bisericii românilor (1813) fiind o nători ai mişcării de emancipare
studii de teologie la Viena şi monografie care tratează pentru naţională a românilor ardeleni.
Roma. Lucrarea sa de căpătâi, întâia dată în mod independent Ei au beneficiat, de aseme
Hronica românilor şi a mai multor acest subiect. nea, de deschiderile oferite de
neamuri, încheiată în 1808, este
prima sinteză critică a istoriei
româneşti. Această scriere,
rodul muncii de o viaţă, a
Biserica romano-catolică din Sibiu. Interior
fost publicată doar parţial. La
redactarea ei a utilizat izvoare
de primă mână, cercetate la
Budapesta, Viena şi Roma. Se
remarcă, în prezentarea istoriei
poporului român, ideea unităţii
de evoluţie, cartea urmărind
un fir cronologic, fără a opera
o departajare pe provincii
istorice. S-a distins ca un adept
al latinităţii pure, însă a respins
ideea exterminării dacilor. Ca
intelectual iluminist, s-a arătat
Io a n B o l o v a n
Românii în perioada
reformelor şi a revoluţiilor
democratice
(1820-1859)
„Problema orientală" şi Principatele Române

ără îndoială, Revoluţia Franceză şi mai ales războaiele
napoleoniene au conferit „problemei orientale”, la înce
putul sec. ai XIX-lea, noi conotaţii, relaţiile internaţio
nale din Sud-Estul Europei fiind complicate de afirmarea ideii
naţionale moderne sub forma principiului de naţionalitate.
■ Eteria şi Revoluţia de marilor puteri, cu precădere

la 1821 condusă de din a doua jumătate a sec.
Tudor Vladimirescu al XVIII-lea, prin care s-a
Amplificarea mişcărilor de încercat modificarea statutului
eliberare naţională şi socială din politico-juridic al Principatelor
Balcani (sârbi, bulgari, greci) a şi modernizarea structurilor
apropiat valul revoluţionar şi de social-economice interne, s-au
graniţele Principatelor Române. dovedit insuficiente şi inefici Steagul lui Tudor Vladimirescu
Repetatele memorii pe care ente. În aceste condiţii, elita

boierii români le-au adresat politică din Ţara Românească constituit un organism politic populară care să-i reţină pe
şi Moldova a decis să aban provizoriu intitulat „Comitetul turci; pe acest fond, armata
doneze soluţia petiţionalistă şi de Oblăduire”) l-au mandatat eteristă, ce-şi constituia în
să recurgă la formula insu pe Tudor Vladimirescu să ridice Moldova o bază de operaţiuni,
Tudor Vladimirescu
recţională pentru a-şi realiza „norodul cu arme” pentru trebuia să treacă nestânjenită
programul politico-naţional: „obştescul folos al neamului la sud de Dunăre pentru a
emanciparea de sub domi elibera Grecia. De altfel, în
creştinesc şi patriei noastre”1.
naţia turco-fanariotă. A fost convenţia (legământul) înche
găsit în persoana lui Tudor Ridicarea la luptă a românilor
iată în ianuarie 1821 de către
Vladimirescu şi omul potri urma să se realizeze într-un
Tudor cu Iordache Olimpiotul
vit care să organizeze militar cadru mai larg, simultan cu
şi Ioan Farmache (conducătorii
mulţimile dezlănţuite, deoarece insurecţionarea grecilor de către
militari eterişti din Bucureşti) se
acest mic boier din Oltenia nu societatea secretă Eteria (Philike
preconiza explicit organizarea
numai că îndeplinise anumite Hetairia), înfiinţată în anul 1814
unor diversiuni care să creeze
funcţii în administraţia locală la Odessa. De altfel, în spatele
confuzie în rândul turcilor, pen
şi fusese în contact cu largi tuturor acestor acţiuni se afla
tru „atingerea scopului nostru
segmente ale populaţiei rurale, Rusia, care se erija în apără
comun”.
dar dobândise şi experienţă toarea drepturilor creştinilor
militară, deoarece luptase, din Imperiul Otoman. Între În seara zilei de 18/30 ianuarie
în calitate de comandant de 1815 şi 1820, în diferite oraşe 1821, Tudor Vladimirescu a
panduri, în cadrul armatei din Principate s-au înfiinţat părăsit Bucureştiul, îndreptân
ruseşti în timpul războiului secţii (eforii) al Eteriei, la care du-se spre Oltenia, pentru a
ruso-turc din 1806-1812. au aderat negustorii, boierii şi transpune în practică planul
Astfel, la 15/27 ianuarie 1821, clericii greci, dar şi unii boieri militar convenit cu eteriştii şi
trei mari boieri reprezentanţi români. În planurile eteriştilor cu boierii patrioţi. Ajuns aici,
ai partidei naţionale din Ţara de insurecţionare a grecilor din Tudor a început fortificarea
Românească (Grigore Brân- Balcani, Principatele Române câtorva mănăstiri, concentra
coveanu, Grigore Ghica şi ocupau un loc important: în rea pandurilor şi distribuirea
Barbu Văcărescu - cei care la Oltenia urma să se declanşe
1. Documente privind istoria României.
moartea lui Alexandru Suţu, ze sub conducerea lui Tudor Răscoala din 1821, red. A. Oţetea, I,
ultimul domn fanariot, au şi Vladimirescu o insurecţie Bucureşti, 1959, p. 196
IOAN BOLOVAN • ROMÂNII ÎN PERIOADA REFORMELOR Şl A REVOLUŢIILOR DEMOCRATICE (1820- 1859)
le dreptului natural al oamenilor riguroasă instaurată de Tudor conduse de Tudor Vladimirescu

şi cetăţenilor: „Nici o pravilă etc. demonstrează adevăratul de solidarizarea tuturor forţelor
(lege) nu opreşte pre om de a mobil al declanşării evenimen interne pentru înlăturarea domi
întâmpina răul cu rău. . .Veniţi telor revoluţionare din Ţara naţiei turco-fanariote. Au fost
dar fraţilor cu toţii, cu rău să Românească. Fireşte, din moti luate măsuri pentru limitarea
pierdem (învingem) pe cei răi, ve de diplomaţie, dar şi pentru caracterului social al revoluţiei,
ca să ne fie nouă bine. Şi să se că avea uşoare reţineri faţă de pentru ca actele violente ale
aleagă din căpeteniile noastre organizarea eteriştilor şi faţă de ţăranilor împotriva clasei boie
cei care pot să fie buni. Aceia posibila intervenţie a ruşilor în reşti să nu se extindă.
sunt ai noştri şi cu noi dimpre sprijinul românilor şi grecilor,
ună vor lucra binele”2. Tudor a căutat să mena
jeze susceptibilităţile
Aparent, Proclamaţia de la Porţii otomane. De
Padeş lasă să se înţeleagă că aceea, pentru a nu atrage
mişcarea condusă de Tudor o intervenţie rapidă a
Marele ban Grigore Brâncoveanu,
caimacam al Ţării Româneşti Vladimirescu ar avea numai turcilor, în documentele
un caracter social, antifeudal, oficiale ale revoluţiei nu
fiind îndreptată împotriva a fost inclus obiectivul
boierilor români şi greco-fana national antiotoman.
armamentului pe care îl adunase rioţi. Dovadă în acest sens El a fost afirmat însă
anterior la cula sa de la Cerneţi. este şi ampla mişcare ţărăneas de Tudor de mai multe
Pandurilor li s-au alăturat şi unii că declanşată după lansarea ori pe parcursul eveni
ţărani, prefigurându-se astfel un apelului, o parte a ţăranilor mentelor revoluţionare, -
nucleu de armată naţională ce va încadrându-se în Adunarea fiind confirmat în vara şi
fi denumit în documentele vre Norodului, alta acţionând toamna anului 1821 prin
mii Adunarea Norodului. Tudor a paralel şi manifestându-se în conţinutul memoriilor
lansat la 23 ianuarie/4 februarie forme tradiţionale, la fel ca în boiereşti adresate marilor
1821 un apel pentru insurec timpul răscoalelor ţărăneşti puteri chemate să decidă
ţionarea poporului, cunoscut medievale. Însă Revoluţia de la în privinţa evoluţiilor
sub numele de Proclamaţia de la 1821 a avut preponderent un recente din cadrul „ches Fraţii boieri Grigore şi Alexandru Ghica,
Padeş în textul Proclamaţiei, caracter naţional. Raporturile tiunii orientale”. Oricum, care, la început, l-au susţinut
pe Tudor Vladimirescu
prin cuvinte simple, inteligi liderilor mişcării româneşti cu acţiunea românilor nu era
bile de către mulţime datorită Eteria, fortificarea mănăstirilor singulară în acei ani, împotriva
limbajului presărat cu expresii din Oltenia (Tismana, Strehaia, dominaţiei otomane din Balcani
Motru) ca baze de luptă, preo Tudor a părăsit Oltenia şi s-a
biblice, se justifica ridicarea la ridicându-se la luptă atât sârbii, îndreptat în fruntea armatei
luptă invocându-se dreptul de cupările de organizare militară a cât şi grecii. Documentul-pro
rezistenţă la opresiune în nume Adunării Norodului, disciplina revoluţionare spre Bucureşti,
gram care preconiza reorganiza unde a şi ajuns la sfârşitul lunii
rea internă a ţării a fost definiti martie, concomitent cu armata
vat în cursul lunii februarie şi se eteristă condusă de Alexandru
Panduri trecând Oltul la 10 martie 1821
numea Cererile norodului românesc. Ipsilanti, care venise din
Printre revendicările imediate Moldova şi urma să se îndrepte
ale revoluţiei se aflau: suprima spre Dunăre, pentru a declanşa
rea abuzurilor din administraţie, lupta de eliberare din Balcani
desfiinţarea vămilor interne, împotriva turcilor. Din păcate,
reducerea impozitelor, forma contextul internaţional nu se
rea unei armate naţionale etc., arăta a fi favorabil mişcărilor
toate acestea vizând moderni cu caracter revoluţionar. La
zarea societăţii româneşti fără a Congresul Sfintei Alianţe de
submina însă total puterea eco la Laibach (Ljubljana), ţarul
nomică şi politică a boierimii
care l-a desemnat conducător.
Era nevoie în cadrul acţiunii 2. Ibidem, I, p. 207.
manifestase ostil în mod oficial nească şi Moldova. Ca primă

şi direct. El se decide să se manifestare viguroasă a naţiunii
retragă la mănăstirile fortificate române, revoluţia condusă de
din Oltenia, sperând că acolo Tudor Vladimirescu a deschis
ar putea organiza o rezistenţă drumul pentru împlinirea în
de durată împotriva intervenţiei epoca modernă a dezideratelor
otomane până la o posibilă de libertate şi unitate naţională,
internaţionalizare a evenimente dar înainte de toate a marcat
lor şi intervenţia marilor puteri debutul primei modernizări a
creştine în favoarea grecilor şi societăţii româneşti din cele
a românilor. Tudor a refuzat să două principate. Pe bună drep
lupte alături de eterişti împo tate afirma Mihail Kogălniceanu
triva turcilor, angajându-se în cuvântul pentru deschiderea
însă să nu-i atace pe cei dintâi. cursului de istorie naţională
Lupta dintre eterişti şi otomani la 25-26 iulie
1821, în curtea mănăstirii Slatina (reconstituire)
Ipsilanti a considerat atitudi la Academia Mihăileană, în
nea lui Tudor drept o trădare noiembrie 1843, că „întâmplări
a angajamentelor anterioare şi lor de la 1821 suntem datori cu
Rusiei a condamnat şi dezavuat Astfel, Tudor a îndemnat Diva
eteriştii au pus la cale asasinarea orice propăşire ce am făcut de
atât mişcarea lui Tudor, cât şi nul (guvernul) de la Bucureşti
conducătorului pandurilor. În atunce, căci ele ne-au deşteptat
acţiunea lui Ipsilanti, lăsând să colaboreze cu cel de la Iaşi,
turcilor mână liberă în vederea ca „fiind la un gând şi într-un
suprimării acestora. În aceste glas cu Moldova, să putem
condiţii, Tudor a înţeles că este câştiga deopotrivă dreptăţile
imperios necesar să colaboreze acestor prinţipaturi, ajutorându-
cu boierimea, pentru a da legiti ne unii pe alţii”3.
mitate regimului politic pe care Jafurile şi abuzurile armatei
l-a instaurat la Bucureşti. Timp eteriste care nu a mai trecut
de aproape două luni, Tudor Dunărea, precum şi intra
a condus Ţara Românească rea armatei turceşti în Ţara
precum un domn adevărat - nu Românească la începutul lunii
întâmplător în conştiinţa popo mai au complicat situaţia din
rului a rămas denumirea de ţară. Conştient că armata sa de
„domnul Tudor”. El a exprimat aproximativ 6.000 de oameni,
Panduri croaţi, model care a fost imitat întrucâtva la organizarea
şi intenţia colaborării cu elita împreună cu trupele eteriste oastei lui Tudor Vladimirescu (reconstituire)
politică din Moldova, ţară a dezorganizate, nu va putea să-i

cărei situaţie economico-socială înfrunte cu sorţi de izbândă pe
scurt timp, armata revoluţionară duhul naţional, ce era adormit
şi politică era identică cu cea turci (lipsiţi fiind de sprijinul
românească s-a dezagregat, iar cu totul”4. Ecoul evenimente
din Ţara Românească. Această Rusiei pe care se contase la înce
la începutul lunii iunie 1821, lor de la 1821 peste Carpaţi, la
dorinţă a lui Tudor confirmă putul declanşării insurecţiei),
trupele eteriste au fost înfrânte românii transilvăneni, este şi
caracterul naţional, antiotoman Tudor continuă tratativele
succesiv de către turci la mănăs el unul cu totul remarcabil. În
al evenimentelor de la 1821. cu turcii, faţă de care nu se
tirea Nucet şi apoi la Drăgăşani. Marele Principat Transilvania
şi în Banat, aflate în compo
Revoluţia de la 1821 a implicat
Sabia lui Tudor Vladimirescu nenţa Imperiului Habsburgic,
şi Moldova, dar s-a desfă
autorităţile au înregistrat un val
şurat preponderent în Ţara
de nemulţumiri şi frământări,
Românească. Prin cauze, pregă
alimentate de zvonurile con
tiri şi stare de spirit a fost însă
form cărora „crăiuţul Todoruţ”
un fenomen general românesc,
sau Todoraş îi va elibera şi pe
observatorii străini remarcând
românii din acele teritorii.
acest aspect. De altfel, conse
cinţele politico-naţionale au fost
identice pentru Ţara Româ 3. Ibidem, II, p. 33
■ Lărgirea autonomiei În timpul domniilor lui cu Poarta şi cu popoarele supu

interne: restaurarea I. S. Sturdza şi G. D. Ghica se dominaţiei otomane. Marile
domniilor pământene (1822-1828), conflictul intern puteri europene deveneau tot
major l-a constituit înfruntarea mai interesate de soarta acestei
Necesitatea înlăturării domniilor zone, principiul păstrării echi
dintre marea boierime conser
fanariote a fost exprimată nu librului european impunând
vatoare şi boierimea mică şi
numai de Tudor Vladimirescu, noi strategii geopolitice.
mijlocie dornică de schimbare.
ci şi de zecile de memorii şi Aceasta a atras o schimbare
Pe plan extern, perioada a fost
petiţii pe care boierii din Ţara în politica Rusiei faţă de
marcată de rivalitatea dintre
Românească şi Moldova le-au Principate, abandonându-
Rusia şi Turcia pentru extinde
adresat în anii 1821 — 1822 se soluţia anexărilor şi a
rea sau menţinerea influenţei
Turciei, Austriei şi Rusiei. Prin compensaţiilor teritoriale în
asupra Principatelor Române.
urmare, prima mare realizare favoarea sporirii influenţei
Dacă până la începutul secolu
a Revoluţiei de la 1821 a fost politice şi economice prin
lui al XIX-lea Rusia a adoptat
revenirea la domniile pămân instituirea oficială a protecto
principiul intervenţiei unilate
tene. Astfel, la 1/13 iulie 1822, ratului asupra Moldovei şi Ţării
rale în zonă, după constituirea
sultanul i-a numit domni în Mol Româneşti.
Sfintei Alianţe, Austria şi Anglia
dova pe Ion Sandu Sturdza şi
au impus intervenţia europeană Confruntările militare şi diplo
pe Grigore al IV-lea (Dimitrie)
în Sud-Estul Europei, înlocuind matice ruso-turce din acei ani Domnul
Ghica în Ţara Românească, Moldovei,
astfel arbitrarul pe care l-au s-au finalizat prin încheierea Ion (loniţă) Sandu Sturdza
Poarta susţinând şi excluderea
practicat ţarii Rusiei în raport unor tratate şi convenţii în
grecilor din administraţia civilă cuprinsul cărora Principatelor
şi ecleziastică. Române le-au fost rezer
Prin revenirea la domnii ro vate locuri importante. La
Grigore Dimitrie Ghica, întâiul domn
mâni, pământeni, Principatele pământean al Ţării Româneşti Akkerman, în 25 septembrie/7
Române au reuşit să obţină octombrie 1826, s-a semnat
o primă mare concesie din o convenţie între Turcia şi
partea Imperiului Otoman Rusia care conţinea ca anexă
pe drumul lărgirii autonomiei un act separat referitor la
interne. Era fără îndoială o Ţara Românească şi Moldova.
schimbare de regim politic, Acest act reliefează cum nu se
împlinindu-se unul dintre poate mai bine atât evoluţia şi
obiectivele majore ale partidei schimbările din relaţiile inter
naţionale, care militase în acest naţionale în cadrul „proble
sens încă din a doua jumătate mei orientale”, cât şi statutul
a secolului al XVIII-lea. Într-o Principatelor Dunărene. Dacă
„epocă a renaşterii naţiona până atunci Ţările Române au
le”, restaurarea domniilor fost considerate părţi integrante
pământene a avut o valoare ale Imperiului Otoman, actul
simbolică deosebită pentru separat referitor la Principate
românii din Principate, semni consacra faptul că ele deveneau
entităţi politice distincte, cu o
ficând reintroducerea vechilor
individualitate politică proprie.
libertăţi pe care le-au avut
Ţara Românească şi Moldova Prin acest act, divanele celor
înainte de fanarioţi. Instituţia două ţări au primit dreptul de
domniei devine în simbolistica a-şi alege domnitorii pentru o
epocii exponenta intereselor perioadă de 7 ani, dintre boierii
naţiunii, în jurul domnului pământeni, alegerea urmând
gravitând din ce în ce mai mult
acţiunile şi manifestările de 4. C. Bodea, 1848 la români. O istorie în
date şi mărturii, I, Bucureşti, 1982, p. 223
solidaritate naţională. (în continuare: 1848 la români)
totuşi a fi confirmată de Turcia fost deţinută de contele Feodor

şi Rusia. Principatele erau scu Petrovici Pahlen (1828-1829),
tite pe timp de doi ani de plata de generalii Piotr Jeltuhin (1829)
tributului anual ce-l datorau şi Pavel Dmitrievici Kiselev
Porţii. De asemenea, era per (1829-1834). În mod aparent
misă libertatea comerţului celor paradoxal, regimul ocupaţi
două ţări după aprovizionarea ei ruseşti a întrerupt efortul
Porţii cu grâne. Rusia a reuşit de consolidare a sistemului
prin încheierea acestei convenţii politic românesc inaugurat în
să mai facă un pas înainte pe 1822 prin revenirea domnilor
calea extinderii influenţei ei pământeni. Însă nu se poate
politice la gurile Dunării. nega acestuia rolul de catali Lupta dintre ruşi şi otomani din 26 septembrie 1828,
zator în procesul de moder acvaforte (reconstituire)
■ Ocupaţia rusească nizare accelerată a societăţii şi

şi Tratatul instituţiilor din Moldova şi Ţara pe talvegul Dunării; se puteau obţinând recunoaşterea ofi
de la Adrianopol Românească. institui cordoane sanitare şi cială a statutului ei de putere
Tratatul de pace ruso-turc s-a carantine. Domnii urmau să protectoare a Moldovei şi Ţării
Rivalitatea ruso-turcă a
semnat la 2/14 septembrie 1829 fie aleşi pe viaţă de divanele Româneşti. Desigur, prevederile
generat la scurt timp după
celor două ţări, dintre boierii favorabile Principatelor Române
Akkerman un nou război în anii la Adrianopol şi cuprindea un
pământeni. Din punct de vedere din cuprinsul Convenţiei de
1828—1829, în timpul căruia act special relativ la Principatele
al statutului extern, Poarta la Akkerman şi mai ales din
Principatele Române s-au aflat Române, consacrând astfel
individualitatea lor politică. trebuia să respecte autonomia Tratatul de la Adrianopol au
sub ocupaţia militară a Rusiei,
Mai mult, în planul relaţiilor administrativă şi legislativă fost impuse Turciei de către
ocupaţie ce s-a prelungit până
internaţionale era un nou pas pe a Principatelor. Monopolul abila diplomaţie rusă, care
în anul 1834. În locul celor
drumul europenizării problemei economic, precum şi celelal îşi urmărea în zonă propriile
doi domni, puterea executivă
te furnituri (obligaţii) către interese. Ele reprezentau însă
Poartă erau desfiinţate, recu dezideratele societăţii româneşti,
noscându-se libertatea deplină erau obiectivele majore pe care
a comerţului celor două ţări şi Revoluţia de la 1821 şi zecile
libertatea navigaţiei pe Dunăre de memorii boiereşti din anii
cu ambarcaţiuni proprii. De ulteriori revoluţiei le-au înscris
asemenea, Turcia se obliga să ca fiind indispensabile pentru
respecte regulamentele de reor progresul naţiunii române. Rusia
ganizare internă a Principatelor, doar a preluat aceste cerinţe ale
ce urmau să fie elaborate în partidei naţionale din Principate
timpul ocupaţiei ruseşti. Prin şi s-a erijat în protector al inte
diminuarea influentei Porţii, reselor acestora, impunându-şi
Rusia şi-a sporit influenţa, influenţa în cele două ţări.
Asediul rusesc al cetăţii Brăila,

la 15-16 iunie 1828 (reconstituire)
Scenă din războiul ruso-turc din anii 1828-1829: armata rusă
trece Dunărea în Dobrogea (reconstituire)
în Principate a fost transmisă româneşti, un nou moment

preşedintelui celor două divane favorabil afirmării naţiunii
(numit de ţar), care îşi avea române. În urma Tratatului de
sediul la Iaşi, la Bucureşti func la Adrianopol au fost desfiinţate
ţionând un vicepreşedinte. Între raialele turceşti Brăila, Giurgiu
1828 şi 1834, pe durata ocupa şi Turnu, iar teritoriile lor au
ţiei militare ruse, funcţia de pre fost alipite Principatelor; graniţa
şedinte al celor două divane a cu Imperiul Otoman s-a fixat
■ Convenţia de la Balta obşteşti ordinare (un fel de

Liman din 1849 miniparlamente) şi extraordina
Statutul politico-juridic al re, încredinţându-se o parte din
Principatelor Române fixat prin atribuţiile lor unor comisii sau
Tratatul de la 1829 a rămas în divane ad-hoc nou-înfiinţate,
vigoare aproape trei decenii. în componenţa cărora intrau
În perioada post-Adrianopol, reprezentanţi „de încredere”
regimul suzeranităţii otomane şi din rândul marii boierimi şi al
al protectoratului rusesc a fost clerului înalt. Se prevedea men
deseori contestat de către repre ţinerea în Principate de către
zentanţii partidei naţionale, cea Rusia şi Turcia a trupelor de
mai consistentă exprimare în ocupaţie (25-30.000 de soldaţi)
acest sens fiind înregistrată în până la restabilirea completă a
timpul Revoluţiei de la 1848. ordinii, ulterior numărul soldaţi
De altfel, pentru reprimarea lor reducându-se la câte 10.000
revoluţiei din Moldova şi Ţara pentru fiecare ţară. De aseme
Românească, ambele puteri au nea, articolul 5 cuprindea preci
acţionat concertat, trimiţând zarea referitoare la prezenţa în
trupe în vederea prezervării Ţara Românească şi Moldova a
dominaţiei lor, ocupaţia militară câte unui comisar extraordinar
turco-rusească prelungindu-se turc şi, respectiv, rus, învestiţi
până în anul 1851. Din punct cu atribuţii destul de largi în
de vedere politic, dubla subor cenzurarea acţiunilor domnilor.
donare faţă de puterea suzerană Poarta a numit ca domni pentru
(Poarta) şi cea protectoare perioada 1849-1856 pe Barbu
(Rusia) a fost restabilită prin Ştirbei în Ţara Românească şi
semnarea la 19 aprilie/1 mai pe Grigore Alexandru Ghica Portretul oficial al lui Barbu Ştirbei
1849 a Convenţiei de la Balta în Moldova. Fără îndoială,

Liman. Convenţia de la Balta Liman,
Acest act de drept internaţional care a restaurat condominiul ■ Războiul Crimeii şi statal-naţional. Această situaţie
limita autonomia Principatelor ruso-turc, a însemnat un pas statutul juridic al era consecinţa acţiunilor tenace
Române, deoarece în articolul înapoi comparativ cu celelalte Principatelor Române şi constante întreprinse de emi
1 se stipula numirea domnilor două tratate, din fericire pentru Deteriorarea rapidă a relaţiilor graţia revoluţionară în marile
de către sultan pe o perioadă de români regimul convenţiei din dintre Rusia şi Turda a dus în capitale europene, era rezultatul
7 ani. Erau dizolvate adunările 1849 durând numai câţiva ani. toamna anului 1853 la izbucni capitalului enorm de simpatie şi
rea luptelor, conflictul în care sprijin pe care românii l-au avut
s-au implicat din 1854 şi alte în acei ani din partea opiniei
mari puteri fiind cunoscut sub publice europene. Ocupate în
Tratative de pace
dintre ruşi şi turci în 1828 numele de Războiul Crimeii. vara anului 1853 de către trupe
Se deschidea astfel o nouă le ruseşti, Principatele Române
etapă în cadrul „problemei au trecut din 1854 sub ocupaţia
orientale”, în care marile puteri militară a Austriei, care s-a pre
europene au acţionat, la fel ca lungit până în primăvara anului
în trecut, în funcţie de propriile 1857. În această perioadă s-au
interese, însă aspectul inedit intensificat atât misiunile diplo
al acestei noi crize militare matice oficiale trimise de către
şi politico-diplomatice a fost domnul filofrancez Grigore Al.
acela că românii au reuşit, prin Ghica, cât şi cele private, ale
internaţionalizarea proble liderilor moldoveni şi munteni
mei Principatelor, să obţină aflaţi în exil în principalele
maximum de avantaje în plan oraşe europene.
Problema unirii Principatelor naturală care să nu poată fi un principe străin. În timpul unirea şi independenţa. Poarta
Române a fost pusă oficial în încălcată în viitor şi să ameninţe lucrărilor a avut loc polarizarea se obliga să respecte autonomia
atenţia diplomaţiei europene cu în acest fel Imperiul Otoman. . . puterilor favorabile sau ostile legislativă şi administrativă a
ocazia conferinţelor ambasa Printre posibilităţile existente, unirii Principatelor Române Principatelor. Tratatul de pace
dorilor de la Viena din martie menite a asigura Moldovei şi după cum urmează: Franţa, de la Paris instituia un nou
1855. În timpul dezbaterilor Valahiei o stabilitate şi o forţă Rusia, Sardinia şi Prusia s-au statut al Dunării, reglementând
din 26 martie despre înlocu suficientă, ni se pare că cea pronunţat deschis pentru unire, navigaţia pe fluviu, Principatele
irea protectoratului singular dintâi trebuie să fie unirea celor Austria şi Turcia s-au opus cu având şi ele dreptul de a trimite
al Rusiei asupra Principatelor două Principate într-un singur vehemenţă, iar Anglia a avut o reprezentanţi în cadrul comi
Dunărene cu un regim de stat”5. Problema românească a atitudine rezervată. siei permanente formate din
garanţie colectivă a marilor depăşit cadrul strict al cabine statele riverane. De asemenea,
puteri, reprezentantul Franţei, telor marilor puteri, intrând în Prin Tratatul general de pace se restituiau Moldovei trei
baronul François-Adolphe de conştiinţa publică europeană, o semnat la 18/30 martie 1856, judeţe din sudul Basarabiei
Bourqueney, a avansat, prin serie de personalităţi ale vieţii Principatele Române rămâneau (Cahul, Bolgrad şi Ismail), fapt
memorandumul guvernului publice şi ştiinţifice publicând sub suzeranitatea Porţii, însă ce a tensionat relaţiile cu Rusia
în deceniile următoare. S-a
decis totodată şi consultarea
poporului român în legătură cu
organizarea lui viitoare, Turcia
fiind răspunzătoare de convo
carea la Iaşi şi Bucureşti a două
adunări ad-hoc care trebuiau să
se pronunţe în problema unirii
Principatelor. Marile puteri au
decis constituirea la Bucureşti
a unei comisii formate din
reprezentanţii celor 7 state, care
avea sarcina de a se documenta
în legătură cu starea de lucruri
din cele două ţări şi de a for
mula recomandări referitoare la
reorganizarea lor politico-insti
tuţională.
Această nouă filă din derularea
„chestiunii orientale” a adus
românilor cel mai bun statut
politico-juridic pe care l-au avut
de la începutul epocii moderne.
Tratatul de la Paris din 1856
Episod din Războiul Crimeii, Sevastopolul în asediu. Tablou de G. Şucaev
(în prelungirea Convenţiei de la
Akkerman şi a Tratatului de la
Adrianopol) a tratat problemele
francez, ideea unirii celor două în presa epocii articole favora treceau şi sub garanţia colecti
Principatelor în mod distinct,
ţări. În concepţia acestuia, prin bile românilor. În atare condiţii, vă a celor 7 puteri semnatare.
subminând astfel pretenţiile
crearea unui stat românesc se deschidea în februarie 1856, Regimul garanţiei colective
Porţii că Ţările Române ar fi
tampon la gurile Dunării se la Paris, Congresul de Pace, în interzicea oricăreia dintre cele 7
părţi integrante, simple provin
putea proteja mai bine inte timpul căruia contele Walewski, state să intervină unilateral poli
cii ale Imperiului Otoman.
gritatea Imperiului Otoman: reprezentantul Franţei, a lansat tic şi militar în Principate, ceea
„Sustragerea Principatelor de varianta unirii Moldovei cu ce era o realizare excepţională,
sub influenţa care s-a exercitat Ţara Românească; în cadrul creându-se contextul internaţio 5. Românii la 1859. Unirea Principatelor
dezbaterilor pe această temă s-a nal favorabil celor două obiec Române în conştiinţa europeană.
în exclusivitate asupra lor şi
Documente externe, I, Bucureşti, 1984,
constituirea unui fel de barieră vehiculat şi soluţia unirii sub tive majore ale naţiunii române: p. 52 (în continuare: Românii la 1859)
Stat şi viaţă politică în Principate (1822-1848)

omniile lui Ion Sandu Sturdza în Moldova şi Grigore
Dimitrie Ghica în Ţara Românească au debutat în condiţi
ile ocupaţiei militare turceşti, care s-a dovedit a fi deosebit
de dură şi costisitoare. Domnii au trebuit să facă faţă multor dificul
tăţi, în primul rând celor financiare, dar şi celor social-politice.
■ Mişcarea reformatoare a impozitelor, să amelioreze

internă sistemul administrativ şi orga
nizarea teritoriului, să dezvolte
Moment de continuitate, dar în
învăţământul, să reînfiinţeze
aceeaşi măsură şi de discontinu
armata naţională etc. Totuşi, se
itate în istoria românească, anul
poate aprecia pozitiv intenţia
1821 a provocat o profundă
reformatoare în sensul progra
criză de conştiinţă la nivelul
mului naţional a primilor doi
întregului corp naţional. Multe
domni pământeni.
din problemele interne avansate
pe parcursul revoluţiei se cereau Toate grupurile sociale doreau
acum a fi rezolvate. Cei doi o schimbare, o modernizare a
domni au încercat (de cele structurilor societăţii româ Ion Sandu
Sturdza
mai multe ori fără succes) să neşti, însă fiecare o vedea
realizeze o mai bună repartizare realizată prin prisma propriilor
interese. Din păcate, ritmul şi de exponenţii curentului libe

amploarea reformelor depin ralist-progresist şi înaintate fie
Grigore Dimitrie Ghica deau încă de poziţia Porţii, de Rusiei, fie Turciei. Câteva titluri
rolul de arbitru pe care Rusia a de asemenea memorii şi petiţii
început să şi-l aroge în această sunt relevante pentru atmosfera
parte a Europei. Fenomenul timpului: Îndreptarea legii după cele
intern major petrecut în acei ce a pătimit ţara la 1821 de la stră
ani a fost înfruntarea în plan ini (1822); Constituţia cărvunarilor
ideologic şi politic dintre marea şi Strigarea norodului Moldovei ale
boierime conservatoare şi lui Ionică Tăutu (1822); Shedion
grupurile sociale exponente ale de reformăluirea stăpânirii Moldovei
liberalismului: boierimea mică şi Pontul popilor (1822); proiec
şi mijlocie, negustorimea, inte
tul de reformă al lui Eufrosin
ligenţia etc. (desemnate deseori
Poteca (1827) etc.
cu termeni precum „cărvunari”,
„novatori”). Aceste din urmă Problematica acestei ample
grupuri sociale exprimau cel mişcări reformatoare poartă
mai bine nevoia de schimbare amprenta modernizării, se
în acord cu noile realităţi ale referă la transformarea societăţii
epocii. Efervescenţa politică din şi a statului. Cel mai bine poate
timpul primilor domni pămân este concentrată întreaga mişca
teni se poate reconstitui prin re reformatoare din acei ani în
analiza numeroaselor memorii documentul din 13 septembrie
şi proiecte de reformă elaborate 1822, din Moldova, al lui Ionică
atât de marea boierime, cât şi Tăutu şi intitulat Constituţia
cărvunarilor. Actul este deopotri numeroaselor memorii redac Comisiile de lucru aveau ca încercat să dea satisfacţie în plan
vă o declaraţie de principii şi o tate de boieri în anii anteriori, bază documentară zecile de politic şi altor grupuri sociale
expunere sistematică de măsuri a fost aceea că în Principate memorii şi petiţii de reformă decât marea boierime, au căutat
vizând reorganizarea statului, urmau să se constituie comisii avansate de către reprezentanţii să confere un caracter cât mai
fiind caracterizat în cele două boiereşti care să propună boierimii în anii 1821-1827 şi uniform normelor de organiza
secţiuni atât de principii moder măsuri şi regulamente generale care corespundeau nevoilor de re din cele două ţări.
ne inspirate din arsenalul ideo în vederea reorganizării interne progres ale societăţii româneşti.
Definitivate în perioada în
logic al Revoluţiei Franceze, cât a celor două ţări. Datorită Lor li s-au adăugat Instrucţiunile
care cele două principate se
şi de aspecte ce conduceau pe opoziţiei tacite a Porţii, speciale trimise de Curtea de
aflau sub guvernarea generalu
alocuri la prezervarea Vechiului comisiile nu şi-au putut începe la Sankt-Petersburg, care erau
lui P. Kiselev, Regulamentele
Regim. Proiectul de constituţie activitatea practică până după menite să fixeze limitele între
organice au intrat în vigoa
asociază problematicii naţionale izbucnirea războiului ruso-turc care Rusia înţelegea să permită
re la 1 iulie 1831 în Ţara
un spirit liberal, novator, dorind Românească şi la 1 ianuarie
în primul rând înlocuirea 1832 în Moldova. Prevederile
regimului oligarhic exclusivist lor au fost aproape identice
al marii boierimi. Se preconiza pentru cele două ţări, favori
o separare a puterilor în stat, zând ulterior dezvoltarea lor
promovarea unor măsuri de unitară. Cele două regulamen
dezvoltare a economiei, de te instituiau ideea şi practica
reformare a mai tuturor institu statului modern. Domnii erau
ţiilor ţării: justiţia, administraţia aleşi pe viaţă de către adunările
etc. Regimul politic propus obşteşti extraordinare, prefigu
de I. Tăutu nu era unul larg rându-se astfel un regim politic
democratic, deoarece privilegiile asemănător monarhiei constitu
boierimii erau încă menţinute. ţionale din alte state europene.
S-a urmărit doar introducerea Principiul separării puterilor în
în viaţa politică a boierimii mici stat a avut o importanţă deo
şi mijlocii, a reprezentanţilor sebită: Adunarea Obştească
intelectualităţii şi a burgheziei ordinară desemna puterea
în formare, lărgindu-se astfel legislativă. Acest for, compus
baza regimului aristocratic din reprezentanţii marii boie
existent. Act cu caracter hibrid, rimi, dar şi din cei ai judeţelor,
Constituţia cărvunarilor are meritul dezbătea proiectele de legi
de a fi un cap de serie, de a ale executivului, le aproba,
inaugura în Principatele Româ modifica sau respingea, vota
ne, la începutul epocii moderne, bugetul şi impozitele, trimitea
o veritabilă tradiţie constitu hotărârile sale domnului pentru
ţională ce se va îmbogăţi în sancţionare. Domnul exercita
deceniile următoare cu câteva puterea executivă cu ajutorul
Generalul rus Pavel Kiselev
documente remarcabile. unui Sfat administrativ, nucleul
unui adevărat guvern. Domnul
■ Regulamentele deţinea dreptul de iniţiativă
din 1828-1829. În perioada reformarea şi modernizarea
organice legislativă, sancţiona legile,
în care generalul P. Jeltuhin Principatelor. Într-o Europă
Într-adevăr, la un deceniu de la a îndeplinit funcţia de preşe dominată de spiritul conserva numea pe cei 6 miniştri, titulari
actul lui I. Tăutu, în Principate dinte al celor două divane din tor al Sfintei Alianţe, proiec de departamente. S-au pus
vor fi introduse primele aşe Ţara Românească şi Moldova tele de regulamente redactate bazele unui sistem judecătoresc
zăminte cu caracter veritabil (februarie-octombrie 1829), au în Principatele Dunărene nu modern, ceea ce a favorizat
constituţional: Regulamentele luat fiinţă efectiv comisiile for puteau fi radicale. Totuşi, fără a apariţia şi consolidarea mul
organice. Una dintre prevederile mate din câte 4 boieri, ele fiind demola sistemul social existent, tor instituţii necesare pentru
importante ale Convenţiei de la puse sub preşedinţia consulului instrucţiunile au schiţat o serie dezvoltarea relaţiilor capitaliste,
Akkerman din 1826, urmare a rus Minciaky. de reforme, progresiste, au specifice economiei de piaţă.
Regulamentele organice au con ■ Domniile în acei ani a redus mult puterea

ţinut şi prevederi progresiste regulamentare domnitorului. Acesta a reuşit
care au favorizat modernizarea După introducerea să impună votarea în 1838
sectorială a societăţii româneşti, Regulamentelor organice, a unui articol adiţional la
însă în agricultură ele au perpe Principatele Române au rămas Regulamentele organice, prin
tuat şi chiar agravat relaţiile din în continuare sub guvernarea care se interzicea modificarea
tre ţăranii dependenţi şi propri generalului P. Kiselev, până legii fundamentale fără acordul
etari. Ele au statuat ingerinţele în aprilie 1834, când Poarta şi Rusiei şi Turciei. Evenimentul a
Rusiei în problemele interne Rusia au numit primii domni prilejuit opoziţiei naţionale să se
ale Principatelor Române, ceea regulamentari: Alexandru Ghica manifeste plenar, elaborându-
ce conferă regulamentelor un se sub conducerea colonelului
în Ţara Românească şi Mihail
caracter contradictoriu, fiind un Ioan Câmpineanu un proiect de
Sturdza în Moldova. Astfel,
amestec bizar de nou şi vechi, constituţie. Programul naţional
regulamentele erau încălcate la
de progres şi reacţiune. Aceasta şi liberal al lui I. Câmpineanu
scurtă vreme de la intrarea lor
nu a făcut decât să alimenteze (obţinerea independenţei,
în vigoare, deoarece procedura
în anii următori o seamă de formarea unui regim politic
legală era aceea că domnii sunt
mişcări sociale şi politice care reprezentativ etc.) nu a fost
aleşi pe viaţă de către adună
au anticipat explozia revo încununat de succes, întreaga
rile obşteşti extraordinare. Cei
Regulamentul organic luţionară de la 1848. Având mişcare fiind reprimată.
doi domni aparţineau unor
valoarea unor legi fundamenta
vechi familii boiereşti, amândoi Grava situaţie financiară a
le de organizare a Principatelor,
aveau un larg orizont cultural ţării, care a impus sporirea
O serie de alte prevederi regulamentele au oferit cadrul
şi politic european. Amândoi impozitelor directe cu aproa
modernizau sistemul adminis de dezvoltare a societăţii şi a
au continuat, cu destul succes pe 30%, aducerea în guvern a
trativ, economic, fiscal, cultural instituţiilor statului, reprezen
uneori, reformele începute sub unora dintre fraţii săi, opoziţia
etc., eliminând multe din tând o etapă notabilă într-o
guvernarea generalului Kiselev. personală a unor mari boieri
relicvele Vechiului Regim. Din serie de acte şi aşezăminte
pretendenţi la domnie etc. l-au
punct de vedere social, regu cu caracter constitutional.
Ţara Românească făcut pe Al. Ghica, în scurt
lamentele menţineau relaţiile A. D. Xenopol valoriza astfel
timp, extrem de nepopular în
semifeudale în agricultură; prin „revoluţia” produsă în societa Alexandru Ghica (1834-1842).
ţară. De asemenea, înăbuşirea
introducerea nartului (norma de tea românească de introducerea Activitatea lui Al. Ghica în Ţara
acţiunii lui I. Câmpineanu şi
muncă), obligaţiile ţărănimii faţă Regulamentelor organice: Românească s-a desfăşurat sub
a mişcării revoluţionare de la
de boieri au crescut, ceea ce a „. . . era substituirea vieţii legale semnul unei puternice opoziţii
1840, lezarea sentimentelor
sporit nemulţumirile în lumea celei arbitrare de până atunci; în cadrul Adunării Obşteşti,
naţionale ale elitei politice prin
satului în perioada următoare. ideea statului se naşte pen ceea ce a generat o situaţie
obedienţa excesivă arătată
Boierimea şi-a asigurat astfel tru prima oară la români în internă tensionată. Fireşte,
faţă de Rusia la introducerea
nu numai dominaţia politică în concepţia ei modernă, ca viaţă suntem departe de o adevărată
articolului adiţional, precum şi
societate, dar şi-a consolidat şi a unui tot, întocmit pe norme „luptă parlamentară”,
interferarea frecventă a con
poziţia economică. obşteşti, adică pe legi”6. însă opoziţia manifestată
sulului rus Piotr Röckman în
Regulamentele confirmau
problemele interne, adversitatea
protectoratul Rusiei asupra
Palatul domnesc din laşi constantă faţă de domn a lui
Principatelor Române. Până
Robert Colquhoun (consulul
la 1848 dominaţia otomană -
englez de la Bucureşti) etc. au
a rămas mai mult formală, în
subminat poziţia lui Al. Ghica,
schimb protectoratul rusesc
care în urma unei anchete ruso-
s-a dovedit a fi foarte incomod
pentru Ţara Românească şi turce a fost demis în octombrie
1842. Totuşi, domnia acestuia
Moldova. De aceea, treptat,
a înregistrat şi câteva puncte
regulamentele au fost văzute
luminoase, fiind realizate pro-
ca instrumente ale dominaţiei
ruseşti, ceea ce explică
6. A. D. Xenopol, Istoria românilor
si arderea lor în timpul
din Dacia Traiană, XI, Bucureşti,
Revoluţiei de la 1848. 1930, p. 110
Obştească, lucru ce i-a permis aparţinând aşezămintelor publi

să treacă prin forul legislativ ce şi bisericii, plasarea venitu
câteva proiecte de legi impor rilor bisericeşti sub controlul
tante pentru ameliorarea situa statului, naturalizarea străinilor,
ţiei ţărănimii. S-a preocupat de modificarea procedurii judecă
sistemul judecătoresc, de regi toreşti etc. Domnul a reuşit cu
mul carantinelor şi al închisori abilitate să neutralizeze opoziţia
lor, de construcţia de poduri şi boierească, să confere regimului
şosele, de dezvoltarea edilitară a său o mai mare stabilitate politi
capitalei, de extinderea învăţă că, inclusiv pe plan extern, prin
mântului rural etc., toate vizând dezvoltarea unor relaţii normale
modernizarea societăţii şi a atât cu puterea suzerană, cât şi
instituţiilor statului. Deoarece cu cea protectoare.
cooperarea cu Adunarea
Obştească, for care nu s-a mai Moldova
arătat maleabil, a început să nu
Mihail Sturdza (1834-1849).
mai funcţioneze corespunzător,
Figură controversată a timpului
în februarie 1844 Gh. Bibescu
său, M. Sturdza a fost un om
a emis un ordin prin care
politic abil şi bun gospodar,
practic Adunarea era ca şi
reuşind să se impună ca un
suspendată, domnul guvernând
domn autoritar şi să supra
până în decembrie 1846 prin
vieţuiască inclusiv eveni
decrete-legi. Acestea exprimă
mentelor revoluţionare de la
concepţia reformistă a domni
1848. Concepţia sa politică se
fundamenta pe ordine, stabili
Alexandru Dimitrie Ghica tate politică şi echilibru social,
lui M. Sturdza potrivindu-i-se
grese în organizarea activităţii urcat pe tron conform preciză cel mai bine imaginea unui
judecătoreşti, în aplicarea legilor rilor Regulamentelor organice. monarh luminat. Dând dovadă
şi în uniformizarea procedurii, Cu studii de drept la Paris, cu de fermitate în faţa Adunării
în dezvoltarea învăţământului o bogată experienţă adminis Obşteşti, cu care a colaborat
public la sate. Încheierea în trativă în cadrul guvernului în eficient în materie de activitate
1842 a Convenţiei de extrădare timpul domniei lui Al. Ghica, legislativă şi administrativă,
cu Austria a avut o semnifica versat în activitatea politică din Sturdza a făcut ca articolul adi
ţie aparte, fiind relevantă sub Adunarea Obştească, tânărul ţional la Regulamentul organic
raportul afirmării autonomiei domn (avea numai 38 de ani) să fie votat în 1835 fără prea
Ţării Româneşti. părea omul providenţial pentru mare opoziţie. Măsurile luate de
Ţara Românească. domn au contribuit decisiv la
Gheorghe Bibescu (1842-1848). Gheorghe Bibescu modernizarea structurilor inter
Acesta a fost ales la 20 decem- La începutul domniei, ne din Moldova, numele lui
brie 1842/1 ianuarie 1843, fiind Gh. Bibescu a întreţinut relaţii fiind asociat în acei ani inclusiv
singurul domn regulamentar bune de cooperare cu Adunarea torului, dorinţa sa de a continua
cu planurile de unire a celor
ascendent procesul moderniza
două principate.
tor. Noua Adunare Obştească
Adunarea Obştească a Valahiei
formată în urma alegerilor Cel mai pregnant s-a simţit pre
generale din noiembrie 1846 zentă activitatea reformatoare a
a fost mult mai cooperantă cu lui Sturdza în domeniile justiţiei
domnul, care a reuşit să elimine şi legislaţiei: s-au simplificat
opoziţia din viaţa politică. De procedurile de judecată, au fost
aceea, din 1847, în scurt timp, create instanţe specializate,
au fost votate legi importante, s-a introdus principiul lucrului
precum eliberarea ţiganilor robi judecat, s-au tradus şi tipărit
coduri de legi (de exemplu reprezentat, aşa cum susţinea şi de contestare a realităţilor complot, arestând şi interogând
Codul criminal francez), s-a A. D. Xenopol „cel dintâi semn anacronice. În primul rând, circa 300 de persoane. După
insistat pe respectarea princi al reînvierii internaţionale, cea tensiunea socială care a „explo introducerea Regulamentelor
piului separării puterilor în stat. dintâi recunoaştere a existenţei dat” în timpul evenimentelor organice, ţărănimea clăcaşă, ne
Domnul a căutat şi a reuşit în juridice a statului român”7. de la 1821 s-a reaprins, la cote mulţumită de situaţia în care se
cele din urmă (prin legea din Domnul a promovat o poli mai scăzute, în anii următori. afla, a alimentat un val continuu
martie 1844) să limiteze şi să tică de echilibru între Turcia Astfel, în Ţara Românească a de răzvrătiri şi mişcări sociale
pună sub controlul statului şi Rusia, pentru a nu periclita izbucnit în anul 1826 o mişcare locale şi chiar regionale.
veniturile mitropoliei şi ale autonomia ţării şi a putea de protest condusă de foştii
Caracterul limitat al regula
episcopiilor. Laborioasă a fost dezvolta necenzurat programul căpitani ai lui Tudor, Simion
mentelor, controlul apăsător
activitatea lui M. Sturdza în intern de reforme. Mehedinţeanu şi Ghiţă Cuţui.
exercitat de Rusia prin interme
vederea ameliorării căilor de
diul consulilor de la Bucureşti
comunicaţie şi a serviciilor de
şi Iaşi, consacrarea regimului
sănătate publică, organizarea
politic aristocratic etc. au
modernă a centrelor urbane.
generat o stare de nemulţumire
Şi ţărănimea a stat în atenţia
profundă în rândul elitei româ
domnului, care a încercat prin
neşti. Reprezentanţii boierimii
câteva reglementări agrare să
liberale şi ai celorlalte grupuri
inducă o ridicare a nivelului
sociale progresiste revendicau
de viaţă al acesteia. Nu este de
democratizarea vieţii politice
neglijat nici aportul domnului la
interne, regim reprezentativ,
crearea învăţământului supe
afirmarea fermă a autonomiei
rior la Academia Mihăileană,
sau chiar independenţa şi unirea
înfiinţată în anul 1835, instituţie Principatelor. Definitivarea
cu un rol major în pregătirea ideologiei naţionale în această
ulterioară a generaţii şi generaţii epocă de tranziţie de la ilumi
de cărturari şi funcţionari. Să nism la romantismul paşoptist a
amintim şi legile de dezrobire conferit luptei naţionale supor
a ţiganilor clerului şi ai statului tul ideatic de care avea nevoie.
din 1844, importante prin Mişcările politico-naţionale au
consecinţele lor economico- cunoscut în toate provinciile
sociale şi politico-morale. La fel româneşti o activizare fără
ca în Ţara Românească, unde precedent după 1830, reflex şi
se votase o lege similară, legea ecou al revoluţiilor europene
rangurilor din 1835 asimila din acel an (francezi, polo
rangurile boiereşti cu ramurile nezi etc.). De altfel, acum se
administraţiei civile şi înălţa la intensifică nu numai legăturile
treapta nobiliară o însemnată şi colaborările dintre intelectu
categorie socială provenită „de alii şi boierii cu vederi liberale
Mihail Sturdza
jos”, ceea ce a dus la o substan din toate teritoriile locuite de
ţială diluare a boierimii. români, dar şi dintre aceştia
M. Sturdza s-a străduit să limi ■ Mişcări protestatare Aceştia au organizat în Oltenia şi reprezentanţii mişcărilor
teze sfera de acţiune a jurisdic în deceniile premer o ceată înarmată cu un efectiv naţionale ale altor popoare din
ţiei străine (a consulilor marilor gătoare Revoluţiei de aproximativ 300 de oameni Europa Centrală şi de Sud-Est.
puteri asupra supuşilor lor, Paşoptiste şi au redactat o proclamaţie Perioada 1834—1848 a cunoscut
numiţi în documentele vremii Revoluţia condusă de Tudor prin care chemau poporul la o diversitate de forme de luptă
sudiţi); în 1837, a încheiat cu Vladimirescu şi agonia insurecţie împotriva regimului pentru transformări social-poli
Austria Convenţia de extrădare Vechiului Regim au deschis în existent, însă acţiunea lor a fost tice şi pentru eliminarea domi
a vagabonzilor şi cerşetorilor, Principatele Române, în deceni curând reprimată. În acelaşi naţiei străine: de la opoziţia
acest act având o valoare sim ile trei, patru şi cinci, seria unor an, în luna aprilie, autorităţile
bolică extraordinară, deoarece a ample acţiuni sociale şi politice din Moldova au descoperit un
7. Ibidem, XII, Bucureşti, 1930, p. 178
legală în Adunarea Obştească sub numele de „Conjuraţia organizat mai multe societăţi şi mişcări revoluţionare. Calea
până la societăţile secrete revo confederativă”. Obiectivele secrete care copiau modelele revoluţionară pentru obţinerea
luţionare formate după modelul acesteia erau reformarea francmasoneriei şi carboneri drepturilor naţionale şi democra
francmasoneriei şi carboneriei regimului politic aristocratic ei europene. Aceste societăţi tice propusă de noua genera
europene. printr-o serie de măsuri ce secrete au exersat o varietate ţie activă în viaţa politică s-a
vizau spargerea monopolului de soluţii tactice, de la com impus ca o soluţie alternativă la
În Ţara Românească şi Mol
marii boierimi, punerea în ploturi şi atentate la insurecţii ineficienţa acţiunilor plasate sub
dova, opoziţia legală din
semnul legalismului. Unul dintre
Adunarea Obştească a evoluat
cele mai semnificative episoade
de la o opoziţie personală la
ale mişcării secrete subversi
o opoziţie politică împotri
ve a fost consemnat în Ţara
va regimului regulamentar,
Românească la 1840. Câţiva
o opoziţie naţională contra tineri (Nicolae Bălcescu,
intervenţiei Rusiei în treburile profesorul francez J. A. Vaillant
interne ale Principatelor. De etc.), grupaţi în jurul lui
asemenea, spiritul contestatar Dimitrie (Mitică) Filipescu,
s-a exprimat şi în saloane şi au încercat o insurecţionare
reuniuni publice, în publica a maselor pentru materializa
rea de broşuri şi articole de rea programului lor. Acesta
presă, dar şi prin înaintarea cuprindea obiective sociale,
de petiţii către marile puteri. democratice şi, firesc, naţionale:
Cea mai cuprinzătoare acţiune independenţă, protecţie din
încadrabilă în sfera legalismu partea marilor puteri europe
lui este fără îndoială mişcarea ne, instituirea unei republici,
colonelului Ioan Câmpineanu eliberarea şi împroprietărirea
în Ţara Românească. În jurul ţăranilor pe cale embaticară.
acestuia s-au concentrat toate Din păcate, autorităţile au
spiritele liberale şi patriotice, intervenit în forţă, arestând şi
redactându-se în 1838 două condamnând la închisoare pe
documente programatice: un liderii mişcării. Importantă însă
proiect de Constituţie şi Actul de a fost deschiderea totală spre
unire şi independenţă. Se avansau social a noii generaţii de mili
idei radicale precum unirea şi tanţi, care a ştiut să asambleze
eliberarea Principatelor, dar coerent socialul şi naţionalul,
şi reformarea şi modernizarea anticipând astfel evenimentele
Nicolae Bălcescu, unul dintre conducătorii Revoluţiei
societăţii româneşti într-o for române de la 1848. Portret de Gh.Tattarescu de la 1848.
mulă democratică. Momentul
I. Câmpineanu este unul semni
ficativ deoarece exprimării lega practică a unor reforme soci
ale şi culturale: introducerea Stradă din Bucureşti în 1847
liste i-au fost asociate demersul
diplomatic extern pentru monedei naţionale, dezrobirea
ţiganilor, libertatea cuvântului
atragerea sprijinului marilor
puteri şi soluţia insurecţională şi a tiparului etc. Interesantă a
fost propunerea realizării unei
comună cu polonezii (îndrepta
confederaţii statale din care
tă împotriva Rusiei), conturată
să facă parte Moldova, Ţara
în urma discuţiilor cu liderul
Românească şi Serbia.
emigraţiei poloneze din Paris,
prinţul Adam Czartoryski. La La fel ca în Europa Restauraţiei,
limita legalismului şi a complo în spiritul mentalităţii romantice
tului se plasează şi acţiunea din specifice epocii reformelor, în
Moldova condusă de Leonte Principatele Române în timpul
Radu în 1838-1839, cunoscută domniilor regulamentare s-au
spirative se desfăşoară tot mai Franţei: „Ţinta noastră, dom

mult sub o acoperire legală (de nilor, socotesc nu poate fi alta
exemplu Frăţia, sub adăpostul decât unitatea naţională a româ
legal al Societăţii Literare înce nilor. Unitate mai întâi şi în
pând cu anul 1845), moşia lui simţăminte, care să aducă apoi
Costache Negri de la Mânjina, cu vremea unitatea politică. . .
lângă Galaţi, devenind un Românismul dar e steagul
adevărat centru revoluţionar nostru, supt dânsul trebuie să
românesc, fiind locul unde se chemăm pe toţi românii”8.
întâlneau exponenţii mişcării
naţionale din Principate. Chiar
şi la Paris, cel mai important
oraş european pentru formarea
intelectualităţii româneşti din
Ion Ghica
Principate în acei ani, dezide
Christian Tell ratele sociale, democratice şi
naţionale au fost exprimate
prin intermediul Societăţii
Activitatea conspirativă din integrală a obiectivelor sociale Studenţilor Români, care a
Ţara Românească a cunoscut şi naţionale. Documentele vre contribuit plenar la atragerea
o revigorare în urma înfiinţării mii vorbesc şi de alte complo pentru mişcarea naţională din
societăţii secrete Frăţia în toam turi şi societăţi conspirative: în Principate a suportului politic
na anului 1843, de către Nicolae Moldova, complotul condus de şi diplomatic din străinătate.
Bălcescu, Ion Ghica şi maiorul Ioniţă Popovici în 1839 şi socie Discursul rostit în cadrul
Christian Tell. Cu ramificaţii şi tatea Fiii Coloniei lui Traian etc. Societăţii de către N. Bălcescu la
în Moldova, aceasta a pregătit În anii anteriori Revoluţiei de la 1 ianuarie 1847 este extrem de
elita politică românească pentru 1848, contactele între fruntaşii sugestiv pentru orientarea naţi
formula revoluţionară, singura românilor din toate provinciile onală a programului asociaţiei Costache
Negri
în măsură să asigure rezolvarea se intensifică, acţiunile con studenţilor români din capitala
Interiorul unei case ţărăneşti

la mijlocul sec. XIX Toate societăţile şi asociaţiile
conspirative sau semilegale
au promovat constant atât
idealuri democratice, cât şi
dezideratele unirii şi indepen
denţei. Formula Dacoromâniei
o regăsim mereu exprimată în
actele şi programele mişcărilor
revoluţionare, în publicistica
vremii. Încadrabile într-un
fenomen general european,
mişcările şi societăţile revo
luţionare din Principate şi-au
adus contribuţia la pregătirea
spiritului public pentru formu
la insurecţională, evenimentele
de la 1848 fiind astfel îndelung
pregătite şi exersate.
8. Bodea, 1848 la români, I, p. 319-320.

Societate şi economie în Principate

(prima jumătate a secolului al XlX-lea). Începuturile modernizării
eşi modernizarea Principatelor Române este un fenomen care se
originează în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioada
cuprinsă între cele două revoluţii (mai cu seamă etapa domniilor
regulamentare) este una de intense transformări structurale, în cursul căreia
dezvoltarea modernă a beneficiat de un cadru instituţionalizat.
■ Populaţie şi habitat Dincolo de epidemiile de ciumă secolului al XIX-lea N. Suţu ţiei urbane, atât prin înfiinţarea
şi mai apoi de holeră, care au evalua populaţia Moldovei la a numeroase târguri în perioada
Fireşte, modernizarea nu
putea să nu se facă simţită şi fost destul de virulente în prima un număr de 1.462.105 suflete. regulamentară, cât mai ales prin
în plan demografic, populaţia jumătate a secolului al XlX-lea, Un asemenea ritm de creştere imigraţia de la sate spre centre
fiind factorul indispensabil al de crizele alimentare datorate exploziv a avut cu siguranţă loc urbane. Astfel, între 1831 şi
oricărei schimbări în socie unor recolte proaste sau distru mai ales după 1829, când a fost 1845, numărul locuitorilor din
tate. Conform specialiştilor, gerilor pricinuite de evenimen lichidat monopolul comercial oraşele şi târgurile moldovene a
în deceniile premergătoare tele cu caracter politico-militar, otoman şi ţara s-a bucurat sporit de la 129.413 la 265.270,
Revoluţiei de la 1848 în spaţiul ceea ce este esenţial în această de o stabilitate politică ce a ceea ce înseamnă practic o
românesc s-a produs o ade perioadă este faptul că popula favorizat creşterea economică. dublare într-un deceniu şi jumă
vărată revoluţie demografică, ţia şi-a revenit şi s-a aflat mereu Acest lucru este confirmat de tate. Dacă populaţia capitalei
vizibilă mai ales prin prisma pe o traiectorie ascendentă, creşterea numărului capilor de Moldovei, oraşul Iaşi, a crescut
calitativă, respectiv în modifi aspect reliefat de creşterea ei familie de la 221.521 în anul relativ moderat, de la 48.314
cările substanţiale ale structurii 1831 la 292.421 în 1849. Un alt în anul 1832 la 65.055 în 1845,
numerică. Bunăoară, numărul
populaţiei. Izvoarele epocii au
locuitorilor din Moldova era fenomen care a fost consemnat alte centre urbane au cunoscut
consemnat sporirea numerică
estimat pentru anul 1803 la în acelaşi interval temporal a sporuri mult mai spectaculoase:
a aşezărilor umane, în primul
528.784, în vreme ce la mijlocul fost creşterea rapidă a popula Botoşani de la 13.796 la 28.290,
rând a satelor şi a târgurilor,
fenomen asociat cu extinderea
reţelei de căi de comunicaţii, Târg de Sfânta Vineri la laşi
dezvoltarea pieţei interne,

ceea ce a generat diferenţieri
în rândul structurii populaţiei,
care şi-a pierdut omogenita
tea. Era, şi acesta, un semn
al trecerii de la o societate
monocoloră, specifică regimu
lui feudal, la una diversificată,
caracteristică epocii moderne.
În preajma Revoluţiei de la
1848, conform estimărilor
lui Nicolae Suţu, în Moldova
existau 44 de oraşe şi târguri
şi 1.933 de sate (393 de sate
erau mănăstireşti, 448 răzeşeşti
şi 1.092 boiereşti). În Ţara
Românească, mai bine popu
lată, numărul satelor a crescut
între catagrafiile din 1831 şi
1838 de la 3.560 la 3.584.
aveau condiţia de robi, în jur

de 6.000 de armeni, aproxima
tiv 8.000 de lipoveni imigraţi
din Rusia, câteva mii de sârbi
şi bulgari, aşezaţi mai ales în
urma războaielor ruso-turce
din 1806-1812 şi 1828-1829,
alte câteva mii de germani şi
maghiari etc.
■ Structuri sociale
Dincolo de aspectul cantitativ
al creşterii populaţiei în prima
Târgu Mureş
jumătate a secolului al XIX-lea,
mutaţii vizibile s-au produs
Galaţi de la 8.606 la 22.635, La sud de Carpaţi, în preajma imigraţionist, care a însem în ceea ce priveşte structura
Bacău de la 2.881 la 6.670, izbucnirii Revoluţiei lui Tudor nat stabilirea la sud şi est de socială din Principate, deoarece
Piatra-Neamţ de la 2.907 la Vladimirescu, respectiv în anul Carpaţi a câtorva zeci de mii de „explozia demografică” s-a
8.075 etc. Trebuie precizat că 1820, populaţia provinciei era evrei. Astfel, pentru anul 1838, plasat într-o interdependenţă
avansul populaţiei urbane a fost estimată la 1.795.130 de locui N. Suţu consemna prezenţa în totală cu procesele similare din
nu numai rezultatul afluxului tori. în ceea ce priveşte dinami Moldova a 55.280 de evrei, în agricultură, industrie şi comerţ.
locuitorilor de la sate, ci şi ca populaţiei Ţării Româneşti în timp ce în Ţara Românească Ţărănimea, care constituia
consecinţa aşezării constante în perioada regulamentară, sporul numărul acestora era mai redus, majoritatea covârşitoare a popu
târgurile şi oraşele moldoveneşti acesteia a fost unul mai modest de 5.960 de locuitori. Evreii laţiei din ambele ţări, a cunos
a unei importante populaţii comparativ cu Moldova. Astfel, au avut un rol important în cut şi ea stratificări semnifica
evreieşti imigrate din Galiţia. de la 1.992.932 de locuitori în înfiinţarea multor târguri din tive în deceniile premergătoare
De asemenea, curentul imi 1832, creşterea s-a făcut spre
graţionist nu a însemnat doar 2.500.000 în anul 1849 (potrivit
stabilirea populaţiei evreieşti estimării lui N. Suţu). Şi la sud
în Principate, ci şi continuarea de Carpaţi populaţia urbană
unui proces vechi de câteva a cunoscut un apreciabil spor
secole, acela al stabilirii româ demografic. Capitala, oraşul
nilor din Transilvania la sud Bucureşti, şi-a dublat populaţia
şi est de Carpaţi. Fiscalitatea între 1810 şi 1853; astfel, numă
habsburgică, suprapusă domi rul locuitorilor oraşului a evo
naţiei feudale apăsătoare a luat de la 32.185 in anul 1810
nobilimii maghiare, i-a îndem la 50.370 în 1835, respectiv la
nat pe românii transilvăneni 64.860 în 1853. Şi alte oraşe au
Releu de poştă, Şindriliţa
să recurgă la soluţia emigrării înregistrat creşteri rapide, de
pentru a-şi ameliora situaţia exemplu Buzău de la 2.860 în
economică. Alături de emigra Moldova în acea perioadă, Revoluţiei de la 1848. Până
1835 la 6.805 în 1853, Giurgiu
re, transhumanţa a fost un alt în cele două ţări, statisticile la Regulamentele organice, în
de la 2.105 la 7.410 în aceeaşi
fenomen care s-a înscris pe vremii au înregistrat şi alte raport cu îndatoririle faţă de
secvenţă cronologică, Slatina de
aceeaşi linie a prezenţei tot mai etnii, aşezate fie anterior, fie în fisc, existau trei categorii: ţărani
la 1.680 la 3.605 etc.
numeroase a transilvănenilor primele decenii ale secolului al fruntaşi, mijlocaşi şi codaşi. Tot din
în Principate. Conform unor Din punct de vedere etnic şi XIX-lea: câteva zeci de mii de rândul ţăranilor erau recrutaţi
evidenţe din epocă, numărul confesional, populaţia Prin ţigani (N. Suţu a reţinut pentru indivizi care, în schimbul unor
păstorilor din Transilvania cipatelor era compact româ Moldova un număr de 4.163 scutiri fiscale, aveau anumite
care au trecut în 1834 în Ţara nească şi ortodoxă, însă în de ţigani ai statului şi 8.035 obligaţii faţă de proprietari
Românească era de 9.800, iar în prima jumătate a secolului al ai particularilor), care până (boieri sau/şi mănăstiri), pur
1853 de circa 14.000. XIX-lea a continuat procesul spre sfârşitul deceniului cinci tând diferite denumiri: scutelnici,
posluşnici, breslaşi, slugi. Regula indivizi, care erau o sursă de

mentele au desfiinţat aceste mână de lucru salariată, atât de
categorii sociale, simplificând necesară într-o societate aflată
structura socială. Înainte de la începutul construirii relaţiilor
Revoluţia de la 1848, ţărănimea capitaliste. De asemenea, statis
clăcaşă reprezenta circa 70% din ticile regulamentare au con
totalul ţărănimii din Moldova semnat şi categoria bejenarilor;
şi aproximativ 75% în Ţara oameni veniţi de peste hotare,
Baia de Aramă
Românească. Un segment social cei mai mulţi din Transilvania.
important era cel al ţăranilor În acelaşi timp, după introdu
liberi, numiţi răzeşi în Moldova cerea Regulamentelor organice
Boierimea a suferit la rândul apartenenţa la această clasă
ei câteva mutaţii cantitative şi socială. De asemenea, boieri
calitative în prima jumătate a mea a suferit şi un proces de
secolului al XIX-lea. În primul îmburghezire, prin încadrarea
rând a avut loc o creştere nume unei importante părţi a ei în
rică datorită aportului nou- procesul de schimb. Nu trebuie
veniţilor din cadrul straturilor neglijată nici transformarea
inferioare ale societăţii, al celor mentală a acestei clase sociale
intraţi în rândul clasei boiereşti ca urmare a occidentalizării
ca urmare a sistemului venalită moravurilor şi a modului de
ţii rangurilor. Astfel, în viaţă. Au contribuit la o atare
Moldova, numărul boierilor a metamorfozare mai multe
sporit de la 410 în anul 1810 la surse: contactul direct cu reali
circa 900 spre sfârşitul deceniu tăţile occidentale, realizat prin
Petroşani lui trei şi la 3.325 în anul 1853. tinerii ce mergeau la studii (cu
Aceeaşi tendinţă se regăseşte precădere în Franţa) sau prin
şi moşneni la sud de Carpaţi. În continuă să existe anumite cate şi în Ţara Românească, unde intermediul călătoriilor elitei, ce
perioada regulamentară apar în gorii sociale privilegiate, pre în 1829 erau 1.311 boieri şi fii se multiplică după înlăturarea
statistici şi alte categorii sociale, cum mazilii şi ruptaşii, proveniţi de boieri capi de familie, iar regimului fanariot, prin con
precum căpătăierii, locuitori fără din rândurile răzeşilor şi care în 1858 se ajunsese la 3.160. tactul cu ofiţerii ruşi în timpul
domiciliu stabil. Catagrafia din plăteau dajdie, dar şi categorii Intrarea în rândul boierimii era ocupaţiei Principatelor de către
1845 înregistra în Moldova un scutite total de obligaţii fiscale, tentantă pentru oricine datorită Rusia (1828-1834) şi, nu în
număr de 8.369 de asemenea precum privilegheţii sau neamurile. privilegiilor pe care le oferea ultimul rând, prin medierea
influentelor occidentale de către
societatea greacă din Moldova
Strada principală din laşi
şi Ţara Românească.
Dar poate cel mai bine se
reflectă tranziţia de la vechi la
nou în societatea româneas
că prepaşoptistă prin analiza
structurii populaţiei orăşeneşti,
a cărei stratificare reflectă
dinamismul economico-social
şi politic al epocii. Cele mai
importante categorii sociale
ce locuiau în mediul urban
din Principate erau negustorii
şi meseriaşii (meşterii), care erau
stratificaţi, în funcţie de puterea
lor economică, în trei „stări”
sau „trepte”. Majoritatea negus ■ Viaţa economică

torilor şi meseriaşilor aparţineau
Agricultura continuă să fie şi
stării (treptei) a treia, având o
în prima jumătate a secolului al
cifră de afaceri relativ modestă.
XIX-lea principalul domeniu de
Conform catagrafiei din 1845,
activitate economică. Tratatul
în târgurile şi oraşele Moldovei
de la Adrianopol şi introduce
funcţionau 3.901 negustori
rea Regulamentelor organice au
pământeni (autohtoni), 6.049
influenţat pozitiv acest sector
evrei şi 1.066 sudiţi (supuşi stră
de producţie, transformările
ini), angajaţi în 24, 40 şi respec
tiv 41 de ramuri de comerţ. generate de ele conturând o
Aceeaşi sursă statistică dezvă adevărată „revoluţie agrară”.
luie şi existenţa unui număr de După 1832, Regulamentele
4.620 de meşteri pământeni organice statuează în favoarea
(4.275 aparţineau stării a treia), stăpânilor de pământ dreptul
de proprietate deplină asupra Hanul lui Manuc, curtea interioară
5.153 evrei şi 1.091 supuşi stră
ini, angajaţi în 61, 85 şi respec unei treimi din moşie, con
tiv 101 categorii de meserii. ferindu-le titlul de proprietari,
Evident, cei mai mulţi negustori aspect extrem de important arendăşiei etc. De asemenea, se „Sf. Sava” din Bucureşti, cât
şi meseriaşi se aflau concentraţi pentru economia de piaţă aflată constată interesul crescând al şi la Academia Mihăileană din
în capitală: aici, din 13.371 de în plină expansiune. Printre proprietarilor, dar şi al statului, Iaşi; în anul 1834 ia naştere în
familii, un număr de 8.571 problemele şi procesele ce se pentru modernizarea exploatării Ţara Românească Societatea
aparţineau celor două categorii manifestă acum, după racorda pământului, administrarea raţio de Agricultură, iar în Moldova
sociale. Alături de negustori şi rea economiei Principatelor la nală a domeniilor, introducerea se constituie Comisia Centrală
unor maşini şi utilaje care să de Agronomie şi Economie
sporească productivitatea şi să Rurală, apar ferme-model pre
reducă timpul de muncă. Astfel, cum cea de la Pantelimon, unde
asistăm la apariţia agronomu sunt utilizate maşini agricole de
lui, a geometrului, a adminis import. Peste tot sunt semne
tratorului şi a veterinarului, vizibile ale progresului şi moder
la organizarea şi dezvoltarea nizării, care contrastează însă cu
învăţământului agronomic şi rămăşiţele feudale, cu înmulţi
economic atât la Şcoala de la rea zilelor de clacă ale ţăranilor
Târg bucureştean
Giurgiu
meseriaşi, în oraşe mai trăiau schimbul de mărfuri european,

boieri, funcţionari din aparatul menţionăm câteva: nevoia
administrativ, intelectuali, liber- obţinerii unei producţii tot mai
profesionişti, membri ai clerului mari destinate pieţei, creşterea
etc. În anul 1832, în mediul valorii pământului, extinderea
urban din Ţara Românească rezervei moşiereşti, paralel cu
au fost înregistraţi 14.747 de restrângerea loturilor acordate
negustori şi meseriaşi, care îşi spre folosinţă ţăranilor depen
aduceau o contribuţie semnifi denţi (clăcaşi), sporirea obli
cativă nu numai la dezvoltarea gaţiilor în muncă ale acestora.
economică a oraşelor şi târgu Asistăm în această perioadă la
rilor, dar şi la structura socială folosirea din ce în ce mai mult a
compozită din provincie. muncii salariate, la generalizarea
selor minerale. Comerţul, destul ■ Cultură şi ideologie

de limitat până la Tratatul naţională
de la Adrianopol, a cunoscut Cel puţin până la Unirea din
după înlăturarea monopolului 1859, cultura a dat poate cel
comercial otoman o dezvol mai bine expresie idealurilor
tare susţinută, contribuind la naţionale şi democratice ale
dezvoltarea pieţei interne, care poporului român. Prelungirile
a atins un punct culminant la iluminismului au fuzionat după
începutul anului 1848, prin 1830 cu romantismul, con
desfiinţarea vămilor dintre Ţara turând o ideologie naţională
Românească şi Moldova. De impregnată de un militantism
asemenea, legăturile comerciale care a activizat toate categoriile
ale Principatelor cu Transilvania sociale. Cultura, în variatele sale
au devenit şi ele tot mai active. forme de manifestare, serveş
Antrenarea în circuitul comer te interesului obştesc, afirmă
Oraşul Brăila, cel mai important port al Ţării ţului european s-a realizat în valenţele geniului naţional.
Româneşti, litografie special prin intermediul portu
rilor dunărene Brăila şi Galaţi,
care în 1837 au dobândit regim
dependenţi prin introducerea lului rămâne în general limitată de porto-franco. Paralel se con
nartului, cu restrângerea dreptu la extracţia sării şi a păcurii; o stată un interes crescând pentru
lui de strămutare etc. excepţie notabilă este exploa dezvoltarea căilor de comunica
tarea cărbunelui la Comăneşti, ţii, pentru construirea de poduri
De o dezvoltare industrială în
folosit pentru moara mecanică şi drumuri, pentru navigabiliza
adevăratul sens al cuvântului rea râurilor interne etc. În anul
de la Iaşi. Nu lipsesc însă iniţiati
nu poate fi vorba în primele 1845 în Ţara Românească s-a
vele pentru prospectarea bogă
decenii ale secolului al XIX- votat Legea drumurilor, în 1847
ţiilor naturale ale Principatelor,
lea. Lipsa iniţiativei private şi a s-a constituit Direcţia Lucrărilor
în legătură cu această problemă
capitalului, a forţei de muncă izbucnind chiar un scandal în Publice, în cadrul căreia
libere, a stabilităţii politice ş.a. Ţara Românească în 1843, ca activa o secţie inginerească;
a condus la o asemenea stare urmare a intenţiei unei compa şi în Moldova preocupările în
de lucruri retardată în domeniul nii ruse (Al. Trandafilov) de a domeniu s-au situat pe aceeaşi Mihail
Kogălniceanu
industrial. Chiar dacă meşte monopoliza exploatarea resur traiectorie.
şugurile săteşti au prosperat,
mai ales în deceniile patru şi Prima jumătate a secolului al
cinci, şi în ciuda sporirii nume XIX-lea a fost perioada în care
Portul Galaţi
rice a meseriaşilor organizaţi în s-a afirmat învăţământul româ
bresle, tot suntem încă departe nesc, limba română s-a dovedit
de o veritabilă producţie de tip capabilă de a exprima cele mai
industrial. Manufacturile exis rafinate produse ale spiritului,
tente ori cele ce se întemeiază după cum tot în acei ani s-au
acum nu reuşesc să ajungă la pus bazele istoriei naţionale, ale
stadiul de fabrică. S-au remarcat teatrului, presei etc. Cultura şi
în epocă unele stabilimente ideologia naţională, militante
şi întreprinderi precum cea prin excelenţă, au pregătit spiri
textilă a lui N. Băleanu de la tul public din Principate, au dat
Dragomireşti-Ilfov, tăbăcăria expresie idealurilor fundamen
de la Baia, fabrica de cărămizi tale ale poporului român de
şi cea de unelte agricole de la constituire a unui stat naţional
Iaşi, de sticlă la Comăneşti etc. independent, modern şi inte
În perioada regulamentară, grat în rândul statelor civilizate
valorificarea bogăţiilor subso din Europa.
acest comandament al epocii:

Societatea Literară la Bucureşti
în anul 1827 (la iniţiativa lui
Dinicu Golescu şi I. Heliade
Rădulescu); tot la Bucureşti,
Asociaţia Literară a României
în 1845, sub preşedinţia lui
Iancu Văcărescu, sub parava
nul căreia au activat membrii
Frăţiei din ambele ţări pentru
elaborarea programului revolu
ţionar de renaştere naţională; la
Iaşi, Conservatorul Filarmonic
în 1837 şi Societatea Filarmo
nică în 1838 etc.
Presa nu putea lipsi de la acest
amplu efort de regenerare
social-economică şi politico-
naţională. Multe din ziarele şi
Gheorghe Asachi Ion Heliade Rădulescu
Portret de Mişu Popp
revistele care se înfiinţează în
această perioadă încorporează
în titulatura lor fie „Dacia”, fie
Învăţământul a cunoscut o studenţi. Este simptomatic în ardeleni, munteni, bănăţeni, „România”, fie „românesc”,
evoluţie dinamică, mai ales acest sens discursul rostit la 24 subliniind astfel intenţia edito
moldoveni şi nu români; rare
în perioada regulamentară. rilor de a se adresa întregului
noiembrie 1843 de către Mihail ori ei au vroit să se privească
S-a extins considerabil în Kogălniceanu la deschiderea corp naţional. Indiferent că
între dânşii ca o singură şi
ambele ţări reţeaua şcolilor cursului de istorie la Academia apariţia lor a fost episodică sau
aceeaşi naţie; în neunirea lor
rurale; de exemplu, în anul Mihăileană: „Dacă grecii au de durată, toate aceste publica
dar trebuie să vedem isvorul
şcolar 1846-1847, în Ţara căzut odată subt jugul lui Filip ţii au constituit locul de unde
tuturor nenorocirilor trecute a
Românească funcţionau 2.309 şi în urmă subt jugul romani nu numai s-a făcut educaţie
cărora urme încă până astăzi
şcoli, în care învăţau 48.545 lor, este pentru că au vroit să civică şi cultural-ştiinţifică,
sunt vii pe pământul nos
de elevi. Graţie unor cărturari fie plateani, tebani, ateniani, dar s-au difuzat şi idealurile
tru . . . eu privesc ca patria mea
luminaţi, racordaţi la spiritul spartani, şi nu elini; tot aşa şi de unitate şi independenţă
toată acea întindere de loc de
timpului - Gheorghe Asachi, strămoşii noştri au vroit să fie naţională. Asemenea ziare şi
unde se vorbeşte româneşte
I. Heliade Rădulescu, Petrache reviste care au cunoscut în
şi ca istoria naţională istoria
Poenaru, Gheorghe Lazăr etc. epocă o largă circulaţie de o
Moldovei întregi înainte de sfâ
- s-au dezvoltat învăţământul Petrache Poenaru,
parte şi de alta a Carpaţilor au
portret de Constantin Lecca
şierea ei, a Valahiei şi a fraţilor
mediu şi cel liceal, punându-se fost: Albina românească, Alăuta
din Transilvania”9. românească, Curierul românesc,
chiar bazele unui învăţământ
superior. Colegiile de la „Sf. Un fenomen important ale Spicuitorul moldo-român, România
Sava” din Bucureşti şi cel de cărui baze sunt puse acum ş.a. Un rol important în pro
la Craiova, Gimnaziul Vasilian este şi acela al instituţionaliză pagarea istoriei naţionale l-au
şi apoi Academia Mihăileană rii culturii pe baze naţionale. avut Arhiva românească şi Dacia
din Iaşi ş.a. au fost nu numai Cultura din Principate nu literară (apărută în 1840), editate
locul de formare a cadrelor rămâne numai apanajul clasei la Iaşi de Mihail Kogălniceanu,
atât de necesare procesului boiereşti, ea devine în prima şi Magazin istoric pentru Dacia
modernizator din economie, jumătate a secolului al XIX-lea (1845), editat la Bucureşti de
administraţie, justiţie, armată un instrument de propăşire Nicolae Bălcescu şi de ardelea
etc., dar şi tribune de unde au şi progres pentru întreaga nul August Treboniu Laurian.
fost educate în spirit patriotic, societate. Societăţile cultu
naţional generaţii de elevi şi rale ce se întemeiază preiau 9. Bodea, 1848 la români, I, p. 220.
Teritorii româneşti aflate sub dominaţie străină

în prima jumătate a sec. al XlX-lea
n timp ce Transilvania şi Bucovina făceau

parte din Imperiul Habsburgic, Basarabia
era anexată Imperiului Rus, iar Dobrogea
se afla sub dominaţia Imperiului Otoman.
■ Transilvania conform recensământului din viaţa politică a principatului diul episcopilor celor două con
anul 1850, structura etnică a s-au exprimat mai multe poziţii fesiuni (Vasile Moga - ortodox,
Ceea ce denumim cu termenul
Marelui Principat Transilvania faţă de introducerea unor Ioan Lemeni - greco-catolic), a
general de Transilvania este în
era următoarea: 1.225.619 ro reforme sociale şi politice, care trimis mai multe memorii Curţii
fapt o varietate administrati
mâni (59,4%), 536.843 maghiari nu atingeau însă baza sistemului de la Viena şi Dietei princi
vă şi teritorială compusă din:
(26%), 192.270 germani (9,3%), feudal existent. S-a accentuat şi patului: în 1834, 1837,1842.
Marele Principat Transilvania
78.884 ţigani (3,8%), 15.606 opoziţia dintre marea nobilime Calea petiţionară, promovată
(Ardeal), care era o provincie a
evrei (0,7%), 7.687 armeni maghiară (omniprezentă în orga de ierarhii celor două biserici
Imperiului Habsburgic şi cuprin
(0,4%), restul de 4.736 de nele de conducere autonome româneşti, constituie un ele
dea spaţiul intracarpatic, având ment de continuitate cu epoca
locuitori aparţinând altor etnii: ale provinciei la nivel central şi
organe autonome de conducere local) şi Curtea de la Viena, ca Supplex-ului, fără a copia însă în
bulgari, sârbi, slovaci etc.10
(guvernator, Dietă, Guberniu), urmare a tendinţelor centrifuge întregime modelul de la 1791.
subordonate direct Curţii de Până la mijlocul deceniu ale nobilimii. Aceasta urmărea Se solicită din nou egalitatea în
la Viena. Banatul, Crişana şi lui patru, Marele Principat în ultimă instanţă desprinderea drepturi a naţiunii române cu
Maramureşul (acestea două din Transilvania a cunoscut Transilvaniei de centralismul celelalte clase privilegiate, prin
urmă cunoscute şi sub numele conservatorismul regimului habsburgic şi alipirea ei la acceptarea românilor ca a patra
de Partium) erau părţi compo politic absolutist patronat de Ungaria, în pofida realităţilor naţiune constituţională.
nente ale provinciei Ungaria, cancelarul austriac Metternich. demografice.
Memoriile din deceniul patru
subordonată la rându-i Curţii De altfel, Dieta principatului
Deşi românii constituiau ap (1834 şi 1837) se concentrează
vieneze. În toate aceste teritorii, a fost dizolvată între 1811 şi
roximativ 60% din populaţia însă şi spre rezolvarea unor
populaţia majoritară era repre 1834. Curtea vieneză contro
întregii provincii, ei continuau obiective parţiale şi imediate,
zentată de elementul românesc la îndeaproape situaţia din
să rămână excluşi de la viaţa legate de soarta românilor ce
autohton, statisticile de la Transilvania prin intermediul
politică, neavând deputaţi aleşi trăiau pe Pământul Crăiesc
sfârşitul secolului al XVIII-lea guvernatorului şi al coman
în Dietă, organ alcătuit şi în (teritoriul ce cuprindea în
plasându-i pe români în întreg dantului armatei imperiale,
această perioadă din repre general scaunele săseşti), de
arealul cuprins între Carpaţi, numiţi direct de la Viena. După
zentanţii celor trei „naţiuni” probleme şcolare şi religioase.
Tisa, Crişuri şi Dunăre. Astfel, convocarea Dietei în 1834, în
privilegiate: nobilimea maghia În cuprinsul memoriilor şi al
ră, conducătorii secuilor şi acţiunilor revendicative ale elitei
Sebeş
ai saşilor. Puţinii funcţionari româneşti se face loc şi unor
mărunţi la nivelul administraţiei probleme sociale şi democra
comitatelor şi în administraţia tice. Astfel, mişcarea naţională
centrală erau în bună măsură a căutat să se interfereze cât
asimilaţi clasei conducătoare mai adânc cu cea socială, elitele
maghiare. Reluând programul româneşti (cu o extracţie de la
avansat la sfârşitul secolului al baza societăţii) străduindu-se să
XVIII-lea prin Supplex Libellus găsească drumul cel mai scurt
Valachorum, elita românească,
10. Conform datelor din Az 1850. évi
formată din clerici, intelectuali,
erdélyi népszámlálás, ed. Központi
ofiţeri din regimentele grănice Statisztikai Hivatal Levéltára [Arhiva
Oficiului Central de Statistică],
reşti şi negustori, prin interme Budapest, 1983
spre clasele de jos, în primul populaţia provinciei) a constitu în următorii termeni: „Vedeţi „Domnii din Dieta de la Cluj
rând spre iobăgime, ţărănimea it un atentat la identitatea naţio dar, domnilor, că dorinţa voiesc să vadă născută o limbă
dependentă. Toate acestea se nală a românilor şi a saşilor. De dumniavoastră e nedreaptă, de cancelarie, şi acum se bucură
desfăşurau sub semnul primatu aceea, reprezentanţii acestora nemorală, foarte neînţeleaptă şi că copilul a fost adus pe lume.
lui pe care intelectualitatea laică au reacţionat prompt pentru foarte nepolitică... ascultarea A declara o limbă drept limbă
îl dobândea asupra intelectuali apărarea limbii şi naţionalităţii de oameni nu e necondiţionată, oficială a ţării nu e nevoie. Căci
tăţii ecleziastice. Laicizarea lor, publicând articole şi mani şi nici saşii, nici românii nu se noi avem deja o limbă a ţării.
treptată şi sistematică a mişcării feste împotriva intenţiilor de vor supune, nu se pot supune la Nu este limba germană, dar nici
naţionale va fi de acum înainte deznaţionalizare promovate de acea ucigătoare de naţionalitate cea maghiară, ci este limba vala
fenomenul major ce se va nobilimea maghiară ardeleană. lege a contopirii”11. O poziţie hă. Oricât ne-am suci şi ne-am
petrece în interiorul societăţii Din partea românilor, cel mai întru totul asemănătoare au învârti noi, naţiunile reprezenta
româneşti din Transilvania. vehement s-a ridicat împotriva exprimat şi unii lideri ai saşilor, te în Dietă, nu putem schimba
Adoptarea de către Dieta acestor intenţii profesorul de care, dând dovadă de realism nimic. Asta este realitatea”12. Ca
principatului în anul 1842 a legii la gimnaziul din Blaj, Simion politic, au confirmat realităţile urmare a acestor acţiuni, împă
de introducere treptată a limbii Bărnuţiu, care într-un articol demografice din Transilvania. ratul a respins proiectul de lege
maghiare ca limbă oficială în publicat în februarie 1842 se Astfel, într-un articol tipărit în
Transilvania (deşi maghiarii nu adresa autorilor maghiari ai acelaşi an, 1842, pastorul sas
11. Bodea, 1848 Ia români, I, p. 194
formau decât un sfert din toată respectivului proiect de lege Stephan Ludwig Roth scria: 12. Ibidem, l, p. 197
în forma dorită de nobilimea ţiativele unor societăţi secrete. ■ Bucovina 16% (59.381) erau germani,
maghiară ardeleană. Obtuzitatea Astfel, în jurul anului 1830, la În prima jumătate a secolului al evrei, slovaci, polonezi ş.a.
nobilimii maghiare şi incapacita Lugoj, s-a încercat organizarea XIX-lea, Bucovina nu a dispus Sub regimul absolutist al lui
tea ei de a se adapta realităţilor unei asociaţii secrete de factură de o organizare administrativă Metternich, biserica ortodoxă
sociale şi politice au fost încă o liberala, cunoscută sub numele proprie în cadrul Imperiului românească a fost menţinută
dată confirmate prin adoptarea de „Constituţia”, în care au fost Habsburgic, fiind inclusă ca în stare de inferioritate, fiind
de către Dieta Transilvaniei în implicate diverse categorii soci district în provincia Galiţia. De plasată sub jurisdicţia religi
anul 1847 a unui alt act norma ale locale: negustori, meseriaşi, la sfârşitul secolului al XVIII- oasă a mitropoliei sârbe de la
tiv, legea urbarială, care consa clerici, intelectuali. În regiunea lea şi până la mijlocul secolului Karlowitz. Deşi nu aveau drep
cra într-un grad şi mai ridicat montană a Banatului, în anul al XIX-lea, populaţia Bucovinei tul să folosească limba română
decât până atunci spolierea 1834 s-au pus bazele unei miş s-a triplat, însă nu pe cale în şcolile confesionale, românii
ţărănimii iobage, preponderent cări conspirative în colaborare naturală, ci prin colonizări de au reuşit să-şi conserve o elită
românească. cu emigraţia polonă şi cu frun grupuri etnice diverse care au formată din clerici, boieri,
intelectuali şi burghezi cu vederi
BUCOVINA. O HARTĂ GERMANĂ DE EPOCĂ liberale care s-au străduit să
salveze limba şi individualitatea
naţională. Isaia Băloşescu, ajuns
episcop al Bucovinei, a avut un
rol esenţial în dezvoltarea învă
ţământului românesc, reuşind să
înfiinţeze la Cernăuţi, la sfârşi
tul deceniului trei al secolului al
XIX-lea, Institutul şi Seminarul
Teologic de patru ani. Abia în
1848 s-a reuşit deschiderea tot
la Cernăuţi a unei preparandii
pentru formarea învăţătorilor
în limba română. De asemenea,
boierul Doxachi Hurmuzaki
şi fiii săi au întreţinut flacăra
românismului în provincie prin
menţinerea unor legături cul
turale cu cărturarii români din
Principate şi din Transilvania.
În timpul Revoluţiei de la
1848-1849, în Bucovina
s-au adunat revoluţionarii din
Ţara Românească, Moldova
Şi în Banat şi Partium se consta taşi din Principatele Române, alterat caracterul românesc al şi Transilvania (Alecu Russo,
tă acţiuni revendicative ale elitei care urmărea o insurecţie teritoriilor desprinse din cuprin Mihail Kogălniceanu, Vasile
româneşti pentru ameliorarea generală în provinciile estice sul Moldovei. Astfel, dacă în Alecsandri, Aron Pumnul,
situaţiei sale politice, confesiona ale Imperiului Habsburgic. De 1786 Bucovina avea 135.494 George Bariţ etc.), care au
le şi culturale în cadrul Ungariei. asemenea, tot în Banat, în anii de locuitori, din care românii colaborat cu fraţii Hurmuzaki.
Alături de acţiunile legaliste 1842-1845, Eftimie Murgu a erau în număr de 91.823 (68%), Elita românească din Bucovina
(petiţia românilor din dieceza combinat metodele conspirative rutenii în jur de 32.000 (24%), a căutat în timpul revoluţiei
ortodoxă a Aradului în anul cu cele legale pentru a dezvolta la 1848 realităţile etnice se să obţină împlinirea câtorva
1814 în problema numirii unui un program politic democratic prezentau astfel: din 377.561 de revendicări, între care cele
episcop român, memoriul pro şi naţional: autonomia Banatului locuitori, românii reprezentau mai semnificative erau sepa
topopului ortodox al Timişoarei în raport cu Ungaria, înlăturarea acum numai 55,4% (209.293), rarea de Galiţia şi autonomia
Vasile Georgevici etc.), s-au relaţiilor feudale, libertăţi şi în schimb rutenii au crescut provinciei. Cel mai important
înregistrat şi participări la ini drepturi individuale etc. la 29% (108.907), iar restul de document programatic, Petiţia
arestări, deportări etc., paralel Documentele vremii atestă şi

cu o politică intensă promovată pentru această perioadă perma
de Rusia de colonizări de popu nenţa unui fenomen cu impor
laţii străine: germani, bulgari, tante implicaţii în viaţa econo
găgăuzi, francezi etc. mică şi culturală a Dobrogei,
Graţie unor ierarhi - mitropo- transhumanţa oierilor din
liţii Gavriil Bănulescu-Bodoni Transilvania, Moldova şi Ţara
(1812-1821) şi Dumitru Sulima Românească. Venirea acestora
(1821 — 1844) - au mai fost între Dunăre şi mare cu turmele
construite peste 200 de biserici la iernat, stabilirea definitivă a
ortodoxe şi s-a reuşit păstrarea unora dintre ei în Dobrogea au
limbii române ca limbă de cult. contribuit la menţinerea legătu
De asemenea, au fost tipărite rilor dintre români. De altfel, în
cărţi bisericeşti şi şcolare care preajma Revoluţiei de la 1848,
În faţa cartierului general al ţarului
la Chişinău, xilogravură au circulat în toată Basarabia. la Hârşova s-a creat o „staros-
Din 1844, când a fost numit tie a mocanilor” (ciobanii din
Ţării, sintetiza obiectivele ale Moldovei, întrebuinţarea un mitropolit rus, s-a început Transilvania) pentru a proteja
economice, sociale, culturale, neîngrădită a limbii române. rusificarea masivă a bisericii şi a pe lângă autorităţile turceşti
confesionale şi politice ale Decretul juca rolul unei consti şcolii româneşti. interesele economice ale pro
românilor bucovineni, având un tuţii provinciale, cu un caracter prietarilor turmelor de oi. Viaţa
caracter democratic. Eforturile oarecum liberal. Basarabia culturală şi religioasă a români
■ Dobrogea
militanţilor români bucovineni era supusă unui guvernator lor din Dobrogea s-a desfăşurat
Poziţia geostrategică a Dobro în forme modeste, în jurul bise
nu au fost zadarnice în acei militar, dar celelalte organe
gei, de coridor de trecere pentru ricilor, mănăstirilor şi şcolilor
ani. Constituţia austriacă din administrative şi judecătoreşti
care s-au confruntat de-a lungul primare din Babadag, Turtucaia,
20 februarie/4 martie 1849 a erau civile, elective. Se creau
timpului interesele marilor impe Topalu, Cocoşu. Comunităţile
consfinţit despărţirea de Galiţia, în aparenţă premise favorabile
rii, nu a favorizat stabilitatea musulmane au fost favorizate
conferind Bucovinei statutul de pentru dezvoltarea provinciei
şi prosperitatea acelor locuri. de ordonanţa imperială din
ducat autonom, cu organe de în spiritul tradiţiilor istorice,
Integrată de mai bine de patru 1846 în a-şi înfiinţa instituţii
conducere provinciale şi drept populaţia românească majori
secole Imperiului Otoman, la moderne de învăţământ.
de reprezentare în toate organis tară acceptând fără prea mare
începutul veacului al XIX-lea
mele centrale de la Viena. rezistenţă noul regim politic.
Dobrogea era parte componentă
Politica de centralizare şi a paşalâcului turcesc al Dunării,
■ Basarabia de restrângere a drepturilor cu capitala la Rusciuc. Războaiele DOBROGEA. O HARTĂ
După anexarea teritoriului provinciilor privilegiate dusă ruso-turce din 1806-1812 ETNICĂ DIN EPOCĂ
dintre Prut şi Nistru în 1812, de ţarul Nicolae I după 1825 a şi 1828-1829, care au avut
Rusia a căutat să confere dus în scurt timp la pierderea desfăşurări de operaţii militare şi
provinciei o nouă organizare autonomiei Basarabiei. La 29 în zonă, au provocat distrugeri
administrativă. Basarabia a ianuarie 1829, ţarul a sancţionat materiale şi umane. Relatările
fost supusă în primele decenii aşa-numitul „Regulament” al unor călători prin zonă sunt
unei perioade de tranziţie, în lui Voronzov, care a acordat edificatoare în acest sens (Hans
vederea integrării ei totale şi guvernatorului general numit de Christian Andersen, Mihail
depline în cadrul Imperiului ţar toată puterea de decizie în Czaykowski, Ion Ionescu de la
Rus. Ţarul Alexandru a stabilit provincie. Practic, toată auto Brad etc.). De aceea, autorităţile
în anul 1818 capitala provinciei nomia Basarabiei era anulată. În turceşti au colonizat şi în prima
la Chişinău. Tot atunci a fost administraţie au fost introduşi jumătate a secolului al XIX-
emis şi decretul de reorganizare funcţionari ruşi, iar limba rusă lea diverse populaţii creştine şi
teritorială, cunoscut cu numele a devenit limbă oficială. S-a musulmane: ruşi, bulgari, ger
de „Aşezământul obrazovaniei început un amplu proces de mani, tătari etc., care fie s-au aşe
oblastiei Basarabiei”. Prin el se rusificare a provinciei, care a zat în localităţile existente deja,
prevedea păstrarea şi respec însemnat pentru elita româneas populate majoritar cu români, fie
tarea vechilor legi şi obiceiuri că o perioadă de grea încercări: au întemeiat altele noi.
Revoluţia de la 1848-1849 în spaţiul românesc

piritul conservator impus Europei după 1815
de politica rigidă, antidemocratică a Sfintei
Alianţe a generat în deceniile următoare un val
succesiv de mişcări sociale şi politico-naţionale în
diferite regiuni ale continentului.
Abia la 1848 Europa a fost întâmplătoare a unei minorităţi

martora unor ample revoluţii sau mişcarea generală euro
simultane care s-au dezvol peană. Revoluţia generală fu
tat progresiv din Franţa spre ocazia, iar nu cauza revoluţiei
răsărit, cuprinzând Germania, române. Cauza ei se pierde în
Italia, Imperiul Habsburgic, zilele veacurilor. Uneltitorii
Ţările Române. În deceniile ei sunt optsprezece veacuri
patru şi cinci ale secolului al de trude, suferinţe şi lucrare
XIX-lea, diferitele societăţi şi a poporului român asupra lui
organizaţii revoluţionare din însuşi”13. Deşi Revoluţia de la
Moldova, Ţara Românească şi 1848-1849 a fost o manifes
Transilvania au încercat să ofere tare a întregii naţiuni române,
soluţii concrete pentru rezolva datorită condiţiilor specifice Începutul revoluţiei la Viena a constituit un imbold pentru mişcarea revoluţionară
şi de eliberare naţională a românilor din componenţa Imperiului Habsburgic
rea problemelor fundamentale din fiecare provincie ea nu a
ale naţiunii române: indepen izbucnit simultan şi nici nu a
denţa, unitatea şi modernizarea cunoscut intensităţi şi desfăşu boierilor şi notabililor Moldovei, un cauzată şi de eterogenitatea
structurilor interne ale societăţii rări identice. rol important în definitivarea lui etnică şi confesională a clasei
româneşti. Treptat, s-a generali având poetul Vasile Alecsandri. burgheze în formare, care nu a
zat convingerea că singura cale ■ Moldova Petiţia proclamaţiune preconiza reacţionat unitar faţă de revo
de rezolvare a acestor obiec în cuprinsul celor 35 de puncte luţie. Spre deosebire de Ţara
Regimul personal al domnului
tive era tactica insurecţională, revendicative un program Românească, unde societatea
Mihail Sturdza şi vecinătatea
revoluţionară. Prin circulaţia moderat de reforme. De altfel, secretă Frăţia, după modelul
Rusiei nu au favorizat declan
intelectualilor de o parte şi de moderaţia şi legalismul revoluţi francez, a cultivat ideea de
şarea unei insurecţii generale în
alta a Carpaţilor, problemele onarilor moldoveni sunt dove revoluţie şi spiritul revoluţionar,
Moldova. Revoluţia a debutat
globale ale naţiunii au intrat în dite şi de alegerea destinatarului în Moldova vremii predomina
la Iaşi în data de 27 martie/8
conştiinţa publică. Astfel, în programului, Petiţia proclamaţiune curentul evoluţionist, care îşi
aprilie 1848, printr-o adunare
primăvara anului 1848, când fiind înaintată spre aproba găsea exprimarea politică în
destul de modestă la Hotelul
valul revoluţionar a pornit de re domnului Mihail Sturdza. soluţia reformistă şi transforma
Petersburg; au participat în jur
pe malurile Senei spre răsărit, Atitudinea moderată, prudentă rea controlată a instituţiilor şi a
de 1.000 de persoane, boieri
elita românească era pregătită a fruntaşilor moldoveni a fost societăţii.
mici şi mijlocii, negustori,
ideologic să declanşeze o acţiu explicată adeseori prin faptul
intelectuali, orăşeni, mulţi Unele cereri din Petiţia proclama
ne generală de eliberare socială că trupele ruse se aflau la câţiva
dintre participanţi fiind opo ţiune nu depăşeau în radica
şi naţională. Marele democrat kilometri de capitala Moldovei,
zanţi ai domnului. Adunarea, lism Regulamentul organic:
Nicolae Bălcescu a surprins lângă Prut, gata să intervină în
constituită ca o reprezentanţă se solicitau responsabilitatea
foarte bine, într-un studiu din cazul declanşării unor masive
a tuturor claselor sociale şi ministerială, siguranţa persoa
1850, acest aspect. El arăta că acţiuni revoluţionare. În acelaşi
a grupărilor active politic, a nei, reformă şcolară, bancă
„Revoluţia română de la 1848 timp, trebuie precizat că slaba
însărcinat o comisie să redac naţională etc. Altele, în schimb,
n-a fost un fenomen neregulat, activitate revoluţionară în Iaşi
teze un program de reven
efemer, fără trecut şi viitor, şi în alte oraşe moldovene în
dicări. Documentul a fost 13. N. Bălcescu, Opere, II, ed. G. Zane
fără altă cauză decât voinţa primăvara anului 1848 a fost
intitulat "Petiţia proclamaţiune a şi E. G. Zane, Bucureşti, 1982, p. 107
EUROPA CENTRALĂ LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA (HARTĂ DE EPOCĂ)
veneau în contradicţie flagrantă acţiune represivă, arestând zeci Adunări Naţionale de la Blaj), Negri ş.a. Faţă de programul
cu spiritul îngrăditor al regu de fruntaşi politici implicaţi în moldovenii refugiaţi la Braşov de la Iaşi, Prinţipiile aveau
lamentului patronat de Rusia redactarea programului, pe care au redactat un alt program. un caracter radical, atât din
ţaristă: constituirea unei noi i-a predat autorităţilor turceşti Documentul a fost elaborat la punct de vedere social, cât şi
adunări obşteşti reprezentative, din Dobrogea. Un grup de 12/24 mai 1848 şi se numea naţional; erau înscrise obiective
desfiinţarea cenzurii, dizolvarea revoluţionari moldoveni a reu Prinţipiile noastre pentru reformarea precum: desfiinţarea obliga
gărzilor de arnăuţi şi înfiinţarea şit să evadeze şi s-a refugiat în patriei, având mai mult carac ţiilor feudale ale ţăranilor şi
unei gărzi naţionale care să fie Transilvania. Aici, sub impresia terul unui legământ, el nefiind împroprietărirea lor fără des
nucleul unei adevărate armate evenimentelor care erau în dat publicităţii în epocă. L-au păgubire, drepturi şi libertăţi
naţionale ş.a. Mihail Sturdza curs de desfăşurare la începu semnat 14 persoane, printre cetăţeneşti, unirea Moldovei şi
a repudiat acţiunea contesta- tul lunii mai (organizarea de care Vasile Alecsandri, Alecu a Ţării Româneşti într-un stat
tară şi a declanşat o energică către românii ardeleni a Marii Russo, George Sion, Costache naţional independent.
intitulat Dorinţele partidei naţionale secretă Frăţia a dezvoltat în anii

în Moldova, completat apoi şi anteriori o concepţie revolu
cu Proiectul de Constituţie pentru ţionară coerentă, pe baza mode
Moldova. Noul program şi cele lului francez. După revenirea de
120 de articole ale proiectului la Paris a lui Nicolae Bălcescu
de Constituţie exprimau sintetic şi a altor intelectuali, pregătirile
cerinţele generale ale naţiunii pentru declanşarea revoluţiei au
române: unirea Moldovei cu intrat în linie dreaptă. Comitetul
Tara Românească, autonomia Revoluţionar format din 13
deplină internă şi externă, membri (N. Bălcescu, Ion
desfiinţarea rangurilor şi a pri Heliade Rădulescu, Alexandru
vilegiilor, libertatea tiparului şi G. Golescu, Ion Ghica ş.a.), Gheorghe Bibescu, domnul
libertatea individuală, eliberarea bazându-se pe membrii Frăţiei, Ţării Româneşti
şi împroprietărirea ţăranilor a trecut la organizarea politică şi

Mihail Sturdza, domnul Moldovei
prin despăgubire, seculariza militară a insurecţiei. Comitetul de către Ion Heliade Rădulescu
rea averilor mănăstireşti. În a fixat izbucnirea revoluţiei Proclamaţia şi programul revo
Dezvoltarea revoluţiei în Ţara luţionar. Pentru a fi inteligibil
Românească în vara anului şi a putea mobiliza poporul,
1848 nu a rămas fără urmări în limbajul Proclamaţiei era unul
Moldova. În pofida regimului accesibil nivelului de înţelegere
dur instaurat de Mihail Sturdza al maselor, făcând apel la expre
şi a prezenţei armatelor ţariste, sii biblice şi religioase: „Fraţilor
au izbucnit tulburări şi mişcări români, timpul mântuirii
sociale în mai toată provin noastre a venit; popolul român
cia. De asemenea, Dimitrie se deşteaptă la glasul trâmbiţei
Cantacuzino era implicat în îngerului mântuirii şi îşi cunoaş
nordul Moldovei în organizarea te dreptul său de suveran. Pace
unor detaşamente înarmate care vouă pentru că vi se vesteşte
să acţioneze pentru răsturnarea libertate vouă. Popolul român
domnului. La sugestia a doi se scoală, se armează, şi nu spre
emisari trimişi de comitetul a lupta o clasă asupra alteia,
revoluţionar moldovean de nu spre a rumpe legăturile sale
la Cernăuţi, a fost constituită de relaţii din afară, ci ca să ţie
societatea Salutul (Salvarea) în frâu şi în respect pe voitorii
Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848
Patriei, cu scopul de a pregăti de rău ai fericirii publice”14. În
adunarea de fonduri şi orga cuprinsul celor 22 de articole
nizarea rezistenţei armate în afara graniţelor Moldovei, simultan în mai multe centre ale Proclamaţiei erau înscrise
Moldova. Ravagiile epidemiei fruntaşii moldoveni aflaţi în în judeţele Prahova, Vâlcea, la revendicări care conturau un
de holeră care au paralizat la Ţara Românească, Bucovina, Islaz şi la Bucureşti. program coerent de reforme şi
un moment dat întreaga ţară, Transilvania etc. au continuat modernizare a societăţii româ
Datorită măsurilor represive
teroarea declanşată de domn să se implice în acţiuni care să neşti: independenţa administra
luate de autorităţi, revoluţia a
şi ameninţarea reprezentată conducă, într-un fel sau altul, la tivă şi legislativă a ţării, o reală
izbucnit la 9/21 iunie 1848 doar
de trupele ruse au împiedicat împlinirea obiectivelor revo autonomie internă, egalitatea în
la Islaz. Revoluţionarii s-au
în cele din urmă reaprinderea luţionare. drepturi a cetăţenilor, eliberarea
bucurat de concursul unităţilor
revoluţiei în Moldova. Totuşi, militare comandate de maiorul ţăranilor şi împroprietărirea
unii fruntaşi moldoveni, orga ■ Ţara Românească Christian Tell şi de căpitanul lor prin despăgubire, alegerea
nizaţi în comitetul revoluţionar Spre deosebire de Moldova, la Nicolae Pleşoianu, precum şi de domnului pe 5 ani de către o
de la Cernăuţi, au redactat în sud de Carpaţi, în vara anului sprijinul lui Gheorghe Magheru, nouă adunare obştească repre
august 1848, sub conducerea 1848 s-a desfăşurat o revoluţie ispravnicul judeţului Romanaţi. zentativă, formarea unei gărzi
lui Mihail Kogălniceanu, un în adevăratul înţeles al cuvân În faţa ostaşilor şi a mulţimilor
nou document programatic, tului, deoarece aici societatea adunate la Islaz, au fost citite 14. Bodea, 1848 la români, I, p. 533.
în interior şi a reprezentat-o
în exterior. Instituţiile politice
create în perioada următoare au
fost: Guvernul Provizoriu, care
îndeplinea atribuţii executi
ve şi legislative, comisarii de
propagandă şi garda naţională.
Din multe puncte de vedere,
regimul revoluţionar muntean
se inspira din modelul revoluţi
onar francez, aspect explicabil Ştefan Golescu
prin formaţia intelectuală şi
politică a liderilor din Ţara
Românească, dar şi prin legătu şi internaţională de către mit-
rile personale pe care aceştia le ropolitul Neofit) a promovat
aveau cu revoluţionarii francezi. câteva decrete importante
precum: abolirea privilegiilor
În vederea consolidării situaţiei boiereşti şi egalitatea în drepturi
Proclamaţia de la Islaz
şi a obţinerii adeziunii populare, a cetăţenilor, desfiinţarea cenzu
Guvernul Provizoriu a convo rii, adoptarea steagului tricolor
cat la Filaret, în ziua de 15 iunie cu deviza „Dreptate, Frăţie”,
programul revoluţionar şi for 1848, o mare adunare popu emanciparea evreilor, organi
marea unui guvern provizoriu. lară, locul fiind denumit apoi zarea gărzii naţionale şi a unui
Dezavuarea revoluţiei de către Câmpia Libertăţii. Cei prezenţi corp de armată sub conducerea
consulul Rusiei l-a determinat au acceptat programul revolu lui Gheorghe Magheru. De
pe domn să abdice la 13/25 ţionar şi au depus jurământul asemenea, corpul comisarilor
iunie, după care a şi plecat din pe Constituţie, acordând astfel de propagandă şi-a început
ţară la Braşov, în Transilvania. credit şi sprijin regimului insta rapid activitatea în mediul rural,
Practic, în Ţara Românească se urat după plecarea domnului. pentru a face cunoscut pro
poate vorbi după această dată Încă din primele zile, Guvernul gramul revoluţiei şi pentru a-i
Al. G. Golescu (Negru)
de existenţa unui veritabil regim Provizoriu (condus din motive determina pe ţărani să adere la
revoluţionar, care a condus ţara de oportunitate politică internă noul regim revoluţionar. Din
aceleaşi motive tactice, pentru a
naţionale. Semnificativ era fap
Mitropolitul Neofit, şef al nu atrage o intervenţie armată
tul că Ţara Românească urma guvernului revoluţionar.
Portret de Gh. Tattarescu imediată a Rusiei şi a Turciei,
să rămână sub suzeranitatea
în programul revoluţionar nu
Porţii, însă nu şi sub protecto
a fost inclus obiectivul unirii
rat rus. La sfârşitul adunării s-a
Ţării Româneşti cu Moldova.
constituit un guvern provizo
Acesta a fost însă exprimat cu
riu (Ion Heliade Rădulescu,
claritate de presa revoluţionară,
Ştefan Golescu, Christian Tell,
de corespondenţa şi colabo
Nicolae Pleşoianu şi preotul
rarea dintre liderii munteni şi
Radu Şapcă), iar participanţii
cei moldoveni. Astfel, în ziarul
s-au îndreptat prin Caracal C. A. Rosetti
Pruncul român, ce a apărut la
spre Craiova, unde populaţia a
Bucureşti la mijlocul lunii iunie
depus jurământul pe programul
1848, a fost publicat apelul
de la Islaz.
lui C. A. Rosetti intitulat Către
La 11/23 iunie 1848, domni fraţii noştri din Moldova, în care
torul Gheorghe Bibescu a se afirma fără echivoc faptul
fost nevoit, sub presiunea că „munteanul şi moldoveanul
manifestaţiilor populare care sunt toţi români, sunt fraţi,
s-au declanşat, să recunoască o singură naţie. . . Să ne dăm
plotului (coloneii I. Odobescu

şi I. Solomon, maiorul
Locusteanu) au fost arestaţi.
Complotul fusese pus la cale de
către marii proprietari funciari,
speriaţi de posibilitatea punerii
în aplicare a articolului 13 din
Proclamaţia de la Islaz, respectiv
eliberarea ţăranilor. De altfel, în
Comisia Proprietăţii, alcătuită
din reprezentanţii ţăranilor şi ai
boierilor, opoziţia proprietarilor
Generalul a condus la tergiversarea
Gheorghe Magheru
rezolvării problemei agrare şi a
avut drept consecinţă slăbirea
mâna ca nişte fraţi şi să ne încrederii ţăranilor în regimul
ajutăm unii pe alţii. Uniţi vom revoluţionar.
fi tari; uniţi vom sta împotriva Regimul revoluţionar din Ţara
oricărui vrăjmaş al libertăţii Românească a depus eforturi
noastre”15. pentru a se consolida pe plan
Guvernul Provizoriu a trebuit extern. S-au purtat tratative
să facă faţă la două tentative cu Poarta, s-a încercat să se
contrarevoluţionare organizate obţină o colaborare cu revo
de către forţele interne con luţionarii maghiari, s-au trimis
servatoare sprijinite de o parte agenţi diplomatici la Paris şi la Fruntaşii revoluţiei („Guvernul
a armatei. Cele două acţiuni, Parlamentul de la Frankfurt etc. Provizoriu") în Ţara Românească
din 19 şi 29 iulie 1848, au fost Între timp, la 19 iulie trupele Sigiliul

„Guvernului
zădărnicite însă prin interven turceşti au trecut Dunărea Provizoriu"
ţia energică a mulţimilor din şi s-au încartiruit la Giurgiu,
Bucureşti, care au ridicat bari între comisarul special otoman
cade şi au luptat împotriva com Süleiman-Paşa şi guvernul din programul revoluţionar, în au fost arse Arhondologia
plotiştilor. Ca urmare a mobi provizoriu s-a dus o bogată schimbul înlocuirii regimului (condica rangurilor boiereşti) şi
lizării populare făcute de către corespondenţă, finalizată în cele revoluţionar cu o locotenenţă Regulamentul organic, simbo
Ion C. Brătianu şi Ana Ipătescu, din urmă printr-un compromis domnească formată din Ion luri ale regimului feudal şi ale
membrii Guvernului Provizoriu care însemna recunoaşterea Heliade Rădulescu, Nicolae influenţei nocive a puterii pro
au fost eliberaţi, iar capii com de către turci a multor puncte Golescu şi Christian Tell. La tectoare, Rusia. Noul comisar
Constantinopol a fost trimisă otoman Fuad-Paşa a înaintat
o delegaţie de munteni care să cu trupele pe care le avea la
obţină acordul sultanului pentru dispoziţie şi la 13 septembrie
Eliberarea deţinuţilor politici în iunie 1848
continuarea reformelor interne. 1848 a intrat în capitală. În faţa
a peste 200 de revoluţionari
Alarmată de amploarea şi
şi boieri, Fuad-Paşa a citit o
liberalismul evenimentelor
proclamaţie de condamnare a
din Ţara Românească, Rusia a
revoluţiei, anunţând restabilirea
exercitat presiuni asupra Turciei
regimului regulamentar. Foarte
să intervină în forţă împotriva
mulţi fruntaşi au fost arestaţi,
regimului revoluţionar de la
iar trupele turceşti au început
Bucureşti. În semn de protest
să ocupe capitala. O rezistenţă
faţă de intervenţia turcă, frun
taşii revoluţionari organizaseră
la Bucureşti în 6 septembrie o
mare adunare populară, unde 15. Ibidem, p. 548
reprezentare în organele legisla Bărnuţiu şi intitulat Provocaţiune.

tive şi executive ale provinciei, În document se respingea ideea
doreau, în spiritul concepţiei unirii Ardealului cu Ungaria
romantice despre naţiune, recu atâta vreme cât românii nu
noaşterea limbii şi a naţionalită erau recunoscuţi ca naţiune
ţii lor, drepturi egale cu ceilalţi cu drepturi politice şi se făcea
locuitori aflaţi în inferioritate apel la solidaritatea naţională
numerică. Or, aceasta nu se a tuturor claselor şi forţelor
putea realiza prin includerea sociale şi politice româneşti.
Transilvaniei într-o Ungarie La începutul lunii aprilie,
renăscută pe structura vechiului profesorul Aron Pumnul de la
regat feudal al Sfântului Ştefan, Blaj a redactat un alt manifest,
în care urmau să existe o sin denumit Proclamaţie, care a fost
gură naţiune şi o singură limbă copiat în sute de exemplare de
oficială, cea maghiară. elevii ce plecau în vacanţă şi
Elita românească din Transil apoi difuzat în sute de localităţi
vania a parcurs la sfârşitul lunii din Transilvania. Documentul
martie şi în cursul lunii aprilie o relua ideea recunoaşterii naţi
perioadă de căutări şi clarificări unii române, enunţa principii
ideologice şi tactice. Treptat, precum egalitatea, libertatea şi
prin intermediul manifestelor fraternitatea, pe baza cărora
Nicolae Golescu, un alt membru al Guvernului Provizoriu

Portret de C. D. Rosenthal
militară românească - e drept, În multe localităţi din provin

modestă - a avut loc în special cie, maghiarii, secuii şi saşii au
pe Dealul Spirii, pompierii trecut la înarmare, formându-şi
bucureşteni şi o unitate militară gărzile cetăţeneşti, naţionale.
de linie remarcându-se prin ero Până către sfârşitul lunii martie,
ism într-o confruntare inegală unii lideri ai românilor au privit
cu forţele turceşti superioare cu simpatie Revoluţia Maghiară,
numeric. Intervenţia trupelor ce afişa o serie de principii
ţariste în Ţara Românească a liberale, progresiste. Înmulţirea
spulberat ultimele speranţe ale manifestărilor exclusiviste
unei posibile reveniri a regimu ale nobilimii maghiare din
lui revoluţionar şi ale reaprinde Transilvania (Ardeal), intole
rii insurecţiei la sud de Carpaţi ranţa şi intenţia acesteia şi a
Arderea In public a Regulamentului organic
in toamna anului 1848. autorităţilor din provincie (în şi a Arhondologiei
rândul cărora cei mai mulţi erau

tot maghiari) de a uni Transil elaborate în mai multe centre românii doreau să colaboreze
■ Transilvania
vania cu Ungaria au provocat unde activau liderii românilor, cu maghiarii, secuii şi cu saşii:
Izbucnirea la mijlocul lunii din partea elitei româneşti s-au schiţat principalele obiecti „Români... spuneţi ungurilor,
martie a revoluţiei în capitala primele acţiuni de protest. Pen ve ale programului revoluţionar săcuilor şi saşilor că noi îi iubim
Imperiului Habsburgic, Viena, tru români, populaţia majoritară românesc, care la prima vedere ca pre fraţii noştri, cu care
apoi în alte centre, precum a provinciei, nu erau suficiente nu depăşea cadrul unui legalism lăcuim într-o ţară. Spuneţi-le cu
Praga, Bratislava şi Pesta, a promisiunile de libertate indi şi reformism pronunţat. Primul cuvântul şi le arătaţi cu fapta că
generat frământări şi în fostul viduală şi de progres pe care le act cu caracter programatic noi îi iubim, însă e drept ca şi
Mare Principat Transilvania, oferea cu generozitate pro mai important este manifestul ei să ne iubească... spuneţi-le
programul revoluţionar maghiar gramul revoluţiei din Ungaria. elaborat la 25 martie 1848 de în gura mare că noi nu voim
fiind amplu difuzat şi comentat. Românii, care nu se bucurau de către profesorul sibian Simion a câştiga drepturile omenimei
românilor din sute de aşezări chorum din 1791, şi finalizată la românească pregătea convoca
de pe Câmpia Transilvaniei, mijlocul secolului al XIX-lea, în rea următoarei adunări naţiona
în 18/30 aprilie 1848 a avut contextul Revoluţiei Paşoptiste. le de la Blaj. În 2/14 mai 1848,
loc la Blaj, în ciuda opoziţiei Ideologia naţională, asociată Simion Bărnuţiu, principalul
autorităţilor, o primă adunare cu principiile liberalismului, ale ideolog al românilor din epocă,
reprezentativă a românilor, la reformelor sociale ce trebuiau a prezentat în catedrala din
care au participat aproximativ introduse, a constituit suportul Blaj, în faţa intelectualităţii
4.000 de persoane: intelectuali, pe baza căruia elitele şi ţăranii venite la cea de a doua adunare
negustori, mici nobili, preoţi, au acţionat în comun pe parcur naţională, un discurs celebru
ţărani. Întrunirea, cunoscută sul Revoluţiei de la 1848—1849. intitulat „Românii şi ungurii”,
sub numele de „Adunarea din adevărat prolog teoretic şi
În toată Transilvania s-au inten programatic al Marii Adunări
Duminica Tomii”, nu a adoptat
sificat în cursul lunii aprilie Naţionale ce s-a desfăşurat în
niciun act programatic, parti
cipanţilor solicitându-li-se să actele de răzvrătire ale ţăranilor zilele de 3/15-5/17 mai. La
revină în număr mult mai mare iobagi români, maghiari şi secui, această nouă întrunire au venit
la următoarea adunare naţio aceştia refuzând să mai presteze în jur de 40.000 de oameni,
nală. Ea este însă importantă obligaţiile feudale faţă de nobili majoritatea ţărani din toate
pentru că a demonstrat victoria me. Împotriva acestor acţiuni comitatele Transilvaniei, fiind
naţionalului asupra confesiona sociale, unele dintre ele având prezenţi şi revoluţionari din
lului în mişcarea de emancipare şi conotaţii etnic-naţionale, Moldova şi Ţara Românească.
Aron Pumnul
naţională a românilor ardeleni. deoarece majoritatea iobagilor Autorităţile, care au încercat şi
De asemenea, a ataşat şi mai erau români, la cererea nobili de această dată să împiedice sau
mult elita de popor, grăbindu-se mii maghiare s-a intervenit cu să limiteze cel puţin amploarea
prin sabie, ci prin legile minţii
fuziunea dintre planul elitar şi forţele militare regulate aflate adunării, au fost nevoite să
sănătoase şi pentru aceea ne
cel ţărănesc, direcţie începută la sub conducerea comandantului recunoască ordinea exemplară
adunăm să ne înţelegem care
sfârşitul secolului al XVIII-lea, armatei austriece din provincie, în care s-a desfăşurat întrunirea,
sunt drepturile acelea”16.
după Răscoala lui Horea din dar în unele locuri şi cu gărzile apreciind maturitatea naţiunii
Meritul major al manifestului
1784 şi Supplex Libellus Vala- cetăţeneşti. Concomitent, elita române. Adunarea a depus
lui Aron Pumnul a fost acela
jurământ de credinţă faţă de
că a impus în conştiinţa publică
naţiunea română, faţă de patrie
românească ideea necesităţii
Mitropolitul Andrei Şaguna,
şi faţă de împăratul de la Viena,
convocării unei adunări naţio conducătorul delegaţiei române la Viena adoptând programul Revoluţiei
nale. În absenţa unor instituţii
Române, formulat în 16 puncte,
politice proprii şi în condiţiile
documentul fiind intitulat Petiţia
nereprezentării românilor în
naţională.
Dieta principatului, adunarea
naţională românească ce urma Programul adoptat la Blaj se
să se întrunească avea un înscrie prin principiile sale în
profund caracter democratic, spiritul concepţiei romantice
reprezentativ. despre stat şi naţiune, asemă
nându-se cu alte programe din
Autorităţile centrale ale pro
cadrul revoluţiei democratice
vinciei au încercat să creeze o
europene. Punctul 1 solici
diversiune, aprobând desfăşu
ta independenţa naţională a
rarea a două adunări, câte una
naţiunii române şi egalitatea
pentru fiecare confesiune (orto
în drepturi cu celelalte naţiuni
doxă şi greco-catolică), însă
din Transilvania. Se cereau
tentativa lor de a-i diviza confe
apoi desfiinţarea iobăgiei fără
sional pe români nu a reuşit.
De asemenea, autorităţile locale
s-au străduit, prin intimidări şi 16. Revoluţia de la 1848-1849 din
Transilvania, 1,2 martie-12 aprilie
arestări, să împiedice deplasarea 1848, red. Şt. Pascu şi V. Cheresteşiu,
spre Blaj a reprezentanţilor Bucureşti, 1977, p. 451-452
Transilvaniei cu Ungaria, minat convocarea la Blaj, între

împăratul Ferdinand I, în con 3/15 şi 16/28 septembrie 1848,
diţiile evenimentelor revoluţi a unei noi adunări naţionale, la
onare de la Viena, a sancţionat care au participat circa 60.000
decizia Dietei ardelene, astfel că de oameni, de astă dată mulţi
naţiunii române i s-a refuzat în înarmaţi. Adunarea a reafirmat
continuare dreptul la existenţă programul revoluţionar din mai,
naţională. În cursul verii, actele a accentuat anumite aspecte
de răzvrătire ale ţăranilor împo sociale şi politice: se respingea
triva nobilimii s-au înmulţit, iar încorporarea Transilvaniei la
mişcările sociale au dobândit Ungaria şi se cerea redarea auto
din ce în ce mai clar un caracter nomiei provinciei; se solicita
naţional. Nobilimea a răspuns încetarea execuţiilor militare şi
însă prin forţă, arestând şi a represiunii împotriva celor
ordonând represalii împotriva care se opuneau autorităţii
ţăranilor, în marea lor majorita guvernului revoluţionar maghiar
te români. Asemenea măceluri etc. Proclamând ruptura cu
împotriva românilor s-au guvernul maghiar, elita româ
petrecut la Mihalţ, Luna etc., nească s-a îndreptat spre o
autorităţile maghiare colabo posibilă alianţă cu Austria
rând în această perioadă şi cu liberală şi constituţională. În
comandamentul militar austriac memoriul redactat la această
împotriva ţăranilor şi a membri a treia adunare naţională şi
Guvernul revoluţionar maghiar
lor Comitetului Naţional de la trimis Parlamentului austriac,
Sibiu, arestând mai mulţi lideri. s-a avansat ideea constituirii
unui stat românesc autonom
în cadrul Austriei, prin unirea
nicio despăgubire din partea vara anului 1848, sub conduce
Transilvaniei, Moldovei şi a
ţăranilor, libertăţi economice şi rea lui Eftimie Murgu, un
Ţării Româneşti: „În niciun stat
politice, desfiinţarea cenzurii, document programatic în care
nu au obţinut toate naţionalită
învăţământ în limba română de solicitau organizarea autonomă
toate gradele etc. Punctul 16 a zonei şi subordonarea directă
prevedea convocarea unei adu faţă de împărat, drepturi şi
nări constituante a provinciei, libertăţi democratice etc. În Simion Balint, portret
de Barbu Iscovescu
în care să fie reprezentate toate Banat, Crişana şi Maramureş,
naţiunile (inclusiv românii), unii lideri ai românilor au
unde să se discute problema fost aleşi în Dieta Ungariei,
unirii Transilvaniei cu Ungaria. manifestând, dacă nu sim
La Blaj s-a făcut un pas impor patie, cel puţin neutralitate
tant pe calea organizării Revo faţă de Revoluţia Maghiară.
luţiei Române prin formarea Revendicările românilor din
unui Comitet Naţional, cu George Bariţiu
aceste comitate bănăţene şi din
sediul la Sibiu. Preşedinte a fost Partium erau, în bună măsu
ales episcopul ortodox Andrei ră, asemănătoare cu cele ale
În lunile de vară, Revoluţia
Şaguna, vicepreşedinte Simion românilor ardeleni, cel puţin
Română s-a consolidat,
Bărnuţiu, alţi membri fiind cele de ordin social, cultural şi
atrăgând de partea sa ofiţeri
Al. Papiu Ilarian, Aron Pumnul, politico-democratic.
mea română şi soldaţii celor
Constantin Roman ş.a.
Nesocotind Petiţia naţională, două regimente româneşti de
În Banat, încorporat admi Dieta nobiliară întrunită la graniţă de la Năsăud şi Orlat.
nistrativ în Ungaria încă de la Cluj (în care românii nu aveau Intransigenţa nobilimii maghia
sfârşitul secolului al XVIII-lea, niciun reprezentant ales) a re şi represiunea declanşată
românii au elaborat în primă decis la 29 mai 1848 unirea împotriva românilor au deter
relaţiile dintre revoluţionarii

transilvăneni, bănăţeni si
bucovineni în vederea con
stituirii unui bloc etnic româ
nesc în cuprinsul Imperiului
Habsburgic. În memoriul
înaintat la 25 februarie 1849
noului împărat Francisc Iosif I
de către deputaţi din Bucovina,
Banat şi Ardeal, se cerea unirea
tuturor românilor din imperiu,
federalizarea monarhiei pe baze
naţionale.
Axente Sever
Până în luna martie 1849,

armata maghiară, condusă de
ţile atât de multe garanţii pen generalul polonez Iosif Bem,
tru libertatea şi naţionalitatea a reuşit să ocupe cea mai
lor ca în Austria, prin hotărârile mare parte a Transilvaniei, cu
drepte, liberale ale unui înalt excepţia regiunilor rămase sub
Parlament... Noi vrem uniunea control austriac (cetatea Alba-
liberă a unor popoare libere sub Iulia) sau românesc (Munţii
conducerea Apuseni). În teritoriile ocupate,
Austriei, liberă în interior, nobilimea maghiară a declanşat
puternică în afară... Dar nu o cruntă represiune împotriva
numai pentru noi ne rugăm, revoluţionarilor şi ţăranilor
Avram Iancu, portret de Barbu Iscovescu români şi saşi, care se opuseseră
ci şi pentru fraţii noştri din
Principatele Dunărene”17. autorităţii guvernului maghiar.
remarcat în organizarea legiu ce a coordonat administraţia În zona Munţilor Apuseni,
A treia adunare de la Blaj a
nilor şi prefecturilor se numără din zonă şi rezistenţa militară armata populară a lui Avram
însemnat un alt pas mai departe
Avram Iancu, Axente Sever, românească împotriva invaziei Iancu repurta numeroase victo
în desfăşurarea Revoluţiei
Alexandru Bătrâneanu, Simion armatei maghiare. În iarna anu rii împotriva trupelor maghiare
Române din Transilvania.
Balint, Ioan Buteanu etc. lui 1848-1849, s-au amplificat ce voiau să ocupe acest ultim
Românii au trecut la aplicarea
în practică a principiului auto La începutul lunii octombrie
determinării naţionale revendi 1848, comandantul arma Aspect din revoluţia maghiară. Bătălia de la Tápióbicske,
4 aprilie 1849 (reconstituire)
cate în programul de la Blaj din tei imperiale din Ardeal a
mai 1848 prin punctul 1. S-a condamnat guvernul revo
început astfel pe cale revoluţio luţionar maghiar şi anexarea
nară organizarea administrativă Transilvaniei la Ungaria, pro
şi militară a Transilvaniei pe clamând restaurarea regimului
baze democratice. Comitetul constituţional austriac. Se
Naţional de la Sibiu a îndru declanşa astfel şi pe teritoriul
mat formarea prefecturilor şi Transilvaniei războiul civil, în
a legiunilor, organe politico- care au fost implicaţi şi românii,
administrative şi militare care luptând alături de armatele
trebuiau să constituie instituţiile austriece împotriva trupelor
autoguvernării naţionale. revoluţionare maghiare. Fireşte,
În regiuni cu populaţie mixtă au revoluţionarii români nu s-au
fost cooptaţi în conducerea subordonat deplin politic şi
instituţiilor locale administrative militar armatei imperiale. În
şi reprezentanţi ai celorlalte Munţii Apuseni, Avram Iancu a
naţiuni. Printre cei care s-au organizat un Consiliu de Război 17. Bodea, 1848 la români, II, p. 911
Comandantul de grăniceri ardeleni

David Urs, membru al delegaţiei
revoluţionarilor români la Viena
din vara anului 1848. De abia Bătălia de la Arad
la mijlocul lunii iulie 1849, ca

urmare a eforturilor depuse de
N. Bălcescu pe lângă A. Iancu naţiunea maghiară am hotărât a cerut românilor să depună
şi L. Kossuth, s-a semnat un să rămânem neutri fată de armele, legiunile conduse de
„Proiect de pacificare”, iar la armata maghiară, neatacând-o şi Avram Iancu, neînvinse până
16/28 iulie 1849 Parlamentul apărându-ne numai în cazul că atunci de către armata revo
Ungariei a votat Legea naţio am fi atacaţi”18. Această punte luţionară maghiară, fiind astfel
nalităţilor, prin care se acordau spre înţelegere şi colaborare nevoite să se dezarmeze. Lua
Împăratul Francisc Iosif I
unele drepturi naţiunii române între revoluţiile maghiară şi sfârşit astfel partea militară a
din Ungaria: folosirea limbii românească a fost întinsă prea Revoluţiei Române, liderii poli
proprii în administraţia comi târziu, deoarece la 13 august tici depunând eforturi la Viena
tatelor cu populaţie majoritară 1849, la Şiria (lângă Arad), în perioada următoare pentru
bastion al rezistentei româ
românească, independenţa armata maghiară a capitulat. împlinirea altor obiective înscri
neşti. Revoluţionarii din Ţara
bisericii ortodoxe etc. Totuşi, Imediat după acest eveniment, se în programul revoluţionar
Românească (Nicolae Bălcescu,
unirea (anexarea) Transilvaniei comandantul armatei austriece românesc formulat la Blaj.
Cezar Bolliac, Gheorghe
la Ungaria, decisă prin votul
Magheru ş.a.), care s-au refugiat
Dietei nobiliare de la Cluj,
după 13 septembrie 1848 pen
rămânea valabilă. În scrisoa
tru a nu fi arestaţi de către turci, Atacul trupelor ruseşti asupra Sibiului
rea trimisă de A. Iancu lui
având legături cu emigraţia
L. Kossuth la începutul lunii
poloneză din Paris, au încercat
august se arată că românii arde
să realizeze reconcilierea dintre
leni nu se pot alia cu maghiarii,
revoluţia românească ardeleană,
însă vor manifesta o neutralitate
reprezentată de Avram Iancu,
faţă de confruntările acestora
şi cea maghiară, reprezentată de
cu ruşii şi austriecii: „Văzând
Ludovic Kossuth. În unele tra
propunerile de pace pe care
tative s-a implicat activ şi Ioan
ni le-a adus domnul Bălcescu,
Dragoş, deputat român din
agentul emigraţiei române,
Bihor (Partium) în Parlamentul
din partea onoratului guvern
Ungariei, însă rezultatele au fost
maghiar, trebuie să ne expri
tragice atât pentru români, cât
măm regretul că în împrejurările
şi pentru maghiari.
actuale nu putem să dezbatem
Între timp a fost iniţiată con cu fraţii maghiari restabilirea
traofensiva armatei austriece, păcii... Totuşi, pentru a vă
sprijinită de trupele ruse aflate dovedi sentimentele noastre
în Principatele Dunărene încă frăţeşti pe care le nutrim faţă de 18. Ibidem, II, p. 1101-1102
Pe drumul unităţii naţionale

deea unirii Principatelor Române nu a apărut din senin la mijlocul
secolului al XIX-lea, în ambianţa ideologiei paşoptiste; ea a prins
contur încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când memoriile
şi proiectele de reformă boiereşti au înscris acest obiectiv ca unul de
importanţă majora pentru dezvoltarea viitoare a românilor.
■ Ideologie politică mentari (Mihail Sturdza) şi au

şi tendinţe de unitate afirmat-o intelectuali care vor
naţională avea un cuvânt greu de spus în
timpul revoluţiei (Ion Ghica).
Procesul renaşterii naţio
Au sesizat dorinţa de unire a Dumitru Brătianu
nale, care a luat amploare
românilor şi diplomaţii străini
după Revoluţia de la 1821 şi
acreditaţi la Iaşi şi la Bucureşti,
după restaurarea domniilor
aşa cum rezultă şi din scrisoa
pământene, a propulsat tot idealul unităţii naţionale, el a pe care fruntaşii revoluţionari
rea trimisă la 17 mai 1834 de
mai mult obiectivul unirii fost prezent în multe discur le-au redactat cu precădere în
către baronul Bois-le-Comte
Moldovei cu Ţara Românească. suri, articole de ziar şi acţiuni afara graniţelor ţării. Justificarea
superiorilor săi: „Cele două
Regulamentele organice ale revoluţionarilor din ambele unităţii naţionale nu se face
principate, unite prin originea
introduse în 1831-1832, prin principate. Rusia şi Turcia au atât prin raportare la trecut, la
lor comună, limba, istoria şi
prevederile lor unitare pentru receptat şi au înţeles pericolul simbolul reprezentat de Unirea
actuala lor poziţie politică,
ambele principate, au pregătit pe care îl constituia pentru de la 1600 a lui Mihai Viteazul;
năzuiesc să se contopească
din punct de vedere institu tendinţele lor de hegemonie unirea, în opinia generaţiei
într-un singur stat”19. unirea românilor într-un singur paşoptiste, este orientată spre
ţional unirea. Au exprimat-o
direct sau voalat toate mişcările Chiar dacă în timpul Revoluţiei stat. Astfel, circulara din 19/31 viitor, este unica soluţie de pro
politice şi societăţile conspira de la 1848 moldovenii şi mun iulie 1848 a guvernului rus către gres, de înaintare spre civilizaţie
tive din deceniile patru şi cinci, tenii nu au inclus în docu agenţii săi diplomatici atrăgea a naţiunii române, de aliniere
au dorit-o unii domni regula mentele programatice oficiale atenţia asupra obiectivului a ei la naţiunile respectate ale
unităţii naţionale urmărit de Europei.
revoluţionarii români: „Planul
lor de viitor este, de altfel, evi ■ Emigraţia politică
dent. Rezultă din programul lor, postpaşoptistă
iar proclamaţiile lor nu-l ascund şi Europa
în niciun fel. El constă în Înfrângerea Revoluţiei
refacerea... vechii lor naţiona Europene de la 1848-1849 a
lităţi, anume să înceteze să mai generat un nou val de emigraţie
fie provincii, constituind, sub politică, revoluţionarii români
numele de Regatul daco-român, colaborând şi înscriindu-se,
un nou stat separat şi indepen alături de maghiari, polonezi,
dent”20. Intervenţia militară germani, italieni etc., în mişca
a Turciei şi a Rusiei a pus rea democratică europeană ce
capăt temporar speranţelor de plănuia declanşarea unei noi
unitate naţională, fiind restaurat revoluţii continentale. Dumitru
I. H. Rădulescu regimul regulamentar în urma Brătianu a fost reprezentantul
Conferinţei de la Balta Liman. românilor în Comitetul Central
Totuşi, în următorii ani, unirea
Giuseppe Mazzini,
un susţinător al mişcării revoluţionare a fost laitmotivul a sute de 19. Ibidem, I, p. 88
din Principate, care milita pentru
Unire. Portret de Lama Domenico memorii, broşuri, articole etc., 20. Românii la 1859,1, p. 16
Democratic European înfiinţat fost editate, pe lângă broşuri şi fu o revoluţie democratică.

la Londra în iunie 1850, din memorii, unele ziare şi revis Revoluţia de la 1848... fu o
iniţiativa lui G. Mazzini, Ledru- te cu o apariţie fie pasageră, revoluţie socială. Revoluţia vii
Rollin ş.a. fie mai îndelungată: România toare nu se mai poate mărgini
viitoare, Republica română, Junimea a voi ca românii să fie liberi,
În rândul emigraţiei revoluţio
română etc. Presa din emigraţie egali, proprietari de pământ şi
nare româneşti au existat tenta
s-a făcut portdrapelul nu numai de capital... ci va cere unitatea
tive repetate de organizare încă
al convingerilor revoluţionarilor şi libertatea naţională. Deviza ei
din toamna anului 1848, Ion
exilaţi, dar şi al patrioţilor din va fi: Dreptate, Frăţie, Unitate.
Ghica încercând să concentreze
Ţara Românească şi Moldova, Ea va fi o revoluţie naţională”21.
întreaga emigraţie sub condu
care au putut să-şi exprime
cerea unui muntean şi a unui Reculul mişcărilor revoluţionare
astfel nestingherit opţiunile
moldovean. La începutul anului europene după 1852 a îndepăr
politico-naţionale. Cel care a
următor, la Paris, membrii tat posibilitatea ca românii să-şi
diagnosticat cel mai profund
fostei locotenenţe domneşti din împlinească programul naţi
starea naţiunii române la mij
Ţara Românească (Ion Heliade onal în contextul unei mişcări
locul secolului al XIX-lea şi a
Rădulescu, Nicolae Golescu
formulat obiectivele ei imediate generale europene. De aceea,
şi Christian Tell) s-au străduit
a fost N. Bălcescu. În studiul soluţia alternativă schiţată ante Ion
să se impună ca reprezentanţi C. Brătianu
„Mersul revoluţiei în istoria rior de unii fruntaşi români din
oficiali ai emigraţiei. Constantin
românilor”, publicat la Paris emigraţie - să se obţină sprijin
A. Rosetti, Vasile Mălinescu
în România viitoare, acesta diplomatic în vederea realizării
şi Dumitru Brătianu s-au
arăta: „Revoluţia de la 1821... obiectivelor politice şi naţionale
constituit în iunie 1849, tot la
Paris, în aşa-numitul Comitet
ale naţiunii române - a dobândit
Democratic Român, iar Nicolae
mai multă greutate. Tot mai
Bălcescu înfiinţa la 2 decembrie C. A. Rosetti
mult, liderii politici europeni şi
1849 Asociaţia Română pentru
cabinetele marilor puteri au fost
conducerea emigraţiei.
„luate cu asalt” de către revolu
Eforturile depuse pentru uni ţionarii români din exil, care au
ficarea emigraţiei româneşti au încercat să sensibilizeze foru
fost îngreunate de divergenţele rile de decizie în viaţa politică
şi orgoliile personale, de opţi internaţională de justeţea cauzei
unile ideologice şi tactice. În româneşti, de avantajele geo-
timp ce unii se pronunţau pen politice ale unui stat românesc
tru un radicalism revoluţionar puternic la gurile Dunării. Din
(Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti), fericire pentru români, scena
alţii erau adepţii moderaţiei şi politică europeană de la mijlocul
ai transformărilor controlate deceniului şase, dominată de
(I. H. Rădulescu, I. Ghica, o nouă fază din „chestiunea
C. Negri). Existau opinii diferite orientală” (1853-1856: Războiul
privind modalitatea de realizare Crimeii şi negocierile de pace
a programului social, politic şi care au urmat), a fost destul de
naţional: unii fruntaşi propu favorabilă pentru materializarea
neau formula insurecţională, obiectivelor naţionale româneşti.
alţii sperau în rezolvarea pe cale
Ideea unirii Moldovei cu Ţara
diplomatică a programului lor.
Românească era vehiculată în
Cu toţii însă erau de acord că
spaţiul românesc cu tot mai
obiectivele fundamentale ale
multă insistenţă prin interme
românilor în viitor erau unitatea
diul unei prese bogate: Timpul,
şi independenţa naţională. În
vederea popularizării progra
mului democratic şi naţional, au 21. Bălcescu, Opere, II, p. 112
în problema unirii, Turcia fiind

responsabilă cu convocarea la
Iaşi şi Bucureşti a două adunări
ad-hoc care trebuiau să se pro
nunţe în legătură cu organizarea
viitoare a Principatelor.
■ Organizarea luptei
unioniste (1856-1858)
Odată ce bunăvoinţa Europei
a fost manifestată, românii au
trecut la acţiune; fruntaşii uni
onişti din ambele principate,
grupaţi în partida naţională,
au depus eforturi susţinute în
vederea propagandei şi organi
zării forţelor politice interne.
Acţiunea organizatorică unio
nistă s-a desfăşurat cu succes
nu numai în cele două capita Grigore Alexandru Ghica,
domnul Moldovei
le, ci şi în oraşele şi târgurile
din provincie. Mărturiile de
epocă vorbesc despre entuzi
asmul cu care mii de ţărani, Dat fiind faptul că domnii
purtând steaguri tricolore, i-au numiţi la Balta Liman şi-au
încheiat mandatul, Poarta a
numit caimacami (locţiitori
de domn) în Moldova şi Ţara
Ziarul Românul, înfiinţat în 1857
Românească, care să pregă
de către C. A. Rosetti tească alegerile pentru adună
rile ad-hoc. În Moldova a fost
numit caimacam N. Conachi-
Patria, România literară, Steaua Ca urmare a eforturilor depuse Vogoride, cunoscut pentru
Dunării etc. Mişcarea unionistă de emigraţia revoluţionară poziţia sa antiunionistă. Acesta,
a luat o amploare mai mare românească şi a iniţiativelor în complicitate cu reprezentanţii
în Moldova, unde domnitorul diplomatice ale domnului Austriei, Turciei şi ai unor forţe
filofrancez Grigore Al. Ghica a Grigore Al. Ghica, la des conservatoare interne, a operat
sprijinit deschis partida naţiona chiderea, în februarie 1856, falsuri grosolane, neînscriind pe
lă, grupul fruntaşilor moldoveni a Congresului de Pace de la listele electorale multe persoane
ce militau pentru unire. El a tri Paris, problema românească cu drept de vot, datorită con
mis în primăvara anului 1855 în era deja o problemă europeană. vingerilor unioniste ale acestora.
Contele A. F. J. Walewski Demisia pârcălabului de Galaţi,
misiuni diplomatice de informa În favoarea unirii românilor
re la Viena şi Constantinopol se pronunţaseră în epocă o colonelul Alexandru Ioan Cuza,
pe C. Negri şi D. Ralet. Treptat, serie de personalităţi ale vieţii întâmpinat pe reprezentanţii protestele fruntaşilor unionişti
problema unirii Principatelor politice şi culturale din Europa marilor puteri veniţi pentru a care au demascat frauda lui
a devenit subiect de discuţii în (contele Walewski, E. Regnault, se documenta asupra reali Vogoride au avut un larg ecou
mai toate capitalele europene, J. Michelet, H. Desprez, tăţilor din Principate. Pentru intern şi internaţional. În august
reţinând atenţia marilor puteri E. Quinet ş.a.). Prin Tratatul coordonarea acţiunilor în 1857, la Osborne, Napoleon
în planurile şi variantele mul general de pace semnat la cele două ţări, în primăvara al III-lea şi regina Victoria
tiple de obţinere a echilibrului 18/30 martie 1856 s-a decis anului 1857 a fost organizat au acceptat un compromis în
politic european. consultarea poporului român Comitetul Central al Unirii. problema românească: Franţa
aveau însă prerogative limitate. numi „Principatele Unite ale

Ele au fost create de marile Moldovei şi Ţării Româneşti”,
puteri doar pentru a sonda va avea doi domni pământeni,
opinia poporului român faţă de două capitale, două guverne şi
unire. Totuşi, adunările ad-hoc două foruri legislative distincte.
au votat cu entuziasm decla Dând satisfacţie parţială reven
raţii de unire a Moldovei cu dicărilor româneşti, armatele
Ţara Românească, avansând şi celor două ţări erau puse sub o
numele viitorului stat suveran comandă unică, iar la Focşani
(România), precum şi dorinţa de se înfiinţa o Comisie Centrală
instaurare a unei monarhii eredi şi o înaltă Curte de Casaţie
Congresul de la Paris din 1856 tare străine. Adunarea ad-hoc a care să elaboreze legi comune,
Moldovei şi-a depăşit atribuţiile, să conducă în viitor la o unifor
luând în discuţie şi problema mizare legislativă şi administra
renunţa să mai susţină unirea profesioniştii şi ţăranii au votat reorganizării interne, mai cu tivă. Convenţia nu interzicea
deplină a Principatelor sub un prin delegaţi. În luna octombrie seamă chestiunea ţărănească. în mod expres unirea deplină,
prinţ străin, iar Anglia şi-a dat 1857 s-au deschis la Bucureşti
acordul pentru anularea alege şi Iaşi cele două adunări ad-hoc,
rilor falsificate din Moldova şi care aveau totuşi un caracter
organizarea altora noi. reprezentativ, fiind în acelaşi
Doar marii boieri şi clerul au timp şi un experiment democra
participat la vot în mod direct, tic pentru viitorul stat ce urma
în timp ce mica boierime, liber să se înfiripe. Adunările ad-hoc
Napoleon al lll-lea
Deschiderea Adunării ad-hoc

în Ţara Românească
Propunerile adunărilor ad-hoc lăsând pe seama poporului

şi raportul comisiei puterilor român să găsească soluţia cea
europene de la Bucureşti au mai potrivită.
constituit obiectul discuţiilor
Formula „prin noi înşine”
reprezentanţilor celor şapte
a devenit deviza militanţilor
puteri garante întruniţi la Paris
unionişti în lunile următoare.
în mai 1858. După negocieri şi
Aşa cum îi scria Dimitrie Ralet
compromisuri, la 7/19 august
lui Ion Ghica în toamna anului
1858 a fost semnată Convenţia
1858, „acum rămâne ca din
de la Paris, veritabilă consti
puţinul ce ni s-a acordat să ştim
tuţie ce fixa statutul intern şi
a profita şi să ne organizăm în
internaţional al Principatelor,
linişte, dezvăluindu-ne resursele
înlocuind astfel Regulamentele
materiale şi morale”22.
organice introduse de Rusia
la începutul deceniului patru.
Nesocotind cererile românilor 22. Documente privind Unirea
de unire deplină, Convenţia Principatelor, III (Corespondenţă
politică. 1855-1859), ed. C. Bodea,
stipula că noul stat se va Bucureşti, 1963, p. 396
G h e o r g h e Ia c o b
Românii in
perioada edificării
statelor naţionale
(1859-1918)
Sub semnul „politicii faptului împlinit".

De la Unirea Principatelor la proclamarea regatului (1859-1881)
n numeroase lucrări privind istoria modernă
a românilor, în special în cele care se referă la perioada
dintre Unire şi Independenţă, importante acte politice sunt
înregistrate în categoria „faptului împlinit”.
Şi istoria altor popoare Aceste acte politice prezintă

poate oferi exemple similare. o trăsătură comună: manifes
Referindu-se la Europa seco tarea voinţei românilor din
lului naţionalităţilor, Nicolae cele două principate, apoi
Iorga aprecia „sistemul faptului din România, de a-şi decide
împlinit” ca „un element de singuri soarta, în confruntarea
originalitate creat de români...”. cu politica restrictivă a unor
Semnificative sunt, în acelaşi puteri europene, în special a
sens, cuvintele lui Cavour: celor vecine. Politica „faptului
„Unirea Principatelor şi con împlinit” reprezintă reacţia
Alexandru
sultarea votului poporului sunt factorilor politici din România loan Cuza
începutul unei ere noi în siste la hotărârile - de cele mai
mul politic al Europei”. Seria multe ori nefavorabile pentru
„faptelor împlinite” include: cauza românilor — ale puterilor către reprezentanţii partidei naţi ţele reprezentanţilor partidei
dubla alegere a domnitorului garante (exprimate în congrese onale, iar cea a Ţării Româneşti naţionale. Ideea alegerii acelu
Alexandru Ioan Cuza, opera de şi conferinţe internaţionale). de către conservatori, care spri iaşi domnitor — şi ca urmare a
consolidare a Unirii, secula Oamenii politici români jineau unirea, dar sub sceptrul lipsei de precizie a Convenţiei
rizarea averilor mănăstireşti, dovedeau astfel Europei că fostului domn regulamentar, de la Paris, care nu interzicea
lovitura de stat din 2 mai 1864, România nu este un produs Gh. Bibescu. La Iaşi, capitala explicit alegerea aceleiaşi per
11 februarie 1866, aducerea al diplomaţiei marilor puteri - Moldovei, a fost ales domnitor soane ca domnitor în cele două
prinţului străin, adoptarea cum se afirma de către unele Al. I. Cuza, cu unanimitatea principate - a căpătat susţinere,
Constituţiei de la 1866 şi pro cancelarii europene — care pot deputaţilor prezenţi. A fost iar conservatorii au fost tot mai
clamarea independenţei de stat deci interveni oricând în acest singurul candidat votat de către intimidaţi de manifestările de
a României. spaţiu şi că naţiunile mici pot toţi membrii partidei naţionale stradă, orchestrate de membri
să-şi croiască şi singure drumul şi acceptat de conservatori, ai partidei naţionale. Urmarea a
Ordinul Unirii, fost alegerea lui Al. I. Cuza cu
instituit în 1864 în istorie. după invalidarea lui Gr. Sturdza,
fiul fostului domnitor regu unanimitate de voturi.
■ Dubla alegere a dom lamentar, Mihail Sturdza. Impunerea lui Cuza ca domn
nitorului Al. I. Cuza Colonelul Cuza, comandant în ambele principate a fost o
(5-24 ianuarie 1859) al armatei ţării, era cunoscut soluţie inteligentă şi curajoasă
În conformitate cu prevede ca fruntaş al Revoluţiei de la a românilor, pentru situaţia
rile Convenţiei de la Paris, în 1848 şi pentru demisia din creată prin hotărârile Conferin
Principate au fost constituite funcţia de pârcălab de Galaţi, ţei de la Paris. „Faptul împli
comisii provizorii (căimăcămii), provocată de falsificarea nit” de români „a surprins şi
formate din câte trei membri, alegerilor din Moldova. Era a derutat complet diplomaţia,
având sarcina de a asigura ale considerat o garanţie pentru care nu se aştepta deloc la
gerile adunărilor elective, care punerea în practică a dorin acest rezultat”, constata J.
urmau să desemneze cei doi ţelor exprimate de adunările Jooris, diplomat belgian la
domnitori. Adunarea electivă ad-hoc. La Bucureşti, alegerea Constantinopol. Alte mărturii
a Moldovei era dominată de lui Al. I. Cuza a mărit speran ale vremii completează această
GHEORGHE IACOB • ROMÂNII ÎN PERIOADA EDIFICĂRII STATELOR NAŢIONALE (1859- 1918)
imagine asupra evenimen tinua să fie însă dificilă, întrucât voastră încredere într-un singur
tului istoric: „soluţia atât de era nevoit să colaboreze cu domn; alesul vostru vă dă astăzi
extraordinară”, „abila şi îndrăz două guverne, două adunări o singură Românie”. Capitala
neaţă acţiune politică”, „o etc., aflate la Bucureşti şi Iaşi s-a stabilit la Bucureşti, unde
victorie rar întâlnită în istorie”, (situate la 400 km distanţă, funcţiona un singur guvern şi
„norocita inspirare”. Această apreciabilă pentru acea vreme, un singur parlament, care şi-a
trăsătură de originalitate este putând fi parcursă în aproxi deschis lucrările în ziua de
întărită de natura şi de nota mativ 60 de ore). Domnitorul 24 ianuarie 1862. În actele
comună a sentimentelor care începe imediat opera de cen oficiale s-a înscris numele de
au însoţit vestea evenimentelor tralizare administrativă a celor România, chiar dacă puterea
de la Iaşi şi Bucureşti: la Viena, două principate; sunt unificate suzerană a refuzat să recunoas
„surpriză” şi „cea mai mare armata, administraţia telegrafu că noua denumire oficială a
uimire”, la Constantinopol, lui, cursul monedei. Erau paşi statului român.
„stupefacţie şi uimire, accele Costache Negri
rând deruta”, la Paris, „surpri

ză şi admiraţie”, la Petersburg,
„o destul de mare surpriză”.
Invocând acest moment
istoric, ca exemplu de maturi
tate politică ce trebuia urmat
de Parlamentul României,
I. C. Brătianu declara în
Adunarea Deputaţilor, la 1
iunie 1883, cu prilejul dezba
terii modificărilor Constituţiei:
„Mi-aduc aminte când am ales
pe Cuza Domn, că nu numai
naţiunile cele mai tinere dar
chiar Englitera a rămas înmăr
murită de abilitatea noastră
politică, că am putut să înlătu
răm un tratat impus de Europa
întreagă. Şi de atunci, tot cam
aşa am urmat şi de aceea am
ajuns aici”1. Alegerea unui Sosirea lui Alexandru Ioan Cuza la deschiderea Camerei
singur domnitor al celor două

principate a reprezentat actul de
naştere al României modeme. importanţi spre unirea deplină. În noul context politic, dom sau mănăstiri din Grecia şi din
Utilizând o gamă variată de nitorul Unirii putea continua şi Orientul Apropiat. Secularizarea
■ Consolidarea Unirii. mijloace diplomatice, - de la lărgi programul de reforme, conce acestora — împreună cu averile
Politica de reforme solicitarea bunăvoinţei la ame put împreună cu principalul său mănăstirilor fără legătură cu
Printr-o intensă, abilă şi cura ninţarea cu „faptul împlinit”—, sfetnic, Mihail Kogălniceanu. O exteriorul ţării - dovedeşte, încă
joasă activitate diplomatică, - Al. I. Cuza obţine acordul primă reformă de mare impor o dată, capacitatea domnitorului
profitând şi de contextul inter puterilor garante şi al sultanului tanţă a fost secularizarea averilor şi a sfetnicilor săi de a învinge
naţional, marcat de războiul pentru unificarea Principatelor, mănăstireşti (legea din decembrie rezistenţa Porţii şi a celorlalte
dintre Franţa (aliată cu Sardinia) în Proclamaţia adresată ţării, la 1863), prin care aproximativ mari puteri faţă de tendinţele de
şi Austria -, Al. I. Cuza obţine 11/23 decembrie 1861, dom 25% din teritoriul ţării intra în independenţă ale tânărului stat
recunoaşterea dublei alegeri din nitorul declara: „Unirea este patrimoniul statului. De men român. Drumul către reforma
partea celor şapte mari puteri. îndeplinită, naţionalitatea româ ţionat că cea mai mare parte a
Este adevărat, doar pe timpul nă este întemeiată... În zilele de acestor averi aparţineau mănăs
1. I. C Brătianu, Acte şi cuvântări, VIII,
domniei sale. Misiunea sa con 5 şi 24 ianuarie aţi depus toată a tirilor închinate unor patriarhii Bucureşti, 1939, p. 199
agrară — o adevărată „cheie” a pas spre independenţa deplină au văzut în domnitorul Cuza gratuit; secundar de şapte ani
procesului de modernizare - a a tării. omul providenţial, care le-a şi universitar de trei ani. În
fost mult mai dificil, deoarece adus libertatea economică şi octombrie 1860 fusese înfiinţa
În noul context politic, la
la rezistenţa externă - imperi calitatea de cetăţean al ţării. tă Universitatea din Iaşi,- cea
14/26 august 1864 a fost pro
ile vecine nu priveau cu ochi Reforma agrară de la 1864 a mai veche universitate din
mulgată Legea rurală. Articolul
buni măsurile „revoluţionare”, pus bazele economiei capitaliste România —, iar în iulie 1864
I prevedea: „Sătenii clăcaşi
care consolidau noul stat de în agricultura României, ramură Universitatea din Bucureşti. De
(pontaşi) sunt şi rămân deplin
la gurile Dunării — s-a adăugat
economică în care lucra peste asemenea, în aceşti ani au fost
proprietari pe locurile supuse
80% din populaţia ţării. înfiinţate conservatoarele din
opoziţia înverşunată a marilor posesiunii (stăpânirii) lor, în
boieri, care dominau, de altfel, întinderea ce se hotărăşte prin Programul de reforme al Iaşi şi Bucureşti, şcoli de bele-
Camera. După mai multe legile în fiinţă”2. Întinderea domnitorului Unirii a cuprins arte, şcoli normale şi mai multe
încercări eşuate, singura soluţie lotului depindea de numă şi reorganizarea învăţământului, gimnazii în principalele oraşe
Votul din 24 ianuarie 1859

Tablou de Theodor Aman
a fost lovitura de stat, de la 2 mai rul vitelor pe care le poseda

1864. Domnitorul a dizolvat ţăranul. Articolul X stabilea că
Adunarea şi a promulgat un „se desfiinţează odată pentru
nou act fundamental, numit totdeauna şi în toată întinderea
Statutul dezvoltător al Convenţiei României, claca (boierescul),
de la Paris. Deşi prin denumire dijma...”3 şi alte dări şi obli
erau prevenite nemulţumiri gaţii în muncă, pe care ţăranii
le puterilor garante, în fapt le aveau încă din evul mediu.
Convenţia era înlocuită printr-o Pentru răscumpărarea acestor
constituţie concepută în interior obligaţii, ţăranii urmau să plă
şi aprobată printr-un plebiscit. tească o sumă - repartizată pe
Proclamaţia din 10 februarie 1859 a lui Al. I. Cuza către
Se instaura un regjm de autori 15 ani - care era aproximativ Adunarea electivă a Ţării Româneşti
tate. Legislativul era subordo egală cu valoarea pământului
nat domnitorului, care avea primit. În baza Legii rurale din ale ţării. Tot în luna decembrie
justiţiei şi armatei. În decembrie
dreptul unic de a iniţia o lege şi august 1864 au fost împroprie 1864 a fost promulgată Legea 1864 au fost promulgate Codul
dreptul de veto asupra pro tărite peste 500.000 de familii, penal (alcătuit după modelul
asupra instrucţiunii publice, prin
iectelor adoptate de Adunare. cu aproximativ 2 milioane de Codului penal francez şi al celui
care învăţământul a devenit
Reprezentanţii puterilor garante hectare. Deşi se limita suprafaţa prusian) şi Codul civil (având ca
unitar în întreaga ţară, stabilin
la Constantinopol au recunos disponibilă pentru ţărani la 2/3 model Codul napoleonian şi pe
du-se durata studiilor: primar
cut — printr-un „Act adiţional”- dintr-o moşie, iar pădurile nu cel italian). Ambele coduri pre
de patru ani, obligatoriu şi
Statutul şi dreptul puterii de la au fost cuprinse în reformă,
Bucureşti de a legifera fără a le Legea rurală a avut un mare 2. C. Hamangiu, Codul general al României, ed. a ll-a, II (1856-1900), Bucureşti, f.a., p. 78
mai solicita avizul. Era încă un ecou în rândul ţăranilor, care 3. Ibidem, p. 79
introducerii sistemului de măsuri

şi greutăţi metrice, legile bisericeşti
(privind numirea mitropoliţilor
şi episcopilor, ca şi autocefalia
bisericii române, care rămâ
ne legată de patriarhia de la
Constantinopol doar în privinţa
dogmei), Legea privind exproprie
rea pentru cauze de utilitate publică,
Legea pensiilor şi altele.
Într-o domnie de doar şapte

Şedinţa de deschidere a Camerei României ani, Al. I. Cuza a reuşit,
în prezenţa domnitorului Cuza
printr-o extraordinară voinţă
politică, însoţită de o deose
Decretul din 4 iulie 1864 privind
bită clarviziune asupra nece înfiinţarea Universităţii Bucureşti
luaseră şi prevederi ale legislaţiei niei, Al. I. Cuza scria împăra sităţilor ţării, să pună bazele
autohtone în vigoare. Având în tului Napoleon al III-lea că are
vedere că era domeniul pe care o armată de 40.000 de oameni
îl cunoştea, poate, cel mai bine, (o armată regulată de 20.000
dar şi necesitatea urgentă de de militari, 12.000 de grăniceri
a întări capacitatea de apărare şi 8.000 de dorobanţi), dotată
a ţării, domnitorul Unirii a acor cu puşti şi tunuri moderne,
dat o atenţie specială armatei, fabricate în Franţa. Aceste forţe
atenţie concretizată într-un au reprezentat nucleul armatei
complex de măsuri: unificarea cu care România şi-a câştigat
celor două oşti, reorganizarea independenţa în războiul din
întregului sistem de instruire, anii 1877-1878.
lărgirea bazei de recrutare,
aducerea unor misiuni militare Din complexul de reforme Palatul Universităţii Bucureşti, schiţă de Alexandru Orescu
franceze, trimiterea la studii în înfăptuit în timpul domniei lui

Franţa a unor ofiţeri români, Al. I. Cuza mai trebuie men
dotarea cu armament modern a ţionate: Legea comunală, Legea constituţionale şi economice obligat să abdice, pentru a face
infanteriei şi artileriei, înfiinţa consiliilor judeţene, Legea conta ale României moderne. Cuza loc unui principe străin pe
rea unor manufacturi pentru bilităţii publice, Legea Curţii de rămâne în conştiinţa urmaşilor tronul României. Actul de la 11
producerea armamentului şi Conturi, Legea Consiliului de Stat, săi ca întemeietor al României februarie 1866 a fost caracte
muniţiei ş.a. Spre sfârşitul dom Legea Camerelor de Comerţ, Legea moderne. La scară europeană, rizat în termeni diverşi, aflaţi
numele său poate şi trebuie să la extremă: de la „revoluţie” la
fie alăturat celor ale lui Cavour „trădare naţională”. Disputele -
Hora Unirii la Craiova în istoriografie - nu au încetat
Pictură de Theodor Aman şi Bismarck, care, în alt context
istoric, au pus bazele statelor nici după aproape un secol şi
italian, respectiv german. jumătate.
Între factorii care au determinat
■ Instaurarea dinastiei şi care explică detronarea lui
străine (10 mai 1866) Al. I. Cuza se află următorii:
După o domnie apreciată peste a) În contextul istoric în care a
timp ca „glorioasă”, după ce fost ales domn, problema prin
a reuşit într-un timp relativ ţului străin a rămas deschisă,
scurt să pună în aplicare un domnia sa fiind considerată o
vast, complex şi — în unele etapă provizorie până la satis
domenii - radical program facerea dorinţelor adunărilor
de reforme, Al. I. Cuza a fost ad-hoc; majoritatea oamenilor
e) Acţiunile „monstruoasei ocasiune solemnă că singura

coaliţii” au fost mult încurajate mea ambiţiune este de a păstra
de schimbarea de atitudine a dragostea poporului român, este
Franţei faţă de Cuza. în adevăr de a fi folositor patriei
mele, de a menţine drepturile
f) Un ultim factor - şi nu cel
ei neatinse. Fiţi convinşi că eu
mai puţin important - a fost
n-aş vrea o putere care nu s-ar
crezul politic al domnitorului
întemeia decât pe forţă. Fie
Unirii. Încă de la alegerea sa ca
în capul ţării, fie alăturea cu
domn al celor două principa
D-voastră, eu voi fi totdeauna
te, el arăta în nota adresată
cu ţara, pentru ţară, fără altă
puterilor garante: „Ţara a cerut
ţintă decât voinţa naţională şi
unirea cu un prinţ străin. Cât
marile interese ale României.
pentru mine personal, am lucrat
Eu voiesc să fie bine ştiut că
totdeauna la succesul acestei
niciodată persoana mea nu va fi
combinări şi alegerea mea nu a
o împiedicare la orice eveniment
putut slăbi nici cum convingeri
care ar permite de a consolida
Drapelul militar din timpul
domniei lui Al. I. Cuza
politici apreciau ca necesa problemei româneşti în atenţia

ră retragerea lui Cuza după puterilor europene, situaţie
desăvârşirea unirii şi pregătirea care putea pune în pericol chiar
condiţiilor în vederea aducerii unirea, atât de greu înfăptuită şi
prinţului străin. Deşi poate consolidată.
părea paradoxal, succesele
c) Impunerea abdicării a fost
interne şi externe ale domnito
posibilă numai după consti
rului au grăbit pregătirile pentru
tuirea „monstruoasei coaliţii”
impunerea abdicării.
- dintre liberalii radicali şi con
b) Liderii politici care au pre servatori, având motivaţii
gătit acţiunea din 11 februarie proprii pentru înlăturarea lui
erau convinşi de necesitatea Cuza - care a avut un singur
unei abdicări-surpriză, - însoţită scop: detronarea lui Cuza şi
de aducerea unui prinţ străin aducerea prinţului străin; ulteri
pentru evitarea readucerii or, coaliţia s-a destrămat. Abdicarea lui Al. I. Cuza
d) Contextul social-economic şi
le mele de mai înainte. Lipsit de edificiul politic la a cărui aşezare
politic a favorizat pregătirea şi
ambiţie personală şi nedorind am fost fericit a contribui”5. De
executarea acţiunii complotiste.
alta decât binele ţării mele, aşa altfel, Cuza n-a încercat şi nici
Modul în care Al. I. Cuza şi-a
precum ea îl înţelege şi îl cere, n-a acceptat vreo iniţiativă de
exercitat rolul politic, - mai ales
Tronul lui nu am trebuinţă de a declara că a recăpăta tronul. A fost însă
Alexandru maniera în care s-a raportat la
loan Cuza
voi fi totdeauna gata de a mă foarte afectat că armata, pentru
liberalii radicali şi la conser
întoarce la viaţa privată şi că nu care făcuse mari eforturi organi
vatori —, introducerea regi
voi considera retragerea mea ca zatorice, a participat la actul din
mului de autoritate personală,
un sacrificiu...”4. 11 februarie 1866.
efectele imediate ale reformelor,
greutăţile economice ale ţării, Şi spre sfârşitul domniei, având În ziua de 11 februarie 1866,
acţiunile camarilei, unele greşeli sentimentul datoriei împlinite, Locotenenţa Domnească a
politice - precum îndepărtarea Al. I. Cuza declara în Mesajul de convocat corpurile legiuitoare.
lui M. Kogălniceanu - şi altele deschidere a Camerei, din 5/17
din viaţa personală, vulnerabilă decembrie 1865: „împrejurarea 4. G. Chiriţă, Preludiile şi cauzele
detronării lui Cuza Vodă, în Rdl, 29,
la criticile presei, au creat în ţară aducând a vorbi despre persoa 3/1976, p. 371
un climat de nemulţumire. na mea, eu vă declar în această 5. Ibidem, p. 366
aprilie 1866 - prin care cetăţenii

cu drept de vot şi-au exprimat -
cu o mare majoritate — acordul
pentru instaurarea unei dinastii
străine în România, având ca
prim reprezentant pe Carol I.
La 10/22 mai domnitorul
a depus jurământul în faţa
reprezentanţilor naţiunii. Deşi
Poarta era nemulţumită de
evoluţia evenimentelor, a tre
Bucureşti pe vremea unirii Principatelor
buit să cedeze în faţa atitudinii
marilor puteri, care au acceptat
tacit noua situaţie, la care s-au
Conducerea guvernului a fost având acordul guvernului, l-a Wilhelm I
adăugat fermitatea şi rezistenţa
acordată lui Ion Ghica, impor convins pe Carol-Ludovic de
liderilor politici de la Bucureşti,
tant lider al „monstruoasei Hohenzollern-Sigmaringen, - conduşi acum de ruda regelui lejul pentru lichidarea „legăturii
coaliţii”, având strânse legături fiul principelui Carol Anton Prusiei, Wilhelm I, şi a împă seculare” cu Poarta. Condiţiile
la Poartă. Acesta a propus ca de Hohenzollern-Sigmarin ratului Franţei, Napoleon al internaţionale erau nefavorabile
domn al României pe contele gen—, guvernatorul Renaniei, IlI-lea. Prin acest nou „fapt României. La acţiunea diploma
Filip de Flandra, fratele regelui
să accepte tronul României, împlinit”, România, tot mai
Leopold al II-lea al Belgiei. Era tică a Ministerului de Externe,
sub numele de Carol I. De mult cunoscută şi recunoscută din ianuarie 1876, prin care se
un „semnal” al elitei politice
această dată, sprijinul împăra în Europa sub acest nume, des sonda opinia puterilor garante
de la Bucureşti că doreşte să
tului Napoleon al III-lea era de chidea un nou capitol în istoria asupra proclamării indepen
îndrume ţara spre independenţă
aşteptat, având în vedere legă sa modernă, finalizat la 1918. denţei şi asigurării neutralităţii,
şi spre un regim politic modern,
aşa cum reuşise Belgia, ţară tura de rudenie cu tânărul prin acestea nu au promis sprijinul
mică, aflată la întretăierea inte cipe. S-au adăugat şi încurajările ■ Cucerirea inde politic solicitat. Mai mult, reac
reselor mai multor mari puteri. venite din partea cancelarului pendenţei de stat ţia a fost uneori chiar ostilă.
De altfel, statutul „delicat” al Bismarck, care, cu luciditatea (1877-1878)
Atitudinea factorilor politici de
Belgiei nu a permis candidatului cunoscută, vedea în domnitorul „Faptele împlinite” realiza
la Bucureşti a fost promptă şi
desemnat să accepte oferta, României un „pivot” important te de Al. I. Cuza şi apoi de
hotărâtă. O probează, între alte
întrucât Napoleon al III-lea nu al influenţei germane pe harta Carol I — mai ales adoptarea
le, declaraţia lui I. C. Brătianu
agrea familia regală a Belgiei, Europei de Sud-Est. Constituţiei - preveniseră şi
în faţa Parlamentului: „... dacă
care făcea parte din casa de obişnuiseră marile puteri cu
toate puterile din Europa [...] ar
Orleans, pretendentă la tronul Continuând politica „faptu ideea unei largi autonomii a
zice că România să fie provin
Franţei. Într-o conjunctură poli lui împlinit”, Locotenenţa României, care tindea, evident, cie turcească, noi să nu suferim
tică complicată - şi, de ce nu, Domnească a organizat un spre independenţa deplină.
una ca asta”6; a fost înaintată
norocoasă - Ion C. Brătianu, plebiscit - între 2/14 şi 8/20 Guvernul de la Bucureşti
puterilor o vehementă notă de
încheiase o serie de convenţii
protest, iar în întreaga ţară s-au
cu puterile europene, inclusiv
desfăşurat ample manifestaţii
Dorobanţi călări (reconstituire) cea comercială cu Austro-
antiotomane, în care se cerea
Ungaria, care recunoşteau
rezistenţa armată. Ca semn
indirect independenţa faţă
al noului statut al României,
de Imperiul Otoman. Totuşi,
I. C. Brătianu (prim-ministru)
Poarta continua să considere
şi Mihail Kogălniceanu (minis
„Principatele Unite” - cum tru de externe) solicită ţarului
persista să le denumească - Alexandru al II-lea şi cance
o „provincie privilegiată”. larului A. M. Gorceakov - la
Redeschiderea crizei orientale în
anul 1875, care anunţa un nou
6. N. Adăniloaie, Independenţa naţională
război ruso-turc, constituia pri a României, Bucureşti, 1986, p. 139
întâlnirea din Crimeea măsuri, care afirmau noul statut a acceptat condiţia pusă de supremă a trupelor româno-
(septembrie - octombrie 1876) - al României, au fost înfiinţarea Carol I, în privinţa recunoaşterii ruse de la Plevna — unde a avut
încheierea unei convenţii, care Ordinului „Steaua României” individualităţii armatei române. loc principala bătălie - a fost
să prevadă condiţiile trecerii şi anularea tributului către Apoi, subapreciind valoarea oferită, după dificile negocieri,
armatei ruse spre Balcani. Actul Poartă, suma fiind destinată armatei otomane, diplomaţii domnitorului Carol I; contribu
a fost semnat la Bucureşti, armatei. A doua zi, 10/22 mai, şi militarii ruşi sperau într-un ţia decisivă la ocuparea redutei
în 4/16 aprilie 1877. A fost cu prilejul aniversării urcării pe război de scurtă durată, cu o Griviţa I, capitularea Plevnei,
semnalul pentru Poartă de a tron a domnitorului Carol I, victorie uşoară, ai cărei lauri ocuparea Vidinului ş.a. Vitejia
considera România ca ina acesta a fost felicitat de către nu voiau să-i împartă cu niciun ostaşilor români a fost apreciată
mic şi de a trece la represalii membrii guvernului, senatori şi aliat. Desfăşurarea evenimen de opinia publică şi de presa
(incursiuni armate, jafuri, din întreaga Europă. Trebuie
bombardamente de artilerie subliniat că pentru a suporta
asupra localităţilor de pe malul costurile campaniei, guvernul
Dunării ş.a.). Opinia publică, a făcut apel la popor. O mare
presa, armata au reacţionat, parte a populaţiei a contribuit
cerând guvernului să acţioneze cu bani şi bunuri la dotarea şi
la înălţimea momentului istoric. întreţinerea armatei. Contribuţii
În ziua de 26 aprilie/8 mai importante au oferit şi româ
1877, bateria „Ştefan cel Mare” nii din teritoriile ocupate de
de la Calafat răspundea turcilor Imperiul Austro-Ungar. De
prin bombardarea Vidinului şi asemenea, zeci de voluntari din
a navelor turceşti din port. Se Transilvania, Banat şi Bucovina
instaurase - în fapt - starea de s-au înrolat în armata română.
război. La 29 aprilie/11 mai,
Dacă în timpul desfăşură
respectiv 30 aprilie/12 mai,
rii ostilităţilor colaborarea
Adunarea Deputaţilor şi Senatul
ruso-română a fost dificilă,
au adoptat moţiuni prin care se Intrarea principelui Carol în Bucureşti
încheierea armistiţiului - la
declara oficial starea de război
19/31 ianuarie 1878 - şi apoi
cu Turcia.
a păcii de la San Stefano — la
În acest context, în ziua de deputaţi. Discursurile oficiale telor — rezistenţa îndârjită a 19 februarie/3 martie - a adus
9/21 mai 1877, Camera şi au insistat asupra semnificaţiei turcilor şi chiar pericolul respin cele două armate în pragul unui
Senatul au votat moţiuni prin proclamării independenţei ţării. gerii ruşilor peste Dunăre - a conflict deschis. Motivând că
care se proclama indepen Momentul a fost marcat prin oferit o şansă României, care independenţa României nu
denţa naţională a României. numeroase manifestaţii în capi şi-a adus o contribuţie decisivă fusese recunoscută pe plan
Mihail Kogălniceanu afirma tală şi în judeţe. Deşi Guvernul la victorie. internaţional, iar garanţiile
în Cameră: „Aşadar, domnilor României şi-a exprimat intenţia oferite în Convenţia din aprilie
În sinteză, rolul românilor s-a
deputaţi, nu am cea mai mică de a participa la războiul ruso- 1876 erau îndreptate împotriva
concretizat în: sprijinirea arma
îndoială şi frică de a declara... turc, pentru a impune cu armele Turciei, Rusia nu a acceptat
tei ruse la trecerea Dunării şi
că noi suntem o naţiune liberă recunoaşterea independenţei, România la tratative. Deşi la
cucerirea cetăţii Nicopole; inter
şi independentă”7. Între primele Rusia s-a opus. Mai întâi nu San Stefano se recunoştea
venţia în luptă, la cererea dis
independenţa ţării şi alipirea
perată a marelui-duce Nicolae,
Dobrogei, a Insulei Şerpilor şi
într-un moment extrem de
a Deltei Dunării, armata rusă
Sosirea principelui Carol critic al războiului; mobilizarea
la Turnu Severin, acuarelă ocupa cele trei judeţe din sudul
unei armate de aproximativ
Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi
100.000 de oameni, din care
Ismail), revenite la Moldova
aproape 60.000 reprezentau
după Congresul de Pace de la
trupele de operaţii; în faţa
Paris (1856).
Plevnei se aflau aproximativ
40.000 de militari români,
7. Istoria românilor, VII/I, Constituirea
care dispuneau de 108 tunuri României moderne (1821-1878), coord.
(din totalul de 190); comanda D. Berindei, Bucureşti, 2003, p. 659
La presiunea celorlalte mari pentru promovarea unei politici clarificarea problemei Dunării
puteri, în special a Austro- corespunzătoare intereselor şi a încercat să impună garanţii
Ungariei, Angliei şi Germaniei, ţării, pentru accelerarea proce că această schimbare de statut
nemulţumite de creşterea sului de modernizare a socie a României nu va stimula lupta
influenţei Rusiei în Balcani, a tăţii, de realizare a premiselor naţională a românilor din
fost convocat Congresul de desăvârşirii statului naţional Austro-Ungaria.
la Berlin (1/13 iunie-1/13 unitar român. Înlăturarea suze
Fără a mai aştepta acordul
iulie 1878). Reprezentanţii ranităţii otomane şi a regimului
Austro-Ungariei, - dorit pentru
României - I. C. Brătianu şi de garanţie colectivă, impus a evita previzibile complicaţii
M. Kogălniceanu - nu au fost de marile puteri, a îngăduit diplomatice —, guvernul de la
acceptaţi oficial. Ei şi-au putut realizarea unui salt calitativ, care Bucureşti a proclamat regatul
exprima poziţia, într-o scurtă aducea după sine o schimbare la 14 martie 1881 (stil vechi),
alocuţiune, dar „au fost auziţi, de esenţă în ceea ce priveşte dovedind încă o dată voinţa şi
nu şi ascultaţi”. Independenţa poziţia statului român, prin fermitatea factorilor politici din
României a fost recunoscu trecerea de la starea de auto România de a înfăptui obiec
tă, alături de cea a Serbiei şi nomie la condiţia superioară a tivele politicii naţionale. Deşi
Muntenegrului. De aseme independenţei, factor decisiv în problema proclamării regatului
nea, era recunoscută alipirea stimularea energiilor şi dezvol fusese discutată în sferele politi Carol I
Dobrogei, Insulei Şerpilor şi a tarea ţării. Procesul de integrare ce interne şi externe, momentul
Deltei Dunării. Se impunea însă a României în Europa vremii şi maniera în care s-a realizat au
cedarea sudului Basarabiei către s-a intensificat, cuprinzând noi surprins, cel puţin pe cei mai acţiune alese de factorii politici
Rusia. De asemenea, recu laturi şi aspecte ale vieţii social- interesaţi şi îngrijoraţi: oamenii din Principate, apoi din Româ
noaşterea de jure de către unele economice şi culturale. politici din Austro-Ungaria. nia, pentru a asigura afirmarea
mari puteri a independenţei era Acelaşi Hoyos, care presimţise ţării în Europa, consolidarea
amânată până la îndeplinirea ■ Proclamarea regatului încă din februarie — în urma unei poziţiei în cadrul relaţiilor
a două condiţii: modificarea (martie 1881) convorbiri cu premierul român — internaţionale permit a se vorbi
Constituţiei, pentru a se acorda O consecinţă importantă a că guvernul de la Bucureşti de un „exemplu românesc”
dreptul de cetăţenie evreilor; cuceririi independenţei de stat, intenţiona să pună Europa în în „secolul naţionalităţilor”.
lichidarea consecinţelor afacerii faţa unui fapt împlinit, scria la
a consolidării statului român a Românii au fost originali pentru
Stroussberg (falimentul com Viena că proclamarea regatului
fost proclamarea regatului, în că, în limitele rigide ale „ordinii”
paniei germane cu acest nume, martie 1881, act politic ce poate a venit pe neaşteptate. impuse de marile puteri, au reu
care avusese un important fi inclus în categoria „faptului Desfăşurarea evenimentelor şit, în urma unor analize lucide
contract de construire a căilor
împlinit”. Pentru că România, înscrise în seria politicii „fap a situaţiilor politice, - mani
ferate în România). După înde
deşi independentă, suporta tului împlinit”, modalităţile de festând, totodată, o anumită
plinirea acestor condiţii (prima,
încă urmările Congresului de îndrăzneală, dată de credinţa în
în mod parţial, prin acordarea
la Berlin, iar ca stat mic, situat legitimitatea cauzei —, să împli
condiţionată şi restrictivă a
într-o zonă geopolitică deose nească obiectivele luptei naţio
cetăţeniei evreilor), Anglia, Elisabeta
bit de complexă, se confrunta nale. Factorii politici au urmărit
Germania şi Franţa au recunos
cu noi presiuni economice şi cu perseverenţă obiectivele sta
cut independenţa României, în
politice. Dintre acestea, cele mai bilite, au forţat uneori „ritmul
februarie 1880.
intense şi periculoase veneau istoriei”, acţionând cu energie şi
Cucerirea independenţei de din partea Austro-Ungariei, realism politic, într-un context
stat a însemnat o schimbare care avea ca obiective imediate internaţional de cele mai multe
fundamentală pentru poziţia satisfacerea intereselor în pro ori nefavorabil. Actele politice
statului român în concertul blema Dunării şi garanţii pentru înscrise în seria „faptului împli
statelor Europei. Au fost create temporizarea mişcării naţionale nit” s-au bucurat - cu excepţia
astfel condiţiile pentru consoli din Transilvania şi Bucovina. celui din 11 februarie 1866
darea sistemului politico-insti Reprezentantul Austro-Ungariei - de un larg sprijin popular,
tuţional, - al cărui rol a sporit la Bucureşti, Hoyos, l-a „sfătuit” întărind originalitatea conferită
în mod evident în procesul pe I. C. Brătianu să amâne de către români acestui gen de
dezvoltării social-economice proclamarea regatului până la acţiune politică.
Solidaritate politică pentru făurirea României Mari

ucerirea independenţei de stat, alipirea Dobrogei
şi proclamarea regatului au deschis o nouă etapă -
ultima - a înfăptuirii programului Revoluţiei
Române de la 1848, de construcţie a statului unitar şi inde
pendent, care să cuprindă întreaga naţiune română.
Principele
Carol
■ Imperativul brutal care sfarmă naţiunile şi afacerilor externe austro-ungar,

solidarităţii politice drepturile ca un Luxemburg, din 21 oct./3 nov. 1913, se
ca o Belgie oarecare, acesta e arăta că „Ideea României Mari
Într-un context internaţional
duşmanul cel mare al nostru, a câştigat în aşa măsură teren
în care agresivitatea imperii
care suntem tot ce suntem şi solid, încât Transilvania şi
lor vecine şi a marilor puteri
putem fi tot ceea ce sun Basarabia reprezintă obiectivele
cunoştea noi cote de manifes
tem chemaţi a fi, prin ideea cele mai apropiate spre care Stema
tare, pentru români unitatea era Principatelor Unite
naţională, numai prin ideea tinde România, privirile fiind
singura şansă de a-şi menţine
naţională”8. deocamdată îndreptate mult
existenţa şi a-şi asigura viitorul.
mai intens asupra Transilvaniei decenii cu deosebită vigoare.
Sunt sugestive, în acest sens, Deşi - în contextul politic de
decât a Basarabiei”9. Acelaşi Legăturile permanente între
cuvintele lui N. Iorga, scrise la sfârşitul secolului al XIX-lea
personaj, în cadrul unei con românii din Regat şi cei din
la 17 august 1914: „Acest şi de la începutul secolului al
vorbiri avute în luna mai 1914 provinciile asuprite, participarea
imperialism, care de la Londra XX-lea — diplomaţia româ
cu generalul german Moltke, românilor aflaţi sub dominaţie
stăpâneşte cinci continente, de nească părea angajată într-o
spunea: „România este pierdută străină la manifestările politice
la Petersburg cere şi Balcanii şi direcţie potrivnică intereselor
pentru noi şi se pretinde că din şi culturale din „ţară”, con
Manciuria, de la Viena urmă naţionale, adevăratul obiec
vina noastră relaţiile cu ea tactele dintre fruntaşii politici
reşte şi Serbia şi Ucraina, de tiv al României nu a scăpat
s-au deteriorat. În realitate, ati ai acestor provincii şi liderii
la Berlin visează Asia Mică şi observatorilor străini, avi
tudinea noastră a servit numai partidelor politice din România,
drumul Bagdadului, peste noi zaţi, dar şi interesaţi direct.
de pretext pentru a ascunde acţiunile de protest ale români
toţi, meniţi a fi vasali batjoco Astfel, în scrisoarea şefului
adevăratele sentimente şi adevă lor din Regat faţă de opresiunea
riţi, şi despoiaţi, acest product Marelui Stat-Major al Austro-
ratele motive. Problema Româ la care erau supuşi fraţii de din
bastard al ambiţiilor nelegiuite Ungariei, Franz Conrad von
niei Mari se pune de treizeci colo de graniţele arbitrare — iată
din veacul trecut, acest monstru Hoetzendorf, către ministrul
de ani. Un timp oarecare ea a câteva aspecte ale manifestării
trecut în umbră. Criza balcanică solidarităţii naţionale.
Adunarea Deputaţilor
proclamă Regatul României a repus-o la ordinea zilei”10.
Dintre marile şi importantele
Solidaritatea politică a forţelor manifestaţii la care au participat
politice şi sociale din Vechiul sute şi mii de români din pro-
Regat şi din provinciile aflate vinciile-surori sunt bine cunos
sub ocupaţie străină devine, la cute cele din anii 1904 - ser
sfârşitul secolului al XIX-lea şi bările de la Putna, ocazionate
la începutul secolului al XX-lea,
un adevărat imperativ. Numai
8. N. Iorga, Voinţa obştii româneşti,
o acţiune comună şi concer Bucureşti, 1983, p. 15
tată putea asigura premisele 9. 1918 la români. Desăvîrşirea unităţii
naţional-statale a poporului român.
împlinirii idealului naţional. Documente externe. 1879-1916, I,
Sentimentul unităţii, conşti Bucureşti, 1983, p. 351 (în continuare:
1918 la români)
inţa naţională, acel „instinct 10. P. Oprescu, Problema naţională în
naţional” - cum îl numea Take politica externă a României din
preajma primului război mondial,
Ionescu — se manifesta în acele în Rdl, 36,11/1983, p. 1095
de comemorarea a patru secole politici din România şi cei din a întregii naţiuni. Acest ecou asuma adevăratele sale aspi
de la moartea lui Ştefan cel provinciile subjugate au fost este o fericire pentru toţi cei raţii naţionale, care în primul
Mare, 1906 - prilejuite de expo permanente, urmărind găsirea care-şi consacră munca şi rând sunt îndreptate împotriva
ziţia jubiliară de la Bucureşti, celor mai bune soluţii de orien viaţa lor marilor probleme ale monarhiei [austro-ungare — n.n.,
1909 - aniversarea semicen tare a luptei pentru împlinirea culturii naţionale şi ale unităţii Gh. I.]”13. Observaţia diploma
tenarului Unirii Principatelor, idealului naţional. Fireşte, nu naţionale, căci pământul pe tului vienez era justă, expri
1911 - aniversarea, printr-o întotdeauna s-a manifestat care cade sămânţa semănată mând o caracteristică a politicii
mare adunare populară la Blaj, o unitate perfectă de vederi, de ei este rodnic şi va aduce româneşti. România, stat mic,
a semicentenarului Astrei şi privind tactica imediată, căile roade înzecite când va veni în plin efort de modernizare şi
altele. Referindu-se la sosirea de urmat. Dar cu toţii erau de ceasul cel mare”12. O astfel de consolidare, urmărind reali
ardelenilor la festivităţile de la acord în privinţa obiectivului stare de spirit mobilizatoare era zarea idealului naţional, nu-şi
Bucureşti, din toamna anului final. A existat, se ştie, şi un exprimată de soldaţii români, putea permite o diplomaţie
1906, raportul reprezentantului sprijin financiar - oficial, dar care în momentul când treceau slabă şi nicio divizare a forţelor
diplomatic al Austro-Ungariei şi neoficial - al guvernului Dunărea - în 1913 - scandau politice interne faţă de politica
în capitala României consem român acordat românilor din „în Ardeal!”. externă. Disensiuni, deosebiri
na: „În sunetele a trei fanfare
militare, românii transilvăneni
cu corurile lor, sosiţi în cinci
trenuri succesive au fost primiţi
cu entuziasm de numeroase
asociaţii române din Bucureşti
şi de o enormă mulţime de
oameni... Apoi corul din Lugoj
a intonat «Deşteaptă-te,
române!» şi s-a format o
coloană uriaşă de oameni, aşa
cum nu s-a mai văzut niciodată
până acum la Bucureşti. Pe
străzi, oaspeţii sunt salutaţi cu o
însufleţire fără margini; urări de
bun-venit şi buchete de flori au
însoţit impozanta coloană”11. În
organizarea acţiunilor de solida
ritate, un rol de mare însemnă
tate a avut Liga Culturală, care
şi-a început activitatea în mod Depunerea jurământului şi distribuirea drapelelor Gărzii cetăţeneşti din
oficial la 24 ianuarie 1891; se Bucureşti, de către Carol, la 10 septembrie 1867, la Cotroceni, litografie
realiza astfel o coordonare a

eforturilor tuturor forţelor, în
provinciile subjugate, pentru Factorii politici, partidele de păreri în privinţa tacticii, a
primul rând ale oamenilor de
sporirea forţei lor de luptă. politice din România acţionau mijloacelor, laude exagerate sau
cultură de pe întreg teritoriul
Această unitate de acţiune a în această direcţie. Din acest acuzaţii izvorând din practicile
locuit de români, în activita
românilor pentru împlinirea punct de vedere, al obiectivului politicianiste au existat. Dar ele
tea de potenţare continuă a
idealului naţional era subliniată naţional, se manifesta un acord nu afectau unitatea în privinţa
conştiinţei naţionale, de luptă
de D. Onciul, vicepreşedinte al deplin între liberali şi con necesităţii împlinirii idealului
împotriva asupririi naţionale, de
Ligii Culturale, în discursul de servatori. Contele Pallavicini, naţional, a unei politici externe
suplinire a ceea ce nu puteau
deschidere a festivităţilor orga diplomat al Austro-Ungariei, în conformitate cu interesele
realiza deschis oamenii politici
nizate în toamna anului 1911: declara, în urma unei misiuni naţionale. Necesitatea unităţii
din Regat.
„Ecoul pe care apelul Ligii l-a în România, că oamenii politici
Continuând tradiţia paşoptistă, pe găsit la toţi românii, în toate români „într-un singur punct 11. 1918 la români, I, p. 286
12. Ibidem, p. 322
cea din timpul domniei lui cercurile sociale ale românimii, sunt de acord şi anume că mai 13. T. Pavel, Mişcarea românilor pentru
unitate naţională şi diplomaţia
Al. I. Cuza, în această perioadă este o înălţătoare manifestare devreme sau mai târziu va veni Puterilor Centrale, II, Timişoara, 1982,
contactele dintre oamenii a conştiinţei unităţii culturale momentul când România îşi va p. 107
şi cea a cuceririi acesteia. În mai ales pentru industrie şi

noul context geopolitic de pe meşteşuguri -, greu de acceptat
continent - marcat de ascensiu în noul context creat de cuceri
nea Germaniei şi de slăbiciunea rea independenţei, mai ales că la
Franţei România avea nevoie guvern veniseră liberalii, adepţi
de aliaţi care să-i asigure garan ai protecţionismului.
ţii şi sprijin pentru consolidarea
Puterea care prezenta cele
independenţei şi intensificarea
mai mari - posibile - avantaje
procesului de modernizare.
şi cele mai mici dezavantaje
Opţiunile pentru o alianţă erau era Germania. După războiul
limitate. Rusia era exclusă din franco-prusac din 1870-1871 şi
motivele menţionate. Franţa Congresul de la Berlin devenise
nu mai avea poziţia şi influenţa prima putere de pe continentul
din perioada lui Napoleon al european. Noua poziţie era
III-lea: la Berlin a avut o atitu susţinută de potenţialul militar
Adunarea Deputaţilor în 1876
dine reţinută, chiar potrivnică, şi de evoluţia spectaculoasă a
alăturându-se Germaniei şi economiei, mai ales a industriei.
Angliei, care vor recunoaşte De altfel, Germania continua să
independenţa României abia fie principalul partener econo
partidelor de guvernământ Manifestarea solidarităţii parti
în februarie 1880. Relaţiile cu
în politica externă era afir delor politice de guvernământ
Austro-Ungaria prezentau un
mată atât de liberali, cât şi de la sfârşitul secolului al XX-lea şi
mare grad de sensibilitate - pe
conservatori. La 30 martie la începutul secolului al XX-lea
o „scală” largă - întreţinut de
1899, N. Lahovari declara în a însemnat un bun „exerciţiu”
problema naţională şi de „dosa
Adunarea Deputaţilor: „... Cred pentru momentele de criză care
rul” economic. Impunerea dua
că în politica externă e un fel de au urmat: războaiele balcanice,
lismului acutizase lupta naţio
solidaritate [s.n., Gh. I.] adevă declanşarea primei conflagraţii nală a românilor din provinciile
rată între toţi Românii, căci mondiale, intrarea României în ocupate de Austro-Ungaria, iar
niciun guvern care va sta pe război, semnarea armistiţiului şi Convenţia comercială din 1875
această bancă [vorbea în calitate a păcii separate. avusese urmări dezastruoase
de ministru - n.n., Gh. I.] nu
pentru economia României, - Napoleon al lll-lea
va fi nici trădător, nici inept
■ De la alianţa cu
şi nu va urma decât o politică
Puterile Centrale la Carol I între suveranii Europei
naţională şi folositoare interese
apropierea de Antanta
lor ţării”14, idee accentuată cu
Raporturile cu Rusia din timpul
un alt prilej: „Divizaţi înăuntru
între noi, afară în faţa străinilor războiului şi apoi la San Stefano
nu trebuie, nu putem fi decât şi Berlin au umbrit satisfacţia
uniţi...”15. Susţinând ideea că generală provocată de cucerirea
politica externă nu trebuie să fie independenţei. Liderii politici
o politică de partid, P.P.Carp — de la Bucureşti au constatat —
care, de altfel, a acceptat să fie mai repede decât se aştep
reprezentantul ţării la Viena tau — că marile puteri - mai ales
în timpul unei guvernări libe cele două imperii vecine - nu
rale- aprecia că „trebuie o erau dispuse să respecte noul
continuitate absolută şi trebuie statut al unor ţări din sud-
date dovezi că conservatorii şi estul continentului, inclusiv al
liberalii urmăresc aceeaşi ţintă, României, fără a obţine o serie
neatârnat de luptele interne; de concesii politico-economi
o politică externă nu poate fi ce. Recunoaşterea şi apărarea 14. N. Lahovari, Discursuri parlamentare, II, Bucureşti, 1915, p. 140-141
naţională decât dacă şi unii şi 15. Ibidem, p. 214
independenţei politice deveneau
16. P. P. Carp, Discurs în Adunarea Deputaţilor, în DAD, 1899/1900, 26 noiembrie 1899,
alţii o admit”16. o misiune la fel de dificilă ca p. 45
mic, în privinţa relaţiilor comer aibă un aliat într-o previzibilă ale României; totodată, un ase Tratatul s-a dovedit util tuturor
ciale - atât la import, cât şi la confruntare cu Rusia. România menea angajament ar fi blocat părţilor, dar mai ales României.
export - şi a creditelor primite prezenta o serie de avantaje, orice ajutor oficial pentru Austro-Ungaria îşi vedea asigu
de statul român. Prezenţa unei evidente pentru orice observa românii din teritoriile ocupate rat flancul de sud-est. Germania
dinastii germane la Bucureşti nu tor şi actor politic: situată între de Austro-Ungaria. se liniştea asupra capacităţii
trebuie supralicitată în expli Austro-Ungaria şi Rusia, domi Austro-Ungariei de a rezista
carea apropierii de Berlin, dar na strategic această zonă, prin Tratatul de alianţă dintre
în faţa unei eventuale ofensive
nici ignorată. Rolul lui Carol I munţii Carpaţi, Dunăre şi ieşirea România şi Austro-Ungaria a ruseşti, conferindu-i libertate
în politica externă a ţării a fost la mare; era cel mai mare stat fost semnat la Viena în ziua de mişcare în vest. România,
extrem de activ, chiar dacă din sud-estul Europei, depăşind de 18/30 octombrie 1883. stat mic, cu independenţa abia
deciziile majore nu s-au luat ca teritoriu şi populaţie Germania a aderat în aceeaşi zi. câştigată, îşi asigura climatul
decât la iniţiativa şi cu acordul statele sud-dunărene; avea o Italia a aderat peste cinci ani, la de securitate necesar pentru
principalilor lideri politici. Şi, serie de resurse de importanţă 3/15 mai 1888. Tratatul avea intensificarea modernizării, în
nu în ultimul rând, trebuie avut majoră într-un război, între un preambul şi şapte articole. vederea apropierii de nivelul
în vedere că cele două ţări nu care grâul şi petrolul; mărimea, După menţionarea caracte ţărilor civilizate. Era, evident,
aveau graniţă comună, ceea ce dotarea şi gradul de comba rului defensiv al alianţei, cele un succes al diplomaţiei româ
excludea un posibil conflict de neşti, condusă de Carol I şi
interese teritorial. I. C. Brătianu.
Opţiunea României a fost Reînnoirea tratatului a însem
grăbită de constituirea Triplei nat un adevărat test pentru
Alianţe (Germania, Austro- diplomaţii părţilor implicate şi
Ungaria şi Italia) în anul 1882. un fin „barometru” al rela
Apropierea de Berlin - „miezul ţiilor internaţionale din estul
tare” al alianţei — depindea Europei. Dificultăţile pro
însă de relaţiile cu Viena şi veneau din mai multe surse:
Budapesta. Misiunea diploma intensificarea luptei naţionale
ţilor români a fost extrem de a românilor din Transilvania,
Congresul de la Berlin din 1878
dificilă, cu atât mai mult cu Tablou de Anton von Werner care acutiza „dosarul” naţio
cât diplomaţii Austro-Ungariei nal dintre Austro-Ungaria şi
urmăreau să obţină un profit tivitate a armatei, dovedit în două părţi îşi promiteau sprijin România; războiul vamal dintre
maxim, încercând să oblige războiul din anii 1877-1878 ş.a. reciproc, în cazul unei agre cele două ţări; înlăturarea can
România să accepte menţinerea Prin urmare, se poate aprecia siuni externe, fiind prevăzute celarului Bismarck, important
Convenţiei comerciale din 1875 că încheierea tratatului a fost condiţiile colaborării politice
şi să se angajeze a nu sprijini rezultatul unei acţiuni comune a şi militare. Tratatul era valabil
lupta naţională a românilor din diplomaţiilor germană, austro-
cinci ani, prelungindu-se auto Actul proclamării Regatului România
Transilvania. Cu o mare abili ungară şi română, cu un plus de
mat cu încă trei ani dacă nu era
tate, - ce continua tradiţia din „presiune” din partea Berlinului
denunţat sau una dintre părţi
epoca politicii „faptului împli şi Bucureştiului.
nu cerea revizuirea cu un an
nit” beneficiind şi de sprijinul În timpul tratativelor, I. C. Bră- înainte de expirarea termenului.
cancelariei berlineze, care a mai tianu a reuşit să blocheze inten
temperat tendinţele agresive Tratatul era secret. În România,
ţia lui Kálnoky - ministrul de
ale Vienei şi Budapestei, liderii textul a fost cunoscut până la
externe al monarhiei dualiste -
de la Bucureşti - în frunte cu declanşarea Primului Război
de a introduce un articol prin
I. C. Brătianu - au netezit calea Mondial doar de către Carol I
care guvernul român se obliga
spre aderarea la Tripla Alianţă. şi de principalii săi sfetnici.
să nu tolereze pe teritoriul
Trebuie subliniat că acţiunea ţării acţiuni politice îndreptate În epocă era ceva obişnuit. Şi
diplomaţiei berlineze - şi, în împotriva Austro-Ungariei. Se alte tratate — spre exemplu, cel
primul rând, a lui Bismarck - evita astfel crearea unei baze dintre Marea Britanie şi Franţa
urmărea precise interese juridice - deşi secrete - (1904) — nu au fost cunoscute
politice. Tripla Alianţă dorea să pentru imixtiunile Vienei şi de parlamente şi, cu atât mai
controleze flancul de sud-est, să Budapestei în treburile interne puţin, de opinia publică.
secolului al XX-lea, prelungirea ostilităţilor, marile puteri au În urma unui marş fără lupte,
automată a tratatului prezenta intervenit - de teama pierderii Bulgaria a solicitat încetarea
tot mai puţine garanţii în pri situaţiei de sub control - şi au ostilităţilor. Ca semn al rolului
vinţa aplicării sale în cazul unei impus semnarea preliminariilor avut de România, tratatul de
crize. Schimbările de pe scena de pace la Londra (mai 1913). pace s-a negociat şi semnat la
internaţională au afectat relaţiile Bucureşti (20 iulie/10 august
Diplomaţia română a fost
dintre parteneri, mai ales între 1913). Lucrările Congresului
intens solicitată în aceste luni.
Austro-Ungaria şi România. de Pace au fost conduse de
România se declarase adepta
Dubla monarhie devenea - mai primul-ministru român, Titu
menţinerii statu-quo-ului în
ales după anexarea Bosniei şi Maiorescu. Era primul congres
Balcani; în condiţiile în care
Ion I. C.
Herţegovinei (1908) - tot mai de pace din epoca modernă la
Brătianu însă se efectuau modificări
agresivă în Balcani, văzând în care participau doar state mici.
teritoriale, guvernul de la
Bulgaria un aliat interesat şi Austro-Ungaria a susţinut nece
Bucureşti îşi rezerva dreptul de
„artizan” al tratatului; menţine fidel. Noua orientare a politicii sitatea unui congres al marilor
a-şi preciza poziţia. Pentru a
rea caracterului secret, chiar şi externe austro-ungare va grăbi puteri - după precedentul San
preveni intenţiile tot mai agresi
pentru mulţi dintre liderii poli „înstrăinarea” României şi Stefano - care să rediscute
ve ale Bulgariei, - întărită după
tici de la Bucureşti; încercările apropierea de Antantă. hotărârile luate, mai ales că
proclamarea regatului în 1908
diplomaţiei austro-ungare de a Bulgaria era „marele perdant”
Războaiele balcanice au oferit şi intens susţinută de Austro-
obţine noi avantaje cu prilejul (cedase teritorii - unele abia
ultima probă de rezistenţă Ungaria, care o vedea ca o
rediscutării tratatului; schimbă eliberate - către Grecia, Turcia,
pentru tratatul semnat în 1883. contrapondere pentru Serbia-,
rile majore de pe scena interna Serbia şi România).
Statele balcanice considerau diplomaţii români au sugerat
ţională, marcate de apropierea Franţa şi Rusia însă au
că venise momentul eliberării necesitatea unei rectificări a
franco-rusă şi anglo-rusă, după susţinut - din motive dife
teritoriilor naţionale aflate de graniţei de sud a Dobrogei.
încheierea „Antantei cordiale” rite — poziţia României.
secole sub ocupaţie turcă, mai În afara interesului de ordin
dintre Anglia şi Franţa; interesul Desprinderea de Tripla Alianţă
ales că Imperiul Otoman ieşise strategic, nesatisfăcut la 1878,
crescut al României pentru şi apropierea de Antantă intrau
slăbit din războiul cu Italia cererea era motivată de necesi
soarta românilor balcanici ş.a. în faza finală. Instalarea la pute
(1911). Declanşarea ostilităţilor tatea unor compensaţii pentru
După îndelungi şi dificile nego dintre Muntenegru şi Turcia înglobarea aromânilor în alte re a guvernului liberal, condus
cieri, la 13/25 iulie 1892 era în 26 septembrie/9 octombrie state balcanice. Nemulţumită de I. I. C. Brătianu, avea să
semnat la Sinaia Tratatul dintre 1912 a fost urmată de un atac de împărţirea teritoriului accelereze acest proces. În noul
România şi Austro-Ungaria. general al Greciei, Bulgariei şi eliberat, instigată de diplo context internaţional, marcat
Deşi era aproape identic cu cel Serbiei - la 17/30 octombrie- maţia austro-ungară, Bulgaria considerabil de războaiele
care se aflaseră în urmărirea şi-a atacat — fără declaraţie de balcanice, România era obligată
din 1883, el apare ca un tratat
obiectivului comun. Armatele război — foştii aliaţi, la 17/30 să aleagă o strategie în politica
nou. La 11/23 noiembrie şi
otomane au fost învinse pe iunie 1913. În noul context, externă care să-i asigure „dez
16/28 noiembrie, acelaşi an,
guvernul român a decis trimi legarea” problemei naţionale
erau semnate actele de aderare toate fronturile. Poarta a soli
terea armatei la sud de Dunăre. şi, în primul rând, eliberarea
de către Germania şi Italia. citat armistiţiu. După reluarea
românilor din teritoriile ocupate
Tratatul era valabil patru ani,
de Austro-Ungaria. Un semnal
urmând a se prelungi automat
Alegorie, reprezentând încoronarea lui Carol semnificativ al noii direcţii
cu trei ani dacă nu era denun
l-a reprezentat vizita ţarului
ţat sau nu se cerea revizuirea
Rusiei, Nicolae al II-lea - şi
cu un an mai devreme. Un
a familiei sale - la Constanţa,
moment important în evoluţia
în 1/14iunie 1914. Deşi
tratatului a fost prelungirea de
I. I. C. Brătianu nu a luat niciun
la Bucureşti, din 4/17 aprilie
angajament faţă de Antantă,
1912; în iulie, adera Germania,
- dorind să nu tensioneze
iar în noiembrie, Italia. Tratatul
relaţiile cu Austro-Ungaria şi
era încheiat pe cinci ani şi
Germania devenea clar că
includea prevederea prelungirii
România se simţea tot mai
automate dacă nicio parte nu-l
puţin legată de angajamentele
denunţa. Treptat, la începutul faţă de Tripla Alianţă.
Participarea României la Primul Război Mondial

eclanşarea războiului găsea România într-o situaţie extrem de
complexă. Situată strategic între cele două tabere, avea puţine
şanse să-şi afirme şi să-şi păstreze neutralitatea. Tradiţia
istorică - faptul că secole de-a rândul a constituit „câmpul de bătaie”
Marea
pentru armatele puterilor vecine - confirmă această apreciere. pecete
a Regatului
României
■ Neutralitatea de marile probleme privind elitei politice a ţării: primul- Th. Rosetti şi P. P. Carp, foşti
(1914-1916) implicarea ţării în marele război. ministru, membri ai guvernului, premieri; Al. Marghiloman
În luarea unei decizii liderii de O şansă a fost prezenţa în foşti premieri, şefi ai partidelor (preşedinte), I. Lahovari,
la Bucureşti trebuiau să ţină fruntea guvernului a lui I. I. C. politice şi alţii. Primul Consiliu I. C. Grădişteanu - din partea
seama de apartenenţa la Tripla Brătianu, care a dat măsura cali de Coroană avusese loc la Partidului Conservator;
Alianţă; în acelaşi timp, trebuia tăţilor sale de mare om politic. 2 aprilie 1877, determinat de Take Ionescu (preşedinte),
avut în vedere că nivelul eco criza orientală în care România C. C. Dissescu, C. Cantacuzino-
Pentru adoptarea unei decizii era implicată. La Consiliul de Paşcanu - din partea Partidului
nomiei ţării şi dotarea armatei
a fost convocat Consiliul de Coroană de la Sinaia au parti Conservator-Democrat. Deşi
erau departe de a satisface
Coroană, la Sinaia, în ziua de cipat: regele Carol I şi prin între I. I. C. Brătianu şi şefii
necesităţile unui război modern.
21 iulie/3 august 1914. Această cipele moştenitor Ferdinand; partidelor de opoziţie - Al. Mar
În condiţiile în care armatele
instituţie, care nu era prevăzută I. I. C. Brătianu, preşedintele ghiloman şi Take Ionescu
marilor puteri erau dotate cu
în Constituţie, era convocată Consiliului de Miniştri, şi - exista o înţelegere de prin
echipamente moderne (artilerie
grea, mitraliere etc.), România de către monarh, la cererea membrii guvernului; Mihail cipiu asupra declarării neu
avea doar trei întreprinderi care guvernului, având un rol Pherekyde, preşedinte tralităţii, lucrările Consiliului
produceau armament uşor şi consultativ. Participau liderii le Adunării Deputaţilor; de Coroană au fost deosebit
muniţie. Poziţia guvernului de
la Bucureşti trebuia să ia în con
sideraţie şi opinia publică — care
era alături de fraţii din Austro-
Ungaria şi de Franţa - şi să
obţină garanţii solide din partea
marilor puteri, pentru a se evita
situaţia din 1878, când Rusia
s-a purtat mai mult ca inamic
decât ca aliat la încheierea
ostilităţilor. Prin urmare, deşi
pentru politicienii români era
limpede că desăvârşirea unităţii
naţionale nu era posibilă fără
participarea la un război, fără
un important „tribut” de sânge,
declanşarea primei conflagraţii
mondiale, oarecum previzibilă
după războaiele balcanice, a
găsit Bucureştiul nepregătit.
Entuziasmul provocat de pacea
din august 1913 a fost repede
înlocuit de un sentiment de
îngrijorare, chiar de teamă, legat
În cei doi ani de neutralitate, a ţarului Nicolae al II-lea) - şi

viaţa politică a fost dominată de I. I. C. Brătianu au acţionat
problematica războiului: cum pentru intrarea în război alături
trebuia interpretată şi aplicată de Antanta.
neutralitatea, alegerea taberei,
Un rol important în luarea unei
momentul intrării în luptă ş.a.
decizii şi în grăbirea acesteia
Liberalii, partid mai omogen şi
a avut intensificarea luptei
disciplinat, conduşi cu autoritate
de I. I. C. Brătianu, - care exce naţionale atât în Vechiul Regat,
la prin prudenţă şi... „tăcere” -, cât şi în provinciile aflate
s-au manifestat pentru respec sub ocupaţie străină, mai ales
tarea neutralităţii şi pregătirea în Transilvania. Liga pentru
Nicolae Filipescu Lideri conservatori:
Petre P. Carp intervenţiei într-un moment Unitatea Culturală a Tuturor
şi Take lonescu
cât mai favorabil. Scindarea Românilor (organizată din anul
conservatorilor 1891) îşi schimbă denumirea
s-a accentuat în jurul temei la congresul din decembrie
de tensionate. Faptul a fost României de a sprijini Austro- 1914 în Liga pentru Unitatea
războiului. Aripa condusă de
determinat de discursul regelui Ungaria şi Germania, care Politică a Tuturor Românilor,
Al. Marghiloman acţiona pentru
Carol I, care, punând tratatele atacaseră şi nu fuseseră atacate;
menţinerea unei neutralităţi având un comitet format din
cu Tripla Alianţă pe masă (de mai mult, nu informaseră
notat că mulţi dintre partici România asupra declanşării
panţi le vedeau pentru prima războiului. Impresionant a fost
dată), a susţinut cu rigoare şi discursul lui I. I. C. Brătianu,
patetism intrarea ţării în război care a făcut o lucidă analiză a
alături de Puterile Centrale. situaţiei României după declan
Spre surpriza sa, toţi şarea Războiului Mondial.
vorbitorii - cu excepţia lui În finalul dezbaterilor s-a
P. P. Carp, care i s-a alăturat, adoptat formula neutralităţii
invocând pericolul rusesc provizorii, a expectativei armate.
pentru existenţa statului Consiliul de Miniştri a remis
român — s-au opus intrării presei un comunicat în care se
în război alături de Puterile făcea cunoscută hotărârea ca
Centrale, susţinând - cu diver „România să ia toate măsurile, Alexandru
Marghiloman
se nuanţe — neutralitatea. Un spre a păzi fruntariile sale”.
argument convingător a fost că I. I. C. Brătianu
În judecarea hotărârii Consi
tratatul nu prevedea obligaţia
liului de Coroană trebuie
Constantin
avut în vedere şi faptul că Stere
atitudinea liderilor politici din
Regele Carol I România - stabilită înaintea stricte şi a unor bune relaţii V. Lucaciu (preşedinte), Barbu
al României
şedinţei - primise o justificare Ştefănescu-Delavrancea (vice
cu Puterile Centrale; gruparea
în plus din partea Italiei, care preşedinte), N. Iorga (secretar),
condusă de N. Filipescu dorea
îşi declarase neutralitatea, cu S. Mândrescu, T. Ionescu,
intrarea grabnică în luptă alături
puţin timp înaintea întrunirii de
de Antanta. Ruptura s-a produs N. Filipescu, O. Goga.
la Sinaia. Prin Convenţia din 18 Acţiunile ligii - de la campanii
la congresul partidului din mai
septembrie/1 octombrie 1914, de presă la mitinguri şi mani
semnată la Petersburg, Rusia a 1915, fiind urmată de apro
pierea şi apoi „fuziunea” cu festaţii populare — au mobilizat
garantat integritatea teritorială a
Partidul Conservator-Democrat, mase largi de oameni, convin
României şi a recunoscut drep
gând opinia publică de necesita
turile acesteia asupra teritoriilor condus de Take Ionescu. Regele
tea războiului de întregire.
din Austro-Ungaria locuite de Ferdinand, regina Maria - apri
români, în schimbul neutralităţii gă „antantistă” (era nepoata Răgazul oferit de neutralitate
binevoitoare. reginei Victoria şi vara primară a fost folosit de guvernul
intrarea României în război cât

mai repede şi cu cât mai puţine
garanţii. I. I. C. Brătianu a
riscat rămânerea ţării în afara
conflictului, ce se putea încheia
printr-o victorie decisivă a
unei tabere, - pierzând prilejul
eliberării provinciilor asupri
Stema
te —, pentru a obţine garanţiile Regatului
politice şi militare ale marilor României
puteri. Principala rezistenţă a

venit din partea Rusiei, căreia îi ■ Convenţiile politi
venea greu să accepte pretenţii că şi militară dintre
Grăniceri români în timpul neutralităţii le României asupra Bucovinei, România şi Antanta
unde se aflau armatele ţarului, (4/17 august 1916)
şi care nu dorea să-şi asume
Convenţia politică a fost sem
I. I. C. Brătianu pentru pregă ş.a. Ele promiteau un regim obligaţiile militare care decur
nată de către I. I. C. Brătianu,
tirea condiţiilor economice, mai liberal pentru românii din geau din prelungirea frontu
din partea României, şi de către
militare şi diplomatice ale intră Austro-Ungaria, cedarea unei lui de est. Contextul politic
şefii misiunilor diplomatice ale
rii în război. Situarea României părţi din Bucovina şi alipirea şi mai ales militar din vara
Franţei, Marii Britanii, Italiei şi
între fronturi — finalizată odată Basarabiei. Ţările Antantei anului 1916 a dus la creşterea
Rusiei la Bucureşti, respectiv
cu intrarea în război a Bulgariei au avut o atitudine inegală şi presiunilor Franţei, care devin
Saint-Aulaire, Barclay, Fasciotti
şi Turciei de partea Puterilor inconstantă; faptul era deter ultimative. Rusia face concesii,
şi Poklevski-Koziell. Convenţia
Centrale - a afectat grav minat de interesele diferite sperând că acestea vor fi rene
militară a fost semnată de către
comerţul exterior al ţării, în ale marilor puteri, dar şi de gociate la sfârşitul conflagra
I. I. C. Brătianu - care era şi
special exportul cerealelor. De evoluţia războiului. Într-un ţiei. La începutul lunii august
ministru de război — şi de către
asemenea, importul - inclusiv al singur punct erau de acord: 1916 tratativele erau finalizate.
ataşaţii militari ai celor patru
armamentului şi muniţiei - era
state din Antanta. Prin Conven
aproape blocat, trebuind să se Încoronarea regelui Ferdinand I
şi reginei Maria la Alba-lulia
ţia politică17 - numită în istorio
apeleze la o rută ocolitoare,
grafie şi tratat, având în vedere
prin nordul Europei şi apoi
conţinutul şi importanţa sa - se
pe căile ferate ruseşti. Pentru
prevedea că puterile semnatare
dotarea armatei s-au obţinut
garantau integritatea teritorială
credite din partea ţărilor
a României şi îi recunoşteau
Antantei - în sumă de apro
drepturile asupra teritoriilor
ximativ 2 miliarde de lei-aur,
locuite de români din Austro-
urmând a se realiza importul de
Ungaria. Articolul 4 delimita
armament şi muniţie, în special
aceste teritorii, fixând fronti
din Franţa. S-a înfiinţat Direcţia
era pe Tisa (în Transilvania),
Generală a Muniţiilor, condusă
Dunăre (în Banat) şi Prut (în
de ing. Anghel Saligny.
Bucovina). Articolul I din
Campania diplomatică pentru Convenţia militară18 prevedea
stabilirea condiţiilor şi momen că România va intra în război
tului intrării României în de partea Antantei, atacând
război s-a dovedit a fi extrem Austro-Ungaria, cel mai târziu
de dificilă. Puterile Centrale la 15/28 august 1916, opt zile
nu au renunţat să facă presi după ofensiva de la Salonic. Se
uni la Bucureşti, folosindu-se mai prevedeau: acţiuni ofensive
şi de susţinerea unor lideri
politici, între care P. P. Carp,
17. 1918 la români, I, p. 765-767
Al. Marghiloman, C. Stere 18. Ibidem, p. 771-774
■ Campania militară oameni, astfel încât declaraţia frontul românesc. Deşi s-au
din anul 1916 de război a României a luat făcut eforturi disperate
prin surprindere atât liderii de de a rezista în trecătorile
Pentru ratificarea Tratatului cu
la Berlin şi Viena, cât şi opinia Carpaţilor, în Dobrogea şi la
Antanta a fost convocat Consi
publică din ţară şi din Europa. Dunăre - inclusiv printr-o
liul de Coroană, desfăşurat la
Era şi acesta un merit al lui operaţiune curajoasă la sudul
14/27 august la Cotroceni.
I. I. C. Brătianu, care a păstrat fluviului - inamicul (superior
Regele Ferdinand, în mai multe
tăcerea până şi faţă de cei mai numeric şi ca dotare) a pătruns
intervenţii, a susţinut cu tărie
apropiaţi colaboratori. pe la Jiu la sud de Carpaţi, a
decizia guvernului. Din nou,
P. P. Carp a fost singurul vor În noaptea de 14/27-15/28 ocupat Craiova, ameninţând
bitor care, invocând pericolul august 1916, armata română Bucureştiul. Bătălia pe Neajlov
rusesc, a cerut intrarea în război a pătruns în Transilvania. În şi Argeş a fost pierdută, capitala
de partea Puterilor Centrale. câteva zile, trupele au intrat fiind ocupată la 23 noiembrie/6
Regele Ferdinand I
Într-un impresionant discurs, în oraşele Braşov, Făgăraş, decembrie 1916. Lupte grele
I. I. C. Brătianu şi-a susţinut Miercurea-Ciuc, Odorhei, s-au desfăşurat şi în Carpaţii
poziţia, asumându-şi întreaga apropiindu-se de Sibiu şi de Orientali, în special la Oituz,
ale armatei ruse în Bucovina, răspundere şi subliniind semni Sighişoara. Moralul trupei era trupele austro-germane fiind
concomitent cu declanşarea ficaţia majoră a momentului19: ridicat, fiind susţinut şi de oprite cu grele sacrificii. După
atacului românesc în Transil „Faptul că patru din cele mai
vania, flota rusă să garanteze mari puteri ale lumii au recu
securitatea portului Constanţa, noscut temeinicia revendicărilor
iar trupele de uscat, împreună noastre şi au consfinţit printr-
cu cele române, să apere Dobro un act solemn hotarele etnice
gea de un posibil atac din ale românilor de peste Carpaţi,
partea bulgarilor, ţările Antantei cauza românismului va face un
să asigure aprovizionarea pas înainte, mai mare şi mai
României cu armament şi însemnat ca oricând”. În ace
muniţie - conform contractelor eaşi seară, ministrul României
încheiate deja - într-un ritm la Viena, Edgar Mavrocordat,
de 300 de tone pe zi şi altele. prezenta declaraţia de război
Semnarea Tratatului cu Antanta la Ministerul de Externe al
era, fără îndoială, un succes al Austro-Ungariei, iar în ţară se
diplomaţiei româneşti şi în spe publicau decretul de mobi Trupele române trec Dunărea
cial al lui I. I. C. Brătianu. Patru lizare şi proclamaţia regelui
mari puteri recunoşteau dreptu Ferdinand I către toţi românii.
entuziasmul cu care ostaşii alte bătălii încheiate cu ocupa
rile României asupra teritoriilor Trebuie subliniat că într-o
românii erau primiţi de fraţii de rea oraşelor Focşani şi Brăila,
româneşti din Austro-Ungaria, ţară în care nu existau secrete, la începutul lunii ianuarie
dincolo de munţi. La scurt timp
drepturi pe care se angajau să le semnarea alianţei cu Antanta a 1917, frontul s-a stabilizat pe
însă, soarta războiului pentru
confirme la conferinţa de pace. fost cunoscută doar de câţiva linia Carpaţilor Orientali şi a
România s-a schimbat radical.
Deruta provocată de surpriza Siretului, în sudul Moldovei.
atacului a fost urmată de o Familia regală, Guvernul,
Trupele române trec Carpaţii
reacţie rapidă, bine organizată şi Parlamentul s-au stabilit la
susţinută cu trupe numeroase. Iaşi, care devine capitala ţării.
În Transilvania au fost aduse De asemenea, armata, rezer
forţe de pe frontul de vest, — cu viştii, recruţii şi o bună parte
experienţă şi bine dotate cu a populaţiei civile s-au retras
artilerie şi mitraliere -, iar din în Moldova. După o campanie
sud au atacat armatele germane de aproape cinci luni, Oltenia,
şi bulgare. Înfrângerea de la
Turtucaia (24 august/6 septem
19. I. G. Duca, Memorii, I, Bucureşti, 1992,
brie) a dezechilibrat definitiv p. 282
pregătire logistică a campaniei, lui. Germania şi Austro-Ungaria

armata română neavând planuri au fost obligate să deplaseze
adecvate pentru un front atât importante forţe de pe fronturi
de larg şi nici pentru situaţia le din vestul şi centrul Europei,
- care s-a creat la scurt timp uşurând sarcina aliaţilor, în spe
după atac - de a lupta pe mai cial a Franţei. Şi după stabiliza
multe fronturi; dotarea slabă rea frontului, Puterile Centrale
a armatei, rezultat obiectiv al au menţinut în România peste
nivelului economic al ţării, dar 500.000 de militari, fapt cu con
şi urmarea proastei administra secinţe importante în „ecuaţia”
ţii de la Ministerul de Război; războiului. De altfel, intrarea
insuficienţa numărului de ofiţeri Italiei şi României în război -
şi slaba instruire a celor aproxi care primiseră garanţii asupra
Trupe germane în Braşov mativ 800.000 de soldaţi, dintre unor teritorii italiene, respectiv
care mulţi fuseseră chemaţi sub româneşti - a contribuit la des
arme cu puţin timp înaintea ata trămarea Austro-Ungariei.
Muntenia şi Dobrogea se aflau lor germane şi austro-ungare (o
sub ocupaţia inamicului, exis divizie românească dispunea de
tând pericolul dispariţiei statului 3—4 piese de artilerie de câmp
român. şi 1—2 mitraliere grele la un
Explicaţiile acestui dezastru batalion, în timp ce o divizie
militar pot fi grupate în două germană sau austro-ungară avea
categorii, de ordin extern şi 6—7 piese de artilerie de câmp,
intern. În prima categorie 6—8 mitraliere grele şi 12 mitra
putem include următoarele: liere uşoare); „defecţiunea rusă”
momentul intrării României în (trupele ruseşti nu şi-au res
luptă s-a dovedit nefavorabil pectat obligaţiile din convenţia
(stoparea sau/şi ineficienţa ope militară de a asigura frontul de
raţiunilor pe frontul de vest, a sud şi mai ales Dobrogea, inter
campaniei ruseşti din Galiţia şi venind în luptă abia când fron
a ofensivei aliate de la Salonic, tul a ajuns în sudul Moldovei);
Feldmareşalul August von Mackensen
care au permis aducerea de aliaţii nu au asigurat - conform în fruntea trupelor germane care intrau, la 1/14 decembrie 1916, în Bucureşti
trupe germane în Transilvania şi convenţiei - aprovizionarea

de trupe germane şi bulgare la ritmică cu armament şi muniţie
Dunăre); superioritatea numeri a trupelor române. Între cauzele cului; unele greşeli de comandă ■ Campania militară din
că şi mai ales în dotare a trupe interne se află: insuficienta - provocate de lipsa de profesi vara anului 1917
onalism, ezitări, frică etc. - care
Iarna anului 1917 a însemnat
au dus la pierderea unor bătălii,
Tren cu refugiaţi la Braşov, un moment de cumpănă în
august 1916 precum cea de la Turtucaia.
istoria românilor. Iaşiul - un
Deşi campania din anul 1916 oraş suprapopulat, lovit de frig
s-a încheiat cu un dezastru, şi de boli - a devenit capitala
intrarea României în război „rezistenţei până la capăt”, cum
nu a fost zadarnică. Armata spunea N. Iorga într-un discurs
română (deşi suferise grele rostit la 14/27 decembrie 1916
pierderi, depăşea încă jumătate în parlamentul convocat în
de milion de oameni) s-a retras sala Teatrului Naţional. Pentru
în Moldova, reprezentând încă a depăşi situaţia critică, a fost
un important potenţial militar. constituit un nou guvern,
De asemenea, luptele grele condus de I. I. C. Brătianu, în
din lunile august-decembrie au care, alături de liberali, intrau
provocat mari pierderi inamicu patru conservatori-democraţi,
către soldaţii ţărani, în care le Oituz - pentru a slăbi rezistenţa

promitea pământ şi drept de forţelor de la Mărăşeşti - a fost,
vot la sfârşitul războiului. de asemenea, oprită.
Noua confruntare din vara anu Eroismul dovedit în bătăliile
lui 1917 găsea armata română din vara anului 1917 a salvat
mult mai bine instruită şi dotată România şi onoarea armatei
decât în vara anului 1916. Se române în prima conflagraţie
adăuga un moral bun, întărit mondială. Vitejia soldatului
de promisiunea reformelor, dar român a fost recunoscută şi pe
şi disperarea „ultimei şanse” plan internaţional. David Lloyd
de a păstra statul român. Cele George, primul-ministru al
mai grele lupte s-au desfăşurat Marii Britanii, scria guvernului
Generalul Generalul
Alexandru Averescu Constantin Cristescu în ultima decadă a lunii iulie român, la 21 august 191720:
şi în primele trei săptămâni „Reconstrucţia armatei române
ale lunii august. Armata a II-a şi rezistenţa îndârjită - rezis
în frunte cu Take Ionescu, şi cu artilerie, mitraliere, grena
numit vicepreşedinte în iulie de etc., reducându-se decalajul
1917. Principalul obiectiv al faţă de trupele inamice.
guvernului a fost reorganizarea
Pentru ridicarea moralului şi
şi dotarea armatei, singura
creşterea motivării soldaţilor -
speranţă pentru apărarea fiinţei
în marea majoritate ţărani - este
statale. Prin noi recrutări, s-a
reluat procesul legislativ de
ajuns la un efectiv de peste
realizare a reformelor agrară şi
700.000 de militari, dintre care
electorală. Guvernul propune
aproximativ 450.000 erau forţe
modificarea Constituţiei, pentru
combatante. Un rol deosebit
a crea condiţiile necesare înfăp
de important în reorganizarea
tuirii reformelor, proiect votat
şi instruirea trupelor a avut
de parlament, iar regele Ferdi
misiunea militară franceză, Generalul Alexandru Mărgineanu
nand a adresat două proclamaţii în tranşeele de la Mărăşti
formată din aproximativ 1.500
de persoane, dintre care 300 de Generalul română, condusă de genera tenţă atât de preţioasă pentru
ofiţeri, condusă de generalul Eremia
lul Al. Averescu, a repurtat o cauza comună - pe care această
Grigorescu
Henri Berthelot. În condiţiile în importantă victorie la Mărăşti, armată o opune duşmanului în
care aprovizionarea cu arma eliberând un teritoriu de apro acest moment, în condiţii de o
ment şi muniţie - în special din ximativ 500 km2, cu 30 de sate, greutate excepţională, prezintă
Franţa - a funcţionat în condiţii capturând aproape 3.000 de un exemplu măreţ de tărie, pe
mai bune, armata a fost dotată prizonieri şi un bogat material care libertatea o inspiră unui
de război. Contraofensiva gene popor liber”. Bătălia Moldovei
ralului german Mackensen - a avut o mare importanţă în
Generalul Eremia Grigorescu
felicitat de H. Berthelot
urmărind să scoată România „balanţa” generală a frontului
din război - s-a lovit de o oriental. Trupele Puterilor
rezistenţă îndârjită. Apogeul Centrale au fost oprite în încer
luptei a fost la Mărăşeşti, în carea de a înainta spre est. De
ziua de 6/19 august 1917. altfel, având în vedere evoluţia
Deviza românilor - conduşi de politică din Rusia, acestea au
generalii C. Cristescu şi Eremia fost ultimele confruntări majore
Grigorescu — „Pe aici nu se din această parte a Europei.
trece” a făcut din Mărăşeşti
una dintre marile bătălii ale
neamului românesc. Încercarea 20. C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, Istoria
românilor. Din cele mai vechi timpuri
inamicului de a pătrunde pe la pînă astăzi, Bucureşti, 1971, p. 598
■ Armistiţiul. Pacea După unele calcule, care se

separată. Reintrarea referă şi la provinciile unite cu
în luptă ţara, tributul de sânge al naţiunii
Revoluţia din Rusia a provocat române în războiul de întregire
haos pe frontul de est, unde a fost de aproximativ 800.000
unităţi ruseşti dezertau în masă de oameni.
sau refuzau să lupte. Situaţia Din punct de vedere econo
s-a agravat după 7 noiembrie mic, despăgubirile prezentate
1917, când guvernul bolşevic Comisiei de Reparaţii se ridicau
şi-a exprimat intenţia de a la 31 de miliarde de lei-aur, la
încheia o pace separată; la 20 care trebuie adăugate: emi
noiembrie/3 decembrie 1917, la siunea Băncii Generale în
Brest-Litovsk au început trata teritoriul ocupat de inamic, de
tivele între Rusia şi Germania. peste 2 miliarde de lei, tezaurul
România se afla din nou într-o României confiscat de către
situaţie extrem de grea; legată guvernul bolşevic la Moscova
de Antanta prin convenţiile din (apreciat la aproximativ 10 mili
august 1916, rămăsese izolată în arde de lei-aur), distrugerea
estul Europei în faţa presi industriei petroliere în retragere,
Tratativele de pace de la Brest-Litovsk
unilor militare şi politice ale plăţile efectuate în contul trata
Germaniei şi Austro-Ungariei. tului de pace separat, creditele
Deşi Consiliul de Coroană din Deşi guvernul I. I. C. Brătianu a Victoriile Antantei pe frontul
contractate în Franţa, Anglia,
19 noiembrie/2 decembrie fost înlocuit cu un guvern con de vest şi cele din Balcani, din
SUA, Italia şi Belgia (armament
1917 — la care a participat şi dus de generalul Al. Averescu, toamna anului 1918, au creat un
în valoare de peste 2 miliarde
generalul H. Berthelot - a hotă presiunile Puterilor Centrale nou raport de forţe, care a per
de lei-aur) ş.a.
rât continuarea rezistenţei, pozi pentru o pace separată s-au mis României decretarea mobi
ţia generalului rus Scerbacev intensificat. După încheierea lizării şi reintrarea în luptă la 28
în favoarea armistiţiului şi apoi păcii separate de la Brest- octombrie/10 noiembrie 1918.
încheierea armistiţiului dintre Litovsk dintre Rusia şi Puterile Deşi Primul Război Mondial
Rusia şi Germania — la Brest- Centrale - 18 februarie/3 martie s-a încheiat prin armistiţiul
Litovsk, în ziua de 22 noiem 1918 - România era complet izo de la Compiegne (29 octom-
brie/ 5 decembrie — au obligat lată, fără nicio şansă de a rezista brie/11 noiembrie 1918),
România să încheie armistiţiul în faţa unei ofensive din toate armata română a fost obligată
cu Puterile Centrale, la Focşani, direcţiile a inamicului. La Iaşi s-a să continue războiul aproape
în ziua de 26 noiembrie/9 de format un guvern conservator, un an, pentru a apăra graniţa de
cembrie 1917. condus de Al. Marghiloman, cu vest în faţa agresiunii Ungariei,
speranţa amânării deznodămân care nu accepta hotărârea de
tului sau a obţinerii unor condiţii la Alba-Iulia, din 1 decembrie
Ecaterina Teodoroiu, mai puţin înrobitoare. Speranţele
eroina de la Jiu 1918, prin care Transilvania se
au fost zadarnice. Puterile unea cu România.
Centrale au impus României o
pace extrem de dură, semnată la Participarea României la Primul
Bucureşti, în ziua de 24 aprilie/7 Război Mondial a însemnat un
mai 1918. Acest tratat exprima uriaş efort uman şi economic21.
dorinţa de răzbunare a Puterilor Pierderile armatei s-au ridicat
Centrale şi intenţiile imperia la 220.000 de morţi, adică 3%
liste ale celor două mari puteri. din populaţia ţării (faţă de 3,6%
Tratatul a început să fie aplicat în Franţa, 1,25% Marea Britanie,
teritoriul ocupat prin intensifica 1,24% Italia, 0,96% Belgia,
rea jafului economic şi izolarea 0,12% SUA), la care se adăugau
21. C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru
Moldovei, în care funcţionau aproximativ 80.000 de civili,
întregirea României, II, Bucureşti,
instituţiile statului român. cei răniţi, prizonierii, dispăruţii. 1989, p. 496-501
Marea Unire
omânia a intrat în Primul Război Mondial pentru
a elibera teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia
Austro-Ungariei. Prin Tratatul din 4 august 1916,
dintre guvernul român şi cele patru mari puteri ale Antantei,
se recunoscuse dreptul istoric al României asupra acestora.
Tratativele româno-germane
în vederea semnării păcii din 7 mai 1918
■ Contextul istoric La dreptul istoric, conferit de

faptul că în acest spaţiu a avut D. Hurmuzescu, Tr. Lalescu, Constituirea României Mari
Transilvania (spaţiul intra
loc etnogeneza românească şi S. Mândrescu, O. Tafrali, este integrată într-un proces
carpatic, Banatul, Crişana şi
au fiinţat secole de-a rândul I. Ursu, D. Voinov, V. Lucaciu, istoric mai larg, care a cuprins
Maramureşul) se aflase - înce
formaţiuni statele medievale V. Stoica, O. Goga şi alţii. centrul şi estul Europei, prin
pând cu secolele XI—XIII, când care s-au întregit ori au reapărut
româneşti, trebuie adăugat fap
fusese cucerită — sub domi Ca urmarea a slăbirii forţei
tul că, la începutul secolului al ţări pe harta Europei, ca urmare
naţia sau ocupaţia succesivă a militare a Austro-Ungariei,
XX-lea, românii - deşi fuseseră a destrămării Austro-Ungariei şi
Ungariei, a Imperiului Otoman, s-au intensificat şi acţiunile
supuşi unei intense deznaţiona a schimbării sistemului poli
românilor din Transilvania şi
a Imperiului Habsburgic, a lizări - formau majoritatea. tic în Rusia. Calea aleasă de
Bucovina. O semnificaţie aparte
Imperiului Austro-Ungar. români pentru unirea provin
În condiţiile situaţiei dramatice a avut constituirea în Rusia a
Bucovina fusese ocupată de ciilor cu Regatul României a
din anii 1917—1918, guvernul unor batalioane de voluntari
Imperiul Habsburgic la 1775, în fost rezultatul unor intense
de la Iaşi a continuat acţiunile ardeleni şi bucovineni, proveniţi
urma unui „târg” cu Imperiul şi lungi consultări între liderii
diplomatice pentru susţine din prizonierii armatei austro-
Otoman, la care participa mişcării naţionale din Basarabia,
rea cauzei româneşti. În mai ungare. Primele batalioane au
seră Rusia şi Prusia. Deşi în Bucovina, Transilvania cu
multe capitale aliate au fost sosit la Iaşi la începutul lunii
august 1916 România - aliată guvernul de la Iaşi.
trimise delegaţii formate din iunie 1917. Festivităţile prileju
cu Rusia - nu putea spera la politicieni, oameni de cultură, ite de depunerea jurământului
eliberarea Basarabiei (ocupată personalităţi din teritoriile faţă de regele Ferdinand şi
de Imperiul Ţarist la 1812), ocupate de Austro-Ungaria. Regatul României au constituit
Woodrow Wilson.
guvernul român nu renunţase Un rol important în propagan un moment de intensă „trăire Portret de Wiliiam Orpen
la acest obiectiv, mai ales că da pentru întregirea României românească”. În numele volun
Puterile Centrale oferiseră spri au avut: dr. C. Angelescu, tarilor, locotenentul Victor
jin în acest scop. Take Ionescu, C. I. Istrati, Deleu afirma: „Azi am devenit
cetăţeni ai României, dar ai unei
Românii Mari”.
Familia regală se întoarce la Bucureşti
Pe plan internaţional, acţiunea
pentru unire a basarabenilor a
fost favorizată de Declaraţia
drepturilor popoarelor din
Rusia (care prevedea dreptul
popoarelor la autodetermi
nare), iar cea a ardelenilor şi
bucovinenilor de Declaraţia în
14 puncte a preşedintelui SUA,
W. Wilson, în care se susţinea
„necesitatea unei dezvoltări
autonome a popoarelor asuprite
din Austro-Ungaria”.
basarabeni de pe toate fron armatei române, - organizate

turile. Congresul a hotărât ca în timpul războiului, cu acordul
Basarabia să se bucure de auto guvernului ţarist -, siguranţa
nomie teritorială şi politică, a cetăţenilor, indiferent de etnie.
adoptat un program de reforme La solicitările repetate ale
democratice şi a decis constitu oficialităţilor de la Chişinău,
irea Sfatului Ţării, care trebuia în primul rând ale Consiliului
să preia conducerea adminis Directorilor, la 10/23 ianuarie
traţiei provinciei. Acesta era 1918 armata română a intrat în
format din 150 de reprezentanţi Basarabia, cu scopul declarat de
ai tuturor naţionalităţilor, con a restabili şi apăra ordinea. Ca
fesiunilor, orientărilor politice, urmare, în aceeaşi zi guvernul
zemstvelor, asociaţiilor profesi sovietic a rupt relaţiile diploma
onale şi culturale ş.a. Structura tice cu România şi a confiscat
naţională era următoarea: 105 tezaurul românesc, aflat la
Revoluţia rusă din Petrograd, români, 15 ucraineni, 14 evrei, Moscova.
februarie 1917
7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 2
găgăuzi, 1 polonez, 1 armean,
■ Unirea Basarabiei Un prim moment, cu consecin
1 grec. Preşedinte a fost ales
cu România ţe importante în desfăşurarea
I. Inculeţ. Ion Inculeţ,
Evenimentele din Rusia au procesului de unire, a fost preşedintele
Sfatului Ţării
contribuit la intensificarea constituirea - la 3/16 aprilie
luptei naţionale a popoarelor 1917 - la Chişinău a Partidului
subjugate de ţarism, inclusiv a Naţional Moldovenesc, care
românilor care locuiau teri prevedea în program o largă
toriul dintre Prut şi Nistru. autonomie pentru Basarabia,
Acţiunile românilor basarabeni obiectiv afirmat în următoare
au fost influenţate de etapele le luni, inclusiv la Congresul
Revoluţiei Ruse, de evoluţia Popoarelor din Rusia, desfăşu
războiului pe frontul de est rat în septembrie la Kiev.
(armistiţiul, pacea separată) şi La 20 octombrie/2 noiem
de atitudinea guvernului de la brie 1917, s-a desfăşurat la
Iaşi. Interdependenţa acestor Chişinău Congresul Soldaţilor
factori a condus la evenimen Moldoveni, la care au parti
Clădirea Sfatului Ţării
tele finalizate cu unirea de la cipat 800 de delegaţi, repre
27 martie/9 aprilie 1918. zentând 250.000 de militari La 2/15 decembrie 1917, Sfatul
Ţării a adoptat Declaraţia prin
care se proclama Republica Pantelimon Erhan
Mare manifestaţie populară la Chişinău
în favoarea revoluţiei antiţariste Democratică Moldovenească
Autonomă. Puterea executivă
era încredinţată unui Consiliu al
Directorilor Generali, condus
de Pantelimon V. Erhan.
În următoarele săptămâni, situ
aţia din Basarabia s-a agravat.
Anarhia generală - provocată
de grupările bolşevice, de ban
dele de soldaţi ruşi care dezer
taseră, de formaţiuni militare
ucrainene - punea în pericol
căile de comunicaţii, depozitele
sprijin pentru eliberarea rostit o scurtă cuvântare, în

Basarabiei încă de la începutul care declara că primeşte unirea
războiului, iar în noul context în numele guvernului român,
se opunea pretenţiilor ucrainene. încheind cu cuvintele: „Trăiască
România, una şi nedespărţită”.
La 27 martie/9 aprilie, Sfatul
Ţării, întrunit în şedinţă solem Sfatul Ţării l-a ales preşedinte
nă, a votat Hotărârea prin care pe C. Stere, iar pe I. Inculeţ şi
se proclama unirea Republicii D. Ciugureanu ca miniştri fără
Democratice Moldoveneşti portofoliu în guvernul român.
(Basarabia), în hotarele sale La 9/22 aprilie, printr-un
dintre Prut, Nistru, Marea
Neagră şi vechile graniţe cu
Austria, cu România. Rezultatul
votului (86 de voturi pentru,
3 contra şi 36 de abţineri) şi
Drapelul Republicii Democratice programul radical de reforme
Moldoveneşti Independente
adoptat - depăşind mult poziţia
cu unanimitate de voturi guvernului român - demon
Declaraţia prin care se proclama strează că Sfatul Tării a acţionat
Constantin independenţa Republicii liber de orice presiune a arma
Stere
Moldoveneşti. Era ultimul pas tei române, care nu şi-a depăşit
înainte de unirea cu România. misiunea de a apăra ordinea şi
Ritmul evenimentelor s-a Legăturile politice dintre Iaşi şi graniţa Basarabiei cu Ucraina.
accelerat în lunile următoare. Chişinău s-au intensificat, un Primul-ministru român,
În condiţiile în care presiunile rol deosebit de important având Al. Marghiloman, invitat în sala
Rusiei şi Ucrainei s-au accen C. Stere, basarabean refugiat de şedinţe a Sfatului Ţării -
tuat, iar guvernul de la Iaşi şi-a la Iaşi, la sfârşitul secolului după votarea Hotărârii - a
consolidat sprijinul, dezbaterile al XIX-lea. Decizia de unire
politice de la Chişinău conver a fost grăbită de pretenţiile
geau spre ideea independenţei. Ucrainei asupra unor părţi din
La 24 ianuarie/6 februarie Basarabia. Trebuie subliniat şi Declaraţia de Unire a Sfatului Ţării
1918, Sfatul Ţării a adoptat rolul Germaniei, care promisese

Decret-lege, regele şi guver
Pan Halippa, nul au ratificat actul unirii
vicepreşedinte
Deputaţii Sfatului Ţării după votul din 27 noiembrie 1918 al Sfatului Ţării
Basarabiei cu România. La Iaşi
în mijlocul lor, generalul Arthur Văitoianu,
Comisarul militar al Basarabiei s-au desfăşurat în acele zile
ample manifestaţii, - la care au
participat şi delegaţii basa
rabeni -, exprimând acordul
şi entuziasmul pentru unirea
Basarabiei cu România.
În decembrie 1918, în noul
context istoric creat de unirea
Bucovinei şi Transilvaniei
cu România, Sfatul Ţării a
renunţat la condiţiile formulate
la 27 martie/9 aprilie pentru
unirea cu România (referitoare
la aplicarea reformei agrare,
administrarea Basarabiei, repre
zentarea în parlament ş.a.).
rele mele credincioase” (3/16

octombrie 1918), proclama
federalizarea Imperiului Austro-
Ungar, prin crearea a şase state:
austriac, maghiar, ceh, iugoslav,
polonez, ucrainean. Nu se spu
nea nimic despre românii din
Transilvania şi Bucovina.
Lupta românilor bucovineni
s-a intensificat în noul context
istoric din vara şi toamna anului
1918. Exemplul basarabenilor, Sextil Puşcariu
Stema Bucovinei transilvănenilor, al celorlalte
în Palatul de Justiţie din Viena
popoare din dubla monarhie
a stimulat acţiunea românilor La Iaşi s-a desfăşurat în ziua de
din Bucovina. Organizarea 6/19 octombrie 1918 o adu
■ Unirea Bucovinei Revoluţia din Rusia, tratati ucrainenilor în formaţiuni nare a românilor emigraţi din
cu România vele pentru pacea separată, paramilitare - întărite de militari Austro-Ungaria, care a adoptat
Procesul de unire a cunoscut evoluţia războiului în vestul ucraineni din fosta armată aus- o declaraţie de respingere a
în această provincie o serie de şi centrul Europei au intensi tro-ungară - şi dezorganizarea încercărilor de federalizare a
trăsături specifice. Mai întâi, ficat iniţiativele şi proiectele instituţiilor statului au grăbit şi imperiului, apreciate ca „gesturi
structura etnică era defavorabilă de reorganizare a Imperiului închegat lupta pentru unirea cu disperate ale unei împărăţii
românilor. Ca urmare a unei Austro-Ungar. Delegaţii Radei România. osândite să se descompună”.
politici dure de deznaţionaliza ucrainene au cerut la Brest-
re a românilor, a încurajării şi Litovsk ca Galiţia, Bucovina HARTA ETNICĂ A BUCOVINEI:
şi Carpatorusia să fie incluse partea nordică este predominant ruteană, iar partea sudică,
organizării imigrării, în preajma preponderent românească (după situaţia din 1910)
declanşării Războiului Mondial în Ucraina de Vest. Puterile
românii erau aproape 300.000, Centrale au făcut o serie de
dintr-o populaţia de aproxima concesii teritoriale Ucrainei, în
tiv 800.000 de oameni, fiind schimbul unei mari cantităţi de
depăşiţi cu puţin de ruteni; se grâu, fapt care a alimentat zvo
adăugau aproximativ 200.000 nul că Bucovina a fost „vândută
de germani, polonezi, maghiari, pe mâncare”. Manifestul împă
armeni etc. Apoi, Bucovina ratului Carol I, „Către popoa
a fost teatru de război, fiind
ocupată de trei ori de trupe Carol I de Habsburg, ultimul împărat al
le ţariste şi recucerită de tot Austriei şi rege al Ungariei
atâtea ori de cele austro-ungare.

Atitudinea rezervată sau, une
ori, binevoitoare a rutenilor faţă
de trupele ţarului a provocat
măsuri represive ale armatei
chezaro-crăieşti, care au mers
până la execuţii. Se adăuga divi
zarea elitei politice româneşti,
între adepţii unirii cu România
şi cei - foarte puţini - conduşi
de Aurel Onciul, care propu
neau o înţelegere cu ucrainenii,
în vederea împărţirii provinciei
între România şi Ucraina.
a hotărât încorporarea celei

mai mari părţi a Bucovinei în
Ucraina. Formaţiunile para
militare ucrainene au devenit
tot mai violente, atentând şi la
securitatea Consiliului Naţional
Român. În noul context,
acesta a solicitat Guvernului
României sprijin militar. La
11 /24 noiembrie, Divizia a 8-a,
Iancu Flondor sub comanda generalului lacob
Zadic, a intrat în Cernăuţi şi
Primirea trupelor române în Bucovina
Imagine de la Gura Humorului
prin care se hotăra „Unirea Bucovina. [...] Nu e o cucerire a

necondiţionată şi pentru vecie a armelor, ci întoarcerea la vatră
Bucovinei, în vechile ei hotare a fraţilor despărţiţi, care în
până la Ceremuş, Colacin şi Majestatea Voastră regăsesc pe
Nistru, cu Regatul României”. părintele demult pierdut şi mult
dorit”. La 19 decembrie 1918/1
Au fost adresate telegrame ianuarie 1919 a fost publicat
guvernelor Antantei, prin care Decretul-lege, semnat de regele
se făcea cunoscută hotărârea de Ferdinand şi de primul-minis
unire cu România. O delegaţie tru I. I. C. Brătianu, privind
condusă de Iancu Flondor recunoaşterea unirii Bucovinei
s-a deplasat la Iaşi, pentru a cu România. Un alt decret
prezenta regelui Ferdinand stabilea intrarea în guvern a
actul de unire. În audienţa doi miniştri fără portofoliu
festivă, Iancu Flondor declara: pentru Bucovina: unul dele
„Aducem Majestăţii Voastre, gat la Cernăuţi, iar celălalt la
Generalul lacob Zadic la Cernăuţi
Rege al tuturor Românilor, Bucureşti. Primii numiţi au fost
Unirea unei ţări întregi, a Ţării Iancu Flondor şi Ion Nistor.
Peste câteva zile, a apărut a restabilit ordinea. Astfel, a
primul număr din ziarul Glasul fost posibilă desfăşurarea, la
Divizia a 8-a română defilează în Colomeea,
Bucovinei, cu editorialul „Ce 15/28 noiembrie, la Palatul unul din centrele vechii Pocuţii
vrem?”, semnat de către Sextil Mitropolitan, a Congresului
Puşcariu, adevărat program General al Bucovinei, la care
pentru lupta românilor din au participat 74 de delegaţi ai
Bucovina şi Transilvania. Consiliului Naţional Român, 13
La 14/27 octombrie 1918, delegaţi ai comunelor ucrai
s-a desfăşurat la Cernăuţi o nene, 7 ai populaţiei germane
adunare naţională a românilor şi 6 ai populaţiei poloneze.
din Bucovina. S-a adoptat o Basarabia era reprezentată de
moţiune prin care adunarea se către Pantelimon Halippa, Ion
declara constituantă, hotărând Pelivan, Ion Buzdugan, Grigore
alegerea unui Consiliu Naţional Cazacliu, iar Transilvania de
alcătuit din 50 de membri, cu către Gh. Crişan, Victor Deleu,
un Comitet Executiv condus Vasile Osvadă. Congresul a
de Iancu Flondor. În replică, la votat în unanimitate Declaraţia
3/16 noiembrie 1918, aduna de unire cu România, prezen
rea ucrainenilor de la Cernăuţi tată de către Iancu Flondor,
■ Unirea Banatului, întreg teritoriul Transilvaniei.

Crişanei, Maramureşului La 7/20 noiembrie, Marele Sfat
şi Transilvaniei Naţional a lansat convocarea
cu România pentru Adunarea Naţională de
După realizarea dualismului la Alba-Iulia, în ziua de dumini
austro-ungar (1867) şi inclu că, 18 noiembrie/1 decembrie
derea Transilvaniei în Ungaria, 1918. Alegerea delegaţilor s-a
lupta românilor pentru auto realizat în adunări populare,
nomie şi, apoi, pentru unire fiind aleşi reprezentanţi ai tutu
cu România s-a intensificat. ror categoriilor sociale, învă
Memorandumul adresat împă ţători, preoţi, ţărani, avocaţi,
ratului în anul 1892, procesul studenţi, militari şi alţii, care
memorandiştilor, detenţia urmau să prezinte adeziunea la
Traian Vuia Alexandru Vaida-Voevod
fruntaşilor luptei naţionale au unirea cu România a locuitori
adus problema Transilvaniei lor din mii de localităţi, a unor
în atenţia opiniei politice şi organizaţii politice, societăţi şi
convieţuiri paşnice cu minori Ungaria şi Ardeal de a-şi hotărî
publice europene. România, instituţii bisericeşti, culturale,
tăţile, care până în clipa unirii soarta în urma unei adunări
de la regele Carol I la studenţii profesionale etc.
aparţinuseră prin etnie opreso naţionale. Ideea a fost reluată
care au manifestat în stradă, rului de la Viena sau Budapesta. în discursul lui Al. Vaida- La Alba-Iulia, în ziua de 18
i-a sprijinit pe fraţii de peste Voevod din Parlamentul de noiembrie/1 decembrie 1918,
munţi. Inflexibilitatea guver Cronologia faptelor dovedeş
la Budapesta, în ziua de 5/18 cei 1.228 de delegaţi/deputaţi,
nului de la Budapesta faţă te profunda dorinţă de unire
octombrie 1918. de drept sau aleşi, au hotărât
de revendicările românilor a a românilor, de la elite până
radicalizat programul fruntaşilor la locuitorii munţilor, moţi,
Partidului Naţional Român din oşeni, bănăţeni şi mulţi alţii.
Transilvania, care au exprimat În condiţiile războiului, s-au
cu hotărâre obiectivul unirii cu desfăşurat numeroase acţiuni
România. pentru unire ale românilor
aflaţi în „lumea liberă”. În
În contextul istoric din toamna aprilie 1918 s-a constituit la
anului 1918, Unirea de la Paris Comitetul National al
1 Decembrie are o serie de tră Românilor din Transilvania
sături specifice: armata română şi Bucovina, sub preşedin
nu a fost prezentă la Alba-Iulia ţia lui Traian Vuia. În iunie,
şi, ca urmare, Hotărârea de s-a format în Italia Comitetul
unire nu poate fi suspectată de de Acţiune al Românilor
o presiune externă; solidaritatea din Transilvania, Banat şi
Delegaţia românilor ardeleni, care a tratat cu Istvân Tisza condiţiile
naţională a funcţionat la cel Bucovina, condus de Simion impuse prin Declaraţia de la Oradea, din 12 octombrie 1918
mai înalt nivel, prin înţelegerea Mândrescu. În aceeaşi lună, la
între liderii Partidului Naţional Washington, s-a înfiinţat Liga La 18/31 octombrie s-a format unirea cu România. Rezoluţia
Român şi cei ai Partidului Naţională Română, condusă la Budapesta Consiliul Naţional de unire, prezentată de Vasile
Social-Democrat; alegerea de V. Stoica. Desfăşurarea Român Central (numit apoi şi Goldiş, a fost votată în unani
celor 1.228 de delegaţi printr-o accelerată a evenimentelor de Sfatul Naţional), compus din mitate. Hotărârea de unire cu
procedură democratică, creden pe fronturi, acţiunile popoare şase reprezentanţi ai Partidului România a fost primită cu un
ţionalele depuse la Alba-Iulia lor din Imperiul Austro-Ungar Naţional Român şi şase ai mare entuziasm de cei peste
conferă actului istoric de la s-au răsfrânt şi asupra româ Partidului Social-Democrat, 100.000 de români prezenţi la
1 Decembrie un caracter plebis nilor. Conferinţa Comitetului condus de Ştefan Cicio-Pop. Alba-Iulia. Maniera democra
citar; prevederile Rezoluţiei de Executiv al Partidului Naţional La începutul lunii noiembrie, tică în care s-a hotărât unirea,
unire demonstrează maturitatea Român a adoptat la Oradea (la CNRC şi-a mutat sediul la participarea masivă a populaţiei
şi europenismul elitei politice 29 septembrie/12 octombrie) o Arad. A avut loc un amplu de pe întregul teritoriul unit
româneşti, care a hotărât unirea Declaraţie prin care se exprima proces de înfiinţare a consiliilor cu România conferă o notă de
cu România cu gândul unei dorinţa naţiunii române din (sfaturilor) naţionale române pe specificitate istoriei românilor
2. Egală îndreptăţire şi deplină

libertate confesională, pentru toate
confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui
regim curat democratic pe toate
tărâmurile vieţii publice. Votul
obştesc, direct, egal, secret, pe
comune, în mod proporţional, pentru
ambele sexe, în vârstă de 21 de ani
la reprezentarea în comune, judeţe
ori parlament.
Ştefan Cicio-Pop Vasile Goldiş Comisie de negocieri
4. Desăvârşită libertate de româno-rusă
presă, asociere şi întrunire, libera
II. Adunarea Naţională rezervă propagandă a tuturor gândurilor
în anul 1918, care nu trebuie
exagerată, dar nici ignorată. De teritoriilor sus-indicate autonomie omeneşti.
avantagii, care sunt legiferate în cele
altfel, Rezoluţia de unire este o provizorie până la întrunirea 5. Reforma agrară radicală. Se va
mai avansate state industriale din
sinteză între programul naţional Constituantei aleasă pe baza votu face conscrierea tuturor proprie
Apus.
şi cel social, între unirea necon lui universal. tăţilor, în special a proprietăţilor
diţionată şi cea condiţionată. IV. Adunarea Naţională dă expre
Menţionăm câteva prevederi22: sie dorinţei sale, ca congresul de pace
să înfăptuiască comuniunea naţiuni
„I. Adunarea Naţională a tuturor
lor libere în aşa chip, ca dreptatea şi
românilor din Transilvania, Banat şi
Ţara Ungurească adunaţi prin repre libertatea să fie asigurate pentru toate
zentanţii lor îndreptăţiţi la Alba- naţiunile mari şi mici, deopotrivă,
Iulia în ziua de 18 noiembrie - iar în viitor să se elimine războiul ca
1 decembrie 1918, decretează unirea mijloc pentru regularea raporturilor
acestor români şi a tuturor teritori internaţionale”.
ilor locuite de dânşii cu România.
O delegaţie, în frunte cu Vasile
Adunarea Naţională proclamă înde
Goldiş, Al. Vaida-Voevod,
osebi dreptul inalienabil al naţiunii
Miron Cristea, luliu Hossu, s-a
române la întreg Banatul, cuprins
deplasat la Bucureşti, pentru
între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
a prezenta regelui Ferdinand
Trupele române în Oradea,

şi guvernului actul unirii.
după retragerea inamicului Printr-un Decret-lege, publicat
Episcopul luliu Hossu
în Monitorul oficial din 13/26
citeşte Rezoluţia Adunării decembrie 1918, se consfinţea
Naţionale de la Alba-lulia III. În legătură cu aceasta, ca princi mari. În baza acestei conscrieri,
pii fundamentale la alcătuirea noului desfiinţând fidei-comisele şi în actul istoric de la Alba-lulia:
stat român, Adunarea Naţională temeiul dreptului de a micşora „Ţinuturile cuprinse în hotă
proclamă următoarele: după trebuinţă latifundiile, i se va rârea Adunării Naţionale de
1. Deplina libertate naţională face posibil ţăranului să-şi creeze o la Alba-lulia, de la 18 noiem-
pentru toate popoarele conlocui proprietate (arător, păşune, pădure) brie/1 decembrie 1918, sunt
toare. Fiecare popor se va instrui, cel puţin atât, cât o să poată şi rămân de-a pururea unite cu
administra şi judeca în limba sa munci el şi familia lui. Principiul Regatul României”.
proprie prin indivizi din sânul conducător al acestei politici agrare
său şi fiecare popor va primi e pe de o parte promovarea nivelării
drept de reprezentare în corpurile sociale, pe de altă parte, potenţarea
legiuitoare şi la guvernarea ţării în producţiunii.
22. 1918 la români. Desovîrşirea unităţii
proporţie cu numărul indivizilor 6. Muncitorimei industriale i naţional-statale a poporului român.
Documente externe. 1916-1918, II,
ce-l alcătuiesc. se asigură aceleaşi drepturi şi Bucureşti, 1983, p. 1246-1247
Tratatele de pace din anii

1919—1920 au o uriaşă impor
tanţă pentru români. Marile
puteri recunoşteau hotărârile de
unire de la Chişinău, Cernăuţi şi
Alba-Iulia, precum şi contribu
Nicolae ţia şi jertfele României pentru
Titulescu
victoria Antantei în Primul
Război Mondial.
gata să facă o serie de concesii
importante, graniţa româno-
ungară fiind mult mai la est faţă Ion Nistor
de cea prevăzută în Tratatul cu

Antanta. De asemenea, a fost
Adunarea Naţională de la Alba-lulia,
1 decembrie 1918 obligată să accepte împărţirea
Banatului cu Serbia. La 4 iunie
1920, delegaţii României, dr.
a uriaşelor pierderi umane şi I. Cantacuzino şi N. Titulescu,
■ Recunoaşterea
semnau la Trianon Tratatul cu
internaţională materiale, aplicarea prevederi
lor Tratatului cu Antanta din Ungaria, prin care era recunos
România a participat la Con
cută unirea de la Alba-Iulia.
ferinţa de Pace de la Paris august 1916 ş.a. După îndelungi
(1919—1920), fiind inclusă în tratative, la 10 decembrie 1919,
categoria statelor cu interese Al. Vaida-Voevod a semnat
limitate. Delegaţia română, la Saint-Germain-en-Laye
condusă de primul-ministru Tratatul cu Austria, prin care se
I. I. C. Brătianu, apoi - după recunoştea unirea Bucovinei cu
demisia guvernului liberal România. La fel de dificile au
şi alegerile din noiembrie fost tratativele pentru Tratatul
1919 - de Al. Vaida-Voevod, cu Ungaria, ţară care nu accepta
s-a confruntat cu mari dificul Hotărârea de la Alba-Iulia
tăţi în apărarea independenţei şi nici concluziile experţilor
şi suveranităţii ţării, recunoaş internaţionali privind fixarea
terea contribuţiei la război, graniţei. România a fost obli
La una din şedinţele

Delegaţia română la Conferinţa de pace, 9 iunie 1919 Consiliului Suprem al Conferinţei
Printre cei prezenţi în imagine, I. I. C. Brătianu, C. Coandă, N. Mişu,
Er. A. Pangratti, N. Ştefănescu, E. Neculcea, I. Gheorghiu, I. Caracostea,
M. Djuvara, E. Antonescu, V. Brătianu, I. Pelivan, Al. Vaida-Voevod Palatul Trianon
Soarta Basarabiei a fost, şi de
această dată, vitregă. Lipsa unei
delegaţii a Rusiei la conferinţă
a amânat sine die acordul acestei
mari puteri faţă de noua realitate
istorică. La 28 octombrie 1920
s-a semnat la Paris un tratat de
către Franţa, Marea Britanie,
Italia, Japonia şi România, prin
care cele patru mari puteri
recunoşteau unirea Basarabiei cu
România. Japonia - la presiunile
Rusiei - nu l-a ratificat.
Locul României întregite în noua Europă

esăvârşirea unităţii naţional-
statale în anul 1918 a avut
consecinţe multiple în plan
teritorial, demografic, social-economic,
politic şi la nivelul mentalităţilor.
Înainte de a le aborda, ne oprim Vechiul Regat avea petrolul

la o chestiune de terminologie: şi Bărăganul. Iar structura Ţărani din Poiana Sibiului manifestând pentru Unire
România Mare sau România exportului din România inter

întregită? Termenul de „Mare” belică - prin care se asigurau ■ Populaţia
a avut şi are în continuare o costurile modernizării - era Mărimea şi densitatea
stabilirea — mai precisă şi nuan
conotaţie preponderent politică, dominată de petrol (aproxi
ţată - a coordonatelor istoriei Marea Unire de la 1918 a avut
mergând până la sensuri vecine mativ 40%) şi produse ale
românilor în perioada inter ca urmare aproape o dublare a
cu „expansionismul”. agriculturii (aproximativ 40%).
belică. Fireşte, există multiple populaţiei: de la 7.771.341 de
În istoriografie întâlnim expresii
Noua Europă era rezultatul dificultăţi: ce factori (domenii) locuitori în 1914 la 14.669.841
asemănătoare: „Ungaria Mare”,
primei conflagraţii mondia comparăm? pe care ţări — de locuitori în 1919. Astfel, a
„Serbia Mare”, „Grecia Mare”,
le, al destrămării Imperiului cele dezvoltate? vecinii? - le devenit o ţară mijlocie, a opta
„Bulgaria Mare”, „Albania
Austro-Ungar, al căderii ţaris includem în „clasament?” cum din Europa după mărimea
Mare”, „Polonia Mare” ş.a. Prin
mului, al înfrângerii Germaniei stabilim o viziune echilibrată, populaţiei. În anul 1930, cu o
urmare, credem că este mai
imperiale. Conferinţa de Pace fără a exagera „performanţele”, populaţie de peste 18.000.000
apropiat de realitatea istorică,
de la Paris, sistemul de la de locuitori, România era între
de sensul Marii Uniri termenul dar nici „limitele”? ş.a. Ne vom
Versailles au consacrat noua cută doar de: URSS (inclusiv
de „România întregită”. Nu referi la teritoriu, populaţie, regimul
hartă politică a continentului teritoriile asiatice) -
întâmplător, Regele Ferdinand a politic, relaţiile internaţionale.
european, în care statele mici 160.000.000 de locuitori;
fost supranumit „Întregitorul”.
şi mijlocii din centrul şi estul Germania - 65.092.000 de
O altă problemă pe care Europei au devenit voci în ■ Teritoriul
locuitori; Franţa - 41.610.000
unii cercetători au încercat şi viaţa internaţională. A început După Marea Unire, România - de locuitori; Italia - 41.069.000
încearcă să o aducă în prim- să capete un nou conţinut cu o suprafaţă de 295.049 km2- de locuitori; Marea Britanie -
plan este cea a „beneficiarului”. ideea de ordine teritorială, reprezenta 2,52% din suprafaţa 39.952.377 de locuitori;
Vechiul Regat a obţinut prin să câştige teren diplomaţia Europei, ocupând locul al Polonia - 31.685.000 de
unire ce dorea? A obţinut mai nouă, deschisă, în faţa celei 10-lea între ţările continentului. locuitori; Spania — 23.563.867
mult sau mai puţin? Provinciile vechi, a tratatelor secrete. România era mai mică decât de locuitori. Avea popula
unite şi-au atins visul? etc. Având un rol important - prin Germania (470.714 km2), Franţa ţia mai numeroasă decât:
În fapt, liderii politici din participarea la război şi prin (550.986 km2), Polonia (388.635 Ungaria - 8.688.319 locuitori;
România şi cei din provinciile realizarea, cu forţe proprii, a km2), dar mai mare decât Iugoslavia — 13.822.505 locui
unite cu Ţara nu au acţionat Marii Uniri - la crearea noii Cehoslovacia (140.499 km2), tori; Cehoslovacia - 14.735.711
din meschine calcule politice. Europe, România şi-a asumat Ungaria (93.061 km2), Bulgaria locuitori; Grecia - 6.398.000 de
Idealul Marii Uniri fusese slujit din primii ani postbelici un rol (103.146 km2), Iugoslavia locuitori; Bulgaria — 5.776.400
de generaţiile anterioare, fiind activ în relaţiile internaţionale. (249.468 km2), Grecia (130.199 de locuitori ş.a. În anul 1930,
încununat prin jertfa a sute de Compararea naţiunilor, stabi km2). Prin urmare, România densitatea populaţiei României,
mii de români în Primul Război lirea locului unei ţări într-un întregită îşi consolida poziţia în de 61,2 locuitori pe km2, era
Mondial. Transilvania, Banatul, posibil „clasament” european sud-estul Europei, beneficiind mai mare decât media euro
Maramureşul, Bucovina au sau mondial pot părea desuete, de o suprafaţă semnificativ mai peană de 44,3 locuitori pe km2.
venit cu bogăţiile subsolului, cu aparţinând de modele roman mare decât a celorlalte state, Pentru comparaţie, oferim câte
multe întreprinderi industriale tice. Considerăm totuşi utilă fiind depăşită doar de Polonia va exemple: Marea Britanie -
etc. Nu trebuie însă uitat că o astfel de abordare, pentru şi de URSS. 265 loc./km2; Germania-
138,3 loc./km2; Ungaria - Natalitatea Mortalitatea Speranţa de viaţă

93,4 loc./km2; Franţa — 75,5 (populaţie de 60 de ani şi peste 60
În perioada 1931—1934, nata În aceeaşi perioadă, mortalitatea
loc./km2; Cehoslovacia - 104,9 de ani) era următoarea: România
litatea la mia de locuitori era: prezenta următoarele medii la
loc./km2; Bulgaria - 56 loc./ (1930) - 6,6; Bulgaria (1926) - 8,1;
România - 33,4; Iugoslavia - mia de locuitori: România —
km2; Iugoslavia — 55,6 loc./km2; Iugoslavia (1931) - 8,2; Grecia
32,4; Portugalia - 29,8; 20,5; Iugoslavia - 18,5;
Grecia - 49,1 loc./km2. (1928)-8,9; Italia (1931) - 10,8;
Portugalia - 17,2; Polonia —
Polonia - 27,4; Lituania - 25,8; Olanda (1930) - 9,4; Ungaria
Românii rămaşi după Marea 14,5; Lituania - 14,6; Italia — 14;
Italia - 23,7; Ungaria — 22,5; (1930) - 9,7; Cehoslovacia
Unire în alte state erau: în Ungaria - 15,8; Olanda - 8,9;
Olanda - 21,4; Cehoslovacia — (1930)- 10,2; Franţa (1931) - 14;
Rusia - 249.711; în Iugoslavia - Cehoslovacia - 13,8;
20,1; Danemarca - 17,7; Germania (1933) - 11,1; Suedia
229.398; în Bulgaria - 60.080; în Danemarca - 10,8; Franţa - (1930)- 12,8; Anglia (1931)-
Ungaria - 23.760; în Cehoslo Franţa - 16,8; Elveţia - 16,5; 15,7; Elveţia — 11,7; Germania- 11,3; Austria (1934)- 12,2;
vacia - 13.711; în Albania - Germania - 15,9; Anglia - 15,5; 11; Anglia — 12,2; Austria - 13,5; Norvegia (1930) - 11,6; Elveţia
40.000; în Grecia - 19.703. Austria- 14,7; Suedia- 14,4 etc. Suedia - 11,8 etc. (1930) - 10,7.
ROMÂNIA MARE. HARTA DIN 1918

După două decenii, numărul ale Germaniei, Rusiei Sovietice, scurtă pentru a aduce progrese
ţărilor cu regimuri autoritare Italiei, Ungariei şi Bulgariei, la fel de semnificative şi a le
(dictatoriale) crescuse semnifi România a fost una dintre consolida.
cativ: Albania, Austria, Bulgaria, victimele declanşării războiului,
Şi viaţa culturală a cunoscut
Estonia, Germania, Grecia, pierzând în vara anului 1940 progrese însemnate. Mărirea
Italia, Iugoslavia, Letonia, peste o treime din teritoriu şi numărului ştiutorilor de carte,
Lituania, Polonia, Portugalia, din populaţie. Sub ameninţa organizarea instituţiilor de
România, Spania. Din această rea vecinilor, a Germaniei şi cultură, „explozia” presei
perspectivă, trebuie subliniat a Italiei, România întregită s-a scrise, înfiinţarea radioului ş.a.
că România a fost unul dintre prăbuşit. Evoluţia istorică după sunt doar câteva exemple, care
ultimele state ale Europei în iunie 1940 trebuie înţeleasă în fac din România întregită un
Constantin Angelescu
care s-a instaurat un regim contextul Războiului Mondial. moment de referinţă în afirma
de autoritate, cel al lui Carol Ar fi şi este o mare nedreptate rea culturii române moderne.
Ştiinţa de carte al II-lea, în februarie 1938. ca România să fie judecată — Totodată, legăturile cu cultura
(în procente): Belgia (1920) - cum se întâmplă în unele occidentală s-au multiplicat
92,5; Bulgaria (1926) - 60,3; ■ România în relaţiile lucrări - numai din perspectiva şi intensificat. Bucureştiul era
Estonia (1922) - 89,2; Franţa internaţionale campaniei din Est, uitându-se supranumit „Micul Paris”, în
(1926)-94,1; Grecia (1928) - Este bine ştiut că, după politica sa consecventă de apă primul rând din considerente
56,7; Italia (1921) - 73,2; Conferinţa de Pace de la Paris, rare a păcii din perioada inter ale vieţii intelectuale.
Letonia (1930) - 81,2; Lituania statele Europei s-au grupat în belică şi campania din Vest,
(1923) - 67,3; Polonia (1921) - Evoluţia regimului politic din
două mari tabere; în prima se declanşată la 23 august 1944.
67,3; Portugalia (1920) - 34,8; România, de la democraţie la
aflau statele care au acţionat
România (1930) - 57; Rusia *** dictatură, activitatea partidelor
pentru aplicarea tratatelor,
(1926)- 51,3; Spania (1920) - În metodologia cercetării peri politice, manifestările politici
pentru menţinerea graniţelor şi
57; Ungaria (1920) - 84,8. oadei interbelice - ca şi a altor aniste etc. constituie subiec
apărarea păcii; a doua cuprindea
Creşterea procentului ştiutorilor perioade din istoria noastră - se tul unor ample controverse.
statele care au urmărit încăl
de carte - aproape triplarea faţă impune o abordare echilibrată, Credem că o judecată credibilă
carea şi revizuirea tratatelor,
de 1912 - are între explicaţii fără a exagera performanţele trebuie să aibă în vedere rapor
revanşa, războiul. De asemenea,
faptul că Transilvania, Banatul şi sau limitele, fără etichetări tarea permanentă la celelalte
sunt bine cunoscute acţiuni
Bucovina aveau un procent de grăbite şi şabloane sau jude ţări europene, indiferent de
le României în cadrul Micii
alfabetizare superior Vechiului căţi inspirate de crezul politic. mărimea sau de tradiţia lor
Înţelegeri, Antantei Balcanice,
Regat, datorat în bună măsură Simţul măsurii este un impera parlamentară. Tarele regimului
Ligii Naţiunilor, în cadrul
prezenţei minorităţilor; că statul tiv pentru istorici. Deşi urmările politic din România nu trebuie
unor conferinţe internaţionale,
român a iniţiat o politică de Marii Uniri (în plan teritorial, eludate sau subapreciate, dar
acţiunile ferme faţă de pericolul
dezvoltare a şcolii - inclusiv în demografic, economic) au fost nici exagerate, pentru că va fi
de război, faţă de încălcările
provinciile unite — care şi-a dat spectaculoase, perioada inter greu de explicat de ce trecerea
tratatelor etc. În final, după
roadele încă din primul dece belică - marcată de refacere şi la un regim de autoritate, apoi
prăbuşirea sistemului de la
niu de după 1918. Un merit crize economice - a fost prea de dictatură s-a realizat abia în
Versailles, după actele de forţă
incontestabil a avut în această contextul politic intern şi extern
luptă cu analfabetismul minis din preajma declanşării Celui
trul liberal al învăţământului, Trupele române aclamate de-al Doilea Război Mondial.
de populaţia din Carei Mari
C. Angelescu. La fel, rolul României în rela
ţiile internaţionale din perioada
■ Regimul politic interbelică nu trebuie supraesti
În primii ani după încheierea mat. Dar trebuie spus că guver
Primului Război Mondial, în nul de la Bucureşti s-a situat
Europa erau predominante alături de democraţiile occiden
regimurile democratice. Doar tale până în vara anului 1940
în Rusia se instaurase încă din (când Franţa s-a prăbuşit), deci
1917 un regim totalitar, iar în şi după instaurarea regimului de
Ungaria (1920) o dictatură. autoritate al lui Carol al II-lea.
Regimul constituţional
ezbaterile asupra principiilor şi prevederilor
sale au fost aprinse, întrucât liberalii şi conser
vatorii încercau să impună propriile concepţii
asupra organizării regimului constituţional. înţelegerea
realizată între cele două grupări politice, cu scopul
detronării lui Al. I. Cuza, îşi pierduse valabilitatea.
■ Constituţia de la 1866 Prin Constituţie erau consa

Sistemul politic al României crate principiul suveranităţii
modeme are la bază Consti naţionale, principiul monarhiei
tuţia votată de Adunarea ereditare, principiul inviola
Constituantă la 30 iunie 1866 bilităţii şi neresponsabilităţii Adunarea Constituantă din 1866
şi promulgată de Carol I la monarhului, principiul guver

1 iulie 1866. Constituţia de la nării reprezentative, principiul
separaţiei puterilor în stat, cel era exercitată de domn şi de III-lea făceau parte comercianţii
1866 a fost elaborată şi votată
al responsabilităţii miniştrilor miniştrii numiţi şi revocaţi de el, şi industriaşii cu patentă, liber-
în condiţii interne deosebit de
ş.a. De asemenea, erau garan iar cea judecătorească de către profesioniştii, ofiţerii în retra
complexe. Confruntarea asupra
curţi şi tribunale. Proprietatea gere, profesorii şi pensionarii
direcţiilor, căilor şi mai ales asu tate: egalitatea înaintea legilor,
de orice natură era decretată statului. În aceste trei colegii
pra ritmului dezvoltării ţării a deplina libertate a conştiinţei,
„sacră şi inviolabilă”. Pentru a votul era direct; în colegiul al
continuat cu şi mai mare inten a presei, a învăţământului, a
preveni pericolul unei noi refor IV-lea, în care vota marea masă
sitate, având, pentru început, ca întrunirilor, inviolabilitatea
me agrare, moşierimea impune a ţărănimii, votul era indirect:
principală temă Constituţia. domiciliului şi a persoanei,
principiul că „nimeni nu poate 50 de alegători desemnau un
dreptul de asociere; se interzi
Constituţia avea 8 titluri: fi expropriat decât pentru cauză delegat şi toţi delegaţii dintr-un
cea reintroducerea pedepsei cu
„Despre teritoriul român” de utilitate publică, legalmente judeţ alegeau un deputat. La
moartea, a cenzurii, a privilegi
(României - din 1884); constatată şi după o dreaptă alegerile pentru Senat, corpul
ilor şi monopolurilor de clasă.
„Despre drepturile românilor”; şi prealabilă despăgubire” (art. electoral era împărţit în două
„Despre puterile Statului”; În baza principiului separaţiei 19). Se prevedea, totodată, că colegii; colegiul I era format din
„Despre Finanţe”; „Despre puterilor în stat, puterea legis „Proprietatea dată ţăranilor prin proprietari de fonduri rurale
puterea armată”; „Dispoziţiuni lativă era exercitată colectiv de legea rurală şi despăgubirea din judeţ, cu un venit funciar
generale”; „Despre revizuirea către Parlament (format din garantată proprietarilor prin de cel puţin 300 de galbeni;
Constituţiunii”; „Dispoziţiuni Adunarea Deputaţilor şi Senat) acea lege nu vor putea fi nicio colegiul al II-lea era format
tranzitorii şi suplimentare”. şi de domn, puterea executivă dată atinse”. din proprietarii de imobile din
Normele sistemului electoral oraşe şi judeţ cu un venit până
prevăzute în titlul III poartă la 300 de galbeni. Deputaţii se
Intrarea principelui Carol în Bucureşti
la 10 mai 1866. Gravură de epocă pecetea concepţiei conservato alegeau pentru 4 ani, iar senato
rilor asupra regimului constitu rii pentru 8 ani; jumătate dintre
ţional. Astfel, pentru alegerea senatori se reînnoiau la 4 ani
deputaţilor, corpul electoral era prin tragere la sorţi. Senatorii
împărţit în patru categorii, după ieşiţi puteau fi realeşi.
avere şi, implicit, starea socială. Constituţia de la 1866 avea
Colegiul I aparţinea marilor multiple implicaţii şi semnifica
proprietari, cu un venit mai ţii internaţionale. Marile puteri,
mare de 300 de galbeni; colegiul prevalându-se de regimul de
al II-lea revenea proprietarilor garanţie colectivă, au încercat
rurali cu venituri între 100 şi să-şi impună poziţia în faţa fac
300 de galbeni; din colegiul al torilor politici, care preluaseră
Constituţia de la 1866 a fost nat treptata unificare a grupă

modificată în două rânduri până rilor politice liberale, respectiv
la 1914. Prima dată, în octom conservatoare şi constituirea
brie 1879, când s-a schimbat celor două partide politice de
articolul 7, pentru a răspunde guvernământ. Totodată, au fost
condiţiilor impuse prin Tratatul adoptate programe politice, ca
de la Berlin. Prevederea con rezultat al procesului de clarifi
form căreia „Numai străinii care doctrinară, de apropiere pe
de rituri creştine pot dobân terenul metodelor şi mijloacelor
di împământenirea” a fost luptei politice.
înlocuită cu o nouă formulare,
Istoriografia consideră, aproape
conform căreia „Străinul, fără
în unanimitate, că naşterea
deosebire de religie, supus
Partidului Naţional Liberal s-a
Ion C. Brătianu sau nesupus unei protecţiuni
IP
consumat în iunie 1875, iar cea

străine, poate dobândi împă
a Partidului Conservator în
mântenirea...”; naturalizarea se
februarie 1880, când un mare
garanţie colectivă şi a suzerani făcea prin lege, individual. A
număr de fruntaşi ai grupărilor
tăţii otomane. Dorinţa de doua modificare a avut loc în
liberale şi conservatoare au
independenţă era exprimată cu anul 1884, cuprinzând articole
semnat programele politice ale
claritate; în textul Constituţiei referitoare la şeful statului (rege
PNL, respectiv ale Partidului
nu apare nicio referire la suze din 1881), la teritoriul ţării, la
Conservator. Între oamenii
Mihail Kogălniceanu
ranitatea Porţii sau la regimul regimul presei, sistemul electo
politici care au contribuit la
de garanţie colectivă. De ral, pământurile rurale.
constituirea PNL s-au aflat:
asemenea, primul articol adoptă I. C. Brătianu, D. Brătianu,
conducerea după abdicarea lui în mod oficial denumirea de ■ Partidele politice M. Kogălniceanu, I. Câmpi
Al. I. Cuza. A fost convocată România. Domnitorul avea de guvernământ neanu, Ion Ghica, D. Giani,
o conferinţă a reprezentanţi prerogative similare cu cele ale Odată cu instaurarea regimului C. A. Rosetti, M. C. Epureanu,
lor puterilor garante la Paris; conducătorilor statelor inde constituţional, confruntarea E. Stătescu, A. G. Golescu,
consulii acestora la Bucureşti pendente. Aceeaşi semnificaţie dintre grupările liberale şi cele C. Grădişteanu, D. A. Sturdza,
au fost însărcinaţi să reco au prevederile referitoare la conservatoare s-a desfăşurat George Vernescu, N. Fleva
mande guvernului provizoriu inviolabilitatea statului, respec în privinţa direcţiilor, căilor şi ş.a. Printre fondatorii Parti
renunţarea la orice iniţiativă tarea integrităţii sale teritoriale, ritmului dezvoltării ţării, deci dului Conservator se regăseau:
de politică internă şi externă. interzicerea trecerii oricărei asupra strategiei construcţiei L. Catargiu, T. Maiorescu,
Mai mult decât atât, imperiile armate străine pe teritoriul societăţii moderne. Lupta pen P. Mavrogheni, V. Pogor,
vecine au făcut pregătiri pentru României fără încheierea unei tru dominaţie politică, pentru Th. Rosetti, M. C. Epureanu
o intervenţie armată. Guvernul convenţii. impunerea propriilor opţiuni (revenit de la liberali), gene
provizoriu a rezistat presiunilor în evoluţia ţării şi necesitatea ralul I. Em. Florescu, A., I. şi
Concluzia generală care se
externe, acţionând în confor coordonării luptei politice la N. Lahovari ş.a.
impune este aceea că legea
mitate cu interesele statului nivelul întregii ţări au determi
fundamentală votată în 1866
român; a trecut la pregătirea
are un caracter esenţialmente
alegerilor pentru Constituantă,
liberal, constituind un impor
a întreprins demersuri pentru
tant factor de progres; cu toate Titu Maiorescu Lascăr Catargiu
aducerea prinţului străin, a luat
lipsurile provenind din maniera
măsuri pentru apărarea securită
în care a fost concepută, dar
ţii statului.
mai cu seamă din neaplicarea şi
Votarea Constituţiei a fost un încălcarea prevederilor sale, ea a
act politic care semnifica o stabilit un nou cadru de dezvol
schimbare esenţială în evoluţia tare a ţării, favorizând procesul
raportului dintre factorii interni loan
de modernizare, de integrare a Emanuil
şi cei externi, un pas decisiv României în Europa capitalistă Florescu
către înlăturarea regimului de a vremii.

Delimitarea celor două curente O doctrină liberală s-a cris

de idei, liberalismul şi conserva talizat odată cu consolidarea
torismul, a fost urmată de crista poziţiilor PNL în viaţa politică,
lizarea unor doctrine - liberală, fiind impusă şi de noile necesi
respectiv conservatoare - tăţi ale dezvoltării societăţii, de
care au reprezentat suportul ritmul rapid al transformărilor,
ideologic al celor două partide de confruntarea cu forţele
politice de guvernământ. A nega conservatoare. Între direcţiile
existenţa unor doctrine - mai dominante ale doctrinei liberale
ales după 1878 — înseamnă a se aflau: consolidarea politico-
nega o dezbatere conştientă, în economică a ţării; asigurarea
funcţie de interesele structurilor independenţei politice prin cre
conducătoare, asupra direcţiilor, area condiţiilor unei reale inde
căilor şi ritmului dezvoltării pendenţe economice; întărirea
Proiect pentru clădirea Senatului
României moderne, a explica, continuă a poziţiilor economice
în ultimă instanţă, întregul pro şi politice ale burgheziei, ceea
ces de dezvoltare doar pe baza ce presupunea intensificarea devenit după cucerirea indepen sociale. Adepţi ai căii lente de
unor lupte strict politicianiste procesului de modernizare în
denţei de stat deviza partidului, dezvoltare a ţării, ai unui ritm
pentru putere ale unor gru toate domeniile vieţii social-
într-un cuvânt laitmotivul doc moderat, care să evite tulburări
pări urmărind, în primul rând, economice; afirmarea elementu trinei liberale, o armă de luptă le şi zguduirile sociale, conserva
puterea şi apoi impunerea unei lui naţional. Trebuie remarcată
împotriva conservatorilor. torii îi acuzau pe liberali de a fi
anumite direcţii politice. coloratura naţională a gândirii
îndreptat ţara pe o cale greşită,
În procesul de cristalizare a doc
„revoluţionară”, de a fi adoptat
trinei conservatoare, fondul de
reforme şi măsuri care nu cores
idei tradiţional al conservatorilor
pundeau realităţii, de a fi forţat
a fost susţinut şi completat de
procesul de modernizare, imi
junimişti. Evoluţia în plan orga
tând Apusul dezvoltat, preluând
nizatoric a raporturilor dintre
„forme” de civilizaţie occiden
aripa tradiţională a partidului
tală pe care le-au altoit pe un
şi gruparea junimistă a fost
„fond” subdezvoltat, rezultând
sinuoasă, cunoscând apropieri,
o societate de tip hibrid, care
fuziuni, disensiuni, dar, în plan
putea fi readusă pe calea cea
doctrinar, fondul era comun,
bună, tradiţională, doar de către
junimiştilor revenindu-le chiar
Nicolae conservatori. Această cunoscută
Ion Ghica
Fleva un rol important în definirea
Dimitrie teorie a „formelor fără fond”
Sturdza unor principii şi concepte legate
era pentru Partidul Conservator
de problematica social-economi
Apreciem că formularea în politice liberale, trăsătură defini o armă politică în disputa cu
că şi politică, în funcţie de noile
programe politice, în discursu torie a liberalismului românesc liberalii asupra direcţiilor, căilor
necesităţi ale dezvoltării tării.
rile parlamentare, în discursuri în epoca modernă. Realizarea şi ritmului dezvoltării României
Principalul obiectiv programatic
politice, în numeroase broşuri şi acestor obiective impunea o moderne.
al doctrinei conservatoare era
articole din presa de partid etc. politică economică de protec asigurarea dezvoltării ţării în Denaturarea realităţii, exageră
a concepţiilor exprimate de cele ţie şi încurajare a industriei, conformitate cu interesele moşi rile determinate de interesele
două partide privind dezvolta dezvoltarea tuturor ramurilor erimii. Conştienţi de imperati de partid sunt evidente. În
rea ţării, privind marile proble sale, o participare condiţionată vul adaptării, adepţii acestei dezvoltarea României moder
me social-economice şi politice, a capitalurilor străine, un tarif doctrine vedeau modernizarea ne, datorită ritmului impus de
preocuparea liderilor pentru vamal protectionist, o politică în spirit conservator, adică necesităţi, au apărut în mod
definirea unei doctrine, pentru financiară echilibrată şi pruden într-un ritm temporizat. Fiind firesc contradicţii, discrepanţe;
delimitarea de cea a adversa tă ş.a. Doctrina liberală a fost adepţii căii evolutive, urmăreau acestea nu însemnau însă o
rului sunt suficiente dovezi de sintetizată în cunoscuta lozincă asigurarea unei dezvoltări lente a incompatibilitate între „forme”
existenţă a unor doctrine politi „prin noi înşine”; exprimată structurilor economice şi social- şi „fond”, ci o manifestare nor
ce pe deplin constituite. şi înainte de 1877, aceasta a politice, evitându-se zguduirile mală pentru o societate aflată în
plin proces de modernizare, care tarea industriei, pentru afirma Şi activitatea legislativă a expresia unei identităţi de
păstra încă destule componente rea elementului naţional, pentru Partidului Conservator demon opţiuni, a unui pact, a unei
ale vechiului, care nu avea o consolidarea independenţei strează urmărirea cu maximă înţelegeri între ele. Nu se poate
burghezie puternică, care trebuia economice — condiţie a unei atenţie a intereselor moşierimii; deci accepta formula de „rota
să înfrunte presiunile economice adevărate independenţe politice. măsurile luate în lumea satelor tivă guvernamentală”, înţeleasă
şi politice ale marilor puteri; era Doctrina liberală şi opera legis (cele privind învoielile agricole, ca rezultat al unui compromis
o societate în care nu se putea lativă a partidului stau mărturie mărirea impozitelor, a jandar între cele două partide politi
realiza un echilibru între cerinţe în acest sens. De cealaltă parte, meriei ş.a.), atitudinea faţă de ce. Oamenii politici liberali şi
şi posibilităţi. Nu era vorba deci conservatorii concepeau moder capitalul străin, politica vamală conservatori nu concepeau o
de o imitare, de o preluare a nizarea ca un proces lent, care astfel de înţelegere, iar întreaga
sunt exemple edificatoare.
unor „forme” care nu corespun să nu afecteze structurile de viaţă politică demonstrează
deau unor necesităţi interne. De bază, să nu le pericliteze poziţi Construcţia în sens modern s-a (practic, toate schimbările de
fapt, ce se putea imita? Anglia, ile economice şi politice. Ori de realizat într-o stare permanentă guvern s-au realizat în condiţii
Franţa, Germania, care se aflau câte ori s-a pus problema unor de confruntare; se poate vorbi de confruntare; unele înţelegeri
de moment, precum cea de la
1907, dictate de conjuncturi
politice interne sau externe,
nu justifică desprinderea unei
aprecieri generale privind
„compromisul între cele două
partide”) că o astfel de „rotati
vă”, în sensul arătat mai sus, nu
a funcţionat.
■ Monarhia
La 10 mai 1866 urca pe tronul
României Carol I, inaugurând
cea mai lungă domnie din
istoria ţării: 48 de ani, 4 luni şi
17 zile. Ideea aducerii prinţului
Guvernul Titu Maiorescu-Take lonescu: Titu Maiorescu, preşedinte al Consiliului şi ministru de Externe (centru); de la stânga
la dreapta, sus: Alexandru Marghiloman (Finanţe), C. Dissescu (Culte şi Instrucţiune Publică), Nicolae Xenopol (Comerţ şi străin a fost exprimată - în
Industrie), Take lonescu (Interne); jos: Nicolae Filipescu (Domenii şi Agricultură), generalul Constantin Hârjeu (Război),
Mişu Cantacuzino (Justiţie), Alexandru Bădărău (Lucrări publice) memorii, broşuri etc. - încă din
perioada cuprinsă între revolu
în alt stadiu de dezvoltare, sau transformări care ameninţau de continuitate doar în privin ţiile de la 1821 şi 1848, fiind cu
Rusia, care avea probleme mai echilibrul de forţe politico-eco ţa activităţii de administraţie intensitate reluată, inclusiv în
grave? În mod firesc, ţara par nomice interne, moşierimea şi a ţării; menţinerea unor legi rapoartele diplomatice, în anii
curgea etape pe care le cunoscu partidul său politic s-au opus votate de liberali după venirea Războiului Crimeii. Mai multe
seră toate ţările capitaliste; după cu înverşunare; poziţia lui la guvern a conservatorilor raţiuni se aflau la baza acestei
cucerirea independenţei de stat, P. P. Carp în istorica şedinţă a semnifică nu atât acordul cu opţiuni. Liderii politici din
necesitatea consolidării econo Parlamentului din martie 1907, prevederile acestora, cât mai Principatele Române sperau că,
mice şi politice a impus un ritm opoziţia Partidului Conservator ales imposibilitatea de a le prin aducerea unui prinţ străin
rapid de dezvoltare; numai astfel cu prilejul anunţării şi dezbaterii schimba, având în vedere că dintr-o dinastie occidentală
erau posibile consolidarea şi reformelor în anii 1913—1914 acestea corespundeau unor (erau excluse explicit Austria,
apărarea independenţei politi o demonstrează cu prisosinţă. necesităţi de dezvoltare a socie Rusia şi Turcia), vor putea fi
ce, crearea premiselor pentru Se poate aprecia că această tăţii. Alternarea la guvernare, stăvilite presiunile şi pericolele
împlinirea idealului naţional, coparticipare la acţiunea de în condiţiile confruntării, a ce veneau din partea imperiilor
desăvârşirea unităţii de stat. modernizare - în limitele în celor două partide era o formă vecine, câştigându-se totodată
Prin urmare, ambele partide care s-a realizat - a fost impusă, de manifestare a mecanismului sprijin din partea puterilor din
politice de guvernământ erau fiind o încercare de adaptare la politic - consecinţă a unui întreg vestul Europei. Erau date ca
de acord cu modernizarea ţării. noile necesităţi ale unei societăţi complex de factori social-econo- exemple Grecia şi Belgia, care
PNL a acţionat pentru dezvol în plin efort de dezvoltare. mici şi politici - şi nicidecum apelaseră la aceeaşi soluţie.
dreptul - deşi limitat - pe care politice, în special a Partidului put priorităţi în desfăşurarea
îl avea domnitorul de a dizolva Conservator. A întreţinut şi relaţiilor externe. Prestigiul şi
corpurile legiuitoare şi pe cel de chiar a provocat disensiuni, poziţia sa în relaţiile interna
a numi şi revoca miniştrii. uneori şi-a propus să le apla ţionale s-au consolidat după
neze, totul cu scopul de a-şi cucerirea independenţei de stat
Încă din primii ani ai domniei, -
asigura o poziţie dominantă în a României, proclamarea rega
ne referim la evenimentele din
viaţa politică. În acelaşi context, tului, aderarea la Tripla Alianţă.
anii 1870—1871 -, în contextul
Carol I a sprijinit instituirea Carol I s-a implicat în acţiunea
instabilităţii guvernamentale sistemului bipartid şi a unui de reînnoire a Tratatului de la
şi al intensificării luptei dintre „mecanism” de guvernare bazat 1883 şi apoi în cadrul eveni
liberali şi conservatori pentru pe alternarea la putere, în con mentelor din perioada războa
Carol I de Hohenzollern
obţinerea dominaţiei în cadrul diţiile confruntării, a Partidului ielor balcanice. În judecarea
sistemului politic, Carol I, Naţional Liberal şi a Partidului acestei probleme trebuie avut în
nemulţumit de prevederile con Conservator. S-a opus încercă vedere şi faptul că la conduce
stituţionale, — pe care le aprecia rilor de constituire a celui de-al rea guvernului s-au aflat mari
Aducerea unui prinţ străin avea
ca prea democratice în raport treilea partid politic; a declarat personalităţi politice, precum
şi menirea de a pune capăt
cu stadiul de dezvoltare a ţării de numeroase ori liderilor I. C. Brătianu, D. A. Sturdza,
disputelor dintre numeroasele
-, dorind lărgirea prerogative politici că trebuie menţinute P. P. Carp, Lascăr Catargiu, Titu
familii boiereşti cu pretenţii
lor sale, a încercat să modifice doar două partide puternice. Maiorescu, I. I. C. Brătianu,
la tron. Nu întâmplător, lui
Constituţia, pentru a impune O dovedeşte şi atitudinea faţă iar la Ministerul de Externe
Carol I şi urmaşilor săi li s-a pus
un regim autoritar, o domnie de iniţiativele lui Gh. Panu, oameni politici de mare valoare,
condiţia de a nu se înrudi cu
personală. În această acţiune a apoi ale lui Take Ionescu. Deşi precum Mihail Kogălniceanu
familii autohtone. Evident, în
căutat sprijin la puterile garante, ultimul a reuşit să organize şi Take Ionescu. De altfel,
afara raţiunilor politice, de stat,
pentru aducerea prinţului străin în această perioadă istorică,
existau şi motivaţii proprii cele două partide de guvernă
grupărilor liberale, respectiv mânt - dincolo de confruntarea
conservatoare. internă asupra modernizării
ţării, dincolo de unele deosebiri
La 10/22 mai 1866, Carol I de păreri privind tactica sau
de Hohenzollern-Sigmaringen soluţiile imediate în politica
a depus jurământul în faţa externă - au promovat aceeaşi
Parlamentului României.
politică în relaţiile internaţionale
Perioada istorică cuprinsă între
ale României.
anii 1866 şi 1914 se caracteri
zează prin împliniri deosebite, Viaţa politică demonstrează că
dar şi prin anumite limite. factorul executiv putea adopta
Evident, pentru împliniri, ca Scenă din marea defilare cu prilejul proclamării doar poziţia decisă de partidele
Regatului României (reconstituire)
şi pentru limite, răspunderea politice. Această situaţie este cel
revine puterii politice, inclusiv mai convingător demonstrată
iar pe plan intern, la conserva ze şi să consolideze propriul
factorului executiv. Constituţia de evenimentele petrecute după
tori. Deşi nu şi-a atins obiec partid, Partidul Conservator-
de la 1866 rezerva domnitorului declanşarea Primului Război
tivul urmărit, - modificarea Democrat, regele nu l-a
o poziţie puternică în cadrul Mondial. La sfârşitul unei lungi
Constituţiei, impunerea acceptat la guvern decât într-o
sistemului politic; acestuia i domnii, în care îşi asumase largi
unui regim de autoritate coaliţie a conservatorilor.
se asigurau inviolabilitatea, prerogative în politica externă,
personală —, el şi-a consolidat
titulatura puterii executive, Un capitol important din în limitele menţionate deja,
substanţial poziţia politică.
iniţiativa legislativă, alături de activitatea politică a lui Carol I Carol I s-a văzut obligat să
Parlament, comanda supremă Profitând de natura raporturilor priveşte politica externă. Adus cedeze în fata atitudinii liderilor
a armatei etc. Deşi Constituţia dintre Partidul Naţional Liberal şi pe tronul României cu scopul politici din ambele partide de
consacra sistemul de guvernare Partidul Conservator, profitând de a consolida poziţia ţării în guvernământ, care au susţinut
reprezentativ, ea favoriza în şi de tarele sistemului politic, concertul european şi mai ales în Consiliul de Coroană de la
practica politică o poziţie forte Carol I s-a implicat direct în raport cu puterile vecine, Sinaia — cu o singură excepţie,
pentru puterea executivă prin în viaţa internă a partidelor Carol I şi-a asumat de la înce P. P. Carp - necesitatea neutra
neobişnuită, ştia să urmărească oameni şi din cei mai înţelepţi

ani de-a rândul gândurile sale, la domnitori pe care i-am întâlnit,
toate voinţele într-adevăr stăru şi eu am avut a face în viaţă
itoare nu-şi manifesta niciodată cu mulţi suverani... [...] Tăria
pe faţă intenţiile. Când furtuna lui se întemeia pe răbdare, pe
sufla peste capul său, ştia să-l tenacitate, pe simţul datoriei
aplece, ca să-l ridice însă mai ce dovedea chiar în amănun
semeţ de îndată ce cerul se te, pe înalta concepţie [...] ce
însenina iarăşi. Un om care are o avea despre menirea sa de
aceste daruri, nu este orişicine, Domnitor”25.
sau nu e o personalitate obiş
Domnia lui Carol I a contribuit
nuită. Dacă adăugăm la acestea
Carol I pe câmpul de bătălie, la stabilitatea politică a ţării,
reprezentare de epocă o mare mândrie, un simţ al
atât de necesară într-o perioadă
datoriei cum rar se întâlneşte şi
de adânci transformări social-
o nobilă concepţie, nobil în cel
lităţii României. Regele Carol I realizat de Titu Maiorescu: economice şi politice. Cu alte
a suportat foarte greu situaţia „... Tenacitatea principelui în cuvinte, a răspuns obiectivelor
creată prin declararea neutralită urmărirea ţelului, răbdarea şi iniţiale: stabilitate politică şi
ţii României. indulgenţa sa, înălţarea peste creşterea prestigiului european
orice simţământ de răzbuna al ţării.
În concluzie, este limpede că
re, neobosita regularitate în
aducerea unui prinţ străin pe
îndeplinirea zilnicelor datorii, ■ Viaţa parlamentară
tronul ţării - conform dorin
lipsa de orice intrigi, de orice Dezbaterile din Adunarea
ţelor exprimate de adunările
camarilă, de orice amestec în Deputaţilor şi din Senat, organi
ad-hoc - a favorizat consolida
relaţiile private, exemplara viaţă zate în sesiuni de-a lungul a
rea statului român şi o integrare
casnică - toate aceste semne 4-5 luni, se caracterizează prin
mai rapidă în Europa vremii. La
de caracter, în aşa contrast intensa confruntare de idei
fel, este incontestabil că dom
cu unele domnii precedente, asupra destinului ţării. Mari
nitorul, apoi regele Carol I avea
erau prea intime prin natura personalităţi ale vieţii culturale
calităţi deosebite: un om realist,
lor pentru a produce un efect şi politice ne-au lăsat ample
metodic, cu multă răbdare şi
imediat în publicul cel mare”23. şi valoroase discursuri asupra
cu spirit civic. Aceste trăsături
Şi I. G. Duca aprecia: „De unor probleme fundamenta
sunt surprinse într-un portret P. P. Carp
altminteri, în genere vorbind, le privind căile, mijloacele şi
Regele Carol era o adevărată ritmul dezvoltării societăţii.
personalitate... Cu o răbdare Este suficient să îi amintim
Generalul
I. Em. Florescu mai înalt înţeles al cuvântului, a
pe Mihail Kogălniceanu, Ion
ceea ce datorează acestui Stat şi
C. Brătianu, Titu Maiorescu,
acestui popor, vom avea sinteza
Ion Gh. Duca D. A. Sturdza, P. P. Carp,
însuşirilor caracteristice ale
N. Iorga, Take Ionescu,
Regelui Carol”24.
I. Gh. Duca, I. I. C. Brătianu,
A demonstrat reale calităţi de V. Lascăr, P. S. Aurelian, Spiru
om politic. A înţeles treptat - Haret ş.a. Parlamentul a avut,
mai ales după criza din anii de asemenea, un rol deosebit de
1870-1871 - situaţia din ţară, important în viaţa politică prin
poziţia şi interesele României exercitarea dreptului de control
în sud-estul continentului şi în asupra puterii executive şi prin
Europa. Se considera român şi
primul funcţionar al ţării. Este 23. T. Maiorescu, Istoria politica a
interesant, pentru completarea României sub domnia lui Carol I, ed. S.
Neagoe, Bucureşti, 1994, p. 113
imaginii, portretul făcut de 24. I. G. Duca, Amintiri politice,
I, Mönchen, 1981, p. 94
prinţul von Bülow: „Regele
25. Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii,
Carol era unul din cei mai buni Bucureşti, 1939, p. 320
urmărirea modului în care se

aplicau legile ţării. O dovedesc
sutele de interpelări ale depu
taţilor şi senatorilor, în urma
cărora unii miniştri au fost obli
gaţi să demisioneze, periclitând
uneori soarta întregului guvern.
Din această perspectivă, se
poate aprecia că activitatea
Parlamentului - cu toate
limitele, abuzurile şi slăbiciu
nile manifestate - a contribuit
la democratizarea societăţii şi, Petre
S. Aurelian
totodată, la afirmarea ţării ca un
factor de progres şi stabilitate
Spiru Haret
în Europa vremii, îndeosebi în
sud-estul continentului.
simulacru de manifestare a tară. Faptul era facilitat şi de

voinţei naţionale, pe baza căruia nivelul politic scăzut al corpului
partidele politice îşi asumau electoral. Politicianismul îi România liberă, litografie alegorică
caracteriza atât pe liberali, cât de epocă
răspunderea şi beneficiile repre
zentării intereselor generale ale şi pe conservatori. După cum
statului. nota C. Bacalbaşa: „... regimul Implicarea administraţiei în poli
conservator, în ceea ce priveşte tică decurgea atât din numirile
O altă trăsătură a vieţii politice, libertatea alegerilor, nu s-a deo realizate de către guvernul care
care exprimă manifestări politi sebit de regimul liberal; alegerile lua puterea, cât şi din felul în
cianiste, este dată de încălcarea s-au făcut după acelaşi model, care se recrutau funcţionarii;
principiilor de funcţionare a tot de către administraţie, tot cu mulţi dintre ei se înscriau într-un
regimului constituţional; este tendinţa de a da guvernului nu partid sau altul numai pentru a
cazul depăşirii de către factorul numai majorităţi, ci unanimităţi. primi funcţii odată cu schimba
executiv a prerogativelor sale Fără să fi degenerat în orgii rea executivului. Existau însă şi
şi al manierei de desfăşurare electorale, este cert că şi sub situaţii când primarii - probabil
Take lonescu a alegerilor, în care partidul conservatori alegerile au fost şi alţi funcţionari - treceau în
de la putere îşi asigura con tot atât de puţin libere ca şi sub partidul care forma guvernul,
■ Politicianismul stant majoritatea parlamen liberali”26. pentru a-şi păstra funcţia. După
cum subliniam mai sus, la
Deşi regimul constituţional se
Corpul de gardă al Palatului Cotroceni la 1866 discutarea politicianismului în
baza pe principiul reprezentati
vităţii, participarea reală la viaţa România modernă trebuie avute
în vedere trăsăturile regimului
politică a masei de alegători
era mult limitată. La o popu constituţional, ale vieţii politice.
Aceasta nu înseamnă însă că
laţie de peste 6 milioane de
tarele politicianiste se întâlnesc
locuitori, în anul 1901, votau
doar în ţările în care regimul
74.332 de cetăţeni; după alte
constituţional parcurge primele
calcule, din întreaga populaţie
etape. În fapt, politicianismul
a ţării participau direct la vot
însoţeşte sistemul politic
pentru Adunarea Deputaţilor
93.250 de cetăţeni, adică 1,3%, modern de la apariţia sa
până în prezent.
iar pentru Senat doar 27.260 de
cetăţeni, adică 0,34% din totalul
26. C. Bacalbaşa, Bucureştii de altădată,
populaţiei ţării. Un adevărat II, Bucureşti, 1928, p. 183
Societatea şi economia.
Procesul de modernizare
rice analiză a perioadei trebuie să fie dominată de pro
blematica modernizării, care implică o abordare comple
xă, multidisciplinară - istorică, economică, sociologică,
politologică etc. De aceea şi răspunsul la întrebarea ce reprezintă
modernizarea - în general sau în cazul României - devine dificil.
Clădirea Adunării Deputaţilor

■ Consideraţii generale mare importanţă unor eve
În ultimă instanţă, istoricii sunt nimente externe şi interne, şi
anume: pacea de la Adrianopol, la cerinţele şi ritmul Europei nizării. De asemenea, a existat
datori cu o viziune de sinteză. dezvoltate. Şi trebuie subliniat şi există o „critică” a procesului
Astfel, modernizarea devine Războiul Crimeii, Războiul de
că cei care făceau parte din elita de modernizare a României la
o grilă de interpretare pentru Independenţă, Răscoala de la
politică studiaseră în mare pro sfârşitul secolului al XIX-lea şi
transformările spectaculoase 1907, Primul Război Mondial.
porţie - peste 75% - în vestul la începutul celui de-al XX-lea.
dintr-o anumită epocă isto O explicaţie suplimentară se
Europei, fiind, prin urmare, în Deviza liberalilor, „prin noi
rică, aşa cum a fost evoluţia impune pentru Răscoala de la
contact direct cu „civilizaţia înşine”, simboliza programul
României de la 1859 — şi mai 1907, considerată de autor ca
europeană”. Cei responsabili de unei burghezii în plin proces de
ales după 1878 — la 1914. momentul decisiv pentru radi
modernizarea ţării au înţeles, afirmare, conştientă că întărirea
calizarea programului liberal de
Înainte de a discuta trăsături încă din perioada studiilor, că forţei sale politice depindea de
reforme.
le modernizării României în singura cale pentru români era consolidarea întregii economii,
aceste decenii, putem accep O problemă esenţială este cea dezvoltarea „în pas cu Europa”. obiectiv realizabil, în primul
ta că o posibilă definiţie nu care priveşte modul în care rând, prin eforturi proprii.
În acelaşi context, altă proble
poate exclude industrializarea, elita politică din România a
mă esenţială este dacă parti În procesul de cristalizare a
raţionalizarea, secularizarea perceput şi dirijat procesul
dele politice de guvernământ, doctrinei conservatoare, fondul
şi birocratizarea. Din aceeaşi de modernizare, de integra
Partidul Naţional Liberal şi tradiţional de idei al conservato
perspectivă, a metodologiei re a ţării în Europa vremii.
Partidul Conservator, au avut rilor a fost susţinut şi completat
cercetării, putem accepta şi Constituirea statului român
o strategie pentru moderniza de către junimişti. Evoluţia în
etapizarea procesului de moder modern şi apoi cucerirea rea ţării. Analiza vieţii politice plan organizatoric a raportu
nizare a României, stabilită de independenţei de stat au obli demonstrează că ambele partide rilor dintre aripa tradiţională a
istoricul german Lothar Maier27: gat elita politică să analizeze erau de acord cu moderniza partidului şi gruparea junimistă
1829-1853; 1856-1875; contextul integrării în concer rea. Diferea însă optica asupra
1878-1907; 1918-1938. În tul statelor europene; moder căilor şi mai ales a ritmului. Podul de la Cernavodă,
această etapizare, el acordă o nizarea impunea adaptarea Alternarea la guvernare în con construit de Anghel Saligny
diţiile confruntării a celor două

Casa de Depuneri şi
Consemnaţiuni din Bucureşti partide a fost o formă de mani
festare a mecanismului politic,
rezultat al unui întreg complex
de factori social-economici şi
politici, şi nicidecum expresia
unei identităţi de opţiuni asupra
direcţiilor, căilor şi ritmului
modernizării.
Încă din epocă, dar şi în
27. L. Maier, Vom Frieden von Adriano-
perioadele care au urmat, s-au pel bis zur Thronbesteigung Carols II.
1829-1930. Stadien der Modernisie-rung
făcut aprecieri asupra a ceea Rumäniens, in Rumänien im Brennpunkt.
ce am putea numi „cheia”, Sprache und Politik, Identität und
Ideologie im Wandel,
„deviza”, „paradigma” moder ed. Krista Zach, München, 1998
nu constituiau însă o incompati occidentale - reprezentate mai

bilitate între „forme” şi „fond”, ales de instituţii — şi „fon
ci o manifestare firească pentru dul” vieţii economice. Pentru
o societate aflată în plin proces C. Dobrogeanu-Gherea moder
de modernizare, care păstra nizarea însemna industrializa
încă destule componente ale re, privită în termeni de „a fi
vechiului regim, care nu avea o sau a nu fi” pentru existenţa
burghezie puternică şi trebuia României.
să înfrunte presiunile econo
Dintre „criticii” moderniză
mice şi politice ale marilor
rii României, care au scris în
puteri; era o societate în care
Uzinele metalurgice de la Anina, din Banat perioada interbelică, trebuie
nu se putea realiza un echili
menţionaţi Ştefan Zeletin şi
bru permanent între cerinţe şi
E. Lovinescu. În lucrarea sa
a fost sinuoasă, cunoscând pe o cale greşită, revoluţiona posibilităţi.
apropieri, fuziuni, disensiuni. ră, de a fi adoptat reforme şi
În plan doctrinar însă, fondul măsuri care nu corespundeau
este comun, junimiştii având un realităţii, au forţat procesul de
rol important în definirea unor modernizare, imitând Apusul,
principii şi concepte asupra preluând „forme” ale civilizaţiei
problematicii social-economice occidentale, pe care le-au altoit
şi politice, în funcţie de noile pe un „fond” subdezvoltat,
necesităţi ale dezvoltării ţării. rezultând o societate de
Adepţi ai căii evolutive, conser tip hibrid, care putea fi adusă
vatorii au susţinut o dezvoltare pe calea cea bună, tradiţională,
lentă a structurilor economice doar de către conservatori.
şi social-politice, evitându-se După cum observă L. Maier28,
zguduirile sociale. teoria „formelor fără fond”
Ştefan
corespunde exact formulei lui Zeletin (Motăş)
În această confruntare raportul Eugen Lovinescu
de forţe a evoluat lent, dar con John Kenneth Galbraith, a
secvent în favoarea Partidului „modernizării simbolice”. În
dezvoltarea României moderne Dinspre stânga, critica cea Burghezia română. Origina şi rolul
Naţional Liberal, care, odată mai structurată a aparţinut lui
au apărut, evident, datorită rit ei istoric (1925) şi, într-o anu
cu întărirea poziţiilor econo
mului impus de necesităţi, con C. Dobrogeanu-Gherea. El mită măsură, în Neoliberalismul
mice şi politice ale burgheziei,
tradicţii, discrepanţe. Acestea considera că România, situată în (1927), Ştefan Zeletin încearcă
odată cu evoluţia raportului
zona subdezvoltată a Europei, să demonstreze că economia
de forţe din cadrul partidului intrase sub influenta ţărilor românească a refăcut etapele
în favoarea tinerilor liberali,
avansate economic, cursul ei parcurse de economia statelor
în frunte cu I. I. C. Brătianu,
Constantin
istoric fiind determinat decisiv din Occident. Diferenţa este de
va forţa introducerea noilor de această conectare la capita
Dobrogeanu-Gherea ordin cronologic, existând un
reforme. Anunţarea acestora în
lismul occidental. Ca urmare, decalaj de un secol, un secol şi
toamna anului 1914 şi convo relaţiile social-economice erau jumătate între Vestul şi Estul
carea Constituantei semnificau
transformate odată cu impu Europei. După Tratatul de la
victoria liberalilor.
nerea sistemului capitalist de Adrianopol (1829), economia
După cum este ştiut, acest tip occidental. Într-o anumită Principatelor Române a fost
proces a cunoscut o intensă măsură, Dobrogeanu-Gherea conectată la cea occidentală,
„critică”. Primii implicaţi - cro se apropie de teoria junimistă; ceea ce a declanşat procesul
nologic - au fost junimiştii şi, crede că evoluţia social-eco- de modernizare; deşi factorul
evident, Partidul Conservator; nomică va duce inevitabil la extern este esenţial, autorul
adepţi ai căii lente de dezvol dezvoltarea „fondului”, inclusiv consideră că un rol important a
tare, ai unui ritm moderat, în sfera industriei, contribu revenit burgheziei române, aflată
conservatorii îi acuzau pe ind, treptat, la o „armonizare”
liberali că au îndreptat ţara între „formele” civilizaţiei 28. Ibidem, p. 24
în plin proces de consolidare. rilor modernizării, principalii ■ Trăsături nilor din provinciile aflate sub
Pentru Lovinescu, factorul beneficiari au fost locuitorii ale modernizării dominaţie străină marchează
fundamental al procesului oraşelor, mai ales cei din clasa Stabilirea unor trăsături ale o nouă etapă în manifestarea
de modernizare îl constituie conducătoare şi apoi cei din modernizării este, evident, o interdependenţei naţional/
influenţa ideilor din Apus. Grila clasa de mijloc. Lumea satului problemă dificilă şi riscantă. Se modernizare. Politica de refor
de interpretare trebuie deci să s-a schimbat nesemnificativ impun comparaţii cu perioadele me a domnitorului Al. I. Cuza a
privească modernizarea ca o în secolul al XIX-lea. Deşi istorice dinainte şi de după, cu creat cadrul necesar moderniză
„revoluţie de sus în jos”. s-au construit căi ferate, gări, alte state, găsirea unor elemente rii, care a fost completat prin
specifice. Din această perspec adoptarea Constituţiei de la
tivă, considerăm că trăsăturile 1866, iar cucerirea independen
modernizării României sunt: ţei de stat a asigurat condiţii
interdependenţa naţional/moderniza pentru consolidarea sistemului
re, intervenţia statului, evoluţia rapor politico-institutional, pentru
tului industrie/agricultură- „cheie” promovarea unei politici interne
a direcţiei modernizării, ritmul şi externe favorabile accelerării
accelerat, confruntarea cu presiunile procesului de modernizare.
externe. Modernizarea statului român
s-a făcut, aşadar, sub semnul
Interdependenţa naţional/ naţionalului, al imperativului
modernizare integrării în Europa şi în lumea
Batoză
Pentru epoca modernă, această dezvoltată, al asigurării, în final,
trăsătură a procesului de a premiselor desăvârşirii unităţii
O ultimă problemă priveşte depozite şi antrepozite, şosele modernizare a României îşi de stat. Acest proces complex
„metodologia” prezentării şi etc., viaţa ţăranilor de la 1914 găseşte cea mai înaltă expre impunea adaptarea la cerinţele
interpretării datelor privind nu diferea radical de cea a stră sie în programul Revoluţiei şi la ritmul Europei dezvoltate.
procesul de modernizare. Este moşilor din perioada domniilor Române de la 1848. Obiectivele Adaptarea la exigenţele soci
necesară o viziune echilibrată, regulamentare. Pentru ţărani, stabilite atunci au călăuzit etăţii moderne, imperativul
nuanţată, care să nu exagereze modernizarea a însemnat o mersul naţiunii române până la reducerii decalajului faţă de
împlinirile, dar nici limitele. viaţa mai bună „pentru domnii Marea Unire. Constituirea statu ţările dezvoltate cereau eforturi
Pe lângă evitarea supralicitării de la oraş” şi pentru cei puţini lui român modern, cucerirea sporite pentru impunerea
(într-o direcţie sau alta), sunt de la sate care puteau „migra” independenţei de stat, intensi unui înalt ritm de dezvolta
necesare comparaţii cu alte state în mediul urban. ficarea luptei naţionale a româ re. Asigurarea unui ritm alert
europene, inclusiv din aceeaşi procesului de modernizare
zonă geografică; numai astfel întâmpina, pe lângă dificultăţile
putem oferi o imagine credibilă Cantină populară interne, - lipsa capitalurilor, a
asupra modernizării României. resurselor, a forţei de muncă
Din aceeaşi perspectivă - a specializate etc. -, şi importante
metodei - se impune clarifi obstacole externe. Căci, deşi
carea problemei costurilor, Unirea de la 1859 şi cuceri
beneficiarilor şi a sacrificaţilor rea independenţei de stat au
(perdanţilor) modernizării. În însemnat o schimbare funda
privinţa costurilor modernizării, mentală pentru poziţia statului
este ştiut că acestea erau susţi român în Europa şi în lume,
nute din exporturi; agricultura a modernizarea ţării depindea în
contribuit la exportul ţării cu un mare măsură de raporturile cu
procent care a evoluat între 85 exteriorul; puterile europene nu
şi 95%. Ca urmare, în privin renunţaseră la politica lor de
ţa costurilor este limpede că satisfacere a propriilor inte
modernizarea a fost susţinută rese economice şi politice, de
de agricultură. Deşi ţăranii au asigurare a sferelor de influenţă
contribuit la susţinerea costu economică şi politică.
Cercurile politice din România Intervenţia statului

erau preocupate ca moderniza O trăsătură a ţărilor care au
rea ţării să se realizeze limitând păşit mai târziu pe calea moder
cât mai mult posibil presiunile nizării era intervenţia statului;
şi ingerinţele străine. În anii statul era obligat să substituie
care au precedat izbucnirea incoerenţa şi lipsurile econo
Primului Război Mondial, inter miei de schimb, slaba forţă
dependenţa naţional/moderni economică a întreprinzătorilor,
zare cunoaşte cote maxime de să corijeze neajunsurile unei
manifestare, oamenii politici economii în plin proces de
români fiind tot mai intens transformare. Rolul statului s-a
preocupaţi de finalizarea manifestat în trei direcţii: secula
condiţiilor pentru împlinirea rizarea (etatizarea); crearea insti
idealului naţional. Manifestarea tuţiilor modeme (birocratizarea);
interdependenţei naţional/ implicarea în viaţa economică.
modernizare în aceşti ani - ca Pentru secularizare, cea mai
de altfel în întreaga perioadă importantă măsură a fost legea Banca Agricolă, 1894
aflată în atenţia noastră — este din decembrie 1863, prin care
confirmată şi de preocuparea 25,26% din teritoriul ţării rein
românilor de dincolo de Carpaţi sistemului zecimal metric (din O atenţie specială s-a acor
tra în proprietatea statului. În
pentru modernizarea României, 1864 şi aplicată de la 1 ianua dat bisericii ortodoxe. Prin
afara semnificaţiilor sale poli
pentru integrarea statului român rie 1866), urmată de aderarea secularizarea averilor mănăsti
tice, de afirmare a voinţei de
în Europa şi împlinirea idealului la Convenţia internaţională a reşti şi atitudinea fermă faţă de
independenţă naţională, legea
naţional. metrului (1881); Legea asupra patriarhia din Constantinopol,
crea condiţii pentru urgentarea
mărcilor de fabrică şi comerţ Al. I. Cuza a deschis calea spre
reformei agrare. Procesul de
(1879); Codul de comerţ (1886); autocefalia Bisericii Ortodoxe
organizare a instituţiilor moder
Române. În aprilie 1885 - în
Statuia lui ne a fost declanşat în timpul Legea brevetelor de invenţiune
Alexandru loan noile condiţii create de cuceri
Cuza din laşi domniei lui Al. I. Cuza prin (1906) ş.a. În acelaşi context al
rea şi recunoaşterea indepen
legislaţia privind contabilitatea, modernizării instituţionale, au
denţei de stat - tratativele cu
consiliile judeţene, comunele, fost înfiinţate şi reorganizate
patriarhia din Constantinopol
pensiile, justiţia, armata, instruc instituţii centrale şi locale. Orga au fost încununate de succes.
ţiunea publică ş.a. Legea rurală nizarea ministerelor - ca insti Tomosul de autocefalie, semnat
din 1864 a stabilit noul statut tuţii moderne - a fost iniţiată în de patriarh şi de 10 mitropo
juridic al proprietăţii şi al forţei timpul domniei lui Al. I. Cuza, liţi, a fost trimis la Bucureşti,
de muncă. Tot Legea rurală
fiind completată printr-o serie concomitent cu informarea
a asigurat juridic libertatea
de legi şi modificări până la celorlalte patriarhii şi biserici
persoanei şi a muncii, creând
Primul Război Mondial. autocefale. După proclamarea
condiţii pentru vânzarea liberă
a forţei de muncă salariate.
Totodată, desfiinţarea monopo Biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti
lurilor marilor proprietari —
prevăzută în Legea rurală şi
în Constituţia de la 1866 - a
contribuit decisiv la înlăturarea
piedicilor din calea producţiei şi
a schimbului.
În perioada următoare au fost
adoptate o serie de măsuri în
scopul modernizării instituţio
nale: crearea sistemului monetar
naţional (1867); introducerea
ţărănimii. Faptul că în preaj România de celelalte ţări din

ma Primului Război Mondial sud-estul Europei, pe care, de
altfel, le depăşea ca suprafaţă şi
România avea deja o industrie,
populaţie. Pentru comparaţie,
iar Parlamentul urma a dezbate
un exemplu este edificator:
o nouă reformă agrară, însoţită volumul şi valoarea comerţu
de una electorală, demonstrează lui exterior al României era
paşii importanţi parcurşi de mai mare, în anul 1913, decât
societatea românească pe dru volumul şi valoarea comerţului
exterior al Serbiei, Bulgariei şi
mul modernizării; direcţia susţi
Greciei la un loc. De asemenea,
nută de către liberali se dovedise reţeaua de transport - în special
mai apropiată de necesităţile feroviar — se realizase cu peste
Termocentrala cu gaz de la Reşiţa, social-economice ale ţării. un deceniu mai devreme. Şi alţi
dată in exploatare la sf. sec. XIX
regatului, în martie 1881, era un principalele partide politice, ci

nou act politic care contribuia şi un mare număr de intelec
la consolidarea independenţei şi tuali, încadraţi sau nu politic;
poziţiei ţării în Europa. s-ar putea aprecia că întreaga
confruntare asupra modernizării
Implicarea statului în viaţa
României avea în centrul său
economică a fost una dintre
problema raportului industrie/
problemele esenţiale ale con
agricultură. În condiţiile în care
fruntării dintre liberali şi con
s-a realizat industrializarea -
servatori asupra direcţiilor,
resurse financiare limitate; Portul Giurgiu
căilor şi ritmului modernizării
insuficienţa forţei de muncă de
societăţii. Statul s-a impli
înaltă calificare; interesul pose Ritmul accelerat parametri economici confirmă
cat în viaţa economică prin
sorilor de capital pentru ramuri ritmul accelerat. Dacă la 1862
întreaga legislaţie adoptată în Unii observatori străini numeau
cu profit imediat; concurenţa existau doar 45 de întreprinderi
aceste decenii (în primul rând România-la începutul secolului
străină ş.a. — a fost necesară industriale, în anul 1901 numă
prin Legea de încurajare a al XX-lea - „Belgia Orientului”
intervenţia statului, s-au impus rul acestora se apropia de 2.000.
industriei din 1887), prin con sau „Japonia europeană”.
încurajarea şi protecţia, care au Producţia de petrol a crescut de
struirea căilor ferate, a gărilor,
avut repercusiuni asupra agricul Faptul nu era întâmplător. la 1866 la 1906 cu 8.400%, iar
porturilor, prin înfiinţarea
turii, asupra nivelului de trai al Ritmul modernizării detaşase cea de zahăr cu peste 4.500%.
monopolurilor ş.a.
Dacă la 1894 existau 177 de
posturi telefonice, la 1913
Raportul industrie/agricul Furnalele de la Hunedoara
numărul acestora se apropia de
tură - „cheie" a direcţiei
18.000. La fel de concludente
modernizării
sunt datele privind bugetul ţării,
Modernizarea a însemnat - în între 1864 şi 1914 veniturile au
principal - industrializarea ţării, crescut de la 60,1 milioane de
proces deosebit de complex, lei la 608,5 milioane, iar cheltu
care impunea existenţa capitalu ielile de la 62,3 milioane de lei
rilor, a forţei de muncă speciali la 512,2 milioane.
zate, a unei politici de protecţie
şi încurajare, a unei politici Întreaga statistică economi
vamale adecvate etc. În jurul co-socială demonstrează că
problemei industrializării şi a România a înregistrat în perioa
raportului industrie/agricultură, da 1866-1914 un ritm accelerat
s-a desfăşurat o amplă confrun de dezvoltare. România de la
tare de idei, antrenând nu doar 1914 diferea radical de ţara pe
Prima locomotivă fabricată în România

Reşiţa (1872)
care o găsise Carol I în 1866. decenii (şi nu numai). După

Dacă la venirea pe tron prinţul realizarea şi consolidarea unirii,
trebuia să parcurgă distanţa dar şi după cucerirea indepen
Bucureşti-Iaşi în aproximativ denţei de stat, în efortul de
60 de ore, la sfârşitul dom modernizare, de integrare în
niei existau legătură feroviară Europa, România s-a con
directă, automobil, telefon etc. fruntat în continuare cu mari
Ritmul accelerat al modernizării presiuni economice şi politice,
a contribuit la reducerea deca chiar cu pericolul unor agre
lajului faţă de ţările occidentale, siuni militare. Austro-Ungaria
contribuind la integrarea ţării în urmărea satisfacerea propriilor
Europa vremii. interese în problema Dunării Vedere asupra Bucureştilor în 1858,
şi obţinerea de garanţii pentru pictură de Amadeo Preziosi
Confruntarea temporizarea mişcării naţionale

cu presiunile străine a românilor din imperiu. Stroussberg reprezintă un au acţionat pentru prevenirea şi
Analiza raportului dintre exemplu concludent. Pe aceeaşi limitarea acestor presiuni, urmă
Periculoase şi păgubitoare au
factorii interni şi cei externi linie se înscrie şi războiul vamal rind cu perseverenţă menţinerea
continuat să fie presiunile şi
dintre România şi Austro- României pe drumul deschis de
este necesară pentru studierea ingerinţele de natură econo
Ungaria. Presiunile economice Unire şi Independenţă, în vede
istoriei oricărui popor şi cu atât mică; având în vedere stadiul
se accentuau în momentele rea împlinirii idealului naţional.
mai mult - din motive lesne de dezvoltare a economiei
de criză, când dificultăţile
de înţeles - pentru popoarele României, confruntarea era, Aşadar, o perspectivă necesară
României atingeau cote maxi
mici şi mijlocii, cu deosebire evident, inegală. Şi nu de puţine pentru înţelegerea modului în
me. Referindu-se la încercările
pentru acele ţări situate în zone ori, pentru satisfacerea unor care s-a desfăşurat moderniza
marilor puteri de a impune inte
geopolitice disputate. Este şi interese economice erau folo rea ţării este cea a raportului
resele unor companii industria
situaţia statului român în aceste site „armele” politice. Afacerea dintre factorii interni şi cei
le, Vintilă I. C. Brătianu declara
externi; presiunile externe nu
în Adunarea Deputaţilor, la 30
trebuie exagerate, prezentate
Corăbii în portul Constanţa, de Theodor Aman martie 1913: „Noi suntem mai
ca explicaţii şi motivaţii ale
corecţi faţă de aceste capitaluri,
neîmplinirilor din viaţa socială,
fiindcă le spunem că nu pot
economică, dar nici diminuate,
trăi cu folos în ţara aceasta sub
pentru că, aşa cum s-a putut
regim ca acel din Turcia. Ele
constata, ele au influenţat şi
ca să propăşească trebuie să
în această perioadă istoria
găsească un regim european,
românilor.
nu un regim de colonii africane
şi asiatice, ci acelaşi regim sub
care ele trăiesc în ţările lor”29. 29. Vintilă I. C. Brătianu, Scrieri şi cuvân
Factorii politici de la Bucureşti tări, III, Bucureşti, 1940, p. 177
■ Populaţia recensământului din anul 1899,

Între Unirea de la 1859 şi anul situaţia se prezenta astfel41:
1914, principalele repere în natalitatea 39,7%o; mortalitatea
procesul demografic sunt urmă 26,5%o; sporul natural 13,2%o.
toarele: 1860- 3.917.541 de În privinţa natalităţii, situaţia
locuitori30; 1866 - 4.115.000 de din Europa, la sfârşitul seco
locuitori31; 1877 - 4.479.813 de lului al XIX-lea, era urmă
locuitori32; 1899 - 5.956.690 de toarea42 (media 1896—1900;
locuitori33; 1912 -7.160.682 de născuţi la mia de locuitori):
locuitori34. Densitatea popula Rusia - 49,4; Bulgaria - 41,2;
Serbia - 40,3; România - 40,2; Nuntă în Ţara Românească
ţiei a evoluat de la 33 de locui-
tori/ km2 în anul 1859 la 45,3 Ungaria - 39,7; Austria - 37,0;
Structura populaţiei după vârstă
locuitori/km2 în anul 189935. Germania - 36,0; Spania - 34,6;
era următoarea în anul 189945
Raportat la Europa, densitatea Italia - 33,9; Olanda - 32,2;
Franţa - 22,2 ş.a. (la mia de locuitori): 401 (până Căruţaş
populaţiei României, de 50 de ţigan
la 15 ani); 386 (între 15 şi 40 de
locuitori/km2 în anul 1906, era Şi la mortalitate, România se ani); 160 (grupa 41-60 de ani);
mai mică decât cea a Vestului situa în partea superioară a 53 (peste 60 de ani). Prin com
Europei (63 de locuitori/km2), „clasamentului” european. paraţie cu alte state46, România
dar mai mare decât media Între anii 1891 şi 1895, situaţia
avea o populaţie foarte tânără;
continentală (41,6 locuitori/ se prezenta astfel43 (morţi la la grupa de vârstă 0—15 ani,
km2) şi aproape dublă faţă de mia de locuitori): Rusia euro
cu 40,1%, era depăşită doar
cea a Europei Orientale (27,4 peană (fără Polonia) — 36,0;
de Serbia, care în anul 1900
locuitori/km2)36. Ungaria - 31,1; România - 30,6;
avea un procent de 41,9%; la
După mediu, populaţia a evo Serbia - 29,3; Bulgaria - 28,2;
grupa de vârstă 15—40 de ani,
luat astfel: 1859/186037: urbană Austria - 27,9; Italia - 25,6;
cu 38,6%, era depăşită de SUA, 30. Bréviaire Statistique, Institutul Central
Germania - 23,3; Franţa — 22,3;
17,6%, rurală 82,4%; 189938: Elveţia, Marea Britanie, Belgia, de Statistică, Bucureşti, 1940, p. 9
Suedia - 16,6 ş.a. 31. L. Colescu, Progresele economice ale
urbană 18,8%, rurală 81,2%. Serbia, Germania, Franţa. României îndeplinite sub Domnia M.S.
Un fapt care explică nivelul Totodată, avea cel mai mic Regelui Carol I (1866-1906). Tablouri
În cele patru decenii, populaţia figurative şi notiţe explicative de Dr.
ridicat al mortalităţii în aceste procent de locuitori peste 60 de
urbană a crescut cu aproximativ L Colescu, Şeful Serviciului Statisticei
decenii îl reprezintă mortalita ani, 5,3%, faţă de Franţa - 12,5, Generale, Bucureşti, 1907, p. 6 (în
90%, iar cea rurală cu apro continuare: Progresele economice)
tea infantilă. Pentru perioada Suedia - 11,9, Norvegia - 11,0,
ximativ 46%. De fapt, sporul 32. Bréviaire Statistique, p. 9
1880—1895, din 100 de copii Irlanda -10,9, Danemarca— 9,9, 33. Colescu, Progresele economice, p. 48
natural a fost mai mare la sate.
născuţi vii, au decedat până la Belgia - 9,6, Bulgaria - 8,6 ş.a. 34. Bréviaire Statistique, p. 9
Creşterea populaţiei oraşelor 35. L. Colescu, Analiza rezultatelor recensă
un an între 19 şi 2244. mântului general al Populaţiei României
cu aproximativ 500.000 de Ştiinţa de carte şi învăţământul de la 1899, Bucureşti, 1944, p. 40 (în
locuitori se explică prin: 65.000 constituie, fără îndoială, un continuare: Analiza rezultatelor)
Ţărancă într-o 36. Colescu, Progresele economice, p. 48
locuitori - excedent natural; reprezentare idilică reper important pentru urmări 37. D. Berindei, Societatea românească
250.000 - imigrări din ţări rea procesului de modernizare a în vremea lui Carol I (1866-1876),
străine; 185.000 - locuitori de la ţării şi, în acelaşi timp, de rapor
Bucureşti, 1992, p. 74 (în continuare:
Societatea românească)
ţară care s-au aşezat la oraşe39. tare la celelalte ţări europene. 38. Colescu, Analiza rezultatelor, p. 44-45
39. Ibidem, p. 38
Datele statistice indică o creşte Conform recensământului din
40. Ibidem, p. 6; vezi şi Berindei,
re a natalităţii, o uşoară scădere anul 1899, structura populaţiei Societatea românească, p. 79
41. Colescu, Analiza rezultatelor, p. 26; vezi
a mortalităţii şi, ca urmare, după ştiinţa de carte, de la 7 ani şi idem, Mişcarea populaţiei României
un spor natural al populaţiei în sus, era următoarea47: în anii 1904 şi 1905..., p. XXVII
42. Colescu, Mişcarea populaţiei Româ
semnificativ. După Unirea de la ştiutori de carte — 22%; analfa niei în anii 1904 şi 1905, Bucureşti,
1859, natalitatea era de 30-32 beţi - 78%. Pe medii, situaţia 1915, p. XXVII
43. Colescu, Mişcarea populaţiei Româ
(la mia de locuitori), mortalita diferea radical: urban - 49,4% niei în 1895, Bucureşti, 1899, p. XXI
tea de 26—27 (la mia de locui ştiutori de carte; 50,6% analfa 44. Ibidem, p. XXVII
45. Colescu, Analiza rezultatelor, p. 65
tori), iar sporul natural de 4—5 beţi; rural - 15,2% ştiutori de 46. Ibidem
(la mia de locuitori)40. Conform carte; 84,1% analfabeţi. 47. Ibidem, p. 109
Conform recensământului din se afla între primele ţări ale De reţinut că în cifra austro-
anul 1899, structura populaţiei Europei50: 45,0%o (1899), faţă ungarilor „au fost cuprinşi
după religie în România era de Austria (46,8 în 1900), şi românii din Transilvania,
următoarea48: Ungaria (44,2 în 1900), Rusia Bucovina etc., cetăţeni ai
(40,6 în 1897), Olanda (24,0 în monarhiei dualiste care s-au
Din 100 de locuitori sunt de religie:
1899), Germania (10,4 în 1900), aflat locuind în ţară. Tot astfel,
Ortodoxă Mozaică Catolică Protestantă Bulgaria (9,0 în 1900), Elveţia în numărul turcilor au intrat
91,5 4,5 2,5 0,4 (3,9) ş.a. românii macedoneni, supuşi ai
Mahometană Armeană Lipoveană imperiului otoman care s-au
În strânsă legătură cu religia
0,7 0,1 0,3 găsit stabiliţi aici”53.
este şi componenta etnică.
Pornind de la datele avute la După cum reiese din tabel, din Domnişoară din familie avută
Prin urmare, majoritatea dispoziţie, ne oprim mai întâi categoria „străini de protecţie
covârşitoare a populaţiei ţării la structura populaţiei după română” făceau parte 256.488 nu aveau pământ deloc. Erau,
era formată din ortodocşi; în cetăţenie. La 1899, situaţia era de evrei şi 22.072 de străini de ca urmare, dependenţi de
comunele rurale, procentul următoarea: din 100 de locui altă naţionalitate, ceea ce repre sistemul învoielilor agricole, al
acestora era de 95,9%, iar în tori, 92% erau cetăţeni români, zenta 47 la mia de locuitori. cămătăriei etc. Dacă luăm în
cele urbane de 72,5%49. 3,2% supuşi străini şi 4,7% calcul doar aceste date, trebuie
străini de protecţie română51. ■ Transformări sociale să constatăm că aproximativ
A doua religie după cea orto o treime din populaţia ţării
doxă era cea mozaică. Din Structura populaţiei, conform Procesul de modernizare s-a
(600.000 de capi de familie, la
acest punct de vedere, România recensământului din 189952: reflectat puternic în structura
care se adaugă cel puţin 3—4
societăţii, având consecinţe
membri de familie) avea un
pentru fiecare clasă sau pătură
nivel de trai foarte scăzut şi nu
socială; mutaţiile petrecute în
beneficia de avantajele moder
aceşti ani reflectă într-o mare
nizării. Din această perspectivă,
măsură trăsăturile specifice
cum am mai subliniat, ţăranii
ale modernizării şi mai ales
asigurau costurile modernizării
ritmul acesteia. Luând în con
şi erau perdanţii acesteia. Au
siderare două criterii (ocupa
beneficiat de modernizare doar
ţiile şi veniturile), am ajuns la
ţăranii înstăriţi, având proprie
următoarea structură ierarhică a
tăţi de peste 10 ha, care, după
societăţii româneşti la sfârşi
venituri, trebuie incluşi în „clasa
tul secolului al XIX-lea şi la
de mijloc”. Pentru cei mai mulţi
începutul secolului al XX-lea:
dintre ţărani - chiar cu propri
ţărănimea, clasa de mijloc,
etăţi de peste 10 ha, dar care în
muncitorii salariaţi, marii pro
condiţii de secetă sau creştere a
prietari (funciari, din industrie,
impozitelor ajungeau în pragul
bănci, comerţ ş.a.).
falimentului - modernizarea
Conform tuturor statisticilor - însemna un trai mai bun pentru
Tramvai cu cai în Bucureşti
de natură economică sau „domnii de la oraş” sau pentru
electorală - ţărănimea reprezenta cei care reuşeau să „migreze”
peste 80% din populaţia ţării. de la sat la oraş. Abia refor
Reforma agrară din 1864 i-a mele - agrară şi electorală - de
transformat pe ţărani în pro după Primul Război Mondial au
prietari ai pământului, fapt cu schimbat radical statutul ţărăni
urmări deosebit de importante mii în societatea românească.
pentru dezvoltarea economiei
capitaliste în România. Dar, 48. Ibidem, p. 84
după trei decenii de la reformă, 49. Ibidem, p. 85-90
50. Ibidem, p. 88
statistica arăta că aproximativ
51. Ibidem, p. 95
300.000 de ţărani aveau sub 52. Ibidem, p. 93
2 ha de pământ, iar alţi 300.000 53. Ibidem, p. 94-95
administraţia publică; aceştia din prin număr - peste 250.000 prietăţi mai mari de 500 ha şi
urmă depăşeau 100.000 de per de persoane - tindea să devină peste 3.300 cu suprafeţe între
soane; jumătate dintre ei aveau o clasă a societăţii; pentru 100 şi 500 ha. În Parlamentul
salarii care-i plasau în „clasa de că, dacă se adaugă cei peste din anul 1911 aproape 50%
mijloc”, ceilalţi fiind mai aproa 120.000 de mici meseriaşi, cu dintre deputaţi şi senatori erau
pe - prin venituri - de munci sau fără atelier, şi lucrătorii din mari proprietari de moşii. La o
torii salariaţi. La sate, „clasa de comerţ, ajungem la aproape analiză a modului în care erau
mijloc” era formată din ţăranii 400.000 de lucrători în dome exploatate aceste mari moşii,
care posedau 10—50 ha de niile industriei, transporturi vom constata continuarea unor
pământ, negustori, preoţi, învă lor, comerţului. Majoritatea practici din prima jumătate
ţători. O categorie aparte este proveneau din lumea satelor, a secolului al XIX-lea, prin
cea a arendaşilor; prin venituri, unde suprapopulaţia devenise arendarea pământului şi între
majoritatea lor trebuie cuprinşi o problemă socială acută, dar ruperea legăturilor cu lumea
în „clasa de mijloc”; exista însă şi dintre meseriaşii sărăciţi care satului; ca urmare, majoritatea
o pătură care se apropia - ca îşi găseau scăparea în industria moşiilor erau confruntate cu
putere economică — de cea a mecanizată. O supraofertă grave probleme financiare. În
Tânăr din familie avută
marilor proprietari. permanentă a determinat acelaşi timp, trebuie subliniată o
Perioada relativ scurtă de timp, menţinerea unor salarii mici şi, anumită dinamică a moşierimii;
„Clasa de mijloc” constituită dezechilibrul dintre necesităţile în consecinţă, un nivel de trai ea nu mai era legată doar de
treptat, o dată cu transformările şi posibilităţile de dezvoltare ale la limita subzistenţei pentru cea pământ şi de sat, cunoştea un
declanşate de Tratatul de la societăţii nu au permis con mai mare parte a muncitorilor proces de înnoire, de „îmbur-
Adrianopol, cunoaşte în aceste solidarea unei veritabile clase salariaţi. ghezire”. Numeroşi proprietari
decenii cele mai semnificative
mutaţii, ca efecte directe ale
modernizării. Ancheta industri
ală din 1901-1902 indică peste
61.000 de întreprinderi, incluse
la „industria mică” (meşteşu
gărească) şi industrii speciale
(mori, fierăstraie, pive etc.),
ceea ce înseamnă un număr
egal de patroni, reprezentanţi
autentici ai „clasei mijlocii”.
Conform aceleiaşi anchete, în
„industria mare” lucrau aproape
2.400 de persoane în sectoarele
administrativ şi tehnic, având
Târgul Moşilor, de Henric Trenk
deci venituri la nivelul „clasei
de mijloc”; trebuie incluşi şi
meseriaşii ambulanţi, cei din de mijloc, care prin pondere Marii proprietari pot fi grupaţi de pământ începeau să aibă
sfera serviciilor, din lumea satu şi forţă economică să domine în două categorii, cei funciari şi investiţii în întreprinderi
lui, care nu au fost recenzaţi în societatea românească. Aceasta cei din industrie, bănci, comerţ, industriale, comerciale, în bănci,
anchetă. va rămâne în continuare polari asigurări ş.a. La începutul seco în industria petrolului ş.a. Pe
zată între ţărănime — la care se lului al XX-lea, marii proprie aceştia îi vom regăsi în elita
Un segment al „clasei de
adaugă muncitorii salariaţi - şi tari de pământuri - moşierii, economică a României interbe
mijloc” îl constituie profesi
marii proprietari, în primul rând cum sunt cel mai ades numiţi lice; cei nostalgici după „epoca
unile libere. O statistică de la
funciari. — reprezentau o importantă rangurilor regulamentare”,
începutul secolului al XX-lea
a plătitorilor de „patentă” Muncitorii salariaţi din industrie forţă economică şi politică a după „drepturile istorice” etc.
cuprindea 1.325 de avocaţi. Se şi transporturi erau în preajma ţării; ei deţineau aproximativ vor dispărea treptat, odată cu
adăugau profesorii, învăţăto declanşării Primului Război 60% din terenul agrosilvic; transformările social-politice de
rii, medicii şi funcţionarii din Mondial o pătură socială care existau peste 2.000 de pro după Primul Război Mondial.
Marii proprietari din industrie, caracterizat cu formule variate: a naţiunii române [se referă la era arendată; conform altor
bănci, comerţ, asigurări „semifeudal”, „semiiobag”, Regat - n.n., Gh. I.] erau prin surse, procentul atingea 70%.
ş.a. — denumiţi în istoriografie „iobag”, „neoiobag” ş.a. În această lege puse în afară de Efectele arendăşiei asupra
marea burghezie - şi-au conso fapt, esenţa sa era dată de orice lege”. Legile de învoieli vieţii ţăranilor erau dezas
lidat poziţiile după adoptarea relaţiile de dijmă, statuate prin agricole încălcau Constituţia, truoase, având în vedere că
Legii de încurajare a industriei legislaţia învoielilor agricole, stabilind un regim inegal, care îi principalul scop al arendaşilor
din 1887, după înfiinţarea jurisdicţie specială de reglemen favoriza pe moşieri şi pe aren era obţinerea unui venit cât
Băncii Naţionale în anul 1880 şi tare a raporturilor contractuale daşi, în defavoarea ţăranilor, iar mai mare într-un timp cât mai
organizarea întregului sistem de dintre moşieri şi ţărani. Dijma
credit, după avântul industriei putea fi de mai multe forme:
extractive, după adoptarea Legii la tarla, în produse, în bani sau
minelor din 1895 şi, în gene în variante combinate. Acest
ral, ca urmare a intensificării „regim agrar” i-a favorizat pe
ritmului de modernizare a ţării toţi cei implicaţi în producţia şi
la sfârşitul secolului al XIX-lea circulaţia produselor agricole,
şi la începutul celui de-al XX- cu excepţia ţăranului, care a
lea. Deşi poziţia capitalului beneficiat cel mai puţin.
străin era extrem de importantă
Explicaţiile sunt multiple.
(aproximativ 95% în industria
Un prim aspect, poate cel
petrolului), în aceşti ani s-a
mai important, se referă la
consolidat o mare burghezie
structura proprietăţii; surse
autohtonă, reprezentată de
le vremii nu concordă, dar
Partidul Naţional Liberal La împărţitul porumbului, de Ştefan Luchian
diferenţele nu sunt prea mari.
(care controla, de altfel, Banca
Conform informaţiilor oferite
Naţională a României), care şi-a
de G. D. Creangă54, 4.171 de
propus, conform devizei „prin prin neclaritatea unor articole scurt; calea simplă şi sigură era
proprietăţi, depăşind 100 ha,
noi înşine”, protejarea intere şi deficienţele administraţiei exploatarea muncii ţăranilor. O
însumau 3.810.351 ha (54,72%),
selor capitalului autohton şi a deschidea calea spre abuzuri şi mare amploare luase în lumea
iar 920.739 de ţărani - cu pro
elementului naţional în viaţa arbitrar. satelor şi cămătăria, afectând
prietăţi până la 10 ha - deţi
economică. pe diverse căi nivelul de viaţă
neau 3.153.645 ha (45,28%). Un alt fenomen caracteristic
În preajma declanşării Primului al ţărănimii. Insuficienţa ofertei
Se adaugă efectele legislaţiei acestei perioade îl constitu
Război Mondial, societatea de credit din partea statului lăsa
de excepţie privind tocmelile ie arendăşia; în anul 1913,
românească din Vechiul Regat ţăranul la discreţia proprieta
agricole. Radu Rosetti55 aprecia aproximativ 55% din suprafaţa
era în plină transformare. Acest rului sau arendaşului, ale căror
că „nouăzeci şi cinci de sutimi moşiilor mai mari de 1.000 ha
proces a fost accelerat de marile credite erau puse la dispoziţie
reforme din anii 1918-1921, contra muncă, întrecând însă
ajungându-se la o mai evidentă La munci agricole
înzecit - din cauza dobânzilor —
delimitare a claselor şi păturilor suma împrumutată; cămătăria
sociale în România interbelică. întreţinea sărăcia şi o agrava.
Situaţia din lumea satelor era
agravată de crizele economice
■ Problema agrară
şi de secete. Foametea obliga
Se impune, de la început, ţăranii să-şi amaneteze forţa
sublinierea componentelor de de muncă pentru ani în şir,
ordin social, economic, politic amânându-se sine die momentul
şi naţional ale problemei agrare, eliberării de dependenţa faţă de
ceea ce presupune o abordare proprietari sau arendaşi.
globală, care să aibă în vede
re toate laturile menţionate.
54. G. D. Creangă, Proprietatea rurală
„Regimul agrar” al perioadei în România, Bucureşti, 1907,
dintre reforma din 1864 şi p. XLVI—XLVII
55. R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat
Primul Război Mondial a fost ţăranii, Bucureşti, 1907, p. 447
tent de către I. I. C. Brătianu, în

toamna anului 1913. Momentul
anunţării reformelor eviden
ţiază componenta naţională
a problemei agrare, raportul
dintre social şi naţional şi dintre
naţional şi modernizare.
Războaiele balcanice şi viitoare
le posibile conflicte, previzibile
datorită situaţiei internaţionale
încordate, impuneau României
consolidarea situaţiei interne,
care însemna, în primul rând,
rezolvarea problemei agrare,
La arat (Drum greu) care să permită promovarea
Pictură de Nicolae Grigorescu
unei politici externe active,
în conformitate cu interesele
Datele statistice demonstrea redus de cadre medicale, dis agricole. Se adaugă efectele
naţionale. Obiectivul suprem al
ză că la sfârşitul secolului al pensare, spitale - ale sistemului lanţului de intermediari, de la
acestei politici externe —
XIX-lea şi la începutul celui de asistenţă sanitară. Hrana cei care cumpărau viitoarea
desăvârşirea unităţii naţional-
de al XX-lea, nivelul de trai al ţăranilor era mai mult decât producţie încă din timpul iernii
modestă. Ca şi în alte domenii până la negustorul din portul statale - impunea soluţionarea
ţărănimii era unul dintre cele
(reţeaua sanitară, spre exemplu), Constanţa. Problema agrară tre grabnică a problemei agrare.
mai scăzute din Europa. Nu
în a doua jumătate a secolului al buie înţeleasă în strânsă legătură Din punct de vedere economic,
întâmplător, în secolul trecut,
XIX-lea şi la începutul secolului cu cea privind democratizarea ţăranul din Regat nu putea
în România a avut loc singu
al XX-lea se înregistrează modi vieţii politice. Lipsa pământului constitui un ideal pentru ţăranii
ra mare răscoală ţărănească
ficări semnificative şi în privinţa era însoţită de lipsa drepturilor români din provinciile aflate
de pe continentul nostru. În
locuinţelor. De la 1860 la 1912, politice. Conform statisticilor sub dominaţie străină; din
privinţa nivelului de trai din
România, câteva componente numărul locuinţelor din cărămi vremii, în anul 1911, la o popu contra, era compătimit. Exista
sunt edificatoare, avându-se în dă şi piatră a crescut de la 1,8% laţie de peste 6 milioane de şi un alt aspect. Cele două
vedere că aproximativ 80% din la 9,5%; în 1912, o locuinţă locuitori, votau 74.332 de cetă imperii vecine au avut mereu
populaţie locuia în mediul rural. dispunea de 2,2 încăperi, faţă ţeni. Nu întâmplător cele două în intenţie specularea situaţiei
La sfârşitul secolului al XIX- de 1,4 în 1860. În acelaşi timp reforme — agrară şi electora grave a ţărănimii din România.
lea, natalitatea era de 40,2%0, însă, în 1912 existau 270.000 de lă - au fost anunţate concomi De altfel, în 1907, atât Rusia,
iar mortalitatea de 30,6%0, locuinţe numai cu o încăpere şi
procente care situau ţara 42.000 de bordeie, care amin Ţărani, tablou de Corneliu Baba
noastră pe primele locuri din teau de începutul evului mediu.

Europa, într-un grup de ţări în Toate aceste informaţii privind
care se mai aflau Rusia, Serbia, nivelul de trai în lumea satelor
Bulgaria, Ungaria. În aceeaşi nu trebuie să eludeze transfor
perioadă, natalitatea în Franţa mările din mediul rural, atra
era de 22,2%0, iar mortalitatea gerea ţărănimii în procesul de
de 22,3%0. Pentru starea de modernizare. Cu toate acestea,
sănătate a populaţiei, chiar un oricâte „culori” deschise am
singur exemplu este edificator: folosi, „tabloul” este întunecat.
în anul 1911 existau 1.128 de Menţinerea şi agravarea proble
bolnavi de pelagră la 100.000 mei agrare erau determinate şi
de locuitori, iar în anul următor de preţurile foarte mici ale pro
634. În afara sărăciei, morbidi duselor agricole, de dezechili
tatea ridicată se explică şi prin brul dintre preţurile produselor
gravele deficienţe - numărul industriale şi cele ale produselor
adepţii „teoriei” „România ţară politică. Conservatorii - care-şi

eminamente/preponderent vedeau ameninţate interesele
agrară” (N. Suţu, I. Ghica, I. economice (din cauza contra-
Strat ş.a.) şi adepţii „teoriei” măsurilor statelor industrializate
industrializării ţării
faţă de exportul produselor
(M. Kogălniceanu, D. Pop
agriculturii româneşti şi a
Marţian, B. P. Hasdeu,
efectelor creşterii preţurilor la
P.S. Aurelian, A. D. Xenopol,
produsele industriale) — erau
E. Costinescu, I. N. Angelescu,
împotriva creării unei industrii
Vintilă I. C. Brătianu ş.a.).
Ambele „teorii” erau susţinute cu „artificiale”, susţinute de stat şi
argumente economice şi politice. consumatori.
Disputa asupra raportului Rezultatul acestei confruntări

Turnurile de cocsificare de la Lupeni
industrie/agricultură o regăsim a fost decis de raportul dintre
şi în plan politic, exprimată în liberali şi conservatori în viaţa
doctrinele liberală şi conserva politică a ţării, dar şi de evoluţia
cât şi Austro-Ungaria s-au ofe ■ Industrializarea
rit să intervină pentru liniştirea După cum am subliniat, o tră
situaţiei. Consecinţele erau sătură esenţială a procesului de
previzibile pentru elita politică modernizare este industrializa
românească, având în vedere rea, indiferent de ţara şi epoca
tradiţia istorică a invaziilor din în care are loc. România nu
est sau din vest. a fost o excepţie. Dezbaterile
În noul context istoric - intern asupra industrializării, asupra
şi extern - de la încheierea pri raportului industrie/agricultură
mei conflagraţii mondiale s-au au cuprins sfere largi ale elitei
creat condiţii pentru „dezlega politice şi intelectuale, dar şi ale
rea” problemei agrare: o nouă - opiniei publice.
şi radicală — reformă agrară, Confruntările de idei se concen
însoţită de introducerea votului trau asupra a două probleme de
universal. Era cel mai important fond: raportul industrie/agri
Mineri la minele de sare din Turda, 1894
impuls pentru modernizarea cultură în strategia modernizării
societăţii româneşti, pentru şi politica vamală aleasă, liberul toare. Mărturie stau discursurile generală a relaţiilor economice
integrarea României între ţările schimb sau protecţionismul. parlamentare şi cele politice, internaţionale. În anul 1875,
civilizate ale Europei. S-au cristalizat două orientări: ţinute cu diverse prilejuri de sub guvernare conservatoare,
către liderii politici, legisla România a încheiat convenţii
ţia economică, programele comerciale, bazate pe liberul
Portul Brăila partidelor, presa de partid ş.a. schimb, cu Austro-Ungaria,
Liberalii susţineau necesita Germania, Franţa, Rusia ş.a.
tea creării unei industrii mari Ca urmare, produsele indus
(mecanizate), chiar cu susţi triale străine - în principal din
nerea statului - prin protecţie Austro-Ungaria şi Germania -
şi încurajare - şi sacrificarea concurau produsele meşteşu
consumatorilor (care urmau a găreşti din România şi frânau
cumpăra produse mai scumpe orice încercare de creare a
şi uneori de o calitate inferioa unei industrii autohtone. După
ră celor străine), întrucât era cucerirea independenţei şi
singura cale pentru obţinerea expirarea Convenţiei comerciale
independenţei economice, ce cu Austro-Ungaria, guvernul
putea garanta independenţa liberal a adoptat în anul 1886
un tarif vamal protectionist, ■ Participarea lităţi - 3,08%; italian - 1,28%. rile de returnat însumau 2.635
care a stabilit, în locul taxei capitalului străin Prin urmare, în preajma mil. lei, iar datoria rămasă de
generale unice de 7% la impor Abordarea problemei privind Primului Război Mondial, capi plată, împreună cu dobânzile, se
tul diferitelor produse industria poziţia capitalului străin în talul străin reprezenta 80,4% ridica la 2.690 mil. lei. Un indi
le, taxe de 8-20%, fapt care a economia României în aceste din capitalul societăţilor indus cator semnificativ este creşterea
încurajat industria autohtonă. decenii - ca şi în perioada triale şi aproximativ 95% din anuităţii pe locuitor: 2,10 lei în
Tot liberalii au adoptat în anul interbelică - prezintă o serie de capitalul industriei petroliere. 1864; 9,45 lei în 1884; 15 lei în
1904 un nou tarif vamal, care 1914. Deşi aceste împrumuturi
dificultăţi metodologice; nu de Participarea capitalului străin
urca protecţia — în mod diferen aduceau grupurilor creditoare
puţine ori cifrele sunt contra la procesul de modernizare a
ţiat - în medie cu 10—30%. profituri de 300%, iar României
dictorii. Structura capitalului României a căpătat o pondere
deficite egale cu bugetul ţării pe
Politica de încurajare a indus străin în societăţile industriale majoră prin împrumuturile
15-20 de ani, trebuie subliniat
triei promovată de Partidul în anul 1915 era următoarea56: externe. Primul împrumut
că împrumuturile străine au
National Liberal s-a concre- din totalul de 638.888.000 de extern a fost contractat în
tizat în legea din anul 1887, fost singura soluţie de moder
Măsuri generale pentru încurajarea nizare a ţării. Utilizarea lor a
industriei naţionale. Erau încura fost „productivă”: 68% pentru
jate întreprinderile mari, care infrastructură, edificii publice
îndeplineau o serie de condiţii: ş.a.; 23% pentru investiţii şi
aveau un capital fix de 50.000 dotări militare; 9% pentru defi
de lei sau foloseau cel puţin 25 cite bugetare.
de salariaţi timp de minimum 5 Participarea capitalului străin -
luni pe an; utilizau maşini per prin investiţii directe sau împru
fecţionate; asigurau, în termen muturi - a fost o caracteristică
de 5 ani, o proporţie de 2/3 pentru toate ţările care au
lucrător cu personal românesc. început procesul de moder
Legea din 1887 a fost comple nizare cu o întârziere de decenii
tată de Partidul Conservator sau chiar de secole. România
prin Legea pentru încurajarea din vremea lui Carol I oferea
industriei naţionale din 1912, câteva garanţii pentru investi
ce acorda înlesniri şi întreprin ţiile străine: stabilitatea politică
derilor care utilizau materii (întărită şi de dinastia germană)
prime oferite de agricultură; şi cea economică; resursele de
erau incluse şi morile, fabricile importanţă strategică, grâul şi
de bere şi spirt, cooperativele Banca de Comerţ. Dagerotip colorat petrolul; ritmul alert de dezvol
de meseriaşi şi - în anumite
tare a ţării, de integrare pe toate
condiţii - atelierele cu peste
lei: german - 120.821.000 de anul 1864 la Banca Stern din planurile în Europa civilizată;
4 lucrători. Întreprinderea
lei; olandez - 97.901.000; Londra, în valoarea de 916.000 o elită politică responsabilă şi,
încurajată trebuia să folosească
englez — 96.923.000; de lire sterline, pe termen de prin urmare, credibilă; o legisla
minimum 20 de lucrători sau
austro-ungar - 66.390.000; 22 de ani, cu o dobândă reală ţie economică de nivel euro
o forţă motrice de peste 5 c.p.
belgian - 59.695.000; francez - de 16%. Între anii 1866 şi pean, care garanta şi avantaja
De o mare importanţă pentru
38.028.000; american - 1914, cea mai mare parte a investiţiile străine ş.a.
dezvoltarea industriei a fost
şi Legea minelor, adoptată de 25.000.000; italian - 7.750.000. împrumuturilor au provenit
Partidul Conservator în anul O semnificaţie aparte are din Germania, care a devenit
1895, care a creat condiţiile structura capitalului din indus principalul creditor al ţării; nu 56. V. Axenciuc, Evoluţia economica a
necesare exploatării petrolului. tria petrolului în anul 191357: întâmplător, ea s-a aflat şi între României. Cercetări statistico-istorice.
1859-1947, I, Industria, Bucureşti,
Prin lege era separată propri german - 33,33%; englez - principalii parteneri comerciali. 1992, p. 453
Un bilanţ al datoriei externe 57. C. Bogdan, A. Platon, Capitalul străin
etatea asupra solului de cea a 16,15%; anglo-olandez -
în societăţile anonime din România în
subsolului, ultimul aparţinând 15,64%; francez - 7,95%; între anii 1864 şi 191458 ne arată perioada interbelică, Bucureşti, 1981,
p. 54
statului, cu toate resursele sale. olandez — 7,18%; american- că, din suma contractată de 58. V. Axenciuc, Introducere în istoria eco
Singura excepţie era petrolul, ce 6,67%; românesc - 4,62%; 2.161 mil. lei, s-au primit 1.860 nomică a României. Epoca modernă,
revenea proprietarului solului. belgian - 4,10%; alte naţiona mil. lei. Dobânzile şi amortiză Introducere în istoria economică)
Crearea unui cadru european

pentru dezvoltarea culturală
şa cum am subliniat anterior, elita României era formată - în pro
porţie de peste 75% - în Occident, mai ales în Franţa. Ajunşi să
decidă soarta ţării, liderii şi-au propus crearea unui cadru instituţi
onal asemănător cu cel din ţările civilizate, pentru a le putea prelua mode
lul şi a reduce distanţa - încă foarte mare - faţă de Vestul Europei. Mihai
Eminescu
Fireşte, pentru a asigura un nou a rezistat până la sfârşitul

cadru de dezvoltare cultura secolului, când s-a adoptat Biblioteca Centrală
din Bucureşti
lă, era necesară organizarea „Legea Poni” (1896), apoi
modernă a învăţământului. Şi în „Legea Haret” (1898), după
acest domeniu, un rol deosebit numele celor doi miniştri ai
de important a revenit dom instrucţiunii. Legea elaborată
nitorului Al. I. Cuza. Încă din de către Spiru Haret a instituit
luna noiembrie 1859, domni învăţământul secundar de opt
torul Unirii a aprobat înfiinţa clase (în două cicluri, inferior
rea decanatului la Facultatea şi superior), cu împărţirea în
Juridică şi statutele gradelor trei secţii a ciclului superior:
universitare. În octombrie modernă, reală şi clasică.
1860 Iaşiul devenea „capita
Efortul organizatoric în dome
la” învăţământului superior
niul învăţământului a fost con
prin înfiinţarea a trei instituţii: Medicină din Bucureşti (1869), Aproximările cele mai optimiste
semnat în recensământul din
Conservatorul de Muzică şi Facultatea de Medicină din Iaşi nu pot depăşi 10% din popula
1899: 24 de gimnazii, 19 licee
Declamaţiune; Universitatea, cu (1879), Şcoala Naţională de ţie. La recensământul din 1899,
de băieţi, 9 şcoli secundare de
patru facultăţi: Drept, Filosofie Poduri şi Şosele din Bucureşti procentul s-a ridicat la 22%, iar
fete gr. I şi două gr. II, 10 şcoli
(Litere), Ştiinţe şi Teologie; (1881), Institutul de Arhitectură la cel din 1912 la aproape 40%.
normale de băieţi şi 2 de fete,
Şcoala de Arte Frumoase şi din Bucureşti (1897, ca secţie a România se situa în partea de
5 seminarii teologice, 2 şcoli
Pinacoteca. Peste patru ani, la Şcolii de Bele-arte). jos a unui posibil „clasament”
superioare de meserii, 2 licee
Bucureşti, s-au înfiinţat instituţii european în privinţa ştiinţei de
militare. Şi în domeniul învă Recensământul din 1859-1860
similare: Universitatea, cu trei carte, dar făcea eforturi vizibile
ţământului superior s-au creat nu a prevăzut o rubrică
facultăţi: Drept, Filosofie pentru reducerea decalajului
instituţii noi: Facultatea de referitoare la ştiinţa de carte.
(Litere) şi Ştiinţe; Conservatorul faţă de ţările dezvoltate, atât la
de Muzică şi Declamaţiune; nivelul învăţământului secun
Şcoala de Bele-arte. dar, cât şi la cel al învăţământu
Institutul de Arhitectură din Bucureşti
lui universitar.
Tot în timpul domniei lui
Al. I. Cuza a fost adoptată Dezvoltarea învăţământului -
Legea instrucţiunii publice în special a celui superior -
(decembrie 1864), prin care a impus organizarea unor
a fost unificat sistemul de biblioteci publice. Tot în timpul
învăţământ, stabilindu-se anii domniei lui Al. I. Cuza, în anul
de studiu: primar - 4 ani; 1864, conform Regulamentului
secundar - 7 ani; universitar - 3 pentru bibliotecile publice, Bib
ani. Învăţământul primar era lioteca Colegiului Naţional de la
obligatoriu şi gratuit, prevedere „Sf. Sava” a devenit Biblioteca
care conferă o anume priori Centrală din Bucureşti, iar
tate României în lume. Cadrul Biblioteca Universităţii din Iaşi,
legislativ oferit de această lege Biblioteca Centrală din Iaşi.
1887) stabilea condiţiile de Agricultură (1897); Societatea

funcţionare a bibliotecii, de apa Scriitorilor Români (1912);
riţie a publicaţiilor, de evaluare Societatea Naţională de
a contribuţiei membrilor etc. În Navigaţie Maritimă (1913);
spiritul „integrării europene”, în Comitetul Olimpic Român
cadrul Societăţii Academice, apoi (1914). Un rol deosebit a avut
al Academiei Române, au fost Fundaţia Carol I, înfiinţată la
primite personalităţi străine, din 3/15 mai 1891, prin donaţia de
tre care menţionăm: E. Quinet, către regele Carol I a unui imo
J. H. A. Ubicini, J. Jung, bil şi a sumei de 200.000 de lei.
K. Lamprecht, J. H. Poincaré, Încă de la început, Biblioteca
Victor Emanuel al III-lea, Fundaţiei avea aproximativ
Facultatea de Medicină din laşi. E. A. Leconte de Nouy, Em. 3.500 de volume. În anul 1911,
Dagherotip colorat
de Martonne, E. Picot, Fr. von Carol I a decis cumpărarea
Miklosich şi alţii. unui teren şi construirea unui
În 1867 s-a înfiinţat Biblioteca Academiei Române. Între
Societăţii Academice Române, instituţiile moderne create
care din noiembrie 1898 a de în această perioadă, trebuie
venit biblioteca publică pentru menţionate Muzeul Naţional
cercetători. de Antichităţi (1864) şi Comisia
Monumentelor Publice (1874).
În acelaşi scop, al alinierii la
Occident, în aprilie 1885 a fost O semnificaţie aparte are orga Alexandru
Myller
adoptată Legea depozitului nizarea Academiei Române. În
legal, prin care fiecare tipografie august 1867, Societatea Literară
era obligată să trimită câte trei Română devine Societatea
exemplare din fiecare apari Academică Română, având
ţie bibliotecilor centrale din ca preşedinte pe Ion Heliade
Bucureşti şi Iaşi şi Bibliotecii Rădulescu. Prin Legea din
30 martie/10 aprilie 1879,
Societatea Academică Română
era declarată institut naţio
Ciprian nal, sub numele de Academia
Porumbescu
Română, având trei secţii: Ion Heliade Rădulescu Raymond Poincaré
literară, istorică, ştiinţifică. Re
gulamentul general al Academiei Modernitatea s-a manifestat palat pentru fundaţie, care a
Române (adoptat în iunie-iulie şi prin înfiinţarea de asociaţii, fost inaugurat la 9 mai 1914.
1879, modificat în 1881,1884, societăţi, fundaţii, în activitatea Fundaţia Carol I a avut o acti
cărora s-au implicat instituţii vitate prodigioasă şi în perioada
şi personalităţi politice sau interbelica.
Ateneul Român din viaţa cultural-ştiinţifică: Asigurarea unui nou cadru pen
Societatea Ateneul Român tru dezvoltarea culturii impunea
(Iaşi, 1860; reorganizată la şi construirea unor edificii pe
Bucureşti, 1865); Junimea (Iaşi, măsura cerinţelor epocii. În
1863); Societatea de Ştiinţe mai 1882, Parlamentul adopta
Naturale (Bucureşti, 1865); Legea pentru înfiinţarea de
Societatea de Ştiinţe Fizice şi edificii şi construcţiuni publi
Matematice (1868); Societatea ce. În Adunarea Deputaţilor,
de Geografie (1875); Societatea preşedintele Comitetului de
Ştiinţelor Medicale (1877); Delegaţi al Secţiunilor a fost
Societatea Arhitecţilor Români M. Kogălniceanu, iar raportorul
(1891); Societatea Naţională de legii, P.S. Aurelian. Edificiile,
CEC-ul, Palatul Cantacuzino, ţării - amintim aici pe: Grigore

Parcul „Carol I”, Primăria, Antipa, P. S. Aurelian, Victor
Palatul Adunării Deputaţilor, Babeş, I. Cantacuzino, Henri
Cercul Militar, Institutul de Coandă, Mihai Eminescu,
Arhitectură, Biblioteca Fundaţiei Nicolae Grigorescu, Spiru
Carol I ş.a.; pentru Iaşi: Haret, Dragomir Hurmuzescu,
Catedrala Mitropolitană, Teatrul Nicolae Iorga, Titu Maiorescu,
Naţional, Universitatea, Liceul Gheorghe Marinescu, A. Myller,
Emil
Racoviţă Naţional, Liceul Internat, Palatul D. Pompeiu, Petru Poni,
Administrativ (Palatul Culturii, Emil Racoviţă, Traian Vuia,
finalizat după război) ş.a. A. D. Xenopol ş.a.
Titu A. D. Xenopol
Maiorescu
aparţinând mai multor minis Bârlad, Şcoala Normală „Vasile

tere (cazărmi, spitale militare, Lupu” şi Şcoala Centrală
licee, gimnazii, catedrale, bise de Fete din Iaşi, Seminarul
rici, Palatul de Justiţie, Palatul din Bucureşti şi Seminarul
Legislativ, - Cameră şi Senat -, „Veniamin Costachi” din Iaşi,
Imprimeria Statului ş.a.), urmau Universitatea din Iaşi, Muzeul,
a se „executa treptat, în măsura Biblioteca, Arhiva Centrală şi
putinţei, însă cât mai repede”. Academia din Bucureşti ş.a.
Prevederile legii din 1882 în
domeniul învăţământului şi O istorie a arhitecturii şi urba
culturii au fost dezvoltate şi nisticii din România constată că
CEC-ul
actualizate financiar prin Legea numeroase edificii publice -
pentru construirea şcolilor multe cu rol în afirmarea
secundare şi a instituţiilor de culturii - s-au construit în După o jumătate de veac de la Crearea unui cadru european
cultură (aprilie 1886). În lista perioada domniei lui Carol I. constituirea statului modern, în aceste decenii, precum şi
celor peste 30 de obiective Dacă ne limităm doar la oraşele România era o ţară pe deplin performanţele atinse au asigurat
figurau: Liceul Internat din Bucureşti şi Iaşi, pentru capitală integrată în Europa vremii. O premisele pentru efervescenţa
Bucureşti, Liceul Internat din putem reţine: Universitatea, demonstrează şi împlinirile din culturii româneşti în perioada
Iaşi, liceele „Matei Basarab” Banca Naţională, Ateneul, viaţa spirituală. Dintr-o posi interbelică.
din Bucureşti, „Laurian” din Palatul de Justiţie, Poşta, Palatul bilă „galerie” a personalităţilor
Botoşani şi „Codreanu” din Ministerului Agriculturii, epocii - recunoscute şi în afara
Traian Vuia Nicolae Grigorescu,

cu monoplanul său autoportret
Nicolae
lorga
Victor
Babeş
Concluzii: societatea românească între tradiţional şi modern

rocesul de sincronizare cu civilizaţia
europeană - început cu aproape un
secol în urmă - a cunoscut în aceste
decenii un ritm accelerat şi a cuprins toate
laturile vieţii social-economice şi politice.
O primă problemă pentru Rezultatele modernizării au

care se impune un răspuns se condus, încă din epocă, la
referă la finalizarea procesului concluzia că sacrificiile, deşi
de modernizare. S-a afirmat dureroase, au fost necesare
că „modernizarea, dureroasă pentru ţară, fiind singura solu
dar necesară, a devenit treptat ţie pentru reducerea decalaju
o stare de fapt”59. Într-adevăr, lui faţă de Occident.
Piaţa centrală din Cluj
statisticile şi mărturiile obser Responsabilitatea pentru
vatorilor, români sau străini, strategia modernizării, pentru
demonstrează că România de împliniri şi pentru limite, Trebuie răspuns şi la întreba uneori au anunţat şi au pregătit
la 1914 realizase transformări rea dacă mentalitatea de grup adevărate „revoluţii” în sfera
revine elitei politice. Atât
semnificative, uneori specta liberalii, cât şi conservatorii sau individuală a constituit un tehnicii şi ştiinţei.
culoase, în toate domeniile de au dirijat modernizarea; deşi stimulent ori o frână pentru pro
activitate. România devenise În estul Europei — şi în alte
aveau orientări diferite privind cesul de modernizare,
o ţară europeană, conexată prin zone slab dezvoltate ale lumii -
căile şi mai ales ritmul, cele în toate laturile sale din sfera
toate canalele de comunicare mentalităţile au ţinut greu pasul
două partide s-au completat politicului, economicului,
la lumea civilizată. cu procesul înnoitor. Ritmul
în acţiunea de administrare a socialului, culturalului etc.
preluării realizărilor civilizaţiei
O cuantificare a costurilor şi ţării, ceea ce a favorizat rea Referindu-se la societatea
occidentale a crescut per
mai ales a sacrificiilor pentru lizarea unui ritm accelerat în europeană la început de secol,
manent, făcând imposibilă o
modernizare este dificilă. Deşi opera de modernizare. Un rol N. Filipescu afirma: „Ceea ce
adaptare la acelaşi nivel, mai ales
întreaga societate a suportat deosebit de important a reve caracterizează epoca noastră
dacă avem în vedere întrea
aceste eforturi, greul a revenit nit lui Carol I, care a asigurat este o încredere nemărginită în
ga societate. Pentru că „între
ţărănimii, care reprezenta apro stabilitatea şi echilibrul politic progres. Până acum o sută de
exigenţele muncii, tipul de
ximativ 80% din populaţia ţării necesar, într-o perioadă în care ani lumea vedea fericirea înapoi,
comportament, de mentalitate,
şi avea cea mai mare contribuţie nemulţumirile au culminat cu într-un paradis biblic, ori într-
de viaţă economică modernă
la realizarea venitului naţional. mişcări sociale de amploare. un veac de aur... De un secol
încoace însă, lumea vede pro
gresul înainte şi toate popoarele
Cercul militar caută să-şi însuşească acel pro
gres şi să se ridice la o treaptă
mai înaltă de civilizaţie”60. În ce
măsură această apreciere este
valabilă pentru poporul român
este destul de greu de stabilit,
în ţările occidentale transformă Gramofon
de epocă
rile social-economice specifice
epocii moderne — desfăşurate
de-a lungul câtorva secole - au 59. I. Bulei, Lumea românească la 1900,
Bucureşti, 1984, p. 48
fost însoţite de schimbarea
60. N. Filipescu, Discursuri politice, II,
treptată a mentalităţilor, care Bucureşti, 1915, p. 45
semnificativă, s-a echilibrat Din punct de vedere economic,

raportul dintre mentalităţi şi România de la 1914 diferea
realizările modernizării. Odată esenţial de România anului
cu înfăptuirea reformelor agrară 1866, ca şi de cea de la 1878.
şi electorală, în noul cadru al Un reper cuprinzător, care con
statului naţional unitar român, firmă această apreciere, este cel
au devenit mai active în proce privind avuţia naţională, expri
sul modernizării şi acele forţe mată în milioane de lei (con
„regeneratoare, înzestrate cu form statisticii, aceasta cuprinde
toate însuşirile morale ce pot da bunurile materiale acumulate,
stabilitate şi impulsuri de ener produse de activitatea umană
gie vieţii unui popor şi încre şi cele naturale supuse valori
Café de la Paix, de pe Calea Victoriei
dere într-un viitor construit pe ficării), care a evoluat astfel în
temelii trainice”62. perioada menţionată63:
industrializată, pe de o parte, şi Şi totuşi, au existat segmente
munca agricolă şi mentalităţile ale societăţii care s-au adaptat
sale corespunzătoare, pe de altă mai repede. Este vorba de
parte, există nu numai diferenţe elita economică şi politică -
esenţiale, dar şi constitutive, cu excepţia nostalgicilor şi
chiar incompatibile”61. Deşi a perdanţilor — şi de o parte
pare exagerată, chiar dură, a „clasei de mijloc”, care se
aprecierea este în bună măsură situa între beneficiarii moder
valabilă pentru situaţia din nizării şi, în consecinţă, dorea
România la sfârşitul secolului al şi acţiona pentru intensificarea
XIX-lea şi la începutul secolului acestui proces.
al XX-lea. Pentru că, în afara
Se poate aprecia, în concluzie,
trăsăturilor specifice societăţilor
că, la nivelul întregii societăţi
agrare, trebuie adăugate tarele
din România acestor decenii,
moştenite de la vecinătatea şi
mentalitatea claselor şi
coabitarea cu lumea orientală;
păturilor sociale, a indivizilor,
„balcanismele” se regăseau în
în general, a fost mai mult o
toate straturile societăţii, făcând
frână decât un stimulent în
şi mai dificilă adaptarea la exi
procesul de modernizare, de Chiar dacă realizăm comparaţia
genţele civilizaţiei occidentale.
apropiere de lumea civilizată cu anii 1880—1884, constatăm
O influenţă deloc neglijabilă
a Europei Occidentale. Abia creşteri semnificative pentru
asupra mentalităţilor a avut
în perioada interbelică, când transporturi şi comunicaţii,
politicianismul. Spre deosebire
şi nivelul cultural al popu industrie, stocul de metal
de Occident, unde guvernanţii
laţiei a înregistrat o creştere monetar, obligaţiile financiare
au adoptat o legislaţie rigidă -
Telefon
externe, care exprimă ritmul
pe care au şi aplicat-o - pentru
de epocă intens de modernizare. După
a impune adaptarea - uneori, Timişoara în 1910
jumătate de veac, ponderea
de nevoie - la cerinţele moder
sectorului agricol a scăzut cu
nităţii a fiecărui cetăţean, în
aproximativ 20%, procente ce
România erau la mare preţ
se regăsesc la celelalte sectoare,
specula, improvizaţia, protecţia
politică, posturile bugetare etc.,
multe din iniţiativă şi protecţie 61. Axenciuc, Introducere în istoria
economică, p. 75
guvernamentală. Acestea exis 62. N. lorga, O viaţa de om aşa cum a
tau şi în ţările occidentale, dar fost, ed. V. Râpeanu şi S. Râpeanu,
Bucureşti, 1972, p. XL
afectau mult mai puţin meca 63. V. Axenciuc, Avuţia naţională a
nismul economic şi comporta României. Cercetări istorice comparate
1860-1939, Bucureşti, 2000, p. 12 (în
mentul social. continuare: Avuţia naţională)
întinderi de pământ sau păduri, sării Primului Război Mondial,

mari bănci şi mari societăţi „organismul economico-social
comerciale sau industriale, rea al României, luat în general,
lizând beneficii foarte mari, şi o prin conţinutul său parţial, prin
clasă mijlocie puţin numeroasă; tendinţele şi perspectivele dezvol
la ţară, lângă o clasă de ţărani tării, în mediul extern capitalist
înstăriţi - al cărei număr, din european, se afirma a fi de tip
fericire, creşte an de an - o capitalist, ireversibil în evoluţia
mare masă de ţărani şi mun sa, cu tot ansamblul de factori
citori agricoli, având o situaţie şi mecanisme de funcţionare ale
materială precară; în sfârşit, în economiei de piaţă, cu structuri
toată ţara, o clasă funcţionă le sociale specifice, cu avantajele
rească numeroasă, dar puţin şi dezavantajele sale, cu proble
Grand Hotel de pe Calea Victoriei,
demolat după cutremurul din 1977 retribuită”66. mele şi contradicţiile sale”69.
Prin comparaţie cu alte ţări, Coordonatele dezvoltării
avuţia naţională a României - României la sfârşitul secolului al
apreciată pentru media anilor XIX-lea şi la începutul secolului
în special transporturile şi lei, aveau doar 117.490.169
industria. Obligaţiile financiare de lei64. La oraşe, 528 de
externe au crescut de 8 ori, proprietari, cu venituri peste
regăsindu-se în investiţiile din 10.000 de lei, dispuneau de un
transporturi, industrie, sectorul venit de 13.229.800 de lei, în
edilitar etc. timp ce 103.305 persoane, cu
În privinţa repartiţiei avuţiei venituri sub 600 de lei, aveau
naţionale, date interesante 18.396.047 de lei65. Societatea
găsim în lucrarea lui N. Xenopol românească — apreciază autorul
publicată în anul 1916. În pe baza acestor informaţii -
mediul rural, 2.228 de proprie se prezenta „din punctul de
tari, dispunând de un venit mai vedere al distribuţiei bogăţiei
mare de 10.000 de lei, aveau şi veniturilor - într-o lumină
împreună 102.131.897 de lei, puţin favorabilă: o clasă destul
Filarmonica din laşi
pe când 1.240.376 de ţărani, de restrânsă bogată, oameni
cu venituri de până la 600 de foarte bogaţi, posedând imense
1912-1914 la 3.351 mii. dolari, al XX-lea se vor regăsi - într-un
revenind 476 de dolari pe nou context social-economic şi
Palatul Poştei locuitor - era mai mare decât a politic - în perioada interbelică.
Norvegiei şi a Rusiei şi de 2,2 Între cele două perioade există
ori mai mare decât a Japoniei67. o continuitate organică. Doar
Venitul naţional pe locuitor la percepţia în istoriografie este
începutul secolului al XX-lea uneori eronată, prin insufici
era de aproximativ 68 de dolari, enta evidenţiere a împlinirilor
mult mai mic decât în ţările din deceniile cuprinse între
dezvoltate (SUA - 228, Marea Independenţă şi Marea Unire.
Britanie - 181, Franţa - 160,
Germania - 125), dar mai
mare decât în Portugalia
64. N. Xenopol, La Richesse de la
(61,5), Serbia (62), Grecia (60), Roumanie, Bucureşti, 1916, p. 106
Bulgaria (57), Rusia (50)68. 65. Ibidem, p. 107
66. Ibidem, p. 111
În concluzie - în baza infor 67. Axenciuc, Avuţia naţională, p. 297.
68. Ibidem, p. 294
maţiilor prezentate — se poate 69. Axenciuc, Introducere în istoria
aprecia că, în preajma declan- economică, p. 214
Ioan Bolovan
Românii din afara graniţelor
firmarea naţională a românilor din afara graniţe
lor a cunoscut o amploare fără precedent
comparativ cu deceniile anterioare.
Elita românească a sesizat importanţa instituţiilor
economice, culturale şi confesionale pentru întărirea
naţionalităţii şi de aceea a depus eforturi pentru crearea
şi consolidarea unor astfel de aşezăminte.
10.1. Transilvania permis într-o oarecare măsură

între 1850 şi 1914 afirmarea naţiunilor supuse
din Imperiul Habsburgic în
■ Regimul neoabsolutist domeniile economic, şcolar şi
şi liberal (1849-1866) confesional.
După înfrângerea revoluţiei, Aplicarea patentelor imperiale
Curtea de la Viena a introdus în din 1853—1854 de desfiinţare
Transilvania sistemul absolutist a relaţiilor feudale şi împropri
de guvernare. Au fost desfiinţa etărire a ţăranilor a constituit
te Guberniul şi Dieta, s-a trecut cadrul pentru progresul eco
la o nouă reorganizare adminis nomic al românilor, în special
trativă, formându-se şase în mediul rural. Românii au
districte militare. Comitatele din profitat şi de înfiinţarea came
Partium (Crişana şi Maramureş) relor de comerţ şi industrie în
au rămas în cadrul Ungariei, oraşe, participând la activităţile
iar teritoriul Banatului a făcut acestora, e drept că într-un
parte din Voivodina sârbească număr mult mai mic decât
şi Banatul timişan. Centralizarea alte etnii din Transilvania. În Catedrala ortodoxă
de la Alba-lulia
excesivă şi germanizarea pro acelaşi timp s-a constatat şi o
vinciilor au reprezentat două creştere a numărului funcţio
solutistă a stat şi sub semnul Alexandru Sterca-Şuluţiu
caracteristici esenţiale ale politi narilor români în administraţia
luptei pentru autonomia
cii Vienei în deceniul al şaselea. provincială centrală şi locală.
bisericilor românilor şi implicit
Cu toate acestea, neoabsolutis- Dincolo de extinderea reţelei
pentru înfiinţarea mitropoliilor.
mul patronat de ministrul de şcolilor săteşti confesionale,
De altfel, s-a şi obţinut în 1853
interne Alexander von Bach a s-au deschis Institutul
de la Viena aprobarea pentru
Teologic-Pedagogic Ortodox
înfiinţarea mitropoliei unite
din Sibiu, preparandiile din
greco-catolice de Alba-lulia şi
Alexander von Bach Haţeg, Gherla şi Năsăud,
Făgăraş, ceremonia de învestire
Seminarul Teologic din
ca mitropolit a lui Alexandru
Gherla, Gimnaziul din Braşov
Sterca-Şuluţiu având loc abia în
şi prima şcoală de fete, tot la
toamna anului 1855.
Braşov etc. Consecinţe bene
fice au avut şi cele două tipo Înfrângerile militare suferite de
grafii româneşti înfiinţate la Austria în 1859 în războiul cu
Sibiu şi Braşov, precum şi cele Piemontul şi Franţa, activi
câteva societăţi culturale locale zarea mişcărilor naţionale ale
care au luat naştere: Reuniunea popoarelor din monarhie etc.
Femeilor Române din Braşov, au obligat Curtea de la Viena să
Societatea de Lectură din renunţe la sistemul absolutist
Oradea etc. Perioada neoab- de guvernare. Prin diplomele
■ Românii în timpul
dualismului austro-
ungar (1867-1914)
Consideraţii generale
Evoluţiile politice din Imperiul
Habsburgic au intrat la mijlocul
deceniului al şaptelea pe o
pantă defavorabilă românilor
ardeleni. Înfrângerile Austriei
în războaiele cu Italia şi Prusia,
opoziţia tot mai consistentă a
guvernului maghiar faţă de poli
tica vieneză etc. au determinat
Curtea de la Viena să înceapă
tratative cu maghiarii pentru
salvarea imperiului. Liderii
maghiari condiţionau coope
rarea cu austriecii de încorpo
rarea Transilvaniei în Ungaria.
În asemenea condiţii, Dieta
de la Sibiu a fost dizolvată şi
s-a convocat Dieta de la Cluj,
deputaţii fiind aleşi pe baza unei
legi electorale vechi (din 1791),
imperiale din octombrie 1860 în toamna anului 1861 se înfiin româneşti, a naţiunii în fapt, în care defavoriza clar elementul
şi februarie 1861 s-au restaurat ţa la Sibiu Asociaţia Transilvană desfăşurarea vieţii politice din românesc. Dieta de la Cluj, unde
autonomiile provinciale locale, pentru Literatura Română şi Transilvania. După secole de predominau nobilii maghiari,
inaugurându-se regimul liberal. Cultura Poporului Român marginalizare sau eliminare din a votat „uniunea” cu Ungaria,
În Transilvania au fost reînfi (Astra), care a devenit până sistemul politic al provinciei, ceea ce a însemnat desfiinţarea
inţate comitatele şi scaunele, la Unirea din 1918 cea mai perioada liberală a descătuşat autonomiei Transilvaniei şi anu
Guberniul şi-a reluat activita importantă instituţie culturală energiile naţiunii române, a larea legilor Dietei de la Sibiu,
tea, s-au făcut pregătiri pentru a românilor transilvăneni. restabilit un echilibru firesc. care aduseseră pentru scurt
convocarea Dietei. Partiumul Două din legile votate de Dieta timp egalitatea românilor cu
Dieta Transilvaniei, convocată
şi Banatul au fost incluse în de la Sibiu (Legea pentru egala maghiarii, secuii şi saşii.
la Sibiu pe baza unei legi elec
Ungaria, românii din acele îndreptăţire a naţiunii române şi
torale care a permis şi români Încoronarea la Budapesta a lui
comitate participând la alegerile a confesiunilor ei şi Legea pen
lor să participe la vot în număr Francisc Iosif I, la 8 iunie 1867,
pentru Dieta Ungariei. tru introducerea limbii române
ridicat, şi-a deschis lucrările în ca rege al Ungariei a consfinţit
Elita românească din Ardeal vara anului 1863. Compoziţia în administraţie) au acordat noua formulă de organizare
a fost deosebit de activă, la Dietei reflecta transformările românilor deplina egalitate în dualistă a monarhiei. Aus-
începutul anului 1861 convo politice survenite în acei ani: de drepturi cu ceilalţi locuitori gleich-ul a însemnat împărţirea
cându-se Conferinţa Naţională la o componenţă care înainte ai Ardealului. O altă realizare Imperiului Habsburgic în două
de la Sibiu, sub conducerea de 1848 se baza pe regimul importantă a românilor a fost state, cu parlamente şi guverne
mitropolitului unit Al. Sterca- celor trei naţiuni privilegiate aprobarea de către împăratul proprii, în comun fiind conduse
Şuluţiu şi a episcopului ortodox (cu excluderea românilor), Francisc Iosif I, în decembrie doar trei domenii: finanţele,
Andrei Şaguna, conlucrare ce a Dieta din 1863 era formată 1864, a înfiinţării mitropoli armata şi politica externă. În
stat sub primatul ideii naţiona din 48 de deputaţi români, 44 ei ortodoxe de la Sibiu, sub cuprinsul Ungariei au fost
le, fiind abandonate disputele maghiari şi 33 saşi. Legislaţia conducerea lui Andrei Şaguna, incluse Transilvania, Slovacia,
confesionale. Tot acum a fost Dietei de la Sibiu din anii şi scoaterea bisericii ortodoxe Croaţia şi Voivodina; la recen
iniţiat şi procesul de instituţio 1863-1864 a consacrat o reali româneşti din Transilvania sământul din 1869, compoziţia
nalizare a culturii româneşti din tate care nu mai putea fi neglija de sub jurisdicţia ecleziastică populaţiei acestor teritorii era
Transilvania pe baze naţionale: tă: prezenţa masivă a elitei sârbească de la Karlowitz. următoarea: 6.207.000 maghiari,
2.321.000 români, 1.816.000 în număr de 2.231.165 (54,9%), că învăţătorii sau elevii nu

germani, 1.825.000 slovaci, maghiarii 1.024.742 (25,2%), cunoşteau bine limba oficială a
448.000 ruteni, 286.000 sârbi, germanii 487.145 (12%) ş.a. statului maghiar. Legea presei
208.000 croaţi. Aşa cum remar După trei decenii, în 1910, a fost folosită de guvernanţi
ca în epocă intelectualul şi omul românii au scăzut la 53,7%, pentru a limita manifestările
politic Alexandru Roman, dualis germanii la 10,7%, în schimb naţionalităţilor, fiind des invo
mul a însemnat „unio duarum maghiarii au crescut spectaculos cat „delictul de agitaţie contra
nationum contra plures”. Prin (şi artificial!) la 31,6%. naţiunii maghiare”. Numai
încheierea dualismului austro- între 1886 şi 1908, românilor
Legea electorală votată în 1874
ungar, Transilvania a pierdut din Ungaria le-au fost intentate
îi defavoriza net pe alegăto
353 de procese de presă, solda
orice urmă de autonomie, fiind rii români din Transilvania,
te cu condamnări la închisoare
totalizând aproape 132 de ani
şi amenzi în valoare de 93.000 George Bariţ
de coroane (sumă exorbitantă
pentru vremea aceea).
vincial pe baze democratice.
Lupta împotriva Pronunciamentul a cunoscut o
dualismului. Constituirea largă difuzare datorită publi
partidelor politice cării lui în principalele ziare
româneşti, germane şi chiar
Reacţia românilor faţă de
maghiare, italiene şi franceze.
dualism nu a întârziat să se
Intenţia autorităţilor ungare de
materializeze în formula consa
a-i pedepsi pe autorii docu
crată în timpul Revoluţiei de la
mentului a fost anulată de
1848, cea a adunărilor naţionale
agitaţiile populare, de ecoul în
reprezentative. Astfel, la 3/15
opinia publică şi de intervenţia
mai 1868, tot la Blaj, mai multe
împăratului, care i-a graţiat pe
mii de români au aniversat 20
cei arestaţi.
de ani de la Marea Adunare
Naţională din 3/15-5/17 mai Dualismul a generat la nivelul
Proclamarea Imperiului dualist
Austro-Ungar 1848, prilej cu care s-a adoptat elitei politice româneşti două
şi un document politic intitu atitudini fundamentale care
integrată politic şi administrativ deoarece censul era mai lat Pronunciament, în care se au dominat, uneori simultan,
în Ungaria. întreaga legislaţie solicita restaurarea autonomiei alteori alternativ, întreaga
ridicat decât în alte regiuni ale
votată de Parlamentul ungar Ungariei; modul de arondare politice şi administrative a activitate politică a românilor
după 1867 a urmărit, explicit a circumscripţiilor electorale, Transilvaniei, aplicarea legilor din Ungaria până la Primul
sau nu, realizarea unui stat naţi desfăşurarea efectivă a votului votate de Dieta de la Sibiu Război Mondial. Pasivismul,
onal maghiar omogen. Prin asi etc. au fost proiectate în defa în 1863-1864 şi convocarea promovat cu precădere de către
milarea naţionalităţilor s-a reuşit voarea românilor şi a saşilor unui nou for legislativ pro Ioan Raţiu şi George Bariţ, a
creşterea ponderii maghiarilor ardeleni, aspecte sesizate la
în stat, de la 46,6% în anul 1880 începutul secolului al XX-lea Vedere din centrul Vienei
în anii 1860-1870
la 54,5% în 1910. În ceea ce şi de observatori străini (de
priveşte Transilvania, procesul exemplu, R. W. Seton-Watson)
de maghiarizare şi asimilare a Printr-o serie de legi şcolare
nonmaghiarilor este foarte bine (în 1879, 1883, 1891, 1907),
reflectat de modificările în com guvernele de la Budapesta au
poziţia etnică a provinciei între dispus introducerea şi mărirea
1880 şi 1910. Astfel, dintr-un numărului de ore de limbă
total de 4.081.662 de locuitori, maghiară în şcolile confesio
câţi au fost înregistraţi la înce nale ale naţionalităţilor, sute
putul intervalului, românii erau de şcoli fiind închise pe motiv
al Românilor din Banat şi comitetului de conducere de la

Ungaria. Se avansa ca tactică Sibiu, adunările generale anuale
solidaritatea politică cu celelalte care se ţineau în diverse oraşe
naţionalităţi din Ungaria şi cu au constituit tot atâtea ocazii de
românii ardeleni, programul întrunire şi pentru liderii politici,
politic elaborat acceptând pentru discutarea strategiei
dualismul, dar combătându-l de politico-culturale. În timpul
pe baze democratice şi liberale. dualismului au fost create sute
În primăvara anului 1869, din de instituţii profesionale şi cul
iniţiativa lui Ioan Ratiu, Ilie turale locale (reuniuni de femei,
Măcelariu şi Visarion Roman, de învăţători, societăţi de lectură Kálmán Tisza
a fost convocată la Miercurea, ale elevilor şi studenţilor, coruri

lângă Sibiu, Conferinţa săteşti, asociaţii economice etc.), Intensificarea politicii de
Naţională a românilor ardeleni, care au contribuit la întărirea maghiarizare după 1875, când
fiind puse bazele Partidului conştiinţei naţionale româneşti. prim-ministru al Ungariei a
loan Raţiu devenit Kálmán Tisza, impre
Naţional al Românilor din Liderii politici români s-au ori
Transilvania, în frunte cu entat şi spre formarea unei clase sionanta acţiune de solida
I. Măcelariu. Programul adoptat de mijloc, care să constituie rizare a transilvănenilor cu
însemnat abţinerea de la viaţa
România în timpul Războiului
politică (alegeri), fiind o formă
de Independenţă etc. au impus
de protest faţă de un stat for
pentru românii din Ungaria
mat fără consultarea românilor,
reorganizarea lor politică.
negându-se astfel valabilitatea
George Bariţ a întreprins la
juridică a dualismului. Cealaltă
începutul anului 1881 o călăto
orientare, activismul, susţinea
rie la Bucureşti, pentru a discu
participarea la viaţa politică, la
ta cu liderii politici ai României
lupta parlamentară şi în adună
modalităţile şi strategia de luptă
rile locale ale comitatelor,
pentru apărarea naţiunii române
pentru promovarea şi prote
aflate sub dominaţia statului
jarea drepturilor românilor.
maghiar. După pregătiri preala
Liderul acestei orientări a fost
bile, între 12 şi 14 mai 1881 s-a
mitropolitul Andrei Şaguna, la
desfăşurat Conferinţa Naţională
ea aderând mai ales fruntaşii
a românilor din Transilvania
români din Banat şi Partium,
Stradă în Sibiu şi Banat, când au fuzionat
teritorii ce făceau parte încă din
cele două partide întemeiate
1860 din Ungaria.
la 1869 şi a rezultat o singură
Formarea partidelor politice a formaţiune politică pentru
se baza pe principiile progra
fost un fenomen general euro toţi românii ce depindeau de
mului revoluţionar de la Blaj Alexandru
pean în a doua jumătate a seco Mocioni
guvernul de la Budapesta.
din 1848 şi preconiza autono
lului al XIX-lea. Pentru românii Programul Partidului Naţional
mia Transilvaniei, egalitatea
din Ungaria, dualismul a grăbit Român din Transilvania, Banat
în drepturi a naţionalităţilor,
procesul de constituire a parti suportul pentru lupta politică şi Ungaria, definitivat la Sibiu în
democratizarea vieţii politice
delor politice, din nevoia fireas şi pentru susţinerea instituţi 1881, revendica în primul rând
şi a instituţiilor administrative,
că de organizare şi îndrumare a ilor şcolare şi culturale care autonomia Transilvaniei, apoi,
juridice etc. Ca tactică de luptă
rezistenţei naţionale. La începu nu beneficiau de niciun ajutor în spirit liberal şi democratic,
a fost propus pasivismul.
tul anului 1869 s-a desfăşurat la material din partea statului introducerea limbii române în
Timişoara Conferinţa Naţională Rezistenţa împotriva dualismului maghiar. Băncile româneşti, administraţie şi justiţie, numirea
a românilor din Banat, unde s-a manifestat şi prin interme formate începând cu deceniul al de funcţionari români proporţi
Alexandru Mocioni a susţinut diul instituţiilor culturale. Astra optulea (Albina, Victoria, Some- onal cu ponderea românilor în
o organizare politică modernă şi-a creat după 1869 despărţăminte şana etc.) au sprijinit cu precă ansamblul populaţiei, respec
de tip partidist, punându-se în aproape toată Transilvania. dere clasa de mijloc românească tarea autonomiei bisericilor şi
bazele Partidului Naţional Întrunirile periodice ale şi ţărănimea înstărită. şcolilor româneşti, revizuirea
tat un moment de referinţă Mişcarea memorandistă

în istoria mişcării naţionale După câteva conferinţe
româneşti, în paginile ziarului naţionale (1884,1887), în care
fiind găzduite opiniile liderilor s-a pus problema redactării
politici români care nu erau unui nou document politic, la
dispuşi să facă compromisuri
începutul deceniului al zece
cu statul maghiar. Tribunismul lea al secolului al XIX-lea, pe
a devenit un veritabil curent fondul răcirii relaţiilor dintre
politic, cultural şi social, gazeta
Viena şi Budapesta, fruntaşii
orientându-se spre educarea Partidului Naţional Român
politică a maselor, a ţăranilor, (PNR) au socotit că era
care erau de fapt marea majo
momentul să înainteze împă
ritate a populaţiei din provincie
Târgu Mureş pe timpul ratului un memoriu de protest.
Imperiului Austro-Ungar (la 1880, aproape 90% din În primăvara anului 1892 a
populaţia Transilvaniei trăia fost definitivat Memorandul,
în mediul rural). Prin formula responsabilitatea politică pentru
Legii naţionalităţilor din 1868, în Ungaria, cât şi în alte state
lansată de Slavici, „Soarele redactarea lui asumând-o
pentru garantarea menţinerii europene. Memorialul abuzează
pentru români la Bucureşti
individualităţii naţionale a etnii uneori de argumente istorice şi Comitetul Central al partidului,
răsare”, s-a avut în vedere în frunte cu preşedintele Ioan
lor din statul ungar multietnic. juridice pentru a înfiera nedrep
promovarea valorilor culturale
Preşedinte al partidului a fost tăţile comise faţă de români Raţiu, vicepreşedinţii şi membrii
general româneşti, direcţionarea
ales Nicolae Popea, iar vicepre după introducerea dualismu Gheorghe Pop de Băseşti,
evoluţiei culturale şi politice a
şedinte Partenie Cosma. lui în 1867. Momentul 1882 Eugen Brote, Vasile Lucaciu,
românilor transilvăneni în acord
(Memorialul lui Bariţ) a validat Iuliu Coroianu, Septimiu Albini
Avansată în timpul Conferinţei cu realităţile din România.
din plin unificarea celor două ş.a. Deşi o delegaţie de circa
de la Sibiu din mai 1881, ideea S-au intensificat legăturile şi
partide, realizată la Sibiu cu un 300 de persoane, în frunte cu
redactării unui memoriu de consultările fruntaşilor români I. Raţiu, s-a deplasat la Viena,
an înainte, precum şi o nouă
protest faţă de regimul dua transilvăneni cu regele Carol I
generaţie de oameni politici. împăratul Francisc Iosif I a
list, care să fie adresat opiniei şi cu alţi lideri de la Bucureşti.
refuzat să primească delegaţia
publice europene, s-a materiali Un alt eveniment impor De asemenea, în 1890 s-a
şi să accepte Memorandul, care
zat în 1882, când George Bariţ tant în acei ani l-a constituit constituit în capitala României a fost trimis guvernului de la
a publicat, în limbile română, înfiinţarea la Sibiu, în 1884, a Liga pentru Unitatea Culturală Budapesta. Pentru elita româ
maghiară, germană şi franceză, primului cotidian românesc a Românilor, cu scopul declarat
nească, acţiunea de la Viena
un amplu document inti din Transilvania, Tribuna, sub de a susţine mişcarea cultural-
a fost edificatoare, dislocând
tulat Memorial. Acesta s-a conducerea lui Ioan Slavici. naţională a românilor aflaţi sub
loialismul tradiţional al româ
bucurat de largă difuzare atât Apariţia Tribunei a reprezen dominaţie străină.
nilor ardeleni faţă de Casa
de Habsburg. Memorandul a
Memorandiştii
fost ultimul memoriu înaintat
împăratului, încheindu-se astfel
seria petiţionalismului românesc
începută la sfârşitul secolului
al XVIII-lea.
Justeţea acuzelor pe care
românii le-au făcut în
Memorand la adresa politicii
guvernului de la Budapesta a
fost recunoscută şi de obser
vatorii străini. Astfel, consulul
general al Germaniei raporta
din Budapesta, la 16 iulie
1892, cancelariei Reich-ului că
„Societatea maghiară se închide
s-au organizat mitinguri şi 50% erau români, 23% germani

demonstraţii, au fost trimise (ponderea emigranţilor germani
telegrame de încurajare, s-au era dublă faţă de cât repre
publicat articole şi broşuri. Ziare zentau germanii în ansamblul
din Franţa, Anglia, Italia, Belgia populaţiei provinciei) şi doar
etc. au publicat materiale în care 22% maghiari, restul de câteva
se exprima înţelegere şi simpatie procente fiind emigranţi slovaci,
faţă de situaţia românilor din sârbi, evrei etc.
Transilvania, personalităţi
precum Georges Clemenceau, Mişcarea naţională
Emile Zola, Giosuè Carducci, românească la începutul
Aurel C.
Popovici lordul Fitzmaurice ş.a. au apre secolului al XX-lea
ciat justeţea cauzei memorandiş Noua generaţie de oameni
tilor încarceraţi. politici români care s-a remarcat
Gheorghe Pop de Băseşti
La sfârşitul secolului al XIX-lea în timpul mişcării memorandiste
s-a amplificat în Transilvania un a înţeles pe deplin că se poate
fenomen caracteristic şi altor face apel la popor, la masele
ermetic în faţa intelectualităţii de la Budapesta în anul 1895.
teritorii europene, emigrarea ţărăneşti pentru susţinerea
române şi românilor li se Acuzatorii nu au ţinut cont de
în America. Dacă presiunea programului naţional. A devenit
aminteşte întotdeauna vechea argumentele apărării, de mani
demografică şi lipsa de pământ tot mai evidentă şi orientarea
relaţie de la stăpân la slugă, căci festaţiile populare, condamnând
au fost cauza principală a spre România, spre identificarea
românilor le este interzisă orice 15 dintre cei 29 de inculpaţi la
emigrării, în teritoriile subor modalităţilor de acţiune care
carieră de stat, dacă nu de jure pedepse cu închisoarea variind
donate guvernului maghiar nu puteau să apropie momen
atunci de facto şi rămânând în între 6 luni şi 5 ani, precum şi
se poate omite discriminarea la tul unirii tuturor românilor.
afara Parlamentului, datorită la plata unei sume mari de bani
care erau supuse naţionalităţile. Progresele obţinute de românii
censului electoral şi a abuzurilor pentru cheltuielile de judecată.
transilvăneni la sfârşitul seco
electorale, nu au acces la cuvânt
lului al XIX-lea şi la începutul
nici la autoadministrare”70.
secolului al XX-lea pe calea
Dacă Memorandul nu a dus la
formării unei clase de mijloc
ameliorarea statutului românilor
au determinat transformări la
din Ungaria, el a avut în schimb
nivelul strategiei politice a PNR.
consecinţe importante pe planul
Generaţia de lideri validată în
solidarităţii generale româneşti
timpul mişcării memorandiste
şi al câştigării simpatiei unei
opina că trebuie relansate tactica
mari părţi din opinia publică
activistă şi lupta parlamentară.
europeană faţă de cauza româ
Ei se bazau pe faptul că ţărăni
nilor transilvăneni. Guvernul
mea înstărită şi clasa de mijloc
ungar a declanşat în 1893 proce
erau pregătite şi capabile să
sul de urmărire penală împotriva
sprijine elita politică românească
membrilor Comitetului Central
Demonstraţie la Bucureşti în favoarea în timpul campaniilor electorale.
al PNR, acuzaţi de „agitaţie memorandiştilor arestaţi
Astfel, la Arad a început să se
împotriva ideii de stat maghiar”.
contureze un grup de politicieni
Procesul s-a desfăşurat la Cluj Liderii politici români au avut De aceea, este explicabil faptul
în jurul Băncii Victoria şi al
în mai 1894, acuzaţii beneficiind o atitudine demnă, preşedintele că ponderea românilor şi a
ziarului Tribuna poporului, care
de avocaţi-apărători români, PNR Ioan Raţiu declarând că germanilor în rândul emigran
promovau cu insistenţă linia
dar şi slovaci şi unul sârb. De „existenţa unui popor nu se ţilor a fost mai mare decât pon
neoactivistă. Vasile Goldiş, care
altfel, mişcarea memorandistă discută, ci se afirmă”. Procesul derea maghiarilor, raportat la
a elaborat cele mai consisten
a contribuit la intensificarea memorandiştilor a prilejuit structura etnică a Transilvaniei
te teoretizări ale problemei
colaborării dintre naţionalităţile declanşarea unor ample mani la începutul secolului al XX-lea.
oprimate din Ungaria, colabora festări de solidaritate şi sprijin Între 1899 şi 1914 au părăsit
re ce s-a concretizat în organiza 70. Diplomaţia europeană şi mişcarea
cu cei arestaţi. În multe oraşe Transilvania peste 300.000 de memorandistă (1892-1896), coord.
rea Congresului Naţionalităţilor din Transilvania şi România emigranţi, din care mai bine de C. M. Lungu, Bucureşti, 1995, p. 104
ŢINUTUL BRAŞOVULUI PE O HARTĂ DIN EPOCĂ După 1905, ca urmare a parti constituie un stat autonom,
cipării la campaniile electorale, subordonat direct împăratului.
câţiva reprezentanţi ai PNR Era o cale de ameliorare a
au fost aleşi în Parlamentul de statutului pe care îl aveau la
la Budapesta, unde au format, vremea respectivă românii
alături de deputaţii sârbi şi ce se aflau sub conducerea
slovaci, un club al naţionalită guvernului maghiar.
ţilor, opunându-se legilor care
În 1910 şi apoi în 1913-1914
limitau manifestările naţiona
s-au purtat tratative între
lităţilor aflate sub dominaţia
reprezentanţii PNR şi guver
guvernului maghiar. PNR a
colaborat în acei ani şi cu liderii nul de la Budapesta. Discuţiile
secţiei române a Partidului nu au condus la niciun rezul
Social-Democrat din Ungaria tat practic, eşuând datorită
în lupta pentru introducerea poziţiilor opuse ale celor două
votului universal. Pe fondul părţi: guvernul ungar a susţinut
deteriorării relaţiilor dintre ideea statului naţional maghiar
Budapesta şi Viena, un grup indivizibil, în cadrul căruia să
de politicieni români, grupaţi fie ameliorat statutul români
în jurul lui Al. Vaida-Voevod, lor ca simpli cetăţeni, în timp
a cochetat cu ideea federaliză ce PNR a propus formula
rii Monarhiei Austro-Ungare autodeterminării naţionale, care
pe baze naţionale, intrând în ar fi dus în timp la desprinde
legături cu apropiaţii arhiducelui rea Transilvaniei de Ungaria,
Francisc Ferdinand, moştenito înmulţirea manifestărilor de
rul tronului. simpatie în România faţă de
De altfel, înainte de Primul situaţia românilor transilvă
Război Mondial, bănăţeanul neni, sprijinul tot mai consis
naţionale, a fost, alături de Aurel C. Popovici a elaborat o tent acordat de guvernul de
Erau incluse obiective precum
Ştefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, lucrare în care a detaliat planul la Bucureşti fraţilor de peste
garantarea dezvoltării naţiu
Alexandru Vaida-Voevod, unei federalizări a Austriei, Carpaţi au întărit convingerea
nii române ca individualitate
A. Cosma ş.a., printre cei mai reorganizare politico-admi- elitei româneşti din Transilvania
politică, introducerea limbii
statornici partizani ai neoactivis nistrativă în care românii din că doar unirea cu România
române în administraţie, justiţie
mului. Un alt grup de militanţi Transilvania, Banat, Crişana, va putea salva individualitatea
şi armată, respectarea drepturi
neoactivişti, condus de Aurel Maramureş şi Bucovina să naţiunii române din Ungaria.
lor şi libertăţilor democratice,
Vlad, s-a conturat la Orăştie, sprijinirea ţăranilor şi a micilor
în jurul Băncii Ardeleana şi al agricultori, elaborarea unei
ziarului Libertatea. legislaţii sociale şi economice
favorabile muncitorilor etc. llie Măcelariu
În contextul în care unele
naţionalităţi din Ungaria au Impunerea neoactivismului
loan Raţiu
trecut la activism, la începutul după Conferinţa de la Sibiu a
anului 1905 s-a desfăşurat la însemnat nu numai o dinami
Sibiu Conferinţa Naţională a zare a activităţii politice a elitei
românilor, care a decis adopta româneşti, dar şi o relansare
rea unui nou program al PNR a activităţii celorlalte instituţii
şi trecerea la activism. Noul naţionale. Se poate vorbi astfel Vasile
Lucaciu
program din 1905 se deosebea şi de un activism cultural, eco
de cel din 1881 prin includerea nomic, care a contracarat politi
unor probleme social-econo ca de maghiarizare exacerbată la
mice, prin abordarea realistă începutul secolului al XX-lea de
a condiţiilor politice concrete. guvernul de la Budapesta.
10.2. Bucovina similară Astrei de la Sibiu. şi cei tineri, cu viziuni diferite

Societatea a publicat o gazetă asupra dinamicii vieţii politice.
Şi în Bucovina au fost instau
proprie, a acordat burse elevilor
rate după 1849 autoritarismul Un moment semnificativ în
şi studenţilor români, a sprijinit
şi neoabsolutismul. Ca urma viaţa românilor bucovineni a
tipărirea de studii literare, isto
re a Revoluţiei de la 1848 şi fost anul 1871, când s-au orga
rice şi ştiinţifice. Prin eforturile
a numeroaselor memorii şi nizat la Putna (locul unde era
lui Gheorghe Hurmuzaki s-a
petiţii înaintate Vienei de către înmormântat Ştefan cel Mare)
reuşit în anul 1875 înfiinţarea
românii bucovineni, Constituţia serbări culturale prilejuite de
unei catedre de limba şi litera
austriacă din 4 martie 1849 a aniversarea a 400 de ani de la
tura română la Universitatea
acordat Bucovinei o oarecare zidirea mănăstirii. Evenimentul
din Cernăuţi, care tocmai îşi
autonomie. Abia în 1862 s-a a prilejuit participarea intelec
începea activitatea. Deosebit de
reuşit de către elita românească tualilor şi fruntaşilor politici
activă în plan cultural-naţional
obţinerea separării totale, politi din toate teritoriile locuite de
a fost Societatea Arboroasa a
ce şi administrative, a Bucovinei români: Mihai Eminescu, Ioan
Mitropolitul Silvestru studenţilor români bucovineni,
de Galiţia, dobândindu-se auto Morariu-Andrievici Slavici, A. D. Xenopol, Mihail
fapt pentru care a şi fost ulte
nomie provincială, Dietă locală. Kogălniceanu, Iacob Mureşanu,
rior interzisă de către autorită
Provincia a primit numele de Grigore Tocilescu ş.a.
ţile austriece. De asemenea, o
ducat şi a rămas subordonată Bucovina un om nou, „Homo În timpul mitropolitului
activitate laborioasă a desfăşurat
direct guvernului central de la bucovinensis”, fără patrie şi Silvestru Morariu-Andrievici
şi Societatea Autonomiştilor
Viena până la 1918, împăratul naţionalitate, supus fidel împă (1880-1895) au fost înregistrate
Români, fondată în anul 1872
fiind cel care numea guverna ratului şi politicii sale. importante progrese nu numai
de reprezentanţi ai familiilor
torul ducatului. Din punct de pe plan bisericesc, dar şi
Afirmarea naţională a români de patrioţi români Hurmuzaki,
vedere demografic, Bucovina a şcolar-cultural: înfiinţarea
lor a cunoscut o amploare fără Sbiera, Morariu. Pe aceeaşi
cunoscut un spor considerabil în 1883 a primei tipografii
precedent, comparativ cu dece linie s-a înscris şi Societatea
de populaţie în primele decenii româneşti, elaborarea unei
niile anterioare. Au fost editate Politică Concordia, înfiinţată
după Revoluţia Paşoptistă. monumentale sinteze despre
mai multe ziare şi reviste în la Cernăuţi, care, prin compo
Astfel, de la un total de 377.581 istoria bisericii ortodoxe româ
limba română (Bucovina, Gazeta nenţa ei (majoritatea erau tineri
de locuitori în 1848, s-a ajuns ne din Bucovina între 1775 şi
Bucovinei, Deşteptarea Bucovinei, intelectuali), s-a situat pe poziţii
la 511.354 în anul 1869 şi la 1893, inaugurarea catedralei
Revista politică etc.), s-au înfiinţat mai radicale în ceea ce priveşte
794.929 cu ocazia recensămân ortodoxe şi a palatului mitropo
pe cheltuiala bisericii ortodoxe drepturile politice, religioase
tului din 1910, ultimul dinaintea litan etc. Pentru conştiinţa naţi
mai multe şcoli rurale (81 între şi culturale ale românilor din
izbucnirii Primului Război onală a românilor bucovineni,
1849 şi 1862), o preparandie la provincie. Ulterior, în 1882
Mondial. Din păcate, ca urmare participarea a circa 2.000 de
Cernăuţi şi un liceu cu limba de s-a fondat Partidul Naţional
a colonizărilor oficiale făcute persoane la expoziţia jubiliară
predare română la Suceava în Român din Bucovina, în frunte
de autorităţi şi a unei politici de la Bucureşti din 1906 s-a
1860. În anul 1862 s-a înteme cu Iancu Zotta, însă activitatea
de încurajare a imigrărilor, constituit într-un moment de
iat Societatea pentru Cultura şi acestuia a fost afectată de tensi
ponderea românilor în cadrul referinţă.
Literatura Română în Bucovina, unile dintre politicienii bătrâni
populaţiei provinciei a scăzut
de la 55,4% în 1848 la 40,5% în
anul 1869, pentru ca românii să Stradă în centrul Cernăuţilor Alexandru Hurmuzaki loan
mai reprezinte în Bucovina la G. Sbiera
1910 abia 34,4%. Celelalte etnii

care au convieţuit cu românii în
Bucovina au fost: rutenii (circa
o treime din populaţia provinci
ei la începutul secolului al XX-
lea), germanii, evreii, polonezii,
slovacii etc. Intenţia Curţii de
la Viena, în parte realizată, a
fost aceea ca, printr-un mozaic
etnic şi confesional, să creeze în
10.3. Basarabia 1871, când Basarabia a fost

Recensământul din 1852 a rele transformată din „oblastie” în
vat existenţa în Basarabia a unui „gubernie”, asimilată celorlalte
număr de 990.274 de locuitori, provincii din Imperiul Rus.
din care mai bine de două tre Erau călcate în picioare astfel
imi erau români. La fel cum au tradiţiile şi obiceiurile locale,
procedat autorităţile austriece în unele drepturi şi privilegii ale
Bucovina, şi autorităţile ţariste autohtonilor, limba română
şi marii proprietari funciari fiind eliminată aproape în totali
ruşi au recurs la colonizări de tate din administraţie, şcoală şi
populaţii străine pentru a-şi chiar biserică. Episcopul Pavel
consolida dominaţia politică şi Lebedev, numit în funcţie de
economică în teritoriile dintre guvernul ţarist, a condus o cam
Pan Halippa
Nistru şi Prut. Treptat, prin panie de rusificare a bisericii
imigrări şi colonizări de ruşi, şi a şcolii: preoţii care nu ştiau
ucraineni, germani, evrei, bul ruseşte erau alungaţi, cărţile în Ion Pelivan
gari, găgăuzi, tătari ş.a., ponde români de a publica ziarul limba română erau confiscate şi
rea românilor a fost diminuată. Românul. Tipografia eparhială arse, şcolile închise etc.
La 1900, populaţia Basarabiei din Chişinău a reînceput din rol important în menţinerea
Totuşi, la sfârşitul secolului al
era estimată la 2.041.000 de 1853 să imprime broşuri şi cărţi individualităţii româneşti l-au
XIX-lea, o mică grupare de
locuitori, românii (moldovenii, bisericeşti în limba română, avut şi reprezentanţii vechii
intelectuali şi tineri studenţi
până în 1883, când a fost închi boierimi basarabene grupaţi în
cum apăreau în statisticile români a creat asociaţii cu
să. Cursul de limbă română a jurul lui Pavel V. Dicescu. Un
ţariste) reprezentând circa 56%, scopul cultivării limbii şi a con
pentru ca la 1912 ponderea devenit la Liceul din Chişinău început modest de organizare
ştiinţei naţionale. S-a remarcat
după 1860 alternativ cu cel de politică s-a constatat în urma
autohtonilor să se diminueze în cadrul acestei mişcări Ion
limbă greacă. înfrângerii Rusiei în războiul cu
la aproape 48%; fireşte, trebuie Pelivan, alături de care un
să privim cu rezerve aceste Congresul de Pace de la Paris Japonia şi în timpul Revoluţiei
procente, deoarece statisticile din 1856 a atribuit Moldovei din 1905—1907, fiind editate
oficiale ruseşti au „prelucrat” trei judeţe din sudul Basarabiei Arhiepiscopul ziarele Basarabia şi Moldoveanul,
Pavel
compoziţia etnică a provinciei. (Cahul, Bolgrad, Ismail), cu o Lebedev care, deşi exprimau poziţiile
Este revelatoare în acest populaţie de circa 117.000 de românilor, aveau viziuni diferite
sens constatarea făcută pe la locuitori, în majoritate români. în privinţa atitudinii faţă de
1890 de un înalt funcţionar Toate reformele înfăptuite de autorităţi. În 1913, cu sprijinul
rus, însărcinat să cerceteze către Alexandru Ioan Cuza în financiar al lui Vasile Stroescu,
cauzele pentru care rusificarea România au fost aplicate şi în la Chişinău a fost editată revis
nu progresa corespunzător. aceste zone din sudul Basara ta Cuvânt moldovenesc, de către
Acesta constata că „trebuie să biei, contribuind la moderni Pan Halippa.
ne grăbim a face măcar jumă zarea lor. Un avânt însemnat
tate din ţăranii moldoveni să l-au luat aşezămintele cultu
devină ruşi”, pentru a îndepărta Casa Eparhială din Chişinău
rale şi naţionale, în 1864 fiind
perspectivele unor manifestări înfiinţată episcopia ortodoxă a
pro-România în zonă. Ismailului, în frunte cu episco
Rusificarea Basarabiei, începută pul Melchisedec Ştefănescu.
la sfârşitul deceniului al treilea Acesta a patronat deschiderea la
al secolului al XIX-lea, a conti Ismail a unui seminar teologic
nuat cu şi mai multă insistenţă şi a unui gimnaziu, înfiinţând
în a doua jumătate a veacului. peste 100 de şcoli rurale în
Totuşi, pe linia rezistenţei eparhia sa.
naţionale s-au înregistrat la Statutul teritoriului dintre
Chişinău între 1845 şi 1848 mai Prut şi Nistru a cunoscut o
multe tentative ale unor boieri deteriorare apreciabilă în anul
M arcela Sălăg ean
România
între 1919 şi 1947
Integrarea noilor provincii unite*.

Principalele māsuri legislative. Dezbateri de idei
na dintre cele mai importante probleme cu care
s-au confruntat autorităţile române de-a lungul
întregii perioade dintre cele două războaie
mondiale a fost aceea a uniformizării instituţionale
şi legislative, a integrării noilor provincii unite. 1 decembrie
1918, Bucureşti
Întrebarea era dacă să se men

ţină pentru o perioadă legiuirile
existente, să se aleagă o anume
legislaţie dintr-o provincie, care
să fie extinsă apoi pretutindeni
în ţară sau să se creeze legi noi
în formă şi conţinut. Pentru o
scurtă perioadă, în teritoriile
unite au continuat să existe
instituţii de tip parlamentar
cu atribuţii regionale: Marele
Sfat Naţional în Transilvania,
Consiliul Naţional în Bucovina
şi Sfatul Ţării în Basarabia2.
Atribuţii executiv-administrative
exercitau Consiliul Dirigent Membrii Consiliului Dirigent al Transilvaniei împreună cu alţi câţiva fruntaşi ardeleni (de la stânga la dreapta), în faţă:
în Transilvania, Consiliul Alexandru Vaida-Voevod, Ştefan Cicio-Pop, luliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad; în spate: Augustin Pordea, losif Jumanca,
Romul Boilă, loan Suciu, Victor Bontescu, Laurenţiu Oancea, Ştefan Haliţă, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, loan Flueraş
Secretarilor de Stat în Bucovina
şi Consiliul Directorilor în
Basarabia. Prin decretele-lege adopta o măsură similară. S-au cele de comunicaţie şi sistemul extindere, codurile comercial,
din 9 aprilie, 11/24 decembrie menţinut, aşadar, în vigoare, vamal au trecut sub autoritatea penal şi de procedură penală
şi 18/31 decembrie 1918 s-a pentru o anumită perioadă, guvernului de la Bucureşti. românească încă de la sfârşi
menţinut în vigoare legisla legile ruseşti în Basarabia, cele tul lui 1918. În Transilvania,
În intervalul decembrie 1918 —
ţia existentă în Basarabia şi austriece în Bucovina, dreptul până la 10 aprilie 1920, în
aprilie 1920, procesul de uni
Bucovina. În Transilvania, maghiar şi Codul civil austriac conformitate cu hotărârile de
ficare legislativ-instituţională
Decretul I al Consiliului în Transilvania. Politica exter la Alba-Iulia, a continuat să
a înregistrat două puncte de
Dirigent din 24 ianuarie 1919 nă, finanţele, armata, mijloa funcţioneze Consiliul Dirigent,
pornire. Primul, de la nivelul
decretele acestuia adăugându-se
guvernului, prin extinderea
vechilor legi menţinute încă în
* După Unirea din 1918, teritoriul României crescuse, ajungând, în urma încorporării noi unor dispoziţii din Vechiul
lor provincii, la 295.049 km2. Populaţia a sporit de la 7,9 milioane de locuitori în 1915 la vigoare. Instituţiile provizorii
14,7 milioane în 1919 şi la 18.057.028 de locuitori conform recensământului din 1930. Din Regat asupra noilor provincii
punct de vedere al numărului de locuitori, România se afla pe locul al optulea în Europa,
regionale şi-au încetat activi
unite. În al doilea rând, orga
În ceea ce priveşte structura etnică a populaţiei, 71,9% dintre locuitori erau români, tatea în aprilie 1920, odată cu
7,9% maghiari, 4,4% germani, 4% evrei, 3,2% ruteni şi ucraineni, 2,3% ruşi, 2% bulgari,
nismele regionale au adoptat
înfiinţarea Comisiei Centrale
1,5% ţigani, 0,8% găgăuzi, 0,35% cehi şi slovaci, 0,3% polonezi, 0,15% turci şi tătari, 0,1% propriile măsuri. S-a avut în
greci, sub 0,1% albanezi, armeni etc. Minorităţi etnice se aflau în toate provinciile ţării;
ele aveau însă o pondere mai mare în Transilvania, Basarabia şi Bucovina. În Transilvania, vedere în special înlăturarea
provincia cu potenţialul cel mai ridicat de conflicte etnice, românii reprezentau, în 1930, unor legi sau părţi ale unor legi
57,8% din populaţie, maghiarii 24,4%, germanii 9,8%. Chiar şi după Unirea din 1918, un 1. Recensământul general al populaţiei
număr important de români - aproximativ un milion - rămăseseră în afara graniţelor locale care contraveneau noilor României din 29 decembrie 1930, 10
statului, pe teritorii aflate în componenţa URSS, Iugoslaviei, Bulgariei, Ungariei, Albaniei voi., Bucureşti, 1938-1940; Istoria
realităţi de după 1918. Situaţia românilor, VIII, România întregi
şi Cehoslovaciei, precum şi în SUA, Canada, Australia ş.a. Indicele demografic înregistra
o evoluţie pozitivă. Cu un spor natural de 35 la 1.000 de locuitori, România se afla pe nu a fost identică în toate cele tă (1918-1940), coord. I. Scurtu,
primul loc în Europa; ea ocupa însă aceeaşi poziţie şi în privinţa mortalităţii infantile. Bucureşti, 2003, p. 31-35
Totuşi, în perioada interbelică, România a cunoscut un spor demografic de 4,4 milioane
trei provincii. De exemplu, în 2. Istoria contemporană a României,
de locuitori, ajungând în 1939 la 19.933.802 locuitori1. Basarabia s-au introdus, prin Cluj-Napoca, 2001, p. 31
MARCELA SĂLĂGEAN • ROMÂNIA ÎNTRE 1919 Şl 1947
pentru Unificare şi Descărcare, obţinut majoritatea; în aceste

constituită pe lângă Preşedinţia condiţii s-a format un „bloc
Consiliului de Miniştri. parlamentar” alcătuit din repre
zentanţii Partidului Naţional
Reformele promulgate de
Român din Transilvania,
guvernele de la Bucureşti după
Partidului Ţărănesc din Vechiul
1918 au fost extinse pe întreg
Regat, Partidului Ţărănesc
teritoriul României Mari, dar
din Basarabia, Partidului
a trebuit să se ţină cont şi de
Nationalist-Democrat,
realităţile locale. Reforma elec
Partidului Democrat al Unirii
torală decretată la 29 noiem
din Bucovina şi ai grupării inde
brie 1918 în Vechiul Regat şi
pendente a dr. Nicolae Lupu.
în Basarabia, care a fost pusă
Guvernul Blocului Parlamentar
în aplicare şi în Bucovina şi
a fost prezidat de Alexandru
Transilvania în august 1919, era
Vaida-Voevod, lider al româ
bazată pe introducerea votului nilor transilvăneni, desemnat
universal, egal, direct, secret premier la 1 decembrie 1919.
şi obligatoriu pentru fiecare La 29 decembrie 1919, într-o
bărbat care împlinise vârsta de sesiune solemnă a primului
21 de ani. Diferenţele se men Parlament al României Mari,
ţineau doar în ceea ce priveşte aflat sub preşedinţia lui Nicolae
procesul electoral şi înregis Iorga, a fost adoptată Legea
trarea rezultatelor. Reforma de ratificare a unirii Basarabiei,
agrară, care a făcut obiectul Bucovinei şi Transilvaniei cu
unor serii de decrete şi legi spe Regatul României.
ciale în Basarabia (martie 1920),
Vechiul Regat (17 iulie 1921) şi După 1918 au fost înregis
Transilvania (20 iulie 1921), a trate modificări de structură,
avut de asemenea un caracter organizatorice şi programatice,
universal. În aceeaşi conjunc în rândul partidelor naţionale
tură, calendarul gregorian a tradiţionale. Erau modificări în
sensul adaptării programelor lor
fost introdus pe întreg terito
la cerinţele noii epoci istori
riul ţării în aprilie 1919, prin Consiliul Directorilor Generali,
ce. Fostele partide regionale primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti
extinderea lui în Vechiul Regat
(în special Partidul Naţional
şi Basarabia.
Român din Transilvania) au
În noiembrie 1919 au avut manifestat, în chip firesc, Regat spre provinciile unite baterilor în 1913 şi care înce
loc primele alegeri pe baza tendinţe de depăşire a vechi şi invers, cu păstrarea, cel puse să fie adoptat din 1917,
votului universal din istoria lor baze sociale provinciale. puţin pentru o vreme, a unei când regele Ferdinand semnase
României Mari. Niciunul Această depăşire s-a făcut în influenţe majore în masa iniţială decretele privitoare la reforma
dintre partidele politice nu a ambele sensuri, dinspre Vechiul de alegători. Stau mărturie pen agrară şi la abolirea sistemului
tru acest proces alegerile parla electoral cenzitar şi introduce
Ion I. C. Brătianu, în trăsură cu generalul Gh. Mărdărescu, mentare din anii 1919—19223. rea votului universal - a dus la
se îndreaptă către ceremomia de încoronare desfăşurată la Alba-lulia
lichidarea puterii economice a
Reformele preconizate în tim
marii moşierimi şi a înlăturat
pul Primului Război Mondial şi
monopolul ei politic, schim
puse în aplicare în anii imediat
bând astfel raportul de forţe
următori au schimbat vechile
pe scena politică internă4.
structuri sociale şi politice,
dând naştere unei noi Românii,
3. Ibidem, p. 53
deosebită de cea veche din 4. V. Georgescu, Istoria românilor de la
punct de vedere instituţional. origini pînă în zilele noastre, ed. a lll-a,
Programul liberal - supus dez Istoria românilor)
Uniformizarea legislativă şi
integrarea nu i-au preocupat
numai pe cei angajaţi în viaţa
politică şi administrativă a ţării.
Jurişti, conducători de instituţii
de diverse profiluri, oameni de
ştiinţă şi cultură etc. s-au angajat,
printr-o serie de întruniri, dezba
teri şi prin presă, la un dialog în
urma căruia să se aleagă cea mai
potrivită cale pentru atingerea
obiectivului propus5. În acest
context a fost reluată şi amplifi
cată dezbaterea referitoare
la căile şi mijloacele necesare
pentru dezvoltarea ţării. Elita
intelectuală şi politică a ţării
s-a angajat, în special în primul
deceniu al perioadei interbelice,
într-o aprinsă polemică. S-au
distins mai multe grupări, prin
tre care cele mai însemnate au
fost europeniştii (neoliberalis
mul), tradiţionaliştii (naţionalis
mul), ţărăniştii şi chiar marxiştii. Membrii primului senat al României Mari
Cu toţii au căzut de acord că
România începuse să semene
cu Europa Occidentală, dar urmată de Occidentul urbani îi amintim pe G. Ibrăileanu, numele de „gândirişti”. În
nu s-au decis asupra căilor pe zat şi industrializat. Cei mai de Mihai Ralea şi pe viitorul minis rândul acestora se puteau dis
care ţara trebuia să le urmeze seamă reprezentanţi ai acestui tru de externe Mihail Manoi tinge două curente principale.
în procesul de dezvoltare şi curent au fost E. Lovinescu lescu. Toţi aceştia au susţinut Reprezentativ pentru curentul
modernizare. (critic literar) şi Ştefan Zeletin că rolul decisiv în dezvoltarea de dreapta a fost Nichifor
Europeniştii priveau România ca (sociolog şi economist). De României îi revenea burghezi Crainic. El a plasat lumea rurală
pe o parte a Europei, consi asemenea, în acest curent de ei autohtone. Ei au dezvoltat în centrul atenţiei sale, afirmând
derând că ţara nu avea altă gândire au fost incluşi şi intelec teoria privind protecţionismul, că întreaga cultură istorică
alegere decât să urmeze calea de tualii grupaţi în jurul revistei concretizată în formula „prin românească îşi avea sorgintea în
dezvoltare economică şi socială Viaţa românească, dintre care noi înşine”; au acordat o atenţie biserică, fiind pătrunsă de forţa
deosebită valorificării resurselor creatoare a religiei ortodoxe.
naţionale şi implicării statului în Crainic sublinia că tradiţia nu
Primul Parlament al României reîntregite economie. înseamnă stagnare; dimpotrivă,
Citirea mesajului regal de deschidere a sesiunii, 20 noiembrie 1919
aceasta era o forţă vie, dinami
Opuşi europeniştilor erau tradi
că, aflată în concordanţă cu
ţionaliştii. Lipsiţi de receptivitate
specificul naţional. România
faţă de influenţele occidentale,
trebuia să rămână credincioasă
ei căutau modele de dezvol
tradiţiei şi să evite nivelarea
tare în tradiţiile autohtone,
şi uniformizarea civilizatoa
în moştenirile lumii rurale, în
re a Occidentului. Un punct
diferite influenţe care veneau
de vedere diferit a fost acela
din Orient. Cei mai importanţi
promovat de filosoful Lucian
promotori ai tradiţionalismu
lui au fost fondatorii revistei
Gândirea, de unde le-a şi venit 5. Istoria contemporană a României, p. 43
Virgil Constantin
Madgearu Petre Constantinescu-laşi Lucreţiu Pătrăşcanu Nae lonescu Lucian Blaga Rădulescu-Motru
Blaga, care a realizat o abordare culturală franceză era, pentru potrivite pentru români, popor nate au fost cele promovate de
mai modernă a problemei spe Blaga, una modelatoare, întrucât contemplativ şi neobişnuit cu social-democraţi şi de comu
cificului naţional şi a căilor de căuta să refacă o cultură străină disciplina capitalistă. Ideile lui nişti. Social-democraţii, printre
dezvoltare. Asemeni celorlalţi după propriul său chip. Al Nae Ionescu au inspirat gene care îi amintim pe Lothar
intelectuali de la Gândirea, Blaga treilea reprezentant important raţia tânără de la sfârşitul anilor Rădăceanu şi pe Ilie Moscovici,
critica societatea modernă, al tradiţionaliştilor a fost Nae ’20 şi din anii ’30; acestea au au căutat să adapteze teoria
mecanizată şi principalul ei Ionescu. El a susţinut incom fost însă preluate şi de grupările lui Marx la condiţiile concrete
simbol, oraşul. El şi-a îndreptat patibilitatea dintre România şi extremiste de dreapta care au din România. Comuniştii, în
atenţia înspre viaţa rurală, ca Europa Occidentală, viitoarea apărut în perioada interbelică. schimb, au fost influenţaţi de
loc de refugiu şi ca depozitară dezvoltare a ţării urmând să se tezele Internaţionalei a III-a. Ei
Un alt curent cu un impact
a adevăratelor valori. Cu toate sprijine pe categoriile sociale şi susţineau că în România trebuie
deosebit în societatea româ
acestea, Blaga admira cultura economice ale satului, precum să aibă loc o revoluţie prin
nească a fost ţărănismul, ai
germană, apreciind-o drept şi pe ortodoxie. A respins care burghezia să fie înlăturată
cărui susţinători au fost Virgil
catalizatoare, stimulatoare a oraşul, pe care-l considera prea de la putere şi să se instaureze
Madgearu, Ion Mihalache,
creativităţii autohtone. Spre abstract, şi industria modernă, dictatura proletariatului. De ase
Constantin Stere, Constantin
deosebire de aceasta, influenţa ca prea raţională, prea puţin menea, ei considerau necesară
Rădulescu-Motru şi alţii.
formarea unei societăţi în care
Reprezentanţii acestui curent
toţi cetăţenii să fie egali şi în
Membrii Consiliului şi-au îndreptat atenţia spre
Naţional Român Central care să nu mai existe exploa
agricultură şi spre gospodăria
tarea omului de către om. Cei
ţărănească. S-au pronunţat
mai cunoscuţi promotori ai
pentru elaborarea unor politici
acestei ideologii au fost Petre
economice şi sociale şi pentru
Constantinescu-Iaşi, Lucreţiu
crearea unui stat care să cores
Pătrăşcanu şi Alexandru
pundă intereselor şi necesităţi
Dobrogeanu-Gherea7.
lor ţărănimii, populaţia majori
tară a ţării. Intervenţia statului Disputa privind evoluţia
în economie era considerată o României după 1918 a repre
necesitate şi, de asemenea, era zentat o dimensiune importantă
recunoscut faptul că industria a vieţii spirituale româneşti din
poate sprijini agricultura în sco perioada interbelică, confrun
pul obţinerii unor beneficii. Ei tările de idei privind modelul
au atras, de asemenea, atenţia de dezvoltare al ţării antrenând
asupra faptului că România nu un număr mare de personalităţi
dispunea de capital suficient şi politice şi culturale.
s-au pronunţat pentru atragerea
capitalului străin6.
În perioada interbelică s-au 6. K. Hitchins, România 1866-1947,
trad., Bucureşti, 1996, p. 315-343
manifestat şi doctrinele inspi (în continuare: România)
rate de marxism. Mai însem 7. Istoria românilor, VIII, p. 48
Viaţa politică între 1918 şi 1937

primă urmare a Unirii din 1918 şi a refor
melor adoptate în timpul şi după Primul
Război Mondial a fost pulverizarea vieţii
politice, dominată în Vechiul Regat de două
partide, Naţional Liberal şi Conservator.
■ Sistemul partidelor baza votului universal. După o

politice scurtă perioadă de organizare
şi extindere în teritoriile unite,
Partidul Conservator s-a dezinte
liberalii au revenit la putere în
grat în urma adoptării votului
anii 1922-1928 (cu o întreru
universal şi a reformei agrare.
pere între martie 1926 şi iunie
După 1918, o grupare conser
1927) şi 1933-19378. Anii Ministrul de Război Constantin Hârjeu, cu delegaţii militari
vatoare condusă de Take Iones la Conferinţa de pace
1922—1927 au fost perioada
cu a mai ajuns o singură dată la
celor mai mari succese liberale.
putere, în 1922, însă la alegerile
Elementul dominant în cadrul toţi cetăţenii etc. În vederea aceea a fostului ministru de jus
de la sfârşitul aceluiaşi an nu a tiţie Ioan (Jean) Th. Florescu,
Partidului Naţional Liberal a extinderii organizaţiilor sale
mai reuşit să-şi trimită niciun
fost oligarhia financiară în provinciile unite, Partidul care în 1929 a constituit
reprezentant în Parlament.
grupată în jurul Băncii National Liberal a fuzionat cu gruparea „Omul Liber”, iar
Partidul Conservator a dispărut
Româneşti, condusă de familia Partidul Ţărănesc din Basarabia în noiembrie 1931 a înfiinţat
astfel de pe scena politică româ
Brătianu. Nevoiţi să ţină şi cu Partidul Democrat Partidul Liberal-Democrat, care
nească. nu s-a impus în viaţa politică
seamă de noile realităţi create al Unirii din Bucovina. În
Partidul Naţional Liberal (PNL) după 1918, liderii liberali au Transilvania, liberalii şi-au atras românească. Cu toate că PNL a
a continuat să joace un rol elaborat un nou program, care colaborarea câtorva dintre trecut printr-un proces de reor
important în viaţa politică a prevedea necesitatea adoptării personalităţile elitei româneşti. ganizare, anul 1930 a continuat
ţării şi după Unire. Liberalii au unei noi Constituţii, unificarea Preşedintele partidului, Ion I. să fie marcat de sciziuni. Gheor
condus ţara din 1914 până în administrativă şi legislativă, C. (Ionel) Brătianu, era secon ghe Brătianu a format PNL—
1918 (cu o scurtă întrerupere stabilizarea economiei, limita dat de alţi membri de frunte: Gheorghe Brătianu (partid al
în martie-noiembrie 1918). rea penetrării capitalului străin Vintilă Brătianu, I. G. Duca, cărui program propunea, între
Asemeni altor partide liberale în economie prin aplicarea Constantin I. C. Brătianu, altele, înnoirea morală a ţării,
europene, ei au pierdut însă ale doctrinei „prin noi înşine”, Gheorghe Brătianu, Constantin instituirea unui regim sever de
gerile organizate de ei înşişi pe egalitatea în drepturi pentru Angelescu, Gheorghe Tătărescu economii, reducerea taxelor şi
şi alţii. Cel mai important ziar al impozitelor, controlul averi
partidului era Viitorul9. lor funcţionarilor publici), iar
Vintilă Brătianu Constantin Argetoianu Constantin Argetoianu, plecat
Moartea lui Ion I. C. Brătianu,
şi el de la liberali, şi-a înteme
în noiembrie 1927, a lăsat un
iat propria grupare politică,
gol imens la conducerea acestei
Uniunea Agrară. În decembrie
grupări politice. Şefia partidu
1930, preşedinte al PNL a fost
lui a fost preluată de Vintilă
ales I. G. Duca. El a încercat
Brătianu, dar în noiembrie
să-i refacă prestigiul, dar a fost
1928 liberalii s-au retras de la
asasinat trei ani mai târziu de
conducerea ţării. Dispariţia lui
elemente ale extremei drepte.
Ionel Brătianu a fost urmată de
manifestarea, în rândurile PNL,
8. Georgescu, Istoria românilor,
a mai multor grupări disidente. p. 204-205
Printre acestea s-a numărat 9. Istoria românilor, VIII, p. 223
Partidul National Liberal a În afara Partidului National putere. Spre deosebire de alte
revenit la conducerea ţării în Liberal şi a Partidului Naţional ţări europene, influenţa partide
1934, dar regele Carol al II-lea Ţărănesc, la conducerea ţării lor de stânga asupra vieţii poli
l-a numit premier pe Gheorghe s-au perindat şi alte grupări tice româneşti a fost una foarte
Tătărescu, membru al „tine politice, cum ar fi: Partidul limitată. În noiembrie 1918,
rilor liberali”, şi nu pe liderul Poporului (condus de mareşa Partidul Social-Democrat din
partidului, Constantin (Dinu) lul Alexandru Averescu, aflat Vechiul Regat şi-a luat numele
Brătianu. la guvernare în perioadele de Partidul Socialist, marcând
La începutul perioadei interbe 1920-1921 şi 1926-1927), astfel ruptura definitivă de
lice, Partidul Naţional Liberal Partidul Naţionalist Democrat Internaţionala a II-a. După ce
nu avea niciun rival politic al istoricului Nicolae Iorga au votat Unirea, la 1 decem
puternic, fapt care l-a ferit de Ion Mihalache (1931-1932), Partidul Naţional brie 1918, social-democraţii
presiuni externe şi a făcut ca Creştin al lui Octavian Goga din Transilvania au hotărât să
tensiunile interne să fie mai şi A. C. Cuza (1937-1938). stabilească legături cu Partidul
asigurarea drepturilor şi liber Socialist din Vechiul Regat, în
puţin acute. În plus, liderul Alte partide care s-au afirmat
tăţilor cetăţeneşti, o reformă vederea unificării mişcării mun
liberal Ion I. C. Brătianu avea în viaţa politică a ţării au fost:
administrativă bazată pe princi citoreşti din întreaga ţară. În
relaţii foarte bune cu regele Partidul Socialist, Partidul
piul descentralizării şi autono mai 1919, Congresul General al
Ferdinand. Această situaţie s-a Democrat al Unirii din Bucovina
miei locale, scoaterea justiţiei de Partidului Socialist din Vechiul
schimbat în 1926, ca urmare (condus de Ion Nistor), Partidul
sub influenţa factorilor politici, Regat a adoptat programul elec
a apariţiei pe scena politică Ţărănesc din Basarabia (condus
dezvoltarea învăţământului (în toral, însuşit de celelalte partide
românească a Partidului Naţional de Ion Inculeţ), partide ale unor
special a celui agricol), acor socialiste din ţară, program
Ţărănesc (PNŢ), rezultat din minorităţi naţionale (Partidul
darea de credite pentru ţărani, în care se cerea: drept de vot
fuziunea Partidului Naţional Maghiar, Uniunea Maghiară, Par
dezvoltarea industriei bazate pentru bărbaţii şi femeile care
Român din Transilvania tidul German, Partidul Popular
pe resursele energetice ale ţării, au împlinit 18 ani, exproprie
(condus de Iuliu Maniu) cu Şvăbesc, Partidul Evreiesc,
sprijinirea industriei ţărăneşti, rea întregului pământ moşie
Partidul Ţărănesc din Vechiul Uniunea Evreilor) etc.
stimularea comerţului, stabiliza resc, socializarea industriilor,
Regat (condus de Ion Miha
rea monetară etc. Noul partid Datorită influenţelor externe, şi reforme în folosul muncitorilor
lache). Preşedinte al acestui
şi-a propus să acorde o atenţie în România şi-au făcut apariţia etc. Cu acelaşi prilej, congresul
partid a fost ales Iuliu Maniu,
prioritară agriculturii, pornind partidele de extremă stângă şi a hotărât intrarea în Comitetul
alţi reprezentanţi importanţi
de la concepţia că România era extremă dreaptă, partide care în Executiv al partidului a unui
fiind Alexandru Vaida-Voevod,
şi trebuia să rămână o ţară agra perioada interbelică nu au ajuns număr de patru reprezen
Ion Mihalache, Nicolae Lupu
ră. Principalul organ de presă al niciodată să câştige necesarul de tanţi din Transilvania, doi din
etc. Deşi avea o bază electorală
partidului a fost ziarul Dreptatea. voturi pentru a putea ajunge la Bucovina şi doi din Basarabia,
mai largă decât cea a liberalilor,
După pierderea guvernării,
Partidul Naţional Ţărănesc nu
Partidul Naţional Ţărănesc
a guvernat decât în intervalele
a rămas unul dintre cei mai
1928-1931 şi 1932-193310.
puternici opozanţi ai regi luliu Maniu Octavian Goga
Conduşi de lideri remarcabili murilor dictatoriale, militând
din punct de vedere moral şi pentru menţinerea sistemului
patriotic, dar lipsiţi de abilitatea democratic bazat pe prevederile
şi supleţea politică a liberalilor, Constituţiei din 1923. PNŢ nu
naţional-ţărăniştii au făcut mai a fost scutit de disensiuni şi
multe greşeli tactice, cum ar fi rivalităţi, o parte a personalităţi
alianţa electorală cu extrema lor din componenţa sa trecând
dreaptă în 1937. La acestea s-a la alte partide sau formându-şi
mai adăugat şi neşansa de a propriile grupări politice. Astfel,
se afla la guvernare în peri Nicolae Lupu a fondat un nou Nicolae lorga
oada Marii Crize Economice. Partid Ţărănesc, propunându-şi
Programul partidului cuprindea să refacă vechiul partid cu ace
o întreagă serie de prevederi laşi nume, iar Eugen Filipescu a
10. Georgescu, Istoria românilor, p. 205
modeme, printre care amintim trecut la Partidul Poporului11. 11. Istoria românilor, VIII, p. 223-224
1924 în localitatea basarabeană tor al acestuia. Primul concepea I. G. Duca, dar a reapărut pe
Tatar-Bunar, Partidul Comunist liga ca un focar al unei mişcări scena politică în anul următor,
a fost scos în afara legii13. naţionale mai largi, aşezată sub numele de Partidul Totul
deasupra partidelor politice, pentru Ţară. La alegerile din
La extrema dreaptă a vieţii
şi pleda pentru o schimbare 1937, partidul legionar a ocupat
politice româneşti s-a aflat
a mentalităţii populare prin- locul al treilea, obţinând cele
mişcarea legionară, care a pro
tr-un program educaţional. mai multe voturi din întreaga
movat misticismul, intoleranţa,
Codreanu, în schimb, dorea să sa istorie. În 1938 organizaţia
antisemitismul şi antiocciden
aibă un partid bine organizat, a primit o grea lovitură după
talismul. Formaţiunile politice
care să se dedice unei intense suprimarea conducătorului său,
de dreapta erau lipsite de
campanii antisemite şi care să la ordinul regelui. Revenirea sa
importanţă în prima parte a
utilizeze orice mijloace (inclusiv în viaţa politică românească s-a
anilor ’20. Începuturile mişcă
asasinatul) pentru a-şi atinge realizat în 1940, sub conducerea
rii legionare datează din anii
scopul. El şi-a promovat ideile lui Horia Sima, care s-a bucurat
1922—1923, când Corneliu
prin intermediul presei şi mai de sprijinul unora dintre condu
Zelea Codreanu a înfiinţat
ales al adunărilor publice. cătorii Germaniei hitleriste14.
Asociaţia Studenţilor Creştini.
Mai târziu, profesorul univer În 1927, Corneliu Zelea
sitar ieşean A. C. Cuza a pus Codreanu a înfiinţat Legiunea ■ Parlamentul
Anul 1913. Corneliu Zelea Codreanu, bazele Ligii Apărării National - Arhanghelul Mihail, cunos Parlamentul a reprezentat pute
la vârsta de 14 ani, elev la Liceul Militar de
la Mănăstirea Dealu, şi tatăl său, Creştine (LANC), care a inclus cută după 1930 sub numele rea legislativă, la baza activităţii
Ion Zelinski Codreanu
şi asociaţia lui Codreanu. de Garda de Fier. Garda s-a sale stând Constituţia din 1923.
Organizaţia s-a declarat împo asemănat cu partidele extremis Avea o structură bicamerală
triva partidelor politice, s-a te din Germania nazistă şi Italia (Senatul şi Adunarea Depu
pronunţat pentru diminuarea fascistă (glorificarea condu taţilor), preşedinţii săi fiind
ceea ce a însemnat de fapt rolului Parlamentului şi pentru cătorului, salutul, uniformele, desemnaţi din rândurile unor
unificarea partidelor socialiste12. creşterea rolului monarhiei în antisemitismul), iar membrii şi personalităţi cunoscute ale vieţii
În 1921, Partidul Socialist s-a viaţa politică a ţării. LANC simpatizanţii săi erau recrutaţi social-politice şi culturale a ţării.
scindat între partizanii aderării şi-a creat o organizaţie para din rândurile tinerilor din oraşe, Membrii Adunării Deputaţilor
la Internaţionala a III-a (comu militară, „Lăncierii”, ai cărei ale clerului ortodox de trebuiau să aibă domiciliul în
niştii) şi cei ai continuării liniei membri recurgeau adeseori la la sate, ale muncitorilor, ţărani România şi vârsta de 25 de ani
social-democrate. În octom violenţe, mai cu seamă împo lor, ale celor aflaţi la periferia împliniţi; ei erau aleşi de cetă
brie 1922, a avut loc Al II-lea triva evreilor. În cadrul ligii s-a societăţii şi chiar ale tinerimii ţenii români majori, prin vot
Congres al Partidului Comunist manifestat, curând, un conflict universitare. Partidul a fost universal, egal, direct, obligato
Român, ocazie cu care s-a între liderul A. C. Cuza şi Zelea scos în afara legii în 1933, după riu şi secret. Membrii de drept
realizat alegerea secretarului Codreanu, principalul colabora asasinarea premierului liberal ai Senatului erau moştenitorul
general (Gheorghe Cristescu) tronului (de la împlinirea vârstei
şi a Comitetului Central; cu de 18 ani), mitropolitul ţării,
acelaşi prilej a fost adoptat episcopii eparhioţi ai celor două
Statutul partidului. Potrivit Gheorghe Cristescu Alexandru confesiuni româneşti, capii
C. Cuza
acestuia, Partidul Comunist confesiunilor recunoscute de
din România era o secţiune a stat, preşedintele Academiei
Internaţionalei Comuniste şi nu Române, foştii preşedinţi ai
avea alte obiective decât cele Consiliului de Miniştri care
ale Internaţionalei. Din punct aveau o vechime de patru ani
de vedere numeric, efectivele
Partidului Comunist au fost 12. I. Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor
foarte reduse. Datorită progra în secolul XX (1918-1948), Bucureşti,
1999, p. 118 (în continuare: Istoria
mului şi ideologiei antinaţionale românilor)
pe care o promova şi, de ase 13. Georgescu, Istoria românilor,
p. 206-207
menea, ca urmare a sângeroase
14. Ibidem, p. 209; Istoria românilor, VIII,
lor incidente care au avut loc în p. 242-249
în această funcţie, foştii miniştri primit de ţăranii împroprietăriţi

cu o vechime de şase ani, nu putea fi vândut, ipotecat sau
foştii preşedinţi ai corpurilor amanetat până la achitarea com
legislative, foştii preşedinţi ai pletă a datoriei de răscumpăra
Adunărilor Naţionale de la re. Generoase au fost distribu
Alba-Iulia, Cernăuţi şi Chişinău irile de pământ în Transilvania,
etc. Practica parlamentară unde conştiinţa politică a
cuprindea interpelări la adresa ţăranilor era mai dezvoltată şi
guvernului, miniştrii fiind res unde liberalii încercau să obţină
ponsabili pentru actele lor în un credit electoral sporit16.
faţa forului legislativ. În ceea
De asemenea, pe baza noii legi
ce priveşte culoarea politică,
Parlamentul a fost dominat fundamentale a statului, în iulie
de reprezentanţii Partidului 1925 a fost adoptată Legea
Naţional Liberal şi ai Partidului pentru unificarea teritoriului,
Naţional Ţărănesc. În urma urmată, în martie 1926, de o
dezbaterilor care au avut loc, nouă Lege electorală. Conform
au fost adoptate numeroase legi Legii administrative, România a
fost împărţită în judeţe (condu
şi au fost luate decizii impor
se de prefecţi), acestea în plase
tante pentru întreaga societate
(conduse de pretori) şi, în cele
românească: ratificarea trata
din urmă, în comune urbane
telor de pace, ratificarea unirii
Transilvaniei, Bucovinei şi reşedinţe de municipii, comu
ne rurale şi sate, toate acestea
Basarabiei cu Regatul României,
conduse de primari. În august
Legea administrativă, reforma
agrară, Legea electorală, buge 1938 s-a promulgat o nouă
tele României şi foarte multe Lege administrativă, prin care,
altele. În martie 1923 a fost pe lângă unităţile administrative
adoptată o nouă Constituţie, menţionate, a fost adăugată una
una dintre cele mai democrate nouă: ţinutul. În număr de 10
din vremea respectivă, prin care la nivelul întregii ţări, în fruntea
Corneliu Zelea Codreanu
ţinuturilor se afla câte un rezi
România era declarată stat naţio
nal, unitar şi indivizibil şi erau dent regal numit de rege.
proclamate cele mai moderne În ceea ce priveşte Legea
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. ■ Guvernul Una din preocupările majore ale
electorală, pe lângă prevederile
Constituţia garanta libertatea În ceea ce priveşte activita guvernelor în anii imediat urmă
adoptate între 1918 şi 1920,
individuală a cetăţenilor, invio tea guvernamentală, potrivit tori războiului a fost realizarea
în martie 1926 a fost publica
labilitatea domiciliului, liber Constituţiei din 1923, guvernul reformei agrare. La 17 iulie
tă Legea „primei electorale”.
tatea conştiinţei, libertatea de exercita puterea executivă în 1921 a fost promulgată Legea
Potrivit acesteia, partidul care
a comunica şi publica ideile şi numele regelui. În România, pentru reforma agrară din
obţinea 40% din totalul voturi
opiniile prin viu grai, prin scris între 1918 şi 1940, s-au succe Oltenia, Muntenia, Moldova
lor primea 50% din locurile din
şi prin presă etc. În Constituţie dat 38 de guverne. Au fost luate şi Dobrogea, la 30 iulie Legea
Parlament. Restul de mandate
erau înscrise articole referitoare măsuri în vederea uniformizării pentru reforma agrară din
la proprietate, care era garanta legislative şi a integrării noilor Transilvania, Banat, Crişana
tă. De asemenea, conform legii provincii unite, s-a stabilizat şi Maramureş şi Legea pentru 15. Monitorul oficial, nr. 282, din 29 mar
reforma agrară din Bucovina. tie 1923; A. Lascarov-Moldoveanu,
fundamentale a ţării, puterile circulaţia monetară, trecându-se S. V. lonescu, Constituţiunea
emanau de la naţiune, care nu în 1920 la unificarea monetară, Aceste legi sintetizau actele României din 1923 adnotată cu dez
legislative în materie adoptate în bateri parlamentare şi jurisprudenţe,
le putea exercita decât prin s-a înfăptuit reforma agrară, s-a Bucureşti, 1925; Constituţia din 1923
delegaţie şi după principiile şi adoptat Legea pentru unificarea anii 1917—1920. în esenţă, ele în dezbaterea contemporanilor,
Bucureşti, 1990; Istoria românilor, VIII,
regulile aşezate în Constituţie. teritorială, s-au elaborat legi în aveau un caracter unitar, ’menţi p. 183-184
Ea avea la bază principiul sepa vederea dezvoltării economice nând unele elemente particulare 16. S. Fischer-Galaţi, România în secolul
pentru fiecare provincie. Lotul al XX-lea, trad., laşi, 1998,
rării puterilor în stat15. şi culturale a ţării. p. 47 (în continuare: România)
a fost adoptată Legea pentru

regimul general al cultelor, care
nominaliza, pe lângă biserica
ortodoxă, şi cultele religioase
greco-catolic (unit), catolic,
reformat, evanghelic-luteran,
unitarian, armeano-gregorian,
mozaic şi mahomedan. De
asemenea, au fost adoptate şi
alte legi în concordanţă cu noile Palatul de Justiţie
realităţi politice17.
■ Monarhia
■ Justiţia În concordanţă cu Constituţia numai una dintre ele. Actul de
Justiţia a reprezentat cea de şi cu Statutul Casei Regale, dizolvare trebuia să conţină
a treia putere în stat. Potrivit regele numea premierul, numea convocarea alegătorilor până în
Constituţiei, hotărârile judecă şi revoca miniştrii, sancţiona două luni de zile şi a adunărilor
toreşti se pronunţau în virtutea legile, avea dreptul de a încheia până în trei19 .
Patriarhul Miron Cristea
legii şi se executau în numele acorduri şi tratate, de a bate Regele Ferdinand (1914-1927)
regelui. Judecătorii erau inamo monedă, era şeful armatei, a jucat un rol important în
vibili. În 1924 a fost adoptată conferea decoraţii etc. Orice act formarea şi consolidarea noului
rămase se împărţea între toate Legea pentru organizarea al suveranului trebuia contra stat unificat. La 15 octombrie
partidele participante la alegeri, judecătorească, potrivit căreia semnat de ministrul de resort. 1922, în Catedrala Reîntregirii
inclusiv partidul care obţinuse magistraţii nu puteau ocupa o Conform Constituţiei, regele din Alba-Iulia a avut loc
prima electorală. Deşi aflată în altă funcţie publică, nu puteau deschidea sesiunea parlamen ceremonia de încoronare a lui
contradicţie cu Constituţia din fi aleşi în Parlament sau în tară printr-un mesaj, la care Ferdinand şi a reginei Maria, ca
1923, căci favoriza un singur consiliile comunale şi judeţene, Adunarea Deputaţilor şi Senatul suverani ai României întregite.
partid politic, această lege a fost nu puteau fi administratori sau adoptau răspunsuri. Regele În timpul domniei sale a fost
menţinută în vigoare până în cenzori în societăţile comerci pronunţa închiderea sesiunii şi pus în practică programul care
1939. Alte legi importante au ale. Puteau fi însă profesori la putea convoca Parlamentul în a stat la baza desăvârşirii unirii,
fost cele privind dezvoltarea facultăţile de drept din ţară şi la sesiune extraordinară. Regele a dezvoltării şi modernizării
învăţământului (1924 - cea pri şcolile superioare din oraşele de avea dreptul de a dizolva societăţii, dar a avut loc şi criza
vitoare la învăţământul primar reşedinţă18. ambele adunări deodată sau dinastică din 1925, când Carol,
şi 1928 - cea a învăţământului
prinţul moştenitor, a renunţat la
secundar), organizarea judecă
prerogativele sale şi a plecat în
torească etc. Ceremonia de încoronare a lui Ferdinand
şi a reginei Maria
străinătate împreună cu amanta
Drept consecinţă a unirii sa, Elena Lupescu. Încercările
Transilvaniei cu România, lui Ferdinand de a-l convin
aproape 8% din populaţia ge pe Carol să se întoarcă în
ţării era de confesiune greco- ţară au fost zadarnice şi, în 4
catolică. Cele două biserici ianuarie 1926, camerele reunite
româneşti, ortodoxă şi greco- ale Parlamentului au luat act de
catolică, au fost considerate hotărârea de renunţare la tron
„biserici naţionale”, benefici a prinţului şi l-au proclamat
ind de suportul autorităţilor succesor al regelui Ferdinand
guvernamentale. În februarie pe fiul lui Carol, Mihai. Lui
1925 a fost recunoscută, prin Carol i s-a interzis intrarea în
lege, ridicarea mitropolitului ţară şi s-au prevăzut măsuri
Ţării Româneşti la rangul de dure împotriva celor care ar
patriarh al Bisericii Ortodoxe
17. Istoria românilor, VIII, p. 208-209
Române. Cel dintâi patriarh a 18. Ibidem, p. 189-190
fost Miron Cristea. În mai 1928 19. Ibidem, p. 192
îl rechemase din exil, nu a luate pentru a rezolva proble

exprimat recunoştinţă. Maniu a mele economice şi sociale nu au
favorizat democraţia controlată dus la niciun rezultat.
de o monarhie constituţio
Revenirea la putere a unui
nală, iar Carol considera că
nou guvern naţional-ţărănesc,
primul-ministru trebuie să fie
sub conducerea lui Alexandru
un executor al deciziei regelui.
Vaida-Voevod, a fost de
Ruptura dintre Iuliu Maniu şi
asemenea o soluţie nefericită.
rege este considerată sfârşitul
Aceasta cu atât mai mult cu
experimentului democratic.
cât, datorită efectelor crizei
Demisia lui Maniu din fruntea
economice şi reprimării prin
guvernului, motivată oficial şi
forţă a mişcărilor muncitoreşti
de relaţia extraconjugală a lui
din februarie 1933, partidul a
Carol cu Elena Lupescu, nu a
înregistrat o accentuată scădere
putut ascunde adevărata cauză a
Regele Carol II şi Elena Lupescu a popularităţii sale23. În toamna
rupturii: refuzul regelui de a sta
în spatele primului-ministru
fi contestat actul din ianuarie Rolul lui Carol al II-lea în şi de a se supune politicii
1926. În 1927 regele Ferdinand istoria României a fost şi este naţional-ţărăniste. În acelaşi
a murit, succesor ajungând un subiect de dispută continuă. timp, condamnând-o pe Elena
nepotul său Mihai, care, minor Considerat nu de puţine ori Lupescu (evreică de origine),
fiind, a fost pus sub autoritatea drept precursor al fascismu Maniu a atins şi problema evre
unei regenţe din care făceau lui şi trădător al democraţiei, iască, chestiune care în anii ’30
parte prinţul Nicolae (fratele Carol a fost, pentru alţii, un a fost tot mai prezentă în dis
lui Carol), patriarhul României, om al momentului, care, chiar cursurile diferitelor personalităţi
Miron Cristea, şi preşedintele dacă nu a rezolvat întru totul politice şi culturale româneşti21.
Curţii de Casaţie, Gheorghe problemele anilor ’30, a avut cel
Buzdugan. După decesul puţin curajul şi priceperea de a ■ Viaţa politică în
acestuia din urmă, locul rămas le înfrunta. A avut puţin respect deceniul al patrulea
liber în regenţă a fost ocupat de şi încredere în democraţia
Aceasta a fost umbrită de decli
Constantin Sărăţeanu. epocii interbelice. Filosofia sa Gheorghe Tătărescu
nul instituţiilor democratice.
politică se referea la un sistem
După moartea lui Ferdinand, Liberalii şi naţional-ţărăniştii şi-
de guvernare autoritar: regele
în ţară s-a desfăşurat o acerbă au pierdut din supremaţia avută
trebuia să fie sursa supremă anului 1933, guvernul naţio
campanie pentru revenirea în în deceniul precedent. Demisiei
de decizie politică şi iniţiatorul nal-ţărănesc a fost înlocuit cu
ţară şi încoronarea lui Carol. lui Iuliu Maniu de la condu
acţiunilor politice. Atitudinea unul naţional-liberal, condus
În fruntea acestei campanii cerea executivului i-a urmat o
sa faţă de Iuliu Maniu, cel care de I. G. Duca. Noul premier a
s-a aflat Partidul Naţional perioadă de instabilitate guver început prin a lua măsuri pentru
Ţărănesc, care prin această acţi namentală22. În aprilie 1931 s-a ameliorarea consecinţelor crizei
une urmărea de fapt înlăturarea Ministrul de Război format un guvern de uniune
Iuliu Maniu
economice şi pentru a linişti
liberalilor de la putere. În urma naţională, condus de Nicolae situaţia tensionată din ţară. A
numeroaselor negocieri dintre Iorga. Noul cabinet se deosebea adoptat, de asemenea, o poziţie
liderii naţional-ţărănişti şi de celelalte deoarece nu apar drastică împotriva Gărzii de
Carol, acesta din urmă a reve ţinea unui partid, membrii săi Fier, pe care a şi dizolvat-o.
nit în ţară la 6 iunie 1930; două fiind desemnaţi în totalitate de Gardiştii s-au răzbunat,
zile mai târziu, Parlamentul i-a rege. Acest tip de guvern servea asasinându-l în luna decembrie
recunoscut calitatea de rege foarte bine interesele monar a aceluiaşi an.
al României, sub numele de hului, care putea astfel să nu se
Carol al II-lea. Alături de el a mai folosească de marile parti 20. Istoria contemporană a României,
stat camarila regală, formată de. Politica executivelor anilor p. 93-98
dintr-un important grup de ’31-’33 nu a fost eficientă, iar 21. Fischer-Galaţi, România, p. 64-65
22. Hitchins, România, p. 443
persoane apropiate20. măsurile ad-hoc care au fost 23. Fischer-Galaţi, România, p. 66
Gheorghe Brătianu
I. G. Duca Aripa din dreapta a Palatului regal,

începutul secolului XX
Lui I. G. Duca i-a succedat la sporirii acţiunilor revizioniste pe legislative care-i permiteau să pentru prima dată după 1862,
conducerea guvernului (după un plan extern. Agricultura a bene deţină controlul deplin asupra iar guvernul a primit dreptul
interimat al lui C. Angelescu) ficiat de credite şi de adoptarea situaţiei din ţară. În fapt, legile de a guverna prin decrete-lege.
Gheorghe Tătărescu, lider al unor măsuri menite să îi ridice care au fost adoptate în vederea Liberalii, divizaţi între partizanii
tinerilor liberali. A fost cel mai nivelul tehnic şi calitativ. În sporirii puterii executivului şi a lui Dinu Brătianu, continuator
longeviv guvern din istoria timpul guvernării Tătărescu s-a diminuării rolului Parlamentului al vechii tradiţii brătieniste, cei
României interbelice: 3 ianuarie înregistrat o puternică dezvoltare şi opoziţiei au fost inspirate, în ai lui Gheorghe Brătianu (fiul
1934—28 decembrie 1937. A a economiei, astfel că în 1937 mare parte, de Carol. lui I. I. C. Brătianu), istoric de
promovat un program care a valoarea produsului social era mare valoare, dar politician
dat un puternic impuls eco cu aproximativ 70% mai mare Anii ’30 au fost dominaţi în mediocru, şi cei ai lui Gheorghe
nomiei naţionale, în special decât în 1932, iar cea a venitului mare măsură de raporturile din Tătărescu, apropiat al regelui,
industriei, prin practicarea unui naţional cu 60%24. Rolul monar ce în ce mai încordate dintre au devenit tot mai nepopulari.
protectionism vamal ridicat şi hiei a sporit în această perioadă. rege şi marile partide politice, Deşi aflaţi la putere şi în pofida
acordarea de credite întreprin Depăşindu-şi prerogativele pe de o parte, şi rege şi extre importantelor lor realizări eco
derilor noi. De o atenţie sporită acordate de Constituţie, Carol ma dreaptă, pe de altă parte. nomice, sociale şi culturale, ei
a beneficiat armata, care a fost a dominat guvernul, care, la După asasinarea lui I. G. Duca, au pierdut alegerile desfăşurate
modernizată în contextul rându-i, a luat o serie de măsuri cenzura a fost reintrodusă la sfârşitul anului 1937.
Hotel Princiar, pe Bulevardul Elisabeta,

la intersecţia cu strada Brezoianu Dinu Brătianu
24. Istoria românilor, VIII, p. 327

Societatea românească în perioada interbelică

a nivel social, Unirea din 1918 şi reformele care
au avut loc în perioada următoare au generat
mutaţii semnificative în societatea românească,
chiar dacă baza economică a ţării şi majoritatea popu
laţiei se găseau în mediul rural.
Decalajul rural-urban s-a Basarabia, cu numai 38%.

accentuat în epoca interbelică, Guvernele României inter
graţie unor ritmuri de moder belice au făcut mari eforturi
nizare diferenţiate. În mediul pentru dezvoltarea învăţă
rural, modernizarea s-a realizat mântului. Legea din 1924 a
mai lent, fapt reflectat la nivelul extins învăţământul general
habitatului şi al calităţii vieţii. de la patru la şapte clase şi
Aspiraţia spre modernizare a obligativitatea celui primar de
fost mult mai relevantă şi pro la 12 la 18 ani. Cea mai rapidă
cesul în sine cu rezultate mai dinamică a avut învăţământul
elocvente la oraşe, care au fost superior. În 1922, România Piaţa Universităţii
mai receptive la nou. Numărul avea patru universităţi (Cluj,
populaţiei urbane a crescut ca Bucureşti, Cernăuţi, Iaşi), o
urmare a dezvoltării industriei, academie de comerţ la Cluj, la dezvoltarea şi stimularea Alături de unităţile de învăţă
dar şi datorită sporirii număru una de drept la Oradea şi un acestora. Pe lângă publicarea mânt şi institutele de cercetări,
lui de tineri care studiau în licee institut teologic la Chişinău. operelor aparţinând intelec presa şi radioul au avut un rol
şi facultăţi. În 1930, orăşenii O întreagă pleiadă de perso tualilor români, Academia important în educarea popu
reprezentau 20% din totalul nalităţi de mare valoare s-au Română a editat traduceri în laţiei. Presa s-a bucurat de un
populaţiei. Cele mai numeroa afirmat în ţară şi în străinătate româneşte ale unor lucrări interes mai larg datorită atât
se şi mai mari oraşe erau în în multe domenii ale ştiinţei străine. Numeroşi savanţi, răspândirii ei pe întreg teritoriul
Transilvania, iar cele mai mici şi culturii, în perioada de literaţi şi artişti s-au impus ca ţării, cât şi creşterii interesului
în Oltenia. Bucureştiul („Micul timp scursă între cele două personalităţi de prim rang pe publicului faţă de informaţii din
Paris”, cum era numit în epocă) războaie mondiale. Şcolile plan european şi chiar univer domeniile politicii, sportului,
era principala capitală a Europei româneşti de matematică, sal, creaţiile lor primind o largă mondenităţilor şi evenimentelor
de Sud-Est, o întâietate pe care medicină, istorie, biologie, recunoaştere internaţională. internaţionale. Conform statis
o menţinuse multă vreme, dar geografie, sociologie, politeh Nume precum Henri Coandă, ticilor, numărul periodicelor a
pe care avea să o piardă după nică, construcţii, aviaţie, arhi Hermann Oberth, Nicolae crescut de la 16 în 1918 la 2.351
instaurarea regimului comunist tectură, arte plastice etc. au Paulescu, Ion Cantacuzino, în 1935. Zilnic se tipăreau în jur
în România. ajuns la nivel mondial. S-au Constantin I. Parhon, Traian de 4,5 milioane de ziare şi revis
înfiinţat numeroase institute Lalescu, Dimitrie Gusti, Mihail te; dintre acestea, aproximativ
Educaţia a făcut la rându-i
de cercetare: Institutul Central Manoilescu, Nicolae Iorga, un milion în limbile minorită
progrese. În 1930, cca 70%
de Statistică, institutele de Vasile Pârvan, Gheorghe ţilor etnice. În ceea ce priveşte
dintre orăşeni şi cca 50% dintre
istorie naţională şi universală, I. Brătianu, Mircea Eliade, Emil radioul, numărul familiilor care
săteni erau ştiutori de carte.
institute de chimie, de seruri Cioran, Eugen Ionescu, Nicolae aveau aparate de radio a crescut
Procentul celor şcolarizaţi era
şi vaccinuri, de sociologie, Titulescu, George Enescu, de la 8.000 în 1927 la 350.000
de peste 57%, el variind însă
energetică etc. În promova Constantin Brâncuşi etc. erau în 1939, aproximativ un milion
de la o regiune la alta: 72% în
rea culturii şi ştiinţei un rol deja ori urmau să fie bine de locuitori ascultând cu regula
Banat, peste 67% în Transil
important l-a avut Academia cunoscute şi recunoscute ritate programele naţionale.
vania şi peste 56% în Vechiul
Română, care a contribuit, cu pe plan european şi chiar
Regat. La polul opus s-a aflat
mijloacele de care dispunea, mondial25. 25. Ibidem, p. 640-752
Statutul minorităţilor etnice

din România interbelică
upă 1918, România Mare a mai avut de înfruntat o nouă problemă:
integrarea minorităţilor etnice din provinciile unite26.
În acest sens, guvernele de ia Bucureşti au iniţiat strategii culturale,
educaţionale şi politice pentru a asigura un tratament cetăţenilor de altă etnie
Coroana Reginei Maria - simbol al
conform cu tratatele semnate în urma Primului Război Mondial. României întregite
Prin Decretul-lege din 30 Este adevărat că, pentru a-şi acceptau cu greu pierderea de partide şi grupări politice
decembrie 1918/12 ianuarie consolida câştigurile teritoriale, statutului de naţiune dominan care le-au reprezentat interesele.
1919, privitor la cetăţenie, statul român a dezvoltat elite tă, nu voiau să se resemneze cu În ianuarie 1921 s-a constituit
completat cu Decretul-lege din de origine românească, astfel existenţa unui stat românesc pe Uniunea Maghiară, organizaţie
mai 1919, s-a acordat tuturor încât să poată înlocui elitele teritorii care aparţinuseră până care s-a limitat la unele tratative
cetăţenilor României, fără deo regimurilor maghiar, austriac în 1918 Ungariei. De-a lungul cu guvernul român pentru a
sebire de naţionalitate, egalita şi rusesc care guvernaseră întregii perioade interbelice, obţine o restrângere a refor
tea în drepturi civile şi politice. teritoriile unite. La înfăptuirea mulţi dintre ei au sperat într-o mei agrare în Transilvania.
Constituţia din 1923 nu numai acestei strategii, cel mai mult a anulare a deciziilor Tratatului Nemulţumite de activitatea
că a reconfirmat decretele sus contribuit sistemul de învăţă de la Trianon. Numeroşi inte Uniunii Maghiare, elemen
menţionate, ci le-a şi oferit o mânt, dar şi dezvoltarea eco lectuali s-au retras în enclavele tele mai radicale au înfiinţat
bază juridică mai consistentă. nomică şi urbană, care a solicitat de autonomie culturală repre Partidul Popular Maghiar. După
elementul românesc, prezent zentate de biserici şi de şcolile puţin timp, cele două organi
Aflate în postura de minoritate
până atunci într-o proporţie zaţii au fuzionat sub numele
etnică, numeroase elemente confesionale; în acelaşi timp, o
covârşitoare în mediul rural. de Uniunea Maghiară. În 28
aparţinând naţionalităţilor au parte dintre ei şi-au adus contri
decembrie 1922 s-a constituit
privit cu ostilitate instalarea Minoritarii, cei din Transilva buţia la revigorarea şi fondarea
Partidul Maghiar, în programul
autorităţilor româneşti în noile nia mai ales, au privit cu unor societăţi culturale, au edi
căruia figurau deziderate pre
provincii unite, acuzându-le că suspiciune ofensiva culturală tat ziare şi reviste proprii. După
cum autonomia naţională: acolo
practică o politică de asimilare. românească. Maghiarii, care 1918, maghiarii au avut o serie
unde nu era posibilă autonomia
teritorială se urmărea acordarea
unei autonomii administrative.
Participând la alegerile par
lamentare, Partidul Maghiar
a obţinut de fiecare dată un
număr proporţional etnic de
mandate. În cadrul Partidului
Maghiar au avut loc o serie de
frământări care au culminat cu
importante sciziuni. În urma
uneia dintre acestea s-a con
stituit Madosz (1934), grupare
politică intrată sub controlul
Internaţionalei Comuniste27.
26. I. Scurtu, L Boar, ed., Minorităţile

naţionale din România, 1918-1925.
Documente, Bucureşti, 1995; I.
Scurtu, I. Dordea, ed., Minorităţile
naţionale din România, 1925-1931.
Documente, Bucureşti, 1996
27. N. Edroiu, V. Puşcaş, Maghiarii
din România, Cluj-Napoca,
1995, p. 20-24
HARTA ETNICĂ A ROMÂNIEI INTERBELICE
În ceea ce-i priveşte pe germani, s-au tipărit în România 71 de agrare, a putut fi remarcată riul ţării, devenind astfel un
ceea mai numeroasă minori ziare şi reviste în limba ger recrudescenţa unui naţionalism numitor comun al elitei urbane
tate după maghiari, aceştia, la mană, iar în 1934 existau 176 cu nuanţă antisemită. Antise pentru toate provinciile.
adăpostul cadrului legislativ de publicaţii în germană. Din mitismul a fost îmbrăţişat, în
Din punct de vedere politic,
al României interbelice, şi-au punct de vedere politic, germa această perioadă, şi de ilustre
minorităţile etnice din România,
putut apăra interesele şi dez nii au fondat Partidul German personalităţi ale elitei culturale
moştenitoare ale unor tradiţii
volta tradiţiile. Unul din cele (1919), care a adoptat, în şi politice. Asemeni maghia
proprii, şi-au fondat o serie de
mai importante fenomene care general, o tactică de colaborare rilor şi germanilor, evreii erau
grupări şi partide care le-au
s-au derulat după 1918 a fost cu partidele de guvernământ, o populaţie urbanizată, cu un
reprezentat interesele atât în
„regermanizarea” şvabilor, care sperând că în acest fel îşi putea nivel de instrucţie relativ ridicat,
Parlamentul României Mari,
suferiseră în timpul dualismului împlini mai eficient principalele alcătuind o elită economică şi
cât şi în structurile
austro-ungar un intens proces revendicări din domeniile şcolar profesională mai numeroasă
administrative locale.
de maghiarizare. Germanii din şi confesional28. Situaţia evreilor decât cea a românilor. Tot
România au dispus în mod liber era diferită faţă de a celorlalte odată, spre deosebire de celelal
de învăţământ în propria limbă, minorităţi, deoarece în urma te minorităţi, concentrate într-o 28. S. P. Bolovan, I. Bolovan, Germanii
de posibilitatea de a edita ziare, din România. Perspective istorice şi
programului de reforme de anumită regiune, evreii locuiau demografice, Cluj-Napoca, 2000,
reviste şi alte publicaţii. În 1922 după război, mai ales a reformei în oraşele de pe întreg terito p. 62-64
Politica externă între 1919 şi 1937

olitica externă a României în perioada interbelica a avut drept
obiectiv prioritar recunoaşterea pe plan internaţional a Unirii din
1918 şi apărarea integrităţii teritoriale. Dacă primul obiectiv a fost
atins în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), pentru celălalt
s-a încercat a se găsi rezolvarea prin aderarea la alianţe bi- şi multilaterale.
Cele mai multe state europene, România a semnat un tratat de

mai ales din zona central- alianţă cu Franţa şi un tratat de
sud-estică, erau interesate de amiciţie şi colaborare cu Italia.
păstrarea statu-quo-ului instituit Referitor la tratatul cu Franţa,
la sfârşitul Primului Război Bucureştiul era direct intere
Mondial. Altele, în schimb, sat de semnarea lui deoarece
duceau o politică revizionistă. dorea să prevină şi să descu
În acest context, diplomaţia rajeze orice tendinţe agresive Ministrul de externe
cehoslovac Edvard Beneš
românească a urmărit organi care ar fi fost manifestate de
zarea unui sistem de securitate statele revizioniste vecine, în
bazat pe stabilirea unor relaţii special Ungaria şi Uniunea
normale cu foştii inamici din Sovietică. În 1928 România a Conceput iniţial ca un tratat două ţări era condiţionată de
timpul războiului şi pe promo aderat la Pactul Briand-Kellogg care să cuprindă şi Bulgaria recunoaşterea unirii Basarabiei
varea unei politici de rezolvare (prin care războiul era pus în (care a declinat oferta), pactul cu România şi implicit a fronti
pe cale paşnică a diferendelor afara legilor internaţionale), în a fost redactat la Belgrad (2-4 erei de pe Nistru. Sovieticii, pe
dintre state. În 1921, România, 1929 a semnat Protocolul de februarie 1934) şi semnat la de altă parte, au invocat dreptul
Cehoslovacia şi Iugoslavia la Moscova, iar mai târziu a Atena în ziua de 9 februarie popoarelor la autodetermina
au fondat Mica înţelegere aderat la Convenţia de definire de către miniştrii de externe ai re şi au propus organizarea
(alianţă defensivă cu caracter a agresorului şi la Pactul de celor patru ţări. Acordul preve unui plebiscit în Basarabia.
antirevizionist, al cărei artizan neagresiune şi conciliaţiune dea obligaţia fiecărei părţi de a Tratativele dintre cele două
a fost ministrul de externe din 1933. În 1934, la Atena, a nu întreprinde nimic fără a se părţi au fost întrerupte, românii
cehoslovac Edvard Beneš), a fost încheiat Pactul înţelegerii consulta cu ceilalţi membri. respingând propunerile sovieti
încheiat o convenţie de alianţă Balcanice, prin care România, ce, dar arătându-şi disponibili
Diplomaţia românească a
cu Polonia, iar mai apoi, în Grecia, Iugoslavia şi Turcia îşi tatea de a continua negocierile.
avut o activitate deosebită
1926, un tratat. Tot în 1926, garantau reciproc frontierele. Situaţia s-a complicat în a doua
şi la nivel continental, afir
parte a anului 1924, când în
mându-se printr-o prezenţă
Basarabia au avut loc incidente
activă la Societatea Naţiunilor
Un grup de membri ai delegaţiei României sângeroase între trupele române
la Conferinţa de Pace de la Paris şi la alte foruri internaţionale.
şi elemente sovietice infiltra
Totuşi, de-a lungul perioadei
te peste graniţă cu sprijinul
interbelice, România nu şi-a
unor localnici fideli ruşilor şi
putut rezolva contenciosul cu
Partidului Comunist. Tentativa
Uniunea Sovietică în ceea ce
de rebeliune a fost reprimată de
priveşte Basarabia29. În martie
autorităţile române. Moscova
1924, la Viena, s-au deschis
a decis, în octombrie 1924,
tratativele româno-sovietice,
înfiinţarea unei Republici Auto
punctele de vedere ale celor
nome Moldoveneşti pe malul
două ţări asupra problemei
stâng al Nistrului (în regiunea
basarabene devenind publice.
Bucureştiul a semnalat faptul
29. Relaţiile româno-sovietice Documente I,
că stabilirea relaţiilor între cele 1917-1934, Bucureşti, 1999
cunoscută şi sub numele de Titulescu a fost însă demis

Transnistria), subordonată de la conducerea diplomaţiei
Republicii Sovietice Socialiste româneşti şi, în aceste condiţii,
Ucrainene. Tratativele cu autorităţile de la Moscova au
Uniunea Sovietică au fost relu refuzat continuarea discuţiilor.
ate în 1934 de către miniştrii Astfel, problema tratatului
de externe ai celor două ţări, dintre cele două părţi a rămas
Nicolae Titulescu şi Maxim nesoluţionată30.
Litvinov. Printr-un schimb de
note diplomatice, guvernele Evoluţia evenimentelor interna
îşi garantau suveranitatea şi îşi ţionale din deceniul al patrulea,
asigurau mutual abţinerea de creşterea rolului Germaniei
la orice amestec în treburile şi lipsa de fermitate a demo
interne. De asemenea, Nicolae craţiilor occidentale au forţat
Titulescu a primit din partea România să înceapă, după 1936,
Maxim Litvinov
cabinetului Tătărescu puteri o reorientare a politicii sale
depline pentru încheierea unui externe, menită să evite izolarea
tratat de asistenţă mutuală cu diplomatică a ţării. În conjunc Nicolae Titulescu
Uniunea Sovietică. Negocierile tura nou-creată, statutul Transil

au fost începute în 1935, dar vaniei a fost una din priorităţile
parafarea tratatului n-a mai politicii externe româneşti, în
în redobândirea teritoriului România, Hitler „recomanda”
avut loc, sovieticii amânând-o condiţiile în care guvernele
pierdut la Trianon. La rândul ca aceasta să-şi revizuiască
pentru toamna lui 1936. maghiare ale perioadei inter
său, Bucureştiul nu se gândea politica externă32.
În luna august a aceluiaşi an belice nu au încetat să spere
nici la cea mai mică conce
Anschluss-ul şi mai ales
sie care i-ar fi putut diminua
atitudinea marilor puteri faţă
HARTĂ DE EPOCĂ A BASARABIEI suveranitatea asupra provinciei.
Şl A REPUBLICII AUTONOME MOLDOVENEŞTI
de realizarea sa au neliniş
Începând din 1930, politica
tit România, care a văzut în
externă a Ungariei s-a orientat
acest act un important pas al
din ce în ce mai mult către
Germaniei înspre Cehoslovacia.
statele revizioniste, dar şi către
Bucureştiul a insistat ca marile
celelalte mari puteri europene,
puteri, mai ales Anglia, să ia o
în vederea restabilirii frontiere
atitudine fermă în problema
lor Ungariei Mari. În acest sens,
cehoslovacă, soarta acestei ţări
ancorarea politicii Ungariei la
fiind de un interes vital pentru
cea italiană şi mai ales intenţiile
România. Semnarea Acordului
acestei ţări de a semna o alianţă
de la München (septembrie
militară cu Roma au produs
1938) a dus la intensifica
îngrijorări serioase României, cu
rea presiunilor revizioniste
atât mai mult cu cât Italia sus
faţă de România, iar evoluţia
ţinea revizuirea Tratatului de la
evenimentelor internaţionale
Trianon, chiar dacă recomanda
din 1938 şi 1939 a încurajat
ca această revizuire să se facă
pretenţiile maghiare asupra
pe cale paşnică31. Germania a
Transilvaniei.
insistat la mijlocul anilor ’30 ca
Ungaria să înţeleagă că este cu 30. Istoria românilor, VIII, p. 501 -505
neputinţă să continue politica 31. V. F. Dobrinescu, România şi Ungaria
de la Trianon la Paris ( 1920-1947).
sa de revendicări, trebuind să Bătălia diplomatică pentru Transil
adopte o atitudine mai mode vania, Bucureşti, 1996, p. 106 (în
continuare: România şi Ungaria)
rată, care i-ar aduce realizarea
32. A. Hillgruber, Hitler, Regele Carol
unora dintre proiectele sale şi Mareşalul Antonescu. Relaţiile
germano-române (1938-1944), trad.,
prioritare. În ceea ce priveşte Bucureşti, 1994, p. 62
Regimurile autoritare: 1938-1944

in punctul de vedere al instituţiilor sale funda
mentale, România Mare a încetat să existe odată
cu instaurarea primei dictaturi din istoria ţării, iar
alegerile din 1937 au oferit, pentru prima dată, ocazia con
fruntării electorale directe dintre democraţie şi autoritarism.
■ Regimul autoritar Alegerile, care s-au desfăşu

carlist rat într-o stare de confuzie
Cu toate că partidele politice şi tensiune, dar fără violenţe
au publicat în timpul cam notabile, s-au încheiat cu o
paniei electorale programe şi mare surpriză. Pentru prima
manifeste cuprinzând propriile dată în istoria României, un
Regele Carol al ll-lea
puncte de vedere asupra felului partid aflat la guvernare a pier
în care trebuiau să se rezolve dut alegerile. Partidul Naţional
Liberal câştigase într-adevăr numit noi prefecţi din rândurile nu au acceptat colaborarea.
problemele societăţii româneşti,
majoritatea (35,9%) şi cele mai militarilor, a interzis organizarea Dimpotrivă, ei au protestat
confruntarea propriu-zisă a
multe locuri în Cameră, dar nu de noi alegeri etc. Carol a abro împotriva dictaturii, cerând
avut loc între Partidul Naţional
a obţinut cele 40% din voturi gat Constituţia din 1923 prin restabilirea sistemului parla
Liberal, aflat la guvernare, şi
necesare pentru a obţine prima promulgarea, la 27 februarie mentar. Carol a înfiinţat un
Partidul Naţional Ţărănesc.
electorală şi, odată cu aceas 1938, a unei noi Constituţii. nou partid, Frontul Renaşterii
Pentru prima dată în istoria
ta, supremaţia parlamentară. Prin prevederile noii legi funda Naţionale, deschis tuturor cetă
României a fost folosit radioul
Partidul Naţional Ţărănesc mentale a ţării, rolul monarhiei ţenilor. Toţi funcţionarii de stat
în campania electorală, primul-
a obţinut 20,4% din totalul a fost considerabil întărit şi, erau obligaţi să fie membri ai
ministru rostind un discurs
voturilor, iar extrema dreaptă deşi a fost menţinut principiul acestui partid pentru a-şi putea
radiodifuzat prin care cerea
15,58%. separării puterilor în stat, pute păstra funcţiile. A fost primul
alegătorilor să voteze cu libera
rea regală a fost privilegiată, partid de masă din istoria
lii. La rându-i, liderul naţional- Rezultatul acestor alegeri camerele legiuitoare urmând să României.
tărănist Iuliu Maniu a solicitat a determinat demisia lui se întrunească numai din iniţia
Consiliului Societăţii Române Gheorghe Tătărescu din Carol a schimbat şi Legea
tiva suveranului. Cele mai multe
de Radiodifuziune dreptul la fruntea guvernului (28 decem electorală, promulgând în 9
articole erau identice cu cele ale
replică, dar a fost refuzat33. brie 1937). Noua configuraţie mai 1939 una nouă, prin care
Constituţiei din 1923. Printre
politică i-a permis lui Carol să femeile aveau drept de vot. A
noutăţi se numărau prevederea
încredinţeze conducerea guver introdus însă şi unele restricţii,
potrivit căreia regele era „capul
Liderul naţional-ţărănist nului lui Octavian Goga, şeful dintre care amintim pe cele
statului”, precum şi faptul că
Iuliu Maniu Partidului Naţional Creştin, un legate de vârstă (de exemplu,
miniştrii aveau răspunderea
partid cu orientare de dreapta pentru Adunarea Deputaţilor,
politică numai faţă de rege, ei
care obţinuse în alegeri doar dreptul la vot îl aveau doar
fiind însă obligaţi să răspundă
9,15% din totalul voturilor. persoanele care au împlinit
la întrebările puse de camerele
În spatele unui executiv slab, 30 de ani) şi de obligativitatea
parlamentare.
Carol şi-a pregătit instaura ca toţi alegătorii să fie ştiutori
rea propriei guvernări. La Partidele politice, deşi desfiin de carte. De asemenea, a fost
10 februarie 1938, regele a ţate ca urmare a unei decizii a interzisă propaganda politică
decis formarea unui guvern monarhului, şi-au putut totuşi în lăcaşurile de cult. Carol a
de uniune naţională, condus păstra structura organizatori reînfiinţat Consiliul de Coroană,
de patriarhul Miron Cristea. că, regele sperând astfel să le format din persoane numite de
Acesta a decretat starea de asocieze noului regim. Nici
asediu, a înăsprit cenzura, a liberalii şi nici naţional-ţărăniştii 33. Istoria românilor, VIII, p. 377
el însuşi, şi a decretat o nouă îşi exercită activitatea numai Reconcilierea naţională, cerută
reformă administrativă, prin pe plan naţional. Regimul de suveran, nu s-a realizat nici
care a fost introdusă, pe lângă şi-a îndreptat atenţia şi înspre odată. Sub presiunea evenimen
mai vechile unităţi adminis tineret: prin Decretul-lege din telor europene, dictatura regală
trative, una nouă, ţinutul, care 15 decembrie 1938, toţi băieţii a alunecat treptat spre dreapta,
cuprindea mai multe judeţe şi în între 7 şi 18 ani şi toate fetele poate nu atât din convinge
fruntea căruia era numit un rezi între 7 şi 21 de ani erau obligaţi re, cât din necesitate politică.
dent regal. Au fost create zece să facă parte din organizaţia Regimul carlist nu a fost totuşi
ţinuturi: Olt, Argeş, al Mării, al Straja Ţării, al cărei comandant un regim de tip fascist sau
Dunării, Nistru, Prut, Suceava, suprem era regele însuşi. În 19 nazist, naţionalismul şi antise
Alba-Iulia, al Crişurilor, Timiş. octombrie 1939 a fost înfiinţat mitismul său fiind moderate; o
Din punct de vedere economic, Frontul National Studenţesc, parte a vechilor libertăţi cetă
regimul s-a caracterizat prin în care au fost înscrişi automat ţeneşti au rămas, de asemenea,
creşterea intervenţiei statului. toţi studenţii34. în vigoare şi după promulgarea
Constituţiei din februarie 1938. Carol II la Parada militară în faţa
Palatului Regal
■ Politica externă
a României între
1938 şi 1940 ultimativ României evacua
rea imediată a Basarabiei şi a
Pe plan extern, începând din
nordului Bucovinei. Germania
1938 România avea din ce în
a sfătuit România să se supună
ce mai puţini aliaţi, aceasta în
pretenţiilor sovietice, pentru
condiţiile în care presiunile a nu tulbura pacea în zona
statelor revizioniste vecine erau Balcanilor. La fel au procedat
tot mai puternice. Chiar dacă Italia, Grecia şi Serbia.
influenţa Germaniei asupra Autorităţile de la Bucureşti s-au
României era resimţită din ce în văzut puse în faţa unei alternative:
ce mai mult, autorităţile române cedarea teritoriilor revendicate
au continuat să îşi respecte sau rezistenţa armată timp de
vechiul sistem de alianţe. În câteva săptămâni, care ar fi
urma a numeroase presiuni, fost urmată, aproape inevitabil,
România a fost totuşi obligată de împărţirea ţării între URSS,
să încheie în martie 1939 un Ungaria, Bulgaria şi chiar Ger
tratat economic cu Germania, mania. Majoritatea membrilor
prin care devenea subordonată Consiliului de Coroană au fost
Reich-ului din punct de vedere pentru acceptarea cererilor
economic. După începerea celui ruseşti, pentru a se asigura
Regele Carol II cu mareşalii Prezan şi Averescu
de-al Doilea Război Mondial, supravieţuirea statului român,
România s-a declarat neutră, cu instituţiile sale. Încercările
Schimbări au avut loc şi în În ceea ce priveşte raporturile dar rapida ofensivă germa părţii române de a negocia cu
domeniul social: sindicatele cu extrema dreaptă, regele a nă din primăvara lui 1940 şi sovieticii s-au lovit de un refuz
au fost dizolvate, iar prin luat măsuri drastice împotriva căderea Franţei au luat prin categoric, evacuarea trebuind să
Decretul-lege din 12 octombrie legionarilor, pe care, de altfel, îi surprindere un Bucureşti rămas se încheie în patru zile, termen
1938 au fost create breslele de considera principalul adversar fără aliaţi. nerespectat însă de autorită
lucrători, funcţionari particu politic. ţile de la Moscova. Trupele
Situaţia a devenit cu atât mai
lari şi meseriaşi, care aveau ca sovietice au intrat în provincie
Modificările dramatice din tragică cu cât, la 26 iunie 1940,
obiect apărarea şi dezvoltarea încă din ziua de 28 iunie, pro
situaţia internaţională au redus Uniunea Sovietică, profitând
vocând numeroase incidente.
intereselor profesionale ale eficienţa eforturilor lui Carol de tratatul încheiat cu un an
membrilor lor. De asemenea, de a menţine controlul asupra înainte cu Germania (Pactul
decretul menţiona că breslele formaţiunilor politice din ţară. Ribbentrop-Molotov), a cerut 34. Ibidem, p. 391-396
a chemat România, printr-o urma Tratatului de la Craiova

scrisoare adresată direct regelui din 7 septembrie 1940, prin
Carol al II-lea, să îşi reglemen cedarea Cadrilaterului, revenin
teze problemele teritoriale cu du-se astfel la frontiera dintre
Ungaria şi Bulgaria. În ceea ce cele două ţări din perioada
priveşte problema transilvană, anterioară războaielor balcanice,
sovieticii, prin luările de cuvânt cu Ungaria nu s-a ajuns la nicio
ale lui Molotov, considerau înţelegere. În aceste condiţii,
revendicările Budapestei ca Hitler, îngrijorat de perspectiva
fondate, fapt care a încurajat izbucnirii unui conflict armat
intensificarea propagandei româno-maghiar, i-a convocat
revizioniste maghiare. La la Viena pe reprezentanţii celor
rândul său, ministrul englez din două ţări, iar Joachim von
capitala maghiară, O’Malley, a Ribbentrop (ministrul de exter
Joachim von Ribbentrop
transmis Londrei că Ungaria ne al Germaniei) şi Galeazzo
afirma că nu poate tolera ca Ciano (ministrul de externe al
România să facă concesii numai Italiei), la 30 august 1940, prin
Uniunii Sovietice şi a cerut şi Italia au transformat, în mod
tr-un dictat, au „rezolvat”
Bucureştiului, prin interme deliberat, problema transilvană
litigiul româno-maghiar prin
Veaceslav Molotov diul Iugoslaviei, să negocieze într-un focar de instabilitate
trasarea unei frontiere care
revendicările sale teritoriale35. regională şi într-un obiect al
împărţea Transilvania între cele
competiţiei dintre România şi
În această conjunctură două ţări care şi-o revendicau.
Ungaria, competiţie de care vor
Bucureştiul a cedat un teritoriu complexă, diplomaţia română a România a fost obligată să
profita mai întâi germanii, iar
de 50.762 km2, cu o populaţie fost nevoită să înceapă trata cedeze Ungariei un teritoriu
apoi sovieticii.
de cca 3.770.000 de locuitori. tive cu Ungaria şi Bulgaria în de 43.492 km2, cu o populaţie
vederea rezolvării diferendelor de 2.667.007 locuitori, dintre
La 1 iulie 1940, România a ■ România în timpul
existente. Dacă în ceea ce pri care 50,2% erau români, 37,1%
renunţat la garanţiile anglo- guvernului
veşte contenciosul cu Bulgaria maghiari, 3% germani etc.36 Ion Antonescu
franceze, iar la 4 iulie a fost
acesta a putut fi rezolvat, în Prin această soluţie, Germania
format guvernul Gheorghe Pierderile teritoriale din 1940
Gigurtu (în care au intrat şi trei au accentuat criza de autori
legionari), cabinet cu orientare tate a regimului carlist. În acel
progermană, care a şi iniţiat o Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov moment era greu de înţeles de
politică accentuat antisemita. către opinia publică din ţară că
La 8 august Carol al II-lea a amputările teritoriale nu aveau
semnat două decrete-lege, unul nicio legătură cu regimul politic
privitor la starea juridică a intern. Resentimentele
locuitorilor evrei din România populaţiei s-au îndreptat către
şi altul prin care s-a interzis rege, care în 4 septembrie s-a
căsătoria între români şi evrei. văzut nevoit să încredinţeze
Prin aceste legi, România s-a formarea guvernului genera
aliniat la politica nazistă faţă de lului Ion Antonescu (militar
evrei, în încercarea de a obţine integru, care criticase de multe
un eventual sprijin al Berlinului ori situaţia din armată şi care îi
în faţa pretenţiilor teritoriale trimisese lui Carol un memo
maghiare şi bulgare. riu foarte dur după cedarea
Imediat după 26 iunie 1940,
35. Dobrinescu, România şi Ungaria, p. 166
în faţa pericolului izbucnirii
36. M. Manoilescu, Dictatul de la Viena.
unui conflict româno-maghiar, Memorii, Iulie-august 1940, Bucureşti,
de care Uniunea Sovietică nu 1991; V. Pop, Bătălia pentru Ardeal,
Bucureşti, 1992; N. Crainic, Zile albe,
ar fi rămas străină, Germania zile negre. Memorii, I, Bucureşti, 1991
Basarabiei). În ziua următoare, statului”. Regele rămânea cu proclamată „stat naţional-legio- Neînţelegerile dintre Ion
acesta a suspendat Constituţia, următoarele prerogative: era nar” (14 septembrie). S-au pro Antonescu şi legionari au
a dizolvat camerele legiuitoa capul oştirii, avea dreptul de a mulgat o serie de decrete care apărut la scurt timp după
re şi, ca urmare a presiunii bate monedă, conferea decora urmăreau înlăturarea urmelor ajungerea lor la putere, fiecare
exercitate asupra monarhului, a ţii, primea şi acredita ambasado regimului carlist. Pe plan extern, socotind alianţa dintre ei drept
primit puteri depline din partea rii şi miniştrii plenipotenţiari, îl temporară. Relaţiile dintre cele
Antonescu a consolidat alianţa
acestuia. Sprijinit de germani, numea pe primul-ministru, avea două părţi s-au deteriorat mai
cu Germania, începând nego
dar şi la sugestia principalelor drept de amnistie şi graţiere37. ales după asasinarea, în luna
cieri pentru un nou tratat eco
partide politice, Antonescu l-a noiembrie, a 64 de foşti dem
Încă de la începutul guvernării nomic româno-german. Hitler,
silit pe rege să abdice. Carol nitari, oameni politici, ofiţeri
al II-lea a renunţat la tron în sale, Ion Antonescu a dorit pentru care România devenise
şi subofiţeri aflaţi în detenţie
ziua de 6 septembrie şi a plecat să colaboreze cu principalii o ţară foarte importantă în pla
la Jilava (lângă Bucureşti), şi
definitiv din ţară în 7 septem politicieni liberali şi naţional- nurile sale strategice, a acceptat a lui Nicolae Iorga şi Virgil
brie 1940. Mihai, în vârstă de ţărănişti, fiind însă refuzat de colaborarea cu Antonescu. La Madgearu, personalităţi
19 ani, a devenit noul rege, dar aceştia38. În aceste condiţii, el 10 octombrie, primele trupe
Antonescu şi-a asumat cele s-a văzut nevoit să colaboreze germane au intrat în ţară. La 37. Istoria românilor, VIII, p. 598
mai importante prerogative, cu legionarii, pe care i-a intro 23 noiembrie 1940 România a 38. Gh. Buzatu, România cu şi fără
Antonescu. Documente, studii, relatări
intitulându-se „conducător al dus în guvern. România a fost aderat la Pactul Tripartit. şi comentarii, laşi, 1991
marcante ale vieţii culturale şi de 1940, la care s-au adăugat

politice româneşti. Alături de legile cerute de starea de război.
numeroasele discursuri cu tentă Nu a avut un partid pe care
xenofobă şi antisemită, aceste să se sprijine (nici nu avea, de
crime au discreditat întreaga fapt, încredere în democraţia
mişcare legionară. Hitler a ajuns parlamentară) şi a condus ţara
să îl prefere pe Antonescu în mod autoritar. Formal, par
legionarilor, ale căror excese, ce tidele politice erau interzise. În
puteau destabiliza ţara pe plan realitate însă, Partidul Naţional
intern, l-au făcut pe liderul Liberal şi Partidul Naţional
nazist să nu accepte venirea lor Ţărănesc au continuat să func
la putere. La 14 ianuarie 1941 ţioneze.
Antonescu l-a vizitat pe Hitler,
În ceea ce priveşte politica
ocazie cu care a aflat detalii
guvernului Antonescu faţă de
despre planul atacării Uniunii
evrei, au fost puse în aplicare
Sovietice şi, în acelaşi timp, a
o serie de legi rasiale, anti
primit mână liberă în acţiunea
semite. Legislaţia şi măsurile
de înlăturare a adversarilor
discriminatorii vizau epurări,
politici interni. Întors în ţară,
deposedări de bunuri imobiliare
Antonescu a reprimat rebeli
şi diferite contribuţii şi prestaţii.
unea declanşată de legionari.
Totuşi, în România nu a fost
La 27 ianuarie el a format un
aplicată „soluţia finală” după
nou cabinet, alcătuit aproape
model german. Nu au lipsit
în totalitate din generali. La 14
însă incidentele sângeroase.
februarie 1941, „statul naţional-
La Iaşi, la sfârşitul lunii iunie
legionar” a încetat să mai existe. Joachim Ribbentrop şi Hitler
1941, au fost executaţi 500 de
Antonescu deţinea puterea evrei originari din Basarabia
legislativă şi executivă, contro şi Bucovina, acuzaţi că ar fi
au reuşit să se salveze, refugi l-a rugat însă pe mareşalul
la justiţia, avea practic puteri tras focuri de armă asupra
indu-se în România şi continu Antonescu să nu facă publică
depline, de care s-a folosit res soldaţilor români şi germani.
ându-şi, de aici, drumul spre această declaraţie, pentru a
pectând totuşi cadrul juridico- În iulie 1941, vicepreşedintele
Palestina39. evita declanşarea unui război de
legislativ aflat în vigoare înainte guvernului, Mihai Antonescu,
partizani în Ungaria. În 1942,
a pledat pentru expulzarea După înăbuşirea Rebeliunii
Ion şi Mihai Antonescu au
evreilor din cele două provincii Legionare şi instaurarea dictatu
decis înfiinţarea unui organism,
Mareşalul Ion Antonescu revenite sub controlul trupelor rii militare, Antonescu s-a apro
Biroul Păcii, care să pregătească
române şi pentru internarea lor piat şi mai mult de Germania.
documentaţia necesară pentru
în lagăre. În septembrie 1941 S-a angajat în războiul contra
viitoarea conferinţă de pace.
a început deportarea evreilor Uniunii Sovietice pentru elibe
Un loc important în activitatea
în Transnistria, numărul celor rarea Basarabiei şi a nordului
biroului a ocupat problema
deportaţi fiind estimat la cca Bucovinei şi pentru redobân
Transilvaniei; materialele pregă
110.000—120.000. în partea direa nordului Transilvaniei,
tite atunci au fost folosite
de nord a Transilvaniei, cedată subiect pe care Antonescu
în perioada premergătoare
Ungariei în august 1940, a fost l-a abordat în mod repetat în
semnării Tratatului de pace de
iniţiată, în primăvara lui 1944, discuţiile cu Hitler. Acesta din
la Paris40.
adunarea evreilor în ghetouri; în urmă şi-a manifestat, la înce
luna mai a aceluiaşi an au putul anului 1944, intenţia de
început deportările spre a revizui Dictatul de la Viena, 39. M. Carmilly-Weinberger, Drumul
Auschwitz. Au fost deportate declarând că, dată fiind situaţia vieţii. Operaţiunea de salvare a evreilor
refugiaţi pe graniţa ungaro-română
cca 130.000 de persoane. O creată în Ungaria, Reich-ul nu în Transilvania 1936-1944, trad., Cluj-
parte a evreilor din teritoriul mai poate avea nicio obligaţie Napoca, 1996
40. Dobrinescu, România şi Ungaria,
transilvănean cedat Ungariei faţă de acest popor. Führerul p. 192
Intrată în războiul antisovietic an înainte. După ce Antonescu

în iunie 1941, fără a se fi sem a decis continuarea campa
nat însă o convenţie militară niei militare la est de Nistru,
cu Berlinul şi fără a se fixa suportul politic şi popular a
termenii colaborării, armata înregistrat o drastică diminuare.
română a reuşit, până la sfârşi Intervenţia românească la răsă
tul lunii următoare, să elibereze rit de Nistru a provocat reacţia
Basarabia şi să reinstaureze puterilor anglo-saxone, aliate
administraţia românească în ale Uniunii Sovietice.
provincie. Unul din obiecti Participarea României la Al
vele pentru care România se Doilea Război Mondial s-a
alăturase Germaniei în campa desfăşurat între 22 iunie 1941 Armata horthystă intră în oraşul Târgu Mureş,
septembrie 1940
nia din Răsărit era astfel atins. şi 12 mai 1945 şi a cunoscut
La 27 iulie, Hitler i-a cerut trei etape, în funcţie de zonele
însă lui Antonescu să continue de desfăşurare a operaţiunilor
ofensiva dincolo de Nistru. La ■ Înlăturarea regimului aceste condiţii, formarea unei
militare, obiectivele strategice
6 august, în Ucraina, în cadrul Antonescu. Statutul coaliţii îndreptate împotriva
etc.: 1) campania din Est (22
unei întrevederi a celor doi Transilvaniei Germaniei şi, implicit, împotri
iunie 1941-23 august 1944), va regimului militar al mare
conducători, Hitler a stabilit în cursul căreia România, aliată Convingerea că Germania va
şalului Antonescu s-a impus
ca armata română să acţioneze cu Germania, a participat, mai pierde războiul şi că România
de urgenţă. Ea s-a efectuat
pe direcţia Odessa - penin întâi, la eliberarea Basarabiei şi va trebui să se desprindă de
însă cu o anumită dificultate,
sula Crimeea. De asemenea, a nordului Bucovinei, iar apoi a aceasta s-a făcut simţită încă de
datorită rezervelor justificate
României i-a fost încredinţată continuat operaţiunile militare la sfârşitul anului 1942, dar mai
cu care principalii lideri politici
administrarea Transnistriei, iar pe teritoriul Uniunii Sovietice; ales din 1943, odată cu cedarea
priveau colaborarea cu Partidul
Ion Antonescu a fost ridicat 2) campania dintre 23 august de către germani a iniţiativei
Comunist. Deoarece în cursul
la rangul de mareşal. Războiul 1944 şi 31 august 1944, purtată strategice pe frontul sovietic.
tratativelor de ieşire a României
pentru eliberarea Basarabiei pe teritoriul ţării, pentru alunga România a început atunci nego
din războiul purtat alături de
şi a nordului Bucovinei a fost rea trupelor germane, devenite cieri cu puterile occidentale în
Germania occidentalii îi sfătu
acceptat de opinia publică din inamice; 3) campania din Vest vederea încheierii unui armisti
iseră pe reprezentanţii româ
ţară. În momentul în care a (1 septembrie 1944-12 mai ţiu. Negocierile s-au purtat atât
nilor să se adreseze Moscovei
fost difuzată la radio procla 1945), în care România, aflată în numele regelui şi al opoziţiei
în vederea încheierii unui
maţia „Ostaşi! Vă ordon treceţi acum de partea Aliaţilor, a politice, cât şi al lui Antonescu,
armistiţiu, naţional-ţărăniştii şi
Prutul!”, la 22 iunie 1941, participat la eliberarea nor dar nu s-a ajuns la niciun rezul
naţional-liberalii au fost nevoiţi
populaţia şi-a manifestat dului Transilvaniei, iar apoi a tat concret. În aceste condiţii,
să-i accepte pe comunişti în
entuziasmul, sperând într-o luptat împotriva germanilor în Antonescu a amânat mereu
alianţa anti-Antonescu. Astfel,
ştergere rapidă a umilinţelor pe Ungaria, Cehoslovacia şi nordul ruperea alianţei cu Berlinul,
în iunie 1944 s-a format Blocul
care România le suferise cu un Austriei41. în speranţa încheierii, până la
Naţional Democrat, care-i
urmă, a unui armistiţiu avanta
cuprindea, pe lângă liberali şi
jos cu Naţiunile Unite.
Trupe române în drum spre Odessa ţărănişti, şi pe reprezentanţii
Evoluţia ulterioară a evenimen social-democraţilor şi pe aceia
telor şi situaţia de pe front de la ai comuniştilor. Această alianţă
începutul verii lui 1944 (sovie a format fundamentul politic al
ticii ocupaseră deja Basarabia, loviturii de stat de la 23 august
Bucovina şi o parte a Moldovei) 194442.
au impus adoptarea unor soluţii
rapide din partea factorilor 41. Scurtu, Buzatu, Istoria românilor,
p. 405-406
politici de la Bucureşti, soluţii
42. G. Klein, Începuturile rezistenţei
care să preîntâmpine ocuparea antisovietice în România (23 august
1944-6 martie 1945), în 6 Martie 1945.
întregii ţări de către sovietici şi Începuturile comunizării României,
transformarea teritoriului româ Bucureşti, 1995, p. 298; 23 August
1944. Documente 1944-1945,
nesc într-un teatru de război. În Bucureşti, 1985
mai dramatice pentru popo în executiv au intrat şi repre

rul român, în care, prin forţa zentanţi ai Partidului Comunist.
Armatei Roşii şi cu concursul Sănătescu a acţionat în vederea
comuniştilor, s-a instaurat creării condiţiilor optime de
un regim politic, economic şi participare activă a României la
cultural care a aservit România războiul antihitlerist şi de înde
marelui imperiu de la Răsărit. plinire a clauzelor Convenţiei
de armistiţiu. În acelaşi timp,
Din punct de vedere al operaţiu
nilor militare, imediat după printre cele mai importan
proclamaţia regelui din seara te obiective ale premierului
zilei de 23 august 1944, armata s-au numărat reglementarea
română s-a alăturat trupelor statutului juridic internaţional
sovietice în războiul antihitlerist. al României în situaţia nou-
Astfel, în cursul lunilor sep creată şi eliberarea teritoriului
transilvănean ocupat de Ungaria Generalul Constantin Sănătescu
tembrie şi octombrie, românii
Mihai Antonescu
au luptat pentru eliberarea în urma Dictatului de
judeţelor transilvănene încor la Viena din 30 august 1940.
porate Ungariei în 1940, iar prin care se definitiva statutul
În dimineaţa zilei de 29 august
În august 1944 situaţia de pe juridic internaţional al României
apoi, alături de Armata Roşie, 1944, o delegaţie guvernamen
front se agravase şi mai mult. până la semnarea tratatului de
au luat parte la continuarea tală română s-a deplasat la
În urma ocupării părţii de est pace. În cuprinsul convenţiei
războiului pe teritoriile Ungariei Moscova în vederea discutării
a României de către sovietici, erau prevăzute clauze de ordin
şi Cehoslovaciei. proiectului Convenţiei de armis
autorităţile române s-au văzut militar, politic, economic, finan
silite să urgenteze încheierea După demiterea lui Ion tiţiu. Departe însă de a lua parte
ciar, administrativ şi teritorial.
unui armistiţiu. În ziua de 23 Antonescu, a fost învestit cu la discuţii şi consultări, în ziua În ansamblu, din analiza textu
august 1944, Ion Antonescu a formarea guvernului genera de 10 septembrie 1944 delegaţi lui convenţiei se putea observa
fost chemat la Palat, unde rege lul Constantin Sănătescu44. ei române i s-a pus la dispoziţie că România nu era tratată ca
le Mihai i-a cerut să semneze Majoritatea portofoliilor erau textul armistiţiului, redactat în o ţară care ieşise din războiul
armistiţiul. Refuzând, mareşalul deţinute de militari, dar, pentru forma sa finală45. Acesta cuprin antisovietic prin voinţa sa pro
a fost arestat, împreună cu prima dată în istoria României, dea 20 de articole şi şase anexe prie, fără niciun sprijin din afară
vicepreşedintele Consiliului de şi care se alăturase fără rezerve
Miniştri, Mihai Antonescu. În Naţiunilor Unite.
Regele Mihai şi Regina Ana
seara aceleiaşi zile, regele Mihai
Convenţia de armistiţiu
a dat citire unei proclamaţii
considera nul Dictatul de la
radiodifuzate43, prin care aducea
Viena. În conformitate cu acest
la cunoştinţă opiniei publice din
document, la 10 octombrie
ţară şi din străinătate ruperea
1944 regele a promulgat Legea
de către România a alianţei cu
nr. 487, prin care se decreta
Germania, ieşirea din războ
înfiinţarea Comisariatului
iul contra Naţiunilor Unite,
Român pentru Administrarea
constituirea unui nou guvern şi
Regiunilor Eliberate ale
intenţia de a participa la războ
Transilvaniei, care trebuia să
iul antihitlerist pentru eliberarea
reprezinte autoritatea guvernu
Transilvaniei.
lui român în acest teritoriu.
Acţiunea de la 23 august a
însemnat, pe lângă ieşirea din
43. România, marele sacrificat al celui de
coaliţia nazistă şi înlăturarea lui al ll-lea război mondial. Documente,
Antonescu, intrarea României coord. M. R. Mocanu, I, Bucureşti,
1994, p. 249-250 (în continuare:
în sfera de influenţă sovietică. România, marele sacrificat)
Perioada care a urmat acelui 44. C. Sănătescu Jurnal, Bucureşti, 1993.
45. România, marele sacrificat,
eveniment a fost una dintre cele p. 310-314
Pe lângă comisariat s-a consti exercite autoritatea. Aşa se face

tuit şi un comitet cu rol consul că, deşi eliberarea Transilvaniei
tativ, căruia îi revenea respon se realizase în mare parte prin
sabilitatea de a sprijini luarea forţe proprii, fiind încheiată la
deciziilor în problemele impor data de 25 octombrie 1944, uni
tante care priveau administraţia tăţile româneşti continuându-şi
părţii de nord a Transilvaniei46. ofensiva dincolo de hotare,
În acel moment, statutul refuzul sovietic de a acorda
Transilvaniei părea rezolvat. României suveranitatea efectivă
Lucrurile nu au stat însă chiar asupra acestei provincii a deve
aşa: odată cu înaintarea trupelor nit foarte clar. De fapt, încă din
româno-sovietice, în teritoriu momentul semnării armistiţiului
au început să apară o serie s-a putut observa că, în ceea ce
de incertitudini şi dificultăţi priveşte soluţia adoptată privind Iosif Stalin (Djugaşvili) Petru Groza
provocate de sovietici, care nu Transilvania de Nord, în recu
permiteau comisariatului să îşi noaşterea dreptului României
asupra acestei provincii, în acestui plan, cu toate că, în noul lor externe au solicitat instalarea
formularea convenţiei referi cabinet, comuniştii au primit administraţiei româneşti în
toare la Transilvania apăruse un număr sporit de portofolii. Transilvania de Nord. Stalin
Regele Mihai de Hohenzollern
o nuanţă care lăsa loc unor Din acel moment, Transilvania a răspuns în chiar ziua urmă
incertitudini. Conform articolu a devenit cu adevărat un mijloc toare, transmiţând consim
lui 19 al Convenţiei de armis de şantaj, devenind clar că ţământul guvernului sovietic
tiţiu, guvernele aliate socoteau revenirea ei la România era privind instalarea administraţiei
hotărârea Dictatului de la Viena posibilă numai în condiţiile în româneşti; nu însă în virtutea
cu privire la Transilvania ca care regele ar accepta consti dreptului suveran al României
fiind nulă şi neavenită şi erau tuirea unui guvern comunist. asupra acestui teritoriu, ci ca o
de acord ca Transilvania „sau Astfel că, din aşa-zise raţiuni recompensă oferită guvernului
cea mai mare parte a ei” să fie de securitate şi pentru a stopa Groza49. Că întreaga acţiune a
restituită României, cu con o serie de incidente interetnice, fost, de fapt, o formă de şantaj
diţia confirmării prin Tratatul în noiembrie 1944 Stalin a politic reiese şi din faptul că
de pace. Astfel, începând din instaurat în nordul Transilvaniei aceleaşi prevederi ale Convenţiei
octombrie 1944 s-a putut auzi administraţia militară sovietică47. de armistiţiu invocate de
frecvent, atât din partea sovie În lunile care au urmat, până la sovietici în noiembrie 1944
ticilor, cât şi a comuniştilor din 6 martie 1945, cei doi premieri pentru instaurarea administraţiei
ţară, următorul laitmotiv: Tran români, Constantin Sănătescu sovietice în nordul Transilvaniei
silvania va fi cedată României
şi Nicolae Rădescu48, au cerut erau menţionate de Stalin în
numai în condiţiile instaurării
în repetate rânduri înlătura scrisoarea din 9 martie 1945
unei democraţii adevărate,
rea administraţiei impuse de adresată lui Petru Groza. În
Generalul Nicolae Rădescu aprecierea a ceea ce înseamnă
sovietici şi reinstalarea reprezen ceea ce priveşte Basarabia şi
sau nu „democraţie adevărată”
tanţilor administraţiei româ nordul Bucovinei, acestea au
urmând a fi făcută la Moscova,
neşti. Statutul Transilvaniei de rămas în componenţa Uniunii
şi nicidecum la Bucureşti.
Nord n-a mai suferit însă nicio Sovietice, lucru consfinţit atât
Situaţia politică internă s-a modificare până la instalarea de armistiţiu, cât şi de Tratatul
schimbat radical în luna noiem guvernului Groza (6 martie de pace de mai târziu.
brie 1944. Demisia primului- 1945). Pentru că avea nevoie
ministru Constantin Sănătescu de capital politic - problema 46. M. Sălăgean, Administraţia sovietică în
Nordul Transilvaniei (noiembrie 1944 -
le-a oferit ruşilor şi comuniştilor Ardealului şi cea a reformei martie 1945), Cluj-Napoca, 2002,
speranţa într-o preluare rapidă agrare fiind foarte potrivite în p. 42-43
47. Ibidem, p. 71-146
a puterii. Însă decizia regelui acel moment - la 8 martie 1945,
48. D. C. Giurescu, Guvernarea Nicolae
de a-i solicita aceluiaşi general printr-o scrisoare adresată lui Rădescu, Bucureşti, 1996
Sănătescu formarea noului Stalin, preşedintele Consiliului 49. I. Scurtu, coord., România, viaţa
politică în documente, 1945,
guvern a dus la spulberarea de Miniştri şi ministrul afaceri Bucureşti, 1994, p. 197
Instaurarea regimului comunist în România

espre o preluare imediată a puterii de către
Partidul Comunist, în urma evenimentelor
de la 23 august, nu putea fi încă vorba.
În drumul lor spre putere, comuniştii au întâmpinat,
de la bun început, câteva impedimente majore.
În primul rând, era vorba de PCR-ul în negocierile ce au

chiar lipsa lor de forţă electora premers actul de la 23 august51.
lă. În zilele acelea nu se putea În cadrul acestui partid se
ascunde faptul că lovitura de stat confruntau trei grupări: cea
Trupe sovietice pe străzile
fusese realizată de către rege. de la Bucureşti, în frunte cu Bucureştiului
Pe de altă parte, PCR nu avea Pătrăşcanu; cei ieşiţi din închi
„experienţă revoluţionară”. În soare, în frunte cu Gheorghe
al treilea rând, Armata Roşie Gheorghiu-Dej, şi cei veniţi Sub presiunea acestuia, regele
avea nevoie de o stabilitate a de la Moscova, ai căror lideri a acceptat schimbarea celui
liniilor de comunicaţie cu frontul erau Ana Pauker şi Vasile Luca. de-al doilea guvern Sănătescu,
central-european50. Totodată, Pentru a-şi consolida rândurile, reuşind însă, în defavoarea
Andrei Vişinski
spre deosebire de partidele conducerea PCR a adoptat, sovieticilor, să evite instaurarea
comuniste din alte ţări din sub tutela Moscovei, o tactică unui executiv comunist. La 2
Europa de Răsărit (Iugoslavia, care a devenit bine cunoscută: decembrie 1944, Mihai I a reu a arătat că Ana Pauker şi Vasile
de exemplu), comuniştii români a folosit grupări oficiale, ca de şit să formeze un nou guvern, Luca, precum şi ceilalţi condu
nu puteau invoca merite în pildă Frontul Plugarilor, pentru condus de generalul Nicolae cători comunişti erau manevraţi
organizarea unor spectaculoase a recruta noi membri. Ana Rădescu, care s-a dovedit a din exterior şi erau lipsiţi de
acţiuni de rezistenţă antinazistă. Pauker era aceea care purta, în fi un apărător al democraţiei ataşament faţă de ţară.
Fireşte, unii militanţi stătuseră mare măsură, răspunderea des constituţionale mult mai decis La 25 februarie a avut loc
în închisoare, însă niciunul nu se chiderii porţilor partidului pen decât predecesorul său53. o sângeroasă manifestaţie
bucura de credit şi de influen tru oricine dorea să se înscrie. organizată de comunişti atât la
Perioada dintre 2 decembrie
ţă naţională. În ansamblul ei, Strategia comuniştilor a parcurs, Bucureşti, cât şi în alte oraşe
1944 şi 9 martie 1945 a fost una
populaţia României nu le era în continuare, trei etape: lărgirea ale ţării, iar la 27 februarie
dramatică; campaniile agitaţio
favorabilă comuniştilor. Singurul nelimitată a rândurilor; cuceri Vişinski a revenit în România.
nale s-au intensificat, presa şi
lider comunist care izbutise să rea puterii; epurarea şi purifica Declarând incapacitatea guver
radioul au trecut, treptat, sub
îşi construiască o imagine mai rea ideologică52. nului de a menţine ordinea, el
controlul comuniştilor. Totuşi,
puţin terifiantă era Lucreţiu i-a cerut regelui Mihai să treacă
Sprijinindu-se pe formaţiunile încurajat de deciziile de la Ialta,
Pătrăşcanu, cel care reprezentase puterea unei alte persoane.
patriotice şi pe ajutorul coman aparent favorabile democraţiilor
damentului sovietic, comuniştii est-europene, Rădescu s-a
Lucreţiu Pătrăşcanu români au început agitaţii opus creşterii rolului miliţiilor 50. I. Porter, Operaţiunea „Autonomous",
împotriva guvernului prezidat muncitoreşti (subordonate În România pe vreme de război, trad.,
de generalul Sănătescu, for Partidului Comunist) şi a reuşit Operaţiunea „Autonomous").
mulând o serie de revendicări să menţină contactul cu liderii 51. V. Tismăneanu, Condamnaţi la fericire.
Experimentul comunist în România,
materiale, însoţite de grave partidelor Naţional Ţărănesc Sibiu-Braşov, 1991, p. 6.
acuze la adresa partidelor „tra şi Naţional Liberal, pe care 52. Porter, Operaţiunea „Autonomous",
p. 290-300.
diţionale”. Pe fondul acestor sovieticii doreau să îi elimine54. 53. V. Frunză, Istoria stalinismului în
agitaţii, la 5 decembrie 1944 Tensiunile au atins punctul cul România, ed. a ll-a, Bucureşti, 1990,
p. 180-182.
a sosit la Bucureşti ministrul minant în februarie 1945, când 54. M. Mourin, Histoires des nations
européennes, III, Depuis la deuxième
sovietic al afacerilor externe, Rădescu a rostit un discurs în guerre mondiale (1945-1962), Paris,
Andrei Ianuarevici Vişinski. sala Aro din Bucureşti, prin care 1963, p. 402.
După eliminarea fizică a celor

mai importanţi opozanţi politici,
un singur om mai rămăsese în
calea preluării totale a contro
lului de către comunişti: regele
Mihai. Comuniştii români men
ţinuseră instituţia monarhiei din
motive strategice, având în vede
Nicolae Rădescu Gheorghe Gheorghiu-Dej Ana Pauker
re atât sensurile sale simbolice şi
tradiţia pe care o acumulase, cât
şi popularitatea de care se bucu
Regele a încercat să formeze un rezultatele alegerilor, fapt care şi la pedepsirea criminalilor de ra tânărul suveran. Înlăturarea lui
guvern condus de prinţul Barbu a stârnit protestele partidelor război. Această prevedere le-a Gheorghe Tătărescu din guvern
Ştirbei, dar, sub presiune sovie democratice. permis comuniştilor să comită a accentuat şi mai mult tensiuni
tică, la 6 martie, el a fost nevoit numeroase abuzuri şi, bucu le dintre cabinet şi rege, a cărui
În paralel cu acţiunile de con
să accepte formarea unui cabi rându-se de sprijin sovietic, să putere devenise una iluzorie. În
solidare a puterii pe plan intern,
net dominat de comunişti, pre lanseze împotriva opoziţiei o noiembrie 1947, Mihai a plecat
guvernul de la Bucureşti a
zidat de dr. Petru Groza, liderul campanie de o duritate fără pre la Londra pentru a asista la căsă
acordat o mare atenţie pregătirii
Frontului Plugarilor. Pentru a-şi cedent. S-a urmărit exterminarea toria viitoarei regine Elisabeta a
conferinţei de pace care urma
asigura o minimă popularitate, fizică atât a adversarilor politici, II-a a Marii Britanii. În capitala
să aibă loc. Delegaţia română,
guvernul Groza a adoptat o cât şi a tuturor celor care se britanică, el a luat legătura cu
condusă de liberalul Gheorghe
serie de decrete şi a iniţiat unele afirmaseră în timpul regimurilor cele mai importante persona
Tătărescu, a ajuns la Paris în 29
reforme populare, al căror efect anterioare (politicieni, intelectu lităţi politice anglo-saxone ale
iulie 1946 şi, în discuţiile purta
a fost însă de scurtă durată. În ali, funcţionari etc.). În 30 iulie momentului, fără a reuşi să
te, a susţinut necesitatea
acelaşi timp, a fost acceptată 1947, printr-un jurnal al Consi obţină niciun sprijin din partea
recunoaşterii cobeligeranţei
prezenţa unor reprezentanţi liului de Miniştri, a fost dizolvat acestora57. După revenirea sa în
României şi a anulării preve
ai partidelor necomuniste în Partidul Naţional Ţărănesc, cel ţară, la 30 decembrie 1947 Petru
derilor Dictatului de la Viena
guvern, necesară pentru a se mai popular partid al vremii. În Groza şi Gheorghe Gheorghiu-
din august 1940. De asemenea,
obţine recunoaşterea cabinetului toamna aceluiaşi an, conducă Dej i-au prezentat suveranului,
au fost abordate probleme
de către occidentali şi pentru a torii acestuia, în frunte cu Iuliu sub formă ultimativă, o cerere
economice şi politice. În urma
apăra faţada unui regim demo Maniu, au fost judecaţi şi con de abdicare imediată, pentru el şi
tratatului semnat la 10 februarie
cratic. După decembrie 1945, damnaţi de o instanţă prezidată descendenţii săi. Supus presiunii
194755, României i-a fost recu
când s-au reunit la Moscova de un fost criminal de război. şi neavând niciun sprijin, regele
noscut dreptul asupra întregului
miniştrii afacerilor externe ai Partidul Naţional Liberal s-a a abdicat şi a plecat din ţară
teritoriu transilvan. Ea pier
celor trei mari puteri învingătoa dizolvat de la sine, iar Partidul împreună cu regina-mamă şi cu
dea însă Basarabia şi nordul
re, supuşi unor presiuni din par Social-Democrat a fost înghiţit câţiva membri ai suitei sale. În
Bucovinei în favoarea Uniunii
tea occidentalilor, sovieticii au de Partidul Comunist. Cea mai seara aceleiaşi zile, România a
Sovietice, era obligată să
acceptat principiul unei lărgiri a mare parte a liderilor acestor fost proclamată republică. S-a
plătească importante despăgu
executivului român, destinat să partide au sfârşit în închisorile format un Prezidiu al Republicii
biri de război (în special ruşilor)
pregătească alegerile din 1946. Populare Române, care nu a
şi să accepte prezenţa trupelor comuniste56.
Pe tot parcursul campaniei jucat decât un rol decorativ,
sovietice pe teritoriul ei pe ter Pe lângă acţiunile de înlăturare
electorale, până în noiembrie adevăratul for de decizie fiind
men de 90 de zile, sub pretextul a opoziţiei politice, între 1945
1946, comuniştii au utilizat toate
menţinerii liniilor de comunica Partidul Comunist58.
mijloacele de intimidare. În şi 1947, în România a luat
ţie cu efectivele Armatei Roşii
urma scrutinului de la sfârşitul amploare procesul de sovie
aflate în centrul Europei. În
lui 1946, care a cuprins şi votu tizare, mai ales la nivel econo 55. România, viaţa politică în documente,
realitate, trupele sovietice au 1947, coord. I. Scurtu, Bucureşti, 1994,
rile femeilor, partidele democra mic. Banca Naţională, citadela
rămas pe teritoriul României p. 60-75
tice (în special Partidul Naţional tradiţională a liberalilor, a fost 56. M. Micu, Dosar Ana Pauker, Bucureşti,
până în 1958. 1991,p. 112-113
Ţărănesc) au obţinut o mare etatizată şi, imediat după aceea,
57. N. Baciu, Agonia României 1944-1948.
victorie electorală, aproape 80% Printre alte prevederi înscrise în s-a trecut la realizarea unei eco Dosarele secrete acuză, Cluj-Napoca,
din totalul voturilor exprimate. tratat, una s-a referit la desfiin nomii centralizate, conforme 1990, p. 256
58. România, viaţa politică în documente,
Comuniştii au falsificat însă ţarea organizaţiilor de tip fascist modelului rusesc. 1947, p. 308-311
C osm in Popa
Regimul comunist
din România
(1948-1989)
Un comunism specific?
uţine dintre doctrinele politice care au
făcut carieră in România au izvorât
din problemele specifice acestei ţari,
fiind conforme cu ceea ce s-ar putea
considera a fi o „strategie naţională”.
Obsedaţi de modele, vestice au ţinut de un blocaj intelec

sau răsăritene, românii au tual ce s-a dovedit specific Drapelul PCR
căutat să pară în ochii celorlalţi Partidului Comunist de aici.
convinşi de justeţea căilor alese, De altfel, pe lângă preluarea
dezvoltând o veritabilă cultură puterii şi controlului asupra Sectorului Informaţiei Inter mului românesc de la începutul
a supravieţuirii politice prin vechiului aparat administrativ naţionale al CC al PCS(b) sau guvernării comuniste până în
adaptare. Atitudinea lor faţă şi poliţienesc, în acea perioadă în cadrul diferitelor direcţii ale 1989. De ce a rămas comunis
de comunism - doctrină nouă comuniştii români nu dădeau Armatei Roşii şi ale NKVD-ului. mul românesc atât de ataşat
pentru România, de o violenţă semne că au o strategie politică Obsedaţi de supravieţuirea poli valorilor stalinismului? De ce
nespecifică mediului politic matură, mulţumindu-se să tică, mai ales într-un sistem în nu a căutat niciodată să ajusteze
local — nu a făcut excepţie de exercite puterea, dăruită cu care aceasta era cheia succesului, socialismul de pe poziţii demo
la regulă. Propagat prin discurs generozitate de sovietici. comuniştii de aici s-au dovedit cratice? Disident după 1956 în
ca o ruptură totală cu trecutul, şi ei consecvenţi în tradiţionala politica externă, dar extrem de
Ca şi predecesorii săi interbelici
comunismul a preluat din tra incapacitate românească de a-şi atent să nu provoace dezechili
care priveau către Occident,
diţiile ţării mai mult decât le-a asuma un sistem de alianţe. De-a bre interne, PCR s-a păstrat în
elita comunistă a încercat
plăcut să creadă liderilor săi. lungul perioadei 1948-1989, limitele unei ortodoxii stricte,
un sentiment de inferioritate
Chiar apetenţa necritică pentru provincială faţă de comunismul PCR a alternat intervalele de făcând inutilă şi contraproduc
modelul străin şi incapacitatea sovietic. Membrii partidului satelitizare perfectă cu cele tivă orice intervenţie sovie
de a genera o formulă locală care rămăseseră în România de distanţare făţişă faţă de tică în forţă. După moartea
de tranziţie la socialism, aşa în timpul războiului au privit Moscova, fără ca ţara să fie lui Stalin şi eşecul încercării
cu circumspecţie şi frică la acceptată cu adevărat de niciunul sovieticilor de a-şi subordona
cum au încercat, în perioada
1945-1948, bulgarii, polonezii, colegii „titraţi”, care slujiseră dintre grupurile de puteri între regimul comunist iugoslav, din
ungurii sau cehoslovacii, din în acest răstimp în apara care a pendulat. Mai puţin din 1953 până în 1956, confrun
colo de presiunile sovieticilor, tul Cominternului, în cel al educaţie politică şi mai mult din tat cu situaţiile explozive din
simplu instinct de conservare, Germania de Est, Cehoslovacia,
comuniştii români au demon Polonia şi Ungaria, URSS şi-a
Interogatoriu NKVD-ist strat o remarcabilă capacitate de coborât radical standardele
a sesiza şi exploata momentele în materie de reţete interne
decisive de politică internaţiona impuse liderilor locali, mărgi
lă, instrumentându-le în nindu-se să păzească doar zidul
folosul propriu. exterior al lagărului. Necesitatea
O singură trăsătură fundamen apartenenţei la sistemul sovietic
tală deosebeşte comunismul de alianţe militare şi păstrarea
românesc de celelalte comu rolului conducător al partidului
nisme locale: permanenţa au fost motivele fundamentale
stalinismului. În doze mai mari care i-au determinat pe sovietici
sau mai mici, din convingere să intervină militar în admi
sau din constrângere, alternat nistrarea Europei Răsăritene.
cu momente de destindere, Atâta vreme cât cei doi piloni ai
stalinismul a rămas baza regi „comunităţii socialiste” au fost
COSMIN POPA • REGIMUL COMUNIST DIN ROMÂNIA (1948- 1989)
drept victorie a „grupului naţi care îi ataca, la rândul lui, pe

onal”, înlăturarea Anei Pauker, sovietici de pe poziţii staliniste.
a lui Teohari Georgescu şi a lui Având în vedere scopul limitat
Vasile Luca a fost mai degrabă al schimbărilor de accente, şi
victoria stalinismului dur, în anume păstrarea şi întărirea
condiţiile în care, fără climatul puterii grupului din jurul lui
creat de campania „anticosmo- Gheorghiu-Dej, modificările
polită” din URSS, excluderea care au avut loc în România
celor trei din structurile de apar mai degrabă ca o perpe
putere nu ar fi fost posibilă. tuare a practicilor anterioare
Sigla anului 1953, de această dată
NKVD-ului A doua etapă, consolidarea
Stema URSS din iniţiativă locală şi în culori
grupului „intern”, s-a desfă
destul de solizi, totul se putea naţionale. Este perioada în care
şurat între 1952 şi 1965, mai
negocia pe canalele tradiţionale. comunismul românesc a asimi
Că ne referim la autorii români precis între 2 iunie 1952, când
Românii au învăţat bine lecţia şi lat organic stalinismul, reuşind
sau la cei străini, criteriile Gheorghiu-Dej a devenit preşe
au luat de fiecare dată exa fundamentale de raportare sunt dintele Consiliului de Miniştri,
menele majore ale sistemului, dinamica internă a grupurilor şi emiterea „Declaraţiei cu
acţionând aşa cum se aştepta de putere şi politica externă a privire la poziţia PMR în pro
de la ei. regimului. Judecat din ambe blemele mişcării comuniste şi
În acest mod, orice periodi le puncte de vedere, regimul muncitoreşti internaţionale” şi
zare a regimului comunist din comunist românesc a dovedit o moartea lui Dej. Într-un timp
România care ar avea drept mobilitate considerabilă. Putem relativ îndelungat, precaută şi
criteriu fundamental de analiză însă afirma că acesta nu întotdeauna lăsându-şi deschisă
schimbările survenite în natura a ieşit din tiparele de acţiune posibilitatea de a reveni asupra
modului în care a fost exercitată stabilite câţiva ani mai devreme demersurilor sale, gruparea
puterea este aproape imposibilă. de regimul iugoslav şi de cel din victorioasă a reuşit să facă o
Contrar schimbării tonalităţii China, imediat după moartea trecere spectaculoasă de la un Nikita Hruşciov
mesajului politic de consum lui Stalin. sovietism clasic la o linie naţio

extern, regimul românesc are o nală în manifestările externe ale
Lupta pentru putere, factorul să se impună în anul 1958 drept
coerenţă remarcabilă în ceea ce regimului.
primordial în orice guvernare cel mai rigid regim din Europa
priveşte conceptele şi mijloacele comunistă, permite delimita Varianta locală de socialism, Răsăriteană.
politice cu care a operat până în rea a patru etape. Fiecăreia îi imaginată sub presiunea
Căderea în desuetudine a insti
1989. Dacă, după moartea lui corespund schimbări majore în curentului reformator iniţiat
tuţiilor de pură sorginte sovieti
Stalin, regimurile comuniste din structura şi programul grupuri de Hruşciov, a căpătat în scurt
că, retragerea trupelor sovietice
Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia lor care exercitau puterea prin timp accente antisovietice,
din România, torpilarea planu
au căutat să stabilească un con deţinerea posturilor-cheie din sprijinul extern cel mai masiv
rilor CAER şi „Declaraţia de
tract social minim cu popoarele partid şi stat. fiind primit din partea lui Mao,
independenţă” au fost momen
guvernate, regimul românesc
Prima dintre ele, „lupta pentru tele care, mai întâi, au făcut
s-a târguit cu supuşii săi. A
încredere”, acoperă intervalul Gheorghe Gheorghiu-Dej
din Gheorghiu-Dej un dictator
făcut-o bine, dându-le impresia
1948-1952. Perioada începe absolut, acesta construindu-şi
disidenţei oficiale, fără să fie
odată cu iniţierea reformelor în paralel şi reputaţia unui lider
niciun moment în pericol de
comuniste şi se termină cu înlă naţional. Era în fapt o moda
a pierde puterea. În România,
turarea „grupului antipartinic” litate de a depăşi un impas de
Partidul Comunist a făcut o
condus de Ana Pauker; a fost o natură structurală: sprijinul
disidenţă oficială, în locul aceleia
perioadă în care două grupuri, exclusiv al partidului pentru un
a societăţii, opunându-se unor
cu platformă comună, dar cu lider care se dorea naţional.
planuri pe care nici sovieticii nu
erau hotărâţi să le aplice - în filiaţii diferite, au dus o luptă Paşilor care au marcat desprinde
orice caz, nu atât de periculoase surdă pentru dreptul de a pune rea de sub tutela sovietică le-au
pe cât le-au prezentat românilor în practică modelul sovietic. corespuns reprize secvenţiale de
guvernanţii lor. Taxată de majoritatea istoricilor teroare, în 1953,1956 şi 1958.
baze de putere pro tipic stalinistă, prin chemarea în aceeaşi măsură, la tradiţia
prii. Poate fi, în fond, la ordine a celor de pe „frontul românească şi la precedentele
asimilată cu venirea la culturii”, urmând apoi reac create de comunism pentru a
conducerea partidului tivarea vechilor prevederi ale elabora soluţii la provocările cu
a liderilor din eşalonul Codului penal, aşa cum erau care se confrunta regimul, fie
al doilea. Schimbările obligaţia de a raporta discuţi ele externe sau interne.
petrecute în structura ile cu străinii şi obligaţia de a
Perioada scursă între 1974 şi
de conducere şi încer înregistra maşinile de scris la
1989, din punctul de vedere al
cările de a găsi puncte Miliţie, prevederi care, fără să
structurilor de conducere, poate
de consens cu societa fi fost niciodată abrogate, au
fi asimilată cu o relativă stag
tea nu au modificat căpătat alte formulări, adaptate
nare. Schimbarea fundamentală
rolul partidului în noilor pericole cu care regimul
a fost creşterea rolului soţiei
societate, ci l-au făcut credea că se confruntă.
dictatorului în viaţa politică.
doar mai sensibil la
Înfiinţarea funcţiei de preşe Rotaţia cadrelor, echivalentul
comandamentele
dinte al Republicii Socialiste nonviolent al epurărilor din
liderului. Relativa
România (RSR), în 1974, a perioadele iniţiale ale comunis
liberalizare civilă şi
însemnat adaptarea structurii de mului, s-a petrecut mai ales pe
CAER, reprezentare simbolică culturală, cu excepţia
stat la schimbările survenite în orizontală şi a avut mai curând
decretului prin care se interzi
ideologia dominantă, în sensul un rol profilactic. Liderul nu
cea reţinerea unei persoane fără
Palida liberalizare începută s-a confruntat cu nicio opoziţie
acuzaţie mai mult de 24 de ore,
în 1961, care a culminat cu organizată la nivelul partidu
s-a bazat pe cuvântările liderului
amnistia din 1963 şi cu elibe lui. Pe măsura scăderii rolului
şi pe materialele din oficioasele
rările masive din închisori din internaţional al României şi a
de partid, fără a lua forma unor
1964, nu a afectat mecanismele consumării efectelor benefice
regulamente de funcţionare sau
esenţiale ale terorii, ci doar le-a ale politicii macroeconomice
legi care să dea o autonomie
redus intensitatea funcţională. din perioada precedentă, tendin
reală societăţii şi mediului cultu
În caz de necesitate, partidul şi ţele conservatoare din politica
ral în raport cu partidul.
statul aveau la dispoziţie întreg ideologică au căpătat un carac
ansamblul de instituţii, legi şi După ieşirea la rampă a lui ter sistemic. Fostele oaze de
reguli de funcţionare care ar Ceauşescu pentru condam autonomie culturală - sistemul
fi permis reluarea ofensivei narea intervenţiei sovietice în universitar, instituţiile culturale,
împotriva societăţii atunci când Cehoslovacia, în august 1968, Academia Română şi Uniunea
necesităţile momentului ar fi un afront explicit adus politi Scriitorilor - au scăzut mult în
cerut-o. cii sovietice, în politica PCR importanţă, locul acestora fiind
are loc o dedublare leninistă, luat de instituţii noi, afiliate
A treia perioadă din istoria
în sensul în care liberalizării Comitetului Central al PCR, aşa
României sub comunism aco
macroeconomice îi corespunde cum era Academia de Ştiinţe
peră intervalul 1965-1974, între
o revenire pe poziţii conserva Nicolae Ceauşescu
Sociale şi Politice. Raportat la
venirea la putere a lui Nicolae
toare în politica internă. pilonii de sprijin, regimul din
Ceauşescu şi numirea sa în pos
tul de preşedinte. Analizată sub Confruntat cu un pericol România perioadei în cauză
raportul schimbărilor petrecute extern aproape iluzoriu, în care s-a petrecut o sinteză poate fi caracterizat drept stali
în structurile de putere, această Ceauşescu a ales calea înregi simbolică între comunism şi nist. Autarhia economică, întă
fază a comunismului românesc mentării partidului şi a popula paternalismul regal românesc, rirea rolului aparatului represiv,
poate fi considerată clasică, în ţiei sub conducerea unui lider adaptat şi el canoanelor comu partinitatea absolută în toate
sensul în care au fost continua energic, care propunea noii niste. Pe lângă valoarea simboli sferele, controlul total asupra
te politicile predecesorilor, atât Românii socialist-naţionale o că, înfiinţarea funcţiei de pre partidului, lipsa oricărei opoziţii
cele interne, cât şi cele externe, mixtură ideologică îmbinând şedinte şi fixarea prerogativelor organizate, naţionalismul etni
eforturile fundamentale ale rudimentele comunismului cu sale în Constituţie au însemnat cist, un cult al personalităţii dus
noilor lideri fiind îndreptate naţionalismul romantic. Atacul şi depăşirea paradigmei comu la extrem şi o politică externă
către discreditarea „părinţilor asupra societăţii civile emer niste. De acum, Ceauşescu se pur conjuncturală sunt trăsături
fondatori” şi formarea unei gente a început într-o manieră simţea îndreptăţit să apeleze, care îl califică astfel.
Lupta pentru încredere: 1948-1952

nul 1947 este unul de turnură pentru
relaţiile dintre Răsărit şi Apus şi
o piatră de hotar în relaţiile dintre
Uniunea Sovietică şi ceea ce se contura a fi
sfera sa de influenţă - Europa Răsăriteană.
Până atunci, deşi sovieticii făcu influenţa lor covârşitoare în

seră eforturi masive şi reuşiseră Europa Răsăriteană, înfiinţând
să aducă la putere, cu excepţia Biroul Informativ al Partidelor
Cehoslovaciei şi Ungariei, Comuniste*. Asemeni celor
partidele comuniste locale, lalte ţări, cazul României se
chiar dacă se conştientiza că pretează unei interpretări Liderul comunist Ştefan Foriş Emil Bodnăraş
Moscova urma să aibă o influ „ortodoxe” a evenimentelor
entă hotărâtoare în zonă, nimic care au dus la instalarea mono
nu anunţa transformarea rapidă polului Partidului Comunist.
a acestor ţări în replici la scară „Decuparea de către Stalin a comuniştilor ce petrecuseră anii să se elibereze de abia după
mică ale Uniunii Sovietice. Fără Europei Răsăritene şi refu războiului fie în închisori, fie în înlăturarea lui Antonescu, în
a enunţa, în mod public, funda zul său de a slăbi controlul clandestinitate. vara anului 1944.
mentarea unui nou sistem poli sovietic asupra acesteia au Născut în 1908 într-un sat din Intervalul 1933-1944, petrecut
tic de natură să satelitizeze ţările modelat politica externă ame Moldova, provenit dintr-o fami în închisoare, i-a dat posibili
Europei Răsăritene, Uniunea ricană şi britanică după cel lie proletară, Dej respecta profi tatea să se concentreze asupra
Sovietică ducea o ofensivă de-al doilea război mondial.”1 lul ideal al comunistului. Intrat organizării interne a mişcării
tăcută, nedorind să dea posibi Pe plan intern, în această în partid încă de la formarea sa, comuniste, reuşind să devină
litate Marii Britanii şi Statelor perioadă, mişcarea comunis Dej s-a făcut remarcat de către liderul informal al partidului
Unite să intervină serios în tă se concentrează în jurul a autorităţi prin agitaţie socialistă încarcerat şi chiar să organize
administrarea politică a ţărilor două personalităţi: Gheorghe şi încălcări curente ale disci ze în 1944, împreună cu Emil
ocupate sau eliberate. Sub pre Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker. plinei, într-un domeniu, căile Bodnăraş, înlăturarea şi asasina
siunea „planului Marshall” şi a Primul, ales încă din 1945 în ferate, în care lipsa coordonării rea secretarului general al PCR,
„doctrinei Truman”, în toamna postul de secretar general al poate da naştere unor adevărate Ştefan Foriş. Necunoscut la
anului 1947, după îndelungi PCR, se bucura de o autoritate catastrofe. Impus ca lider local Moscova, circumspectă faţă de
reflecţii, sovieticii s-au văzut mai mult formală, grupând în mişcarea comunistă în timpul toţi liderii comunişti care şi-au
nevoiţi să instituţionalizeze în jurul său o bună parte a grevelor muncitoreşti din câştigat puterea fără mijlocirea
anii ’30, Dej a fost condamnat funcţionarilor sovietici, aşa cum
la închisoare, de unde a reuşit a fost şi cazul lui W. Gomulka,
*. În septembrie 1947, într-o localitate de lângă Varşovia, a avut loc consfătuirea începând cu toamna anului
partidelor comuniste din Europa Răsăriteană, URSS, Franţa şi Italia. Scopul consfă
tuirii a fost acela de a forma un organism de „coordonare informaţională" a tuturor 1944 Dej se vede nevoit să
partidelor comuniste. Formarea unei instituţii cu rol coordonator a fost accelerată împartă puterea cu o veche
de lansarea „planului Marshall", iniţiativă ce a fost percepută de sovietici ca o încer Ana Pauker
care de ameninţare a sferei de influenţă conturate la terminarea războiului. Un alt militantă a Cominternului,
motiv a fost tendinţa crescândă a Iugoslaviei, Bulgariei şi Cehoslovaciei de a acţiona
după scenarii naţionale, fără o consultare prealabilă cu Moscova. La conferinţa de
Ana Pauker.
constituire, reprezentantul sovieticilor, A. Jdanov, a lansat teoria împărţirii lumii în
cele două „lagăre", „democratic" şi „imperialist", despărţite de diferende ireductibile. Născută şi ea în Moldova, în
Fondarea Biroului Informaţional al Partidelor Comuniste (Cominform) reprezintă 1893, Ana Rabinovici, devenită
rezultatul alegerii făcute de Stalin în sensul formării unui organism coordonator care
să cuprindă, mai întâi de toate, toate partidele comuniste din Europa Răsăriteană. Pauker în 1921 prin căsătoria
Faptul că acesta a căpătat consistenţă funcţională într-un timp foarte scurt se
datorează stimulilor veniţi atât din interiorul sferei sovietice de influenţă, cât şi din
partea Occidentului, în principal a SUA. În aceeaşi măsură, Cominformul s-a dorit un
răspuns la acţiunile de autonomizare ale partidelor comuniste din Balcani, precum 1. M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins,
şi o reacţie la articularea unei comunităţi de interese aflate sub egida SUA. Sediul Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria
său a fost stabilit la Belgrad, aici fiind instalată şi redacţia organului său de presă. României, Bucureşti, 1998, p. 489-490
cu militantul comunist Marcel rol demoralizarea şi reeducarea La 4 februarie 1948 s-a semnat
Pauker, a intrat în Partidul forţelor combatante inamice. Tratatul de prietenie, colaborare
Socialist încă din 1915, remar În această calitate, Pauker a şi ajutor reciproc între România
cându-se în 1917—1918 prin participat intens la înfiinţarea şi URSS. O etapă în eforturile
implicarea în organizarea unor diviziilor prosovietice formate sovieticilor de a crea un sistem
greve muncitoreşti. În 1922 a din prizonieri de război români, radial de securitate care să lege
fost aleasă în Comitetul Central trupele care vor constitui nucle statele Europei Răsăritene de
al PCR. Arestată în 1925, a ul armatei române comunizate, Uniunea Sovietică, tratatul avea
reuşit să evadeze în cursul dar şi sprijinul militar nemijlocit şi o certă valoare de semnal
procesului, refugiindu-se în al partidului în acţiunile sale de politic, fiind primul din seria de
Uniunea Sovietică, unde a acti preluare a puterii. tratate ce aveau să fie semna
vat în cadrul secţiei româneşti a te între ţările zonei şi URSS.
Nici din acest punct de
Bazat pe ideea apărării comune Teohari Georgescu
Cominternului. În 1934 a reve vedere comuniştii români nu
împotriva Germaniei sau a
nit clandestin în România, unde se deosebeau de confraţii lor
oricărei alte puteri asociate cu
a fost numită unul dintre secre din celelalte state răsăritene.
Germania, „fie direct, fie în
orice alt mod”, tratatul se dorea
care răspunsese la vremea sa
un răspuns la iniţiativele occi
Ana Pauker, PCR număra acum
dentale de structurare a unei
1.060.000 de membri, aproxima
alianţe colective. Semnat pentru
tiv 250.000 provenind din rân
o perioadă de douăzeci de ani,
durile PSD. Numărul impresio
cu posibilitatea de a fi prelungit
nant de membri nu certifica însă
pentru încă cinci ani, tratatul
popularitatea la care ajunseseră
avea rolul de a stabili cadrul
comuniştii şi nici apetenţa
relaţiilor dintre cele două ţări,
generală a românilor pentru
fiind aproape lipsit de prevederi
reforme de extremă stângă.
concrete.
Evident şi pentru cel mai puţin
La sfârşitul anului 1947, după dotat observator că se instalase
Manifestaţie a tineretului
Partidului Naţional-Ţărănesc unificarea votată la ultimul la putere pentru mult timp, PCR
congres al Partidului Social- exercita o atracţie irezistibilă
Democrat (PSD), PCR a reuşit pentru cei care urmăreau să-şi
tarii PCR. La scurt timp, a fost Peste tot, Stalin potenţa lupta
să asimileze şi cealaltă ramură ispăşească păcatele făcute prin
din nou arestată şi condamnată pentru putere având drept scop
a mişcării muncitoreşti, deve colaborarea cu dictatura militară
la 10 ani de detenţie. În 1940, controlul eficient al partidelor şi
nind, oficial, partidul întregului sau cu mişcarea legionară şi
între România şi URSS a avut preîntâmpinarea oricăror erezii
proletariat. Ajuns un partid de pentru aceia care îşi doreau o
loc un schimb de prizonieri, ideologice. În România efectul
masă, în urma valurilor succe carieră în aparatul de stat sau în
Ana Pauker fiind predată auto a fost cel scontat. Lupta pentru
sive de recrutări colective, de structurile partidului.
rităţilor sovietice în schimbul încrederea Moscovei, dată între
unui român basarabean deţinut grupul comuniştilor veniţi de
în Uniunea Sovietică. acolo, Ana Pauker şi Vasile
Luca, la care se raliase şi un Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej
Înzestrată cu un intelect superi „intern”, Teohari Georgescu, la o întrunire electorală
or şi cu un simţ al supravieţuirii şi cel al lui Gheorghiu-Dej,

bine dezvoltat, Ana Pauker secondat de fostul agent sovie
s-a impus în Comintern ca tic Emil Bodnăraş, a dus la cote
şeful secţiei româneşti. În anii extreme dogmatismul comuniş
războiului, ca şi ceilalţi comu tilor români. Paralizia intelectua
nişti germani, maghiari, bulgari lă şi fricţiunile interne i-au făcut
sau finlandezi, Pauker a fost pe aceştia inapţi să ia decizii
încadrată în Departamentul VII importante fără consultarea şi
al Direcţiei Politice a Armatei acordul direct al consilierilor şi
Roşii, structura care avea drept diplomaţilor sovietici.
Tinerii muncitori necalificaţi, litate de bunăvoinţa grupului femei, tineret, ţărani, muncitori, namentală: PNL (Petru Bejan)
foştii legionari, soldaţii din condus de Pauker, care deţinea sindicate şi industrie. Partidul şi Partidul Ţărănesc-Democrat
trupele prosovietice româneşti, majoritatea în Secretariat, se pregătea pentru un amplu (dr. Nicolae Lupu).
personalul administrativ care putând oricând să blocheze program de reformă.
Pentru a marca venirea la pute
lucra pentru Armata Roşie, iniţiativele secretarului general
Prin rapiditatea şi coerenţa sa, re a primului guvern comunist,
foştii socialişti şi birocraţia şi chiar să-l înlăture.
reforma comunistă a societăţii la 6 martie 1948 a fost publi
din instituţiile controlate de
Au fost introduse criterii stricte din anul 1948 a rămas neega cată Constituţia Republicii
comunişti au constituit valurile
pentru intrarea în partid; nu lată în istoria contemporană a Populare Române, aprobată în
succesive de noi membri de
erau admişi „membrii clase ţării. În decursul unui singur unanimitate de către MAN la
partid. A fost satisfăcută astfel
lor exploatatoare”. Pe lângă an, partidul, structura de stat 13 aprilie 1948. Ea stipula că
necesitatea stringentă ca PCR
acestea, s-a adoptat formula şi economia au fost reformate, „întreaga putere în stat vine de
să devină un partid de masă.
sovietică a stagiului de can devenind o copie fidelă a celor la popor şi aparţine poporului”,
În aceste condiţii, lipsiţi atât
didat la membru de partid. sovietice. prin Marea Adunare Naţională
de tradiţia revoluţionar-roman
Lucrurile nu s-au oprit însă
tică, cât şi de aceea a luptelor
aici. Rezoluţia CC al PMR din
politice publice, aşa cum aveau
noiembrie 1948 dădea semnalul
partidele comuniste cu stagii
unei campanii generalizate de
vechi de activitate clandestină
epurări, menite să disciplineze
în Bulgaria şi Iugoslavia, sau
ideologic partidul şi să-i dea o
parlamentară, precum cel din
structură complexă, potrivită
Cehoslovacia, PCR avea încă
cu sarcinile momentului. Prin
de la începutul guvernării sale
profilul membrilor săi şi prin
un profil socio-ideologic viciat.
organizarea sa, partidul trebuia
Populat de oportunişti, carierişti
să treacă de la etapa impro
şi marginali incompetenţi, cu
vizaţiilor, adecvată perioadei
foarte putini adepţi sinceri,
de preluare rapidă a puterii, la
PCR se dovedea a fi mediul
cea a partidului-stat, orientat
ideal pentru schimbările bruşte
către exercitarea controlului pe
de orientare şi puţin susceptibil
termen lung asupra societăţii,
de a genera curente ideologice
economiei şi aparatului de stat.
heterodoxe.
Verificarea a dus la exclude
Cu toate acestea, la presiunile rea a 192.000 de „elemente
sovieticilor, hotărâţi să anihileze exploatatoare duşmănoase” şi
în PCS(b) meritocraţia apărută la diversificarea organizării de losif Chişinevschi, Ana Pauker,
Gheorghe Gheorghiu-Dej
în timpul războiului, comuniştii partid. După modelul sovietic,
români au procedat la lansarea în cadrul Comitetului Central
unei campanii de selectare mai au fost create secţii pentru
La 25 februarie 1948, Adunarea şi prin consiliile populare.
riguroase a membrilor de par
Deputaţilor, aleasă la 19 noiem Marea Adunare Naţională era
tid, cu scopul de a da partidului
Coperta revistei Time brie 1946, s-a autodizolvat, „organul suprem al autorităţii
un profil ideologic unitar. La cu imaginea Anei Pauker
în vederea organizării de noi de stat”, emitea legi, declara
primul congres al Partidului
alegeri pentru Marea Adunare război şi încheia pace. Prezidiul
Muncitoresc Român (nume
Naţională (MAN), cu carac şi Consiliul de Miniştri erau res
dat PCR după absorbţia PSD),
ter de constituantă. Alegerile, ponsabile numai în faţa MAN.
între 21 şi 23 februarie 1948,
desfăşurate în ziua de 28 Deşi se recunoştea proprietatea
Gheorghe Gheorghiu-Dej a
martie, s-au încheiat cu victoria privată asupra pământului, insti
fost ales secretar general,
Frontului Naţional Democrat, tuţiilor comerciale şi industriale,
iar Ana Pauker, Vasile Luca şi
care a obţinut 93,2% din voturi se prevedea posibilitatea naţio
Teohari Georgescu au devenit
şi 405 mandate. Acestea au nalizării în cazul în care „intere
ceilalţi trei membri ai Secre
fost ultimele alegeri din anii sul general o cere”. Drepturile
tariatului. Deşi era secretar
socialismului la care au existat şi democratice erau garantate, dar
general, Dej depindea în tota
alte liste alături de cea guver exista amendamentul potrivit
Legea din iunie 1948 a afectat întocmai cum se procedase în funcţia de secretar general al
1.060 de întreprinderi până în URSS după reforma jdanovistă. Academiei RPR. O lună mai
1950, adică 90% din totalul Reforma radicală a instituţiilor târziu, printr-o serie de legi
producţiei industriale. Deşi de învăţământ a însemnat şi şi decrete, Academia RPR
se prevedea compensarea epurarea drastică a corpului a fost pusă sub autoritatea
proprietarilor şi acţionarilor profesoral, mai ales a celui Consiliului de Miniştri, avându-l
prin emiterea de obligaţiuni, universitar. Începând cu anul ca preşedinte pe acelaşi Traian
guvernul nu şi-a respectat 1948, sute de intelectuali, mai Săvulescu. Academia a devenit
angajamentul. Naţionalizarea cu seamă specialişti ai ştiinţelor vitrina de lux a sectorului de
nu a afectat numeroasele umaniste, au fost înlăturaţi din propagandă al PCR.
sovromuri, în care sovieticii posturile lor, pentru ca apoi
În paralel, statul a iniţiat o
deţineau 50%. Societăţi mixte, să li se însceneze o serie de
Stema adevărată ofensivă poliţieneas
Republicii Populare sovromurile erau, în realitate, procese. Academia Română,
Române la 1948
că împotriva cultelor, vizând
canale de exploatare economică înfiinţată în 1866 şi aşezată
subordonarea totală a aces
a ţării, beneficiind de privile pe baze stabile prin Legea de
tora. Legea cultelor, adoptată
căruia „scopurile urmărite să nu giul extrateritorialităţii şi de funcţionare din 1879, instituţie
la 4 august 1948, conferea
contravină ordinii democratice o serie de derogări fiscale. Pe care se bucura de autonomie
Ministerului Cultelor controlul
stabilite prin Constituţie”. termen scurt, măsura a creat totală în raport cu statul, a
asupra religiilor „recunoscute”,
În general, noua Constituţie haos datorită lipsei personalu fost înregimentată în politi
condiţionând practicarea aces
românească era copiată după lui de conducere competent.
„Constituţia stalinistă” din Ca urmare a dezorganizării şi
1936, specificând că România deficitului de personal pro
se afla în stadiul de tranziţie de fesionist şi „sigur” din punct
la capitalism la socialism. de vedere politic, planificarea
economiei a survenit mai târziu.
Prima decizie majoră a Marii
De abia în aprilie 1950, după
Adunări Naţionale a fost naţi
un plan experimental de un
onalizarea industriei, transpor
an, a fost elaborat şi aprobat
tului, asigurărilor şi sistemului
de către Biroul Politic primul
bancar, la 11 iunie 1948.
plan cincinal, devenit lege la
Având drept scop lipsirea opo
16 decembrie 1950. Planul
ziţiei politice de sprijin econo
era o copie fidelă a modelului
mic, dar mai ales concentrarea
sovietic, punând accentul pe
resurselor economice în mâinile
dezvoltarea industriei construc
PMR, naţionalizarea fusese Constantin Ion Parhon Traian Săvulescu
toare de maşini, pe creşterea
pregătită din vreme. Încă de
producţiei de electricitate şi a
la preluarea controlului asupra
productivităţii muncii cu 57%.
Ministerului Industriilor, din ca oficială. La 9 iunie 1948 a tora de respectarea Constituţiei
Principalul scop era să transfor
decembrie 1945, prin inter apărut decretul prezidenţial care şi de acceptarea fără rezerve
me România „într-o ţară cu o
mediul comisiilor de refacere stipula că Academia Română a „orânduirii de stat”. Cultele
industrie socialistă dezvoltată
economică şi recensământul „se transformă într-o instituţie erau obligate să depună la
şi cu o agricultură socialistă în
concentrării întreprinderilor, de stat” şi că „îşi va desfăşura minister un statut, în baza
principal mecanizată”.
PCR a ţinut să aibă o imagine activitatea potrivit cu nevoile căruia urmau să-şi desfăşoare
completă asupra economiei În august 1948 a venit şi rândul de întărire şi de dezvoltare a activitatea, statul luând asupra
româneşti. Mai mult decât atât, învăţământului. Toate şcolile Republicii Populare Române”. sa obligativitatea de a plăti sala
încă de la 28 decembrie 1946, administrate de culte, precum Medicul C. I. Parhon, preşedin riile clerului. Târgul a funcţio
printr-o lege specială, Banca şi cele aflate în proprietatea tele Prezidiului Marii Adunări nat în proporţii diferite. Ca şi în
Naţională a României a fost statelor străine au fost închi Naţionale, apropiat de socialişti URSS, rezultatul a fost apariţia
naţionalizată, instaurându-se se, iar învăţământul a adoptat încă din timpul războiului, bisericii oficiale, a uneia tolerate
proprietatea şi controlul direct modelul sovietic, punându-se l-a numit pe Traian Săvulescu, şi interzicerea altora. Biserica
al statului asupra tuturor institu un accent deosebit pe discipli specialist agronom convertit majoritară, cea ortodoxă, lipsită
ţiilor naţionale de credit. nele ideologice şi pe cele reale, peste noapte la comunism, în de sprijin extern şi dependentă
de resursele alocate de către faţă de statul ateu. Odată cu de afirmare drastic reduse, ea a
stat, dar şi fără o tradiţie a con declanşarea represiunilor, aceş continuat să funcţioneze, fiind
flictului cu statul, s-a înregimen tia s-au dovedit „clienţi” fideli tolerată de autorităţi.
tat mai uşor în politica oficială. ai închisorilor şi lagărelor, spre
Nu la fel au stat lucrurile
Partidul a căpătat o importanţă deosebire de ierarhii BOR, ori
cu Biserica Greco-Catolică.
covârşitoare în alegerea patri când gata să servească interesele
Formată în 1697-1701, printr-
arhului, a Sfântului Sinod şi a partidului-stat.
un act politic care viza divizarea
Consiliului Naţional al Bisericii.
Biserica Romano-Catolică, a religioasă a comunităţii româ
La 24 mai 1948, în locul antico
munistului Nicodim a fost ales cărei relaţie cu statul era reglată neşti din Transilvania, Biserica
patriarh o mai veche cunoştinţă de Concordatul încheiat cu Greco-Catolică a avut pentru
a lui Dej, Justinian Marina. Vaticanul la 10 mai 1927, s-a dezvoltarea românilor de aici
Preot de ţară anonim, se făcuse dovedit imposibil de subordo un efect invers celui scontat
Stema Republicii Populare
remarcat prin ajutorul dat lui nat. La 17 iulie 1948, guvernul a de către iniţiatorii săi. În scurt Române în 1948-1952
Dej în august 1944, atunci denunţat unilateral Concordatul timp, ea a devenit purtătoarea
când l-a adăpostit pe acesta în cu Vaticanul, denunţarea fiind de cuvânt a aspiraţiilor româ
casa sa, în drumul său către urmată de o serie de arestări ale nilor transilvăneni, oferindu-le revenirea la ortodoxie a catoli
Bucureşti. Pentru o concordan ierarhilor şi preoţilor catolici. În acestora accesul la educaţia cilor de rit grec. La 1 octombrie
ţă mai bună cu politica partidu toamna anului 1948, România superioară occidentală, gene 1948, la Cluj, a fost convocat
lui, Marina a orientat biserica, a încercat o preluare în forţă a rând un curent cultural-politic un congres ce urma să marche
cel puţin la nivelul discursului Bisericii Romano-Catolice, prin care a marcat viaţa intelectuală ze reîntoarcerea la ortodoxie a
public, către acţiunile sociale şi reducerea scaunelor episcopale transilvană până la unirea cu fiilor rătăcitori. În urma aces
implicarea directă în limitarea de la şase la două şi încercarea România, în 1918. Abil în a tuia, 38 de delegaţi şi 423 de
efectelor războiului şi foametei. de a înlocui ierarhia consacra exploata obsesiile BOR, regimul preoţi au semnat pentru întoar
Deşi docilă, Biserica Ortodoxă tă cu una mai conciliantă. La comunist a căutat să potenţeze cerea la ortodoxie, vizându-se
Română (BOR) nu a putut reacţia violentă a Vaticanului subordonarea acesteia faţă de o reacţie violentă a ierarhiei
să-şi păstreze decât o parte a şi la presiunile internaţionale, partid prin promisiunea de greco-catolice ce ar fi justificat
vechilor proprietăţi, iar reţeaua liderii români au decis să acorde a facilita revenirea Bisericii represiunea. Scenariul a fost
sa de instituţii de învăţământ a Bisericii Romano-Catolice un Greco-Catolice la „biserica- respectat întocmai. Ierarhia
fost drastic restrânsă. Cu toate statut de semilegalitate; fără a mamă”. Anul 1948 a însemnat greco-catolică i-a excomunicat
acestea, preoţii ortodocşi nu fi înregistrată şi fără sprijin din debutul unei campanii de pe participanţii la congres, iar
au practicat supunerea în masă partea statului, cu posibilităţi promisiuni şi presiuni vizând statul a reacţionat prin arestarea
unui important număr de preoţi
şi ierarhi greco-catolici. La
începutul lui noiembrie 1948,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Nicodim Justinian Marina episcopatele greco-catolice au
fost desfiinţate, iar la 1 decem
brie 1948, exact în ziua în care
se aniversa unirea Transilvaniei
cu România, diecezele şi comu
nităţile greco-catolice au fost
desfiinţate, biserica încetându-şi
oficial activitatea. În momentul
desfiinţării, Biserica Greco-
Catolică număra 1,5 milioane
de credincioşi şi avea în proprie
tate 1.725 de lăcaşuri de cult.
O parte a credincioşilor au fost
integraţi în BOR, iar ceilalţi au
continuat să-şi practice cultul
în ilegalitate. Lăcaşurile de cult,
clădirile administrative şi reţea
ua proprie de învăţământ, cu afectate şi mai puţin dispuse să Reformele iniţiate de comunişti rezistenţă Graiul Sângelui ieşea
excepţia celor intrate în propri accepte noile realităţi au fost în anul 1948 au atras după din tiparele consacrate ale
etatea BOR, au fost confiscate categoriile cu un spirit de corp sine o recrudescenţă a mişcării mişcării româneşti de partizani.
de către stat. Ca şi mişcarea pregnant, aşa cum erau ofiţerii, de partizani, care, practic, se Apărut mai devreme decât
muncitorească, printr-o magistraţii, avocaţii şi studenţii, manifesta în toată ţara. În Banat celelalte, la sfârşitul anului 1945,
preluare în forţă, Biserica precum şi adepţii vechilor par acţiona Mişcarea Naţională potrivit unui raport al Siguran
Ortodoxă Română înceta să tide democratice sau ai mişcării de Rezistenţă pentru Patrie şi ţei, acesta număra peste 2.000
mai fie divizată. de extremă dreaptă. Rege, care la 8 octombrie 1948 de aderenţi în capitală şi peste
3.000 în provincie, în majori
Plenara CC al PMR din
tatea lor ofiţeri dislocaţi sau
3-5 martie 1949 a hotărât
concediaţi din armată. În mai
„transformarea socialistă a 1946, Graiul Sângelui a lansat
agriculturii”, ceea ce însemna un manifest care creiona un
colectivizarea ei. Politica iniţială program politic. Printre altele,
de colectivizare prevedea o se cerea existenţa României ca
socializare treptată a pământu „stat naţional de sine stătător
lui. Ca şi în Uniunea Sovietică, sprijinit pe elementul etnic”,
scopurile iniţiale formale „respectul omului”, libertatea
erau îngrădirea chiaburimii şi presei, menţinerea proprietăţii
interzicerea dreptului ei de a private ca bază a economiei,
intra în colective. Către sfârşitul amnistie generală pentru delicte
anului existau 56 de gospodă politice, gruparea agricultorilor
rii colective, dar numărul lor în comunităţi pe bază de volun
creştea încet şi ţăranii nu arătau tariat, reorganizarea armatei
entuziasm în a se înscrie, fapt pe baze apolitice, rezolvarea
ce făcea ca apelul la violenţă problemei minorităţilor prin
să fie inevitabil. La scurt timp schimb de populaţie şi relaţii de
după declanşarea colectivizării, bună vecinătate, respect reci
aproximativ 80.000 de ţărani proc şi neamestec în treburile
au fost aruncaţi în închisoare. interne cu Rusia3.
Ţara a devenit o imensă sală de
Un raport al DGSP din 1951
tribunal, circa 30.000 de ţărani
Arme capturate de Securitate arăta că din 804 persoane ares
fiind judecaţi public pentru
tate ca membri ai formaţiunilor
sabotarea eforturilor de colec
de partizani sau sprijinitori ai
tivizare. Colectivizarea a luat
acestora, 88 erau foşti memb
oficial sfârşit abia în 1962, când Organizaţi în grupuri mici, între a lansat un manifest către ţară,
ri ai PNŢ—Iuliu Maniu, 79 ai
60% din terenul arabil al ţării 5 şi 20 de luptători, partizanii în care căderea comunismu
Frontului Plugarilor, 73 foşti
a intrat în proprietatea gospo acţionau mai ales în zonele lui era declarată iminentă.
legionari, 42 foşti membri ai
dăriilor colective şi cca 30% în muntoase şi împădurite, acolo În regiunea Cluj, nou-creata
unde controlul exercitat de Direcţie Generală a Securităţii PCR şi 15 de la PNL4. Odată
cea a gospodăriilor de stat. În cu naţionalizarea şi lansarea
autorităţile comuniste se mani Poporului (DGSP) a identificat
proprietate personală a rămas noilor planuri economice,
festa prin prezenţa unui primar Organizaţia de Rezistenţă a
9%, în regiunile unde organi puterea şi-a îndreptat atenţia
şi cel mult a unui şef al unităţii Partizanilor din Munţii Rodnei,
zarea socialistă a agriculturii pe
locale de jandarmi. Lipsiţi de o condusă de locotenentul
suprafeţe mari a fost imposibilă.
coordonare centrală, dar, nu de Leonida Bodiu2. Unul dintre 2. D. Dobrincu, Rezistenţa armată
Represiunea nu s-a limitat puţine ori, ajutaţi de ţăranii din cele mai redutabile grupuri anticomunistă la începutul republicii
«populare», în Analele Sighet 6. Anul
numai la ţărani. Intruziunea zonă, partizanii întreţineau ideea de partizani a fost cel numit 1948 - Instituţionalizarea comunismu
comunistă, deşi nu dusese la iminenţei unui nou război între Haiducii Muscelului, autori lui, Fundaţia Academia Civică, 1998,
p. 215
izbucnirea unui război civil, aşa sovietici şi americani, asumân tăţile comuniste reuşind să-l 3. FI. Constantiniu, O istorie sinceră a
cum s-a întâmplat în Polonia, du-şi rolul de a polariza în jurul captureze pe unul dintre liderii poporului român, Bucureşti, 1997,
p. 480
a generat mişcări de protest lor cât mai mulţi opozanţi ai acestuia, Gheorghe Arsenescu, 4. Bărbulescu et al., Istoria României,
în rândul populaţiei. Cele mai regimului în cazul unui conflict. de abia în 1960. Grupul de p. 499
Poporului (DGSP). Noua poli

ţie politică a regimului comunist
era organizată după modelul
inaugurat de sovietici prin
înfiinţarea CEKA în decembrie
1917. Orientată preponderent
către interiorul ţării, aceasta era
organizată după tipicul unei
armate, cu o structură ofiţereas
că profesionistă, dispunând de
întreaga gamă de armament,
completată cu un corp de
Canalul Dunăre-Marea Neagră, iniţiat
şi oprit la ordinul Moscovei recruţi, selectaţi după principiile
armatelor clasice. Conducerea
DGSP era asigurată de trei ofi
industriale. Împotrivirea la ani ai regimului, în perioada ţeri sovietici, P. Bodnarenko, în
sovietizarea ţării, dar şi nece 1945-1948, sovieticii şi PCR calitate de director, Alexandru
sitatea de a acoperi, cu costuri s-au mulţumit cu preluarea Nikolski (Boris Grumberg) şi
minime, deficitul de forţă de controlului asupra instituţiilor Vladimir Mazuru.
muncă au făcut ca în România moştenite de la vechiul regim: Structura centrală a DGSP avea
sistemul lagărelor de muncă să poliţia, jandarmeria şi Serviciul zece direcţii principale, printre
prolifereze. La 25 mai 1949, Special de Informaţii (SSI). care informaţii interne, contra
către marii industriaşi, conside Biroul Politic al CC al PCR Serghei Nikonov, cetăţean sabotaj, contraspionaj, anchete
raţi drept potenţiali sprijinitori a decis construirea canalu sovietic şi ofiţer NKVD, a fost penale şi politică, acestea fiind
şi finanţatori ai mişcărilor de lui Dunăre-Marea Neagră. numit la conducerea SSI. Piotr completate de o serie de direcţii
opoziţie. Scenariul principal a Obiectivele economice care Goncearuk, un alt cetăţean auxiliare precum intercep
fost presupusa organizare de au stat la baza acestui proiect sovietic provenit din Basarabia, tarea corespondenţei, filajul
sabotaje, împletită cu activitatea au fost îndoielnice. Se pare a fost numit la conducerea şi ascultarea convorbirilor.
de spionaj în favoarea puterilor că se urmărea legarea directă contraspionajului românesc, Structura centrală era replicată
occidentale. Dată fiind reacţia a Mării Negre şi a Dunării de iar Pantelimon Bodnarenko, la nivel local, DGSP având
naturală a foştilor proprietari canalul Oder-Rin, precum şi agent NKVD, a fost numit la treisprezece direcţii regionale.
la naţionalizare, precum şi accesul direct al sovieticilor conducerea Secţiunii Politice şi Aflată sub conducerea unor
desele contacte pe care aceş spre Iugoslavia. Înainte de toate Administrative a PCR, sectorul ofiţeri sovietici şi supraveghea
tia le aveau cu comunitatea acestea, proiectul a servit ca un care se ocupa cu supravegherea tă şi de un corp de consilieri
occidentală de afaceri şi cu spaţiu ideal pentru lagărele de purităţii ideologice a partidului sovietici, DGSP nu a avut
reprezentanţii străini acreditaţi muncă forţată, în care au fost şi de prelucrarea informativă iniţial nicio direcţie în a cărei
la Bucureşti, dovedirea unor internaţi toţi „duşmanii regimu a membrilor săi. Sovietizarea competenţă să intre spionajul
astfel de acuzaţii, într-un proces lui”: membri ai fostelor partide completă a ţării şi necesitatea extern. Structurile de conducere
organizat după regulile sovie democrate, ţărani bogaţi, inte unor organe de represiune pur ale DGSP se remarcau prin
tice, era o chestiune extrem lectuali, preoţi, sionişti, saşi, comuniste au dus la adoptarea prezenţa masivă a alogenilor.
de facilă. Unul dintre cele mai sârbi de la graniţa cu Iugoslavia. in corpore a modelului sovietic. Ofiţerii superiori, mai ales cei
răsunătoare procese a fost acela La începutul anilor ’50 erau În vara anului 1948, în interi cu competenţe în sfera ideo
al grupului de şase industriaşi, internaţi în diverse lagăre de orul Ministerului de Interne, logică, erau recrutaţi cu precă
dintre care cei mai importanţi muncă 80.000 de persoane, condus de Teohari Georgescu, dere din rândul minoritarilor.
erau Radu Xenopol şi Anton dintre care 40.000 la canalul a fost înfiinţată o nouă instituţie Este de presupus că DGSP a
Dumitriu, acuzaţi de sabotarea Dunăre-Marea Neagră, pentru
menită să preia sarcinile clasicei preluat o bună parte a persona
propriilor mine, cu scopul de a care mai lucrau opt lagăre şi lului vechii structuri de informa
„Siguranţe”, dar şi să-şi extindă
crea o criză energetică. 20.000 de muncitori voluntari. ţii a României. În faza iniţială,
considerabil activitatea în
O altă noutate pentru România Represiunea de masă cerea o interiorul ţării. Decretul din 30 aceasta număra la nivel central
a constituit-o introducerea organizare pe măsură a institu august 1948 stipula înfiinţarea şi local 3.973 de ofiţeri, iar din
muncii forţate la proporţii ţiilor răspunzătoare. În primii Direcţiei Generale a Securităţii cei 60 de ofiţeri superiori, 38
se declarau români, 15 evrei, 3 reduse de a controla evoluţia

maghiari, 2 ucraineni, un ceh şi grupurilor comuniste din
un armean. închisori şi aproape ignorată de
Moscova în perioada războ
La începutul anului 1949 au
iului, conducerea oficială a PCR
fost create Direcţia Generală a
a fost una formală, partidul
Miliţiei şi trupele de Securitate,
menite să înlocuiască poliţia şi divizându-se în centre de putere
jandarmeria. concurente.
Cu o structură de stat radical Cel mai activ dintre ele era, de

Închisoarea de la Aiud
schimbată şi cu un „braţ armat” departe, acela al comuniştilor
redutabil întărit de sovietici, aflaţi în închisori, condus de
PMR şi tânăra sa republică Gheorghe Gheorghiu-Dej. Abil a fost preluată de un trium acordată de sovietici, Pauker
păreau gata să răspundă noilor şi comunicativ, Dej a reuşit să- virat compus din Bodnăraş, a preferat să conducă parti
impulsuri venite din Uniunea şi creeze în perioada războiului Constantin Pârvulescu şi Iosif dul dintr-o poziţie secundară,
Sovietică5. o bază proprie de putere, izo Rangheţ. propunându-l pe Dej pentru
funcţia de secretar general al
CC al PCR în octombrie 1945.
Conştientă de limitările impuse
de condiţia sa, ca evreică şi
femeie, Pauker şi-a asigurat o
preponderenţă în Secretariatul
CC al PCR, format din Dej,
Vasile Luca şi Teohari Geor-
gescu. Perioada 1944-1948 a
însemnat pentru Dej şi gruparea
sa trecerea într-un plan secund.
Cu o influenţă limitată în partid
şi insuficient cunoscut de Stalin,
Dej a urmărit să contrabalanse
ze preponderenţa grupării sosite
de la Moscova printr-o ortodo
xie politică exemplară, căutând,
în paralel, să-şi refacă baza de
Puşcăria Gherla putere şi să-i atragă de partea sa
pe cominterniştii de rangul al
Transformat peste noapte lând conducerea oficială a PCR, Venirea în ţară, în septembrie doilea. În PCR s-a declanşat o
dintr-un refugiu nesigur al pe care a acuzat-o că a colabo 1944, a foştilor funcţionari cursă pentru câştigarea încrede
marginalilor cu ambiţii politice rat cu autorităţile statului. Mai cominternişti conduşi de Ana rii sovietice, ceea ce i-a făcut pe
şi al intelectualilor excentrici mult decât atât, în martie 1944, Pauker, cu un cert mandat liderii săi să se dovedească prea
într-un partid de masă ce atunci când deznodământul sovietic, a complicat şi mai mult puţin sensibili la cântecul de
exercita un control total asupra războiului era limpede, Dej a fragila dinamică a puterii din sirenă al lui Stalin, care dădea
ţării, PMR continua să semene izbutit să-l înlăture prin forţă de interiorul PCR. Grupul comin impresia că fiecare ţară îşi va
mai degrabă cu un conglomerat la conducerea PCR pe Ştefan terniştilor, concentrat în jurul construi socialismul potrivit
de grupuscule. Slab controlat de Foriş, prin intermediul lui Emil lui Pauker, Vasile Luca (Lászly specificului său.
către sovietici în perioada răz Bodnăraş, un fost ofiţer român Luka), Leonte Răutu (Lev
boiului, ca urmare a eficienţei trecut de partea sovieticilor Oigenstein) şi Valter Roman
cu care acţiona serviciul secret şi apoi arestat de autorităţi în (Ernst Neulander), a avut o
român şi a problemelor cu care timpul unei misiuni de spionaj traiectorie sinuoasă. Trimisă la 5. D. Deletant, Securitatea şi statul
poliţienesc în România 1948-1989,
se confrunta URSS, PCR a fost în ţară. Pentru a da loviturii de Bucureşti să preia conducerea studiu introductiv la M. Oprea,
palat o aparenţă de legalitate partidului, sigură de efectul Banalitatea răului. O istorie a
condus în perioada 1940—1944
Securităţii in documente, laşi, 2002,
de Ştefan Foriş. Cu posibilităţi revoluţionară, conducerea PCR produs în partid de protecţia p. 28-29
Socialismul nu poate fi decât „stalinist" şi sovietic

arcat de debutul public al cam
paniei antisemite sovietice şi de
ruptura sovieto-iugoslavă, anul
1948 a fost unul hotărâtor pentru condu
cerea noului Partid Muncitoresc Român.
Din perspectiva antisemitismu

lui afişat de Stalin, Dej era situ
at într-o poziţie ideală. Român,
proletar cu un stil personal
apreciat de dictatorul sovietic
şi de o docilitate exemplară,
Dej părea a fi noul lider de care
avea nevoie partidul. Conflictul
sovieto-iugoslav a complicat
însă lucrurile. Denunţat de
Lozinca zilei
concurenţii săi pentru preferin
ţa sa certă arătată comuniştilor
de origine română, Dej îi era ală, dar cu nimic mai puţin fost acuzat de către ministrul de total asupra Partidului Comu
prezentat lui Stalin ca un adept cinic decât partenerii săi de interne Teohari Georgescu nist Iugoslav, toate partidele
al „comunismului naţional”. condiţie modestă, Pătrăşcanu de „pierderea vigilenţei comuniste aflate la putere au
Preferinţa lui Dej pentru s-a remarcat, între 1944 şi revoluţionare” şi căderea sub fost încurajate să pornească o
comuniştii români, de sorginte 1948, în postul de ministru al „influenţă burgheză”. Receptat „vânătoare de vrăjitoare” împo
proletară sau nu, se datora mai justiţiei, de unde a organizat mai degrabă ca un corp străin triva comuniştilor consideraţi ca
puţin unui naţionalism refulat, epurarea aparatului de stat şi a în conducerea partidului şi având tendinţe naţionaliste.
cât mai degrabă conştiinţei administraţiei după preluarea mai puţin ca un rival periculos
faptului că acestora, în frunte puterii de către comunişti. pentru grupurile concurente, La Plenara CC a Partidului
cu el, le revenea dreptul de a Pătrăşcanu a fost atacat viguros Muncitoresc Român din 10—11
Ruptura sovieto-iugoslavă iunie 1948, Lucreţiu Pătrăşcanu
conduce partidul. Pe parcursul de către ambele tabere. La
l-a pus pe Pătrăşcanu într-o a fost criticat chiar în rezoluţia
războiului, grupul în cauză s-a puţin timp după primul atac
lumină nefavorabilă. Fiind adoptată şi dat ca exemplu de
aflat în ţară, expus represiunilor public, acesta a fost exclus din
cunoscut pentru vederile sale „renunţare la politica luptei de
regimului militar, şi a fost slab CC al PMR şi forţat să demi
naţionale şi neacceptat de clasă”. Era dat astfel semnalul
susţinut de comandamentul sioneze din postul de ministru
niciunul dintre grupurile con
general de la Moscova. al justiţiei. Aserţiunile unor pentru arestarea sa şi începutul
curente, Pătrăşcanu avea un
autori potrivit cărora în timpul unei lungi anchete care avea
Un singur personaj făcea trecut şi legături cu cercurile
cercetărilor Ana Pauker a făcut să se sfârşească abia în 1954,
excepţie: Lucreţiu Pătrăşcanu. occidentale care îl recoman
presiuni pentru acordarea unui când, într-un alt context politic,
Militant al Partidului Comunist dau pentru rolul de „duşman
tratament corect lui Pătrăşcanu Pătrăşcanu a fost asasinat, în
încă de la înfiinţarea sa în 1921, al partidului” şi spion. La
nu se verifică. În realitate, cele urma unui proces sumar, lipsit
avocat cu studii temeinice în presiunile sovieticilor, care
două grupuri din conducerea de probe.
Franţa şi Germania, provenit cereau românilor să elucide
dintr-o familie de intelectuali PMR au colaborat perfect pen
ze legăturile dintre acesta şi În Polonia, situaţia lui Władis-
celebri, în timpul războiului tru înlăturarea lui Pătrăşcanu.
liderii arestaţi ai partidelor ław Gomułka nu era cu nimic
Pătrăşcanu a ajuns să fie perce istorice, Iuliu Maniu, Ion Mi Pe măsură ce conflictul mai bună, acesta reuşind totuşi
put de autorităţile române drept halache şi Gheorghe Brătianu, sovieto-iugoslav dădea semne să evite condamnarea la moarte.
liderul partidului. Fără să-şi la Congresul I al PMR, în că se permanentizează, iar La începutul lui septembrie
piardă independenţa intelectu februarie 1948, Pătrăşcanu a Tito reuşise să preia controlul 1948, în cursul unei sesiuni
În Bulgaria, după ce îşi Un bun prilej pentru Dej de

pierduse funcţiile de secre a slăbi şi mai mult influenţa
tar general al partidului şi de grupului Pauker a fost cam
viceprim-ministru, T. Kostov pania de verificări încheiată în
a fost arestat, împreună cu un 1950. Inventarierea dosarelor
mare număr de conducători membrilor şi preschimbarea
de partid şi de stat. Grupul a documentelor de partid erau
fost acuzat de „conspiraţie” un eufemism folosit în epocă
cu Tito şi cu „imperialiştii”, pentru a denumi campania
de simpatii troţkiste înainte de de epurări. Organizate după
război şi de trădare în favoa modelul sovietic, PCS(b) făcând
rea Germaniei. Kostov nu în 1949 obiectul unei noi
a recunoscut nicio acuzaţie, campanii de acest fel, epurările
şi-a reafirmat ataşamentul faţă din perioada 1948—1950 au
Liderul Iugoslav losip Broz Tito
de URSS şi a revenit asupra dus la excluderea a 192.000 de
depoziţiilor smulse sub tortură. membri de partid, fiind taxate
A fost condamnat la moarte de unii autori drept o acţiune
încordate a CC al Partidului şi spânzurat. Şi Kostov urma de „proletarizare” şi „români Władisław Gomułka
Comunist Polonez, Gomułka, să fie reabilitat, post-mortem, zare” a Partidului Muncitoresc
secretarul general al partidu în 1955 de către noul secretar Român. Preponderenţa elemen
lui, a fost acuzat de „deviere general, Todor Jivkov. tului local în partid şi originea
de dreapta şi naţionalism” şi socială muncitorească erau de
La 19 octombrie 1949, în
înlăturat din funcţie. Vechi con fapt coordonatele noii politici
Ungaria a fost executat, după
ducător al rezistenţei poloneze, naţionale staliniste şi mai puţin
un proces-spectacol, Lászly
el intrase în conflict cu comu consecinţa unei strategii politice
Rajk. Veteran al Războiului
niştii proveniţi din conducerea a grupului lui Dej. Condam
Civil din Spania, conducător
alternativă creată la Moscova în nând public localismul, Stalin a
al comuniştilor ilegalişti din
timpul războiului. Spre deosebi conştientizat cauzele adevărate
Ungaria în timpul războiului,
re de Dej, în cazul lui Gomułka ale revoltei titoiste. De aceea,
devenit secretar general adjunct
se poate constata existenţa unui odată cu turnura către socialis
al partidului, Rajk a fost acuzat
program „local” de construcţie mul dogmatic, în toate partidele
de naţionalism, radicalism şi Todor Jivkov
a socialismului. Respingerea comuniste din zonă au avut loc
titoism. Condamnarea sa la
colectivizării agriculturii şi a adevărate campanii de întărire a
moarte a fost urmată de un val teau atunci foştilor legionari
cererilor sovietice de constituire poziţiilor elementelor naţionale.
de arestări şi execuţii pe cuprin „ştergerea” vechilor păcate în
a societăţilor mixte, aşa cum
sul întregii ţări. Constatarea faptului că partidul schimbul înregimentării, mai
existau în România, a fost prin
cipalul cap de acuzare împotriva Mutarea sediului Cominform- adăpostea un număr impresi ales în echipele de şoc desti
lui. Exclus apoi din toate postu ului de la Belgrad la Bucureşti onant de foşti membri ai par nate intimidării opoziţiei. Se
rile pe care le ocupa, Gomułka şi implicarea crescândă a lui tidelor naţionaliste, inclusiv ai contura, în urma „verificărilor”,
a fost arestat abia în august Dej şi a României în campania Gărzii de Fier, a fost folosită de unul dintre capetele de acuzare
1951. Moartea lui Stalin a creat antiiugoslavă au făcut din Dej pentru a readuce în atenţie împotriva Anei Pauker, a cărei
condiţiile eliberării sale în 1954, acesta un partener dezirabil veşnica problemă a vigilenţei poziţie devenea din ce în ce mai
iar în 1956, în contextul tulbu pentru Stalin. Devenit portdra revoluţionare. Cei însărcinaţi vulnerabilă, odată cu declan
rărilor din Polonia, a revenit pelul propagandei antititoiste, cu verificarea au fost Iosif şarea campaniei antisemite în
triumfal la conducerea partidu Dej a reuşit să se debaraseze de Rangheţ, Alexandru Moghioroş URSS şi în celelalte ţări din
lui. Marcat de experienţele perso imaginea de comunist naţio şi Constantin Pârvulescu, şeful Europa Răsăriteană. În aceste
nale şi de exemplul Ungariei nal construită de grupul Anei Comisiei de Control a CC al condiţii, Pauker şi grupul din
vecine, Gomułka a promovat Pauker. Mai mult decât atât, PMR. Era vizată Ana Pauker, jurul său renunţă în mod public
după 1956 o liberalizare strict predispoziţia sovieticilor pentru care, începând cu 1945, se ocu la lupta pentru putere. În mai
controlată, menită să menajeze, Dej creştea proporţional pase de recrutările în masă în 1951, la sărbătorirea a 30 de
întâi de toate, susceptibilităţile şi cu intensitatea puseurilor partid. Având disperată nevoie ani de la înfiinţarea partidului,
temerile sovietice. antisemite ale lui Stalin. de membri, comuniştii promi Pauker şi Luca îl recunosc pe
Dej ca lider unic al partidului. Controlului de Stat, evreii Iosif

Cursul evenimentelor din cele Chişinevschi şi Leonte Răutu,
lalte ţări părea să-i sugereze lui responsabilii ideologici ai PMR,
Dej ce este de făcut. precum şi maghiarul Alexandru
Moghioroş, membru al Biroului
La 27 noiembrie 1951, în
Politic al CC al PMR, însărcinat
Cehoslovacia a fost arestat
cu problemele agriculturii. Ca
Rudolf Slansky, sub acuzaţia
de fiecare dată, şeful consili
de crime împotriva siguranţei
erilor sovietici din România,
de stat şi antisovietism. Fost
Aleksandr Saharovski, a supra
secretar general al partidului,
vegheat cu atenţie pregătirea Semnarea acordului economic româno-sovietic. De la stânga la dreapta:
refugiat la Moscova în timpul Petru Groza, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Chivu Stoica
campaniei publice împotriva
războiului, el se remarcase
celor trei.
ca un comunist dur, adept al
naţionale, Pauker şi Georgescu CC al PCR, a fost condamnat
metodelor staliniste. În cadrul La Plenara CC al PMR din
au fost acuzaţi de deviaţionism la moarte în octombrie 1954.
procesului care i-a fost intentat 29 februarie—1 martie 1952,
de dreapta, fără a fi complet Ulterior, pedeapsa i-a fost
lui şi altor 13 vechi comunişti, Vasile Luca, unul din secreta
îndepărtaţi din conducerea comutată în închisoare pe viaţă,
aceştia au fost acuzaţi de „tră rii CC al PMR şi ministru de
partidului. murind la scurt timp după
dare, troţkism, sionism, titoism, finanţe, a fost criticat pentru
aceea în detenţie. Spre deosebi
naţionalism, spionaj şi îmbur aplicarea defectuoasă a reformei A urmat o epurare radicală a
re de el, Ana Pauker nu a fost
ghezire”. A fost condamnat la monetare încheiate în luna forurilor de conducere. Biroul
niciodată judecată.
moarte, alţi nouă acuzaţi împăr precedentă şi chemat să-şi Politic a fost redus de la 13 la
tăşindu-i soarta. Cu o tentă facă autocritica. Sub presiunea 9 membri. Şi-au făcut apariţia, La 2 iunie 1952, după demisia
antisemită certă şi îndeaproape momentului, Luca a accep în calitate de membri supleanţi lui P. Groza, Dej a fost numit
pregătit de sovietici prin Mihail tat, asumându-şi presupusa ai Biroului Politic, Alexandru în postul de preşedinte al
Suslov, delegat la Praga pentru „deviere de dreapta”, în atenţia Drăghici şi Nicolae Ceauşescu. Consiliului de Miniştri (premi
a supraveghea instrumentarea, grupului lui Dej intrând şi prin Ana Pauker nu a fost realeasă er), ocupând concomitent şi
procesul „grupului Slansky” cipalii adversari, Ana Pauker şi în Biroul Politic, dar şi-a păstrat funcţia de secretar general al
a întărit poziţia lui Klement Teohari Georgescu. Ulterior, locul în Biroul Organizatoric al partidului până la Conferinţa
Gottwald în partid. la instigarea Anei Pauker, Luca CC al PMR, precum şi postul Naţională din octombrie 1954.
a revenit asupra autocriticii, de ministru de externe. De Devenise stăpânul unic al
Într-o postură asemănătoare şi
încercând organizarea unei abia în iulie ea a fost nevoită să partidului, asemenea modelului
aproape invitat de Moscova de
opoziţii antidejiste în partid. cedeze acest din urmă post unui său politic, imitat de majoritatea
a face din Ana Pauker exponen
Plenara CC al PMR de la sfârşi alt evreu, Simion Bughici; în secretarilor generali din Europa
ta „sionismului cosmopolit”,
tul lunii mai a readus în discuţie septembrie, Ana Pauker a fost Răsăriteană.
Dej a rezistat tentaţiei, evitând
problema grupului celor trei. înlocuită şi din funcţia politică.
potenţarea isteriei antisemite. În toamna anului 1952 a fost
De această dată, alături de Vasile Luca, cel care a contes
Trecutul recent al României şi adoptată noua Constituţie a
Luca, acum exclus din partid şi tat în 1945 alegerea lui Dej în
simţul practic desăvârşit al lui Republicii Populare Române,
acuzat de sabotarea economiei postul de secretar general al
Dej pledau pentru asocierea în care se afirma că aceasta
altor minoritari la campania luase fiinţă „ca rezultat al victo
anti-Pauker. Orice speculaţie Participanţi la primul congres al Asociaţiei de prietenie cu riei istorice a Uniunii Sovietice
era astfel din start contrazisă. popoarele sovietice ARLUS asupra fascismului german şi al
Componenţa etnică a grupu eliberării României de către
lui activ în condamnarea lui glorioasa Armată Sovietică”.
Pauker, Luca şi Georgescu, RPR era declarat „un stat al
comunist de cea mai pură oamenilor muncii de la oraşe
origine românească, era atent şi sate” şi, spre deosebire de
dozată. În afară de Miron Constituţia din 1948, se preciza
Constantinescu, şef al Comisiei că Partidul Muncitoresc Român
de Stat a Planificării, lui Dej este „forţa conducătoare a orga
i-au stat alături bulgarul Petre nizaţiilor muncii, precum şi a
Borilă, preşedinte al Comisiei organelor şi instituţiilor de stat”.
Consolidarea grupului „intern" (1952-1965)

nlăturarea „grupului antipartinic”- denumire acordată de către pro
paganda de partid grupului Pauker-Luca-Georgescu - a făcut din Dej
stăpânul absolut al partidului. Era recunoscut ca atare nu numai de
către foştii comunişti internaţi în închisorile româneşti, ci şi de cei care
mai rămăseseră din grupul aflat sub influenţa „moscoviţilor”.
Dincolo de importanţa capitală aceste ţări aliaţi viabili ai URSS

a climatului politic şi intelec în lupta finală cu „sistemul
Alegerile, aşa
tual, antisemit şi războinic, din capitalist”, care părea să devi cum le prezenta
Uniunea Sovietică postbelică, nă iminentă. Nenumăratele propaganda
comunistă
favorizarea lui Dej de către mesaje prin care Stalin cerea
Stalin a avut şi cauze struc întărirea statelor şi armatelor
turale. În condiţiile în care socialiste şi potenţarea directă Momentul morţii dictatorului ritate evrei, reţinuţi ca urmare
liderii sovietici erau convinşi a ceea ce avea să fie Războiul a surprins sistemul socialist a învinuirilor de pregătire a
de durata scurtă a avansului din Coreea, în perioada într-o stare de maximă încor unui atentat la adresa lui Stalin
sovietic în armament conven 1945—1953, susţin afirmaţiile dare. Ideologic, politic, militar, şi declanşarea unei anchete
ţional şi în tehnologia rache de mai sus. Atacarea Coreei de economic şi social, statele privitoare la circumstanţele asa
telor, precum şi de avantajele Sud de către trupele comunis comuniste, o dată cu dispariţia sinării preşedintelui Comitetului
unei economii orientate spre te din nord la 25 iunie 1950 lui Stalin, în vidul de pute Antifascist Evreiesc, S. Mihoels,
satisfacerea necesităţilor nu părea a fi decât un balon re creat, s-au văzut brusc în au fost semnale clare că isteria
complexului militar, Stalin a de încercare în aşteptarea situaţia de a face o alegere cu antisemită se apropia de sfârşit.
dispus epurarea şi regruparea confruntării directe. efecte de lungă durată. Fie să Conştient de susţinerea limitată
conducătorilor din partidele Contrar prudenţei impuse continue politica stalinistă, cu a partidului, Beria a căutat să-şi
comuniste occidentale. S-a pus aliaţilor minori în relaţiile cu riscul izbucnirii unui război, formeze o bază de susţinere
astfel capăt eternei lupte pentru Occidentul, aşa cum a fost fie să detensioneze atmosfera mai largă, în societatea rusă
putere, facilitându-se ascensi cazul Iugoslaviei şi Albaniei, generală, condamnând greşelile şi în republicile naţionale. A
unea unor lideri necontestaţi. URSS ducea totuşi o politică trecutului. urmat apoi înlăturarea conduce
Disciplinarea elitelor comuniste de forţă, întreţinând continuu rilor de partid din RSS Gruzină,
Aşteptata moarte a dictatorului
şi adoptarea în forţă a sistemu focarele de conflict din sfera de RSS Lituaniană, RSS Bielorusă
şi instalarea la Kremlin a
lui sovietic căutau să facă din influentă americano-britanică. şi RSS Ucraineană, pe motiv că
alianţei temporare dintre partid,
duc o politică naţională greşită,
reprezentat de G. Malenkov
de natură să nemulţumească
şi N. Hruşciov, şi organele de
populaţia locală.
Gheorghe Gheorghiu-Dej la ONU securitate conduse de L. Beria,
au instaurat în lagărul sovietic Economia s-a dovedit şi în
o stare generală de confuzie aceste împrejurări un „călcâi al
şi panică. Panică accentuată şi lui Ahile”. Atât în URSS, cât şi
de măsurile intempestive ale în ţările Europei de Est situaţia
noului lider informal Beria, economică era dezastruoasă.
care, într-un ritm susţinut, a Nu întâmplător, schimbarea
dispus reanchetarea ultimelor conducerilor de partid din
„afaceri” staliniste, printre care „periferiile naţionale” a fost
cele mai importante erau cea însoţită de anunţarea unui set
„mingreliană”, din Ministerul de măsuri de natură să calmeze
Industriei Aviatice, şi celebra spiritele în rândul ţărănimii
„afacere a halatelor albe”. colhoznice şi să îmbunătăţească
Eliberarea medicilor, în majo aprovizionarea oraşelor.
Situaţia din Republica Democ sau congreselor, destalinizarea i-a stat in putere pentru a stopa
rată Germană, teritoriu extrem a fost iniţiată de unul dintre apariţia unei opoziţii interne în
de important pentru politica cei mai credincioşi „ucenici” ai partid. Imediat după revenirea
europeană sovietică, l-a deter defunctului dictator. lui Molotov, vechiul protector
minat pe Beria să regândească al Anei Pauker, în prim-planul
Venite târziu şi chiar pe
atitudinea sovietică. Starea vieţii politice sovietice, aceasta
fundalul revoltei de la Plzen
economică dezastruoasă în care a fost eliberată din închisoa
din Cehoslovacia, măsurile
se găseau germanii „demo re, fără a fi însă reintegrată
de relaxare nu au împiedicat
craţi”, represiunea sălbatică şi în conducerea partidului. Dej
revolta muncitorilor est-ger
exodul în masă către Germania s-a dovedit sensibil la cerinţele
mani, începută la 17 iunie 1953.
Occidentală puneau sub semnul momentului, fără a-şi pune însă
La scurt timp după aceasta,
întrebării existenţa RDG. în pericol autoritatea.
temându-se de propria lor
Numai între ianuarie 1951 şi Situaţia lui Pătrăşcanu, liderul
punere sub acuzare în chesti
aprilie 1953, au fugit din RDG comunist arestat încă din 1948,
unea responsabilităţii crimelor
către Germania Occidentală avea să fie cu totul alta. Închis
lui Stalin, Malenkov şi Hruşciov
447.000 de oameni, dintre care fără ca împotriva sa să fie găsite
au instrumentat demiterea lui Lavrenti Beria
120.000 în primele luni ale anu dovezi care să-l incrimineze,
Beria la sfârşitul lunii iunie, în
lui 19536. La 2 iunie 1953, cu cadrul unei şedinţe a Biroului Pătrăşcanu a avut neşansa de a
puţin timp înainte de arestarea Prezidiului CC al PCUS, şi fi receptat de Dej ca un posibil
sa, Beria a lansat un program de concurent, cu atât mai mult cu pentru putere, Dej a revenit în
punerea sa sub arest.
reforme care viza detensionarea cât reîntoarcerea lui Gomułka postura de stăpân absolut al
situaţiei politice şi îmbunătăţirea În România, după o scurtă partidului. Societatea româneas
în proximitatea sferelor puterii
situaţiei economice din RDG. În perioadă de savurare a liniştii că a fost străbătută de un nou
părea să-i dea dreptate liderului
materialul citat, Beria recomanda dictatoriale absolute, Dej s-a val de represiune, de natură să
român. Pus în faţa unei alegeri
CC al PCG şi Guvernului RDG văzut nevoit să facă faţă unor înăbuşe în faşă orice încercare
deloc simple, aceea de a nu-i
să abandoneze „construcţia noi presiuni. Sunt anii în care, de manifestare a nemulţumirii.
provoca pe sovietici prin res
forţată a socialismului”, prin ajutat şi de circumstanţe, Dej Necontestat de partid sau de
pingerea explicită a chemărilor
renunţarea la colectivizare, face dovada calităţilor unui „clasa muncitoare”, aşa cum
la reinstaurarea „democraţiei
reducerea planului de investiţii tactician desăvârşit. Stalinist se întâmplase în RDG şi în
interne”, Dej a anunţat în aprilie
în industria grea, creşterea pro în structură şi antistalinist în Cehoslovacia, Dej reprezenta
1954 introducerea „conducerii
ducţiei bunurilor de consum, discurs, Dej a condus PMR pentru sovietici varianta cea
colective” în PMR. Gestul avea
încurajarea micii iniţiative şi România prin neprevăzutul să fie lipsit de urmări practice, mai convenabilă.
private, optimizarea situaţiei reformelor iniţiate de Moscova, atâta timp cât Biroul Politic era Fără să-şi facă iluzii cu privire
financiare, încetarea repre sfârşind în postura de oponent compus din partizanii verificaţi la simpatia de care se bucu
siunilor împotriva bisericii, al sovieticilor, gata oricând însă
ai liderului. Mai mult decât atât, ra în ochii lui Malenkov sau
relaxarea ideologică, atragerea să-i ajute la prezervarea sferei sigur pe susţinerea de care se Hruşciov, Dej a înţeles că
intelectualităţii de partea PCG de influenţă, atâta timp cât
bucura, Dej a renunţat tempo numai lipsindu-i pe sovietici
şi colaborarea cu Partidul aceasta îi întărea puterea perso rar, în perioada aprilie de cele mai directe pârghii de
Social-Democrat din Germania nală. Raportat la mijloacele de 1954-octombrie 1955, la influenţă în politica românească
Occidentală. La rândul său, care dispunea şi la anvergura funcţia de prim-secretar al CC al se putea pune la adăpost de
Uniunea Sovietică se angaja adversarilor săi, Dej s-a dovedit PMR în favoarea lui Gheorghe orice imixtiune. Una dintre
să-şi reducă prezenţa militară redutabil. Comuniştii români îşi Apostol, unul dintre protejaţii aceste pârghii era prezenţa
sovietică în oraşele germane şi însuşiseră lecţia supravieţuirii. săi. În acelaşi timp, în cea mai militară.
să acorde Guvernului RDG un După moartea protectorului său pură manieră stalinistă, Dej a
Treptat, ca o reacţie faţă de
ajutor economic de urgenţă7. suprem, Dej s-a lansat într-o dispus organizarea procesului
presiunile sovieticilor, Dej a
Era nucleul unui program de adevărată cursă în care, prin împotriva lui Pătrăşcanu, care a
început să cultive din ce în ce
reforme pe care Beria a fost măsurile luate, a încercat, pe de fost găsit „vinovat” de spionaj şi
acuzat că a dorit să-l extindă o parte, să preîntâmpine orice colaboraţionism şi executat.
la scara întregii Europe 6. V. Naumov, J. Sigacev, Lavrenti Beria.
critici de natură să îl facă res După un an de incertitudini, 1953, Stenogramma iulskogo plenuma
Răsăritene. Nemărturisită public, ponsabil de crimele trecutului; profitând de faptul că sovieticii ŢK KPSS i drughie dokumentî, Moskva,
1999, p. 57
fără rezoluţii ale plenarelor pe de altă parte, el a făcut tot ce erau încă angrenaţi în lupta 7. Ibidem, p. 57-61
mai mult relaţiile cu regimul sistemul de raţionalizare a con venit prim-secretar al PMR, în eşaloanele secunde ale parti
comunist din China. Policentris sumului de alimente. La puţin funcţie deţinută anterior de dului. Concomitent, Ceauşescu
mul chinezesc nu era, desigur, timp a urmat reforma preţu Apostol. Pentru a nu lăsa even a primit sarcina să gireze în CC
împărtăşit în mod deschis de rilor. Măsurile sale atingeau tualei opoziţii o tribună, Dej al PMR activitatea Securităţii,
români. Prin anumite gesturi coarda sensibilă a unei populaţii l-a înlăturat şi pe „reformistul” armatei, internelor şi justiţiei,
publice, aceştia dădeau însă de obosite şi sărace. moscovit Miron Constantinescu funcţie ce îl situa într-o situaţie
înţeles că susţin poziţia lui Mao de la conducerea Comisiei de privilegiată în raport cu con
În paralel cu distanţarea faţă de Stat a Planificării şi l-a numit pe curentul său direct, Alexandru
Zedong. În octombrie 1954, la
sovietici, Dej a înţeles că este docilul Chivu Stoica în postul
Bucureşti a fost organizată o Drăghici. Era începutul unei
necesară găsirea unui minim de preşedinte al Consiliului de
serie de manifestări consacrate cariere fulminante.
consens cu societatea. În 1955, Miniştri.
celei de a cincea aniversări a
PMR a anunţat o amnistie După ce la congres a anunţat
întemeierii Republicii Populare După o pauză de şapte ani şi
limitată, fără ca sub incidenţa un plan de industrializare masi
Chineze. Aproape citându-l o regie minuţios orchestrată a
acesteia să intre foştii lideri ai vă, PMR a făcut eforturi dis
pe Hruşciov, Dej a reluat în avut loc, în decembrie 1955,
partidelor istorice şi partizanii perate pentru a-i determina pe
anticomunişti. Congresul al II-lea al PMR. sovietici să desfiinţeze sovro-
Acesta nu a adus nicio concesie murile. Societăţi mixte înfiinţa
După ce, în mai 1955, URSS procesului de destalinizare. Dej te la sfârşitul războiului, acestea
a semnat Tratatul de pace cu şi susţinătorii săi au condamnat exploatau, în principal, bogăţii
Austria, Dej a considerat că formal „greşelile comise în le naturale ale României, fiind,
este momentul să încerce să trecut”, dar le-au pus pe în realitate, o formulă legală de
precipite retragerea trupelor seama „grupului antipartinic”, spoliere a ţării. Artizanul nego
sovietice din România, lipsite incriminând activitatea fostului cierilor cu Uniunea Sovietică în
de fundamentul juridic al pre ministru de interne, Teohari
zenţei lor. Momentul prielnic această problemă, în interva
Georgescu. lul 1955—1956, a fost Miron
avea să se ivească în scurt timp.
Aflat într-o vizită la Sofia, Partidul ajunsese la maturitate. Constantinescu, economistul
Hruşciov a fost invitat să facă Congresul al II-lea a consemnat oficial al partidului. Numit în
o escală la Bucureşti. Aici, Emil ajungerea la impresionanta cifră 1955 vicepremier, post fără
Bodnăraş, ministrul forţelor de 595.000 de membri şi can greutate în deciziile majore,
armate şi fostul spion sovietic, didaţi la calitatea de membru Miron Constantinescu era
avea să-i ceară lui Hruşciov să de partid. Mai mult decât atât, în fapt un susţinător al liniei
aprobe retragerea trupelor de aproape ca în schemele clasicilor politice a sovieticilor, fără a
ocupaţie din România. Având marxist-leninişti, 43% din mem împărtăşi însă apetenţa acestora
probabil în minte acuzaţiile brii de partid erau muncitori, pentru exploatarea aliaţilor din
pe care i le adusese nu demult categorie socială care se bucura „lagărul socialist”.
Mao Zedong lui Beria, şi anume acelea de a de o prezenţă covârşitoare în
După eliminarea Anei Pauker
încerca desfiinţarea „lagărului rândurile nomenclaturii. Într-o
şi a partizanilor săi, nu se
socialist”, Hruşciov a respins ţară în care proletariatul era
poate vorbi despre existenţa
discursurile sale frazele acestuia ofensat propunerea românilor. încă o minoritate, PMR se
mai multor grupări distincte
despre „relaţiile de tip nou” De fapt, nici precedenta vizită putea lăuda cu preponderenţa
în PMR sau a unor platfor
între ţările comuniste, gân a lui Hruşciov la Bucureşti, în elementului muncitoresc.
me diferite. Exista însă, cu
dindu-se însă mai degrabă la august 1955, nu avusese un suc Sub pretextul întăririi „condu certitudine, un conflict între
neostalinismul autonomist al ces mai mare. Liderul sovietic cerii colective”, Biroul Politic generaţii. Eliberarea României
lui Mao decât la schimbările insistase atunci asupra nece al CC al PMR a fost lărgit prin din înţelegerile economice net
sugerate de Moscova. sităţii despărţirii funcţiilor din cooptarea liderilor generaţiei defavorabile pe care le avea
partid de cele din stat; reacţia tinere din partid: Alexandru
Dej a căutat să suplinească cu Uniunea Sovietică era însă
lui Dej fusese însă opusă aceleia Drăghici, ministrul de interne,
în plan economic ceea ce nu un obiectiv atât al acelora care
scontate. şi Nicolae Ceauşescu, la acea
lăsa să se petreacă în politică. susţineau schimbările pro
Cu scopul atragerii sprijinului În vederea organizării fără vreme şeful Secretariatului movate de sovietici, cât şi al
populaţiei, PMR a anunţat, în surprize a Congresului PMR, în Organizatoric al CC al PMR, acelora care doreau menţinerea
decembrie 1954, renunţarea la octombrie 1955, Dej a rede post de unde controla numirile statu-quo-ului.
„Comunismul naţional"ca rezistenţă

la liberalizarea moscovită
ongresul al XX-lea al PCUS şi
„raportul secret” al lui Hruşciov
din februarie 1956 l-au găsit pe
Dej pregătit pentru o nouă rundă
a luptei pentru supravieţuire.
Reîntors de la Moscova, Ca şi în cazurile precedente,

acolo unde a condus o Dej a luat iniţiativa din mâinile
delegaţie a PMR formată criticilor săi. În martie 1956, la
din M. Constantinescu, câteva zile după Plenara CC,
I. Chişinevschi şi P. Borilă, Dej în Bucureşti a fost organizată
a convocat o Plenară a CC al o şedinţă restrânsă a activului
PMR unde, stupoare, a lansat superior de partid în care,
teoria destalinizării înainte de după ce s-a difuzat o varian
moartea lui Stalin. Sub lozinca tă prescurtată a „raportului
„noi nu avem pe cine reabilita”, secret”, liderul PMR a lansat
Dej a folosit prilejul pentru a oficial teoria destalinizării
ataca din nou „grupul antipar avant la lettre. Printr-o tristă
tinic”, calificând concluziile din coincidenţă, instrumentată în
„raportul secret” drept irele folosul propriu în cel mai pur
vante pentru situaţia din PMR. stil balcanic, Dej a făcut din Congresul al XX-lea al PCUS,
la tribună Nikita Hruşciov
Încă o dată, vinovaţi pentru ultimele victime ale lui Stalin
„excese” erau morţii. Instigaţi în România tocmai începutul
probabil de sovietici să forţeze destalinizării. Ca de multe alte
Dej de a-şi prezerva puterea tot parcursul anului 1956, de
iniţierea unei discuţii în PMR, ori în istoria statelor comunis şi de acelea ale lui Hruşciov partea conservatorilor maghiari,
Miron Constantinescu şi Iosif te, logica şi partinitatea s-au de a determina o schimbare privind cu neîncredere noul
Chişinevschi au încercat un atac dovedit incompatibile. de garnituri de conducere în discurs al reformatorilor de
frontal la adresa prim-secreta
Dej s-a dovedit inatacabil nu Europa Răsăriteană, aveau să la Budapesta. Sub influenţa
rului PMR, punând problema
numai în faţa criticilor interne, se îmbunătăţească simţitor în manifestaţiilor de acolo, la
responsabilităţii sale în perioada
începute sub auspicii nefavo foarte scurt timp. Baza comună sfârşitul lunii octombrie au avut
criticată de Hruşciov. Iniţiativa
rabile, relaţiile româno-sovie care a permis conlucrarea celor loc la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi
celor doi nu s-a bucurat de
tice, afectate de eforturile lui doi lideri a fost pericolul la Timişoara manifestaţii studen
succesul scontat, potrivit
adresa dictaturii comuniste ce ţeşti prin care se cerea abolirea
mărturiei lui Gh. Apostol, doar
avea să vină din Ungaria lui obligativităţii învăţării limbii
Ceauşescu făcând o încercare
Mátyás Rákosi Mátyás Rákosi. ruse şi îmbunătăţirea nivelului
timidă de a se alătura8. Ulterior,
de trai. Spre deosebire de Imre
acesta a fost readus la ordine în La fel ca şi în Polonia, acolo
Nagy, Dej a revenit de urgenţă
culisele plenarei de către Dej, unde Gomułka a revenit la
în ţară din Iugoslavia şi a orga
care l-a avertizat că e vorba putere pe valul nemulţumirii
nizat o represiune exemplară,
de o iniţiativă de inspiraţie generale, toamna anului 1956
din ordinul său operându-se
sovietică. Pentru moment, avea să fie una fierbinte şi
arestări masive la Timişoara şi
secretarul general s-a limitat pentru Dej. Atentă la tot ceea
Bucureşti. Chiar dacă cererile
doar la a-i marginaliza pe criticii ce se întâmpla în Ungaria
studenţilor din centrele
săi. Momentul politic şi trecutul vecină, dată fiind ponderea
recent făceau imposibilă, minorităţii maghiare în popu
deocamdată, o acţiune în forţă laţia României, conducerea 8. Afirmaţia a fost făcută de Gh. Apostol
în cursul unei discuţii particulare cu
împotriva acestora. PMR avea să se situeze, pe autorul, în iunie 2003
Pentru a preveni extinderea

revoltei în România, la 30
noiembrie 1956 a fost format
un comandament general con
dus de E. Bodnăraş, alcătuit din
N. Ceauşescu, Al. Drăghici şi
Leontin Sălăjan (ministrul forţe
lor armate). Scopul său era acela
de a organiza acţiunea concer
tată a aparatului de represiune
şi a armatei în caz de necesitate.
Regiunile în care s-au înregis
trat proteste de masă, precum
şi cele de graniţă, Timişoara,
Timbru poştal dedicat con
gresului al XX-lea al PCUS Oradea şi Iaşi, au fost puse sub
Paradă militară la Bucureşti pe vremea lui Gheorghiu-Dej
administrare militară.
universitare şi ale muncitorilor Un moment important care a

din capitală nu erau îndreptate determinat nu numai atitudi sovietice către Budapesta, pe teritoriile Ungariei, României
direct împotriva partidului şi nea lui Dej şi a PMR faţă de stabilea baza relaţiilor între şi Poloniei. Dacă în ceea ce
a lui Dej, acesta a căutat să Revoluţia Maghiară, dar şi poli URSS şi celelalte ţări socialiste, priveşte Ungaria şi România
stopeze orice posibilă evoluţie tica României faţă de Uniunea trasând totodată limitele sovieticii dădeau de înţeles că
ulterioară printr-o reacţie ener Sovietică a fost Declaraţia oricărei liberalizări interne sunt gata să discute retragerea
gică a organelor de represiune. Guvernului URSS cu privire sau distanţări faţă de Uniunea acestora, în cazul Poloniei,
Singura concesie făcută a fost la bazele dezvoltării şi întăririi Sovietică. În document se declaraţia amintea că acestea se
numirea ulterioară a lui Miron prieteniei şi colaborării între arăta că la baza relaţiilor dintre aflau acolo nu numai în baza
Constantinescu, cunoscut ca un URSS şi ţările socialiste, dată ţările Europei de Est şi URSS Tratatului de la Varşovia, dar
adept al noului curs sovietic, în publicităţii la 30 octombrie se află principiul „respectării şi ca urmare a înţelegerii de la
postul de ministru al învăţă 1956. Declaraţia în cauză, emisă suveranităţii depline” a fiecărui Potsdam. Chiar dacă îşi pregă
mântului. în paralel cu înaintarea trupelor stat, în acord cu hotărârile teau o linie de repliere - cel
Congresului al XX-lea al PCUS, puţin în cazul Poloniei — sovie
hotărâri ce aveau să se extindă ticii se dovedeau a fi, în toate
şi în sfera relaţiilor economice. cele trei cazuri, mai mult decât
Budapesta, 1956
Dincolo de frazele generale, nu dispuşi să admită discuta
mai puţin importante, liderii rea problemei. Documentul
sovietici indicau în document în cauză chema guvernele
şi concesiile pe care erau gata socialiste la regândirea serioa
să le facă. Prima dintre ele era să a politicilor economice, cu
legată de prezenţa consilierilor scopul îmbunătăţirii nivelului
sovietici în aparatele de partid şi de trai al populaţiei, şi la „lupta
de stat din ţările socialiste, una cu degenerarea birocratică din
dintre nemulţumirile majore aparatul de stat”, un laitmotiv
care a avut un rol important al tuturor liderilor sovietici.
nu numai în evenimentele din Erau desemnate explicit şi
Ungaria, dar şi în izbucnirea limitele democratizării relaţiilor
conflictului sovieto-iugoslav. dintre ţările socialiste şi URSS.
În acest sens, sovieticii şi-au Prima şi cea mai importantă era
anunţat intenţia de a analiza păstrarea nealterată a regimuri
oportunitatea păstrării unui lor de democraţie populară şi a
număr atât de mare de consilieri relaţiilor privilegiate cu Uniunea
în ţările zonei. Cea de a doua se Sovietică, inclusiv apartenenţa
referea la trupele sovietice de la sistemul militar condus de
aceasta. Urmau apoi conti sale: sublinierea dependenţei

nuarea dezvoltării socialiste a totale a Europei Răsăritene faţă
economiei şi colaborarea între de URSS. Într-un moment în
ţările socialiste9. care cosmetizarea iniţiată de
Hruşciov îşi arăta consecinţele
Destul de generală şi cu posi
negative, sovieticii erau nevoiţi
bilităţi largi de interpretare,
să se încreadă în asigurările date
declaraţia sovieticilor putea fi
de abilul Dej, cu atât mai mult
exploatată în toamna anului
cu cât acesta s-a arătat dispus
1956, cu scopul de a obţine
să participe, cu orice mijloa
cele mai mari concesii din
ce, la înăbuşirea Revoluţiei
partea acestora, atâta timp cât
Maghiare. János Kádár Mihail Suslov Gheorghii Malenkov
exista posibilitatea ca Revoluţia
Maghiară să se extindă şi în alte La 1 noiembrie 1956, în
ţări. Cu o rapiditate uimitoare, timpul unei vizite-fulger la
pe când celelalte partide des Bucureşti, împreună cu dele Kádár. Având în vedere vechile argumentele sale esenţiale în
cifrau încă mesajul declaraţiei, gaţiile Partidului Muncitoresc relaţii între Nagy şi Roman, cel lupta pentru putere. Pe Dej însă,
PMR a reacţionat la 31 octom Român, Partidului Comunist din urmă a avut un rol deter Revoluţia Maghiară l-a pus în
brie, dând publicităţii propria Bulgar şi Partidului Comunist minant în hotărârea primului postura de cel mai preţios aliat
sa declaraţie, prin care se Cehoslovac, după ce la graniţa de a părăsi ambasada iugoslavă, al Uniunii Sovietice, cel care a
reafirma apartenenţa României polono-sovietică îl întâlnise acolo unde se refugiase la 4 intuit pericolul reprezentat de
la Tratatul de la Varşovia şi pe Gomułka, Hruşciov a pus noiembrie. La 21 noiembrie, noua politică sovietică. Pe lângă
necesitatea continuării la punct ultimele detalii ale Bodnăraş şi Dej au efectuat creşterea importanţei sale în
unor relaţii privilegiate cu represiunii militare aflate în o vizită discretă la Budapesta, cadrul „lagărului”, Dej a înţeles
URSS. Începută prin asumarea desfăşurare. Rolul PMR în unde, împreună cu J. Kádár, că nu trebuie să depăşească
limitelor impuse de sovietici, pacificarea Ungariei şi refa G. Malenkov şi M. Suslov, limitele indicate de sovietici în
declaraţia românească cerea, cerea Partidului Muncitoresc au hotărât soarta lui Nagy, distanţarea sa de Moscova şi că
într-o formă voalată, retragerea Ungar, a armatei şi a aparatului devenit mărul discordiei între sprijinul intern, atât în partid, cât
trupelor sovietice din România de represiune maghiar avea să sovietici şi iugoslavi, precum şi şi în societate, este indispensabil
şi rechemarea consilierilor fie extrem de important. La 2 măsurile de asistenţă imediată pentru a se menţine la putere.
sovietici în propria lor ţară. noiembrie, Valter Roman şi ale României pentru Ungaria. Acestea vor fi constantele poli
Cele două măsuri au fost pre ministrul adjunct de externe Imediat după arestarea sa la 22 ticii comuniste româneşti până
zentate de români ca o modalita Aurel Mălnăşan au fost trimişi noiembrie, Nagy a fost adus în 1989. Atunci când echilibrul a
te de întărire a „lagărului socia la Budapesta pentru a realiza o în România şi pus sub stare fost stricat, liderul şi partidul au
list”, prin lipsirea propagandei informare completă asupra situ de arest într-o vilă a partidului fost înlăturaţi de la putere.
anticomuniste de unul dintre aţiei, unde au avut discuţii atât de lângă Bucureşti. Interpelat
Convins că socialismul este
cele mai importante atuuri ale cu Imre Nagy, cât şi cu János în cadrul Sesiunii ONU în
superior oricărui alt sistem poli
legătură cu soarta liderului
tic şi că a descoperit poţiunea
maghiar, ministrul de externe al
perfectă a comunismului, Dej a
României, Grigore Preoteasa,
combinat „distanţarea paşnică”
Imre Nagy la un miting în Budapesta avea să spună că acesta se
de Moscova cu un amalgam de
bucură de dreptul de azil oferit
politici restrictive şi liberale pe
de guvernul de la Bucureşti.
plan intern. Dorinţa supre
Într-o confruntare în care toată mă era aceea de a rămâne la
lumea a pierdut, Dej şi PMR au putere, şi nu de a se distanţa de
fost marii câştigători. Hruşciov Moscova pentru a transforma
şi PCUS au primit o lovitură România într-un stat indepen
extrem de grea. URSS s-a văzut dent. Drept urmare, PMR nu a
nevoită să anunţe concesii, iar
„destalinizarea” a intrat într-
un con de umbră, lipsindu-l 9. Soveţkii Soiuz i vengherskii krizis
1956 goda. Dokumentî, Moskva,
pe Hruşciov de unul dintre 1998, p. 463-467
în Ungaria şi criza Suezului. a avea un acces nestingherit

Un alt obiectiv era reducerea către Germania Democrată,
cheltuielilor pentru armament înconjurată de ţări socialiste şi
convenţional şi axarea pe având cea mai lungă frontieră
dezvoltarea tehnologiilor înalte, cu URSS, România era mai
pentru a da un moment de res mult decât vulnerabilă, chiar şi
piro economiei sovietice, care fără trupe sovietice pe terito
întârzia să-şi revină din reculul riul său. La 25 iunie 1958, cu
cauzat de distrugerile războ speranţa că SUA vor proceda
iului. Relaxarea economică şi la fel în zona lor, ultimii 35.000
creşterea producţiei bunurilor de soldaţi sovietici părăseau
de consum, condiţie esenţială România, pe teritoriul acesteia
pentru ridicarea nivelului de trai rămânând să funcţioneze încă un
Gheorghe Gheorghiu-Dej
în URSS, deveniseră presante timp baze navale şi de aviaţie.
cu Nikita Hruşciov şi pentru liderii sovietici, aşa
cum o arătase revolta munci Pentru a li se dovedi sovieticilor
torilor din Kemerovo, în 1955. că România este o ţară sigură
adus nicio inovaţie în ideologia depinde de existenţa unui lider
Calculul sovieticilor în acest şi că nu au greşit luând această
mişcării comuniste, remarcabilă absolut, Dej a reuşit să organi
caz a fost acela de a obţine decizie, retragerea trupelor a
fiind doar abilitatea liderilor zeze în vara anului 1957 înlătu
efectul maxim cu minimum de fost însoţită de un nou val de
săi de a combina în proporţii rarea lui M. Constantinescu şi
pierderi. România se dovedea în represiune în societate şi în
diferite conservatorismul şi a lui I. Chişinevschi. Simultan
acest sens ideală. Cu un regim partid. Amendamentele aduse
reformismul limitat, în funcţie cu înlăturarea „grupului
politic stabil, condus de un Codului penal în vara lui 1958
de momentele politice. antipartinic” de la Moscova
partid previzibil şi de un lider extindeau considerabil sfera
(G. Malenkov, V. Molotov şi
În relaţia cu URSS, pentru care absolut, România nu avea o infracţiunilor care se pedepseau
L.Kaganovici), la Bucureşti,
anul 1956 a însemnat replierea poziţie esenţială în angrenajul cu moartea. Conspiraţia cu
prin Dej, stalinismul se dovedea
pe poziţii conservatoare, Dej a militar sovietic. Sovieticii erau scopul de a declara neutralitatea
încă o forţă. Constantinescu şi
alternat actele de supunere cu interesaţi să-şi menţină prezenţa României — aviz acelora care se
Chişinevschi aveau să fie acu
încercările de slăbire a influen militară în ţările ce se învecinau lăsau amăgiţi de retragerea tru
zaţi în Plenara din iunie 1957
ţei politice şi militare, reuşind cu Europa Occidentală, pentru pelor sovietice — era pedepsită
că susţinuseră „grupul antipar
să nu permită formarea unei
tinic” al Anei Pauker, dar şi că
opinii uniforme despre sine
erau exponenţii unei „mişcări
în rândurile liderilor sovietici. Gheorghe Gheorghiu-Dej în tren,
revizioniste” din PMR. Pentru cu Emil Bodnăraş, plecând la şedinţa de creare a
Astfel, după ce în declaraţia din Tratatului de la Varşovia
a păstra disciplina în „lagăr”,
31 octombrie 1956 cerea retra
Hruşciov se lăsa criticat,
gerea trupelor sovietice, în 1957
indirect, de stalinistul Dej. Mai
România a semnat un acord de
mult decât atât, în vara anului
prelungire a prezenţei acestora
1958 URSS a anunţat retragerea
pe teritoriul său, acord com
trupelor sovietice din România.
pensat de un altul, semnat in
februarie 1957, privind retrage Hotărârea sovieticilor nu a
rea treptată a consilierilor sovie fost determinată de comporta
tici din ţară. Limitând gradual mentul lui Dej şi de situaţia în
câmpul de manevră al sovieti care se afla România. Asemeni
cilor în România, Dej a început acceptării pendulării permanen
o nouă acţiune de disciplinare te a PMR între loialitate
a partidului, pentru a preveni absolută şi „distanţare paşni
pericolul unei lovituri de palat că”, această decizie făcea parte
din partea „internaţionaliştilor”. dintr-un calcul politic mai larg.
Cu asentimentul sovieticilor, În primul rând, Hruşciov dorea
conştienţi că ancorarea solidă a relansarea destinderii, tendinţă
României în politica lor zonală abandonată după intervenţia
cu moartea. Foşti membri ai postbelică, epurările din PMR

partidelor burgheze, ai Gărzii au vizat parţial aceleaşi scopuri.
de Fier şi ai vechiului aparat Însă au fost lipsite de omoge
administrativ şi militar au fost nitate etnică sau profesională
din nou încarceraţi, fapt care a ca în URSS, fiind îndreptate
dus la creşterea masivă a numă împotriva unor grupuri de pute
rului deţinuţilor politici. Dacă în re, nu împotriva unor categorii
1955 în închisorile româneşti se profesionale sau a unor etnii.
găseau 6.404 deţinuţi politici, în Spre deosebire de mentorul
ianuarie 1960 numărul acestora său, Dej a operat selectiv, dând
crescuse la 17.613. însă impresia că îi îndeplineşte
ordinele.
Partidul a fost supus unor Semnarea acordului guvernamental
cu Republica Populară Chineză, 1958
noi represiuni, fiind vizaţi în Pentru PMR şi Dej începea o
special vechii activişti ilegalişti nouă perioadă de schimbări,
şi intelectualii, Dej transfor pe care acesta le-a abordat în
mând teroarea profilactică Bulgariei, i s-a propus o spe PMR, în care Pauker, Luca, funcţie de dezideratul suprem,
într-o modalitate de guvernare. cializare agricolă. Propunerea Chişinevschi şi Constantinescu exercitarea nestânjenită a puterii
În planul politicilor economice, sovietică de specializare, aflată au fost din nou criticaţi pentru personale prin limitarea influen
PMR a reconfirmat opţiunea în stadiu nedefinit, a fost prelu că... nu au denunţat practicile ţei sovietice. Pe lângă planurile
strategică de dezvoltare a ată cu entuziasm de partenerii staliniste ale „grupului antiparti integraţioniste ale sovieticilor,
industriei grele şi de colectivi maghiari, cehoslovaci şi ger nic”. Secretarul general al PMR inspirate din cunoaşterea super
zare totală a agriculturii, ceea ce mani, care au cerut României nu facea decât să-i avertizeze ficială a mecanismelor Pieţei
a dus la declanşarea unui nou o specializare în culturile de pe cei ce s-ar fi putut simţi Comune, socialismul maoist
val de represiune în regiunile furaje pentru animale, criticând vizaţi de mesajul sovietic în avea să pună „lagărul socialist”
rurale, ce nu va înceta decât calitatea produselor industri favoarea destalinizării că nu va într-o nouă dilemă. Decis să
în 1962, atunci când victoria ale locale. Reacţia delegaţiei ceda fără luptă. Mai mult, în continue în maniera stalinistă,
socialismului la sate avea să fie româneşti, condusă de Dej, a timpul plenarei, Dej le-a impus Mao a respins violent procesul
deplină. fost, ca întotdeauna, bivalentă. celorlalţi membri ai condu de destalinizare, învinuindu-l pe
Dej a respins ideea speciali cerii să îl proclame salvatorul Hruşciov de „revizionism” şi de
Un alt moment de tensiune
zării impuse, aşa cum era ea partidului, cel care l-a pus la pierderea reperelor revoluţiona
în relaţiile României cu URSS
prezentată de membri minori ai adăpost de epurările ordonate re în relaţiile cu SUA. Acuzele
a fost prilejuit de încercarea
CAER, limitând-o prin formula de Stalin. Versiunea lui Dej nu lui Mao s-au dovedit nefondate,
Moscovei de a da coerenţă
„conform cu interesele fiecărei era complet lipsită de adevăr. încercarea sovieticilor de a
politicilor economice comune.
ţări”. În paralel, a cerut ajutorul Organizate în acelaşi timp cu transforma Cuba în depozita
Consiliul de Ajutor Economic
Gossplan-ului pentru perfecta cele din Uniunea Sovietică ra unor capacităţi nucleare,
Reciproc (CAER), organism
rea planului cincinal românesc.
creat încă din 1949, dar aban
Iniţiativa sovietică, mai mult
donat ca şi Cominformul, a 1962. Hruşciov la ONU
un balon de încercare decât un
fost repus în funcţiune în 1957,
plan concret, a fost retrasă un
preluând sarcina de a promova
timp în plan secund.
planurile sovietice şi ale aliaţilor
lor. Consfătuirea CAER de la Mai serios s-a dovedit noul
Moscova de la începutul anului avertisment dat de Hruşciov
1960 a pus în discuţia delega staliniştilor la Congresul al
ţiilor participante propunerea XXII-lea al PCUS din 1961,
de specializare economică a unde a reconfirmat programul
ţărilor socialiste, în funcţie de iniţial de înlăturare a „urmărilor
gradul de dezvoltare, tradiţiile cultului personalităţii”. Atent la
economice şi nevoile planifica ceea ce se întâmpla la Moscova
te. României, angajată puternic şi având în minte precedentul
pe calea industrializării de anului 1957, Dej a organizat,
tip stalinist, mai mult decât ca răspuns, o Plenară a CC al
care a dus la izbucnirea „crizei a dat un semnal de neutralitate virea surdă a românilor faţă de Bulgariei şi Poloniei, pe de o
rachetelor” în octombrie 1962, sovieticilor, aplicând la situaţia tot ceea ce sugera renunţarea la parte, şi cel al României, pe de
a dovedit că politica externă conflictuală formula „egalităţii unele atribute ale suveranităţii, altă parte; sovieticii au acţi
sovietică era încă extrem tuturor statelor socialiste”. „planul” era mai degrabă o onat mai degrabă ca media
de activă. România a reac Românii au încercat să înde declaraţie politică, atribuită unui tori. Discuţiile consultative
ţionat la situaţia creată prin plinească rolul de mediatori; personaj obscur, cu scopul de a pe marginea elaborării unor
desolidarizarea de Uniunea vizitând Beijingul în 1964, Ion reveni asupra ei sau de a o sus politici industriale comune au
Sovietică. Ministrul de externe Gheorghe Maurer a fost însă ţine, în funcţie de circumstanţe. fost pe punctul de a genera
al României, Corneliu Mănescu, întâmpinat cu neîncredere de Şi într-un caz, şi în altul, riscul un incident diplomatic, atunci
i-a comunicat secretarului de Mao Zedong. Iniţiativa lui Dej asumat de sovietici era minim. când reprezentantul Poloniei,
stat american Dean Rusk, la 4 s-a dovedit periculoasă, nereu Reacţia Bucureştiului a fost una vicepremierul Piotr Jaroszewicz,
noiembrie 1963, că România va şind decât să-i irite pe sovietici, previzibilă. Planul a fost califi a acuzat România că îşi încalcă
fi neutră în cazul unui conflict care, drept răspuns la conside cat în presa românească drept tratatele în mod constant10.
nuclear între URSS şi SUA. raţiile lui Mao privind anexarea un atentat la independenţa
Dincolo de calculele româneşti
Basarabiei de către URSS, s-au naţională, fiind criticat de înşişi
În urma presiunilor interne, de politică internă, neaccep
declarat gata să accepte un refe iniţiatorii săi la puţin timp după
dar şi a celor venite din partea tarea specializării economice
rendum în Basarabia, concomi aceea. Dej şi PMR stabiliseră
Ungariei, Republicii Democrate în cadrul CAER avea motive
tent cu unul în Transilvania. limitele jocului. România se va
Germane şi Cehoslovaciei, extrem de solide. Reducerea
păstra în orbita sovietică atâta
sovieticii au lansat din nou în Alegaţiile lui Hruşciov cu ajutorului alimentar acordat de
timp cât organizarea internă nu
CAER, în 1963, iniţiativa spe privire la referendumuri au fost URSS unor ţări cu o agricultură
va fi un subiect de discuţie, Dej
cializării economice. Delegaţia urmate la scurt timp de o nouă precară, veşnic în deficit, pre
intuind că, odată ce pârghiile
română, condusă de econo încercare de a testa reacţiile cum Polonia şi RDG, îi deter
militare sovietice vor fi fost
mistul principal al partidului, românilor. În februarie 1964, mina pe reprezentanţii acestora
înlocuite cu cele economice, să-i preseze pe sovietici să
Alexandru Bârlădeanu, a respins într-o revistă ştiinţifică sovietică,
ecuaţia puterii sale urma să aibă
viguros propunerile sovietice, sub semnătura unui econo impună specializarea agricolă
mai multe variaţii decât putea
arătând că România îşi va con mist, şi nu a unui lider politic, a României, ca viitoare sursă
determina de unul singur.
tinua programul de industriali a apărut un plan de organizare de produse agricole pentru
zare, chiar dacă va continua să economică a „regiunii dunăre Disputa economică dintre ţările industrializate. În cazul
colaboreze cu ţările socialiste şi ne”, care urma să cuprindă părţi România şi o parte a ţărilor Cehoslovaciei şi al Germaniei
să activeze în CAER. La întoar din URSS, Bulgaria şi România. socialiste a continuat pe tot Democrate, stoparea programu
cerea în ţară a delegaţiei, Dej a Modalitatea de organizare a parcursul anului 1964. Şedinţa lui industrial românesc nu făcea
organizat în 26 şi 27 februarie zonei facea din România cel mai Comitetului Executiv al CAER decât să asigure existenţa unei
o şedinţă a Biroului Politic al mare contributor la complexul din 21-24 aprilie 1964 a dus alte pieţe neselective. Temerile
CC al PMR, în care s-a asigurat economic internaţional, cu la o încordare fără precedent cehoslovacilor şi est-germanilor
de sprijinul întregii conduceri 42% din teritoriu şi 48% din a disputei, dusă acum între erau accentuate de faptul că
în demersul său de respingere a populaţie. Ştiută fiind împotri reprezentanţii Cehoslovaciei, majoritatea ţărilor socialiste,
iniţiativelor sovietice. Pentru a inclusiv România, începuseră să
face mai bine cunoscută poziţia achiziţioneze tehnologie occi
sa, Biroul Politic a decis să dentală mai performantă şi cu
lon Gheorghe Maurer Charles de Gaulle
organizeze o plenară a CC, în costuri de exploatare mai mici.
care punctul de vedere româ Între 1959 şi 1961, importurile
nesc să fie comunicat şefilor României din RFG s-au triplat,
locali de partid. la fel ca şi exporturile către
Italia, Franţa şi Elveţia. După
În conflictul dintre Moscova şi
ani de eforturi considerabile,
Beijing, fără a fi de partea niciu
în 1961 România avea cea
neia dintre tabere, Dej a sesizat
mai mare rată de creştere din
oportunitatea de a se distanţa de
Europa de Est.
Uniunea Sovietică şi de a se pune
la adăpost de eventualele măsuri
10. M. Retegan, Război politic în blocul
de retorsiune. Încă din 1960, la
comunist. Documente, Bucureşti,
al III-lea Congres al PMR, Dej 2002, p. 311
Soluţia românească dădea Reacţia Occidentului a fost conflictelor. Pe măsură ce la căderea regimului în 1989.
roade. Industrializarea bazată una pozitivă. În ceea ce pri baza puterii lui Dej a devenit Evenimentele din România
pe resurse proprii nu numai că veşte SUA, ţara pentru care mai solidă, divergenţele s-au păreau să respecte scenariul
redusese dependenţa României comerţul a fost întotdeauna transformat în fricţiuni între iugoslav. Luarea unor poziţii
faţă de ţările dezvoltate, dar un indicator fidel al colabo două state, şi nu între doi lideri. antisovietice clare şi dorinţa
contribuise la ridicarea nivelului rării politice, îmbunătăţirea Treptat, românii începeau să liderilor PMR de a scoate
de viaţă al populaţiei. Martorii percepţiei României s-a tradus revină la tradiţionalele sen treptat ţara din mecanismele
oculari îşi amintesc Bucureştiul prin acceptarea unei misiuni timente rusofobe, potenţate internaţionale aflate sub control
acelor ani ca un oraş prosper, economice româneşti, conduse de însăşi creaţia sovieticilor, sovietic recomandau Româ
relaxat, care începuse să-şi de Al. Bârlădeanu, care a sta Partidul Muncitoresc Român, nia pentru un viitor conflict
reamintească de înfloritoarea bilit condiţiile unui important fapt de natură să-i aducă acestu deschis cu URSS. Înlăturarea
perioadă interbelică. transfer de tehnologie. În iulie ia o popularitate crescândă. lui Hruşciov la 14 octombrie
1964, Ion Gheorghe Maurer, În 1965, o serie de instituţii 1964 printr-un vot al Biroului
Presat de sovietici să se
ministrul de externe, a vizitat româno-sovietice cu cert rol Prezidiului CC al PCUS, în
hotărască ce parte susţine în
Parisul, unde a avut o întreve propagandistic au fost desfiinţa fapt o lovitură de palat legală, a
conflictul cu China, dar sprijinit
dere cu generalul Charles de te, obligativitatea predării limbii readus în actualitatea sovietică
în ţară de un partid disciplinat,
Gaulle, adeptul Marii Europe ruse în şcoli a fost eliminată, iar lupta pentru putere. Pentru
Dej a decis să se distanţeze
de la Atlantic la Urali.
public de poziţia Moscovei.
Rezultatul a fost „Declaraţia Intrat într-o dispută publică cu
cu privire la poziţia PMR în sovieticii, Dej a decis să facă
problemele mişcării comuniste o serie de concesii români
şi muncitoreşti internaţionale”, lor. Una dintre acestea a fost
publicată în organul de presă limitarea acţiunilor aparatului
al partidului, Scânteia, la 23 represiv. Dacă în 1960 numă
aprilie 1964. O pledoarie directă rul deţinuţilor politici era de
pentru neamestecul în treburile 17.613, în decembrie 1962
interne şi libertatea de acţiune a numărul acestora se redusese la
fiecărei ţări socialiste, în limbaj 13.017, diferenţa fiind constitu
diplomatic, „Declaraţia din ită din foştii membri ai Gărzii
aprilie” poate fi interpretată ca de Fier eliberaţi din închisori.
luarea unei poziţii de neutrali Un an mai târziu, regimul a
tate armată de către România decis să acorde o amnistie
în conflictul sino-sovietic. parţială. În 1964, cea mai mare Congresul al XXII-lea al PCUS din 1961. Hruşciov în picoare,
Leonid Brejnev - al treilea de la stânga la dreapta
Vorbind despre China, declara parte a deţinuţilor politici au
ţia se referea, de fapt, mai mult fost eliberaţi. Spre deosebire de
la România. Recunoaşterea cum s-a întâmplat în celelalte
numele unor bulevarde şi clădiri moment, noul lider de la
dreptului Partidului Comunist ţări socialiste, eliberarea lor
celebre au redevenit româneşti, Kremlin, fostul secretar al
Chinez de a menţine bazele sta nu a fost însoţită de o discuţie
însuşi Marx a fost ataşat cauzei regiunii Dnepropetrovsk,
liniste în China era o acţiune de publică privind rolul organe
româneşti: la Bucureşti a apărut Leonid Brejnev, dorea să
natură să aducă sprijin politic lor de represiune în perioada
Însemnări despre români (1964), o păstreze relaţii bune cu toţi par
pentru liderii români din partea anterioară. Alexandru Drăghici,
culegere de texte din opera lui tenerii săi. Însuşi Dej, la puţin
Beijingului. ministrul de interne, execu
Marx în care politica Imperiului timp după ce i-a fost diagnos
tantul direct al ordinelor lui
„Declaraţia din aprilie” nu a Rus faţă de Principatele ticat un cancer pulmonar, a
Dej, a rămas în postul său, iar
scăpat prilejul de a critica şi pla Române era aspru criticată. murit la 19 martie 1965, fără
Securitatea şi (Miliţia au rămas
nurile de reorganizare econo- să desemneze explicit niciun
la adăpost de orice critici. În 1964, la cererea guvernului
mico-administrativă a României urmaş. La numai trei zile după
iniţiate în cadrul CAER, O dată declanşate, iniţial cu român, consilierii KGB din dispariţia sa, în urma unui vot
afirmând hotărârea PMR de a scopul de a prezerva puterea Securitate au fost retraşi, ser al Biroului Politic, cel mai tânăr
păstra în competenţele guver secretarului general al PMR, viciile speciale româneşti fiind membru al conducerii, Nicolae
nului de la Bucureşti conduce divergenţele cu sovieticii au singurele care au funcţionat Ceauşescu, a fost ales în funcţia
rea întregii economii naţionale. intrat în logica internă proprie fără consilieri sovietici până de secretar general al PMR.
Ceauşescu - România!
De la comunismul liberal la neostalinism (1965-1974)
a moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, comunismul românesc era mai
solid ca niciodată. În fruntea unui partid disciplinat, puţin dispus la
a organiza lovituri de palat, cu o economie în dezvoltare, care începea
să asigure cetăţenilor un nivel de viaţă decent, părea că noul lider al României Monedă
cu efigia
nu va trebuie decât să continue linia inaugurată de predecesorul său. „conducătorului
iubit"
Perioada în cauză, extrem de Apostol. Consacrat în funcţia

densă, a însemnat în realitate de preşedinte al Confederaţiei
trecerea României comunis Sindicale, Apostol nu s-a făcut
te de la o formă atenuată de remarcat decât prin docilitate
socialism la unul dintre cele mai şi prin lipsa ambiţiilor perso
retrograde regimuri. Început nale, fiind în toate situaţiile de
sub auspiciile reformelor libe partea lui Dej. Aşteptându-
rale, ca mijloc de consolidare a se să fie desemnat secretar
puterii, intervalul demonstrează general, Apostol a pierdut
prin evoluţiile sale incapacita războiul înainte de luptă,
tea structurală de modernizare considerând că nu este necesar
a regimului comunist. Ajuns să-şi pregătească succesiunea.
într-un punct nodal, acolo Spre deosebire de acesta,
unde trebuia să aleagă între o Nicolae Ceauşescu, în cele trei
continuare a reformelor, care zile scurse între moartea lui
ar fi dus la micşorarea rolului Dej şi şedinţa Biroului Politic
partidului, şi o restaurare a al CC al PMR, a reuşit să-i Gheorghiu-Dej împreună cu Nicolae Ceauşescu
atragă de partea sa pe membrii între muncitori
practicilor comuniste tradiţio
nale, Ceauşescu a optat, pentru conducerii. Cel care a propus
a menţine controlul, pentru a Biroului Politic candidatura sa
a fost Ion Gheorghe Maurer, componenţii „gărzii naţionale” 1933 şi 1938. Consecvenţa
doua variantă, camuflând-o în
preşedintele Consiliului de a Partidului Comunist, gru cu care Ceauşescu devenea
culorile naţionale. Este perioada
Miniştri, numit în această func pare formată şi cimentată în locatarul închisorilor româneşti,
unui comunism clasic, o etapă
ţie în martie 1961, cu sprijinul închisorile româneşti din timpul mai mult decât curajul său,
a opţiunilor, influenţate într-o
lui Ceauşescu. Drept răspla războiului. Născut la 26 ianuarie dovedea incapacitatea acestu
mică măsură de presiunea
tă, Ceauşescu i-a promis lui 1918, într-o familie de condiţie ia de a desfăşura o activitate
externă, mai mult însă de con
Maurer rămânerea în funcţia modestă, Nicolae Ceauşescu clandestină eficientă. Cu toate
diţiile interne de dezvoltare şi
pe care o ocupa. În esenţă, nu părea să se deosebească de acestea, aureola de martir al
de proiecţiile liderilor săi.
aceasta a fost tactica aplicată atâţia alţi copii de ţărani din mişcării l-a ajutat să urce în
Spre deosebire de Uniunea de pretendentul la putere în România perioadei interbelice. ierarhia comunistă, el devenind
Sovietică, în România comu relaţiile cu toţi ceilalţi membri Absolvent al ciclului primar de în 1938 secretarul organizaţiei
nistă transferul de putere s-a ai Biroului Politic. Lui Chivu instrucţie, obligatoriu şi gratuit, de tineret a partidului. În august
făcut lin, fără fricţiuni majore. Stoica i-a promis funcţia Ceauşescu a părăsit de tânăr 1940, după cedarea Basarabiei
„Baronii lui Dej” - aşa cum de preşedinte al Consiliului casa părinţilor săi, plecând spre şi a Bucovinei de Nord către
erau numiţi apropiaţii fostului de Stat, iar lui Al. Drăghici, Bucureşti în căutarea unui loc URSS, în contextul represiunii
secretar general - au preferat ministrul de interne, inamo de muncă. Ambiţios şi con anticomuniste, Ceauşescu a
să-l aleagă pe unul dintre cei vibilitatea. Anii petrecuţi de ştient de limitările impuse de fost arestat şi condamnat la trei
mai tineri membri ai Biroului Ceauşescu în preajma lui Dej condiţia sa modestă, el a intrat ani de închisoare. La sfârşitul
Politic. Singurul care emitea şi-au spus cuvântul. Român, de în 1932 în rândurile militanţilor termenului, pentru a împiedica
pretenţii cu privire la succe origine cvasiproletară, Nicolae comunişti, reuşind performanţa punerea sa în libertate, autori
siunea lui Dej era Gheorghe Ceauşescu era unul dintre de a fi arestat de patru ori între tăţile l-au transferat în lagărul
de la Târgu-Jiu; acolo a intrat în 1965, tinereţea lui Ceauşescu La puţin timp după alegerea cu Vasile Patilineţ, urma să
legătură cu şeful aripii interne a nu echivala cu lipsa experienţei sa, cu ocazia Congresului gestioneze activitatea armatei şi
partidului, Dej, şi cu secundul politice, el având deja o bază al IX-lea al PMR, desfăşurat în a internelor. La fel ca şi Stalin,
acestuia, Chivu Stoica. solidă în partid şi un exerciţiu iulie 1965, Ceauşescu a început Ceauşescu a procedat la o
temeinic al manipulării prin atacul frontal împotriva aceluia izolare treptată a adversarului
Venirea PCR la putere a creat
distribuirea demnităţilor publice pe care îl considera o piedică în cadrul aparatului de partid,
şi pentru Ceauşescu posibilităţi
şi politice. în lupta pentru putere absolută, preferând să îl controleze prin
nemărginite de afirmare. După
câteva funcţii locale lipsite Schimbarea liderului nu a adus Al. Drăghici, prin punerea în numirea unui adjunct. Era o
de importanţă, a fost numit după sine noutăţi esenţiale în discuţie a practicilor perioadei etapă din demersul de înlăturare
în 1949 ministru adjunct al politica românească. Atent la Dej. Înainte de toate, pentru a acestuia, înscrisă în dinamica
agriculturii, fiind însărcinat cu experienţa sovietică, Ceauşescu a demonstra că venirea sa generală a traiectoriei miniştrilor
impulsionarea procesului de şi-a început mandatul nelimi la putere reprezintă o nouă de interne comunişti. Mai întâi
colectivizare. Agricultura nu s-a tat prin denunţarea cultului etapă, partidul a revenit la criticaţi, lăsaţi în continuare
dovedit a fi un mediu stimulativ personalităţii lui Dej, şi nu a denumirea consacrată, Partidul să activeze în partid sau chiar în
pentru Ceauşescu, din moment
ce în martie 1950 acesta a
devenit adjunctul ministrului
forţelor armate, responsabil al
Direcţiei Politice a Armatei.
Momentele nodale ale carierei
lui Ceauşescu au coincis cu
cele ale lui Dej, înaintarea sa
pe scara ierarhică făcându-se în
paralel cu epurarea partidului,
în 1952, după înlăturarea „gru
pului antipartinic”, Ceauşescu
a devenit membru al CC, iar
după asasinarea lui Pătrăşcanu,
în 1954, a fost promovat mem
bru supleant al Biroului Politic,
în 1955 a devenit membru plin
al Biroului Politic, alături de
Alexandru Drăghici.
Impunerea autorităţii sale în Congresul IX al PMR
partid a urmat traseul clasic
specific mişcării comuniste. politicii sale. Întocmai precum Comunist Român. Fără a lansa funcţie, dar întotdeauna talonaţi
Ca membru al Biroului Hruşciov, dar cu mai puţin acuze directe la adresa lui Dej, de un fidel al noii puteri şi în
Politic, Ceauşescu s-a bucu temei decât acesta, Ceauşescu Ceauşescu s-a pronunţat şi cele din urmă înlăturaţi.
rat de încrederea deplină a a început să pozeze în demo împotriva cumulului de funcţii,
lui Dej, fiind desemnat şef al crat. Partidul părea să renunţe În august 1965, la iniţiativa lui
reuşind să impună modificarea
Secretariatului Organizatoric, la poziţiile antiintelectualiste, Ceauşescu, care avea probabil
Statutului PCR prin interzicerea
compartimentul care controla Ceauşescu transformându-se în minte exemplul Constituţiei
deţinerii mai multor funcţii de
numirile în funcţiile de con subit într-un protector al artelor staliniste din 1936, Constituţia
conducere.
ducere din partid. Mai mult, şi al libertăţii de expresie. României a suferit o serie de
odată cu trecerea timpului, lui Deosebirea fundamentală faţă Pe fondul lansării discuţiei cu modificări. Denumirea statului
Ceauşescu i s-a încredinţat şi de Dej a constat în rapiditatea privire la abuzurile comise de s-a schimbat din Republica
coordonarea pe linie de partid cu care a acţionat Ceauşescu Securitate, Al. Drăghici a fost Populară Română în Republica
a Ministerului de Interne, a pentru îndeplinirea scopurilor înlăturat din funcţia de minis Socialistă România, fapt care
Securităţii, armatei şi justiţiei. sale, atât în politica internă, cât tru de interne şi transferat în certifica parcurgerea unei etape
Astfel se face că, la momentul şi în cea externă. aparatul CC, unde, împreună în evoluţia către comunism,
mai exact instaurarea deplină

a socialismului. Schimbarea
Constituţiei a fost folosită
de noul secretar general în
demersul său de discreditare a
posibililor concurenţi. Pentru a
dovedi liberalismul noului lider,
Constituţia a introdus principiul
„legalităţii socialiste”, punând
astfel organele de represiune
sub controlul partidului. Au
fost limitate competenţele
Ministerului de Interne şi ale
Securităţii, fiind în schimb
sporite cele ale instanţelor de
judecată. Nicio persoană nu
putea fi reţinută fără a fi acuza Nicolae Ceauşescu şi Manole Bodnăraş
la o conferinţă de presă
tă pentru un termen mai lung
de 24 de ore. Însă, în lipsa unor
organisme de control indepen
dente, toate aceste prevederi într-o serie de consideraţii cu o grupare raţională a vechilor program de reforme interne şi
puteau fi eludate în funcţie de privire la eficienţa economiei regiuni româneşti, în funcţie de a continuat, în ritm accelerat,
circumstanţe. Ca şi în Uniunea româneşti, cerând scăderea cos legăturile tradiţionale, profi politica externă autonomistă.
Sovietică interbelică, prevederile turilor de producţie şi renun lul economic şi similitudinile
Încă din primele luni de guver
democratice ale noii Constituţii ţarea la practica pierderilor culturale. Anul 1968 a adus cu
nare, Ceauşescu a dat de înţeles
nu au lezat cu nimic activitatea planificate - în fapt, o formă sine un nou puseu de libera
liderilor sovietici că va con
organelor de represiune. Era de mascare a falimentului. Spre lism. Asemeni lui Hruşciov,
tinua linia inaugurată de Dej.
însă întărit considerabil rolul deosebire de predecesorul său, Ceauşescu a folosit „condam
Deşi, aşa cum se obişnuia în
partidului unic, acesta fiind care denunţa imitarea prac narea abuzurilor trecutului”
„comunitatea socialistă”, prima
denumit în Constituţie „forţa ticilor capitaliste, Ceauşescu în drumul său către puterea
sa vizită externă a făcut-o la
politică conducătoare a întregii şi-a susţinut afirmaţiile cu date absolută. Plenara CC al PCR
Moscova, în septembrie 1965,
societăţi româneşti”. comparative din România şi din din aprilie 1968 a decis reabili
Ceauşescu a făcut o impre
ţările capitaliste. La doi ani de tarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi
Plenara CC al PCR din 21-23 sie proastă noilor membri ai
la primele hotărâri, în octom înlăturarea lui Al. Drăghici din
decembrie 1965 a dat semnalul triumviratului moscovit, cerând
brie 1967, Plenara CC al PCR Comitetul Central.
unei noi politici economice. restituirea tezaurului românesc
a lansat un program de acţiune confiscat de guvernul lui Lenin
Criticând industrializarea forţată În mod evident, noul lider
prin care se viza eficientizarea în 1918. Sovieticii au răspuns
atât de dragă lui Dej, Ceauşes impusese o nouă manieră de
planificării economice, opti ameninţând că vor pune din
cu s-a lansat, în cuvântarea sa, a guverna şi de a-şi îndeplini
mizarea organizării adminis nou problema reparaţiilor de
scopurile. Eclectic, combinând
trativ-teritoriale, sistematizarea
rudimentele staliniste cu dis război datorate de România,
Al. Drăghici localităţilor rurale şi creşterea
cursul liberalizării hruşcioviste, determinându-l pe Ceauşescu
nivelului de viaţă al populaţiei.
Ceauşescu se voia nu consec să renunţe, pentru mulţi ani,
Una dintre legile cu efecte vent, ci eficient. Dacă Dej era să readucă în discuţie această
imediate a fost cea privind adeptul tacticii „pas cu pas”, de chestiune.
organizarea administrativă a natură să nu trezească reacţii
În plan militar, aflat sub fasci
teritoriului RSR, din februarie violente, Ceauşescu a atacat
naţia personalităţii mareşalului
1968, care concretiza o decizie simultan pe trei fronturi, imedi
Tito, Ceauşescu a decis în 1966
a Congresului al IX-lea şi era at după alegerea sa. Punând în
să ceară reformarea Tratatului
menită nu numai să simbolizeze discuţie moştenirea politică a lui
de la Varşovia, în sensul păs
denunţarea explicită a modelu Dej şi pe susţinătorii acesteia,
trării unui număr mare de trupe
lui sovietic, dar şi să realizeze el a dispus lansarea unui amplu
sub comandă naţională.
Primul dintre actele specta 10.000 de mărci, în funcţie de Relaţiile cu SUA au cunoscut Unite, ministrul de externe
culoase de politică externă gradul de pregătire profesio o traiectorie spectaculoasă, Corneliu Mănescu a fost ales, în
a fost stabilirea relaţiilor cu nală a celui în cauză. Situaţia fără precedent - cu excepţia septembrie 1967, preşedinte al
Germania Federală în 1967. economică decentă a României, perioadei Gorbaciov - în istoria Adunării Generale a ONU. A
După doi ani de tatonări, în climatul politic relaxat şi posi „lagărului socialist”. După ce, fost un moment fără precedent
care a încercat să depăşească bilitatea minorităţii germane în martie 1967, vicepreşedin în istoria relaţiilor internaţionale
blocada diplomatică impusă de de a-şi cultiva tradiţiile şi limba tele Richard Nixon sosise în postbelice, acela în care o ţară
RDG ţărilor socialiste în relaţia au făcut ca înţelegerea de la Bucureşti într-o vizită „particu comunistă accede la această
cu Germania Occidentală, Bonn să nu fie aplicată în lară”, la câteva zile de la refuzul demnitate cu sprijinul entuziast
ministrul de externe Corneliu masă până la începutul anilor de a rupe relaţiile cu Israelul al SUA, şi nu al URSS, ţară
Mănescu a făcut o vizită la ’80. O politică asemănătoare
Bonn. Întâlnirea dintre acesta a adoptat Ceauşescu faţă de
şi cancelarul Willy Brandt, la Israel în timpul conflictului
31 ianuarie 1967, a dus la stabi arabo-israelian din vara anului
lirea relaţiilor diplomatice din 1967. După ce, la 9 iunie 1967,
tre Germania Federală şi RSR. în frunte cu URSS, statele
Era nu numai sfârşitul doctri socialiste au decis suspenda
nei Hallstein, ci şi începutul rea relaţiilor diplomatice cu
unei perioade de intense fric Israelul, Ceauşescu a sesizat o
ţiuni politice între RDG a lui nouă oportunitate. Refuzând
Walter Ulbricht şi România lui să urmeze exemplul sovietic
Ceauşescu. Liderul român nu prin menţinerea reprezen
voia doar să facă opinie sepa tanţei româneşti la Tel Aviv,
rată în interiorul „lagărului”, ci, Ceauşescu şi-a întărit susţinerea
mai ales, să uşureze transferul de care începuse să se bucure
de tehnologie din Germania în Occident. Strângerea relaţii
Federală spre România, a lor dintre Israel şi România s-a
cărei economie avea dispe soldat cu stabilirea unei înţele
rată nevoie de tehnologii noi geri privind emigrarea evreilor
pentru a atinge eficienţa dorită. în Israel. Ca şi în cazul germa 1967. Preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, şi vicepreşedintele SUA
Mănescu încheiase şi o altă nilor, permisiunea se acorda în Richard Nixon la Bucureşti
înţelegere cu Brandt: cea privi urma achitării unei compensaţii

toare la permisiunea acordată ce varia între 2.000 şi 50.000
a avut loc o întâlnire între care a votat propunerea din
etnicilor germani de a emigra de dolari SUA. Există informa
Maurer şi preşedintele Lyndon considerente de imagine, şi nu
în Germania Federală. Potrivit ţii conform cărora, în unele
Johnson. Odată cu numirea din interes politic.
înţelegerii, emigrarea urma a cazuri speciale, „compensaţiile”
unui nou ambasador român la
fi permisă după achitarea unei plătite de guvernul israelian au Pentru a câştiga definitiv încre
Washington, Corneliu Bogdan,
sume variind între 4.000 şi ajuns până la 250.000 de dolari. derea americanilor, România
Ceauşescu a cerut SUA acor
s-a oferit, în octombrie 1967,
darea clauzei naţiunii celei mai
să medieze în conflictul dintre
favorizate, pentru a facilita
SUA şi Vietnam. Lăudabilă ca
Willy Brandt Walter Ulbricht Corneliu Mănescu creşterea volumului schimburi
intenţie şi acceptată de ameri
lor comerciale între cele două
cani, iniţiativa românească s-a
ţări. În mod ironic, aceasta avea
dovedit un eşec. Decişi să folo
să fie acordată peste opt ani,
sească orice mijloace pentru a-i
atunci când liberalismul lui Ceau
învinge pe americani, vietname
şescu era numai o amintire, iar
zii au folosit oficiile românilor
stalinismul începuse să câştige
pentru a disimula planurile ofen
din nou teren.
sive ale Vietkongului. Ofensiva
Ca urmare a percepţiei poziti Tet din ianuarie-februarie 1968
ve pe care o avea România în a dus la abandonarea misiunii
Occident şi mai ales în Statele româneşti de intermediere.
pericolul pierderii pârghiilor sovietici s-au temut. Potrivit

puterii prin liberalizare internă mărturiilor unor foşti ofiţeri
şi a câştigat un larg sprijin inter superiori din serviciul de infor
national, lucru ce reducea şi maţii al armatei, Ceauşescu i-ar fi
mai mult pericolul intervenţiei comunicat lui Dubcek că Cehos
militare sovietice. De altfel, în lovacia urma să fie invadată.
aceste condiţii, intervenţia
Pentru a-şi asigura sieşi şi
sovietică era inutilă şi con
armatei române condiţiile unei
traproductivă. Era inutil să
replieri, în acelaşi timp cu
răstorni un regim conservator,
invazia din Cehoslovacia, în
cu vederi liberale în politica
ziua de 21 august, la întâlnirea
externă, dar nu îndeajuns de
cu Tito de la Vârşeţ s-a ajuns la
influent încât să pună în pericol
o înţelegere privind eventuala
sistemul internaţional, aşa cum
retragere a soldaţilor români
se formase acesta după încheie
pe teritoriul Iugoslaviei, în
rea războiului.
cazul unei invazii sovietice.
Felul în care Ceauşescu s-a Asigurat de sprijinul occidental
comportat pe tot parcursul şi de cel al Iugoslaviei vecine,
„Primăverii de la Praga” a Ceauşescu a mobilizat armata
dovedit că ceea ce a urmărit şi a dat dispoziţia creării unor
liderul român a fost un câştig de miliţii numite gărzile patriotice,
Anii 70. Preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, este prezent la
una din ediţiile Târgului Internaţional de la Bucureşti imagine. Cu câteva zile înainte cu rol de trupe auxiliare. La 22
de intervenţia trupelor Tratatului august, din balconul clădirii
de la Varşovia în Cehoslovacia, CC al PCR, Ceauşescu a ţinut
Un alt lider alături de care nească, faptul că Ceauşescu a între 15 şi 17 august, Ceauşescu un discurs entuziasmant în care
Ceauşescu a ţinut să se afişeze condamnat intervenţia sovietică a vizitat Praga, unde a şi semnat a condamnat în termeni extrem
a fost cel al Franţei. Organizată este unul marginal. Ceea ce s-a un tratat de prietenie şi cola de duri intervenţia. Exaltat
pe parcursul a patru zile, între dovedit important a fost faptul borare cu Alexander Dubcek. şi încântat de efectul produs
14 şi 18 mai 1968, vizita nu că liderul partidului a conşti Vizita lui Ceauşescu la Praga, asupra auditoriului, Ceauşescu
a însemnat decât un exerciţiu entizat că poate obţine aceleaşi precedată de cea a mareşalului a calificat-o drept „un moment
de imagine. Venit la Bucureşti câştiguri de imagine aplicând Tito, a fost însoţită de o serie ruşinos în mişcarea muncito
după o escală la Moscova şi o politică externă autonomistă, de zvonuri şi supoziţii privind rească internaţională”, frază
una la Varşovia, Charles de dar o politică internă conserva o reeditare a Micii Antante, care iniţial nu figura în varianta
Gaulle a fost auditorul perfect toare. Astfel, el a putut evita scenariu de care până şi liderii scrisă a discursului.
pentru declaraţiile lui Ceauşescu
în favoarea desfiinţării blocu
rilor politico-militare şi a unei Cehoslovacii, printre tancurile sovietice în faţa
Radioului din Praga, în prima zi a invaziei din 1968
Europe unite. Liderul francez
credea că dă consistenţă devizei
sale favorite, „Europa de la
Atlantic la Urali”, iar Ceauşescu
a folosit ocazia pentru a-şi con
solida prestigiul de reformator
al relaţiilor internaţionale.
■ Momentul de cotitură
Punctul nodal în politica inter
nă a ceea ce avea să devină mai
târziu „regimul Ceauşescu” a
fost „Primăvara de la Praga”.
Din perspectiva istorică româ
povara responsabilităţii publice, Patilineţ, Manea Mănescu,

într-un timp record, „baronii Cornel Burtică, Ion Iliescu şi
lui Dej” au fost înlăturaţi unul Paul Niculescu-Mizil. Cei din
câte unul. Primul a fost Chivu urmă vor constitui echipa de
Stoica. Modest în capacităţi, dar sprijin a lui Ceauşescu în anii ce
avid de demnităţi publice, încă vor veni, fără a se transforma
din 1967 acesta a fost înlocuit însă, la rândul lor, în „baroni”.
de Ceauşescu din postul de Spre deosebire de Dej, care a
preşedinte al Consiliului de Stat. preferat să menţină la vârf o
Mai târziu avea să se sinucidă, echipă constantă, Ceauşescu
în circumstanţele unui scandal a preluat de la Stalin practica
cu implicaţii sexuale. În acelaşi „rotaţiei cadrelor”, pentru a-i
an, vicepremierul şi fostul împiedica pe noii potentaţi să-şi
concurent la funcţia de secretar facă o bază proprie de putere.
Momentul de glorie l-a constituit discursul din balconul C.C.-ului, în
august 1968, cu ocazia invadării Cehoslovaciei de către statele membre general, Gheorghe Apostol, a
ale Tratatului de la Varşovia, cu excepţia României
fost înlocuit de Ilie Verdeţ, a Cei care au mai supravieţuit
cărui carieră avea să cunoască o vreme în preajma sa au fost
un traseu sinuos sub Ceauşescu. Maurer şi Bodnăraş. Primul,
Ceauşescu era acum liderul Alexandru Drăghici, ministrul pentru că avusese un rol hotă
absolut, salvatorul ţării, cel care, de interne preferat al lui Dej, a râtor în venirea sa la putere,
după mulţi ani de umilinţe şi fost exclus din partid în timpul iar al doilea, după câte se pare,
anonimat, readusese mândria Plenarei CC din aprilie 1968, pentru că manifesta o înţelegere
naţională în sufletul românilor. în contextul discuţiilor legate maximă pentru ambiţiile politice
PCR a beneficiat şi el de acest de reabilitarea lui Lucreţiu ale soţiei lui Ceauşescu, Elena.
climat. Condamnarea inter Pătrăşcanu şi a lui Ştefan Foriş. Congresul al X-lea avea să
venţiei sovietice a fost urmată După intervenţia sovietică în aducă noi schimbări în structu
de un val de înscrieri în partid Cehoslovacia, Ceauşescu a
ra partidului. Comitetul Politic
ale intelectualilor, categoria accelerat procesul de epurare
Executiv, noua denumire a
în rândurile căreia partidul a „vechii gărzi”. În decembrie,
Biroului Politic, a fost împros
Alexander Dubcek înregistrase cele mai modeste în urma unei alte plenare a CC,
pătat prin cooptarea echipei
succese. Inclusiv cel ce avea Alexandru Bârlădeanu, Petre
lui Ceauşescu. Locul vechilor
să devină mai târziu disidentul Borilă şi Alexandru Moghioroş
Potrivit fostului prim-ministru comunişti a fost luat de Manea
Paul Goma s-a înscris în partid au fost obligaţi să se pensioneze
I. Gh. Maurer, îmbătat de în acele zile ale lui august. Mănescu, Paul Niculescu-Mizil,
înainte de vreme.
mulţime, Ceauşescu a fost mult Vasile Patilineţ, Virgil Trofin şi
În anii care au urmat, eforturile „Bătrânii” au făcut loc mai Ilie Verdeţ. Perfect talonaţi
mai dur decât se prevăzuse,
lui Ceauşescu au fost îndrep tinerilor Ilie Verdeţ, Vasile de „tinerii lupi”, Maurer şi
afirmaţie susţinută şi de faptul
tate către preluarea controlului
că varianta scrisă a discursului a
deplin asupra partidului prin
apărut cu o serie de modificări. „Tradiţionala prietenie" româno-sovietică s-a răcit în
înlăturarea „vechii gărzi”, dez 1968, când Ceauşescu l-a înfruntat pe Brejnev
Condamnarea invaziei a fost
voltarea pe mai departe a unei
însoţită de punerea la punct a
economii autarhice şi punerea la
unor planuri privind salvarea
punct a unei ideologii de natură
liderului şi a conducerii PCR în
să evite crizele doctrinare prin
cazul unui atac militar extern,
care părea că este sortit să trea
în afara îngheţării momentane
că socialismul de tip sovietic.
a relaţiilor cu Bucureştiul, con
ştienţi de pericolul la care ar fi Perioada coabitării lui
expus întregul „lagăr”, sovieticii Ceauşescu cu cei care îi ofe
s-au mulţumit să simuleze inva riseră puterea în 1965 a fost
zia, zile de-a rândul ambalând extrem de scurtă. Încrezători
motoarele tancurilor la graniţa că îl vor putea manipula uşor
cu România. pe Ceauşescu fără a purta
Nord şi Vietnamul de Nord. început la adresa noii literaturi.

Impresionat de transformă Spre deosebire de cazul sovietic,
rile din primele două ţări, fără a mai vorbi despre tragedia
Ceauşescu s-a lăsat cucerit de chineză, impactul imediat al noii
megalomania coreeană şi de politici ideologice a fost redus.
experimentele sociale chi Efectele sale s-au arătat însă în
nezeşti. Structurate în jurul timp şi au fost devastatoare. Mai
liderilor supremi, disciplinate şi mult pentru că au adus triumful
dotate cu o colecţie de citate, mediocrităţii în cultură şi ştiinţă
regimurile asiatice erau răspun şi mai puţin pentru că au creat o
sul la problemele socialismului psihologie politică de tip nou.
şi remediul revizionismului
În discursul de lansare a
în care părea să eşueze orice
programului cultural-ideolo
Cu Golda Meir. România nu a urmat exemplul
încercare de reformă.
gic, Ceauşescu a vorbit despre
celorlalte state socialiste şi nu a rupt relaţiile
diplomatice cu Israelul după 1967 La întoarcerea în ţară, în şedinţa „lupta împotriva cosmopo
Comitetului Politic Executiv litismului” şi „înlăturarea
Bodnăraş erau lipsiţi de influen condiţiile în care periculoasa din 6 iulie 1971, Ceauşescu a rămăşiţelor mic-burgheze din
tă reală, având un rol decorativ. liberalizare a fost oprită. În propus un ansamblu de măsuri mentalităţi”, propunându-le
Partidul ajunsese „pe mâini 1971, România a devenit parte prin care se viza revenirea românilor un comunism rigid,
bune”, gata să răspundă orică a GATT, iar în 1971 şi 1972 a partidului în poziţia de „măsură dar naţionalist. În această arie
ror comenzi date de lider. fost primită în FMI şi BIRD. a tuturor lucrurilor”. Era un se situează specificul ideologiei
Asemenea lui Lenin, convins că program în 17 puncte prin ceauşiste.
Mefient în ceea ce priveşte care se dorea permanentizarea
poate construi socialismul cu Prin măsuri formale, el a rein
orice mişcare de liberalizare
bani şi tehnologie occidentală, unui peisaj cultural uniform, de
internă care viza ieşirea socie staurat în cultură ortodoxia
Ceauşescu a căpătat acces la strictă partinitate, de natură să
tăţii de sub controlul partidului ideologică, fără a interzice însă
resurse financiare nesperate şi nu permită derapaje ideologice
şi reîntoarcerea la democraţia orice demers critic. Critica
la cele mai noi tehnologii. periculoase pentru regim.
„burgheză”, Ceauşescu a sus selectivă a fost în continuare
ţinut „Primăvara de la Praga” Lipsa unui program ideologic În istoriografia românească permisă, iar antiteza dintre
doar pentru că aceasta irita concret l-a făcut pe Ceauşescu acest program este denumit comunistul retrograd, violent,
Moscova. Niciuna din reforme să îşi îndrepte, după 1968, „minirevoluţia culturală”, corespunzând perioadei Dej, şi
le intrasistemice întreprinse de atenţia către China. Conducând expresie în care particula „mini” acela dinamic, modern al peri
Ceauşescu nu a vizat limitarea partidul cu o mână de fier, Mao se referă nu la suprafaţa ţării, ci oadei Ceauşescu a oferit o gamă
puterilor partidului, ci doar Zedong părea că găsise reţeta mai degrabă la amploarea şi la largă de posibilităţi de expri
legitimizarea acestora printr-un ideală prin îmbinarea stalinis impactul avut de noua politi mare, care puneau sub semnul
contract minimal cu societatea. că. Ca şi în cazul „campaniei întrebării natura regimului poli
mului cu etnicismul. Faraonicul
anticosmopolite” din URSS, tic, şi nu calităţile liderului de
Condamnarea invaziei sovietice cult al personalităţii de care se
oficializată în 1948, atacul a moment. Paradoxal, în opinia
i-a adus dividende interna înconjurase „preşedintele Mao”
ţionale nesperate. În august şi rezultatele spectaculoase ale
„revoluţiei culturale” recoman 1969. Preşedintele SUA Richard Nixon
1969, Richard Nixon a vizitat şi preşedintele României Nicolae Ceauşescu
România, transformându-l pe dau comunismul chinez ca un la Washington
Ceauşescu într-un politician model de urmat. Coreea de

cu vocaţie universală. La mai Nord avea şi ea un echivalent
puţin de un an de la vizita sa local. „Ideile ciuce” ale preşe
la Bucureşti, cuplul Ceauşescu dintelui Kim Ir Sen şi grandi
sosea la Washington pentru a oasele adunări populare făceau
întoarce vizita. perspectiva asiatică şi mai atră
gătoare pentru Ceauşescu.
Calculul s-a dovedit ireproşa
bil. România a putut obţine o În iunie 1971, Ceauşescu a
serie de concesii economice întreprins un turneu asiatic,
din partea Occidentului, în care a inclus China, Coreea de
specialiştilor, literatura română o neîntreruptă luptă a tuturor s-a format noua viziune a lui
a atins cel mai mare grad de provinciilor româneşti pentru Ceauşescu privind recrutarea
complexitate după declanşarea unire, independenţă politică şi cadrelor de conducere. Rapid,
„minirevoluţiei culturale”. Spre prestigiu internaţional. Treptat, masa de selecţie s-a redus
deosebire de scriitorii interzişi sub egida generalului Ilie drastic, limitându-se la cercul
din Uniunea Sovietică, care au Ceauşescu şi a unui cuplu de familiei sale - este drept, destul
transformat pieţele oraşelor propagandişti de la Institutul de de numeroasă. Paralel, pe fondul
în tribune ale literaturii critice, Istorie a PCR, Mircea Muşat şi accentuării psihozei, rolul politic
făcându-se cunoscuţi prin samiz Ion Ardeleanu, istoria româ al Elenei Ceauşescu a crescut
dat, scriitorii români talentaţi nilor, de la daci la contempo din ce în ce mai mult, ea ajun
s-au „refugiat” într-o literatură raneitate, a căpătat o coerenţă gând în scurt timp să devină al
Zaharia Stancu
politică de calitate, fără echi desăvârşită, care făcea din doilea personaj în ierarhia de
valent în fenomenul cultural perioada Ceauşescu punctul său partid şi de stat.
sovietic. Romanele lui Ion culminant. Legislaţia regimului a cunos
Lăncrănjan, Augustin Buzura,
Pentru a transforma partidul cut o înăsprire considerabilă.
Petru Popescu, Constantin Ţoiu
într-un instrument docil, incapa Pentru a preveni răspândirea în
ş.a., scrise în majoritatea lor
bil de a se împotrivi ordinelor, străinătate a literaturii neoficia
după 1971, lasă să pătrundă în
Ceauşescu a readus în activitate le, aşa cum se întâmpla în Uniu
textul lor atmosfera ideologică
un alt principiu stalinist: „rotaţia nea Sovietică, în decembrie
din România acelor ani, dar nu
cadrelor”. Conferinţa Naţională 1971 a apărut Legea secretului
prin scăderea calităţii literaturii,
a PCR din iulie 1972 a decis de stat, care interzicea publi
ci prin referinţele aluzive. De
legiferarea instabilităţii cadrelor carea în străinătate a oricărui
altfel, Zaharia Stancu, Eugen
de conducere. Nimeni, în afara material ce aducea prejudicii
Jebeleanu, Marin Sorescu ş.a. au Eugen Jebeleanu
intimilor lui Ceauşescu şi ai statului. Interdicţia de publicare
luat poziţie publică împotriva a textelor critice în străinătate era
„tezelor” ceauşiste, deplângând familiei sale, nu mai putea ocupa
o funcţie de conducere timp de numai una dintre prevederile
încercarea puterii de a reduce legii. În ansamblul său, aceasta
mai mulţi ani consecutiv. Lideri
cultura la mijloacele de expri urmărea să limiteze accesul la
mare ale realismului socialist. ai partidului impuşi în timpul
tranziţiei liberale de la perioada orice fel de informaţii, extin
La presiunile partidului, dar şi zând noţiunea de secret de stat
câştigaţi de privilegiile oferite, Dej la cea a lui Ceauşescu, ca
Vasile Patilineţ, Virgil Trofin şi la cele mai banale aspecte eco
o parte a scriitorilor, cum au nomice, fără a mai vorbi despre
fost Eugen Barbu şi Adrian Dumitru Popa, au fost margina
lizaţi sau înlăturaţi şi înlocuiţi cu armată, justiţie şi politică.
Păunescu, aveau să-şi reconsi
dere poziţiile publice, aşezân oameni de casă ai lui Ceauşescu, La 28 martie 1974, Ceauşescu a
du-se în fruntea noului curent precum Cornel Burtică şi Emil devenit preşedintele României.
Bobu. În această perioadă Marin Sorescu
cultural, rezultat al sintezei Prin instituirea funcţiei de
dintre Stalinism şi naţionalismul
etnicist: protocronismul. Identic Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională preşedinte comunist se dorea
a Scriitorilor, Bucureşti, 24 mai 1972
cu „teoria priorităţii ruse în găsirea unui echivalent al rege
ştiinţă”, lansată de Jdanov, pro lui, de natură să simbolizeze
tocronismul românesc exacerba vocaţia naţională a unui lider
importanţa factorului românesc care transgresa astfel limitele
şi a României în cultura, ştiinţa impuse de partid şi de bana
şi istoria universală. lele structuri guvernamentale
existente. Imaginea oficială
Una dintre ştiinţele care a avut care l-a consacrat în ipostaza
cel mai mult de suferit a fost de preşedinte a fost aceea în
istoria. Dacă în anii ’50 ea nu care, alături de noile însemne
părea decât o nesfârşită luptă naţionale, asemeni regilor,
de clasă, istoria României a Ceauşescu ţinea în mână un
devenit la începutul anilor ’70 sceptru „prezidenţial”.
Regimul comunist de la stagnare

la dezintegrare (1974-1989)
esăvârşirea dictaturii personale ceauşiste, prin
înfiinţarea funcţiei de preşedinte al RSR şi intro
ducerea practicii „rotaţiei cadrelor”, a făcut ca,
între 1974 şi 1989, în interiorul PCR să nu mai existe lupte
pentru putere care să vizeze funcţia de secretar general.
Lupta s-a desfăşurat însă la turii o stabilitate a privilegiilor,

orizontală, miza fiind creşte ceea ce a atras susţinerea aces
rea capacităţii de influenţare teia pentru politica sa. Accesul
a dictatorului, şi nicidecum la un stil de viaţă luxos pentru
înlocuirea sa. Spre deosebire de standardele româneşti, profilul
celelalte partide comuniste, în intelectual modest şi ameninţa
Nicolae Ceauşescu, 1974
PCR, pe tot parcursul perioadei rea represiunii explică lipsa
analizate, nu a apărut niciun unei platforme politice alter
grup de acţiune, nicio platfor native în timpul dictaturii lui
mă politică de natură să ofere Ceauşescu. Chiar dacă teroarea Stema Republicii Socialiste
o opţiune alternativă la puterea România 1972-1989
de stat nu a mai fost aplicată
lui Ceauşescu. După ieşirea pe scară largă şi nici nu a fost
completă din scenă a „baronilor de o violenţă extremă, spre Consecvent modelului eco energetică a determinat regimul
lui Dej”, Maurer prin demisie deosebire de perioada Dej, nomic stalinist, Ceauşescu a să pună în practică proiecte
în 1974 şi Bodnăraş prin deces regimul Ceauşescu a ţinut continuat politica de industriali nucleare. La Cernavodă, în
în 1976, Ceauşescu a avut nu să arate tot timpul că apelul zare forţată, cu scopul de a face apropierea Constanţei, a înce
numai ascendentul poziţiei la forţă era o chestiune de din România o putere econo put construirea unei centrale
sale, dar şi pe acela al vârstei şi oportunitate, şi nu de posibi mică autosuficientă. Eforturi atomice cu asistenţă tehnică
experienţei. lităţi. Atent totuşi la reacţiile majore au fost îndreptate către furnizată de firme canadiene.
Înlocuind epurările clasice cu occidentale, Ceauşescu nu a extinderea industriei petro După un scandal de spionaj
„rotaţia cadrelor” pe orizontală, mers cu raţiunile de imagine liere, o ramură cu tradiţie în economic, Securitatea încercând
Ceauşescu a avut de două ori publică atât de departe încât să România. Ca şi în programul să obţină ilegal patentele pentru
de câştigat. În primul rând prin opereze schimbări în politica politic, Ceauşescu a dovedit în reactoarele de tip „Candu”,
faptul că nu a permis structu sa internă. Dimpotrivă, pe cel economic o inconsecvenţă colaborarea a fost oprită. Cu
rarea unei opoziţii, devenind măsură ce izolarea internaţi cronică. Creşterea capacităţilor toate acestea, Ceauşescu a
unica sursă de putere şi pre onală a României s-a adâncit, de rafinare, cu scopul de a intuit şi în această industrie
stigiu în partid, iar în al doilea represiunea a jucat un rol din obţine mai multă valută liber posibilitatea măririi exporturi
rând a oferit totuşi nomencla ce în ce mai important. convertibilă din activităţile de lor. În consecinţă, România a
export, a adus ţara într-o stare construit, la mijlocul anilor ’80,
de dependenţă faţă de furnizorii două combinate pentru produc
Soţii Ceauşescu
externi. Unul dintre aceştia a ţia „apei grele”.
fost Iranul şahului Mohammad
Reza Pahlavi Aryamehr, cu care Obsedat de dorinţa de a face
Ceauşescu a întreţinut relaţii din România o putere regio
mai mult decât cordiale. Criza nală, în continuă căutare de
mondială din 1978 şi revoluţia surse de venituri externe şi
islamică iraniană au torpilat credite avantajoase, Ceauşescu
planurile lui Ceauşescu, acesta a orientat economia naţiona
văzându-se nevoit să apeleze la lă către producţia de export,
bunăvoinţa sovieticilor. Criza neglijând, în totalitate, piaţa şi
necesităţile interne. Rezultatul Datoria externă a României a civic al capitalei şi continu a anunţat reluarea sistematizării
imediat a fost instalarea unui cunoscut o evoluţie explozivă. area construcţiilor la canalul rurale, în fapt un eufemism care
deficit de produse industriale Dacă în 1977 aceasta era de Dunăre-Marea Neagră. Toate încerca să disimuleze planurile
şi de consum pe piaţa inter 3,6 miliarde de dolari, în 1981 cele trei proiecte au fost realiza unei noi „revoluţii agrare”.
nă. Conjunctura economică a atins suma de 9,5 sau, după te total sau parţial până în 1989. Conştient de stagnarea pro
mondială a fost şi ea potriv alte date, de 10,2 miliarde. Canalul Dunăre-Marea Neagră, ductivităţii în agricultură, sursa
nică planurilor româneşti. Confruntată cu incapacitatea de investiţie cu greu justificabilă principală de valută a României,
Dezvoltarea extensivă a indus plată, România a cerut reeşalo- economic, a fost inaugurat în Ceauşescu a repus în discuţie
triei româneşti, făcută în general narea datoriei, iar la recoman 1985, iar construirea nou un proiect vehiculat şi în URSS
cu o tehnologie depăşită, a darea FMI a decis scăderea lui centru al Bucureştiului, în timpul lui Hruşciov, încer
coincis cu o schimbare majoră importurilor şi creşterea expor dominat acum de imensa când să organizeze agricultu
de accente în sistemul econo turilor. Devastatorul cutremur clădire numită Casa Republicii, ra după proceduri specifice
mic mondial. După asimilarea de pământ din 1977, inundaţiile ajunsese într-un stadiu avan industriei: construirea de „oraşe
revoluţiei cibernetice, econo catastrofale din 1980 şi 1981 au sat în momentul înlăturării agrar-industriale”, menite să
miile occidentale au început să îngreunat şi mai mult situaţia dictatorului, în decembrie 1989. înlocuiască cele 13.000 de sate,
absoarbă din ce în ce mai greu economică prin pierderile Resistematizarea Bucureştiului ce urmau a fi demolate în între
produsele industriale româneşti, cauzate. a dus la distrugerea centrului gime. Locul caselor ţărăneşti
în majoritatea lor depăşite
tehnologic. Consecinţa a fost
creşterea ponderii materiilor
prime şi a produselor alimen
tare în exporturile româneşti şi
aplicarea pe scară largă a tacticii
de dumping. Pentru a asigura
necesarul planificat de valută, în
majoritatea lor, companiile
româneşti exportau sub preţu
rile de producţie. După ce îşi
făcuseră o profesiune de cre
dinţă şi un renume internaţional
din obstrucţionarea politicilor
integraţioniste ale CAER, româ
nii se vedeau acum nevoiţi să-şi
îndrepte din nou atenţia către
pieţele mai puţin selective din
Europa Răsăriteană şi să apele
ze la credite extrem de scumpe.
Nicolae şi Elena Ceauşescu la inaugurarea canalului
Dacă până la mijlocul anilor ’70 Dunăre-Marea Neagră
proporţia ţărilor socialiste în
comerţul exterior al României ■ „Revoluţiile" ceauşiste istoric al oraşului. Monumente din satele demolate a fost luat
atingea doar 33,8%, la începutul Catastrofele naturale, conjunc arhitectonice de valoare, bise de blocuri de locuinţe insalubre,
anilor ’80 aceasta a crescut la rici, foste clădiri administrative în majoritatea lor neracordate
tura internaţională şi starea
60%. România căzuse în capca şi case particulare au fost la sistemul de canalizare şi de
precară a economiei nu l-au
na întinsă chiar de ea, ajungând demolate. Biserica Ortodoxă furnizare a apei potabile şi
putut împiedica pe Ceauşescu
rapid într-o stare de dependenţă Română a rămas pasivă în faţa menajere.
să-şi pună în practică planu
cvasitotală faţă de URSS, ţară distrugerilor, patriarhul Teoctist
care furniza majoritatea materi rile. Într-o perioadă de criză, folosind toate prilejurile pentru Campania de sistematizare a
ilor prime deficitare. Era rândul acesta a decis începerea unor a-şi exprima susţinerea pentru atras proteste colective interna
sovieticilor să ceară ca relaţiile proiecte grandioase: sistemati politica regimului. Revoluţia ţionale, dar şi ale unor perso
comerciale să se desfăşoare, în zarea cursului Dâmboviţei (râul industrială a fost urmată de una nalităţi culturale româneşti.
marea lor majoritate, în valută care traversează Bucureştiul), similară în agricultură. În pri Comunităţi rurale din Franţa,
liber convertibilă. construirea unui nou centru măvara anului 1988, Ceauşescu Belgia, Elveţia şi Marea Britanie
mai puţin de 231 de comune au României de a returna creditele

participat la acest program, iar contractate înainte de termen,
în Franţa 95. Cu toate protes până în 1990. Era începutul
tele, înainte de suspendarea unei austerităţi fără precedent
programului de sistematizare în istoria teritoriilor româ
rurală în decembrie 1989, apro neşti. Tactica lui Ceauşescu
ximativ 500 de localităţi au fost a fost aceea de a menaja, în
desfiinţate prin demolare. măsura posibilităţilor, capitala,
punând în aplicare programul
Politica economică a regimului
de raţionalizare a consumului
a adus societatea românească
în pragul catastrofei umanita alimentar în oraşele din provin
re, efectele acesteia făcându- cie. În 1982, în unele oraşe au
se şi astăzi simţite din plin. fost raţionalizate pâinea, făina,
Goana regimului după valută zahărul, uleiul, laptele şi ouăle,
liber convertibilă şi proiectele în 1983 raţionalizarea s-a extins
faraonice de transformare totală în toată ţara, capitala fiind
a României au pus nivelul de însă exceptată. Abia în 1985
Mitingul P.C.R. la Bucureşti
viaţă al populaţiei pe ultimul febra raţionalizărilor a atins şi
plan. Decis să respingă orice Bucureştiul, ceea ce nu
formă de interferenţă în ceea înseamnă că până atunci acesta
au iniţiat acţiuni de salvare a Rezultatele obţinute au fost fusese un oraş prosper. În
ce numea „treburile interne”,
satelor din România. Consiliul impresionante, fapt ce dovedea cea mai mare parte a timpu
Ceauşescu a perceput reco
Europei, prin Congresul criza internaţională de imagine lui magazinele erau goale, iar
mandările cercurilor financiare
Puterilor Locale şi Regionale, a regimului. Până la sfârşitul occidentale de a-şi tempera atunci când se iveau produse
în sesiunea din martie 1989, anului 1989, numai în Elveţia, vandabile (în general tot ceea ce
politica investiţională drept un
a condamnat în termeni duri
206 comunităţi rurale s-au afront personal. Cu o economie nu putea fi exportat) se formau
distrugerea satelor, cerând auto
implicat în acţiunile de protest, aflată în criză, în care ritmul de şiruri interminabile. „Coada”
rităţilor să înceteze campania.
„adoptând” un număr egal de creştere era dat de producţia a ajuns o formă de existenţă
Prinţul de Wales a luat şi el
sate ameninţate din România. pe stoc, în decembrie 1982 socială pentru români. Era
poziţie publică la puţin timp
În Belgia, până în mai 1989, nu Ceauşescu a anunţat intenţia suficientă prezenţa unui grup
după aceea, condamnând poli
tica regimului într-un discurs
transmis de BBC. Implicarea
Nicolae Ceauşescu în una din numeroasele sale vizite la şantierele
sa nu s-a oprit la condamnarea din ţară, însoţit de soţie, oficialităţi, şi ziarişti. 1980
publică: moştenitorul tronului
britanic a susţinut o serie de
fundaţii occidentale ce
şi-au făcut o datorie de conşti
inţă din a denunţa politica lui
Ceauşescu. Organizaţia Mihai
Eminescu Trust, înfiinţată în
1987, s-a dovedit extrem de
activă în demersurile sale de a
coaliza opinia publică inter
naţională împotriva politicilor
comunitare din România. În
1989 a fost începută, cu parti
ciparea autorităţilor şi a unor
organizaţii civice din Franţa,
Elveţia, Olanda şi Belgia, „Ope
raţiunea Satele Româneşti”
(Opération Villages Roumains).
de oameni în faţa magazinelor redus la 30 de litri pe lună, iar ginecologic, pentru depistarea tuţiilor sociale din România.
pentru a începe formarea unui pentru autoturismele personale şi înregistrarea sarcinilor, în După 1989, ţara avea să devină
şir imens. De cele mai multe au fost introduse restricţii de vederea împiedicării avorturilor cunoscută lumii prin starea
ori, acesta se forma în aştep circulaţie în zilele de duminică. ilegale. Angajaţi ai Securităţii deplorabilă în care se găseau
tarea unei ipotetice maşini de Era de ajuns ca zăpada să supravegheau în permanenţă copiii instituţionalizaţi. Deşi
marfă. Întreaga dramă este blocheze câteva drumuri pentru spitalele şi maternităţile, pentru se cerea creşterea galopantă a
redată, într-o formă atenuată şi ca să fie temporar interzisă a preveni avorturile nesancţio natalităţii, finanţarea sistemelor
uşor hazlie, de un dialog ce se circulaţia. nate de procuror şi de comisia de asistenţă socială şi de sănă
putea auzi frecvent în oraşe medicală, aşa cum prevedeau tate era mai mult decât mizeră,
le României: „La ce staţi?”, Din ce în ce mai frustrat de legile. Pragul minim de vârstă începând cu sfârşitul anilor ’70,
întreabă ultimul venit în şirul de faptul că românii nu sunt un pentru permiterea avortului, în spitalele româneşti nu au mai
oameni; „Nu ştiu, la ce vine”, i popor „mare”, din punct de caz de necesitate medicală, a putut face achiziţii majore de
se răspundea de cele mai multe vedere numeric, partidul aproa fost ridicat în 1986 de la 40 la echipamente medicale. La înce
ori. Este uşor să-ţi dai seama de pe că a introdus obligativitatea 45 de ani. Încurajarea căsători putul anilor ’80, aprovizionarea
ce, în asemenea condiţii, procu
rarea hranei zilnice semăna cu
o veritabilă vânătoare. Din anul
1985, raţionalizării i-a fost ane
xat un fundament „ştiinţific”.
Unul din servitorii regimului,
medicul Iulian Mincu, cel care
după 1989 a ocupat o vreme
funcţia de ministru al sănătăţii,
a conceput un program de
„alimentare raţională”. Potrivit
acestuia, consumul optim de
alimente anual era de 54,88 de
kilograme de carne, 114 ouă,
20 de kilograme de fructe, 45
de kilograme de cartofi, 114,5
kilograme de făină, 14,8 kilogra
me de zahăr, 9,6 litri de ulei
şi 1,1 kilograme de margarină.
Nicolae Ceauşescu face o vizită de lucru pe şantierul Hidrocentralei „Râul Mare", din jud. Hunedoara,
Mai mult decât prescrierea in imagine mai apar Constantin Dăscălescu, losif Banc, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Ştefan Bârlea, 1982
unor cantităţi determinate de
alimente şi decât lipsa de vari
etate impresionează exactitatea
procreării. Scopul declarat ilor s-a făcut prin constrângere catastrofală cu medicamente
cifrelor cu care a operat autorul
al regimului era acela ca, la economică. Pentru cei necăsă şi materiale medicale nu a mai
acestei „descoperiri”.
sfârşitul anilor ’90, România toriţi a fost introdus „impozitul permis acordarea asistenţei de
Presiunile pentru creşte să numere 30 de milioane de pe celibat”. Pentru cuplurile profil în spitalele româneşti,
rea exporturilor de produse locuitori. După ce, în 1966, căsătorite de peste 25 de ani, unde o banală operaţie de
industriale, într-o tară a cărei îngrijorat de rata „nesatisfăcă dar fără copii, a fost introdus apendice putea avea un sfârşit
industrie se distingea printr-un toare” a natalităţii, Ceauşescu un alt impozit. Rezultatul a fost tragic. Starea sistemului medical
enorm consum de energie şi dispusese interzicerea avortului creşterea natalităţii, în perioada din zonele urbane a coborât
resurse, au impus raţionalizarea la cerere, în 1981, atunci când următoare, la o rată medie de sub standardele africane, în
consumului de energie electrică aceasta ajunsese la 6 la mia 18 la mia de locuitori. Efectele unele zone lipsind cu desăvârşi
şi termică, de gaze naturale şi de locuitori, a fost iniţiat un secundare au fost devastatoare. re. Raţionalizarea alimentelor, a
hidrocarburi. Toate necesi program fără precedent în A apărut o întreagă generaţie consumului de energie electrică
tăţile personale urmau să fie istoria statelor socialiste. În de copii nedoriţi, suferinzi de o şi termică nu a ocolit spitalele şi
subordonate celor ale statului. fabrici şi instituţii a fost intro serie de afecţiuni fizice şi men maternităţile. În timpul întreru
Consumul de benzină a fost dusă obligativitatea controlului tale, ce au populat reţeaua insti perilor inopinate în furnizarea
energiei electrice şi-au pierdut ■ Reacţii şi efecte condiţiilor de muncă cu salarii Verdeţ), la faţa locului a sosit
viaţa sute de copii, femei şi mult mai mari decât media, şi Ceauşescu. Într-un discurs
Acutizarea crizei economico-
bărbaţi a căror supravieţuire stângaci, în care a ţinut totuşi să
sociale a dus, în scurt timp, la minerii fuseseră şi ei afectaţi
depindea de asistenţa echipa de criză. Ei acuzau lipsa unei condamne greva, acesta a pro
apariţia protestelor colective şi
mentelor electrice. mis satisfacerea revendicărilor.
individuale. Primul semnal seri asistenţe medicale adecvate şi
La o zi după plecarea sa, zona
Învăţământul a fost subordonat os l-a constituit revolta mineri şomajul pe scară largă din rân
dul soţiilor şi fiicelor de mineri. a fost înconjurată de armată şi
producţiei. O parte din şcolile lor din Valea Jiului, din august
Securitate. Represiunea a fost
profesionale şi din liceele cu 1977. Categorie profesională La începutul lunii august,
minerii din Lupeni, localitate şi în acest caz, spre deosebire
specializare în diverse meserii extrem de solidară, datorită
cu tradiţie în mişcarea sindicală de perioada precedentă, una
au fost trecute în subordinea îndeosebi condiţiilor foarte
românească, au declanşat o selectivă; se urmărea nu atât
ministerelor de profil. Ca şi grele de muncă, minerii au fost
anihilarea iniţiatorilor mişcă
soldaţilor Ministerului Apărării, primii care au reacţionat la grevă spontană, cerând venirea
în Valea Jiului a lui Nicolae rii, cât mai ales intimidarea
elevilor şi studenţilor le-au fost noua politică economică a regi
lor şi a participanţilor. Spre
impuse „sarcini de producţie”, exemplu, Constantin Dobre,
fiind obligaţi să alterneze pro liderul minerilor, a fost trimis să
cesul de învăţământ cu munca „studieze” la Academia „Ştefan
fizică. Pentru a reduce numă Gheorghiu”.
rul profesorilor şi al orelor,
efectivul unei clase a fost mărit Condiţionarea strictă a salariului
considerabil, ajungând la cca primit de muncitori de îndepli
40—45 de elevi. Pentru a se nirea planurilor de producţie,
consuma cât mai puţină energie în condiţiile penuriei de materii
electrică şi termică, a fost intro prime şi ale tehnologiilor neper
dus procesul de învăţământ în formante, a produs o serie de
trei schimburi. nemulţumiri. În 1983, minerii
din regiunea Maramureş au pro
Cu toate măsurile restrictive şi testat împotriva noilor grile de
condiţionarea primirii salariilor salarizare. Pe parcursul anilor
întregi de îndeplinirea normelor 1986-1987 au avut loc proteste
de producţie, disciplina muncii colective ale muncitorilor din
rămânea o dorinţă neîndeplinită Cluj şi Iaşi. In februarie 1987,
a guvernanţilor. Consumul de studenţii Universităţii din Iaşi
alcool în timpul programului de au protestat împotriva condi
lucru, absenteismul şi furtul a ţiilor de studiu şi de cazare în
tot ceea ce putea fi transportat cămine.
făceau ravagii. Nici măcar omni
prezenţa Securităţii şi a Miliţiei Cea mai serioasă provocare la
în uzine şi instituţii nu putea adresa regimului a constituit-o
pune stavilă degringoladei. greva muncitorilor din Braşov -
unul din centrele industriale
Corupţia, propagată ca formă majore ale României - din
de autoapărare a corpului noiembrie 1987. Spre deosebire
Ziarul Scânteia, 4 august 1977
social şi de atenuare a situaţiilor de cazurile precedente, pro
extraordinare create de stat, a testele muncitorilor braşoveni
căpătat forme endemice. Admi mului. Detonatorul exploziei a Ceauşescu. Pe lângă revenirea nu s-au oprit numai la a cere
nistraţia, sistemul de sănătate, fost noua lege a pensiilor, care la vechile prevederi ale legii, îmbunătăţirea condiţiilor de
serviciile, aparatul coercitiv şi desfiinţa pensiile de invaliditate ei mai cereau reducerea zilei viaţă. Mobilizaţi chiar de regim,
în mai mică măsură învăţămân şi mărea vârsta de pensionare de lucru la 6 ore şi reflectarea cu prilejul alegerilor generale,
tul au fost grav afectate, dând de la 50 la 55 de ani. Nu erau obiectivă în presă a evenimen aceştia au trecut la acte de nesu
naştere unor practici care, odată însă singurele nemulţumiri ale telor. Pentru că situaţia risca să punere, ocupând sediul local al
cu trecerea timpului, au fost minerilor. Deşi puterea căutase scape de sub control (minerii partidului şi devastându-l.
asimilate organic. să-i menajeze prin compensarea l-au sechestrat pe premierul Ilie În cele din urmă, ordinea a fost
Dinescu, cunoscut pentru decla

dar a impus obligativitatea
raţiile sale critice, au avut un
respectării drepturilor omului
efect limitat, Securitatea reuşind
de către toate ţările semnatare.
imediat să îngrădească drastic
Schimbarea de decor politic,
posibilitatea de a comunica
care reducea din importanţa
a protestatarilor. Cunoscută
acordată de Occident regimuri
ca disidentă înainte de fonda
lor comuniste rebele, a generat
rea sindicatului liber, Doina
o adevărată emulaţie în rândul
Cornea, lector al Facultăţii de
mişcării disidenţilor din întreaga
Filologie din Cluj, s-a implicat
Europă Răsăriteană. Mişcarea
şi în campania de condamnare
pentru respectarea Constituţiei
a sistematizării rurale, fiind
şi a drepturilor cetăţeneşti din Ion Pacepa
consemnată la domiciliu până la
Uniunea Sovietică şi Charta
22 decembrie 1989.
Ilie Verdeţ 77 au fost doar câteva dintre
efectele directe ale Acordului Chiar dacă situaţia era bine
Externe, serviciul care avea în
final. În România, cu excepţia cunoscută de guvernele occi
restaurată, iar represiunea a competenţă spionajul extern
disidenţei lui Paul Goma, care dentale, tensionarea relaţiilor
căpătat forme ce aminteau de românesc, a schimbat radical
i-a cerut public lui Ceauşescu cu România nu a survenit decât
perioada anilor ’50. imaginea lui Ceauşescu în
să se solidarizeze cu Charta 77, târziu. Venirea la putere în SUA
rândul politicienilor americani.
Politica externă a regimului această mişcare a rămas fără a preşedintelui Jimmy Carter a
nu a suferit modificări radi Cartea sa Orizonturi roşii, deşi
urmări. În condiţiile absenţei adus o schimbare de accent, în
cale decât în etapa sa finală. irelevantă pentru activităţile
unei mişcări de disidenţă, opozi sensul transformării nivelului de
spionajului românesc, a produs
Transformând „independenţa ţia civilă la adresa regimului s-a respectare a drepturilor omului
un adevărat şoc public prin
şi neamestecul în treburile redus la câteva cazuri izolate şi în criteriu de evaluare, fără
interne” într-un adevărat fetiş, incursiunea pe care o făcea
la audierea în masă a programe să aducă însă o răcire bruscă
România a fost aproape exclusă în viaţa privată a cuplului
lor posturilor de radio „Europa a relaţiilor cu această ţară. În
Ceauşescu.
din Tratatul de la Varşovia şi Liberă” şi „Vocea Americii”. decembrie 1977, secretarul de
din CAER. Părăsită de aliaţii Cazuri de protest precum cel stat pentru finanţe Michael Pentru a se menţine în atenţia
săi tradiţionali şi izolată de al Doinei Cornea, al lui Iulius Blumenthal, aflat la Bucureşti, comunităţii internaţionale,
Occident, ea a devenit „margi Filip şi Dumitru Alexandru ţinea să-l asigure pe Ceauşescu Ceauşescu a folosit două stra
nalul” comunităţii internaţiona Pop, fondatorii sindicatului de importanţa pe care SUA o tageme. Prima dintre acestea
le, poziţie în care era concurată liber „Libertatea”, al lui Radu acordă relaţiilor cu România. a constat în exercitarea unor
doar de Albania. Filipescu, arestat şi condamnat Fuga din ţară, în 1978, a lui presiuni continue asupra lui
pentru distribuirea de manifeste Ion Pacepa, şeful adjunct al Yasser Arafat pentru a accepta
Schimbarea percepţiei inter
anticeauşiste, al poetului Mircea Departamentului de Informaţii medierea României în conflictul
naţionale asupra regimului de
la Bucureşti şi scăderea rolului
acestuia în politica mondială au
fost procese care s-au petrecut Doina Cornea Mircea Dinescu Paul Goma
treptat. Comunitatea internaţi

onală a adoptat cu întârziere o
poziţie unanimă faţă de regimul
ceauşist. Unul dintre semnele
certe ale declinului politicii lui
Ceauşescu a fost transformarea
problemei drepturilor omului
într-o categorie politică. Acordul
final semnat la Conferinţa
pentru Securitate şi Cooperare
în Europa de la Helsinki, în
1975, a reconfirmat statu-quo-ul
politic şi teritorial postbelic,
Jimmy Carter Michael Blumenthal Valéry Giscard d'Estaing François Mitterrand Yasser Arafat Leonid Brejnev
cu Israelul. A doua a fost con menţină pe Ceauşescu într-o reuşea să menţină situaţia sub rilor Tratatului de la Varşovia
diţionarea achiziţiilor româneşti zonă de aproximativă vizibilita control. Între 1980 şi 1985, din iulie 1989 Ceauşescu a
de tehnologie occidentală de te publică. după 25 de ani de obstrucţi adoptat un limbaj anacronic,
vizitarea capitalelor respective. onare a iniţiativelor sovietice, acuzând „dezideologizarea rela
Relaţiile cu URSS s-au modifi
Astfel au stat lucrurile, de România a aderat la „doctrina ţiilor internaţionale” şi „subes
cat odată cu trecerea timpului.
exemplu, în relaţia cu Franţa. Brejnev”, arătându-se chiar mai timarea luptei de clasă de către
Chiar dacă nu au fost nicioda
Deşi Ceauşescu şi Valéry radicală decât Uniunea Sovietică unele regimuri”.
tă în termeni foarte cordiali,
Giscard d’Estaing se detestau în propunerile sale de restaurare
Brejnev a tolerat politica auto Partidul, lipsit de influenţă reală
reciproc, perspectiva unor con a ordinii.
nomă a lui Ceauşescu, ştiind că şi transformat într-un decor al
tracte majore cu Renault şi Bull
aceasta nu ameninţă stabilitatea Venirea la putere a lui megalomaniei ceauşiste, nu a
l-a făcut pe preşedintele francez
sistemului. Pe măsură ce criza M. S. Gorbaciov şi declanşarea opus nicio rezistenţă. Paralizaţi
să-şi depăşească reţinerile în
economică din România se procesului de reformă au rea de frica pierderii privilegiilor,
două rânduri, în 1976 şi 1979.
adâncea, iar semnalele îngri dus relaţiile dintre cele două ţări conducătorii săi au acceptat
Dezvăluirea, în 1982, a „cazului
jorătoare la adresa stabilităţii la un punct critic. În mai 1987, fără amendamente aventuri
Haiducu”, ofiţerul de Securitate
regimurilor comuniste se înmul Gorbaciov a sosit la Bucureşti, le politice şi economice ale
trimis la Paris pentru a angaja
ţeau, Ceauşescu a început să se într-o ultimă încercare de lui Ceauşescu, chiar dacă nu
ucigaşi străini pentru asasinarea
reapropie de Uniunea Sovietică, a-l convinge pe liderul român manifestau un entuziasm deo
lui Virgil Tănase şi a lui Paul
în anii 1980-1981 Ceauşescu de necesitatea reformelor, sebit în executarea ordinelor.
Goma, a oferit preşedintelui
a cerut în repetate rânduri întâlnirea nu a făcut decât să Creşterea importanţei politice
Francois Mitterrand un pretext
Moscovei să iniţieze organiza oficializeze diferendele dintre a soţiei lui Nicolae, Elena, dar
plauzibil pentru anularea vizitei
rea unei conferinţe a partidelor cele două ţări, România situân şi a celorlalţi membri ai familiei
în România. Aceeaşi tactică
comuniste, cu scopul adoptării du-se atunci, alături de RDG şi Ceauşescu, în frunte cu fiul cel
a funcţionat şi în relaţiile cu
unei poziţii unice privind eveni Cehoslovacia, pe poziţiile cele mare Nicu, a imprimat comu
Marea Britanie. Deşi diplomaţii
mentele din Polonia. În esenţă, mai conservatoare. nismului românesc un caracter
reginei informau conştiincios
despre starea de lucruri din Ceauşescu propunea intervenţia Deziluzionat şi depăşit de dinastic. Mai întâi timid, apoi
România, contractul cu BAI ţărilor socialiste în Polonia în evoluţiile din ţările socialiste, la cu o din ce în ce mai mare
privind construirea primului cazul în care guvernul local nu întâlnirea de la Bucureşti a lide hotărâre, Ceauşescu părea că
avion de pasageri românesc a obişnuieşte societatea cu ideea
făcut-o pe aceasta să accep succesiunii lui Nicu Ceauşescu.
Elena Ceauşescu Nicu Ceauşescu
te perspectiva neplăcută a Promovat şef al Uniunii
unei întâlniri cu Ceauşescu la Tineretului Comunist, apoi
Palatul Buckingham, în 1978. secretar regional de partid în
Gesturi demonstrative precum judeţul Sibiu, Nicu părea totuşi
condamnarea invaziei sovie mai interesat de o viată monde
tice în Afganistan, în 1979, şi nă tumultuoasă decât de o vii
trimiterea sportivilor români toare carieră politică. Convinsă
la Jocurile Olimpice de la Los de calităţile sale intelectuale şi
Angeles, în 1984, au reuşit să-l adoptând rolul de protector al
sală, Pârvulescu a fost exilat că atenţia lumii este îndreptată

din Bucureşti într-un oraş de spre România, Ceauşescu s-a
provincie, unde i s-a impus limitat la a întări supravegherea
domiciliul obligatoriu. contestatarilor prin impu
nerea unui domiciliu forţat.
Abia la 10 martie 1989, câţiva
Contestarea venea totuşi din
vechi militanţi ai partidului -
afara partidului activ, din partea
Gheorghe Apostol (fostul con
unui grup de vechi comunişti
tracandidat al lui Ceauşescu în
ce îşi propuneau restaurarea
Silviu Brucan 1965 şi secretar general în peri
rolului partidului şi aducerea sa
oada 1954—1955), Alexandru
în acord cu tendinţele politice
Bârlădeanu (artizanul politicii
din acel moment.
economice autonome),
soţului său, Elena Ceauşescu Constantin Pârvulescu (fost Singurul „câştigător” al regimu
a început, după 1971, să se membru al triumviratului lui Ceauşescu a fost Securitatea,
impună public ca personalitate care condusese partidul după întărită din punctul de vedere al
ştiinţifică, avansând, în paralel, înlăturarea lui Ştefan Foriş), competenţelor odată cu apariţia
în ierarhia de partid şi de stat Silviu Brucan (redactor-şef primelor semne de opoziţie,
până la demnitatea de prim- al oficiosului PCR, Scânteia, poliţia secretă a regimului nu a
viceprim-ministru. Setea ei de între 1944 şi 1956, ambasador mai practicat teroarea de masă.
a colecţiona titluri academice în SUA între 1956 şi 1959 şi Deşi în majoritatea cazurilor
mergea până acolo încât, cu la ONU între 1959 şi 1962), se folosea intimidarea şi mai
ocazia fiecărei vizite externe, Corneliu Mănescu (ministru puţin forţa brută, Securitatea a
oamenii lui Ceauşescu făceau de externe între 1961 şi 1972 reuşit să controleze cu stricteţe
şi singurul preşedinte român societatea românească. Oamenii Congresul al Xll-lea al P.C.R.:
presiuni pentru ca Elenei să-i „aplauze furtunoase"
fie acordate distincţii academice al Adunării Generale a ONU săi nu s-au dat în lături nici de
sau titluri doctorale onorifice. în 1967-1968) şi Grigore la asasinate. Atentatele nereuşite
În 1974 a fost cooptată în Răceanu (veteran al PCR) - au asupra unor membri ai redacţiei
Academia Română, însă, spre adresat o scrisoare publică româneşti a postului de radio reţea de informatori, al căror
cinstea lor, academicienii s-au lui Ceauşescu, cunoscută sub „Europa Liberă” şi cazul număr exact nu este cunoscut
împotrivit demersurilor sale de numele de „Scrisoarea celor inginerului Gheorghe Ursu, nici astăzi, poliţia politică gira
a deveni preşedinte al forului. şase”. Pentru prima oară, foştii omorât în arest la comanda aproape toate domeniile vieţii
lideri ai partidului i-au cerut lui ofiţerilor de Securitate, dove din România, ajungând să se
În toamna anului 1971, la Ceauşescu să înceteze campania desc că reţinerea în folosirea identifice, mai ales în anumite
întoarcerea din Asia, Ion de sistematizare, să restaure violenţei era rezultatul unor sfere, cu aparatul de stat. Criza
Iliescu, cel căruia Ceauşescu îi ze libertăţile cetăţeneşti şi să directive ceauşiste, şi nu al economică a însemnat o nouă
încredinţase sectorul propagan îmbunătăţească nivelul de trai al unor schimbări de mentalitate. oportunitate pentru câinele de
dei, a fost înlăturat din con populaţiei. Conştient de faptul Beneficiind de o impresionantă pază al regimului. Cu un plan
ducere în urma dezacordurilor
anual de procurare a valutei,
legate de previzibila îmbrăţişare
Securitatea a preluat o serie de
a modelului chino-coreean.
Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov activităţi economice, oamenii
Singurul gest de contestare
săi fiind printre puţinii români
publică din partea unui mem
familiarizaţi cu procedurile de
bru al CC al PCR a fost cel al
afaceri occidentale încă dinainte
lui Constantin Pârvulescu, vechi
de 1989. Pe măsură ce cuplul
militant comunist prosovietic,
dictatorial îşi pierdea încrederea
care la Congresul al XII-lea al
în partid şi în aparatul de stat,
PCR a dezavuat cultul perso
Securităţii i-au fost transferate
nalităţii, refuzând să voteze
o serie de competenţe şi sarcini,
pentru realegerea lui Ceauşescu
aceasta eludând orice formă de
în funcţia de secretar general.
control în afara aceluia exercitat
Întrerupt şi evacuat imediat din
de Ceauşescu.
■ Sfârşitul Lászlo Tökés devenise un motiv

Congresul al XIV-lea, din de îngrijorare pentru autorităţi.
noiembrie 1989, a fost aşteptat Cunoscut prin poziţiile sale cri
de societatea românească cu tice la adresa politicii naţionale
speranţa anunţării unui program a regimului în decursul anilor
de reforme. Spre stupefacţia şi ’80, pastorul maghiar a fost
indignarea generală, Ceauşescu supus unor persecuţii repetate
nu a făcut decât să reia vechile atât din partea regimului, cât
teze privind politica de indepen şi din aceea a superiorului său
denţă şi necesitatea continuării ecleziastic, episcopul reformat
industrializării. Mai mult, pentru Papp. Devenit cunoscut atât
a nu lăsa nicio şansă celor ce în România, cât şi pe plan
22 decembrie 1989. Armata se solidarizează
mai sperau, secretarul general internaţional, datorită spriji cu populaţia
a anunţat începutul retehno nului acordat de guvernul de
logizării industriei, lucru ce la Budapesta, în 1989 Tökés ţiilor cu ajutorul armatei. La 17 Ceauşescu nu a mai apucat să
presupunea noi eforturi investi devenise deja periculos pentru decembrie, în urma deschiderii îşi termine discursul. În locul
ţionale. Un moment important regim. La jumătatea lui decem focului împotriva demonstran uralelor obişnuite, din piaţă
al congresului a fost încercarea brie 1989, îngrijorat de posibilul ţilor, au fost făcute 122 de vic s-au auzit ţipete, urmate apoi
lui Ceauşescu de a mai face efect al acţiunilor sale, episco time. Pentru a distruge dovezile de debandadă. Centrul oraşului
încă o dată apel la sentimentele pul Papp a decis să îl mute pe represiunii, o parte din morţi au a fost ocupat, spre seară, de
naţionale, cerând „anularea con Tökés din parohia timişoreană. fost duşi în grabă la Bucureşti grupuri de demonstranţi anti
secinţelor Pactului Ribbentrop- După o serie de tergiversări, la şi incineraţi. Pe 18 decembrie, comunişti. Represiunea a fost
Molotov”. Declaraţia echivala 15 decembrie 1989 s-a încercat muncitorii din Timişoara s-au sălbatică. Armata şi Securitatea,
cu o cerere adresată URSS de punerea în aplicare a ordinului alăturat protestelor, ceea ce chemate să instaureze ordinea,
a restitui României Basarabia de mutare. Casa pastorului, a făcut ca la 20 decembrie au folosit muniţie de război,
şi Bucovina de Nord. Apelul deconectată de la reţeaua de autorităţile să piardă controlul făcând numeroase victime.
său nu a avut efectul scontat. electricitate şi fără posibilitatea asupra oraşului. În aceeaşi zi,
Incapabil să conştientizeze
Epuizată de lipsuri şi interesa de aprovizionare, a fost încon după ocuparea sediului local
gravitatea situaţiei, Ceauşescu
tă mai mult de transformările jurată de un cordon de credin al partidului, Timişoara a fost
a ordonat repetarea încercării
din Uniunea Sovietică şi din cioşi, care s-au opus încercărilor declarată „oraş liber”.
de organizare a unui miting.
celelalte ţări socialiste, popula Miliţiei de a-l evacua.
Aflat în Iran într-o vizită de Rezultatul avea să fie unul
ţia a ignorat apelul. Răbdarea
Ceea ce părea un caz izolat de stat, Ceauşescu a revenit de catastrofal. Primul semnal de
proverbială a românilor depăşise
nesupunere s-a transformat, în urgenţă în ţară. Crezându-se în alarmă l-a constituit refuzul
limitele rezonabilului.
intervalul 15-17 decembrie, faţa unui scenariu asemănător ministrului apărării, Vasile
Scânteia avea să vină din vestul într-o demonstraţie anticomu aceluia din vara anului 1968, Milea, de a mai folosi armata
ţării. La Timişoara, situaţia nistă de masă. Bucureştiul a el a încercat să restabilească împotriva demonstranţilor. În
preotului reformat maghiar ordonat reprimarea demonstra ordinea prin invocarea unui circumstanţe neelucidate nici
complot al „forţelor impe până astăzi, generalul Milea s-a
rialiste”. În seara zilei de 20 sinucis. Ceauşescu a încercat
decembrie, Ceauşescu a ţinut să predea comanda trupelor şi
Pe străzile Timişoarei la 18 decembrie 1989
o cuvântare televizată în care a funcţia de ministru generalului
calificat revolta de la Timişoara Victor Stănculescu. Accidentat
drept acţiune concertată a unor mai mult decât oportun,
„elemente huliganice”, sugerând Stănculescu nu a mai reapărut
că în spatele evenimentelor s-ar în Bucureşti până la căderea lui
afla „iredentismul maghiar”. A Ceauşescu. Lipsită de coman
doua zi, prost sfătuit de apropi dant, demoralizată de folosi
aţii săi, a convocat un miting în rea sa ca forţă de represiune,
Bucureşti, pregătindu-se proba armata s-a retras în dispozitiv
bil să reia, într-o formă extinsă, în cursul aceleiaşi zile. Deşi nu
cuvântarea din seara precedentă. mai controla situaţia, Ceauşescu
Mai mult decât atât, intermez politic naţional, PCR a rămas

zoul liberal din anii 1963—1971, în toată perioada interbelică
soldat cu eliberarea celei mai un partid de buzunar, fără
mari părţi a deţinuţilor poli implicare în exerciţiul politic
tici şi slăbirea momentană a care să fi putut duce la apariţia
constrângerilor ideologice, unor platforme alternative de
este identic cu ceea ce s-a acţiune. Mai mult decât atât,
întâmplat în URSS în perioa lipsa unui program de acţiune
dele 1932-1934 (neo-NEP-ul organic, preluarea în corpo
stalinist), 1938 (numirea lui re a celui stalinist, încă de la
Beria în postul de ministru de începutul guvernării, au dat
interne) şi 1958-1964 (proce comuniştilor români o perspec
Liderul Frontului Salvării Naţionale (FSN), sul de reabilitare a victimelor tivă specifică asupra socialismu
Ion lliescu (centru) în sediul TVR, decembrie 1989
marilor epurări), fără să afecteze lui. În fapt, pe toată perioada
a decis adunarea locuitorilor în condiţiile în care se subsuma sistemul. guvernării sale, PCR nu a făcut
capitalei în faţa sediului CC al noii ideologii naţionale. Fronda decât să amestece, în proporţii
Explicaţia rezidă, credem, în
PCR. El nu a mai fost lăsat nici antisovietică a împins limitele diferite, ingredientele stalinis
profilul social şi în tiparele
măcar să-şi înceapă discursul, temporale ale stalinismului mului, dovedindu-se insensibil
mentale ale Partidului Comunist
demonstranţii declanşând atacul clasic în România până în 1963, la curentele modernizatoare din
Român.
asupra clădirii. În disperare de iar deschiderea economică către interiorul mişcării.
cauză, Ceauşescu a părăsit clă Occident, o compensare pentru Canalele de recrutare ale
Toate acestea au făcut ca partidul
direa cu elicopterul prezidenţial, retragerea treptată din CAER, partidului - administraţia
să nu poată depăşi impasul creat
fiind forţat să aterizeze la cca s-a făcut în baza unei agende medie recuperată de către
de moartea lui Stalin decât prin
150 de kilometri de Bucureşti. politice precise. regimul de ocupaţie, o parte continuarea stalinismului într-o
din foştii membri ai grupărilor manieră naţională. Astfel se face
Ca urmare a constituirii unui Găsirea unei soluţii economice de extremă dreaptă, muncitorii
grup de putere la Bucureşti, alternative pentru a pune la dis că măsurile luate de Ceauşescu
manuali, proletariatul rural şi o începând cu 1971 s-au potrivit
cuplul dictatorial a fost reţinut poziţia regimului noi tehnologii
parte a social-democraţilor — au ca o mănuşă profilului ideologic
şi internat la garnizoana a avut aceeaşi raţiune politică
făcut ca la momentul instalării al partidului, iar regimul rezultat
militară din Târgovişte. La 25 ca şi „noua politică economică”
regimului comunist acesta să a fost asimilat de către PCR într-
decembrie 1989, în urma unui a lui Lenin: aceea de a construi
semene deja cu PCS(b) rezultat un mod organic.
simulacru de proces, ordonat de un socialism autarhic, bazat
în urma marilor epurări. Fără
grupul structurat în jurul lui Ion pe industria grea şi pe folosi
o „veche gardă” veritabilă şi
lliescu, cuplul Ceauşescu a fost rea extensivă a resurselor, cu
o meritocratic locală legitimă,
condamnat la moarte. Sentinţa sprijinul Occidentului. Raţiuni
partidul era mediul predilect de
a fost executată imediat după care ţineau de democratizarea Pe străzile din Bucureşti
afirmare a carieriştilor şi mar la 25 decembrie 1989
pronunţare. societăţii, acordarea unui grad
mai mare de libertate în cultură, ginalilor. În consecinţă, a exer
învăţământ şi ideologie erau citat o atracţie minimă pentru
***
străine regimului. intelectualii de valoare, succese
Preţul plătit pentru izolarea şi
relative înregistrându-se în
autonomizarea României în De ce în România stalinismul, crearea propriei tehnocraţii. În
cadrul „lagărului socialist” a fie el şi naţional, a reprezentat o esenţa ei, deşi subsumată unei
fost disproporţionat în compa soluţie de durată? De ce liderii mişcări politice, tehnocraţia
raţie cu beneficiile. Privită din partidului nu s-au confruntat caută să se manifeste apolitic,
perspectivă istorică, izolarea niciodată cu o opoziţie organi de unde şi predispoziţia minimă
ţării a însemnat conservarea zată? Şi, în ultimă instanţă, de
pentru elaborarea unor strategii
elitei politice într-un stadiu de ce în momentele de criză ale
politice paralele.
dezvoltare specific anilor ’50. sistemului comunist european
Ruptă de oricare dintre curente partidul nu a elaborat platfor Lipsa tradiţiilor revoluţiona
le doctrinare estice, elita comu me alternative care să pună re veritabile a constituit un
nistă românească a recunoscut accentul pe politicile interne, în alt impediment pentru PCR.
validitatea marxismului numai sensul umanizării socialismului? Profund sectar şi rupt de corpul
C o s m in P o p a
România
între 1990 şi 2007
sau tranziţia
cu specific
naţional
Revoluţia conservatorilor (1989-1992)

espre istoria recentă, în general, se afirmă că îi lipseşte perspectiva
timpului, ce ar permite istoricului să facă raţionamente şi corelaţii lip
site de implicarea emoţională specifică celui care asistă la evenimente.
Oricum ar fi, chiar dacă ne lipseşte accesul la deciziile cele mai intime ale pute
rii, este greu de crezut că sensul evenimentelor evidente ne poate scăpa.
Mai mult decât atât, şansa ţei, comunismul românesc a

de a asista la o perioadă de reuşit să-şi întârzie considerabil
schimbări dramatice ne pune disoluţia, cedând doar în fata
în contact nemijlocit cu spiritul presiunilor externe concertate
vremurilor, spirit pe care docu ale marilor centre de putere.
mentele nu îl pot reda decât în
În Polonia, încă din ianuarie
parte, mai ales atunci când ele
1989, cu sprijinul genera
sunt abordate secvenţial, fără
lului Jaruzelski, sindicatul
conştiinţa întregului.
Solidaritatea a reapărut pe
Aşa cum comunismul româ Preşedintele Ion lliescu
scena politică legală a ţării.
nesc a devenit după 1956 atipic La scurt timp după aceasta,
pentru Europa Răsăriteană, o între 16 februarie şi 15 aprilie, locurile destinate opoziţiei din RFG. După o vizită tensionată a
formă provincială de stalinism, reprezentanţii puterii, ai opo Dietă. Guvernul Mazowiecki, lui Gorbaciov, la 18 octombrie,
abandonarea sa nu s-a putut format în septembrie, era com Erich Honecker a fost înlocuit
ziţiei şi ai bisericii au purtat
înscrie în tiparele stabilite de o lungă serie de tratative ce pus, în majoritate, din membri de către Comitetul Central
celelalte ţări ale regiunii. Cu s-au soldat cu un istoric acord ai Solidarităţii. al partidului cu Egon Krenz.
un partid ce adoptase reţeta de democratizare a statului, Lipsit de suport popular şi
Februarie 1989 aduce şi pentru
asiatică de control al societăţii, inclusiv prin intrarea opoziţiei perceput ca un urmaş desemnat
Ungaria începutul ieşirii din
condus de un lider ce se credea în parlamentul devenit bicame al lui Honecker, la 4 noiembrie,
comunism, Comitetul Central al împreună cu întregul Birou
un Mesia al românilor, susţi ral. După alegerile din iunie, partidului acceptând „principiul Politic, acesta a demisionat, iar
nut de un aparat represiv care Solidaritatea a câştigat majori tranziţiei spre multipartidism”. Hans Modrow a preluat condu
dădea impresia omniprezen tatea absolută în Senat şi toate În septembrie 1989, Ungaria cerea guvernului. La câteva zile,
avea să-şi deschidă graniţa cu după vizita liderului sovietic la
Austria, desolidarizându-se Bonn, s-a anunţat decizia înlătu
Bucureşti, 22 decembrie 1989 astfel de „lagărul comunist” rării Zidului Berlinului. Expresia
muribund. La o lună după statală a zonei sovietice de
aceste evenimente, Partidul ocupaţie din Germania dispărea,
Muncitoresc Socialist Ungar fără să fi reuşit să creeze o nouă
avea să-şi schimbe denumirea naţiune germană.
în Partidul Socialist, iar la 23
Noiembrie 1989 a adus elibe
octombrie Republica Populară
rarea şi pentru Cehoslovacia.
era abolită şi proclamată cea
După ce manifestaţia din Praga
de-a IV-a Republică.
a fost dispersată violent de
Republica Democrată Germană, către forţele de ordine, sub
bastionul conservatorismu presiunea manifestaţiilor şi a
lui civilizat, cedează şi ea în Forumului Civic condus de
octombrie 1989, sub presiunea Václav Havel, la 27 noiembrie
manifestaţiilor populare care au 1989, guvernul şi Biroul Politic
urmat exodului spontan spre al CC al PCC au demisionat
COSMIN POPA • ROMÂNIA ÎNTRE 1990 Şl 2007 SAU TRANZIŢIA CU SPECIFIC NAŢIONAL
Tadeuş Mazowiecki Erich Honecker şi Helmut Kohl Egon Krenz Václav Havel „Gorby"
în bloc, lăsând locul unui nou Dintre toate ţările din sfera În cele din urmă, la mijlocul armatei şi a forţelor de ordine.
guvern democrat. La o lună, sovietică de influenţă, consec lunii decembrie a anului 1989, Folosindu-se de oportunitatea
Havel a devenit preşedinte, ventă drumului său naţional, revolta a izbucnit în vestul ţării, oferită chiar de Ceauşescu, prin
luând locul lui Gustav Husak1. România s-a dovedit cea mai la Timişoara, pe un fond etni organizarea unui miting oficial
rezistentă la schimbări, în scurt co-religios extrem de instabil, de sprijin, revolta s-a extins, cu
România părea departe de
timp Nicolae Ceauşescu trans care lăsa regimului un loc de începere din 21 decembrie, şi în
„fierberea” Europei Răsăritene,
formându-se în depozitarul manevră considerabil. După Bucureşti. La numai o zi după
deşi populaţia ştia de schim
nemulţumirilor reformatorilor câteva zile, nemulţumirea unei aceasta, Ceauşescu a fost înlă
bările din aceste ţări. Drastic
estici şi al frustrării generale a minorităţi religioase din oraş s-a turat, iar puterea a fost preluată
supravegheată de Securitate şi
populaţiei. Ceauşescu deveni transformat într-una generală, de Frontul Salvării Naţionale
sporadică, mişcarea disidentă nu
se acum mult mai periculos fapt ce a atras represiunea (FSN), formaţiune eteroge
reuşise să creeze în societate un
pentru sovietici, riscând să dură a regimului. Cu asistenţa nă ce reunea în jurul unor
curent contestatar, iar Partidul
compromită eforturile de mediilor de informare şi diplo vechi comunişti înlăturaţi de
Comunist Român s-a dovedit
umanizare a socialismului şi să matice din ţările „socialiste”, Ceauşescu o serie de disidenţi
incapabil să forţeze schimbarea
strice coerenţa reformatoare şi personaje afiliate dinamic la
din interior. Lipsa unei elite inte în intervalul 16—21 decembrie
a Europei Răsăritene, arătând evenimente.
lectuale partinice veritabile, tră s-a propagat imaginea unei
sătură ce a marcat întreaga istorie „sponsorilor” acestei mişcări, Românii însângerate, acreditân Începută cu o revoltă populară
a comunismului românesc, şi-a dar şi adversarilor săi, că se du-se ideea existenţei a mii de la Timişoara, „revoluţia” româ
arătat încă o dată efectele. poate rezista. morţi ca urmare a intervenţiei nă a continuat cu o lovitură
de stat de tip nou, desfăşurată
la Bucureşti. Beneficiind de
suportul vechilor adversari ai
23 decembrie 1989. Armata se solidarizează cu populaţia lui Ceauşescu, din interiorul
Partidului Comunist şi din
afara sa, de sprijinul armatei, al
serviciilor secrete şi de asistenţa
completă a puterilor străine
interesate, în special URSS
şi Ungaria, schimbarea din
România a inaugurat un nou
tip de lovitură de stat, în care
scopurile clasice, transferul con
trolat al puterii, au fost atinse
1. J.-F. Soulet, Istoria comparată a statelor

comuniste din 1945 până în zilele noas
tre, trad., laşi, 1998
în perioada comunistă şi care FSN-ul de ofensiva „parti

acum îşi cereau drept de cetate. delor istorice” — în opinia sa,
Manifestaţiile violente, luptele decise „să vândă ţara străini
de stradă, repetatele contra- lor”. Aparent în urma apelu
manifestaţii organizate prin rilor lansate prin intermediul
instrumentarea unor categorii televiziunii, la 29 ianuarie 1990
sociale, precum cea a minerilor, a avut loc prima intervenţie a
tensiunile interetnice, dezba grupurilor organizate de mineri.
terile privind evenimentele Transportaţi în capitală cu tre
din decembrie 1989 au marcat nuri puse la dispoziţie de auto
ieşirea României din comu rităţi, peste 5.000 de mineri au
nism şi au făcut din aceasta un sosit la Bucureşti pentru a apăra
contraexemplu pentru ţările în Consiliul Frontului Salvării
tranziţie. Naţionale şi pentru a dispersa
manifestaţiile opoziţiei.
Victorie. Bucureşti, 25 decembrie 1989
Prima dintre disputele publice
a fost cea legată de legitimitatea Pentru a păstra aparenţa
participării „emanaţiei revoluţiei”, democraţiei consensuale, după
aşa cum numise Ion Iliescu intervenţia minerilor, liderii
cu mijloace specifice revoltei ideii că s-a format spontan, în FSN-ul, la viitoarele alegeri. FSN-ului au decis formarea
populare. Deşi, mai ales în faza timpul evenimentelor, Pentru a pune capăt contro Consiliului Provizoriu de
bucureşteană a revoluţiei, rezis s-a dovedit a fi Ion Iliescu. verselor şi în vederea legalizării Uniune Naţională (CPUN),
tenţa regimului a fost minimă, Considerat de mulţi observatori puterii dobândite în zilele revo organism menit să deschidă
numărul morţilor a fost mare. ai României drept succesorul luţiei, la începutul lunii ianu structurile de conducere către
Chiar dacă în anii ‘90 s-au lansat reformator al lui Ceauşescu, arie FSN a adus la cunoştinţa contestatari şi către toţi aceia
o serie de ipoteze cu privire la susţinut discret, dar evident în opiniei publice că, deşi nu este ce se considerau nedreptăţiţi de
vinovaţi, au avut loc anchete rezistenţa sa de sovietici, Iliescu un partid politic, va participa la felul în care fusese distribuită
şi chiar procese, responsabilii a devenit, în perioada disidentă, alegeri ca o „organizaţie politică puterea.
principali pentru victimele de exponentul puţinilor intelectuali reunind personalităţi şi gru
după căderea lui Ceauşescu În paralel, pentru a da satis
veritabili din partid, dovedind puri”. La scurt timp după acest
nu au fost descoperiţi. În fapt, facţie taberei anticomuniste,
prin articolele sale că înţelege şi anunţ, vechile partide româ
combinaţia subtilă între lovitură Tribunalul Militar Teritorial
susţine schimbările din sistem. neşti interzise în 1947, Partidul
de stat şi revoluţie a dus la bine Bucureşti a pronunţat sentinţa
Apariţia sa ca lider informal Naţional Ţărănesc, acum sub
cunoscutul fenomen de disipare în procesul celor patru dintre
al revoluţiei şi (auto)numirea denumirea de Partidul Naţional
a răspunderii, în care cei ce nu cei mai apropiaţi şi de încrede
sa în postul de preşedinte al Ţărănesc Creştin şi Democrat
se puteau apăra au fost puşi la re colaboratori ai lui Nicolae
Consiliului FSN l-au propulsat (PNŢCD), şi Partidul Naţional
originea tuturor relelor. Ceauşescu, învinuiţi de genocid.
pe Iliescu din underground-ul Liberal (PNL) şi-au reluat
Trei au fost diferenţele majore comunist în lumina reflectoare activitatea oficială. După numai
între schimbările din Europa lor unei Europe în schimbare. câteva zile, cele două partide au Corneliu Coposu, fondatorul Partidului
organizat o puternică mani Naţional Ţărănesc Creştin Democrat
Răsăriteană şi cele din România: După o relativă intrare în nor
numărul mare de victime festaţie de protest împotriva
malitate şi ieşirea din starea de
(crescut vertiginos după fuga hotărârii FSN de a participa
război în care s-a aflat pentru
lui Ceauşescu din 22 decembrie la alegeri. Printre argumentele
câteva zile, viaţa politică româ
şi scăzut după executarea sa invocate de PNŢCD şi PNL
nească a erupt asemenea unui
la 25 decembrie), transmiterea erau acelea că FSN se bucură
vulcan tânăr. Pentru doi ani,
evenimentelor în direct de către de avantaje evidente în lupta
România s-a aflat permanent
Televiziunea Română şi venirea politică prin controlul institu
sub spectrul războiului civil şi
la putere a unei echipe conser ţiilor de stat, al economiei şi al
al haosului, în parte ca urmare a
vatoare. mijloacelor de informare.
demersurilor întreprinse de cei
Personajul central al Frontului ce deţineau puterea sau de către Pentru a-şi păstra puterea, Ion
Salvării Naţionale, formaţiune cei care aspirau la ea, dar şi din Iliescu lansează apeluri către
despre care s-a dorit acreditarea cauza unor tensiuni acumulate muncitorime, cerându-i să apere
Manea Mănescu, Tudor şi-a asumat deschis rolul pentru

Postelnicu, Emil Bobu şi Ion care a fost creat, înregistrân
Dincă au fost condamnaţi la du-se ca partid. Dovedind
detenţie pe viaţă şi confiscarea capacităţi politice de invidiat,
totală a averii. Iliescu a reuşit să domine, încă
de la început, viaţa politică din
Folosirea minerilor pe post de
România, păstrându-se în dubla
forţă de şoc, metodă împru
postură de participant şi arbitru.
mutată de liderii României de
La scurt timp după transforma
atunci din tacticile electorale
rea FSN-ului în partid, acesta
ale Partidului Comunist, s-a
a reuşit să se impună şi la con
dovedit a fi o constantă în
ducerea CPUN-ului, organism
primii doi ani de după 1989. În
ce se dorea exponentul tuturor
ianuarie, februarie, iunie 1990 şi
categoriilor sociale şi al întregu Petre Roman, unul din liderii FSN-ului
în septembrie 1991, Bucureştiul
lui spectru politic emergent.
s-a aflat sub asediul detaşamen
telor de mineri din Valea Jiului, Cu toate că Ion Iliescu era
cratizare a ţării. În luna martie un mandat provizoriu de numai
conduse şi instigate, aşa cum secondat de o serie de lideri
a anului 1990, CPUN a adoptat doi ani. La începutul anului
s-a aflat mai târziu, de agenţi ai tineri, aşa cum era Petre
Legea electorală, în temeiul 1991, în Bucureşti s-au deschis
serviciilor speciale. Bine organi Roman, dominaţia politică a
căreia s-au desfăşurat alegeri lucrările celor două camere ale
zaţi, conduşi de un lider sindical FSN-ului a facilitat rezistenţa
le din 20 mai 1990. Alegerile Parlamentului, care, ca Adunare
cu certe veleităţi politice, Miron structurilor comuniste şi a celor
parlamentare, organizate pe Constituantă, au dezbătut
Cosma, minerii au acţionat în din serviciile speciale. Oameni
fondul unei atmosfere de proiectul Constituţiei ţării. La
toată această perioadă nu numai a căror carieră a fost potenţată
susţinere totală din partea câteva luni după acest moment,
împotriva opoziţiei anticomu de Ceauşescu s-au raliat rapid
populaţiei pentru Ion Iliescu, la 8 decembrie 1991, noua
niste, dar şi pentru înlăturarea în jurul noului lider, acreditând
au fost câştigate de Frontul Constituţie a României a fost
guvernului Roman, în septem ideea că fără participarea lor
Salvării Naţionale, cu 67,2% adoptată prin referendum.
brie 1991, atunci când identita schimbarea ar fi fost imposibilă.
din voturile exprimate, iar cele
tea punctelor de vedere ale lui În primii doi ani de după 1989,
Fără îndoială, în primii doi prezidenţiale de Ion Iliescu, cu
Ion Iliescu şi Petre Roman era politica externă românească
ani în care ţara s-a aflat sub o majoritate de 85,07%. O lună
doar o amintire. a fost marcată de prezenţa
conducerea FSN-ului, dinamica mai târziu, la 20 iunie, preşedin
În cele din urmă, FSN, avându-l la răsărit a unei puteri încă
echipă Iliescu-Roman a reuşit tele ales a depus jurământul de
ca preşedinte pe Ion Iliescu, suficient de puternică, Uniunea
să iniţieze procesul de demo credinţă faţă de naţiune, pentru
Sovietică, dar şi de evoluţiile
complexe din relaţiile interna
Sergiu Cunescu (PSD), Horia Russu (PNL-'93), ţionale, ca urmare a Războiului
Corneliu Coposu (PNŢCD) şi Otto Weber (PER)
din Golf etc. Drept urmare, în
plin proces de dezintegrare a
Uniunii Sovietice, la 22 martie
1991, a fost parafat la Moscova
Tratatul de colaborare, bună
vecinătate şi prietenie dintre
URSS şi România. Avea să fie
ultimul tratat de acest tip sem
nat de URSS, de fapt o reve
renţă făcută de noii lideri ai ţării
spre secretarul general al PCUS,
Mihail Gorbaciov, sovieticii
fiind primii care au recunoscut
FSN-ul, în decembrie 1989, ca
putere legitimă.
„Democraţia originală" (1992-2000)

ntrată violent în familia democraţiilor tinere, România a avut o evoluţie extrem
de sinuoasă. în condiţiile unui plan de acţiune coerent al Vestului în legătură cu
ţările Europei Răsăritene, evoluţia ţării a fost dramatic influenţată atât de con
cepţia despre democraţie şi modernitate a liderului său, cât şi de demersurile sistema
tice ale reprezentanţilor vechiului regim de a-şi perpetua poziţiile dominante. Sigla secţiei de tineret a PSD,
succesor ai PDSR
Marcate de reţinerile preşe start în cursa pentru resurse. centru-dreapta. Sincopată şi ale ţării nu putea avea efecte
dintelui Iliescu de a îngădui Reţinerea membrilor marcanţi cu întârzieri majore, democra politice majore. Cu toate aces
trecerea bruscă la economia ai conducerii de a permite tizarea României a continuat tea, sfârşitul dominaţiei totale
concurenţială, de teama unor accesul în ţară al capitalului implacabil, devenind evident a FSN-ului a demonstrat că în
cataclisme sociale, de incom străin şi favorizarea netă a faptul că presiunile externe s-au societatea românească apăruse
petenţă şi afectate de interese noilor îmbogăţiţi din proximi constituit într-un factor major o cezură majoră, de o parte
oculte, guvernele României au tatea puterii au creat un mediu de progres. Deşi nu aşa cum se aflându-se populaţia dinamică
acţionat fără consecvenţă şi mai propice pentru devalizarea aşteptau românii, mecanismele urbană, iar de cealaltă populaţia
tot timpul sub imperiul circum averii naţionale şi propaga democratice majore, în primul rurală, mult mai puţin pregătită
stanţelor de moment. rea corupţiei. În toţi aceşti rând sistemul electoral, au pentru un mediu concurenţi-
ani, România a fost zguduită funcţionat în momentele-cheie, al şi în consecinţă favorabilă
Venirile repetate ale trupelor
de numeroase scandaluri de asigurând alternanţa la putere. politicii FSN-ului de tranziţie
de şoc minereşti în capitală,
corupţie, investigaţiile oficia „lină” de la capitalismul de stat
reprimarea violentă repetată a La 9 februarie 1992 au avut
le soldându-se rar cu găsirea la cel privat şi de la dictatură la
manifestaţiilor opoziţiei, corup loc primele alegeri locale, în
vinovaţilor, în cel mai bun caz democraţie parlamentară.
ţia endemică ce se dezvolta pe urma cărora opoziţia, repre
a celor secundari.
ruinele socialismului şi perfor zentată prin coaliţia Convenţia Mult mai serioase au fost con
manţele economice modeste În plan politic, România peri Democratică2, a câştigat secinţele pentru partidul aflat la
au făcut din România primilor oadei 1992-2000 a reuşit să primăriile din principalele oraşe guvernare. Marcat iremediabil
ani de după 1989 un paria al închidă un ciclu electoral com ale ţării, inclusiv din Bucureşti. de conflictul apărut între Ion
Europei. La toate acestea se plet, cu guvernarea FSN, deve În condiţiile unei administraţii Iliescu şi Petre Roman, accen
adăugau o serie de probleme nit apoi Partidul Democraţiei centraliste, unde resursele sunt tuat de semieşecul în alegerile
sociale acute care acaparau aten Sociale din România (PDSR), repartizate de la centru, instala locale, la jumătatea lunii martie
ţia presei străine, precum situa şi a unei coaliţii de partide ce rea reprezentanţilor opoziţiei la FSN s-a scindat în două gru
ţia copiilor abandonaţi internaţi se autodefineau ca fiind de conducerea principalelor oraşe pări, constituite formal. Aceste
în instituţiile de asistenţă. două platforme au stat la baza
constituirii a două partide de
Ca şi spaţiul ex-sovietic, păs
orientare social-democrată,
trând proporţiile şi excluzând
9 februarie 1992. Primele alegeri locale Partidul Democraţiei Sociale
violenţa extremă, România a
din România, aripa Iliescu, şi
fost scena unei „mari revoluţii
Partidul Democrat - FSN, aflat
criminale”. După căderea dic
sub conducerea premierului
tatorului, funcţionarii superiori
înlăturat la presiunea străzii.
de partid, membri ai adminis
traţiei şi ai serviciilor secrete
au declanşat o cursă nebună 2. La 15 decembrie 1990, după îndelungi
tratative, formaţiunile ce făceau parte
pentru acapararea patrimoniului din „opoziţia democratică" - PNL,
PCR şi al diverselor organizaţii PNŢCD, Partidul Social-Democrat
Român şi Uniunea Democrată Maghiară
ce gravitaseră în jurul aces din România - au decis constituirea
tuia. Începerea restructurării Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea
Democraţiei. Mai târziu, coaliţia de
economiei şi a procesului de partide a luat denumirea de Convenţia
privatizare în 1991 a dat un nou Democratică din România (CDR).
mentale şi protocoalele adiţio

nale. A urmat apoi regândirea
politicii faţă de minorităţi.
Pentru a sublinia aderenţa
Bucureştiului la valorile europe
ne, la 11 mai 1995, România a
fost prima ţară care a depus la
Consiliul Europei instrumentele
de ratificare a Convenţiei-cadru
privind minorităţile naţionale.
Deşi au fost demersuri între
prinse pentru a reabilita imagi
nea publică a ţării şi a guver
nanţilor, adoptarea de către
România a acestor documente
a avut o importanţă majoră.
Din principii şi reguli nescrise,
lliescu plecând urechea la plângerile lui Văcăroiu
funcţionarea mecanismelor
faţă de moţiunea de cenzură democratice, respectarea drep
turilor omului şi ale minorităţi
Alegerile parlamentare şi pre politicii reformelor graduale şi i-a determinat pe guvernanţi lor au devenit parte integrantă
zidenţiale organizate la 27 sep transferului controlat al propri să acorde o mai mare atenţie a setului de legi în baza cărora
tembrie 1992 au dovedit încă o etăţii din administrarea statului procedurilor democratice şi se exercită guvernarea. Tocmai
dată popularitatea şi carisma lui în cea particulară. Fără să se respectării drepturilor omului. în baza acestor progrese, la 22
Ion Iliescu, acesta fiind reales rezolve problemele structurale Un prim pas în acest sens l-a iunie 1995, printr-o scrisoare
preşedinte cu o majoritate ale economiei româneşti, în constituit semnarea de către înmânată ministrului francez
zdrobitoare. perioada 1992—1996 s-a reuşit România a unor documente însărcinat cu afacerile europe
stoparea scăderii galopante a esenţiale, precum Convenţia ne, Michel Barnier, România
După instalarea oficială a pre
producţiei de bunuri şi servicii, pentru apărarea drepturilor a cerut în mod oficial să fie
şedintelui şi formarea echipei
la sfârşitul mandatului obţinân omului şi a libertăţilor funda primită în Uniunea Europeană.
guvernamentale, în fruntea
du-se chiar o creştere cu 5% a
executivului a fost adus un fost
economiei faţă de anul 1992.
funcţionar al Comitetului de
Stat pentru Planificare, Nicolae În planul politicii externe, dispa
Văcăroiu, care, la ora numirii riţia URSS a determinat România lliescu decorat de secretarul de stat SUA
Donald Rumsfeld
în acest post, nu făcea parte să-şi reorienteze eforturile către
din FSN. Prin aducerea la acceptarea în structurile occiden
conducerea guvernului a unui tale emergente. După îndelungi
tehnocrat, desigur la sugestia ezitări ale partenerilor occiden
preşedintelui Iliescu, se dorea tali, abia la 1 februarie 1993, la
să se sublinieze disocierea între Bruxelles, a avut loc ceremonia
actul de administrare şi criteriul semnării Acordului de asociere a
partinităţii, esenţială fiind totuşi României la Uniunea Europeană
lipsa pretenţiilor politice ale (intrat în vigoare la 1 februarie
noului premier. 1995). Acordul impunea ţărilor
asociate o adaptare a sistemului
Atipic pentru o ţară în tran
economic la cerinţele europene,
ziţie, în perioada 1992-1996
în perspectiva compatibilizării
România a fost guvernată
structurale.
de un cabinet rămas în esen
ţă neschimbat. Guvernul Admiterea României în comu
Văcăroiu, în variantele sale nitatea statelor aspirante la inte
succesive, s-a dovedit ataşat grarea în structurile europene
lansat o platformă-program
ce se prezenta ca alternativă la
guvernarea social-democrată, în
perspectiva apropiatei campanii
electorale. Preluat din expe
rienţa Poloniei, „Contractul
cu România”, un document
prin care se propunea reforma
radicală a economiei şi a
administraţiei în 200 de zile,
părea soluţia ideală pentru
ieşirea din criza în care se
zbătea ţara. Depozitarul spe
Sigla Parteneriatului pentru Pace ranţelor românilor era rectorul
(PfP) - o iniţiativă majoră a NATO,
introdusă în ianuarie 1994, în cadrul Universităţii din Bucureşti,
Summit-ului de la Bruxelles
Preşedintele Clinton la Bucureşti Emil Constantinescu. Deţină
tor al unor funcţii secundare
în aparatul de partid înainte
de 1989, acesta s-a impus în
Desfiinţarea Tratatului de determina centrele de putere să Beneficiarele generalizării stării conştiinţa publică în perioada
la Varşovia în 1991 a lăsat întreprindă o serie de măsuri de nemulţumire a populaţiei, de după 1989. Fondator şi pre
România, ca şi celelalte ţări din pentru a evita extinderea afectată de menţinerea stan şedinte, din 1992, al Academiei
Europa Răsăriteană, în afara conflictului. După îndelungi dardelor de viaţă la un nivel Civice, organizaţie ce reunea o
spaţiilor de securitate. În mod negocieri, în septembrie 1996, scăzut, în absenţa avantajelor serie de intelectuali reputaţi din
logic, eforturile diplomatice România şi Ungaria au sem oferite de statul socialist, şi de România, Emil Constantinescu
care vizau asigurarea securităţii nat, la Timişoara, Tratatul de nenumăratele scandaluri de părea să se situeze în conti
s-au îndreptat către NATO. La înţelegere, cooperare şi bună corupţie, au fost partidele de nuarea experienţei cehilor cu
14 septembrie 1994, Programul vecinătate. Documentul era opoziţie. Constituite în etero Václav Havel. Această reputaţie
de parteneriat România-NATO semnalul relansării unor relaţii gena Convenţie Democratică a fost întărită de alegerea sa, în
a fost acceptat oficial de ce se defineau în mod tradiţio din România, ai cărei membri noiembrie 1992, în postul de
către Consiliul Nord-Atlantic, nal prin ostilitate şi neîncredere. erau reuniţi doar de adversitatea preşedinte al CDR, beneficiind
Bucureştiul alăturându-se Modelul istoricei împăcări fran faţă de preşedintele Iliescu şi atunci de sprijinul fondatorului
celorlalte state din fostul bloc co-germane era impus acum şi faţă de PDSR, în noiembrie coaliţiei, fostul lider ţărănist
sovietic. Europei Răsăritene. 1995 partidele de opoziţie au Corneliu Coposu, unul dintre
La presiunile occidentale,
România a fost nevoită să
depună eforturi constante de Emil Constantinescu la o conferinţă de presă Victor Ciorbea
reglementare a relaţiilor cu
vecinii săi, în primul rând cu
Ungaria. Serios deteriorate în
ultima perioadă a comunismului
şi menţinute la un nivel similar
în primii ani de după 1989, ca
urmare a tensiunilor interetnice
din România şi a repetatelor
declaraţii revizioniste ale unor
lideri maghiari, relaţiile dintre
cele două ţări trebuiau urgent
relansate, pentru a da Balcanilor
o lecţie de tolerantă. Aceasta cu
atât mai mult cu cât vecinăta
tea războiului din Iugoslavia
puţinele simboluri morale Stimulată de entuziasmul

ale României postcomuniste. reformator al populaţiei urbane,
După o campanie electorală guvernarea „democratică” a
marcată de ideea schimbării, început în forţă, încercând
la 17 noiembrie 1996, alegerile să răspundă rapid aşteptări
prezidenţiale au fost câştiga lor. Încă din ianuarie 1997,
te de candidatul CDR, Emil Consiliul Suprem de Apărare a
Constantinescu. În ceea ce Ţării (CSAT) a luat hotărârea
priveşte Parlamentul, deşi cu o de înfiinţare a Consiliului
popularitate afectată de insucce Naţional de Acţiune împotriva
sele reformei economice, PDSR Corupţiei şi Crimei Organizate,
a putut fi învins doar de o coali coordonat de preşedintele
ţie de partide care reunea CDR, României. Lipsită de suportul
Uniunea Social-Democrată şi politic al partenerilor din coa Radu Vasile Mugur Isărescu
Uniunea Democrată Maghiară liţie, instituţia în cauză a rămas
din România. doar la nivelul declaraţiilor de
intenţie, discreditându-se în
La 11 decembrie 1996, cabi
scurt timp.
netul Victor Ciorbea3, în care încredinţat lui Radu Vasile.
pentru prima oară în istoria Au fost luate o serie de măsuri Figură tranzitorie, acesta s-a
României intrau şi reprezen reparatorii. La începutul dovedit a fi o alegere de natură
tanţi ai maghiarilor, a primit anului 1997, fostului suveran să satisfacă orgoliile tuturor
învestitura Parlamentului. Era al României, Mihai I, i-a fost celor asociaţi la guvernare. Un
începutul unei perioade de redată cetăţenia română, înmâ eveniment notabil petrecut în
instabilitate guvernamentală, nându-i-se de către autorităţi timpul mandatului său a fost
marcată de o lungă serie de un paşaport sub numele de greva violentă a minerilor, din
dispute politice, pe fondul unei „Mihai al României”. O altă ianuarie 1999, înăbuşită în urma
eficienţe extrem de scăzute a măsură similară i-a vizat pe unor confruntări de anvergură
actului de guvernare. greco-catolici. La 12 iunie între aceştia şi forţele de ordine.
1997, Parlamentul a adoptat Papa loan Paul II şi patriarhul
Dacă în plan intern guvernarea Theoctist al României
un proiect de lege prin care, în
„partidelor democratice” s-a
localităţile rurale unde există
dovedit ineficientă, în ceea ce de guvernare, România nu reu
mai multe biserici care aparţin
priveşte relaţiile internaţionale şise să fructifice avantajele alter
loan Paul II binecuvântează România Bisericii Ortodoxe Române, dar
ale României aceasta a înregis nanţei la guvernare. Al doilea
care până în 1948 au aparţinut
trat câteva succese. Unul dintre start al reformelor structurale
Bisericii Române Unite cu
acestea a fost vizita papei Ioan fusese ratat, iar ţara nu izbutise
Roma (Greco-Catolice), cel
Paul al II-lea la Bucureşti, din să facă pasul din zona gri a
puţin o biserică va fi retroceda
mai 1999, prima vizita făcută Balcanilor, chiar dacă evitase
tă, la cererea parohiei unite.
de un suveran pontif într-o ţară catastrofa economică prin care
În scurt timp, ca urmare a dis majoritar ortodoxă. trecuse Bulgaria.
putelor interne legate de repar
După numai câteva luni de Confruntat cu criza economică
tizarea posturilor şi de măsuri
guvernare, ca urmare a crizei generalizată şi scăderea popula
ce vizau combaterea corupţiei
economice în care se zbătea rităţii „partidelor democratice”,
în structurile politice, în ianu
România, Radu Vasile a fost Emil Constantinescu s-a retras
arie 1998, Uniunea Social-
revocat din funcţia de premier şi din cursa electorală, recunos
Democrată, devenită între timp
înlocuit cu guvernatorul Băncii cându-şi a priori înfrângerea.
Partidul Democrat (PD), a
Naţionale, Mugur Isărescu.
declanşat o criză guvernamenta
lă. La presiunea partenerilor din După patru ani sub conducerea
3. Victor Ciorbea, lider al unuia dintre
coaliţie, în martie 1998 cabine partidelor de centru-dreapta, sindicatele majore din România,
tul Victor Ciorbea a demisionat, perioadă marcată de instabilitate s-a afirmat în viaţa politică odată cu
câştigarea alegerilor municipale din
mandatul de premier fiind politică şi de incoerenţa actului Bucureşti în 1996
Perioada 2000-2004
legerile parlamentare şi prezidenţiale din noiem-
brie-decembrie 2000 nu numai că au adus reveni
rea la putere a PDSR-ului şi a lui Ion Iliescu, dar
au şi consemnat o creştere masivă a popularităţii partidelor
extremiste, aşa cum este Partidul România Mare (PRM)4.
Pentru câteva zile, între cele doilea tur de scrutin Ion

două tururi de scrutin, România Iliescu a fost reales preşedinte
s-a aflat sub spectrul ascensiunii al României, cu 66,83% din
spectaculoase a acestui partid, Ion Iliescu
voturile exprimate.
prin intrarea în turul al doilea al
scrutinului prezidenţial a lideru La 28 decembrie 2000,
lui său, Corneliu Vadim Tudor. vicepreşedintele PDSR-ului,
Fără a fi rezultatul recru Adrian Năstase, a preluat
Imediat după instalarea cabi Naţional pentru Studierea
descenţei naţionalismului în conducerea noului cabi
netului şi a noului preşedinte Arhivelor Securităţii (CNSAS)5
rândul românilor, Vadim Tudor net, în faţa căruia stăteau o
la Palatul Cotroceni, Adrian şi nici în rolul ei, arătând că
axându-şi campania electorală serie de sarcini de care nu
Năstase şi Ion Iliescu au iniţiat „această luptă cu trecutul şi
pe un mesaj anticorupţie, votul se achitase niciunul dintre
o amplă campanie de imagine dezgroparea de morminte nu
acordat PRM-ului a fost unul guvernele României de după
menită să redeschidă canalele foloseşte la nimic”.
de blam pentru întreaga clasă 1989. Structura anacronică a
de comunicare cu Occidentul
politică românească. După ce economiei şi inconsecvenţa În paralel, preşedintele Iliescu a
şi să schimbe percepţia asupra
naţionaliştilor le-au fost blocate cronică în aplicarea măsu iniţiat un proces de reconciliere
PDSR-ului ca partid moştenitor
toate canalele de comunicare rilor de reformă duseseră cu fostul suveran al României,
al structurilor comuniste, prea
prin mass-media, iar opinia România la blocajul negoci Mihai I, căruia i s-au retrocedat
puţin deschis către reforma
publică a fost bombardată cu erilor de aderare la Uniunea o parte din proprietăţile confis
structurală. În paralel, noii
mesaje care subliniau pericolul Europeană şi la suspendarea cate de regimul comunist.
guvernanţi au căutat să închidă
reprezentat de venirea la putere relaţiilor cu Fondul Monetar vechile teme de dezbatere care A urmat apoi activizarea
a PRM-ului, în urma celui de-al Internaţional. au dominat peisajul media luptei împotriva corupţiei,
românesc, aşa cum era cea una dintre cerinţele de bază
legată de moştenirea aparatului ale partenerilor occidentali.
opresiv comunist. În martie În ianuarie 2002 a fost decisă
Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor
2001, premierul Adrian Năstase înfiinţarea Parchetului Naţional
a declarat că nu a crezut şi nu Anticorupţie (PNA), o struc
crede în instituţia Consiliului tură independentă, integrată în
4. Partidul România Mare a fost creat în 1991 de Corneliu Vadim Tudor, unul dintre
poeţii de curte ai lui Ceauşescu şi discipol al lui Eugen Barbu, unul dintre principalii
promotori ai protocronismului românesc. Aflat sub controlul autoritar al liderului
său, PRM s-a distins, încă de la începutul existenţei sale, printr-un limbaj xenofob
şi antisemit, reunind în structurile sale foşti ofiţeri ai departamentelor politice ale
Securităţii şi funcţionari ai Partidului Comunist.
5. Instituţie creată în 1999, la iniţiativa preşedintelui Constantinescu, cu scopul de a
inventaria şi studia arhiva Securităţii. Printre atribuţiile sale se număra şi aceea de
a certifica apartenenţa sau nonapartenenţa politicienilor şi funcţionarilor publici la
structurile poliţiei politice comuniste. Condusă de un colegiu care reunea reprezen
tanţii partidelor politice parlamentare şi pe cei ai unor organizaţii civice importante,
la scurt timp după înfiinţarea sa, instituţia a intrat într-un blocaj decizional, ca urmare
a instrumentării sale în disputele politice. Pe lângă acestea, la dificultăţile de func
ţionare s-a adăugat rezistenţa Serviciului Român de Informaţii de a transmite toată
arhiva Securităţii în administrarea CNSAS, fapt ce a privat colegiul de capacitatea de
a lua decizii în baza unei documentaţii complete.
naţională pentru România, Relaţiile cu Uniunea Europeană

secretarul general al organizaţi au cunoscut o ameliorare
ei, George Robertson, a propus sensibilă. Ca urmare a efor
şefilor de stat şi de guvern turilor întreprinse pentru
din ţările membre ale NATO, securizarea frontierelor şi a
reuniţi la Praga, să accepte politicii coerente de control al
invitarea în alianţă a României, migraţiei ilegale, cu începere
Bulgariei, Estoniei, Letoniei, de la 1 ianuarie 2002 cetăţenii
Lituaniei, Slovaciei şi Sloveniei români pot circula fără vize în
(fapt petrecut oficial la 29 ţările spaţiului Schengen. Odată
martie 2004). La scurt timp cu fixarea unui termen clar de
Premierul României Adrian Năstase
Ministerul Public şi destinată Unite ale Americii şi membru

luptei împotriva marii criminali al Parteneriatului pentru Pace,
tăţi financiar-economice. va participa, ca aliat de facto
al NATO, împreună cu statele
Atentatele de pe teritoriul
membre ale NATO şi cu ceilalţi La reuniunea şefilor de state membre NATO de la Praga,
Statelor Unite din 11 septem din 2002, România devine membru al Alianţei
parteneri şi aliaţi ai acestora, la
brie 2001 au reorientat atenţia
combaterea terorismului inter
marilor centre de putere către
naţional prin toate mijloacele,
lumea arabă. Acest lucru a dus de la acest eveniment, după o aderare a României la Uniunea
inclusiv militare”.
la apariţia necesităţii organizării escală la Moscova, preşedin Europeană, în 2007, cabinetul
unui „front” mondial antitero Sprijinul necondiţionat pentru tele SUA, George W. Bush, a Năstase a început procesul de
rist, cu consecinţele de rigoare Statele Unite a avut efecte sosit la Bucureşti, unde a fost restructurare şi privatizare a
în atitudinea SUA faţă de noile imediate în planul relaţiilor cu întâmpinat triumfal de o popu marilor monopoluri de stat. În
democraţii din Europa de Est, NATO. În noiembrie 2002, laţie ce se simţea acum parte octombrie 2003, Constituţia,
dispuse să sprijine necondi după ce aderarea la NATO a unui proces de reconstrucţie adoptată în anul 1991, a fost
ţionat demersurile militare aproape că devenise o obsesie mondială. amendată prin referendum, în
întreprinse de Washington. În scopul armonizării cu prevede
acest context, încă din primele rile legislaţiei europene.
zile de după atentate, România George W. Bush la Bucureşti
Deşi coerente, măsurile de
şi-a manifestat disponibili
reformă a administraţiei, puter
tatea de a se alătura SUA în
nic birocratizată şi deseori para
lupta împotriva terorismului.
În luna septembrie, pentru a lizată de corupţie, incompetenţă
realiza un consens explicit la şi instabilitate legislativă, nu au
nivelul tuturor forţelor politi
ce, Parlamentul a adoptat, cu
Secretarul general al NATO,
o singură abţinere, Hotărârea George Robertson
privind participarea României,
împreună cu statele membre ale
NATO, la acţiunile de comba
tere a terorismului internaţional.
Articolul 1 al acestei hotărâri
prevedea că „România, ca
partener strategic al Statelor
nalitaţi complementare, Traian creştere economică susţinută,

Băsescu şi Theodor Stolojan. cu o medie de 5,2 la sută şi un
Traian Băsescu, consacrat ca vârf de 8,3 procente în 2004,
politician eficient în funcţia de practicile politice ale PSD-ului
ministru al transporturilor, dar au indus, mai ales în rândul
lansat pe marea scenă politică populaţiei informate din marile
în postura de primar al capi oraşe, o stare de tensiune fără
talei în perioada 2000-2004, precedent, similară cu cea de la
întrunea toate atuurile unui începutul anilor ’907. O serie de
politician de tip est-european. scandaluri publice de corupţie
Theodor Stolojan, cunoscut ca şi trafic de influenţă8, mai ales
un administrator competent în domeniul justiţiei, au făcut
într-o perioadă extrem de grea ca partidul aflat la guvernare
2004. Ceremonia de inaugurare ale noilor
state-membre ale Uniunii Europene
fost de natură să-i mulţumească laritatea guvernului PSD6 a

pe negociatorii europeni. Drept cunoscut o erodare accentuată.
urmare, în Raportul de ţară Permanentele acuzaţii de
pentru anul 2003, Comisia corupţie care au planat asupra
Europeană a refuzat acordarea membrilor cabinetului au dus
statutului de economie de piaţă la creşterea notabilă a populari
funcţională pentru România tăţii partidelor de opoziţie, PNL
şi PD, constituite în Alianţa
(statut acordat totuşi în 2004),
„Dreptate şi Adevăr”.
fapt ce a determinat o scădere
drastică a popularităţii guvernu Alegerile locale din vara anului
lui şi a generat un val de critici 2004 au dat un semnal clar cu
publice. Principala problemă privire la dorinţa românilor de
ridicată de Uniunea Europeană a forţa o schimbare pe scena
politică. Având în minte eşecul
a rămas „marea corupţie”,
guvernării „democratice” din Traian Băsescu şi Theodor Stolojan în
adânc înrădăcinată în structurile fruntea „revoluţiei portocalii"
perioada 1996—2000, dar vexaţi
politice şi în cele administrative.
de omniprezenţa publică a pre
Aşa cum este de aşteptat în pentru România, 1991-1992, să piardă rapid popularitate şi
mierului Adrian Năstase, româ
cazul unui guvern nevoit să ia nii au preferat să-şi dea voturile şi ca economist validat de sprijin, mai ales în oraşele mari
Alianţei DA (PNL-PD), intens activitatea în structurile finan ale ţării. De cealaltă parte a
măsuri economice cu efecte
promovată de două perso ciare internaţionale, părea să spectrului politic, partidele de
negative în plan social, popu
reprezinte candidatura ideală centru-dreapta, PNL şi PD, au
pentru postul de preşedinte al reuşit, în toamna anului 2003,
Theodor Stolojan să formeze o alianţă politică, în
României.
vederea câştigării unui scor cât
Chiar dacă guvernarea social- mai bun la alegerile parlamen
democrată a adus ţării o tare şi prezidenţiale ce urmau
6. În iunie 2001, Partidul Social-Democrat Român a fuzionat cu Partidul Democraţiei

Sociale din România. Din această fuziune a rezultat Partidul Social-Democrat, al cărui
preşedinte a fost ales Adrian Năstase.
7. Raportul anual pe 2004 al Ministerului pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale.
8. Cel mai cunoscut dintre acestea este „scandalul stenogramelor", atunci când, la sfâr
şitul anului 2004, stenogramele unei întruniri de partid a liderilor PSD au fost publica
te pe internet. Documentele în cauză redau o serie de discuţii între conducătorii PSD,
Adrian Năstase, pe atunci premier, Rodica Stănoiu, ministrul justiţiei, şi alţii, în care
aceştia stabileau modalităţile de contracarare a opoziţiei, prin folosirea în acest scop
a aparatului Ministerului de Interne şi a celui de Justiţie.
fruntea principalului partid de mai multe guverne, Băsescu s-a

opoziţie, mai curând printr-un remarcat prin declaraţii specta
concurs de împrejurări şi mai culoase, rămânând în memoria
puţin prin forţa viziunii sale opiniei publice drept politici
politice, Tăriceanu s-a complă anul care a dat semnalul crizei
cut în rolul secundar, preferând guvernării de centru-dreapta
să menţină deschise toate cana din perioada 1996-2000, prin
lele de comunicare cu puterea şi stoparea unei investigaţii de
cu oamenii din jurul acesteia. corupţie întreprinse de aparatul
premierului de atunci, Victor
Cel de-al treilea lider al opo
ziţiei, conducătorul Partidului Ciorbea9. Ulterior, în 2001,
Democrat şi copreşedinte Băsescu a devenit preşedintele
al alianţei, Traian Băsescu, a PD, înlăturându-l de la condu
fost un obişnuit al guvernelor cerea partidului pe fondatorul
„democratice” de după 1990, acestuia, Petre Roman.
Traian Băsescu
să aibă loc în iarna anului 2004. iniţial la postul de preşedinte,

Condusă de personalităţi diame provenea din „intelighenţia”
tral opuse, formată din partide economică a vechiului regim,
structurate în mod diferit, încă făcându-se remarcat la începu
de la început alianţa PNL-PD a tul anilor ’90 în fruntea unui
fost marcată de tensiuni interne guvern care a administrat, doar
şi incoerenţe de mesaj politic. la nivel de discurs, dezastrul
Aproape toate personajele economic generalizat al ţării.
principale ale acestei construcţii Devenit liderul PNL în 2005
politice erau oameni proveniţi, şi copreşedinte al alianţei,
dacă nu din structura centrală Călin Popescu Tăriceanu, unul
a vechiului regim, cel puţin din dintre antreprenorii prosperi ai
zonele de proximitate ale aces României postcomuniste, părea
teia. Theodor Stolojan, liderul politicianul de tip nou, atât de
Liderul PSD în 2005 Mircea Geoană
formal al alianţei şi candidatul necesar României. Ajuns în (al doilea din stânga)
Călin Popescu Tăriceanu, Theodor Stolojan, Mircea Geoană

cu precădere la conducerea
agenţiilor care administrau
sistemul naţional de transport.
Căpitan de cursă lungă pe mai 9. În vara anului 1997, şeful
Departamentului de Control al
multe nave comerciale, dar şi guvernului, Valerian Stan, a început o
anchetă cu privire la înstrăinarea unor
pe nava-amiral a flotei comer
active ale flotei comerciale româneşti
ciale, în perioada 1981-1987, (Dosarul „Petroklav"), în timpul man
datului ministrului Traian Băsescu, şi o
Traian Băsescu a reuşit să alta legată de însuşirea ilegală a unor
câştige încrederea superiorilor imobile din fondurile locative deţinute
de stat, de către politicieni, unii dintre
săi ierarhici, fiind desemnat să ei aflaţi la guvernare în acel moment.
conducă din 1987 până în 1989 Conform declaraţiilor ulterioare ale lui
Valerian Stan, demiterea sa a avut loc
reprezentanţa societăţii româ la presiunile preşedintelui de atunci al
neşti de navigaţie la Anvers. PD, Petre Roman, şi ale preşedintelui
Emil Constantinescu. Ulterior, fostul
Cariera sa politică a fost nu mai premier, Victor Ciorbea, a calificat
măsura drept „cea de a doua mare
puţin spectaculoasă. În calitate greşeală a mandatului meu". (www.
de ministru al transporturilor în valerianstan.ro)
Schimbare de putere sau sfârşitul tranziţiei?

ampania electorală de la sfârşitul anului 2004 a fost mar
cată de acuzaţii de corupţie şi scandaluri publice neîn
trerupte. în dorinţa de a-şi conserva puterea şi influenţa,
guvernarea de stânga a făcut apel la toate mijloacele, aflate la
limita legalităţii şi democraţiei, cu scopul blocării opoziţiei.
Limitarea accesului opoziţiei la puterea a încercat să influenţeze

televiziunile şi publicaţiile influ rezultatele prin practicarea
ente a avut drept rezultat „refu masivă a turismului electoral.
gierea” mesajului acesteia în Cu toate acestea, rezultatele
medii considerate până atunci finale, departe de a consemna
alternative. Brusc, internetul, victoria social-democraţilor, au
Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu,
poşta electronică şi telefonul adus legislativul într-o configu campania electorală din 2004
mobil au început să fie invadate raţie politică propice blocajului
de mesaje mobilizatoare ale decizional, ideală pentru jocuri tele PSD, Adrian Năstase, şi fuseseră la guvernare în ciclul
opoziţiei. Deşi au „investit” de culise şi răsturnări spectacu Traian Băsescu, desemnat în precedent. Principalul obiec
sume imense în media, prin loase. Alianţa ad-hoc dintre PSD grabă candidat unic al opoziţiei, tiv al ţării era acceptarea în
încheierea de contracte de şi Partidul Umanist Român după retragerea inexplicabilă a Uniunea Europeană, apartenen
publicitate pe cât de inutile pe (PUR), condus de afaceristul, lui Theodor Stolojan. La jumăta ţă despre care se credea că va
atât de generoase, social-demo cu certe antecedente comuniste, tea lunii decembrie, cel de al pune capăt tranziţiei şi incerti
craţii lui Năstase nu au reuşit Dan Voiculescu, a reuşit să doilea tur de scrutin al alegeri tudinii civilizaţionale.
să-şi atragă decât complicitatea capteze doar 36,8% din votu lor prezidenţiale a adus victoria Instalarea noului preşedinte a
unor patroni de presă şi a unor rile alegătorilor, iar partidele candidatului opoziţiei, primarul însemnat o ruptură cu tradiţia
ziarişti, fără a câştiga simpatia de opoziţie, PNL şi PD, au Bucureştiului, Traian Băsescu. politică acumulată începând cu
electoratului. câştigat 31,5%. Totul depindea După numărătoarea voturilor, 1990. Declarându-se deschis
Rezultatele alegerilor parlamen acum de cursa prezidenţială - şi ea marcată de acuzaţii de un „preşedinte-jucător”, Traian
tare din toamna anului 2004 potrivit Constituţiei, preşedinte fraudare, Traian Băsescu a fost Băsescu s-a manifestat ca un
au arătat o polarizare evidentă le desemnând candidatul la desemnat câştigător al alegerilor arbitru implicat, menţionând
a opţiunilor politice. Ca şi postul de premier din rândul prezidenţiale, cu 51,23%, în reforma clasei politice şi lupta
campania electorală, alegerile partidului care deţine majorita timp ce premierul în exerci împotriva marii corupţii drept
au fost punctate de nenumă tea în Parlament. Aici, principa ţiu, Adrian Năstase, a întrunit obiective principale ale man
rate acuzaţii, potrivit cărora lii concurenţi au fost preşedin 48,77% din opţiuni. datului său. Cu un stil neobiş
nuit al exprimării publice, aflat
La scurt timp după alegerile
constant la limita grosolăniei,
Afiş electoral din 2004 prezidenţiale, prin negocieri cu
noul preşedinte se distingea
foştii parteneri de guvernare ai prin afirmaţiile sale tranşante
PSD, preşedintele ales a reuşit şi claritatea soluţiilor propuse.
să formeze o nouă majoritate Presat constant de societatea
guvernamentală, în care au civilă, mai ales de grupul de
intrat, în afara PNL şi PD, PUR activişti politici concentrat în
şi partidul minorităţii maghiare jurul fondatorului Grupului
din România, UDMR. România de Dialog Social, Sorin Ilieşiu,
începea un nou exerciţiu de curând, Traian Băsescu s-a
guvernare de centru-dreapta, văzut nevoit să abordeze pro
cu o coaliţie fragilă, compusă, blema condamnării publice a
în parte, din partide care mai comunismului. Într-un interviu
acordat Revistei 22, în primăva (1945-1989) a fost nelegitim şi Social-democraţii, partidul

ra anului 2005, preşedintele s-a criminal”10. Fără să stabilească care a preluat cea mai mare
declarat împotriva condamnării vinovăţii colective, raportul parte a nomenclaturii comu
publice formale, fără argumen stabilea liste consistente de niste, în frunte cu Ion Iliescu,
tele ştiinţifice oferite de o vinovaţi pentru crimele politice, a catalogat documentul drept
comisie specială, pledând pentru economice, culturale şi intelec „vânătoare de vrăjitoare”, iar
aplicarea modelului condamnării tuale ale comunismului. Oameni partidul fostului poet de curte
Holocaustului din România. politici activi, precum liderul al Ceauşeştilor, Vadim Tudor,
Abia în primăvara anului naţionalist Corneliu Vadim a iniţiat o campanie de con
2006, preşedintele Băsescu a Tudor sau fostul preşedinte damnare publică a preşedin
înfiinţat Comisia Prezidenţială al României, Ion Iliescu, s-au telui Băsescu şi a membrilor
Consultativă pentru Analiza regăsit în listele cu vinovaţi comisiei. O critică politică mai Vladimir Tismăneanu
Dictaturii Comuniste din pentru crimele regimului comu abilă a venit din partea structu
România, al cărei obiectiv a fost nist. Poate că şi sub imperiul
rilor intelectuale ale regimului
acela de a elabora un raport unui acut sentiment al vino
Ceauşescu. Istorici precum
ştiinţific în baza căruia să poată văţiei, dar mai curând pentru
Florin Constantiniu sau Ioan
fi luată (sau nu) decizia de con a lua din mâna adversarilor
Scurtu au imputat raportului
damnare a regimului comunist. comisiei argumentul propriei
lipsa rigorii ştiinţifice
Conducerea comisiei a fost ascendenţe comuniste, tatăl lui
şi implicarea sa politică. Cu
încredinţată politologului ameri Vladimir Tismăneanu, Leonte
toate acestea, într-un discurs
can de origine română Vladimir Tismăneanu (Tismineţki), a fost
în faţa camerelor reunite ale
Tismăneanu. Fiu al unei familii şi el consemnat printre vinova
ţii de îndoctrinarea românilor. Parlamentului, la 20 decem
de activişti comunişti sovietici, brie 2006, Traian Băsescu şi-a
Documentul în cauză a încercat
stabiliţi în România după război, însuşit concluziile raportului,
o tratare unitară a perioadei
Vladimir Tismăneanu a cunos condamnând public regimul
1945—1989, dorind să demon Călin Popescu Tăriceanu
cut consacrarea internaţională comunist. Pentru prima oară,
teze miturile comunismului,
ca politolog după ce a emigrat autorităţile române păreau
aşa cum este acela al „bunului
în SUA, la începutul anilor ’80. pregătite să încheie socotelile cu a fost blocată în Parlament. Mai
Dej”, al Securităţii patriotice
În baza decretului prezidenţial, trecutul. Deşi nu a lăsat nicio mult decât atât, la începutul
sau acela al „independenţei” lui
„Comisia Tismăneanu”, aşa urmă de îndoială cu privire la anului 2007, Comisia Juridică
Nicolae Ceauşescu. Raportul
cum avea să fie numită aceasta,
aplică regimului comunist o atitudinea sa faţă de comunism, a Senatului României a decis
a căpătat un acces preferenţial
critică liberală; în a doua parte Băsescu a delimitat foarte clar scoaterea de sub incidenţa legii
nu numai la arhivele Partidului care vizează investigarea trecu
a concluziilor sale, se arată că obiectul criticii sale, afirmând
Comunist, dar şi la acelea ale
„scopul său [al comunismului] că nu are în vedere marea masă tului de colaborator al Securităţii
serviciilor secrete. În numai a foştilor membri ai nomencla
a fost anihilarea societăţii civile, de membri ai partidului, ci doar
şase luni de la înfiinţarea sa,
a sistemului politic pluralist, a elitele sale, responsabile de turii comuniste. La scurt timp,
comisia a reuşit să genereze gândirii autonome şi a pieţei crimele regimului. Biserica Ortodoxă Română, şi
un document voluminos, care, libere”11. Documentul stabileşte ea minată de grave acuzaţii de
chiar dacă nu aduce prea multe Deşi, în paralel cu elaborarea
nu mai puţin de 21 de capete colaborare cu regimul comunist
informaţii noi şi nici nu exce raportului, preşedintele Băsescu
de acuzare împotriva comunis şi cu instituţiile sale de represi
lează prin rigurozitate ştiinţifică, mului, printre acestea aflându-se pregătise terenul pentru o inves
une, cu sprijinul partidelor poli
expune într-o formă coerentă abandonarea intereselor naţio- tigare mai adâncă a trecutului
tice, şi-a pus la adăpost ierarhii,
istoria crimelor comuniste. În nale prin servilism neţărmurit comunist, prin transferarea
reuşind să blocheze aplicarea
concluziile raportului se arată în relaţiile cu URSS, anihilarea la CNSAS, în 2007, a peste
legii deconspirării Securităţii în
că, „pe baza examinării a mii statului de drept şi a pluralis 40.000 de dosare din arhivele
cazul clericilor, cerând ca dosa
şi mii de pagini de documente, mului, sovietizarea totală, prin serviciilor secrete, condamnarea
rele acestora să fie studiate de
luând în consideraţie existenţa forţă, a României, politica de comunismului a rămas un act
către sinod.
unei imense literaturi analitice „exterminism social”, persecuţia pur formal. Legea lustraţiei, cea
şi de mărturii care probează minorităţilor etnice, religioase, care ar fi putut da consistenţă
10. Comisia Prezidenţială Consultativă
natura antipatriotică a dictaturii culturale ori de orientare sexua demersului reparatoriu, prin pentru Analiza Dictaturii Comuniste
comuniste, putem afirma că lă, represiunea împotriva culturii înlăturarea din viaţa publică din România, Raport final, Bucureşti,
2006, p. 627
regimul comunist din România şi eradicarea valorilor naţionale. a colaboratorilor Securităţii, 11. Ibidem, p. 634
Opoziţia la putere şi puterea în opoziţie

n perioada 2005-2006, obiectivul politic major al noului
guvern de la Bucureşti a fost îndeplinirea cerinţelor minimale
impuse de integrarea în UE. Într-un efort colectiv, perma
nent potenţat de presiunile oficialilor de la Bruxelles, pe parcur
sul a doi ani, Bucureştiul a reuşit să reintre pe agenda europeană.
Beneficiind de eforturile în tabăra preşedintelui ideea

constante ale noului ministru necesităţii alegerilor anticipate.
al justiţiei, fosta activistă civică Asociată cu planul de refor
Monica Macovei, România a mare a clasei politice, prin
consolidat, pentru o vreme, introducerea votului uninomi
aparatul de luptă împotriva nal şi modificarea sistemului
marii corupţii, prin acorda parlamentar, ideea alegerilor
Bucureşti, 27 iunie 2005. Miniştrii Justiţiei din România şi Republica Federală
rea unei autonomii consi anticipate a adus prima fractură Germania, Monica Macovei şi Brigitte Zypries, la conferinţa cu tema
serioasă în interiorul coaliţiei "Perspectivele politicii UE în domeniul dreptului", organizată de Ambasada
derabile Direcţiei Naţionale Germaniei la Bucureşti şi Institutul European din România
Anticorupţie. Foşti membri de guvernământ. Treptat, în
marcanţi ai guvernului social- urma disputelor legate de legile
membri şi principalul finanţator proiectele legislative susţinute
democrat, în frunte cu Adrian siguranţei naţionale, de retra
al PNL, Dinu Patriciu. După ce de preşedinte, aşa cum a fost
Năstase, au devenit subiectele gerea trupelor româneşti din
preşedintele Băsescu a încercat acela de înfiinţare a Agenţiei
unor anchete penale vizând Irak şi de conducerea serviciilor
să acrediteze public ideea că Naţionale pentru Integritate, în
deturnarea fondurilor publice. secrete, relaţiile dintre premier
premierul Tăriceanu i-ar fi cerut forma agreată de UE, sau pro
Imposibilitatea de a adopta legi şi preşedinte s-au degradat
să intervină pe lângă organe iectul de reformare a sistemului
fundamentale pentru funcţi ireparabil. Punctul de cotitură
le de anchetă pentru a stopa de siguranţă naţională, au fost
onarea statului de drept, aşa în relaţiile dintre foştii parte
investigaţia, prezentând jurnaliş blocate în Parlament de noua
cum a fost aceea de înfiinţare neri de coaliţie l-a reprezentat
tilor un bilet olograf ce se afla majoritate. În cele din urmă, la
a agenţiei de investigare a anchetarea, sub suspiciunea de
în posesia sa de mai bine de un începutul anului 2007, la numai
averilor acumulate ilicit de către manipulare a pieţei de capital, a
an, virulenţa acuzaţiilor recipro o lună după intrarea oficială a
demnitarii publici, a acreditat unuia dintre cei mai importanţi
ce a atins un nivel fără pre României în UE, partidul prezi
cedent. Rând pe rând, o serie denţial, PD, părăseşte guvernul.
Semnarea Tratatului de aderare de miniştri liberali au devenit,
a României la Uniunea Europeană,
25 aprilie 2005 la rândul lor, obiectul inves
tigaţiilor Direcţiei Naţionale Preşedintele PSD,
Anticorupţie, cu acceptul con Adrian Năstase
stituţional al comisiei preziden

ţiale de profil. Aflaţi sub presi
unea constantă a preşedintelui
şi în cert pericol de decredibili
zare, dar doritori să rămână la
putere, liderii liberali au iniţiat
o amplă acţiune de reconfigu
rare a majorităţii politice, prin
identificarea unei platforme
politice comune cu Partidul
Umanist, devenit între timp
Conservator, cu UDMR, PRM
şi PSD. Drept consecinţă, toate
Pentru prima oară în România, Printre acestea, „timorarea” creştere a acestuia. Cu 74,48%
preşedintele aflat în funcţie Curţii Constituţionale, jignirea din totalul voturilor exprimate,
se găseşte în opoziţie faţă de Parlamentului (calificat drept Traian Băsescu a fost reconfir
majoritatea parlamentară şi faţă „o şandrama intrată în moarte mat în funcţie. După revenirea
de guvern, pe care îl acuză, în clinică”), arogarea necuvenită a acestuia la Cotroceni, înarmat
mod constant, că se află sub iniţiativei legislative, autorizarea cu argumentul popularităţii
influenţa unor „grupuri de inte interceptărilor telefonice ilegale, confirmate prin vot, conflictul
rese”. Treptat, plasat în logica intervenţii ilicite în folosul preşedintelui cu majoritatea
unui conflict între modernitate unor întreprinderi particulare, parlamentară a intrat într-o
şi stagnare, fără ca acest binom ingerinţa în actul de justiţie nouă fază. Într-un acces de
să fie susţinut de intenţiile reale şi încercarea de subordonare optimism politic, imediat după
ale niciuneia dintre tabere, con a guvernului12. Ca urmare a anunţarea rezultatelor referen
flictul a devenit unul între pre raportului, pentru prima dată dumului, preşedintele a declarat
şedintele Băsescu şi clasa poli în România, la 19 aprilie 2007, că nu îşi va mai negocia pro
tică. În primăvara anului 2007, Dinu Patriciu
cu o majoritate covârşitoare de iectele majore cu partidele, ci
noua majoritate parlamentară voturi, preşedintele în funcţie direct cu alegătorii, fapt care a
răspunde presiunilor preşe a fost suspendat din funcţie.
dintelui prin înfiinţarea unei Deşi iniţial anunţase că imediat
comisii de anchetă a presupu după ce va fi suspendat va
selor abuzuri comise de Traian demisiona, pretextând printr-o
Băsescu în exerciţiul funcţiei. presupusă intenţie a majorităţii
Scopul organismului parlamen parlamentare de a interzice
tar era acela de a furniza noii preşedinţilor suspendaţi să mai
majorităţi argumente pentru candideze, Traian Băsescu a
suspendarea preşedintelui, în revenit asupra deciziei, alegând
vederea demiterii sale. Comisia, „calea constituţională”. Potrivit
condusă de Dan Voiculescu, Constituţiei, suspendarea din
preşedintele Partidului Conser funcţie a preşedintelui de
vator, dovedit între timp drept către Parlament este validată
colaborator al Securităţii, a sau respinsă prin referendum.
dat publicităţii, la sfârşitul Aşa cum era de aşteptat chiar
lui martie 2007, un raport în şi pentru cei mai înverşunaţi
care preşedintele Băsescu era adversari ai preşedintelui,
acuzat de nu mai puţin de referendumul din 19 mai 2007
19 încălcări ale Constituţiei. a confirmat popularitatea în
Dan Voiculescu
dat adversarilor săi ocazia să îl majore în ceea ce priveşte

Marco Bela, liderul UDMR acuze de intenţia de instaurare a pregătirea proiectelor pentru
unei guvernări de mână forte. absorbţia fondurilor comuni
tare. Pe lângă acestea, scanda
Performanţele slabe ale guver
lurile de corupţie care i-au avut
nului în ceea ce priveşte inte
în centrul lor pe unii miniştri au
grarea în UE, cu precădere în
adus executivul de la Bucureşti
domeniile agriculturii şi luptei
în pragul paraliziei decizionale.
împotriva corupţiei, au dat noi
ocazii preşedintelui de a mări
presiunea asupra foştilor par
teneri de coaliţie. Demersului
prezidenţial i s-au alăturat şi
12. Raportul Comisiei comune de
funcţionarii superiori europeni, anchetă a Parlamentului ca urmare a
propunerii de suspendare din funcţie
aceştia acuzând guvernul român
a preşedintelui României (www.
de acumularea unor întârzieri newsin.ro)
şi Partidul Noua Generaţie

(PNG) nereuşind să treacă
pragul electoral. Referendumul
prezidenţial cu privire la intro
ducerea sistemului uninominal
pur s-a dovedit însă un eşec.
Cu o prezenţă la vot de numai
26,51%, în condiţiile în care
legea prevede o participare
de 50 de procente plus unul,
pentru validarea referendumu
lui, iniţiativa preşedintelui a
suferit un eşec. Puţin explicată
de către actorii publici şi tratată
de presă, aproape exclusiv, în
logica interminabilului conflict
dintre palate, reforma sistemu
lui electoral nu a reuşit să sus
cite interesul public. Semnalul
atingerii limitei de suportabilitate
Traian Băsescu. Discursul privind aderarea
la Uniunea Europeană
publică a fost dat. Societatea
este pe cale să intre într-o stare
de apatie politică, de unde o
Un alt dosar conflictual dintre European. După o campanie Liberal.) Nu fără emoţii, obiş mai pot scoate doar dezastrele
preşedinte şi majoritatea parla în care politicienii români au nuitul guvernărilor începând naţionale.
mentară a fost acela al reformei dovedit o cunoaştere sumară a din 1996, partidul minorităţii
sistemului electoral. Folosindu- problematicii europene şi care a maghiare, UDMR, a reuşit România, poate cu excepţia
se de argumentul dreptului fost axată în principal pe criza să treacă pragul electoral, cu Albaniei, este ţara a cărei
constituţional de convocare a emigranţilor români din Italia, 5,52%, chiar dacă a fost puter tranziţie s-a prelungit cel mai
referendumului, preşedintele primele alegeri europene din nic atacat de candidatul inde mult. Marcată de incapacitatea
Băsescu a cerut Parlamentului România au consemnat victoria pendent, episcopul reformat cu de a-şi asuma, în totalitate, un
să adopte un proiect de lege Partidului Democrat, principa vederi radicale Tökés Lászlo. model cultural, fie el propriu
care să prevadă introducerea lul susţinător al preşedintelui. Alegerile europene au consem sau importat, în toată perioada
unui sistem electoral bazat pe Ca peste tot în ţările recent nat şi un regres al partidelor scursă de la căderea comu
votul uninominal pur, în două intrate în UE, alegerile euro extremiste şi populiste, PRM nismului, ţara a continuat să
tururi de scrutin. Pentru a nu pene nu au reuşit să suscite
lăsa câmpul dezbaterii publice, un interes major din partea
din nou, la discreţia preşe alegătorilor nici în România. Cu Emil Boc şi Theodor Stolojan au semnat
Protocolul de comasare prin absorbţie PDL-PLD
dintelui, executivul a introdus o participare de numai 29,4%,
în Parlament, prin asumarea alegerile pentru Parlamentul
răspunderii, în toamna lui 2007, European, pe lângă aşteptata
un proiect de lege alternativ, victorie a PD, cu 28,81%, au
care prevede instituirea unui adus şi un reviriment al PSD
sistem mixt, bazat atât pe (23,11% din voturi). Surpriza
votul uninominal, cât şi pe cel alegerilor a constituit-o noul
pe listă. Răspunsul preşedin Partid Liberal Democrat (7,78%
telui a venit prin convocarea din voturi), înfiinţat de susţină
unui referendum la care să fie torii preşedintelui din vechea
supus votului public proiectul conducere a PNL. (Imediat
său de lege, acesta urmând să după alegeri, PLD şi PD au
aibă loc simultan cu primele decis să fuzioneze, anunţând
alegeri pentru Parlamentul formarea Partidului Democrat
continuat să fie ocultate şi mar- ţile instalate după alegerile de la

ginalizate de guvernările româ sfârşitul anului 2004.
neşti, sub pretextul inoportu
Modernizarea ţării a rămas, din
nităţii sau al caracterului tardiv.
păcate, un proces care se des
Cu toate acestea, pe măsură ce
făşoară direct proporţional cu
societatea s-a consolidat, iar
intensitatea presiunilor externe,
barajul informaţional al vechilor
structuri s-a prăbuşit, a devenit iar dorinţa de reformă morală
evident faptul că problema a clasei politice a rămas una de
moştenirii comuniste nu este faţadă. Legi fundamentale care
una a istoriei, ci una a actua ar putea aduce o schimbare
lităţii. Cele mai multe succese calitativă majoră în exerciţiul
răsunătoare, afirmări strălucite guvernării, precum legea finan
şi căderi dureroase îşi au sor ţării partidelor politice, în sensul
Narcis Godeanu, Virgil Becali, Cătălin Dancu, George Becali, Marian Oprea şi gintea nu în democraţia liberală monitorizării stricte a traseelor
Vlad Hogea, în prezidiul Consiliului Naţional al PNG-CD (14 septembrie 2007)
incipientă, ci în comunismul banilor, au rămas în afara agen
degenerat. De aceea, alături de dei publice, iar lupta politică,
intrarea în Uniunea Europeană, deşi a câştigat în consistenţă
penduleze între repere. Incon ţinători ai regimului comunist pentru perioada analizată, poate doctrinară, a rămas fundamental
secventă, meschină şi în acelaşi de la conducerea aparatului de cel mai important eveniment o încleştare pentru ocuparea
timp spectaculoasă, România stat, a armatei şi a serviciilor a fost condamnarea publică a poziţiilor care asigură accesul
reuşeşte să uimească lumea de informaţii, aliaţii occiden comunismului de către autorită preferenţial la resursele publice.
(occidentală şi nu numai) prin tali au mizat pe previzibilita
reacţiile, realizările şi eşecurile tea politică şi militară a ţării,
Preşedintele Traian Băsescu vizitează trupele române
sale. Condusă în perioada tratând derapajele democratice aflate în misiune în Irak
2000—2004, după eşecul gene ca pe o constantă de ordin
ralizat al guvernării de centru- civilizaţional. La aproape două
dreapta, de un guvern autoritar decenii de la căderea comunis
şi corupt, ţara părea că ajunsese mului, România a rămas terenul
din nou la periferia curentelor de confruntare acerbă dintre
politice europene. Gândind în vechi şi nou, dintre practicile şi
logica „Războiului Rece”, cea modelul vechiului regim şi cele
care asimila sfera americană ale democraţiei liberale, cu toate
de influenţă cu democraţia şi avatarurile sale. Problema cola
prosperitatea, contrar speran borării cu organele represive ale
ţelor, apartenenţa României regimului comunist, elucidarea
la NATO nu a schimbat mecanismelor de salvare în
prea mult lucrurile în ceea ce capitalism a reţelelor politice şi
priveşte practicile guvernării. economice de sorginte comu
Mărginindu-se la a impune nistă şi măsurile reparatorii faţă
înlăturarea celor mai odioşi sus de victimele totalitarismului au
Cronologie
istorică
A l c ă t u it ă de Tudor Sălăgean
Cca 6.600-5.500 a.Chr. 800-450/400 a.Chr.

Neoliticul dezvoltat. Culturi: Vinča, Prima vârstă a fierului (Hallstatt).
cultura ceramicii liniare cu note Desprinderea geto-dacilor din masa
muzicale, Turdaş, complexul cultural populaţiilor trace. Cultura Basarabi.
Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă-Iclod,
Dudeşti, Vădastra, Boian, Hamangia. Sec. Vll-Vl a.Chr.
Întemeierea coloniilor greceşti
Cca 4.600/4.500-3.800/3.700 a.Chr.
Histria, Tomis şi Callatis pe ţărmul apu
Eneoliticul. Culturi: Cucuteni-Ariuşd-
sean al Mării Negre.
Tripolje, Petreşti, Decea Mureşului,
Gumelniţa, Sălcuţa, Tiszapolgár/Româ-
neşti, Bodrogkeresztúr/Gorneşti.
Sec. al Vl-lea a.Chr.
Pătrunderea sciţilor în Transilvania.
Mileniul al lll-lea a.Chr.
Indo-europenizarea actualului teritoriu 514 a.Chr.
al României. Din amestecul indo-euro Campania lui Darius împotriva sciţi
penilor cu populaţiile locale ia naştere lor. Cea dintâi atestare scrisă a geţilor.
un grup etnic, lingvistic şi cultural dis Aceştia încearcă, fără succes, să oprească
tinct în regiunea carpato-balcanică: tracii. înaintarea persană.
Neanderthal (reconstituire)
3.800/3.700-1.900 a.Chr. 400/350 a.Chr.
Bronzul timpuriu pe teritoriul Începutul celei de-a doua vârste a
României. Culturi: Coţofeni, Glina fierului (La Tène).
(în Muntenia şi Oltenia), grupurile
Cca 1.400.000-100.000 bp. Copăceni, Şoimuş şi Jigodin (în centrul
A doua jumătate a sec. al lV-lea a.Chr.
Paleoliticul inferior (premusterianul) şi nordul, sud-vestul, respectiv sud-estul
Pătrunderea celţilor în Transilvania.
pe teritoriul României. Transilvaniei).
339 a.Chr.
Cca 100.000-cca 32.000/30.000 bp. 1.900-1.200 a.Chr.
Bronzul mijlociu şi târziu. Culturi: Victoria geţilor, aliaţi cu macedonenii,
Paleoliticul mijlociu (musterianul).
Periam-Pecica/Mureş, Vatina, Otomani, împotriva căpeteniei scite Atheas.
32.000/30.000-13.000 bp. Suciu de Sus, Wietenberg, Verbicioara,
Gârla Mare-Cârna, Tei, Monteoru, 335 a.Chr.
Paleoliticul superior (corespunzând
Costişa, Noua, Coslogeni. Expediţia lui Alexandru cel Mare
Würm-ului mijlociu şi superior), domi
nat de evoluţia culturilor aurignaciană la Dunăre.
şi gravettiană, aflate în plin proces de 1.200/1.150-800 a.Chr.
diferenţiere regională. Perioada timpurie a primei vârste
a fierului. Culturi: Gáva-Holihrady,
13.000-9.500/9.000 bp. Babadag.
Epipaleoliticul. Micile grupe de vână
tori-pescari-culegători adoptă noi tipuri
de unelte şi arme, cum ar fi microlitele
geometrice.
9.500/9.000-7.500 bp.
Mezoliticul, reprezentat pe teritoriul
României de cultura tardenoisiană şi de
cea de tip Schela Cladovei.
Cca 6.600-5.500 a.Chr.

Neoliticul timpuriu. Orizontul Gura
Baciului-Cârcea (cultura Precriş), cultura
Starçevo-Criş. Vestigii tracice din aur
CRONOLOGIE ISTORICĂ ALCĂTUITĂ DE TUDOR SĂLĂGEAN
Scenă de pe Columnă înfăţişându-l pe Traian la inaugurarea

Podului lui Apolodor din Damasc
Scenă de pe Columna lui Traian.
Construirea unui castru roman
DACIA ROMANĂ ÎN TIMPUL

DOMNIEI LUI HADRIAN
85-86 p.Chr.
Invazia dacilor în Moesia.
87 p.Chr.
Decebal devine rege al Daciei.
Reunificarea triburilor dace.
87-89 p.Chr.
Războiul dintre Decebal şi Domiţian.
101-102
Primul război dacic al lui Traian.
Ocuparea de către romani a unei părţi
a Daciei.
105-106
Al doilea război dacic al lui Traian.
Moartea lui Decebal, desfiinţarea statului
dac şi crearea provinciei romane Dacia.
Scenă de pe Columna lui Traian 109-110

Întemeierea oraşului Colonia Dacica
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmi
zegetusa.
Cca 300 a.Chr. După 44 a.Chr. 118-119

Uniunea de triburi getice de sub condu Domnia lui Deceneu în statul dac tran Reorganizarea Daciei romane: crearea
cerea lui Dromichaites şi luptele acestuia silvănean. Uniuni de triburi conduse de provinciilor Dacia Superior, Dacia
cu Lysimach. Cotiso, Coson, Rholes, Dapyx şi Zyra Inferior şi Dacia Porolissensis.
xes atestate în alte regiuni ale Daciei.
Începutul sec. al ll-lea a.Chr.
Pătrunderea bastarnilor în Moldova. 28 a.Chr.
Dinaştii geto-daci Rhemaxos, Oroles Cucerirea Dobrogei de către Crassus.
şi Rubobostes.
Sfârşitul sec. l a.Chr.
Cca 80 a.Chr. Domnia lui Comosicus în statul dac
Crearea unei puternice uniuni de triburi transilvănean. Războinic
sub conducerea regelui Burebista (pri dac
mul stat dac). Sec. l p.Chr.

Domnia lui Scorilo în statul dac transil
72-71 a.Chr. vănean.
Expediţia generalului roman Lucullus în
Dobrogea. 9-18 p.Chr.
Poetul roman Ovidiu (Publius Ovidius
60-59 a.Chr. Naso) este exilat la Tomis de împăratul
Luptele lui Burebista cu celţii. Augustus.
După 55 a.Chr. 46 p.Chr.

Cucerirea litoralului pontic de către Anexarea Dobrogei la provincia Moesia.
Burebista.
?-87 p.Chr.
44 a.Chr. Domnia lui Duras în statul dac
Moartea lui Burebista. transilvănean.
167-170
Războaiele marcomanice. Lupte la ho
tarele şi în interiorul provinciei Dacia.
168-169
Înfiinţarea provinciilor Dacia Apulensis
şi Dacia Malvensis.
222-235
Atestarea unei adunări reprezentative,
concilium trium Daciarum. Ulpia Traiana
Sarmizegetusa este ridicată la rangul de
metropolis.
242-247
Atacuri carpice împotriva Daciei şi
Moesiei Inferior.
271-272 (sau 274-275) Confruntare la hotarele Daciei (reconstituire)

Părăsirea Daciei de către armata şi admi
nistraţia romană.
Sfârşitul sec. al lll-lea—sec. Vll-Vlll Începutul sec. al lV-lea p.Chr. 680-681

Epoca migraţiilor barbare. Detaşarea Dobrogei de provincia Instalarea protobulgarilor la sud de
Moesia Inferior şi transformarea sa Dunăre.
într-o provincie distinctă, sub numele
de Scythia. Confederaţie vizigotă la Sec. al Vlll-lea-începutul sec. al X-lea
gurile Dunării. Începe afirmarea culturii Dominaţie slavă: bulgară la nord de
Sântana de Mureş-Cerneahov (de la Dunăre, iar centrul şi nordul Transil
Nipru până în Transilvania). vaniei sub influenţă moraviană.
Sfârşitul sec. al lV-lea - Sec. Vlll-X

începutul sec. al V-lea. Cultura Dridu (balcano-carpatică)/ori
Confederaţie hunică în unele teritorii zontul cultural „Blandiana A”. Apariţia
extracarpatice.
Coif tătăresc poporului şi a limbii române.
Mijlocul sec. al V-lea

896
Pătrunderea ostrogoţilor şi gepizilor în
Aşezarea triburilor maghiare în Pannonia.
Transilvania.
Începutul sec. al X-lea
Sfârşitul sec. al V-lea-sec. al Vl-lea
Pătrunderea triburilor maghiare în
Centre de putere gepide în Transilvania.
Transilvania. Cucerirea formaţiuni-
Sec. al Vl-lea lor statale conduse de Menumorout,
Pătrunderea slavilor în regiunile extra Gelou şi a „voievodatului Bălgradului”.
carpatice, apoi în Transilvania. Cultura Incursiuni împotriva „ducatului” bănă
Ipoteşti-Ciurelu-Cândeşti-Botoşana. ţean al lui Glad (cucerit după anul 1000,
pe vremea ducelui Ahtum).
Sfârşitul sec. al Vl-lea
Pătrunderea avarilor în Transilvania. 969-976
Revenirea stăpânirii bizantine la Dunăre.
602 Pecenegii devin principalul factor politic
Arme ale barbarilor Ocuparea Dobrogei de către slavi şi avari. la nord de Dunăre (Patzinakia).
976 Mijlocul sec. al Xll-lea

Cea dintâi menţiune scrisă a vlahilor Stabilirea în Transilvania, la chemarea
(românii sud-dunăreni). regelui Geza al II-lea, a celui mai impor
tant val de colonişti saşi. Colonizarea
1018 săsească se încheie la sfârşitul secolului.
Înfiinţarea themei bizantine Paradu
navon (Paristrion). 1185-1186
Răscoala fraţilor vlahi Petru şi Asan
Sfârşitul sec. al Xl-lea-sec. Xll împotriva stăpânirii bizantine. Al doilea
Control politico-militar cuman la răsărit Ţarat (Vlaho-) Bulgar.
şi la sud de Carpaţi.
1210-1211
1068 Expediţia comitelui de Sibiu, Ioachim
Regele
Victoria de la Chiraleş, obţinută Türje, împotriva Vidinului, cu o armată Andrei al II-lea
de regele ungar Salamon împotriva alcătuită din saşi, secui, români
pecenegilor. şi pecenegi.
Sec. XI—Xll 1211 1224

Episcopate catolice în Transilvania: Instalarea cavalerilor teutoni în Ţara Diploma regelui Andrei al II-lea
Cenad, Oradea, Alba-Iulia. Bârsei, de către regele ungar Andrei (Andreanum), confirmând privilegiile saşi
Cultura Răducăneni. al II-lea. lor din sudul Transilvaniei (Ţara Bârsei).
Sfârşitul sec. al Xl-lea-prima jumătate 1222 1225

a sec. al Xll-lea Ţara românilor (terra Blachorum) în Andrei al II-lea alungă cavalerii teutoni
Aşezarea secuilor în centrul Făgăraş. Prima atestare a „ţării secuilor” din Transilvania.
Transilvaniei. (terra Siculorum).
1227
Întemeierea episcopiei catolice a
Războinici bulgari atacând o redută bizantină (reconstituire)
„cumanilor”. Extinderea misionaris
mului catolic (dominican) în regiunile
extracarpatice. Ungaria anexează Ţara
Severinului (Oltenia).
1241-1242
Marea invazie mongolă. Transilvania
este atacată şi devastată de trei din cele
şapte armate mongole care au declan
şat ofensiva asupra Europei Centrale.
Hoarda de Aur rămâne hegemonă în
teritoriile extracarpatice răsăritene.
1247, iul. 2
Regele Béla al IV-lea cedează Ţara
Severinului cavalerilor ioaniţi. Diploma
ioaniţilor menţionează voievodatul lui
Litovoi şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş -
în Oltenia - şi voievodatul lui Senes-
lau — în Subcarpaţii Munteniei.
1277-1279
Rebeliunea saşilor din Transilvania
împotriva voievodului Matei Csák.
1279 1330, sept.-nov.

Expediţia magistrului Georgius Baksa Expediţia regelui Carol Robert împotri
împotriva voievodului oltean Litovoi va voievodului vasal Basarab I al Ţării
al II-lea, care este ucis în luptă. Fratele Româneşti. După încheierea unui armis
său Bărbat, luat prizonier, este eliberat în tiţiu la Argeş, oastea regală este surprin
schimbul unei importante răscumpărări. să şi zdrobită de români la „Posada”
(9-12 nov.).
1285
Ultima mare invazie mongolă asupra Cca 1343
Transilvaniei şi Ungariei. Începutul rezistenţei voievodului mara
mureşean Bogdan împotriva Regatului
1288, iun. 8 Ungar.
Prima menţiune documentară a congre
gaţiei generale a nobilimii din Transilvania. 1347-1349
Ungaria îşi extinde dominaţia asupra
1301 voievodatului extracarpatic de pe valea
Odată cu stingerea dinastiei arpa râului Moldova şi reînfiinţează episcopia
diene, Transilvania devine un stat Milcoviei (fostă a „cumanilor”).
cvasiindependent sub conducerea
voievodului Ladislau Kán al II-lea 1359
(1294-1315). Voievodul maramureşean Dragoş
întemeiază o „căpitănie” (marcă de gra
1307 niţă) pe valea râului Moldova, subor
Cavaler ungur (reconstituire)
Menţionarea unei „ţări a românilor” donată Regatului Ungar. Întemeierea
(Walachenland), localizată cel mai pro mitropoliei Ungrovlahiei (de la Argeş),
babil în Maramureş. subordonată patriarhiei
din Constantinopol.
1373
1316-1321 Realizarea statuii Sfântului Gheorghe,
Revenirea Transilvaniei sub controlul 1364-1365 operă a sculptorilor germani clujeni
regalităţii ungare, la capătul unei înde Voievodul maramureşean Bogdan trece Martin şi Gheorghe.
lungate rezistenţe împotriva lui Carol munţii în Moldova şi transformă marca
Robert de Anjou. de graniţă în stat independent.
1376
Cele dintâi statute de breaslă păstrate
în Transilvania.
Înfăţişarea lui Mircea-voievod în faţa sultanului Baiazid 1387

(gravură contemporană)
Moldova devine vasală Poloniei.
1390, dec. 10
Încheierea Tratatului de la Lublin,
între Mircea cel Bătrân (care stăpânea
şi Dobrogea, Amlaşul, Făgăraşul şi
Severinul) şi regele Poloniei, Vladislav
Jagiello.
1394, oct. 10, 1395, mai 10

Lupta de la Rovine, între Mircea cel
Bătrân şi sultanul otoman Baiazid I.
1395, mart. 7
Tratatul de alianţă dintre Mircea cel
Bătrân şi regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg.
1401
Recunoaşterea canonică a mitropoliei
de la Suceava.
1417
Cucerirea de către turci a unei părţi a
Dobrogei şi a cetăţilor dunărene Giurgiu
şi Turnu.
1437-1438
Răscoala de la Bobâlna a ţăranilor români
şi maghiari din Transilvania.
1442, mart. 18
Victoria lui Iancu de Hunedoara, lângă
Sibiu, împotriva turcilor care invadaseră
Transilvania.
1442, sept. 2
Înfrângerea turcilor în faţa lui Iancu de
Hunedoara în bătălia de pe Ialomiţa.
Bătălia de la Belgrad
1443, iul.-1444, ian.

„Campania cea lungă” a lui Iancu de
Hunedoara împotriva turcilor, în Serbia
şi Bulgaria. 1448, oct. 1467, dec. 14-15
Victoria obţinută de turci asupra coaliţiei Victoria lui Ştefan cel Mare asupra
1444, nov. 10 creştine conduse de Iancu de Hunedoara regelui ungar Matia Corvinul în lupta de
Bătălia de la Varna. Victoria sultanului în lupta de la Kossovopolje. la Baia.
Murad al II-lea împotriva oştirii cruciate
conduse de Vladislav al II-lea, rege al 1456, iul. 4-22 1475, ian. 10
Ungariei şi Poloniei. Bătălia de la Belgrad. Sultanul Mehmed Victoria lui Ştefan cel Mare asupra
al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, beilerbeiului Rumeliei, Söleiman-Paşa, în
este înfrânt de oastea creştină comanda lupta de la Vaslui (Podul Înalt).
tă de Iancu de Hunedoara. După victo
rie, învingătorul este răpus de ciumă la 1476, iul. 26
Zemun (11 aug.). Victoria sultanului Mehmed al II-lea
asupra lui Ştefan cel Mare în lupta de la
1459, sept. 2 Războieni (Valea Albă).
Statuia
Sf. Gheorghe
Prima menţiune documentară a
din Praga Bucureştiului. 1479, oct. 13
Victoria ardelenilor asupra turcilor în
1462 lupta de la Câmpul Pâinii.
Campania sultanului Mehmed al
II-lea în Ţara Românească. În pofida Monedă din timpul
succeselor locale obţinute de Vlad al lui Ştefan cel Mare
III-lea Drăgulea (Ţepeş), acesta va fi

înlocuit de fratele său Radu cel Frumos,
care acceptă suzeranitatea Porţii.
1466, iul. 10
Întemeierea mănăstirii Putna, ctitorie
a lui Ştefan cel Mare.
1551-1556 1575, dec. 14

Ocuparea temporară a Transilvaniei de Ştefan Báthory, principele Transilvaniei,
către trupele habsburgice. este ales rege al Poloniei.
1552 1581
Întemeierea, de către Ştefan Báthory,
Banatul şi o parte a Crişanei sunt
a Universităţii iezuite din Cluj, cu trei
cucerite de otomani. înfiinţarea paşa
facultăţi - teologie, filosofie, drept - sub
lâcului Timişoarei.
conducerea lui Antonio Possevino (rector
magnificus).
1562
Răscoala secuilor. 1594
Transilvania, Moldova şi Ţara Româ
1563 nească se alătură războiului antiotoman
Bătălia de la Mohács, Întemeierea, de către Despot-Vodă, a al Ligii Sfinte.
miniatură orientală
colegiului latin de la Cotnari.
1595, aug. 23
1568 Victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni,
1484
Dieta de la Turda recunoaşte principiul asupra unei armate otomane conduse de
Cucerirea de către turci a cetăţilor mol
libertăţii religioase în Transilvania. marele-vizir Sinan-Paşa.
dovene Chilia şi Cetatea Albă.
1571-1572 1595, oct. 28

1497, oct. 26
Bătălia de la Giurgiu. Mihai Viteazul
Victoria lui Ştefan cel Mare asupra rege Voievodul Ştefan Báthory restaurează
şi Sigismund Bathory, principele
lui Poloniei, Ioan I Albert, în lupta de la ierarhia ortodoxă din Transilvania.
Transilvaniei, provoacă o severă înfrân
Codrii Cosminului (Dumbrava Roşie).
gere armatei otomane.
1574, apr.-iun.
1497, oct. 26 Războiul antiotoman declanşat de dom 1599, oct.
Războiul ţărănesc condus de Gheorghe nul Moldovei, Ioan-Vodă cel Cumplit. Campania lui Mihai Viteazul în Tran
Doja (Gyorgy Dózsa) cuprinde cea mai
După câteva succese iniţiale, Ioan-Vodă silvania. Victorios la Şelimbăr (28 oct.)
mare parte a Transilvaniei.
este înfrânt, capturat şi executat la asupra principelui-cardinal Andrei Bá
Roşcani. thory, Mihai intră în Alba-Iulia la 1 nov.
1526, aug. 29
Victoria otomană de la Mohács.
Prăbuşirea Ungariei medievale.
Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia
(reconstituire)
1541
Dieta de la Debrecen recunoaşte
suzeranitatea otomană asupra
Transilvaniei, care va deveni
principat autonom.
1544
Catehismul de la Sibiu - prima carte
tipărită în limba română.
1545
Înfiinţarea Colegiului protestant din Cluj.
1550
Începutul activităţii tipografiei cluje
ne a lui Caspar Helt (Gáspár Heltai).
Introducerea oficială a luteranismului în
Transilvania.
1600, mai 1622

Campania lui Mihai Viteazul în Întemeierea Colegiului Academic calvin
Moldova. Ieremia Movilă se refugiază în de la Alba-lulia.
Polonia, iar Mihai este recunoscut domn
al acestei ţări. Prima unire a Ţărilor 1639
Române. Sfinţirea bisericii Trei Ierarhi din Iaşi.
1600, sept. 18 1640

Lupta de la Mirăslău. Mihai Viteazul este Întemeierea Colegiului Vasilian din Iaşi,
înfrânt de trupele coalizate ale generalu cu limba de predare latină.
lui Basta şi ale nobilimii ardelene.
1642-1647
1600, nov. Grigore Ureche scrie Letopiseţul Ţării
Înfrânt de polonezi în mai multe lupte, Moldovei.
Mihai Viteazul este obligat să părăsească
Ţara Românească, plecând la Viena. 1643
Apare, la Iaşi, Cazania mitropolitului
1601, aug. 3 Varlaam (Carte românească de învăţătură).
Lupta de la Guruslău. Mihai Viteazul şi
generalul Basta obţin o victorie decisivă 1646
împotriva lui Sigismund Báthory. Este tipărită, la Iaşi, Cartea românească
Invadatori otomani
de învăţătură (Pravila lui Vasile Lupu). La (reconstituire)
1601, aug. 19 Târgovişte e întemeiată o Schola Graeca
Asasinarea lui Mihai Viteazul de către et Latina.
un grup de mercenari, în tabăra de pe
câmpia Turzii. 1648
Apare Noul Testament de la Bălgrad
(Alba-lulia), tradus de mitropolitul 1661
Simeon Ştefan. Transilvania este repre Invazie turco-tătară în Transilvania.
zentată la încheierea păcii din Westfalia,
care pune capăt Războiului de 30 de Ani. 1661
Lupta de la Seleuşu Mare. Înfrânt de
1653 turci, principele transilvănean Ioan
Apare Enciclopedia maghiară a lui János Kemény îşi găseşte sfârşitul pe câmpul
Apáczai Csere. de luptă.
1657 1673
Campania dezastruoasă a principelui Psaltirea în versuri a mitropolitului
transilvan Gheorghe Rákoczi al II-lea în Dosoftei al Moldovei, primul monu
Polonia. ment de limbă poetică românească.
1659 1674
Răscoala antiotomană a lui Mihnea al Bisericile româneşti din Transilvania intră
III-lea Radu, domnul Ţării Româneşti. sub jurisdicţia episcopatului calvin.
1660, mai 22 1675-1678

Lupta de la Floreşti (Cluj). Gheorghe Călătoria spătarului Nicolae Milescu
Rákoczi al II-lea este înfrânt de către în China, în calitate de trimis al tarului
Statuia lui
Mihai Viteazul
turcii care invadaseră Transilvania. Rusiei.
în Alba-lulia
1660, aug. 28 1687, oct. 27

Cucerirea cetăţii Oradea de către turci. Tratatul de la Blaj, dintre principele
Înfiinţarea paşalâcului de Oradea. Mihail Apafi şi Imperiul Habsburgic.
1697, oct. 7 1704, iul. 7

Mitropolitul Atanasie Anghel, împreună Dieta de la Alba-Iulia îl proclamă (în
cu 38 de protopopi, acceptă unirea cu absenţă) pe Francisc Rákoczi al II-lea
biserica Romei, cu condiţia menţinerii principe al Transilvaniei (a doua oară - în
vechilor ritualuri şi a obţinerii de către prezenţă - în apr. 1707, la Târgu-Mureş).
preoţii uniţi a unor privilegii similare
acelora deţinute de clerul catolic. 1711, apr. 13
Tratatul de la Luck dintre Dimitrie
1698 Cantemir şi ţarul Petru I cel Mare.
Reînfiinţarea Universităţii iezuite din
Cluj. Apare la Iaşi, în româneşte şi în 1711, iul. 18-22
greceşte, prima scriere filosofică româ Bătălia de la Stănileşti. Armata rusă,
nească: Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu condusă de ţarul Petru cel Mare, este
Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul, a înfrântă de turci.
tânărului principe Dimitrie Cantemir.
1711, oct. 17
1699, febr. 5 Instalarea lui Nicolae Mavrocordat ca
Tratatul de pace de la Karlowitz. domn al Moldovei. Începutul regimului
Imperiul Otoman recunoaşte dominaţia fanariot în Moldova.
Stema Ţării Româneşti în timpul
lui Şerban Cantacuzino habsburgică asupra Transilvaniei.
1715
1701, mart. 19 Turcii ocupă Hotinul şi îl transformă
1688
A doua Diplomă leopoldină (a unirii): în raia.
Tipărirea Bibliei în limba română,
sub patronajul domnitorului Şerban Curtea de la Viena acordă preoţilor uniţi
privilegiile şi scutirile clerului catolic; 1716, ian. 5
Cantacuzino.
mirenilor care acceptă unirea cu biserica Nicolae Mavrocordat este numit de
romană le sunt recunoscute toate drep Poartă domn al Ţării Româneşti.
1688, mai 9
turile civice. Începutul regimului fanariot în Ţara
Dieta Transilvaniei acceptă dominaţia
Românească.
habsburgică.
1703-1711
Insurecţia antihabsburgică (a curuţilor) 1718, iul. 21
1691, dec. 4
condusă de Francisc Rákoczi al II-lea. Tratatul de la Passarowitz. Oltenia
Prima Diplomă leopoldină reglementea
şi Banatul sunt anexate la Imperiul
ză regimul „constituţional” al dominaţiei
Habsburgic.
habsburgice în Transilvania.
Oastea turcă asediind Viena în 1683
1692
Înfiinţarea Guberniului Transilvaniei.
1694
Înfiinţarea, la Viena, a Cancelariei Aulice
a Transilvaniei. Întemeierea Academiei
Domneşti „Sf. Sava”, la Bucureşti, cu
limba de predare greacă.
1697, febr.
Unirea bisericii ortodoxe din Transilvania
cu biserica Romei (crearea bisericii
greco-catolice). Sinodul de la Alba-Iulia,
convocat de mitropolitul Teofil, acceptă
o uniune cu Roma bazată pe cele patru
puncte ale Conciliului de la Florenţa
(1439), în schimbul recunoaşterii egalităţii
clerului unit cu cel al bisericii catolice.
1785, aug. 22
Desfiinţarea servituţii personale în
Transilvania.
1791
Supplex Libellum Valachorum, memoriu
prezentat împăratului Leopold al II-lea,
cerând egalitatea românilor cu celelalte
naţiuni politice din Transilvania.
1795
Biblia de la Blaj a lui Samuil Micu.
1812, mai 28
Tratatul de la Bucureşti, prin care
Basarabia, până atunci parte integrantă
a Moldovei, este anexată de Rusia.
Bătălie între otomani şi ruşi la Calafat
1821
Mişcarea revoluţionară din Ţara
1728-1744 1765, nov. 2 Românească, în frunte cu Tudor
Păstorirea episcopului greco-catolic Transilvania obţine statutul de Vladimirescu.
Ioan Inochentie Micu-Klein, iniţiator al Mare Principat în cadrul Imperiului
unui program confesional-politic vizând Habsburgic. 1822
obţinerea de drepturi pentru românii Abolirea regimului fanariot în Ţara
transilvăneni. 1769, nov. 11 Românească şi Moldova. Restabilirea
Decretul imperial Certa puncta reglemen domniilor pământene.
1739, sept. 12 tează raporturile dintre ţărani şi nobili.
Tratatul de pace de la Belgrad. 1826, oct. 7
Habsburgii renunţă la Oltenia, care rede
1774, iul. 21 Convenţia de la Akkerman individua
vine parte a Ţării Româneşti.
Tratatul de pace ruso-turc de la lizează Principatele Române ca subiect
Kuciuk-Kainargi. politic de drept internaţional.
1744
Mişcări anticatolice în Transilvania, con
1829, sept. 14
duse de călugărul ortodox Visarion Sarai. 1775, mai 7
Tratatul de la Adrianopol, care pune ca
Anexarea Bucovinei de către Austria.
păt războiului ruso-turc din 1828-1829.
1746-1749
Desfiinţarea „rumâniei” în Tara Abolirea monopolului otoman asupra
1778, iun. 6
Românească şi a „veciniei” în Moldova comerţului Principatelor Române.
Încorporarea administrativă a Banatului
de către Constantin Mavrocordat. în Ungaria.
1831-1832
1754 Introducerea primelor aşezămin
1784, ian. 31 te constituţionale - Regulamentele
Înfiinţarea şcolilor (greco-catolice)
Conscripţia militară a împăratului Iosif organice - în Ţara Românească (1 iul.
din Blaj.
al II-lea. 1831) şi Moldova (1 ian. 1832). Cu
1759-1760 excepţia anului revoluţionar 1848 (Ţara
Mişcări anticatolice în Transilvania, con 1784 Românească), regulamentele vor rămâne
duse de călugărul ortodox Sofronie. Răscoala ţărănească din Transilvania, în vigoare până în 1858.
condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
1762-1763 1834
Înfiinţarea regimentelor de graniţă în 1785, febr. 28 Se înfiinţează Academia Mihăileană
Transilvania. Frângerea cu roata a lui Horea şi Cloşca. de la Iaşi.
1858, aug. 19 1864, mai 2

Convenţia de la Paris fixează statutul Lovitura de stat a domnitorului Cuza
intern şi extern al Principatelor Române, inaugurează un regim de autoritate
înlocuind Regulamentele organice. având ca bază constituţională Statutul
dezvoltător al Convenţiei de la Paris.
1859, ian.
Unirea Principatelor Române, realizată 1864, iul.
prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Înfiinţarea Universităţii din Bucureşti.
Cuza ca domn al Moldovei (5 ian.) şi al
Ţării Româneşti (24 ian.). 1864, aug. 26
Reforma agrară a principelui Alexandru
1860, oct. Ioan Cuza, prin care mai mult de 2
Înfiinţarea Universităţii din Iaşi. milioane de hectare sunt distribuite unui
număr de 500.000 de familii ţărăneşti.
1861
Alexandru loan Cuza, domn al Moldovei Se înfiinţează, la Sibiu, Asociaţia 1864, dec.
şi al Ţării Româneşti
Transilvană pentru Literatura Română Înfiinţarea mitropoliei ortodoxe
şi Cultura Poporului Român (Astra). de la Sibiu.
1848-1849
Transilvania, Moldova şi Ţara
Românească sunt cuprinse de valul marii 1862, ian. 1865, dec. 6
Îşi deschide lucrările, la Bucureşti, pri Dieta Transilvaniei, reunită la Cluj,
revoluţii europene.
mul Parlament al României. Alexandru votează încorporarea Transilvaniei în
Ioan Cuza proclamă unirea definitivă a Ungaria, fără a ţine seama de opoziţia
1848, mai 15-17
Principatelor. Bucureştiul devine capitala populaţiei româneşti majoritare.
Adunarea Naţională de la Blaj, des
făşurată pe Câmpia Libertăţii, adoptă României.
programul revoluţionar al românilor
1866, febr. 11/23
transilvăneni. 1863 Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.
Se înfiinţează, la Iaşi, societatea cultura
1848, mai 29 lă Junimea. 1866, apr. 14-20
Dieta de la Cluj votează unirea Desfăşurarea unui plebiscit, prin care
Transilvaniei cu Ungaria. În 10 iun., 1863-1864 Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este
actul este sancţionat de împăratul Dieta Transilvaniei, desfăşurându-şi proclamat principe al României, sub
lucrările la Sibiu, adoptă o serie de legi numele de Carol I (a depus jurământul
Ferdinand I.
favorabile românilor transilvăneni. în 10/22 mai).
1849, mai 1
Convenţia de la Balta Liman stabileş
te condiţiile cooperării ruso-otomane Episod din Războiul Crimeii: refugiaţi părăsind Sevastopolul.
Tablou de Constantin Filippov
pentru menţinerea ordinii în Ţara
Românească şi Moldova.
1849, aug. 13
Capitularea armatei revoluţionare ungare
la Şiria pune capăt Revoluţiei de la
1848-1849 în Transilvania.
1856, febr.-mart.
Congresul de Pace de la Paris, care pune
capăt Războiului Crimeii (1853—1856).
Principatele Române rămân sub suzerani
tate otomană, dar trec sub garanţia colec
tivă a celor şapte mari puteri. Trei judeţe
din sudul Basarabiei - Cahul, Ismail şi
Bolgrad — sunt restituite Moldovei.
1883, oct. 30
Tratatul secret de la Viena, prin care
România aderă la Tripla Alianţă.
1884, nov. 13
Timişoara devine primul oraş din
Europa care introduce iluminatul
electric al străzilor.
1885
Patriarhia din Constantinopol recu
noaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe
Române.
1889, mart. 18
În amintirea vitejilor lui Carol I, xilogravură
Prinţul Ferdinand de Hohenzollern-
Sigmaringen, nepot de frate al regelui
Carol I, este desemnat moştenitor al
1866, iul. 1/13 1877, mai 9/21 tronului României.
Promulgarea Constituţiei României, care Sesiunea extraordinară a Parlamentului
va rămâne în vigoare până în 1923. proclamă independenţa naţională 1892-1894
a României. Mişcarea memorandistă a românilor din
1867, febr. 17 Transilvania. Printr-un Memorandum
Crearea monarhiei dualiste austro-unga 1877, iul.-aug. înaintat împăratului Francisc Iosif I,
Trecerea Dunării de către armata română. aceştia încearcă să atragă atenţia Curţii
re. Transilvania este anexată Ungariei.
imperiale asupra nerespectării drepturi
1877, nov. 28 lor lor naţionale.
1867, aug.
Societatea Literară Română devine Capitularea garnizoanei turceşti
de la Pleven (Plevna). 1895
Societatea Academică Română - din 10
O „lege a minelor” reglementează înce
apr. 1879, Academia Română.
1878, ian. 31 perea exploatării petrolului în România.
Încheierea armistiţiului de la San Stefano. Inaugurarea podului de peste Dunăre,
1868, mai 15 între localităţile Feteşti şi Cernavodă;
Reuniţi într-o conferinţă la Blaj, condu proiectat şi construit de inginerul Anghel
1878, febr.-iul.
cătorii românilor transilvăneni protestea Saligny, podul era, la data respectivă, cel
Tratatele de pace de la San Stefano şi
ză împotriva anexării Transilvaniei mai lung din Europa şi al treilea din lume.
Berlin. Independenţa României este recu
la Ungaria.
noscută de puterile europene. Dobrogea
este cedată României, care renunţă însă în
1869, febr. 17 Medalion
favoarea Rusiei la judeţele Cahul, Bolgrad Tripla Alianţă
Constituirea Partidului Naţional al şi Ismail din sudul Basarabiei.
Românilor din Banat şi Ungaria.
1880, febr.
1869, mart. 7-8 Înfiinţarea Partidului Conservator.
Constituirea Partidului Naţional Român
din Transilvania. 1881, mart.
Parlamentul hotărăşte transformarea
1875, iun. României în regat. Carol I este încoronat
Înfiinţarea Partidului Naţional Liberal. rege al României la 10/ 22 mai 1881.
1877-1878 1881, mai

Război între Rusia şi Imperiul Otoman. Unificarea Partidului Naţional al Româ
Ca aliată a Rusiei, România declară răz nilor din Banat şi Ungaria cu Partidul
boi Imperiului Otoman în apr. 1877. Naţional Român din Transilvania.
1917, iul. 24-aug. 22

Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz. Armata română respinge ofensiva
germano-austro-ungară.
1917, dec. 9
Semnarea, la Focşani, a armistiţiului
dintre România şi Puterile Centrale.
1918, mart. 27/apr. 9

Sfatul Ţării de la Chişinău votează pen
tru unirea Basarabiei cu România. Trupe române pe frontul de la Mărăşeşti
1918, apr. 8-10

Congresul Naţionalităţilor din Imperiul
Austro-Ungar, desfăşurat la Roma,
Regele Ferdinand de Hohenzollern
adoptă o moţiune recunoscând dreptul
1918, oct. 18
fiecărei naţiuni de a se constitui într-
Deputatul român Alexandru Vaida-
un stat sau de a se uni cu un stat deja
existent. Voevod dă citire, în Parlamentul de
la Budapesta, unei declaraţii prin
1907 care se afirmă dreptul românilor din
Răscoală ţărănească, izbucnită în nordul
1918, apr. 30
Îşi începe activitatea la Paris, sub Transilvania la autodeterminare.
Moldovei şi răspândită cu rapiditate în
preşedinţia lui Traian Vuia, Comitetul
ţară, reprimată cu brutalitate de autorităţi.
Naţional al Românilor din Transilvania 1918, oct. 31
şi Bucovina. Înfiinţarea, la Budapesta, a Consiliului
1913
Naţional Român Central, care îşi asumă
România participă la Al Doilea Război
Balcanic, împotriva Bulgariei. Prin pacea 1918, mai 7 controlul asupra teritoriilor româneşti
de la Bucureşti, teritoriul din sudul Tratatul de pace de la Bucureşti, încheiat din Austro-Ungaria. Din 2 nov., sediul
Dobrogei, cunoscut sub numele de între România şi Puterile Centrale. acestuia se mută la Arad.
Cadrilater, este anexat la România.
1918, nov. 7
1914, aug. 3 Consiliul Naţional Român Central
Caricatură politică franceză:
Consiliul de Coroană de la Sinaia dis Kaiserul ameninţă cu pumnalul o femeie creează o gardă naţională în teritoriile
cută poziţia României faţă de Războiul neajutorată (România),
căreia îi arăta tratatul de pace
româneşti din Transilvania şi Ungaria.
Mondial. Este adoptată o politică de
neutralitate provizorie. 1918, nov. 10
România declară război Puterilor
1914, oct. 10 Centrale.
Moartea lui Carol I, suveranul cu cea mai
lungă domnie în istoria românilor. La 11 1918, nov. 11
oct., succesorul său desemnat, Ferdinand
Capitularea Germaniei. Prin armistiţiul
I, este proclamat rege al României.
de la Compiègne, Germania recunoaşte
Tratatul de la Bucureşti (mai 1918) ca
1916, aug. 17
fiind nul şi neavenit şi se obligă să îşi
Sunt semnate, la Bucureşti, convenţii
le politică şi militară între România şi retragă trupele de pe teritoriul României.
puterile Antantei (Franţa, Rusia, Marea
Britanie, Italia). 1918, nov. 28
Congresul General al Bucovinei
1916, aug. 27 adoptă în unanimitate hotărârea de
România declară război Austro-Ungariei, unire necondiţionată a Bucovinei cu
intrând astfel în Primul Război Mondial. România.
1919, nov. 1923, mart. 28

Primele alegeri pe baza votului universal. Promulgarea unei noi Constituţii, care
proclamă România stat naţional unitar şi
1919, dec. 29 indivizibil.
Parlamentul de la Bucureşti ratifică uni
rea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei 1924, apr. 5
cu România. Printr-o ordonanţă militară, Partidul
Comunist este scos în afara legii.
1920, iun. 4
Tratatul de la Trianon stabileşte frontie 1925, febr.25
ra dintre România şi Ungaria. Miron Cristea - mitropolit al Ungro-
Conferinţa de pace de la Paris
vlahiei - devine cel dintâi patriarh al
1921 Bisericii Ortodoxe Române.
Crearea Micii înţelegeri (România,
Cehoslovacia şi Iugoslavia). 1926
Formarea Partidului National Ţără
1918, nov.; 1919, aug.
1921, mai nesc, prin fuziunea Partidului Naţional
Reforma electorală introduce votul uni
Ia naştere, la Bucureşti, Partidul Român din Transilvania cu Partidul
versal (pentru bărbaţii de peste 21 de ani).
Comunist din România. Ţărănesc.
1918, dec. 1
1921, iul. 1927, iun. 24
Marea Adunare Naţională de la Alba-
I ulia, la care au participat aproximativ Reformă agrară: 2.309.000 de ţărani pri
mesc în stăpânire 6.125.000 de hectare
Ia fiinţă, la Iaşi, Legiunea Arhanghelul
Mihail (din 1930, Garda de Fier), condu
100.000 de români, adoptă hotărârea
de unire a tuturor teritoriilor româneşti de pământ. să de Corneliu Zelea Codreanu.
din fostul Imperiu Austro-Ungar cu
Regatul României. 1922, oct. 15 1927, iul. 20
Încoronarea, la Alba-Iulia, a regelui Moartea regelui Ferdinand I. Succesorul
1918, dec. 2 Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani său, Mihai I, în vârstă de numai 6 ani,
Prin hotărârea Consiliului National ai României Mari. este tutelat de un Consiliu de Regenţă.
Român este creat un guvern provizo
riu — Consiliul Dirigent — alcătuit din
15 membri, sub conducerea lui Iuliu
Muzeul Naţional al Unirii, Alba-lulia
Maniu. Consiliul Dirigent a administrat
Transilvania până la 10 apr. 1920.
1918, dec. 24
Printr-un decret regal, Ferdinand I
proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul
României.
1919, ian. 8
Adunarea naţională a saşilor, desfăşurată
la Mediaş, îşi declară acordul faţă de
unirea Transilvaniei cu România.
1919, apr.-aug.
Confruntări între armata română,
ca forţă de intervenţie a Antantei, şi
Armata Roşie Ungară. La 3 aug. 1919
armata română ocupă Budapesta, resta
bilind liniştea şi ordinea în ţara vecină.
1930, iun. 6-8

Prinţul Carol revine clandestin în ţară, cu
sprijinul unor lideri politici şi militari. La
7 iun., guvernul şi Consiliul de Regenţă
demisionează. La 8 iun., Parlamentul
restaurează drepturile lui Carol şi îl pro
clamă rege sub numele de Carol al II-lea.
Redevenit principe moştenitor, fiul său
Mihai primeşte titlul onorific de mare-
voievod de Alba-Iulia.
1930, sept. 10
Nicolae Titulescu este ales preşedinte al Memorialul de la Târgu-Jiu, realizat de sculptorul
celei de-a 11-a sesiuni a Ligii Naţiunilor. Constantin Brâncuşi
Reales preşedinte al celei de a 12-a sesiuni

la 7 sept. 1932, a fost singurul diplomat
1937, dec. 28 1938, nov. 29-30
ales de două ori în această funcţie.
Regele Carol al II-lea însărcinează cu Din ordinul regelui Carol al II-lea,
formarea guvernului pe Octavian Goga, Corneliu Zelea Codreanu este asasinat,
1933, dec. 29
liderul Partidului Naţional Creştin, cu împreună cu alţi 13 fruntaşi legionari.
Asasinarea primului-ministru I. G. Duca,
pe peronul gării din Sinaia, de către trei toate că acesta obţinuse doar 9,15% din
voturile exprimate. 1938, dec. 16
membri ai mişcării legionare.
Este constituit Frontul Renaşterii
1938 Naţionale, condus de regele Carol al
1934, febr.9
Inaugurarea, la Târgu-Jiu, a celor trei II-lea, singura organizaţie politică legală
Crearea înţelegerii Balcanice (România,
faimoase monumente realizate de sculp din ţară.
Grecia, Iugoslavia şi Turcia).
torul Constantin Brâncuşi, în perioada
1934—1937, în memoria ostaşilor căzuţi 1939, apr. 13
1937, dec. 20
în timpul Primului Război Mondial: România primeşte garanţii teritoriale din
Ultimele alegeri libere desfăşurate în
Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana partea Franţei şi a Marii Britanii.
România până la căderea regimului
comunist. Guvernul Tătărescu nu a Infinitului.
1939, aug. 23
reuşit să obţină cele 40 de procente
Semnarea Pactului de neagresiune
necesare pentru a-şi asigura majoritatea 1938, febr.10
între Germania şi Uniunea Sovietică
parlamentară. Legionarii (Partidul „Totul Instaurarea dictaturii regale. Carol al II-
(Ribbentrop-Molotov). Printr-un
pentru Ţară”) devin al treilea partid, cu lea anulează alegerile programate pentru
protocol secret, Germania recunoaşte
peste 15% din voturi. mart. 1938 şi încredinţează patriarhului
interesele sovietice faţă de Basarabia.
Miron Cristea mandatul formării unui
nou guvern.
Tânărul rege Mihai I de Hohenzollern 1939, sept. 6
România îşi proclamă neutralitatea faţă
1938, febr. 27
de războiul germano-polon.
Promulgarea unei noi Constituţii, care
institutionalizează regimul dictaturii regale.
1939, sept. 21
Primul-ministru Armand Călinescu
1938, mart. 31 este asasinat de un comando legionar,
Un decret-lege interzice activitatea parti în noaptea următoare (21-22 sept.),
delor şi asociaţiilor politice. din ordinul regelui Carol al II-lea, sunt
executaţi 252 de legionari.
1938, mai 24-27
Procesul politic al lui Corneliu Zelea 1940, iun. 26-27
Codreanu. În baza unor dovezi necon Ca urmare a notelor ultimative primite
cludente, conducătorul legionar este din partea Uniunii Sovietice, România
găsit vinovat de trădare şi condamnat la este obligată să evacueze Basarabia şi
zece ani de temniţă grea. Bucovina de Nord.
1940, aug. 30
Dictatul de la Viena, prin care Germania
şi Italia atribuie Ungariei nordul şi estul
Transilvaniei.
1940, sept. 4
Regele Carol al II-lea încredinţează
generalului Ion Antonescu mandatul
formării unui nou guvern.
1940, sept. 6 Defilarea

La cererea generalului Antonescu, Carol trupelor
Armatei Roşii
al II-lea abdică în favoarea fiului său la Chişinău,
4 iulie 1940
Mihai I.
1940, sept. 7 1941, iun. 22 1945, mart. 6

Prin Tratatul de la Craiova, România România se alătură ofensivei germa Instalarea guvernului condus de Petru
restituie Cadrilaterul Bulgariei. ne împotriva Uniunii Sovietice. Până Groza, controlat de comunişti, mar
la sfârşitul lunii iulie, Basarabia şi chează începerea consolidării regimului
1940, sept. 14 Bucovina de Nord se află din nou sub comunist.
România este proclamată „stat naţional- control românesc.
legionar”. Generalul Antonescu devine 1945, mart. 22
conducătorul statului. Este format un 1942, sept. 4-1943, febr. 2 Parlamentul adoptă o reformă agrară,
guvern alcătuit din legionari şi militari. Bătălia de la Stalingrad, moment de prin care sunt expropriate fără com
turnură în Războiul din Răsărit. Trupele pensare 1.468.000 de hectare. 1.109.000
1940, nov. 23 române participante la bătălie suferă dintre acestea sunt împărţite unui număr
România aderă la Pactul Tripartit. pierderi devastatoare. de 900.000 de familii ţărăneşti.
1941, ian. 21-23 1944, mart. 1946, nov. 19

Rebeliunea Legionară împotriva genera Iniţierea negocierilor secrete de la Cairo Alegeri parlamentare. Prin ameninţări,
lului Antonescu. Sprijinit de Germania, între prinţul Barbu Ştirbei, reprezentantul intimidare şi falsificarea rezultatelor,
acesta îi elimină pe legionari de la opoziţiei din România, şi diplomaţii aliaţi. Blocul Partidelor Democrate (controlat
guvernare. de comunişti) obţine 79,86% din votu
1944, aug. 20 rile exprimate.
Începerea ofensivei sovietice
Amiralul Horthy intră în Oradea
de la Iaşi-Chişinău. 1947, febr. 10
Semnarea Tratatului de pace de la Paris,
1944, aug. 23 care încheie formal Al Doilea Război
Arestarea mareşalului Antonescu de Mondial. Sunt recunoscute oficial reveni
către regele Mihai. Printr-o Proclamaţie rea Transilvaniei de Nord la România şi
către ţară, regele anunţă răsturnarea dic pierderea Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
taturii şi decizia României de a se alătura
forţelor aliate. 1947, iul. 30
Dizolvarea Partidului National Ţărănesc.
1944, aug. 24-1945, mai 9 Principalii lideri ai acestuia, între care
România participă la războiul împotri Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, vor fi
va Germaniei şi Ungariei, contribuind acuzaţi de trădare şi condamnaţi la ani
la eliberarea Transilvaniei de Nord, grei de închisoare.
Ungariei şi Cehoslovaciei.
1947, dec. 30
1944, sept. 12 Sub presiunea autorităţilor comuniste,
Convenţia de armistiţiu dintre România regele Mihai I este obligat să abdice şi să
şi Puterile Aliate. părăsească ţara (3 ian. 1948).
1948, febr. 21-23 Teohari Georgescu sunt acuzaţi de devi

Ca urmare a absorbirii Partidului aţionism de dreapta, fără a fi îndepărtaţi
Social-Democrat, Partidul Comunist îşi cu totul din conducerea partidului.
schimbă numele în Partidul Muncitoresc
Român, denumire păstrată până în 1965. 1952, sept. 24
Adoptarea unei noi Constituţii, de inspi
1948, apr. 13 raţie stalinistă.
Adoptarea unei noi Constituţii, de inspi
raţie sovietică. 1954, apr. 8-13
Procesul liderului comunist Lucreţiu
Pătrăşcanu. Condamnat pentru trăda
1948, iun. 11
re, acesta va fi executat în noaptea de
Naţionalizarea principalelor întreprinderi
16/17 apr. 1954.
industriale, miniere, bancare, de asigurări
şi transporturi.
1955, mai 14
România devine membru fondator al
1948, aug. 30 Tratatului de la Varşovia. Un adept al noului guvern
Înfiinţarea Direcţiei Generale a Secu
rităţii Poporului, poliţia politică a regi
1958, iun.-iul.
mului comunist. Trupele sovietice sunt retrase de pe
teritoriul României.
1948, dec. 1 1965, iul.-aug.
Biserica Greco-Catolică îşi încetează 1964, apr. 15-22 Partidul Muncitoresc Român revine
oficial activitatea, în urma presiunilor Comitetul Central al Partidului Munci la vechea sa denumire de Partidul
puterii politice comuniste. toresc Român adoptă „Declaraţia cu Comunist Român. Prin adoptarea unei
privire la poziţia Partidului Muncitoresc noi Constituţii, noua denumire ofici
1949, mart. 3-5 Român în problemele mişcării comu ală a statului este Republica Socialistă
Începerea colectivizării agriculturii. niste şi muncitoreşti internaţionale” România.
Procesul va fi declarat încheiat în primă („Declaraţia din aprilie”).
vara anului 1962. 1968, aug. 21
1965, mart. 19 România refuză să ia parte la interven
1952, mai 26-27 Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ţia sovietică împotriva Cehoslovaciei.
Excluderea din partid a liderului comu prim-secretar al Partidului Muncitoresc
Nicolae Ceauşescu condamnă agresiunea
nist Vasile Luca, acuzat de sabotarea Român. Îi urmează în funcţie Nicolae
sovietică, cerând respectarea principii
economiei naţionale. Ana Pauker şi Ceauşescu.
lor independenţei şi nonintervenţiei în
relaţiile dintre statele socialiste.
Întoarcerea de la Moscova a delegaţiei Partidului Comunist,
condusă de Gh. Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker
1969, aug. 2-3
Vizita în România a preşedintelui Statelor
Unite, Richard Nixon.
1970, mai-iun.
Inundaţii catastrofale, cauzând impor
tante pagube materiale şi pierderi de
vieţi omeneşti.
1971, nov. 3-5

Comitetul Central al Partidului Comu
nist Român adoptă un nou program ide
ologic (minirevoluţia culturală), marcat
de promovarea cultului personalităţii lui
Nicolae Ceauşescu.
1989, dec. 16-22 1993, iul. 1

Declanşată la Timişoara, mişcarea împo România este admisă ca membră cu
triva regimului comunist se extinde cu drepturi depline a Consiliului Europei.
rapiditate în cele mai importante oraşe Ceremonia oficială are loc la Praga (7 oct.).
ale ţării. La 22 dec., Ceauşescu este obli
gat să abandoneze Comitetul Central, 1994, ian. 26
fiind mai târziu arestat împreună cu România aderă la Parteneriatul pentru
soţia sa. Puterea este preluată de Frontul Pace, propus oficial de NATO la aduna
Salvării Naţionale, avându-l în frunte pe rea la nivel înalt din 10-11 ian.
fostul demnitar comunist Ion Iliescu.
1995, febr. 1
Discursul lui Nicolae Ceauşescu 1989, dec. 25 România devine membru asociat al
din balconul C.C.-ului, august 1968 Uniunii Europene.
În cadrul unui proces sumar, Nicolae
şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi şi
executaţi, sub acuzaţiile de genocid şi 1995, mai 11
1974, mart. 28
subminare a economiei naţionale. România este prima ţară care depune
Marea Adunare Naţională îl proclamă
la Consiliul Europei instrumentele de
pe Nicolae Ceauşescu preşedinte al
1990, febr. 1 ratificare a Convenţiei-cadru privind
României.
minorităţile naţionale.
Constituirea Consiliului Provizoriu de
1975, aug. 2-3 Uniune Naţională, în fruntea căruia este
1995, iun. 22
Vizita în România a preşedintelui ales Ion Iliescu.
România înaintează cererea oficială de
Statelor Unite, Gerald Ford.
aderare la Uniunea Europeană.
1990, mai 20
1977, mart. 4 Primele alegeri libere din România
1996, sept. 16
Un puternic cutremur (7,2 grade pe postdecembristă, câştigate de Ion
Semnarea, la Timişoara, a primului tratat
scara Richter), cu epicentrul în Vrancea, Iliescu (primul preşedinte al României
bilateral de cooperare şi înţelegere între
cauzează moartea a 1.570 de persoane şi ales democratic) şi de Frontul Salvării România şi Ungaria.
rănirea a 11.300. Naţionale.
Stema României
1977, aug. 1-3 1990, 13-15 iun.
Greva minerilor din Valea Jiului, la care Chemaţi în Bucureşti pentru a reprima
participă 35.000 de muncitori, încetează o manifestaţie studenţească desfăşurată
ca urmare a promisiunilor de îmbunătă în Piaţa Universităţii, minerii din Valea
ţire a condiţiilor de muncă şi viaţă făcute Jiului comit numeroase acte de violenţă
de Nicolae Ceauşescu, venit personal la
şi vandalism.
faţa locului.
1991, sept. 24-28
1984
Reveniţi în forţă în capitală, minerii din
Începe construcţia Casei Poporului,
Valea Jiului îl obligă pe Petre Roman să
monument reprezentativ al megalomani
demisioneze din funcţia de prim-minis
ei ceauşiste.
tru (26 sept.).
1984, iul.-aug.
1991, dec. 8 Ion lliescu
România este singura ţară din blocul
comunist care participă la Jocurile Adoptarea prin referendum a noii
Olimpice de la Los Angeles. Constituţii a României.
1987, nov. 15 1992, sept. 27

Revoltă populară la Braşov, declanşa Alegeri parlamentare şi prezidenţiale.
tă cu prilejul alegerilor pentru Marea
Adunare Naţională. Revolta este 1993, febr. 1
reprimată de Securitate şi de forţele Semnarea Acordului de asociere a
Ministerului de Interne. României la Uniunea Europeană.
2006, dec. 18
Discursul în parlament al preşedintelui
Traian Băsescu, prilejuit de prezenta
rea Raportului Comisiei Prezidenţiale
Consultative pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România.
2007, ian. 1
România devine membră a Uniunii
Europene.
2007, apr. 19
Parlamentul îl suspendă din funcţie pe
preşedintele Traian Băsescu.
2007, mai 19
Electoratul îl reconfirmă în funcţie, prin
Discursul preşedintelui Traian Băsescu în parlamentul României votul la referendum, pe preşedintele
cu ocazia aderării la Alianţa Nord-Atlantică
Traian Băsescu.
2007, nov. 25
Primele alegeri europarlamentare,
1996, nov. 3-dec. 17 2004, martie 29 câştigate (cu majoritate relativă) de PD;
Alegeri generale, parlamentare şi prezi România devine membră a Alianţei referendumul pe tema votului unino
denţiale încheiate cu victoria Convenţiei Nord-Atlantice. minal (invalidat, din cauza prezenţei
Democrate şi a candidatului acesteia, reduse la vot).
Emil Constantinescu. Prima alterna 2004, nov. 28-dec. 12
re democratică la putere din istoria Alegeri generale, parlamentare şi prezi 2008, 1 şi 15 iunie
României postdecembriste. denţiale, câştigate (cu majoritate relativă) Alegerile locale, câştigate de Partidul
de alianţa PSD/PUR, respectiv de Traian Social-Democrat, urmat de Partidul
1999, mai 7-9 Băsescu (Alianţa DA — PNL, PD). Democrat-Liberal.
Vizita la Bucureşti a papei Ioan Paul al Coaliţia guvernamentală include (până în
II-lea. Prima vizită a unui suveran pontif 2006) PNL, PD, UDMR şi PUR (PC). 2008, 30 noiembrie
într-o ţară majoritar ortodoxă. Alegerile generale, câştigate
2005, apr. 25 de Partidul Democrat-Liberal
2000, febr. 15 Semnarea Tratatului de aderare a şi de Partidul Social-Democrat,
Lansarea oficială, la Bruxelles, a negoci României la Uniunea Europeană. care au format guvernul.
erilor de aderare a României la Uniunea
Europeană.
Guvernul României. Şedinţa care decide

2000, nov. 26-dec. 10 desfăşurarea alegerilor locale din iunie 2008
Alegeri generale, parlamentare şi
prezidenţiale, încheiate cu revenirea la
putere a lui Ion Iliescu şi a Partidului
Social-Democrat (rezultat din fuziunea,
în iun. 2001, a Partidului Democraţiei
Sociale din România cu Partidul Social-
Democrat Român).
2003, oct.
Referendum de amendare a Cons
tituţiei, pentru armonizarea cu legislaţia
europeană.
Suverani
şi şefi de stat
Mihai Viteazul Sigismund Báthory Gabriel Bethlen Gheorghe Rákóczi I
Transilvania Roland Borşa 1284-1285 Ioan Pongrácz de Dindeleag 1475-1476 Ştefan Bocskai 1605-1606
Moyus Ákos 1287-1288 Petru Gereb de Vingard 1478-1479 Sigismund Rákoczi 1607-1608
Roland Borşa 1288-1294 Ştefan Báthory I de Ecsed 1479-1493 Gabriel Báthory 1608-1613
Ladislau Kán al II-lea 1294-1315 Ladislau Losonci al II-lea şi Bartolomeu Gabriel Bethlen 1613-1629
Mercurius, princeps ultrasilvanus 1111, Ladislau Kán al III-lea (neconfirmat de rege) Drágfi 1493-1495 Ecaterina de Brandenburg 1629-1630
1113 1315 Bartolomeu Drágfi 1495-1499 Ştefan Bethlen 1630
Leustachius Rátót 1176 Nicolae Meggyesi 1315-1316 Petru de Szentgyörgy 1499-1510 Gheorghe Rákoczi I 1630-1648
Legforus 1199-1200 Dózsa Debreceni 1318-1321 Ioan Zápolya 1510-1526 (rege al Ungariei Gheorghe Rákoczi al II-lea 1648-1660
Eth 1200 Toma Szécsényi 1321-1342 1526-1540)
Francisc Rhédei 1657-1658
Jula (Gyula) Kán 1202 Nicolae Sirokai 1342-1344 Petru Perényi 1526-1529
Acaţiu Barcsai 1658-1660
Benedict 1202-1203 Ştefan Lackfi I 1344-1350 Ştefan Báthory al II-lea de Şimleu
Ioan Kemény 1661-1662
Benedict, fiul lui Korlát 1206 Toma Gönyüi 1350-1351 1529-1534
Mihail Apafi 1661-1690
Smaragdus Zsámboki 1206-1208 Nicolae Raholcai „Kont” 1351-1356 Valentin Török 1530
Emeric Thököly 1690-1691
Benedict, fiul lui Korlát 1208-1209 Andrei Lackfi 1356-1359 Hieronymus Łaski 1531-1534
Francisc Rákoczi al II-lea 1704-1711
Mihail Kacsics 1209-1212 Dionysius Lackfi 1359-1367 Emeric Cibak, episcop de Oradea, guverna
Berthold de Andechs-Meran 1212-1213 tor 1533-1534
Nicolae Lackfi 1367-1368
Nicolae 1213 Ştefan Mailat, voievod, 1534-1540, ■ Guvernatori
Emeric Lackfi 1369-1372
„căpitan general” 1540-1541 Gheorghe Bánffy I de Losoncz, conte
Jula (Gyula) Kán 1213-1214 Ştefan Lackfi al II-lea 1372-1376
Emeric Balassa, voievod 1538-1540, 1691-1708
Simon 1215 Ladislau Losonci 1376-1385 „căpitan general” 1540 Ştefan Haller de Hallerstein, baron, pre
Ipoth 1216-1217 Ştefan Lackfi al II-lea 1385-1386 şedinte al Deputaţiunii ţării 1709-1710
Ioan Sigismund Zápolya, „rege ales” al
Rafain 1217-1218 Ladislau Losonci 1386-1392 Ungariei 1540-1551, 1556-1571 Ştefan Wesselényi de Hadad, preşedinte
Neuka 1219-1221 Emeric Bebek 1392-1393 al Deputaţiunii ţării 1710-1713
Gheorghe Martinuzzi, cardinal, guvernator
Paul 1221-1222 Frank Szécsényi 1393-1395 (locumtenens regius) 1541-1551 Sigismund Kornis de Göncz-Ruszka,
Béla, duce al Transilvaniei 1225-1235 Stibor Stiborici 1395-1401 Andrei Báthory de Ecsed 1552-1553 conte 1713-1731
Pousa Csák 1226-1229 Simon Szécsényi 1401 Francisc Kendi şi Ştefan Dobó 1553-1556 Ştefan Wesselényi de Hadad, preşedinte
Jula (Gyula) Rátót 1229-1231 al Deputaţiunii ţării 1731-1732
Nicolae Csáki şi Nicolae Marcali
Dionysius Tomai 1233-1234 Franz Anton Paul, conte de Wallis, gene
1402-1403 ■ Principi ral, preşedinte al Guberniului 1732-1734
Andrei 1235 Ioan Tamási şi Iacob Lack 1403-1409 Ştefan Báthory al III-lea de Şimleu, Johann Haller de Hallerstein, conte
Pousa Csák 1235-1241 Stibor Stiborici 1409-1414 voievod 1571-1576, principe 1734-1755
Laurenţiu Aba 1242-cca 1252 Nicolaus Csáki 1415-1426 1576-1583 (rege al Poloniei
Franz Wenzel, conte de Wallis, general,
Herbordus (?) cca 1253-cca 1256 Ladislau Csáki 1426-1437 1575-1586)
preşedinte al Guberniului 1755-1758
Ştefan, duce al Transilvaniei 1257-1258 Petru „Cseh” Lévai 1436-1438 Cristofor Báthory, voievod 1576-1581
Ladislau Kemény, conte 1758-1762
Emey Ákos, ban al Transilvaniei 1258-1261 Dionysius Losonci 1438-1441 Sigismund Báthory 1581-1597
Adolf Nicolaus Buccow, baron, general,
Ştefan, duce al Transilvaniei 1261-1270 Ladislau Jakcs 1440-1441 Comisarii împăratului Rudolf al II-lea 1598 preşedinte al Guberniului 1762-1764
Ladislau Kán I 1261-1264 Mihail Jakcs 1440-1441 Maria Christierna de Habsburg 1598, Andreas Hadik de Futak, conte, general,
Nicolae Gutkeled 1265-1270 apr.-aug. preşedinte al Guberniului 1764-1767
Nicolae Újlaki 1441-1458
Matei Csák 1270-1272 Sigismund Báthory 1598, aug.-1599, mart. Karl Claudius O’Donnel-Tyrconnel,
Ioan (Iancu) de Hunedoara 1441-1446
Nicolae Geregye 1272-1274 Andrei Báthory 1599, mart.-oct. conte, general, preşedinte al Guberniului
Emeric Bebek al II-lea 1446-1448
Mihai Viteazul, „căpitan general şi con 1767-1770
Ioan Köszegi 1273, mai Ioan Rozgonyi 1449-1458
silier locţiitor” al împăratului Rudolf al Maria-Joseph Auersperg, conte
Egidius Monoszló 1274, sept. Sebastian şi Ioan Rozgonyi 1458-1460
II-lea 1599, nov.-1600, sept. 1771-1774
Matei Csák 1274-1275 Nicolae Újlaki 1460
Gheorghe Basta, general-comandant, şi Samuel Brukenthal, baron, preşedinte
Ugrinus Csák 1275, dec. Ladislau Kanizsai 1460 comisarii împăratului Rudolf al II-lea al Guberniului 1774-1777, guvernator
Ladislau Kán I 1275-1276 Mihail Szilagyi, „guvernator al Transilva 1600-1601 1777-1787
Ugrinus Csák 1276 niei” 1460 Sigismund Báthory 1601 Gheorghe Bánffy al II-lea de Losoncz,
Matei Csák 1276-1277, febr. Sebastian Rozgonyi 1461 Gheorghe Basta, general-comandant, şi conte, preşedinte al Guberniului
Nicolae Meggyesi 1277-1278 Nicolae Újlaki şi Ioan Pongrácz de Din Mihai Viteazul (asasinat la 9/19 aug.) 1787-1822
deleag 1462-1465 1601 Ioan Jósika, baron, preşedinte al Guber
Fyntha Aba 1278-1280
Ioan şi Sigismund de Szentgyörgy, Eller Sigismund Báthory 1601-1602 niului 1822-1834
Ştefan de Mera 1280
bach de Monyorókerék 1465-1467 Moise Székely 1603, mai-iul. Ferdinand d’Este, arhiduce, general, preşe
Petru, fiul lui Dominic 1280
Ioan Pongrácz de Dindeleag şi Nicolae dinte al Guberniului 1835-1837
Roland Borşa 1282 Gheorghe Basta, general-comandant, şi
Csupor de Monoszló 1468-1472 comisarii împăratului Rudolf al II-lea Ioan Kornis, conte 1838-1840
Apor Peć 1283
Blasius Magyar 1472-1475 1603-1604 Iosif Teleki de Szék, conte 1842-1848
Basarab I Mircea cel Bătrân Vlad al lll-lea Ţepeş Constantin Brâncoveanu Grigore al IV-lea Ghica Gheorghe Bibescu
Emeric Mikó de Hidveg, conte, vicepreşe Radu cel Frumos 1474-1475 Alexandru Iliaş 1616-1618 Alexandru Moruzi 1799-1801
dinte al Guberniului 1848, nov.-dec. Basarab Laiotă 1475-1476 Gavril Movilă 1618-1620 Mihail Suţu 1801-1802
Ludwig von Wohlgemuth, baron, general, Vlad al III-lea Ţepeş 1476, nov.-dec. Radu Mihnea 1620-1623 Alexandru Suţu, domnul Moldovei, caima
preşedinte al Guberniului, guvernator cam 1802
Basarab Laiotă 1476-1477 Alexandru Coconul 1623-1627
militar şi civil 1849-1851
Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) 1477-1481 Alexandru Iliaş 1627-1629 Constantin Ipsilanti 1802-1806
Karl Borromaeus Schwarzenberg,
Mircea 1481, aug. Leon Tomşa 1629-1632 Alexandru Suţu 1806
prinţ, general, guvernator militar şi chil
1851-1858 Vlad Călugărul 1481, sept.-nov. Radu Iliaş 1632, iul.-sept. Constantin Ipsilanti 1806-1807
Friedrich Liechtenstein, prinţ, general, Basarab cel Tânăr 1481-1482 Matei Basarab 1632-1654 Ocupaţie rusă 1806, dec.-1812, mai 16
guvernator militar şi civil 1858-1861 Vlad Călugărul 1482-1495 Constantin Şerban 1654-1658 Alexandru Suţu (numit, nu ocupă scaunul)
Emeric Miko de Hidveg, conte, preşe Radu cel Mare 1495-1508 Mihnea al III-lea Radu 1658-1659 1806
dinte al Guberniului 1860-1861 Mihnea cel Rău 1508-1509 Gheorghe Ghica 1659-1660 Constantin Ipsilanti 1807
Ludovic Folliot de Crenneville, conte, Mircea 1509-1510 Grigore Ghica 1660-1664 Ioan Gheorghe Caragea 1812-1818
general, preşedinte al Guberniului Alexandru Suţu 1818-1821
Vlad cel Tânăr (Vlăduţ) 1510-1512 Radu Leon 1664-1669
1861-1867
Neagoe Basarab 1512-1521 Antonie-Vodă din Popeşti 1669-1672 Scarlat Callimachi (numit, nu ocupă
scaunul) 1821
Teodosie 1521, sept.-oct. Grigore Ghica 1672-1673
Tudor Vladimirescu 1821, mart.-mai
Ţara Românească Vlad (Radu-Vodă) Călugărul 1521, oct. Gheorghe Duca 1673-1678
Ocupaţie turcească 1821, mai 16-1822, iun.
Teodosie 1521-1522 Şerban Cantacuzino 1678-1688
Radu de la Afumaţi 1522-1523 Grigore al IV-lea Ghica 1822-1828
Constantin Brâncoveanu 1688-1714
Vladislav al III-lea 1523, iun.-oct. Ştefan Cantacuzino 1714-1716 Ocupaţie rusă 1828, mai-1834, apr.
Basarab I „Întemeietorul” ante Radu Bădica 1523-1524 Alexandru Ghica 1834-1842
Nicolae Mavrocordat 1716, ian.—nov.
1324-1352 Gheorghe Bibescu 1842-1848
Radu de la Afumaţi 1524, ian.-mai Ioan Mavrocordat 1716-1719
Nicolae Alexandru 1352-1364, nov. 16 Guvernul revoluţionar provizoriu 1848, iun.
Vladislav al III-lea 1524, mai-sept. Nicolae Mavrocordat 1719-1730
Vladislav I Vlaicu 1364-cca 1377 14-28, iul 1-25
Radu de la Afumaţi 1524-1525 Constantin Mavrocordat 1730, sept.-oct.
Radu I cca 1377-cca 1385 Locotenenţa domnească 1848, iul. 28-sept. 13
Vladislav al III-lea 1525, apr.-aug. Mihail Racoviţă 1730-1731
Dan I cca 1385-1386 Constantin Cantacuzino, caimacam
Radu de la Afumaţi 1525-1529 Constantin Mavrocordat 1731-1733
Mircea cel Bătrân 1386-1418 1848-1849
Moise 1529-1530 Grigore al II-lea Ghica 1733-1735
Vlad I 1395-1397 Barbu Ştirbei 1849-1853
Vlad Înecatul 1530-1532 Constantin Mavrocordat 1735-1741
Mihail I 1418-1420 Ocupaţie rusă 1853, oct. 17-1854, iul. 19
Vlad Vintilă de la Slatina 1532-1535 Mihail Racoviţă 1741-1744
Dan al II-lea 1420-1421 Ocupaţie turcească 1854, iul. 27-aug.
Radu Paisie 1535-1545 Constantin Mavrocordat 1744-1748
Radu al II-lea Prasnaglava 1421 Ocupaţie austriacă 1854-1857
Mircea Ciobanul 1545-1552 Grigore al II-lea Ghica 1748-1752
Dan al II-lea 1421-1423 Barbu Ştirbei 1854, aug. 7-1856, mart. 13
Radu Ilie (Haidăul) 1552-1553 Matei Ghica 1752-1753
Radu al II-lea Prasnaglava 1423 Alexandru D. Ghica, caimacam 1856-1858
Mircea Ciobanul 1553-1554 Constantin Racoviţă 1753-1756
Dan al II-lea 1423-1424 Ioan Manu, Emanoil Băleanu şi Ioan Filipescu,
Pătraşcu cel Bun 1554-1557 Constantin Mavrocordat 1756-1758
Radu al II-lea Prasnaglava 1424-1426 caimacami 1858, oct.-1859, 24 ian.
Mircea Ciobanul 1558-1559 Scarlat Ghica 1758-1761
Dan al II-lea 1426-1427 Alexandru Ioan Cuza, ales la 24 ianuarie
Petru cel Tânăr 1559-1568 Constantin Mavrocordat 1761-1763
Radu al II-lea Prasnaglava 1427 1859
Alexandru al II-lea Mircea 1568-1574 Constantin Racoviţă 1763-1764
Dan al II-lea 1427-1431
Vintilă 1574, mai Ştefan Racoviţă 1764-1765
Alexandru I Aldea 1431-1436
Alexandru al II-lea Mircea 1574-1577 Scarlat Ghica 1765-1766
Vlad al II-lea Dracul (Dragul) 1436-1442
Mihnea Turcitul 1577-1583
Moldova
Alexandru Scarlat Ghica 1766-1768
Mircea 1442, mart.-aug.
Petru Cercel 1583-1585 Grigore al III-lea Ghica 1768-1769
Basarab al II-lea 1442-1443
Mihnea Turcitul 1585-1591 Ocupaţie rusă 1769-1774
Vlad al II-lea Dracul 1443-1447
Ştefan Surdul 1591-1592 Manole (Emanuel) Giani-Ruset Dragoş cca 1359—?
Vladislav al II-lea 1447-1448
Alexandru cel Rău 1592-1593 1770-1771 Sas ?—?
Vlad al III-lea Ţepeş (Drăgulea) 1448, oct.
Mihai Viteazul 1593-1601 Alexandru Ipsilanti 1774-1782 Balc ?-cca 1365
Vladislav al II-lea 1448-1456
Nicolae Pătraşcu 1599-1600 Nicolae Caragea 1782-1783 Bogdan I cca 1365-cca 1369
Vlad al III-lea Ţepeş 1456-1462
Simion Movilă 1600-1601 Mihail Suţu 1783-1786 Laţcu cca 1367-cca 1375
Radu cel Frumos 1462-1473
Radu Şerban 1601, sept.-oct. Nicolae Mavrogheni 1786-1790 Petru I Muşat cca 1375-cca 1391
Basarab Laiotă (cel Bătrân) 1473,
nov.-dec. Simion Movilă 1601-1602 Ocupaţie austriacă 1789-1791 Costea (în sudul Moldovei) ante 1386-cca
Radu cel Frumos 1473-1474 Radu Mihnea 1601-1602 Mihail Suţu 1791-1793 1391/’92
Basarab Laiotă 1474, mart. Radu Şerban 1602-1611 Alexandru Moruzi 1793-1796 Roman I Muşat cca 1391-cca 1394
Radu cel Frumos 1474, mart.-sept. Radu Mihnea 1611-1616 Alexandru Ipsilanti 1796-1797 Ştefan I cca 1394-1399
Basarab Laiotă 1474, sept.-oct. Gavril Movilă 1616, aug. Constantin Hangerli 1797-1799 Iuga 1399-1400
Dragoş Vodă Ştefan cel Mare Petru Rareş Alexandru Lăpuşneanu Vasile Lupu Alexandru loan Cuza Carol I
Alexandru cel Bun 1400-1432 Constantin Movilă 1607-1611 Constantin Mavrocordat 1741-1743
Iliaş 1432-1433
România
Ştefan Tomşa al II-lea 1611-1615 Ioan Mavrocordat 1743-1747
Ştefan 1433-1435 Alexandru Movilă 1615-1616 Grigore al II-lea Ghica 1747-1748
Iliaş 1435-1436 Radu Mihnea 1616-1619 Constantin Mavrocordat 1748-1749
Iliaş şi Ştefan 1436-1442 Gaspar Graţiani 1619-1620 Constantin Racoviţă 1749-1753 ■ Suverani
Ştefan 1442-1447 Alexandru Iliaş 1620-1621 Matei Ghica 1753-1756 Alexandru Ioan Cuza, domnitor 1859,
Petru al II-lea 1447, iul.-sept. Ştefan Tomşa al II-lea 1621-1623 ian. 24/febr. 5-1866, febr. 11/23
Constantin Racoviţă 1756-1757
Roman al II-lea 1447-1448 Radu Mihnea 1623-1626 Locotenenţa domnească (gen. Nicolae Golescu,
Scarlat Ghica 1757-1758
Petru al II-lea 1448-1449 Miron Barnovschi-Movilă 1626-1629 Lascăr Catargiu, col. Nicolae Haralambie)
Ioan Theodor Callimachi 1758-1761
Ciubăr cca 1448-1449 (?) Alexandru Coconul 1629-1630 1866, febr. 11/23-apr. 8/20
Grigore Callimachi 1761-1764
Alexăndrel 1449, febr.-oct. Moise Movilă 1630-1631 Carol I de Hohenzollem-Sigmaringen,
Grigore al III-lea Ghica 1764-1767 principe al României 1866, mai
Bogdan al II-lea 1449-1451 Alexandru Iliaş 1631-1633
Grigore Callimachi 1767-1769 10/22-1881, mart. 14/26; rege al
Petru Aron 1451-1452 Miron Bamovschi-Movilă 1633, apr.-iun.
Constantin Mavrocordat 1769, iun.-dec. României 1881, mart. 14/26-1914, sept.
Alexăndrel 1452-1454 Moise Movilă 1633-1634 27/oct. 10
Ocupaţie rusă 1769, sept.-1774, sept.
Petru Aron 1454-1455 Vasile Lupu 1634-1653 Ferdinand I 1914, sept. 28/oct. 11-1927,
Grigore al III-lea Ghica 1774-1777
Alexăndrel 1455, febr.-mai Gheorghe Ştefan 1653, apr. iul. 20
Petru Aron 1455-1457 Constantin Moruzi 1777-1782
Vasile Lupu 1653, mai-iun. Mihai I 1927, iul. 20-1930, iun. 8
Ştefan cel Mare 1457-1504 Gheorghe Ştefan 1653-1658 Alexandru Mavrocordat (Deli-Bey) Carol al II-lea 1930, iun. 8-1940, sept. 6
1782-1785
Bogdan al III-lea cel Orb 1504-1517 Gheorghe Ghica 1658-1659 Mihai I 1940, sept. 6-1947, dec. 30
Alexandru Mavrocordat (Firaris)
Ştefan cel Tânăr (Ştefăniţă) 1517-1527 Constantin Şerban Basarab 1659, nov.
1785-1786
Petru Rareş 1527-1538 Ştefăniţă Lupu 1659-1661
Alexandru Ipsilanti 1786-1788 ■ Preşedinţi
Ştefan Lăcustă 1538-1540 Constantin Şerban Basarab 1661, ian.-febr.
Manole (Emanuel) Giani-Ruset Constantin I. Parhon, preşedinte al Prezi
Alexandru Cornea 1540-1541 Ştefăniţă Lupu 1661, febr.-sept. diului Provizoriu al Republicii Populare
1788-1789
Petru Rareş 1541-1546 Eustratie Dabija 1661-1665 Române 1947, dec. 30-1948, apr. 13;
Ocupaţie rusă şi austriacă 1788, iun.-1791,
Iliaş Rareş 1546-1551 Gheorghe Duca 1665-1666 preşedinte al Prezidiului Marii Adunări
dec.
Ştefan Rareş 1551-1552 Alexandru Iliaş 1666-1668 Naţionale 1948, apr. 13-1952, iun. 2
Alexandru Moruzi 1792, mart.-dec.
Ioan Joldea 1552, sept. Gheorghe Duca 1668-1672 Petru Groza, preşedinte al Prezidiului
Mihail Suţu 1792-1795 Marii Adunări Naţionale 1952, iun.
Alexandru Lăpuşneanu 1552-1561 Ştefan Petriceicu 1672-1673
Alexandru Callimachi 1795-1799 2-1958, ian. 7
Iacob Heraclides Despot 1561-1563 Dumitraşcu Cantacuzino 1673, nov.
Constantin Ipsilanti 1799-1801 Ion Gheorghe Maurer, preşedinte al Pre
Ştefan Tomşa 1563-1564 Ştefan Petriceicu 1673-1674
Alexandru Suţu 1801-1802 zidiului Marii Adunări Naţionale 1958,
Alexandru Lăpuşneanu 1564-1568 Dumitraşcu Cantacuzino 1674-1675 ian. 11-1961, mart. 21
Alexandru Momzi 1802-1806
Bogdan Lăpuşneanu 1568-1572 Antonie Ruset 1675-1678 Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedinte al
Gheorghe Duca 1678-1683 Scarlat Callimachi 1806, aug.-oct.
Ioan-Vodă cel Viteaz (cel Cumplit) Consiliului de Stat 1961, mart. 21-1965,
1572-1574 Ştefan Petriceicu 1683-1684 Alexandru Momzi 1806-1807 mart. 19
Petru Şchiopul 1574-1577 Dumitraşcu Cantacuzino 1684-1685 Ocupaţie rusă 1806, nov.-1812, mai Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de
Ioan Potcoavă 1577, nov.-dec. Constantin Cantemir 1685-1693 Alexandru Hangerli 1807, mart.-iul. Stat 1965, mart. 24-1967, dec. 9
Petru Şchiopul 1578-1579 Dimitrie Cantemir 1693, mart.-apr. Scarlat Callimachi 1812-1819 Nicolae Ceauşescu, preşedinte al Consi
Iancu Sasul 1579-1582 Mihail Suţu 1819-1821 liului de Stat 1967, dec. 9-1974, mart.
Constantin Duca 1693-1695
28; preşedinte al Republicii Socialiste
Petru Şchiopul 1582-1591 Antioh Cantemir 1695-1700 Ocupaţie turcă 1821, mai 16-1822, iul.
România 1974, mart. 28-1989, dec. 22
Aron Tiranul 1591-1592 Constantin Duca 1700-1703 Ion Sandu Sturdza 1822-1828
Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului
Alexandru cel Rău 1692, iun. Mihail Racoviţă 1703-1705 Ocupaţie rusă 1828, apr.-1834, apr. Frontului Salvării Naţionale 1989, dec.
Petru Cazacul 1592, aug.-oct. Antioh Cantemir 1705-1707 Mihail Sturdza 1834-1849 27-1990, mai 20; preşedinte al României
Aron Tiranul 1592-1595 Mihail Racoviţă 1707-1709 Grigore Alexandru Ghica 1849-1853 1990, mai 20-1996, nov. 29
Ştefan Răzvan 1595, apr.-aug. Nicolae Mavrocordat 1709-1710 Ocupaţie rusă 1853, oct.-1854, sept. Emil Constantinescu, preşedinte al Româ
Ieremia Movilă 1595-1600 Dimitrie Cantemir 1710-1711 niei 1996, nov. 29-2000, dec. 10
Ocupaţie austriacă 1854-1857
Mihai Viteazul 1600, mai-sept. Nicolae Mavrocordat 1711-1715 Ion Iliescu, preşedinte al României 2000,
Grigore Alexandru Ghica 1854-1856
dec. 10-2004, dec. 20
Ieremia Movilă 1600-1606 Mihail Racoviţă 1715-1726 Theodor Balş, caimacam 1856-1857
Traian Băsescu, preşedinte al României
Constantin Movilă 1606, iun.-iul. Grigore al II-lea Ghica 1726-1733 Nicolae Vogoride, caimacam 1857-1858 2004, dec. 20-2007, apr. 19
Simion Movilă 1606-1607 Constantin Mavrocordat 1733-1735 Ştefan Catargiu (înlocuit cu I. A. Cantacuzino), Nicolae Văcăroiu, preşedinte interimar al
Mihail Movilă 1607, sept.-oct. Grigore al II-lea Ghica 1735-1739 Vasile Sturdza şi Anastasie Panu, caima României 2007, apr. 20-mai 19
Constantin Movilă 1607, oct. Ocupaţie rusă 1739, sept.-oct. cami 1858-1859, ian. 5 Traian Băsescu, preşedinte al României
Mihail Movilă 1607, nov.-dec. Grigore al II-lea Ghica 1739-1741 Alexandru Ioan Cuza, ales la 5 ian. 1859 din 20 mai 2007
Ferdinand I Regele Carol II Mihai de Hohenzollern Petru Groza Gheorghe Gheorghiu-Dej Nicolae Ceauşescu
Constantin Bosianu, 1865, ian. 26/ Petre P. Carp, 1900, iul. 7/19-1901, febr. Gheorghe Tătărescu, 1934, ian. 3-1937,
Preşedinţii febr. 7-iun. 14/26 14/27 dec. 28
Consiliului Nicolae Kretzulescu, 1865, iun. Dimitrie A. Sturdza, 1901, febr. Octavian Goga, 1937, dec. 28-1938,
14/27-1904, dec. 22/1905 ian. 4 febr. 10
de Miniştri 14/26-1866, febr. 11/23
Ion Ghica, 1866, febr. 11/23-mai 11/23 Gheorghe Grigore Cantacuzino, 1904, Patriarhul Miron Cristea, 1938, febr.
Lascăr Catargiu, 1866, mai 11/23-iul. dec. 22/1905 ian. 4-1907, mart. 12/25 10-1939, mart. 6
15/27 Dimitrie A. Sturdza, 1907, mart. Armand Călinescu, 1939, mart. 7-sept.
12/25-1908, dec. 27/1909, ian. 9 21
■ Ţara Românească Ion Ghica, 1866, iul. 15/27-1867, mart 1/13
Ion I. C. Brătianu, 1908, dec. 27/1909,
Constantin Al. Kretzulescu, 1867, Gen. Gheorghe Argeşanu, 1939, sept.
Ioan Alexandru Filipescu, 1859, ian. ian. 9-1910, dec. 29/1911, ian. 11
mart. 1/13-aug. 5/17 21-28
25/febr. 6-mart. 27/apr. 8
Petre P. Carp, 1910, dec. 29/1911, ian. Constantin Argetoianu, 1939, sept.
Constantin Alexandru Kretzulescu, 1859, Ştefan Golescu, 1867, aug. 5/17-1868,
11- 1912, mart. 28/apr. 10 28-nov. 24
mart. 27/apr. 8~sept. 6/18 mai 1/13
Titu Maiorescu, 1912, mart. 28/apr. Gheorghe Tătărescu, 1939, nov.
Nicolae Kretzulescu, 1859, sept. Gen. Nicolae Golescu, 1868, mai 1/
10-1914, ian. 4/17 24-1940, iul. 4
6/18-oct. 11/23 13-nov. 16/28
Ion I. C. Brătianu, 1914, ian. 4/17-1918, Ion Gigurtu, 1940, iul. 4-sept. 4
Ion Ghica, 1859, oct. 11/23-1860, mai Dimitrie Ghica, 1868, nov. 16/28-1870,
ian. 29/febr. 11
28/iun. 9 febr. 2/14 Gen. (mareşal) Ion Antonescu, 1940,
Gen. Alexandru Averescu, 1918, ian. sept. 4-1944, aug. 23
Nicolae Golescu, 1860, mai 28/iun. 9—iul. Alexandru G. Golescu, 1870, febr.
29/febr. 11-mart. 5/18
13/25 2/14-apr. 20/mai 2 Gen. Constantin Sănătescu, 1944, aug.
Alexandru Marghiloman, 1918, 23-dec. 2
Emanuil (Manolache) Costache Emanuil (Manolache) Costache mart. 5/18-oct.24/nov. 6
Epureanu, 1860, iul. 13/25-1861, apr. Epureanu, 1870, apr. 20/mai 2-dec. Gen. Nicolae Rădescu, 1944, dec.
Gen. Constantin Coandă, 1918, oct.
17/29 18/30 6-1945, febr. 28
24/nov. 6-nov. 29/dec. 12
Barbu Catargiu, 1861, apr. 30/mai Ion Ghica, 1870, dec. 18/30-1871, mart. Petru Groza, 1945, mart. 6-1952, iun. 2
Ion I. C. Brătianu, 1918, nov. 29/dec.
12-mai 12/24 11/23 Gheorghe Gheorghiu-Dej, 1952, iun.
12-1919, sept. 27
Ştefan Golescu, 1861, mai 12/24—iul. Lascăr Catargiu, 1871, mart. 11/23-1876, 2-1955, oct. 3
Gen. Arthur Văitoianu, 1919,
11/23 apr. 4/16 Chivu Stoica, 1955, oct. 3-1961, mart. 21
sept. 27-dec. 1
Dimitrie Ghica, 1861, iul. 19/31-dec. Gen. Ion Emanuel Florescu, 1876, Alexandru Vaida-Voevod, 1919, dec. Ion Gheorghe Maurer, 1961, mart.
11/23 apr. 4/16-apr. 27/mai 9 1-1920, mart. 13 21-1974, mart. 28
Emanuil (Manolache) Costache Epureanu, Gen. Alexandru Averescu, 1920, Manea Mănescu, 1974, mart. 28-1979,
1876, apr. 27/mai 9-iul. 24/aug. 5 mart. 13-1921, dec. 17 mart. 30
■ Moldova Ion C. Brătianu, 1876, iul. 24/aug. Take Ionescu, 1921, dec. 17-1922, ian. 19 Ilie Verdeţ, 1979, mart. 30-1982, mai 21
Vasile Sturdza, 1859, ian. 17/29-mart. 5-1881, apr. 10/22 Constantin Dăscălescu, 1982, mai
Ion I. C. Brătianu, 1922, ian. 19-1926,
6/18 Dimitrie C. Brătianu, 1881, apr. 21-1989, dec. 22
mart. 29
Ion Ghica, 1859, mart. 6/18-apr. 27/mai 9 10/22-iun. 9/21 Petre Roman, 1989, dec. 27-1991, sept. 26
Gen. Alexandru Averescu, 1926, mart.
Emanuil (Manolache) Costache Ion C. Brătianu, 1881, iun. 9/21-1888, 30-1927, iun. 4 Theodor Stolojan, 1991, oct. 1-1992,
Epureanu, 1859, apr. 27/mai 9-1860, mart. 23/apr. 4 nov. 4
Barbu Ştirbei, 1927, iun. 4-iun. 21
apr. 30/mai 12 Theodor Rosetti, 1888, mart. 23/apr.
Ion I. C. Brătianu, 1927, iun. 21-nov. 24 Nicolae Văcăroiu, 1992, nov. 4-1996,
Mihail Kogălniceanu, 1860, apr. 30/mai 4-1889, mart. 29/apr. 10
Vintilă I. C. Brătianu, 1927, nov. 24-1928, dec. 12
12-1861, ian. 17/29 Lascăr Catargiu, 1889, mart. 29/apr.
nov. 10 Victor Ciorbea, 1996, dec. 12-1998,
Anastasie Panu, 1861, ian. 17/29-sept. 10-nov. 5/17
Iuliu Maniu, 1928, nov. 10-1930, iun. 7 mart. 31
23/oct. 5 Gen. George Manu, 1889, nov.
George G. Mironescu, 1930, iun. 7-iun. 13 Gavril Dejeu (interimar), 1998, apr. 1-14
Alexandru C. Moruzi, 1861, oct. 5/17-1891, febr. 21 /mart. 5
Iuliu Maniu, 1930, iun. 13-oct. 10 Radu Vasile, 1998, apr. 14-1999, dec. 14
5/17-1862, ian. 22/febr. 3 Gen. Ion Emanuel Florescu, 1891, febr.
George G. Mironescu, 1930, oct. 10-1931, Alexandru Athanasiu (interimar), 1999,
21/mart. 5-nov. 27/dec. 9
apr. 18 dec. 1 4 - 2 2
Lascăr Catargiu, 1891, nov. 27/dec.
■ România 9-1895, oct. 4/16 Nicolae Iorga, 1931, apr. 18-1932, iun. 6 Mugur Isărescu, 1999, dec. 22-2000,
Alexandru Vaida-Voevod, 1932, iun. dec. 29
Barbu Catargiu, 1862, ian. 22/febr. Dimitrie A. Sturdza, 1895, oct.
3-iun. 8/20 6-oct. 20 Adrian Năstase, 2000, dec. 29-2004,
4/16-1896, nov. 21/dec. 3
Iuliu Maniu, 1932, oct. 20-1933, ian. 14 dec. 21
Apostol Arsache, 1862, iun. 8/20-iun. Petre S. Aurelian, 1896, nov. 21/dec.
24/iul. 6 Alexandru Vaida-Voevod, 1933 ian. Eugen Bejinariu (interimar), 2004, dec.
3-1897, mart. 31/apr. 12
14-nov. 14 21-29
Nicolae Kretzulescu, 1862, iun. 24/iul. Dimitrie A. Sturdza, 1897, mart. 31/apr.
6-1863, oct. 11/23 Ion G. Duca, 1933, nov. 14-dec. 29 Călin Popescu Tăriceanu, din 29 dec.
12-1899, apr. 11/23
2004
Mihail Kogălniceanu, 1863, oct. Gheorghe Grigore Cantacuzino, 1899, Constantin Angelescu, 1933, dec.
11/23-1865, ian. 26/febr. 7 30-1934, ian. 3 Emil Boc, din 22 decembrie 2008
apr. 11/23-1900, iul. 7/19
Lista abrevierilor
ActaMN Acta Mvsei Napocensis, Cluj Gombos, Catalogus F. A. Gombos, ed., Catalogus MGH, SS Monumenta Germaniae
fontium historiae Hungariae Historica, Scriptores
Anna Comnena Anne Comnène, Alexiade, aevo ducum et regum ex stirpe

ed. B. Leib, Paris, 3 vol., Arpad descendentium ab anno Pan. Lat. Panegirici Latini
1937-1945 Christi DCCC usque ad annum
MCCCI, 3 vol, Budapest,
RdI Revista de istorie, Bucureşti
1937-1938
AnnÉp L.'Année Épigraphique, Paris
REA Revue des études anciennes,
Anonymus Anonymus Notarius, Gesta Hurmuzachi Hurmuzachi, E. de et al., Bordeaux-Paris
Hungarorum/ Faptele ungu Documente privitoare la istoria
rilor, ed. G. Popa-Lisseanu românilor., Bucureşti-Cemăuţi RI Revista istorică, Bucureşti
(Izvoarele istoriei românilor, I),
Bucureşti, 1934 (2001)
IDR Inscriptiones Daciae Romanae, RIC H. Mattingly, E. A.
Bucureşti, I (1975), III/1 Sydenham et al., The Roman

BVb Bayerische Vorgeschichts- Imperial Coinage, London
(1977), III/2 (1980), III/3
blätter, München
(1984), III/4 (1988), III/6
(1999); Paris, III/5 (2001) SHA Scriptores Historiae Augustae
Choniates Nicetae Choniatae Historia ,
ed. I. Bekker, Bonn, 1835
Skylitzes, Synopsis Ioannes Skylitzes, Synopsis his
IDRE, I Inscriptiones Daciae Romanae.
toriarum, ed. J. Thurn, Berlin,
Inscriptiones extra fines repertae
CIL Corpus Inscriptionum 1974
Graecae et Latinae (saec.
Latinarum , Berlin, 1873-1902
I, II, III), I: Italia et Pars
Occidentis, ed. C. C. Petolescu, SRH Szentpétery I., ed., Scriptores
DAD Dezbaterile Adunării Bucureşti, 1996 rerum Hungaricarum tem
Deputaţilor, Bucureşti pore ducum regumque stirpis
Arpadianae gestarum, 2 vol.,
DIR Documente privind istoria IGLR Inscripţiile greceşti şi latine din Budapest, 1937-1938
României, A. Moldova, secolele IV-XIII descoperite
B. Ţara Românească, în România , ed. E. Popescu,

Tab. Peut. Tabula Peutingeriana
Bucureşti, 1976
C. Transilvania
ZPE Zeitschrift für Papyrologie

DRH Documenta Romaniae ILS Inscriptiones Latinae Selectae, und Epigraphik , Bonn
Historica, A. Moldova, ed. H. Dessau, 4 vol., Berlin,
B. Ţara Românească, 1882-1916
ZW F. Zimmermann, C. Werner,
C. Transilvania ,
G. Möller, G. Göndisch,
D. Relaţii între Ţările H. Göndisch, K. G. Gön
ISM Inscripţiile din Scythia Minor,
Române disch, G. Nussbächer,
greceşti şi latine, Bucureşti
ed., Urkundenbuch zur
FHDR Fontes Historiae Daco- Geschichte der Deutschen
romanae. Izvoare privind JahrRGZM Jahrbuch des Römisch- im Siebenbürgen, 7 vol,
istoria României, 4 vol., Germanischen Zentralmuse-ums Hermannstadt-Bukarest,
Bucureşti, 1964-1982 zu Mainz Mainz 1892-1991
Bibliografie
Bibliografiile alcătuite de autori

AU FOST COMPLETATE ÎN REDACŢIE
de Tudor Sălăgean şi Virgil Leon
I. Bibliografii, dicţionare, Desa, I.-S. et al., Publicaţiile periodice româneşti (Ziare. Calafeteanu, I. şi Cr. Popişteanu, coord., Politica externă a
Gazete. Reviste). Catalog alfabetic, vol. IV (1925-1930), României. Dicţionar cronologic, Bucureşti, 1986.
enciclopedii, antologii, Bucureşti, 2003.
Chiţimia, I. C. şi Al. Dima, coord., Literatura română.
cataloage, atlase, Dogaru, M., Bibliografia heraldicii româneşti, Bucureşti, 2004. Dicţionar cronologic, Bucureşti, 1979.
repertorii Fischer-Galati, S., Rumania. A Bibliographic Guide, Cosma, V., Muzicieni din România. Lexicon bio-bibliografic,
Washington, D.C., 1963. 3 vol., Bucureşti, 1999-2002.
Fochi, A., red., Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului Crişan, Gh., Piramida puterii. Oameni politici şi de stat,
românesc, 2 vol., Bucureşti, 1968-2002. generali şi ierarhi din România. Dicţionar, vol. I (23 august
1944-22 decembrie 1989); vol. II (1989-2004),
a. Bibliografii Golimas, A. H. şi Gh. C. Cristian, Bibliografia numismatică
românească, Bucureşti, 1984. Bucureşti, 2004.
Baiculescu, G., G. Răduică şi N. Onofrei, Publicaţiile
Grigorescu, D., ed., Bibliografia esenţială a literaturii române, Dan, P., Asociaţii. Cluburi. Ligi. Societăţi. Dicţionar cronologic,
periodice româneşti (Ziare. Gazete. Reviste). Catalog alfabetic,
Bucureşti, 2003. Bucureşti, 1983.
Bucureşti, vol. II (1907-1918 + Supliment: 1790-1906),
1969; vol. III (1919-1924), 1987. Hodoş, N. şi Al. Sadi-Ionescu, Publicaţiunile periodice Datcu, I., Dicţionarul etnologilor români, 2 vol., Bucureşti,
româneşti (Ziare. Gazete. Reviste). Descriere bibliografică, 1998.
Bianu, I. şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche
1508-1830, Bucureşti, vol. I (1508-1716), 1903; vol. II vol. I, Catalog alfabetic, 1820-1906, Bucureşti-Leipzig- Datcu, I. şi S. C. Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor. Folclorul
(1717-1808), 1910; vol. III (1809-1830), 1912-1936 Wien, 1913. literar românesc, 2 vol., Bucureşti, 1979-1983.
(colaborator D. Simonescu); voi. IV (Adăugiri şi îndrep Lemny, Şt., Românii în secolul XVIII. O bibliografie, vol. I, Dobre, FI., ed., Membrii C.C. al P.C.R. (1945-1989).
tări), 1944 (autori I. Bianu şi D. Simonescu). Iaşi, 1988. Dicţionar, Bucureşti, 2004.
Bibliografia cărţilor apărute în limbile minorităţilor naţionale şi des Lupu, I., N. Camariano şi O. Papadima, Bibliografia analitică Drăgoi, G., FI. Faifer, D. Mănucă, Al. Teodorescu,
pre minorităţile naţionale din România în perioada 1990-2001, a periodicelor româneşti, Bucureşti, vol.I (1790-1850), L.Volovici şi R. Zăstroiu, coord., Dicţionarul litera
vol. I, Bucureşti, 2003. părţile I-III, 1966-1967; vol. II (1851-1858), părţile turii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979
Bibliografia istorică a României, Bucureşti, vol. I (1944-1969). I—III, 1970-1972. (Bucureşti-Chişinău, 2002).
Bibliografie selectivă, 1970 (red. Şt. Pascu, I. Crăciun şi B. Muşlea, I., Bibliografia folclorului românesc (1930-1955), ed. I. Drăguţ, V., Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească,
Surdu); vol. II (Secolul XIX. Tomul I, Cadrul general. Datcu, Bucureşti, 2003. Bucureşti, 1976 (2000).
Ţara şi locuitorii), 1972 (coord. A. Oţetea et al.); vol. Râpă-Buicliu, D., Bibliografia românească veche, vol. I, Ghinoiu, I., Obiceiuri de peste an. Dicţionar, Bucureşti, 1997.
III (Secolul XIX. Tomul II. Biografii), 1974 (coord. A. Additamenta (1536-1830), Galaţi, 2000.
Oţetea et al.); vol. IV (1969-1974), 1975 (red. Şt. Pascu Ghinoiu, I., Panteonul românesc. Dicţionar, Bucureşti, 2001.
şi B. Surdu); vol. V (1974-1979), 1980 (red. Şt. Pascu); Rusu, A. A., Bibliografia fortificaţiilor medievale şi pre-modeme
Hangiu, I., Dicţionarul presei literare româneşti 1790-2000, ed.
din Transilvania şi Banat. Bibliographie der Befestigungen aus
vol. VI (1979-1984), 1985 (red. Şt. Pascu); vol. VII a 3-a, Bucureşti, 2004.
Siebenbörgen und aus dem Banat während des Mittelalters und den
(1984-1989), 1990 (coord. Şt. Pascu şi Gh. Hristodol); Hasdeu, B. P., Cuvente den bătrîni, 3 vol., Bucureşti,
Fröhneuzeit, Reşiţa, 1996.
vol. VIII (1989-1994), 1996 (coord. Gh. Hristodol); 1877-1881 (ed. Gh. Mihăilă, 2 vol., 1983-1984).
vol. IX (1994-1999), Cluj-Napoca, 2000 (coord. Gh. Stoicescu, N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor
Hristodol); vol. X (1999-2004), Bucureşti, 2005 (coord. feudale din România. Partea I. Ţara Românească (Muntenia, Hasdeu, B. P., Eţymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei
Gh. Hristodol). Oltenia, Dobrogea), 2 vol., Bucureşti, 1970. istorice şi poporane a românilor, 3 vol., Bucureşti, 1886-1898
(ed. Gr. Brâncuş, 1972-1976).
Cândea, S., Istoria României. Ghid bibl., Bucureşti, 1968. Stoicescu, N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor medievale
din Banat, Timişoara, 1973. Ianoşi, I., coord, gen., Dicţionarul operelor filozofice româneşti
Ciobanu, V. şi A.-L. Spânu, coord., Bibliografia istorică a (111 lucrări fundamentale), Bucureşti, 1997.
oraşelor din România, Bucureşti, 2007. Ştrempel, G., coord, gen., Bibliografia românească modernă
(1831-1918), [Bucureşti], vol. I (A-C), 1984; vol. II Ioniţoiu, C, Victimele terorii comuniste. Dicţionar, 5 vol.,
Cociş, S., F. Marcu şi Ov. Ţentea, Bibliografia Daciei Romane Bucureşti, 2000-2003.
(D-K), 1986; vol. III (L-Q), 1989; vol. IV (R-Z), 1996.
(1919-2000), Cluj-Napoca, 2003.
Veress, A., Bibliografie româno-ungară, 3 vol., Bucureşti, Lahovari, G. I., C. I. Brătianu şi Gr. G. Tocilescu,
Comşa, E., Bibliografia neoliticului de pe teritoriul României, Marele dicţionar geografic al României, 5 vol., Bucureşti,
1931-1935.
2 vol., Bucureşti, 1976-1977. 1898-1902.
Comşa, E., Bibliografia paleoliticului şi mezoliticului de pe Lecca, O., Dicţionar istoric, arheologic şi geografic al României,
teritoriul României, Bucureşti, 1978. b. Dicţionare Bucureşti, 1937.
Comşa, E., Bibliografia referitoare la a doua vârstă a fierului de Albescu, I. E. et al., Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii Micul dicţionar academic, 4 vol., Bucureşti, 2001 -2003.
pe teritoriul României, Bucureşti, 1993. şi tehnicii. Dicţionar, Bucureşti, 1982.
Mihăilă, G., Dicţionar al limbii române vechi (sfîrşitul sec. X
Comşa, E., Bibliografia epocii bronzului pe teritoriul României, Bărbulescu, M., Atlas-dicţionar al Daciei Romane, - începutul sec. XVI), Bucureşti, 1974.
ed. D. Popovici, Bucureşti, 1996. Cluj-Napoca, 2005.
Myss, W., ed., Lexikon der Siebenbörger Sachsen. Geschichte,
Deletant, A. şi D. Deletant, Romania, Oxford-Santa Brezianu, A., Historical Dictionary of the Republic of Moldova, Kultur, Zivilisation, Wissenschaften, Wirtschaft, Lebensraum
Barbara-Denver, 1985. Lanham-London, 2000. Siebenbörgens (Transylvanien), Thaur-Innsbruck, 1993.
Niculescu-Varone, G. T. şi E. Varone, Dicţionarul jocurilor Zaciu, M., M. Papahagi şi A. Sasu, coord., Dicţionarul Ştefănescu, Şt., coord., Enciclopedia istoriografiei româneşti,
populare româneşti, ed. a 2-a, Bucureşti, 1979. scriitorilor români, 4 vol, Bucureşti, 1995-2002. Bucureşti, 1978.
Oprea, I., C.-G. Pamfil, R. Radu şi V. Zăstroiu, Noul dicţi Tambozi, J., G. Tambozi şi A. Tambozi, Enciclopedia
onar universal al limbii române, Chişinău-Bucureşti, 2006. aromână, Bucureşti, 2000.
c. Enciclopedii
Păcurariu, M., Dicţionarul teologilor români, Bucureşti, 1996 Tudor, D., coord., Enciclopedia civilizaţiei romane, Bucureşti,
Alexandrescu, I., I. Bulei, I. Mamina şi I. Scurtu, Partidele 1982.
(2002).
politice din România (1862-2003). Enciclopedie, Bucureşti,
Pippidi, D. M., coord., Dicţionar de istorie veche a României Văduva-Poenaru, L, coord., Enciclopedia marilor personalităţi
2003.
(Paleolitic - sec. X), Bucureşti, 1976. din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, 6
Alexe, N., coord., Enciclopedia educaţiei fizice şi a sportului din vol., Bucureşti, 1999-2003.
Porumb, M., Dicţionar de pictură veche românească din România, 4 vol., Bucureşti, 2002.
Transilvania. Sec. XIII-XVIII, Bucureşti, 1998. Vlăsceanu, Gh. şi I. Ianoş, Oraşele României. Mică enciclope
Candrea, I.-A. şi Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic die, Bucureşti, 1998.
Puşcariu, S., Dicţionarul limbei române, I—II (5 tomuri), ilustrat „Cartea Românească”, Bucureşti, 1931.
Bucureşti, 1913-1949. Continuat de Dicţionarul
Cândea, V., Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie
limbii române, serie nouă, red. resp. I. Iordan, Al. Graur,
de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţiile d. Antologii
I. Coteanu, M. Sala şi Gh. Mihăilă, tomurile VI-XIV,
din străinătate, vol. I (Albania-Grecia), Bucureşti, 1991; Antologia gîndirii româneşti, secolele XV-XIX, red. resp.
Bucureşti, 1965-2000.
vol. II (India, Olanda. Supliment Albania-Grecia), C. I. Gulian, Bucureşti, 1967.
Răduică, G. şi N. Răduică, Calendare şi almanahuri româneşti Bucureşti, 1998.
Antologie de filosofie românească, ed. M. Mâciu, 6 vol.,
1731-1918. Dicţionar bibliografic, Bucureşti, 1981.
Cebuc, A., V. Florea şi N. Lăptoiu, Enciclopedia artiştilor Bucureşti, 1986-1988.
Răduică, G. şi N. Răduică, Dicţionarul presei româneşti români contemporani, 5 vol., Bucureşti, 1996-2003. Cronicari moldoveni, ed. A. Ghermanschi, Bucureşti, 1987.
(1731-1918), Bucureşti, 1995. Diaconovich, Dr. C, Enciclopedia română, 3 vol., Sibiu,
Cronicarii moldoveni. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Răduleţ, R., coord., Lexiconul tehnic român, ed. a 2-a, 18 vol., 1898-1904. ed. D. H. Mazilu, Bucureşti, 1997.
Bucureşti, 1957-1966. Dicţionar enciclopedic, Bucureşti, vol. I (A-C), 1993; vol. Cronicari munteni, ed. A. Ghermanschi, Bucureşti, 1988.
Roske, O., coord., Mecanismele represive în România. II (D-G), 1996; vol. III (H-K), 1999; vol. IV (L-N),
1945-1989. Dicţionar biografic, 6 vol., Bucureşti, 2004; vol. V (O-Q), 2004; vol. VI (R-Ş), 2006. Cronicari munteni, ed. M. Gregorian, 2 vol., Bucureşti, 1961
2001-2006. (1984).
Dicţionar enciclopedic român, 4 vol., Bucureşti, 1962-1966.
Rusu, A. A., N. Sabău, I. Burnichioiu, I. V. Leb şi M. Makó Gîndirea românească în epoca paşoptistă (1830—1860), ed.
Duţu, Al., FI. Dobre şi L. Loghin, Armata română în al P. Cornea şi M. Zamfir, 2 vol., 1969.
Lupescu, coord., Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic,
Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj-Napoca, 2000. Bucureşti, 1999. Literatura română medievală, ed. D. H. Mazilu, Bucureşti,
Rusu, D. N., Membrii Academiei Române, 1866-2003. 2004.
Florescu, R., H. Daicoviciu şi L. Roşu, Dicţionar enciclopedic
Dicţionar, ed. a 3-a, Bucureşti, 2003. de artă veche a României, Bucureşti, 1980. Literatura română veche (1402-1647), ed. G. Mihăilă şi
D. Zamfirescu, 2 vol., Bucureşti, 1969.
Sachelarie, O. şi N. Stoicescu, coord., Instituţii feudale din Ghinea, D., ed., Enciclopedia geografică a României, 3 vol.,
ţările române. Dicţionar, Bucureşti, 1988. Bucureşti, 1996-1998; ed. a 3-a, revăzută şi adăugită, Marino, A., ed., Revenirea în Europa. Idei şi controverse
2002. româneşti (1900-1995). Antologie, Craiova, 1996.
Sasu, A., Dicţionarul biografic al literaturii române, 2 vol.,
Piteşti, 2006. Gusti, D., coord., Enciclopedia României, 4 vol., Bucureşti, Mihăilescu, Ş., ed., Emanciparea femeii române. Antologie de
1936-1943. texte, vol. I (1815-1918), Bucureşti, 2001.
Simion, E., coord, gen., Dicţionarul general al literaturii române
de la origini până în prezent, 5 vol., Bucureşti, 2004-2006. Kahl, Th., M. Metzeltin şi M.-R. Ungureanu, Rumänien, Şcoala Ardeleană, ed. Fl. Fugariu, 3 vol, Bucureşti, 1970
Wien, 2007. (2 vol., 1983).
Stoica, G., P. Petrescu şi M. Bocşe, Dicţionar de artă popula
ră, Bucureşti, 1985. Mamina, L, Monarhia constituţională în România. Enciclopedie
Stoicay, St., Dicţionarul partidelor politice din România politică (1866-1938), Bucureşti, 2000. e. Cataloage
(1989-2004), ed. a 4-a, Bucureşti, 2004. Manolescu, FI., Enciclopedia exilului literar românesc Bianu, I., Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. I, Bucureşti,
Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi (1945-1989). Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii, 1907.
Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971. [Bucureşti], 2003.
Bianu, I. şi G. Nicolăiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti,
Suciu, C., Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, 2004. vol. III, Bucureşti, 1931.
2 vol., Bucureşti, 1967-1968. Minerva. Enciclopedie română, Cluj, 1929. Bianu, I. şi R. Caracaş, Catalogul manuscriptelor româneşti,
Szabó, M. A. şi Szabó M. E., Dicţionar de localităţi din Neagoe, St., coord., Enciclopedia istoriei politice a României vol. II, Bucureşti, 1913.
Transilvania. Erdélyi heljségnévszótár. Ortsnamenver-zeichnis für (1859-2002), Bucureşti, 2003. Catalogul documentelor moldoveneşti, 1387-1700, 4 vol.,
Siebenbürgen, Cluj-Napoca, 1992. Opriş, I., Muzee şi colecţii din România. Mică enciclopedie, Bucureşti, 1957-1975.
Şăineanu, L., Dicţionar universal al limbei române (1896), ed. Bucureşti, 2002. Catalogul documentelor Ţării Româneşti, Bucureşti, vol. I
Al. Dobrescu, C. G. Pamfil şi I. Oprea, 5 vol., Bucureşti, Petan, A., C. Stan şi A. Şerbănescu, Enciclopedia limbii (1369-1600), 1946 (I.-R. Mircea); vol. II (1601-1620),
1995-1996. române, Bucureşti, 2001. 1974 (M. Soveja, D. Duca-Tinculescu şi R. Dragomir);
Taloş, I., Gândirea magico-religioasă la români. Dicţionar, vol. III (1621-1632), 1978 (D. Duca-Tinculescu şi
Preda, C., coord., Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a
Bucureşti, 2001. M.-D. Ciucă); vol. IV (1633-1639), 1981 (M.-D.
României, 3 vol., Bucureşti, 1994-2000.
Ciucă, D. Duca-Tinculescu şi S. Vătafu-Găitan); vol. V
Treptow, K. W. şi M. D. Popa, ed., Historical Dictionary of Predescu, L., Enciclopedia Cugetarea. Material românesc. (1640-1644), 1985 (M.-D. Ciucă, D. Duca-Tinculescu
Romania, London, 1996. Oameni şi înfăptuiri, Bucureşti, [1941] (1999). şi S. Vătafu-Găitan); vol. VI (1645-1649), 1993 (M.-D.
Turcu, M., Dicţionarul cetăţilor şi aşezărilor fortificate geto-dacice, Rezachevici, C, Enciclopedia domnilor români, vol. I. Ciucă şi S. Vătafu-Găitan); vol. VII (1650-1653), 1999
Bucureşti, 2002. a. 1324-1881, Bucureşti, 2001. (M.-D.Ciucă, S. Vătafu-Găitan şi M. Bâzgan).
Vintilă-Rădulescu, I., coord., Dicţionarul ortografic, ortoepic Scorpan, C, Istoria României. Enciclopedie, Bucureşti, 1997 Dumitriu-Snagov, I., ed., Monumenta Rnmaniae Vaticana.
şi morfologic al limbii române, ed. a 2-a, revăzută şi adăugită, (1999). Manuscrise - documente - hărţi. Catalog, Bucureşti, 1996.
Bucureşti, 2005. Ene-Florescu, C. V., Catalogul calendarelor româneşti
Scurtu, I., I. Alexandrescu, I. Bulei, I. Mamina,
Wagner, E., Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für M. Păcurariu, D. Ghinea şi S. Mariţiu, Enciclopedia de (1794-1947), Bucureşti, 2000.
Siebenbürgen. Mit einer Einführung in die historische Statistik istorie a României, ed. a 3-a, 2 vol., Bucureşti, 2002. Ştrempel, G., Catalogul manuscriselor româneşti, 4 vol.,
des Landes, Köln-Wien, 1977. Bucureşti, 1978-1992.
Sturdza, M. D., coord, şi coautor, Familiile boiereşti din
Zaciu, M., M. Papahagi şi A. Sasu, coord., Dicţionarul esenţial Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi Ştrempel, G., F. Moisil şi L. Stoianovici, Catalogul manuscri
al scriitorilor români, Bucureşti, 2000. biografică, vol. I, [Bucureşti], .2004. selor româneşti, vol. IV, Bucureşti, 1967.
BIBLIOGRAFIE
f. Atlase Castellan, G., Histoire du peuple roumain, Crozon, 2001. Pop, I.-A., Românii şi România. O scurtă istorie, Bucureşti,
Cândea, V., Brève histoire de la Roumanie, Bucarest, 1977. 1998.
Bodea, C, L Constantinescu şi Şt. Pascu, ed., România,
atlas istorico-geografic, Bucureşti, 1996. Constantinescu, M., C. Daicoviciu şi Şt. Pascu, Istoria Seton-Watson, R. W., A History of the Romanians, from
României. Compendiu, Bucureşti, 1969 (1971; ed. a 3-a, Roman Times to the Completion of Unity, Cambridge, 1934
Bolocan, G., C. Ionescu, E. Mihăilă şi T. Oancă,
red. Şt. Pascu, 1974). (Hamden, 1963).
ed., Dicţionarul toponimic al României, 3 vol., Craiova,
1993-2003. Constantinescu, M., C. Daicoviciu şi Şt. Pascu, Histoire de Treptow, K. W., coord., A History of Romania, Iaşi, 1995
la Roumanie dès origines a nos jours, Paris, 1970. (1996, 1997).
Cuciuc, C, Atlasul religiilor şi al monumentelor istorice din
România, Bucureşti, 1997. Constantinescu-Iaşi, P., E. Condurachi şi C. Daicoviciu, Xenopol, A. D., Histoire des Roumains de la Dacie Trajane
coord., Istoria Romîniei, 4 vol., Bucureşti, 1960-1964. depuis les origines jusqu’a l'union des Principautés en 1859,
Fabini, H., Atlas der siebenbörgisch-sächsischen Kirchenburgen
2 vol., Paris, 1896; ed. rom.: Istoria românilor din Dacia
und Dorfkirchen, 2 vol., Hermannstadt-Heidelberg, 1998 Constantiniu, FI., O istorie sinceră a poporului român, Traiană, 10 vol., Bucureşti, 1888-1893; ed. populară,
(2002)-1999. Bucureşti, 1997 (1999, 2002). 12 vol., Iaşi, 1896; ed. a 2-a, 5 vol. (din 14 proiectate),
Ghinoiu, I., coord., Atlasul etnografic român, vol. I, Habitatul, Dogaru, M. şi M. Zahariade, History of the Rumanians. From 1913-1914; ed. a 3-a, revăzută de I. Vlădescu, 14 vol.,
vol. II, Ocupaţiile, Bucureşti, 2003-2005. the Origins to the Modem Age, vol. I, Bucharest, 1996. Bucureşti, 1925-1930; ed. a 4-a, de Al. Zub, 5 vol.,
Glavce, Cr. şi E. Radu, Atlasul antropologic al Transilvaniei, 2 Durandin, C., Histoire de la nation roumaine, Bruxelles, 1994. Bucureşti, 1985-1999.
vol., Bucureşti, 2005-2006.
Durandin, C., Istoria românilor, trad., Iaşi, 1998.
Mittelstrass, O., Historisch-landeskundlicher Atlas von b. Lucrări generale
Fischer-Galati, St., Rumania, New York, 1956.
Siebenbürgen, vol. I, Ortsnamenbuch, Heidelberg, 1992.
Fischer-Galati, St. şi D. C. Giurescu, ed., Romania. Achim, V., Ţiganii în istoria României, Bucureşti, 1998.
Noul atlas lingvistic român pe regiuni (Atlasul lingvistic român
A Historic Perspective, Boulder-New York, 1998. Albulescu, I., Istoria gândirii şi practicii pedagogice româneşti,
pe regiuni) (serii: Moldova şi Bucovina, Maramureş, Crişana,
Fischer-Galati, St., D. C. Giurescu şi I.-A. Pop, O istorie a Cluj-Napoca, 2005.
Banat, Muntenia şi Dobrogea, Oltenia, Transilvania, Basarabia,
Nordul Bucovinei, Transnistria), Bucureşti, 1967. românilor. Studii critice, Cluj-Napoca, 1998. Alexandrescu, S., Paradoxul român, Bucureşti, 1998.
Pascu, Şt., ed., Atlas pentru istoria României, Bucureşti, 1983. Georgescu, T., Istoria românilor, Bucureşti, 1997 (2000). Alexianu, A., Mode şi veşminte din trecut. Cinci secole de istorie
Georgescu, VI., Istoria românilor de la origini pînă în zilele costumară românească, ed. a 2-a, 2 vol., Bucureşti, 1987.
Petrovici, E. (şi I. Pătruţ), Atlasul lingvistic român, serie
nouă, 7 vol., Bucureşti, 1956-1972. noastre, ed. a 3-a, Bucureşti, 1992. Alrerescu, S. et al., coord., Istoria teatrului în România, 3 vol.,
Puşcariu, S., Atlasul lingvistic român (red. S. Pop), partea I, Ghyka, M. C, A Documented Chronology of Roumanian History
vol. I, Cluj, 1938; vol. II, Sibiu-Leipzig, 1942. from Prehistoric Times to the Present Day, Oxford, 1941. Alzati, C., Terra Romena tra Oriente e Occidente. Chiese ed etnie
nel tardo ’500, Milano, 1982.
Puşcariu, S., Atlasul lingvistic român (red. E. Petrovici), partea Giurescu, C. C, Istoria românilor, 3 vol., Bucureşti,
a II-a, vol. I, cu un Suplement, Sibiu-Leipzig, 1940. 1935-1946 (ed. D. C. Giurescu, 2000). Antohi, S., Imaginaire culturel et realité politique dans la
Roumanie moderne, Paris-Montreal, 1999.
Rev, V., O. Groza, I. Ianoş şi M. Pătroescu, Atlasul Giurescu, C. C, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până
la moartea regelui Ferdinand I, Bucureşti, [1943] (2000). Apolzan, L., Carpaţii - tezaur de istorie. Perenitatea aşezărilor
României, Bucureşti, 2002 (2006).
risipite pe înălţimi, Bucureşti, 1987.
Giurescu, C. C, coord., Istoria României în date, Bucureşti,
1971 (1972). Armbruster, A., Romanitatea românilor. Istoria unei idei, ed. a
g. Repertorii 2-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1993.
Giurescu, C. C. şi D. C. Giurescu, Istoria românilor din cele
Constantinescu, R., Vechiul drept românesc scris. Repertoriul mai vechi timpuri pînă astăzi, Bucureşti, 1971 (1975). Arvinte, V., Român, românesc, România. Studiu filologic,
izvoarelor 1340-1640, Bucureşti, 1984. Bucureşti, 1983.
Giurescu, C. C. şi D. C. Giurescu, Istoria românilor, 2 vol.,
Crăciun, I. şi A. Ilieş, Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Axenciuc, V., Introducere în istoria economică a României. Epoca
Sec. XV-XVIII. Privind istoria României, Bucureşti, 1963. modernă şi contemporană, vol. I, Bucureşti, 1997 (1999).
Giurescu, D. C, coord., Istoria României în date,
Opriş, I., Monumentele istorice din România (1850-1950), Banciu, A., Istoria constituţională a României, Bucureşti, 2001.
Bucureşti, 2003.
Bucureşti, 2001. Barbu, D., coord., Firea românilor, Bucureşti, 2000.
Hasdeu, B. P., Istoria critică a românilor (1873-1875), ed.
Răduţiu, A. şi L. Gyémánt, Repertoriul actelor oficiale G. Brâncuş, Bucureşti, 1984 (1999). Barnea, AL, coord., Arheologia clasică în România. Primul
privind Transilvania tipărite în limba română, 1701 — 1847, secol, Cluj-Napoca, 2003.
Iorga, N., Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner
Bucureşti, 1981. Bălan, Şt. şi N. Şt. Mihăilescu, Istoria ştiinţei şi tehnicii în
Staatsbildungen, 2 vol., Gotha, 1905; ed. rom.: Istoria
Răduţiu, A. şi L. Gyémánt, Repertoriul izvoarelor statistice poporului românesc, 4 vol., Bucureşti-Vălenii de Munte, România. Date cronologice, Bucureşti, 1985.
privind Transilvania 1690-1847, Bucureşti, [1995]. 1922-1928; reed. (1 vol.) G. Penelea, Bucureşti, 1985. Berceanu, B. B., Istoria constituţională a României în context
Roska, M., Erdély régészeti repertóriuma, Kolozsvár, 1941. internaţional, Bucureşti, 2003.
Iorga, N., Istoria românilor în chipuri şi icoane, 3 vol.,
Bucureşti, 1905-1906. Berindei, D., Istoria Academiei Române (1866-2006),
Bucureşti, 2006.
Iorga, N., Histoire des Roumains et de leur civilisation, Paris,
II. Sinteze istorice 1920, Bucarest, 1922; ed. rom.: Istoria românilor şi a Bernea, E., Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român,
civilizaţiei lor, Bucureşti, 1930. Bucureşti, 1997.
Lucrări generale Biagini, A., Storia della Romania contemporanea, Milano, 2004
Iorga, N., Istoria românilor prin călători, 4 vol., Bucureşti,
1920-1922 (ed. A. Anghelescu, 1 vol., 1981). (2007).
Iorga, N., Istoria românilor, 10 vol., Bucureşti-Vălenii de Bîrlea, O., Istoria folcloristicii româneşti, Bucureşti, 1974.
Munte, 1936-1939 (reed. Gh. Buzatu şi V. Spinei, Bîrlea, O., Folclorul românesc, 2 vol., Bucureşti, 1981-1983.
a. Sinteze istorice
coord., 7 vol., Bucureşti-Iaşi, 1988-2002). Block, M., Die materielle Kultur der rumänischen Zigeuner,
Agrigoroaiei, I. şi I. Toderaşcu, coord., Istoria României.
Istoria românilor, 8 vol., Bucureşti, 2001-2003. Frankfurt am Main-Bern-New York-Paris, 1991.
Compendiu, Iaşi, 1996.
Matei, H. C., FI. Constantiniu, M. D. Popa, Boia, L., Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, 1997
Bărbulescu, M., D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea şi P.
N. C. Nicolescu, Gh. Rădulescu şi C. C. Giurescu, Istoria (2000, 2002).
Teodor, Istoria României., Bucureşti, 1998 (2004, 2006).
României în date, Bucureşti, 1992. Boia, L., România, ţară de frontieră a Europei, Bucureşti, 2002
Bârlea, O., Romania and the Romanians, Los Angeles, 1977.
Nistor, I. L, Istoria românilor, ed. FI. Rotaru, 2 vol., (2005).
Boia, L. şi L. Roussin, Histoire de la Roumanie, Paris, 2003. Bucureşti, 2002-2003. Boia, L., coord., Mituri istorice româneşti, Bucureşti, 1995.
Bulei, I., Scurtă istorie a românilor; Bucureşti, 1996 (2004). Oţetea, A., red., Istoria poporului român, Bucureşti, Boicu, L., V. Cristian şi Gh. Platon, coord., România în
Castellan, G., Histoire de la Roumanie, Paris, 1984. 1970(1972). relaţiile internaţionale 1699-1939, Iaşi, 1980.
Boldur, Al. V., Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul istoriei Constantinescu, N. N., coord. Istoria economică a României. Grigoroviţă, M., Din istoria culturii în Bucovina (1775-1944),
româneşti, 3 vol., Chişinău, 1937-1940 (Bucureşti, 1992). De la începuturi până la cel de al doilea război mondial. Bucureşti, 1994.
Bologa, V. L, G. Brătescu, C. Duţescu şi Şt. M. Milcu, Bucureşti, 1997. Guida, Fr., La Grande Romania, Cosenza, 2002.
Istoria medicinei româneşti, Bucureşti, 1972. Coteanu, I. şi FI. Popescu, coord. Introducere în cultura şi Guida, Fr., Storia d'Europa nel XX secolo. Romania, Milano,
Bolovan, S. P. şi I. Bolovan, Germanii din România. civilizaţia poporului român, 2 vol. Bucureşti, 1988. 2004.
Perspective istorice şi demografice, Cluj-Napoca, 2000. Curinschi-Vorona, Gh., Istoria arhitecturii în România, Gündisch, K., Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen,
Brătianu, G. I., O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, Bucureşti, 1981. München, 1998.
ed. a 2-a, de St. Brezeanu, Bucureşti, 1988. Daicoviciu, C. şi M. Constantinescu, coord. Breve histoire Gyémánt, L., Evreii din Transilvania. Destin istoric. The Jews of
Brătianu, G. I., Originile şi formarea unităţii româneşti, ed. A. de la Transylvanie, Bucarest, 1965.
Transylvania. A Historical Destiny, Cluj-Napoca, 2004.
Pentelescu şi P. Otu, Bucureşti, 1996; ed. I. Toderaşcu, Daicoviciu, C., Şt. Pascu, V. Cheresteşiu şi T. Moraru,
Hanga, Vl., Les institutions du droit coutumier roumain,
Iaşi, 1998. coord., Din istoria Transilvaniei, vol. I (ed. a 3-a), vol. II (ed.
[Bucarest], 1988.
Brâncuşi, P., Istoria muzicii româneşti. Compendium, Bucureşti, a 2-a), Bucureşti, 1963.
Hanga, Vl., Istoria dreptului românesc. Dreptul cutumiar; Iaşi,
1969. Decei, A., Relaţii româno-orientale. Culegere de studii,
1993.
Buluţă, Gh., Scurtă istorie a bibliotecilor din România, Bucureşti, 1978.
Henry, P., Les églises de la Moldavie du Nord, 2 vol. Paris,
Bucureşti, 2000. Deletant, D., Studies in Romanian History, Bucharest, 1991.
1930.
Calafeteanu, I., coord., Istoria politicii externe româneşti în date, Denkmäler in Rumänien. Monuments en Roumanie,
Hitchins, K., România 1866-1947, trad. Bucureşti, 1996
Bucureşti, 2003. Bukarest-Miinchen, 1995.
(1998, 2004).
Capidan, Th., Meglenoromânii, 3 vol., Bucureşti, 1925-1936. Diamandi-Aminceanu, V., Românii din Peninsula Balcanică,
Hitchins, K., Românii, 1774-1866, trad. Bucureşti, 1998
Capidan, Th., Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Bucureşti, 1938.
(2004).
Bucureşti, 1942. Djuvara, N., coord. Aromânii: istorie, limbă, destin,
Hitchins, K., Mit şi realitate în istoriografia românească, trad.
Carageani, Gh., Studii aromâne, Bucureşti, 1999. Bucureşti, 1996.
Bucureşti, 1997.
Carmilly-Weinberger, M., Istoria evreilor din Transilvania Dogaru, M, Heraldica României, Bucureşti, 1994.
Hitchins, K., The Identity of Romania, Bucharest, 2003.
(1623-1944), trad. Bucureşti, 1994. Dragnev, D., coord. Galeria voievozilor. Domnii Ţării
Hurezeanu, D., Civilizaţia română modernă, Bucureşti, 2000.
Cartojan, N., Istoria literaturii române vechi, 3 vol. Bucureşti, Moldovei. Studii, Chişinău, 2005.
1940-1945 (1980,1996). Hurezeanu, D., Scrieri. Curente de idei în România modernă,
Drăghicescu, D., Din psichologia poporului român, Bucureşti,
Bucureşti, 2002.
Cazacu, P., Moldova dintre Prut şi Nistru, Iaşi, s.a. 1907 (1995, 2003).
Drăgoescu, A., coord. Istoria României. Transilvania, 2 vol., Ianoşi, I., O istorie a filosofiei româneşti- în relaţia ei cu
Cazacu, M., The Story of Romanian Gastronomy, Bucharest,
Cluj-Napoca, 1997-1999. literatura, Cluj, 1996.
1999.
Drăguţ, V., Arta românească. Preistorie, Antichitate, Ev Mediu, Iliescu, O., Moneda în România, 491 — 1864, Bucureşti, 1970.
Căliman, C., Istoria filmului românesc (1897-2000),
Bucureşti, 2000. Renaştere, Baroc, Bucureşti, 1982 (ed. Cr. Moisescu şi T. Ionescu, C., Agenţiile de presă din România, de la 1889 până
Sinigalia, Bucureşti, 2000). astăzi, Bucureşti, 2003.
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în
prezent, Bucureşti, 1941 (1982). Drăguţ, V. şi D. Grigorescu, History of Romanian Arts. An Ionescu, Gr., Istoria arhitecturii în România, 2 vol. Bucureşti,
Outline, Bucharest, 1990. 1963-1965.
Căpreanu, I., Bucovina, istorie şi cultură românească
(1775-1918), Iaşi, 1995. Dumitraşcu, S., Arheologia română la sfârşit şi început de mile Ionescu, Gr., Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul
niu. Convorbiri cu 104 arheologi români, Oradea, 1995. veacurilor, Bucureşti, 1981.
Câncea, P., M. Iosa şi A. Stan, coord. Istoria parlamentului
şi a vieţii parlamentare din România pînă la 1918, Bucureşti, Dumitrescu, FI., R. Florescu şi V. Vătăşianu, coord. Istoria Iordan, I., coord., Istoria lingvisticii româneşti, Bucureşti,
1983. artelor plastice în România, 2 vol. Bucureşti, 1968-1970. 1978.
Cernovodeanu, P., ed. The History of the Jews in Romania. Duţu, A., C. Botoran şi M. Retegan, Transilvania în evoluţia Iorga, N., Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a româ
I. From its Beginnings to the Nineteenth Century, Tel Aviv, relaţiilor româno-ungare, Bucureşti, 1993. nilor, 2 vol. Vălenii de Munte, 1908-1909 (Bucureşti,
2002. Edroiu, N. şi V. Puşcaş, Maghiarii din România, 1995; Iaşi, 2001).
Cernovodeanu, P. şi P. Binder, Cavalerii Apocalipsului. Cluj-Napoca, 1995. Iorga, N., Geschichte der Rumänen und ihrer Kultur,
Calamităţile naturale din trecutul României (până la 1800), Firoiu, D. V., Istoria statului şi dreptului românesc, 2 vol., Hermannstadt, 1929.
Bucureşti, 1993. Cluj-Napoca, 1998. Iorga, N., Les arts mineurs en Roumanie, 2 voi, Bucarest,
Cesereanu, R., Imaginarul violent al românilor, Bucureşti, Fischer-Galaţi, St., România în secolul al XX-lea, 1934-1936.
2003. trad. Iaşi, 1998. Iorga, N., Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1937.
Ceterchi, I., coord. Istoria dreptului românesc, 3 vol., Focşeneanu, E., Istoria constituţională a României Iorga, N., Opere economice, ed. G. Penelea, Bucureşti, 1982.
Bucureşti, 1980-1987. (1859-1991), Bucureşti, 1992 (1998).
Iorga, N., Locul românilor în istoria universală, ed.
Chelcea, I., Ţiganii din România. Monografie etnografică, Fruntaşu, I., O istorie etnopolitică a Basarabiei (1812-2002), R.. Constantinescu, Bucureşti, 1985.
Bucureşti, 1944. Chişinău, 2002.
Iorga, N., Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, ed.
Ciachir, N., Din istoria Bucovinei (1775-1944), Bucureşti, Gazdovits, N., Istoria armenilor din Transilvania (de la începu G. Penelea, Bucureşti, 1989.
1993. turi până la 1900), Bucureşti, 1996.
Iorga, N., Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, ed.
Ciobanu, Şt., Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1947 Georgescu, Vl., Istoria ideilor politice româneşti (1369-1878), M. Ungheanu, Bucureşti, 1997.
(1989). München, 1987.
Isar, N., Istoria modernă a românilor (1777-1878), 2 vol.
Ciobanu, Şt., Basarabia. Populaţia. Istoria. Cultura, ed. Gerster, G. şi M. Rill, Siebenbürgen im Flug. Das Bucureşti, 2001-2003.
C. Scafeş, Bucureşti-Chişinău, 1992. deutsche Siedlungsgebiet: seine Wehrkirchen, Dörfer, Städte und
Jurcă, N., Istoria social-democraţiei din România, Bucureşti,
Ciorănescu, G., Românii şi ideea federalistă, ed. G. Penelea- Landschaften, München, 1999.
1994.
Filitti, Bucureşti, 1996. Giurescu, C. C., Transilvania în istoria poporului român,
Bucureşti, 1967. Kahl, Th., Istoria aromânilor, trad. Bucureşti, 2006.
Cliveti, Gh., Liberalismul românesc. Eseu istoriografie, Iaşi, 1996.
Giurescu, C. C., Probleme controversate în istoriografia română, Kellogg, F., O istorie a istoriografiei române, trad. Iaşi, 1996.
Cliveti, Gh., A. Stan, Ş. Rădulescu-Zoner, Gh. Onişoru şi D.
Şandru, Istoria Partidului Naţional Liberal, Bucureşti, 2000. Bucureşti, 1977. Kiriţescu, C. C., Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, ed. a
Cojoc, M., coord. Tătarii în istoria românilor, Constanţa, Gregorian, T., Istoria şi cultura poporului armean, 2-a, 3 vol. Bucureşti, 1997.
2004. Bucureşti, 1993. Klein, K. K., Transylvanica, München, 1963.
BIBLIOGRAFIE
Kolar, O., Rumänien und seine nationalen Minderheiten 1918 bis Neţ, M., Cărţile de bucate româneşti. Un studiu de mentalităţi, Pop, A., O fenomenologie a gândirii istorice româneşti. Teoria
heute, Wien-Köln-Weimar, 1997. Bucureşti, 1998. şi filosofia istoriei de la Hasdeu şi Xenopol la Iorga şi Blaga,
Köpeczi, B., ed. gen., L. Makkai, A. Mócsy şi Z. Szász, Neumann, V., Istoria evreilor din România. Studii documentare Bucureşti, 1999.
ed., History of Transylvania, 3 vol., New York, 2002. şi teoretice, Timişoara, 1996 (2002). Pop, I.-A., Istoria, adevărul şi miturile (Note de lectură),
Kuller, H., ed., O istorie a evreilor din România in date, 2 vol., Nicolescu, C., Istoria costumului de curte în Ţările Române. Bucureşti, 2002.
Bucureşti, 2000. Secolele XIV-XVIII, Bucureşti, 1970. Pop, I.-A. şi M. Porumb, Patrimoniul cultural al României.
László, P., ed., Historians and the History of Transylvania, Nicolescu, C., Case, conace şi palate vechi româneşti, Bucureşti, Transilvania, Cluj-Napoca, 2004.
Boulder-New York, 1992. 1979. Pop, I.-A. şi Th. Nägler, coord., Istoria Transilvaniei, vol. I
Lazăr, M., Paradoxuri ale modernizării. Cultură şi ideologie in Niculiţă-Voronca, E., Datinele şi credinţele poporului român (până la 1541), Cluj-Napoca, 2003.
România, Cluj-Napoca, 2002. adunate şi aşezate în ordine mitologică (1903), ed. V. Durnea, Pop, I.-A., Th. Nägler şi A. Magyari, coord., Istoria
Lăzărescu, D. A., Imaginea României prin călători, vol. I 2 vol., Iaşi, 1998. Transilvaniei, vol. II (de la 1541 până la 1711), Cluj-Napoca,
(1716-1789), Bucureşti, 1985; vol. II (1789-1821), 2005.
Nistor, I., Istoria Basarabiei (1923), Chişinău, 1991;
Bucureşti, 1986; vol. III (1821-1834). Imaginea poporului Bucureşti, 1991. Popescu, C. T., Istoria mentalităţii româneşti, vol. I, Bucureşti,
român în conştiinţa europeană, Oradea, 1995 (Bucureşti, 2000.
Nistor, I., Istoria Bucovinei, ed. St. Neagoe, Bucureşti, 1991.
1999).
Porumb, M., Biserici de lemn din Maramureş, Bucureşti, 2005.
Lăzărescu, D. A., Românii în francmasoneria universală, Nouzille, J., Transilvania - zonă de contacte şi conflicte, trad.,
Bucureşti, 1995. Potra, Gh., Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România (1939),
Bucureşti, 1997.
ed. Şt. Postelnicu, Bucureşti, 2001; ed. M. Dascal, 2002.
Lemny, Şt., Originea şi cristalizarea ideii de patrie în cultura Nouzille, J., La Moldavie. Histoire tragique d’une région euro-
péenne, Paris, 2004. Preda, C., Contribuţii la istoria intelectuală a politicii româneşti,
română, Bucureşti, 1986.
Bucureşti, 2003.
Lovinescu, E., Istoria civilizaţiei române modeme, ed. a 3-a, de Ogden, A., Fortress of Faith. A Pictorial History of the Fortified
Saxon Church of Romania, Iaşi-Oxford-Portland, 2000. Puia, L., V. Bozga şi R. Vasile, Istoria economiei României,
Z. Ornea, Bucureşti, 1997.
Bucureşti, 1988.
Makkai, L., Histoire de Transylvanie, Paris, 1946. Ogden, A., Revelations of Byzantium. The Monasteries and
Painted Churches of Northern Moldavia, Iaşi, 2001. Puşcariu, S., Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921,
Mamina, I., Regalitatea în România 1866-1947, Bucureşti, 1930 (Bucureşti, 1987).
2004. Oişteanu, A., Imaginea evreului în cultura română. Studiu de
imagologie în context est-central european, Bucureşti, 2001 Puşcariu, S., Limba română, 2 vol., Bucureşti,. 1940-1976
Manolescu, N., Istoria critică a literaturii române, vol. I, (1994).
(2004).
Bucureşti, 1990 (1997); Braşov, 2002.
Oişteanu, A., Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţiona Rădulescu, A. şi I. Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre
Mazilu, D. H., Noi despre Ceilalţi. Fals tratat de imagologie, şi Mare. Dobrogea, Bucureşti, 1979.
lă românească, Iaşi, 2004.
Iaşi, 1999.
Pamfile, T., Mitologie românească, 3 vol., Bucureşti, Rădulescu, A. şi I. Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constanţa,
Metzeltin, M., România: stat, naţiune, limbă, trad., Bucureşti, 1998.
1916-1924 (1999) (ed. I. Datcu, 2000).
2002.
Panaitescu, P. P., Interpretări româneşti. Studii de istorie Rezachevici, C., Cronologia critică a domnilor din Ţara
Mihăescu, D., Bucovina şi Basarabia, Iaşi, 2000. Românească şi Moldova, a. 1324—1881, vol. I, Secolele
economică şi socială, Bucureşti, 1947 (ed. Şt. S. Gorovei şi
Milea, V., Şt. Pascu şi I. Ceauşescu, coord., Istoria militară a XIV-XVI, Bucureşti, 2001.
M. M. Székely, 1994).
poporului român, 6 vol., Bucureşti, 1984-1989. Roman, R. A., Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, Bucureşti,
Panaitescu, P. P., Introducere în istoria culturii româneşti,
Moisa, G., Istoria Transilvaniei în istoriografia românească 1998.
Bucureşti, 1969 (ed. D. H. Mazilu, 2000).
1965-1989, Cluj-Napoca, 2003. Rosetti, Al., Istoria limbii române, vol. I, De la origini pînă la
Panaitescu, P. P., Contribuţii la istoria culturii româneşti,
Moisescu, Cr., Arhitectura românească veche, vol. I, Bucureşti, începutul secolului al XVII-lea, Bucureşti, 1986.
Bucureşti, 1971.
2001. Rosetti, R., Istoria artei militare a românilor până la mijlocul
Papacostea, V., Tradiţii româneşti de istorie şi cultură,
Moisin, A., Istoria Transilvaniei. Sinteză istorică şi documentară, veacului al XVII-lea, ed. P. Otu, Bucureşti, 2003.
Bucureşti, 1996.
4 vol., s.l., 1997-2000. Roth, H., Mică istorie a Transilvaniei, trad., Târgu-Mures,
Papadima, O., O viziune românească a lumii. Studiu de folclor
Moraru, A., Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 2006.
(1941), Bucureşti, 1995.
(1812-1993), Chişinău, 1995. Russu, I.I., Românii şi secuii, ed. I. Opriş, Bucureşti, 1990.
Pascu, Şt., Voievodatul Transilvaniei, 4 vol., Cluj, 1972-1989.
Muraru, I. şi Gh. Iancu, Constituţiile României. Texte. Note. Rusu, D. N., Istoria Academiei Române în date (1866-1996),
Prezentare comparativă, ed. a 3-a, Bucureşti, 1995. Păcurariu, M., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 3 vol.,
Bucureşti, 1997.
Bucureşti, 1980 (1990-1997).
Murgescu, B., Istorie românească - istorie universală Scarlat, M., Istoria poeziei româneşti, 4 vol., Bucureşti,
(600-1800), Bucureşti, 1994 (1999). Păcurariu, M., Istoria Bisericii româneşti din Transilvania, Banat,
1982-1990.
Crişana şi Maramureş până în 1918, Cluj-Napoca, 1992.
Murgescu, B., A fi istoric în anul 2000, Bucureşti, 2000. Schenk, A., Deutsche in Siebenbörgen. Ihre Geschichte und
Petrovici, E., Istoria poporului român oglindită în toponimie,
Murgescu, C, Mersul ideilor economice la români. Epoca moder Kultur, Mönchen, 1992.
Bucureşti, 1964.
nă, ed. a II-a, 2 vol., Bucureşti, 1994. Scurtu, L., Contribuţii privind viaţa politică din România.
Muşat, M. şi I. Ardeleanu, România după Marea Unire, vol. Peyfuss, M. D., Chestiunea aromânească. Evoluţia ei de la origini
Evoluţia formei de guvernămînt în istoria modernă şi contempora
II, partea 1, 1918-1933; partea 2, noiembrie 1933 - septem până la pacea de la Bucureşti (1913) şi poziţia Austro-Ungariei, nă, Bucureşti, 1988.
brie 1940, Bucureşti, 1986-1988. trad., Bucureşti, 1994.
Scurtu, L., Monarhia în România 1866-1947, Bucureşti,
Nägler, Th., Românii şi saşii până la 1848 (Relaţii economice, Philippide, Al., Originea românilor, 2 vol., Iaşi, 1923-1928. 1991 (1997).
sociale şi politice), Sibiu, 1997. Pineiro, A. A., ed., History of Modem Romania, Buenos Scurtu, L., Istoria românilor în timpul celor patru regi
Neagoe, St., Istoria guvernelor României de la începuturi- 1859 Aires, 1999. (1866-1947), 4 vol., Bucureşti, 2001.
până în zilele noastre - 1995, Bucureşti, 1995. Pintea, A. şi G. Ruscanu, Băncile în economia românească Scurtu, I., Istoria contemporană a României (1918-2003),
Nedelea, M., Istoria României în date 1940-1995, Bucureşti, 1774-1995, Bucureşti, 1995. Bucureşti, 2003.
1997. Pippidi, A., Byzantins, Ottomans, Roumains. Le Sud-Est Scurtu, I., coord., Istoria Basarabiei de la începuturi până în
Negoiţescu, I., Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), européen entre l'héritage impérial et les influences occidentales, 2003, ed. a 3-a, Bucureşti, 2003.
Bucureşti, 1991; Cluj-Napoca, 2002. Paris, 2006.
Scurtu, I. şi Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX
Nemoianu, V., România şi liberalismele ei, Bucureşti, 2000. Platon, Gh., Istoria modernă a României, Bucureşti, 1985. (1918-1948), Bucureşti, 1999.
Scurtu, I. şi I. Bulei, Democraţia la români, 1866-1938, Zub, Al., Istorie şi istorici în România interbelică, Iaşi, 1989. Holban, M. et al., ed., Călători străini despre ţările române, 10
Bucureşti, 1990. Zub, Al., De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub vol., Bucureşti, 1968-2001.
Senz, I., Die Banater Schwaben, München, 1994. semnul modernităţii, Bucureşti, 2000. Iorga, N., Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor adunate
Zub, Al., Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură, Iaşi,
din depozitele de manuscrise ale Apusului, 3 vol., Bucureşti,
Simonescu, D. şi Gh. Buluţă, Scurtă istorie a cărţii româneşti,
1895-1897.
Bucureşti, 1994. 2000.
Iorga, N., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31
Stahl, H. H., Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti,
3 vol., Bucureşti, 1958-1965 (1997).
Mihaly de Apşa, I. I., Diplome maramureşene din secolele XIV
Stahl, H. H., Probleme confuze în istoria socială a României, III. Publicaţii de izvoare şi XV, Sighet, 1900 (ed. V. Iuga de Sălişte, Cluj-Napoca,
Bucureşti, 1992.
istorice (cronologie) 2000).
Stanomir, I., Libertate, lege şi drept. O istorie a constituţionalis
Elian, Al., C. Bălan, H. Chircă şi O. Diaconescu, Inscripţiile
mului românesc, Iaşi, 2005.
medievale ale României, vol. I, Oraşul Bucureşti, 1395-1800,
Stoenescu, A. M., Istoria loviturilor de stat în România, Bucureşti, 1965.
1866-1989, 3 vol., Bucureşti, 2002 (2006). Cizek, E., D. Sluşanschi şi M. Băluţă-Skultety, Romano-dacica.
Bălan, C, ed., Inscripţii medievale şi din epoca modernă a
Sută, N., coord., Istoria comerţului exterior românesc. O prezen Izvoarele antice ale istoriei României, vol. I, Bucureşti, 1992.
României. Judeţul istoric Argeş (sec. XIV-1848), Bucureşti,
tare sintetică, Bucureşti, 1996. Cizek, E., coord., Romano-dacica. Izvoarele antice ale istoriei 1994.
Şăineanu, L., Basmele române în comparaţie cu legendele antice şi României, vol. II, Bucureşti, 1989 (1994).
Caproşu, I. şi P. Zahariuc, ed., Documente privitoare la istoria
în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoare Cizek, E., C. Georgescu şi L. Franga, Romano-dacica. Izvoarele oraşului Iaşi, 3 vol., Iaşi, 1999-2000.
lor romanice. Studiu comparativ, Bucureşti, 1895 (1978). antice ale istoriei României, vol. III, Bucureşti, 2001.
Quellen zur Geschichte der Stadt Brassó-Kronstadt, 8 vol.,
Ştefan, I. M. şi E. Nicolau, Scurtă istorie a creaţiei ştiinţifice şi Fontes Historiae Daco-Romanae. Izvoarele istoriei României, Kronstadt, 1886-1926.
tehnice româneşti, Bucureşti, 1981. 4 vol., Bucureşti, 1964-1982 (vol. I: Fontes ad Historiam
Rusu, A. A., I.-A. Pop şi I. Drăgan, ed., Izvoare privind
Dacoromaniae pertinentes. Izvoare privind istoria României).
Tanaşoca, N. Ş., Bizanţul şi românii, Bucureşti, 2003. evul mediu românesc. Ţara Haţegului în secolul al XV-lea
Pippidi, D. M. şi I. I. Russu, coord, gen., Inscripţiile antice (1402-1473), Cluj-Napoca, 1989.
Teodor, P., Evoluţia gîndirii istorice româneşti, Cluj, 1970.
din Dacia şi Scythia Minor. Inscriptiones Daciae et Scythiae
Teodor, P., Istoria istoriografiei române, Cluj-Napoca, 2003. Feneşan, C, Documente medievale bănăţene (1440-1653),
Minoris Antiquae. Seria Prima. Inscripţiile Daciei Romane
Timişoara, 1981.
Theodorescu, B., Istoria bibliografiei române, Bucureşti, 1945 (Inscriptiones Daciae Romanae), 7 vol., Bucureşti-Paris,
(1972). 1975-2001; Seria Secunda. Inscripţiile din Scythia Minor Furnică, Dumitru Z., ed., Documente privitoare la comerţul
(Inscriptiones Scythiae Minoris graecae et latinae), 3 vol., românesc (1473-1868), Bucureşti, 1931.
Theodorescu, R., Roumains et Balkaniques dans la civilisation
Bucureşti, 1980-1987. Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion
sud-est européenne, Bucarest, 1999.
Petolescu, C. C., ed., Inscriptiones Daciae Romanae. Inscriptiones Bogdan, ed. revăzută şi completată de
Tomescu, M., Istoria cărţii româneşti de la începuturi pînă la
extra fines repertae Graecae et Latinae (sec. I, II, III), vol. I: P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959.
1918, Bucureşti, 1968.
Italia et Pars Occidentis, Bucureşti, 1996; vol. II: Zones du Gemil, T., Relaţiile ţărilor române cu Poarta Otomană în docu
Turnock, D., The Romanian Economy in the Twentieth Century, CIL III et du CIL VIII (IDRE II), Bucureşti, 2000. mente turceşti (1601-1712), Bucureşti, 1984.
New York, 1986.
Popescu-Spineni, M., România în izvoare geografice şi cartogra Guboglu, M. şi M. Mehmet, Cronici turceşti privind ţările
Ţîrcomnicu, E., Meglenoromânii. Destin istoric şi cultural, fice. Din antichitate pînă în pragul veacului nostru, Bucureşti, române. Extrase, vol. I, Sec. XV - mijlocul sec. XVII,
Bucureşti, 2004. 1978. Bucureşti, 1966.
Verdery, K., Transylvanian Villagers. Three Centuries of Popescu, E., ed., Inscriptiones intra fines Dacoromaniae repertae Guboglu, M., Cronici turceşti privind ţările române. Extrase,
Political, Economic and Ethnic Change, Berkeley-Los Graecae et Latinae anno CCLXXIV recentiores. Inscripţiile vol. II, Sec. XVII - începutul sec. XVIII, Bucureşti, 1984.
Angeles-London, 1983. greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,
Mehmet, M. A., Cronici turceşti privind ţările române. Extrase,
Vlad, L, Conservatorismul românesc (concepte, idei, programe), Bucureşti, 1976.
vol. III, Sfîrşitul sec. XVI - începutul sec. XIX, Bucureşti,
Bucureşti, 2006. Foreign Sources on the Rumanians, Bucharest, 1980 (1992). 1980.
Völkl, E., Rumänien. Vom 19. Jahrhundert bis in die Bucur, T. et al., România. Documente străine despre români, Mehmed, M. A., Documente turceşti privind istoria României,
Gegenwart, Regensburg, 1995. Bucureşti, 1992. vol. I (1455-1774); vol. II (1774-1791); vol. III
Vulcănescu, M., Dimensiunea românească a existenţei (1943), ed. Gal, I., coord., Documente străine despre români, Bucureşti, (1791-1812), Bucureşti, 1976-1986.
M. Diaconu şi Z. Balica, 3 vol., Bucureşti, 1996. 1979 (1992). Veress, A., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei
Vulcănescu, R., Mitologie română, Bucureşti, 1987. Gorovei, Şt. S., ed., Izvoare străine pentru istoria românilor, şi Ţării Româneşti. Acte şi scrisori, 11 vol., Bucureşti,
Wagner, E., Geschichte der siebenbürger Sachsen. Ein Iaşi, 1988. 1929-1939.
Überblick, ed. a 6-a, Innsbruck, 1990. Hurmuzachi, Eudoxiu de, Documente privitoare la istoria româ Boga, L. T., Documente basarabene, 20 vol., Chişinău,
Xenopol, A. D., Teoria istoriei, trad., Bucureşti, 1997. nilor, Bucureşti-Cernăuţi, 45 vol., 1876-1942. 1926-1936.
Xenopol, A. D., Principiile fundamentale ale istoriei, ed. Documente privind istoria Romîniei. Seria A. Moldova; Seria B. Bălan, T., Documente bucovinene, 6 vol., Cernăuţi-Bucureşti,
R. Croitoru, Bucureşti, 2003.
Ţara Romînească, Seria C. Transilvania, Bucureşti, 1951-1960. 1933-1943.
Continuată de Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova; Ghibănescu, G., Surete şi izvoade, 25 vol., Iaşi, 1906-1932
Zach, Kr. şi C. R. Zach, ed., Modernisierung auf Raten in Seria B. Ţara Românească, Seria C. Transilvania, Seria D.
Rumänien. Anspruch, Umsetzung, Wirkung, München, (1933).
Relaţii între Ţările Române, 11+20 + 6 + 1 vol., Bucureşti,
2004. 1965-2006. Ghibănescu, G., Ispisoace şi zapise, 6 vol., Iaşi, 1906-1933.
Zaharia, N., M. Petrescu-Dâmboviţa şi E. Zaharia, Aşezări Zimmermann, Fr., C. Werner, G. Möller, G. Göndisch, Szilágyi, S., Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae. Erdélyi
din Moldova. De la paleolitic pînă în secolul al XVIII-lea, H. Göndisch, K. G. Göndisch şi G. Nussbächer, ed., országgyplési emlékek, 21 vol., Budapest, 1875—1898.
Bucureşti, 1970. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbörgen, 7 Filitti, I. C., Din arhivele Vaticanului, vol. I, Documente privi
Zamfir, C. şi M. Preda, coord., Romii în România, vol., Hermannstadt-Bukarest, 1892-1991. toare la episcopatele catolice din Principate; vol. II, Documente
Bucureşti, 2002. Popa-Lisseanu, G., ed., Izvoarele istoriei românilor, 15 vol., politice 1526-1788, Bucureşti, 1913-1914.
Zbuchea, Gh., O istorie a românilor din Peninsula Balcanică Bucureşti, 1934-1939. Constantinescu, R., Lupta pentru unitate naţională a ţărilor
(Secolele XVIII-XX), Bucureşti, 1999. Ionaşcu, I., P. Bărbulescu şi Gh. Gheorghe, Tratatele inter române 1590-1630. Documente externe, Bucureşti, 1981.
Zub, Al., A scrie şi a face istoria. Istoriografia română postpaşop- naţionale ale României, 1354-1920. Texte, rezumate, adnotări, Mihai Viteazul în conştiinţa europeană. Documente, 5 vol.,
tistă, Iaşi, 1981. bibliografie, Bucureşti, 1975. Bucureşti, 1982-1990.
BIBLIOGRAFIE
Lupaş, I., Documente istorice transilvane, vol. I (1599-1699),

Cluj, 1940.
străină [1853-1877 mai; 1877 mai-1878 decembrie];
vol. III, Presă străină; vol. IV, Documente diplomatice
IV. Preistoria
Kemény, J. şi E. Trauschenfels, Deutsche Fundgruben zur 1873-1881, Bucureşti, 1977-1978.
Geschichte Siebenbürgens, 3 vol., Cluj, 1839-1860. Rosetti, R., Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţărănească, 8 vol.
Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România. Sources Bucureşti, 1907-1908. Andriţoiu, I., Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în
and Testimonies Concerning the Jem in Romania, vol. I Documente privind marea răscoală a ţăranilor din 1907, 5 vol. epoca bronzului, Bucureşti, 1992.
(V. Eskenasy); vol. II/1 (M. Spielmann); vol. II/2 Bucureşti, 1977-1987. Bader, T., Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura
(L. Benjamin, M. Spielmann şi S. Stanciu); vol. III/1 pretracică şi tracică, Bucureşti, 1978.
România în războiul mondial 1916-1918. Documente-Anexe, 4
(L.Gyémánt şi L. Benjamin), Bucureşti, 1986-1999.
vol. Bucureşti, 1934-1946. Bader, T., Die Schwerter in Rumänien, Stuttgart, 1991.
Şotropa, V., Proiectele de constituţie, programele de reforme şi
Ardeleanu, I., V. Arimia, I. Gal şi M. Muşat, coord, 1918 la Bitiri, M., Paleoliticul în Ţara Oaşului, Bucureşti, 1972.
petiţiile de drepturi în ţările române în secolul al XVIII-lea şi
prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1976. români. Desăvîrşirea unităţii naţional-statale a poporului român.
Bona, I., Die mittlere Bronzezeit Ungarns und ihre südöstlichen
Documente externe 1879-1916, vol. I—II, Bucureşti, 1983.
Izvoarele Răscoalei lui Horea. Seria A. Diplomataria, Beziehungen, Budapest, 1975.
Bucureşti - Cluj-Napoca, 10 vol., 1982-2006; Seria B. Ardeleanu, I., V. Arimia şi M. Muşat, coord, Desăvîrşirea
Boroffka, N., Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung
Izvoare narative, 3 vol., Bucureşti, 1983-1984. unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea der Bronzezeit in Südosteuropa, Bonn, 1994.
ei internaţională. 1918. Documente interne şi externe,
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, Boroneanţ, V., Paleolithique supérieur et épipaléolithique dans la
vol. III—VI, Bucureşti, 1986.
serie nouă, vol. I (1801-1821), îngrijit de G. Filitti, zone des Portes de Fer, Bucarest, 2000.
B. Marinescu, Ş. Rădulescu-Zoner şi M. Stroia, Popescu-Puţuri, I., Şt. Pascu şi A. Deac, 1918 la români.
Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cu România. Borziac, I., începuturile istoriei Moldovei, Chişinău, 1996.
red. resp. P. Cernovodeanu, Bucureşti, 2004; vol.
II (1822—1830), coord. P. Cernovodeanu şi D. 1 Decembrie 1918, vol. VII-X, Bucureşti, 1989. Cârciumaru, M., Le paléolithique en Roumanie, Grenoble, 1999.
Buşă, Bucureşti, 2005; vol. III (1831-1840), coord. Calafeteanu, I. şi V.-P. Moisuc, ed. Unirea Basarabiei şi a Chirica, V., I. Borziac şi N. Chetraru, Gisements du
P. Cernovodeanu şi D. Buşă, Bucureşti, 2006. Bucovinei cu România, 1917—1918. Documente, Chişinău, Paléolithique supérieur ancien entre la Dniestr et la Tisa, Iaşi,
Oţetea, A., ed., Documente privind istoria României. Colecţia 1995. 1996.
Eudoxiu de Hurmuzaki, serie nouă, 4 vol., Bucureşti, Scurtu, I., coord. Istoria României între anii 1918-1944. Ciugudean, H., Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-
1962-1974. Culegere de documente, Bucureşti, 1982. vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1996.
Iscru, G. D. et al., ed., Izvoare narative interne privind Revoluţia Scurtu, I., coord. Totalitarismul de dreapta în România. Origini, Ciugudean, H., Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă
din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Craiova, 1987. manifestări, evoluţie, 1919-1927, Bucureşti, 1996. a fierului în Transilvania, Alba Iulia, 1997.
Oţetea, A., red. resp., Documente privind istoria Romîniei. Comşa, E., Neoliticul pe teritoriul României - consideraţii,
Scurtu, I., coord. Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România,
Răscoala din 1821, 5 vol., Bucureşti, 1959-1962. Bucureşti, 1987.
vol. II (1927-1931); vol. III (5 ianuarie 1931 - 7 iulie
Arimia, V, ed., Revoluţia din 1821 condusă de Tudor 1934); vol. IV (7 iulie 1934 - 30 martie 1938), Bucureşti, Dergaciov, V., Culturi din epoca bronzului în Moldova,
Vladimirescu. Documente externe, Bucureşti, 1980. 2000-2003. Chişinău, 1994.
Mateescu, T., ed., Documente privind istoria Dobrogei Scurtu, I., C. Mocanu şi D. Smârcea, ed. Documente privind Draşoveanu, Fl., Cultura Vinca târzie (faza C) în Banat,
(1830-1877), Bucureşti, 1975. istoria României între anii 1918-1944, Bucureşti, 1995. Timişoara, 1996.
Acte şi documente relative la istoria renascerei României. Actes et Scurtu, I. şi L. Boar, ed. Minorităţile naţionale din România, Dumitrescu, Vl., Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974.
documents relatifs a l’histoire de la régéneration de la Roumanie, vol. I, 1918-1925. Documente, Bucureşti, 1995.
10 vol., Bucureşti, 1889-1909. Dumitrescu, Vl., A. Bolomey şi F. Mogoşanu, Esquisse
Scurtu, I. şi I. Dordea, ed. Minorităţile naţionale din România, d'une préhistoire de la Roumanie jusqu’a la fin de l’âge du
Anul 1848 în Principatele Române. Acte şi documente, 6 vol., vol. II, 1925-1931. Documente, Bucureşti, 1996. bronze, Bucarest, 1983.
Scurtu, I., ed. Minorităţile naţionale din România, vol. III, Dumitrescu, Vl.. şi Al. Vulpe, Dacia înainte de Dromihete,
Dragomir, S, Studii şi documente privitoare la revoluţia
1931-1938. Documente, Bucureşti, 1999. Bucureşti, 1988.
românilor din Transilvania în anii 1848-1849, vol. I—III, V,
Cluj-Sibiu, 1944-[1946]. Gheorghe, Gh., Tratatele internaţionale ale României. Texte, Dumitroaia, G. şi M. Mantu, Cucuteni, the Last Creat
rezumate, adnotări, bibliografie, vol. II (1921-1939), vol. III Chalcolithic Civilization of Europe, Bucharest, 1997.
Bodea, C, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, 3 vol.
(1939-1965), Bucureşti, 1980-1983. Florescu, A. C., Repertoriul culturii Noua - Coslogeni din
23 August 1944. Documente, vol. I (1939—1943); vol. II România. Aşezări şi necropole, Călăraşi, 1991.
Documente privitoare la anul 1848 în Moldova, Bucureşti, 1960.
(1944); vol. III (1944-1945), vol. IV (1944-1945), Gogâltan, F., Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banat şi pe cursul
Documente privind revoluţia de la 1848 în ţările române. Seria B. Bucureşti, 1984-1985. inferior al Mureşului, Timişoara, 1999.
Ţara Românească, 5 vol. Bucureşti, 1983-1993; Seria C.
Mocanu, M. R., ed. România. Documente, vol. I, România: Gumă, M., Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul
Transilvania, 7 vol. Bucureşti, 1977-2005.
marele sacrificat al celui de al doilea război mondial. Documente; României, Bucureşti, 1993.
Hamangiu, C, Codul general al României (Codurile, legile vol. II, România şi armistiţiul cu Naţiunile Unite. Documente,
şi regulamentele uzuale în vigoare) 1856-1909, 8 vol. Gumă, M., Epoca bronzului în Banat. The Bronze Age in
Bucureşti, 1919; ed. a 2-a [1909-cca 1925]; ed. a 3-a, Banat, Timişoara, 1998.
1941; vol. 8-30, 1919-1942. Scurtu, I., ed. România. Viaţa politică în documente (1945, Kovács, T, L'Age du Bronze en Hongrie, Budapest, 1977.
1946, 1947), 3 vol. Bucureşti, 1994-1996.
Oţetea, A, red. resp. Documente privind Unirea Principatelor, Larina, O., Culturi din epoca neolitică, Chişinău, 1994.
vol. I-IV, VI-VII, [Bucureşti], 1959-1997. Nastasă, L. şi A. Varga, ed. Minorităţi etnoculturale. Mărturii
Lazarovici, Gh., Neoliticul în Banat, Cluj-Napoca, 1979.
documentare. Ţiganii din România (1919-1944),
Ardeleanu, I. et al., coord. Românii la 1859. Unirea Lazarovici, Gh. şi Z. Maxim, Gura-Baciului. Monografie
Cluj-Napoca, 2001.
Principatelor Române în conştiinţa europeană, 2 vol. arheologică, Cluj-Napoca, 1995.
Bucureşti, 1984. Nastasă, L., coord, A. Andreescu şi A. Varga, ed.
Leahu, V., Cultura Tei, Bucureşti, 2003.
Păcăţian, T. V., Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din
România (1945-1955), Cluj, 2002. Leviţki, O., Culturile Hallstattului timpuriu şi mijlociu în
românilor de sub coroana ungară, ed. a 2-a, 8 vol. Sibiu,
Moldova, Chişinău, 1994.
1904-1915. Nastasă, L., coord. Minorităţi etnoculturale. Mărturii documenta
re. Maghiarii din România (1956-1968), Cluj, 2003. Luca, A. S., Cultura Bodrogkeresztúr, Alba Iulia, 1999.
Documente privind istoria Romîniei. Războiul pentru Independenţă,
10 vol. Bucureşti, 1952-1955. Andreescu, A., L. Nastasă şi A. Varga, ed. Minorităţi Mogoşanu, F., Paleoliticul din Banat, Bucureşti, 1978.
Independenţa României. Documente, vol. I, Documente şi presă etnoculturale. Mărturii documentare. Evreii din România Morintz, S., Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii. I.
internă [mai 1876-1884]; vol. II, Corespondenţa diplomatică (1945-1965), Cluj, 2003. Epoca bronzului în spaţiul carpato-balcanic, Bucureşti, 1978.
Nestor, I. şi M. Petrescu-Dâmboviţa, „Începuturile societăţii Bichir, Gh., Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, Petrescu-Dâmboviţa, M., Scurtă istorie a Daciei preromane,
gentilice patriarhale şi ale destrămării orînduirii comunei primiti Bucureşti, 1984. Iaşi, 1998.
ve”, în Istoria Romîniei, vol. I, Bucureşti, 1960, p. 90-136. Chochorowski, J., Die Vekerzug-Kultur, Krakow, 1985. Petrovic, P., ed., Roman Limes on the Middle and Lower
Nicolăescu-Plopşor, A., Oamenii din vîrsta veche a pietrei. Ciugudean, H. şi F. Gogâltan, ed., The Early and Middle
Danube, Belgrade, 1996.
Epoca paleolitică în România, Bucureşti, 1965. Bronze Age in the Carpathian Basin, Alba Iulia, 1998. Pippidi, D. M., Contribuţii la istoria veche a României, ed. a
Paul, I., Cultura Petreşti, Bucureşti, 1992. Ciugudean, H. şi N. Boroffka, ed., The Early Hallstatt Period 2-a, Bucureşti, 1967.
Paul, I., Vorgeschichtliche Uhtersuchungen in Siehenbürgen, Alba (1200-700 B.C.) in South-Eastern Europe, Alba Iulia, 1994. Pippidi, D. M., Scythia Minor. Recherches sur les
Iulia, 1995. Crişan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice,
colonies grecques du littoral roumain de la Mer Noire,
Bucarest-Amsterdam, 1975.
Păunescu, Al., Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită Bucureşti, 1986.
descoperite pe teritoriul României, Bucureşti, 1970. Pippidi, D. M. şi D. Berciu, Din istoria Dobrogei. I. Geţi
Crişan, I. H., Civilizaţia geto-dacilor, 2 vol., Bucureşti, 1993.
şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri pînă la
Păunescu, Al., Paleoliticul şi neoliticul de pe teritoriul Daicoviciu, C., La Transylvanie dans l'Antiquité, Bucarest, cucerirea romană, Bucureşti, 1965.
Dobrogei. Studiu monografic, Bucureşti, 1999. 1945.
Preda, C, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.
Păunescu, Al., „Paleoliticul şi mezoliticul pe teritoriul României”, Daicoviciu, H., Dacii, Bucureşti, 1965 (1972).
în Istoria românilor, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 67-110. Preda, C, Istoria monedei în Dacia preromană, Bucureşti, 1998.
Daicoviciu, H., Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj,
Petrescu-Dâmboviţa, M., Depozitele de bronzuri din România, Russu, I. I., Limba traco-dacilor, Bucureşti, 1959 (1967).
1972.
Bucureşti, 1977. Rustoiu, A. et al., Habitat und Gesellschaft im Westen und
Dumitrescu, Vl., A. Bolomey şi F. Mogoşanu, Esquisse
Roman, P., Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976. d’une préhistoire de la Roumanie jusqu’a la fin de l’âge du Nordwesten Rumäniens vom Ende des 2. Jahrtausends v. Chr.
zum Anfang des 1. Jahrtausends n. Chr., Cluj-Napoca, 2002.
Roman, P. şi I. Nemeti, Cultura Baden în România, Bucureşti, bronze, Bucarest, 1983.
1978. Rusu, M., „Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien
Eliade, M., The Vanishing God. Comparative Studies in
the Religions and Folklore of Dacia and Eastern Europe, vom Ende der Bronzezeit in der mittlere Hallstattzeit”, în Dacia,
Rotea, M., „Mittlere Bronzezeit im Karpaten-Donau-Raum
(19.-14. jahrhundert v. Chr.)”, în Thraker und Kelten beidseits Chicago, 1972.
7(1963), p. 177-210.
der Karpaten, Eberdingen, 2000/2001, p. 22-30. Florescu, R., The Art of Dacian-Roman Antiquity, Bucharest, Sanie, S., Din istoria culturii şi religiei geto-dacice, Iaşi, 1995 (1999).
Rotea, M., „Preistoria”, în Istoria Transilvaniei, vol. I (până 1986. Sîrbu, V., Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în
la 1541), coord. I.-A. Pop şi Th. Nägler, Cluj-Napoca, Florescu, R., Gr. Arbore-Popescu, Al. Vulpe, I. Glodariu lumea geto-dacilor, Galaţi, 1993.
2003, p. 29-50. şi G. Florea, I Daci, Milano, 1997. Sîrbu, V. şi G. Florea, Les Géto-Daces. Iconographie et imagi-
Rustoiu, A., Metalurgia bronzului la daci. Tehnici, ateliere şi Glodariu, I., Dacian Trade with the Hellenistic and Roman World
naire, Cluj-Napoca, 2000.
produse de bronz (sec. II î. Chr. - sec. I d. Chr.), Bucureşti, during the 2nd Century B.C.-1st Century A.D., Oxford, 1976. Szabó, M., Les Celtes en Pannonie, Paris, 1988.
1996.
Glodariu, I., Arhitectura dacilor- civilă şi militară (sec. II î.e.n. Teodor, S., Regiunile est-carpatice ale României în secolele
Schuster, C, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele - I e.n.), Cluj-Napoca, 1983. VII-II î.d.Hr. Consideraţii generale şi repertoriu arheologic,
Argeşului şi Ialomiţei Superioare, Bucureşti, 1997. Bucureşti, 1999.
Glodariu, I., „Istoria şi civilizaţia dacilor”, în Istoria
Soroceanu, T., Studien zur Mureş-Kultur. Mit Beiträgen von Transilvaniei, vol. I (până la 1541), coord. Vasiliev, V., Fortifications de refuge et établissements fortifiés du
V. V. Morariu, M. Bogdan, I. Ardelean und D. Săbădeanu I.-A. Pop şi Th. Nägler, Cluj-Napoca, 2003, p. 67-136. premier âge du fer en Transylvanie, Bucarest, 1995.
und Mitarbeit von Ortansa Radu, Erlbach, 1991.
Glodariu, I. şi E. Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. Vasiliev, V., I. Al. Aldea şi H. Ciugudean, Civilizaţia dacică
Soroceanu, T., ed., Bronzefunde aus Rumänien, Berlin, 1995. II î.e.n. - I e.n.), Cluj-Napoca, 1979. timpurie în aria intracarpatică a României, Cluj-Napoca, 1991.
Sorokin, V., Civilizaţiile eneolitice din Moldova, Chişinău, 1994. Glodariu, I., E. Iaroslavschi şi A. Rusu, Cetăţi şi aşezări Vulpe, R., Studia thracologica, Bucureşti, 1976.
Ursulescu, N., M. Petrescu-Dâmboviţa şi D. Monah, dacice în Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1988. Zirra, Vl., „Beiträge zur Kenntnis des keltischen Latène in
„Neoeneoliticul”, în Istoria românilor, vol. I, Bucureşti, 2001, Gostar, N., Cetăţile dacice din Moldova, Bucureşti, 1969. Rumänien”, în Dacia, 15 (1971), p. 71-238.
p. 111-209.
Gramatopol, M., Dacia antiqua. Perspective de istoria artei şi
Vlassa, N., Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, Cluj- teoria culturii, Bucureşti, 1982.
Napoca, 1976.
Vulpe, Al., Die Äxte und Beile in Rumänien, 2 vol.,
Husar, A., Dacia preromană, între Orient şi Occident, Cluj- VI. Regiunile nord-dună-
Napoca, 2000.
Mönchen, 1970-1975. rene de la provincia
Iaroslavschi, E., Tehnica la daci, Cluj-Napoca, 1997.
Vulpe, Al., „Epoca bronzului”, în Istoria românilor, vol. I,
Kull, B., „Tod und Apotheose. Zur Ikonographie in Grab und
Dacia la apariţia limbii
Bucureşti, 2001, p. 211-395.
Kunst der jöngeren Eisenzeit an der unteren Donau und ihrer române (sec. II-VIII)
Bedeutung für die Interpretation von «Prunkgräbem»”, în
Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen
V. Dacia înainte de romani Archäologischen Instituts, 78 (1997), p. 197-466.
Mihăilescu-Bârliba, V., Daria Răsăriteană în secolele IV-I Alburnus Maior, vol. I, Bucureşti, 2003.
î.e.n. Economie şi monedă, Bucureşti, 1990. Alexandrescu-Vianu, M., Histria IX. La sculpture en pierre et
Oltean, D., Religia dacilor, Bucureşti, 2002. au terre cuite, Bucarest, 2000.
Antonescu, D., Introducere în arhitectura dacilor, Bucureşti, 1984.
Oppermann, M., Thraker zwischen Karpatenbogen und Ägäis, Alicu, D. şi A. Paki, Town Planning and Population at Ulpia
Archibald, Z. H., The Odrysian Kingdom of Thrace, Oxford, Traiana Sarmizegetusa, Oxford, 1995.
Leipzig-Jena-Berlin, 1984.
1998.
Párducz, M., „Probleme der Skytenzeit im Karpatenbecken”, în Alicu, D. şi C. Opreanu, Les amphithéâtres de la Dacie romai-
Babeş, M., Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur, Bonn, 1993. Acta Archaeologica Hungarica, 25 (1973), p. 27-63. ne, Cluj-Napoca, 2000.
Bader, T., Die Schwerter in Rumänien, Stuttgart, 1991. Pârvan, V., Dacia. Civilizaţiile antice din ţările carpato-danubie- Alicu, D., C. Pop şi V. Wollmann, The Figured Monuments
Der Basarabi-Komplex in Mittel- und Södosteuropa. Kolloquium in ne (1928, 1937), ed. a 5-a, de R. Vulpe, Bucureşti, 1972; from Sarmizegetusa, Oxford, 1978.
Drobeta-Tr. Severin (7.-9. November 1996), Bukarest, 1996. ed. a 6-a, de R. şi Al. Vulpe, 2002. Ardevan, R., Viaţa municipală în Dacia Romană, Timişoara,
Berciu, D., Contribution a l’étude de l'art thraco-gète, Bucarest, Pârvan, V., Getica. O protoistorie a Daciei (1926), ed. 1998.
1974. R. Florescu, Bucureşti, 1982; Chişinău, 1992. Barnea, I., Les Monuments paléochrétiens de Roumanie, Roma,
Bichir, Gh., Cultura carpică, Bucureşti, 1973. Petolescu, C. C., Decebal, regele dacilor, Bucureşti, 1991. Citta del Vaticano, 1977.
Bichir, Gh., Archaeology and History of the Carpi from the Petre, Z., Practica nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti Barnea, I. şi R. Vulpe, Din istoria Dobrogei. II. Romanii la
Second to the Fourth Century A.D., Oxford, 1976. referitoare la geţi, Iaşi, 2004. Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968.
BIBLIOGRAFIE
Barnea, I. şi Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei. III. Bizantini, Harhoiu, R., Die fröhe Völkerwanderungszeit in Rumänien, Piso, I., „Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1973. Bukarest, 1998. Breve presentation et état de recherche”, în Transylvanian Review,
Bărbulescu, M., Interferenţe spirituale în Dacia romană, Cluj- Horedt, K., Moreşti. Grabungen in einer vor- und fröhgeschichtli- 10, 2 (2001), p. 16-37.
Napoca, 1984 (2003). chen Siedlung in Siebenbörgen, Bukarest, 1979. Popa, D., Viaţa rurală în Transilvania romană, Sibiu, 2001.
Bărbulescu, M., „De la romani până la sfârşitul mileniului I”, Horedt, K., Siebenbörgen in spätrömischer Zeit, Bukarest, 1982. Protase, D., Autohtonii în Dacia, I. Dacia romană, Bucureşti,
în Istoria Transilvaniei, vol. I (până la 1541), coord. I.—A. Horedt, K., Siebenbörgen im Fröhmittelalter, Bonn, 1986. 1980.
Pop şi Th. Nägler, Cluj-Napoca, 2003, p. 137-197.
Husar, A., Celţi şi germani în Dacia romană, Cluj-Napoca, Protase, D., Autohtonii în Dacia, II. Dacia postromană până la
Bărbulescu, M., coord., Civilizaţia romană în Dacia, Cluj- 1999. slavi, Cluj-Napoca, 2000.
Napoca, 1997.
Husar, A., Religiile Daciei Romane, Târgu-Mureş, 2002. Protase, D., La continuité daco-romaine (IIe-VIe siècles), Cluj-
Bărbulescu, M., coord., Funeraria dacoromana. Arheologia Napoca, 2001.
Ioniţă, I., Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi. Dacii în spaţiul
funerară a Daciei romane, Cluj-Napoca, 2003.
est-carpatic în secolele II—IV, Iaşi, 1982. Ruscu, D., Provincia Dacia în istoriografia antică, Cluj-Napoca,
Bârzu, L., Continuitatea creaţiei materiale şi spirituale a poporului
Lica, V., The Coming of Rome in the Dacian World, Konstanz, 2002.
român pe teritoriul fostei Dacii, Bucureşti, 1979.
2000. Russu, I. I., Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dacic şi
Bârzu, L. şi St. Brezeanu, Originea şi continuitatea românilor. componenta latino-romanică, Bucureşti, 1981.
Macrea, M., Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969.
Arheologie şi tradiţie istorică. Bucureşti, 1991.
Macrea, M., De la Burebista la Dacia postromană. Repere pentru Sanie, S., Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe
Bejan, A., Banatul în secolele IV—XII, Timişoara, 1995. teritoriul Moldovei. Secolele II î.e.n.-III.e.n., Iaşi, 1980.
o permanenţă istorică, Cluj-Napoca, 1978.
Bejan, A., Dacia Felix. Istoria Daciei Romane, Timişoara, Sanie, S., Cultele orientale în Dacia romană, vol. I, Cultele siriene
Madgearu, Al., Continuitate şi discontinuitate culturală la
1998. şi palmiriene, Bucureşti, 1981.
Dunărea de Jos în secolele VII-VIII, Bucureşti, 1997.
Benea, D., Dacia sud-vestică în secolele III—IV, 2 vol., Schmauder, M., Oberschichtgräber und Verwahrfunde in
Madgearu, Al., Rolul creştinismului în formarea poporului român,
Timişoara, 1996-1999.
Bucureşti, 2001. Südosteuropa im 4. und 5. Jahrhundert. Zum Verhältnis zwis-
Benes, L., Auxilia Romana in Moesia atque in Dacia, Praga, chen dem spätantiken Reich und der barbarischen Oberschicbt
Mihăescu, H., La romanité dans le sud-est de l'Europe,
1978. Aufgrund der archäologischen Quellen, 2 vol., Bukarest, 2002.
Bucarest, 1993.
Bogdan Cătăniciu, I., Evolution of the System of Defence Work Schramm, G., Ein Damm bricht. Die römische Donaugrenze und
Mihăilescu-Bîrliba, V., La monnaie romaine chez les Daces
in Roman Dacia, Oxford, 1981. die Invasionen des 5.-7. Jahrhunderts im Lichte von Namen und
orientaux, Bucarest, 1980.
Bordenache, G., Sculture greche e romane nel Museo Nazionale di Wörtem, Mönchen, 1997.
Nemeti, S., Sincretismul religios în Dacia romană, Cluj-Napoca,
Antichita di Bucarest. I. Statue e rilievi di culto, elementi architetto- Schuller, W., ed., Siebenbürgen zur Zeit der Römer und der
2005.
nici e decorativi, Bucarest, 1969. Völkerwanderung, Köln, 1994.
Niculescu, A., „«Romania Antiqua, Romania Nova» şi «con
Brezeanu, St., Daco-Romanian Continuity. Science and Politics, Scorpan, C, Limes Scythiae. Topographical and Stratigraphical
tinuitatea mobilă» a limbii române”, în Quaderni di Filologia
Bucharest, 1984. Research on the Late Roman Fortifications on the Lower
Romanza, 6 (1987), p. 7-25.
Brezeanu, St., Romanitatea orientală în Evul Mediu. De la Danube, Oxford, 1980.
Okamura, L., „Roman Withdrawal from Three Transfluvial
cetăţenii romani la naţiunea medievală, Bucureşti, 1999. Frontiers”, în Shifting Frontiers in Late Antiquity, ed. I. Stanciu, I., „Die ältester Slawen in der Gegend der Oberen Theiss.
Cociş, S., Fibulele din Dacia romană. The Brooches from Roman Mathison şi H. Siran, London, 1996, p. 11-19. Eine kurze Untersuchung der Problematik im Lichte der Daten
Dacia, Cluj-Napoca, 2004. Olteanu, Şt., Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele
aus dem Nordwesten Rumäniens”, în Zbornik na pocest Dariny
Curta, F., „The Changing Image of the Early Slavs in the VIII-XI), Bucureşti, 1983. Bialekovej, ed. G. Fusek, Nitra, 2004, p. 347-356.
Romanian Historiography and Archaeological Literature. Olteanu, Şt., Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele Stoicescu, N., O falsă problemă istorică - discontinuitatea
A Critical Survey”, în Södost-Forschungen, 53 (1994), VI-XI. Structuri demo-economice şi social-politice, Bucureşti, poporului român pe teritoriul strămoşesc, Bucureşti, 1993 (ed.
p. 225-310. 1997. nouă a vol. Continuitatea românilor. Privire istoriografică,
Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei. Catalog de expoziţie, istoricul problemei, dovezile continuităţii, Bucureşti, 1980).
Opreanu, C. H., Dacia romană şi Barbaricum, Timişoara,
Bucureşti, 2006. 1998. Strobel, K., Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans,
Dana, D., „Les Daces dans les ostraca du désert oriental de Bonn, 1984.
Opreanu, C. H., „Die Folgen des ersten Dakerkrieges Trajans
l'Egypte. Morphologie des noms daces”, în Zeitschrift för für die politische Lage der Gebiete nördlich der Donau”, în Strobel, K., Die Donaukriege Domitians, Bonn, 1989.
Papyrologie und Epigraphik, 143 (2003), p. 166-186. ActaMN, 35/1 (1998), p. 187-194. Suceveanu, Al. şi Al. Barnea, La Dobroudja romaine,
Dumitraşcu, S., Dacia apuseană (Teritoriul dacilor liberi Opreanu, C. H., „The First Daco-Roman War of Trajan (AD Bucarest, 1991.
din vestul şi nord-vestul României în vremea Daciei romane), 101-102). A New Point of View”, în Trajano Emperador de Suceveanu, Al. et al., Histria. La céramique romaine des Ier-IIIe
Oradea, 1993. Roma, ed. J. Gonzalez, Roma, 2000, p. 389-401. siècles ap. J. C, Bucarest, 2000.
Etienne, R., I. Piso şi A. Diaconescu, „Les deux forums de Opreanu, C. H., Transilvania la sfârşitul antichităţii şi în perioa Suciu, V., Tezaure monetare din Dacia romană şi postromană,
la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa”, în da migraţiilor. Schiţă de istorie culturală, Cluj-Napoca, 2003. Cluj-Napoca, 2000.
REA, 92 (1990), 3-4, p. 273-296.
Paid, A., „La Colonisation de la Dacie romaine”, în La Politique Tagliavini, C., Le origini delle lingue neolatine, Bologna, 1972.
Fischer, I., Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii édilitaire dans les provinces de l'Empire romaine IIème—IVème
române, Bucureşti, 1985. siècles après J.-C. Actes du IIe Colloque roumano-suisse. Teodor, D. Gh., Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n.
Berne, 1993, ed. R. Frey-Stolba şi H. E. Herzig, Berne, Contribuţii arheologice şi istorice la problema formării poporului
Florescu, F. B., Das Siegesdenkmal von Adamklissi, Tropaeum
1995, p. 19-38. român, Iaşi, 1978.
Traiani, Bukarest-Bonn, 1965.
Petolescu, C. C., Scurtă istorie a Daciei romane, Bucureşti, Teodor, D. Gh., Romanitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în
Florescu, R., The Art of Dacian-Roman Antiquity, Bucharest,
1995. veacurile V-XI e.n., Iaşi, 1981.
1986.
Petolescu, C. C., Dacia şi Imperiul Roman. De la Burebista Teodor, D. Gh., Creştinismul la est de Carpaţi de la origini
Fodorean, F., Drumurile din Dacia romană, Cluj-Napoca,
2006. până la sfârşitul antichităţii, Bucureşti, 2000. până în secolul al XIV-lea, Iaşi, 1991.
Găzdac, C, Circulaţia monetară în Dacia şi provinciile învecinate Petolescu, C. C., Auxilia Daciae, Bucureşti, 2002. Teodor, D. Gh., Spaţiul carpato-dunăreano-pontic în mileniul
de la Traian la Constantinus I, Cluj-Napoca, 2002. marilor migraţii, Buzău, 2003.
Petre, A., La Romanité en Scythie Mineure (IIe—VIIe s. de n. è.),
Gramatopol, M., Arta romană în România, Bucureşti, 2000. Bucureşti, 1987. Theodorescu, R., Un mileniu de artă la Dunărea de Jos,
Pinter, Z.-K., I. M. Ţiplic şi M. E. Ţiplic, ed., Relaţii inte-
400-1400, Bucureşti, 1976 (2002).
Gudea, N., „Der dakische Limes. Materialien zu seiner
Geschichte”, în JahrRGZM, 44 (1997), p. 1-113. retnice în Transilvania. Secolele VI—XIII, Bucureşti, 2005. Tudor, D., Oltenia romană, ed. a 4-a, Bucureşti, 1978.
Gudea, N. şi I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la români. Piso, L, Fasti Provinciae Daciae, vol. I, Die senatorischen Ţeposu-Marinescu, L., Funerary Monuments in Dacia Superior
Mărturii arheologice, Oradea, 1988; Cluj-Napoca, 2002. Amtsträger, Bonn, 1993. and Dacia Porolissensis, Oxford, 1982.
Ţiplic, I. M., Contribuţii la istoria spaţiului românesc în perioada Knauz, F. şi L. Dedek, ed., Monumenta Ecclesiae Strigoniensis, 3 Gombos, F. A., ed., Catalogus fontium historiae Hungariae
migraţiilor şi în evul mediu timpuriu (secolele IV—XIII), Iaşi, vol., Esztergom, 1874-1924. aevo ducum et regum ex stirpe Arpad descendentium ab anno
2005. Kubinyi, F., ed., Codex diplomaticus Arpadianus (1095-1301), Christi DCCC usque ad annum MCCCI, 3 vol., Budapest,
Vulpe, R., Columna lui Traian. Trajan's Column, Bucureşti, Pest, 1867. 1937-1938.
2002. Lukinich, E., L. Gáldi, A. Fekete Nagy şi L. Makkai, ed., Keza, Simonis de, Chronicon Hungaricum. Cronica ungurilor,
Watson, A., Aurelian and the Third Century, London-New Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, ed. G. Popa-Lisseanu (Izvoarele istoriei românilor, vol. IV),
York, 1999. usque ad annum 1400 p. Christum, Budapest, 1941. Bucureşti, 1935.
Wollmann, V., Mineritul metalifer; extragerea sării şi carierele de Marsina, R., ed., Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, 2 Marczali, H., ed., Enchiridion fontium historiae Hungarorum. A
piatră în Dacia romană. Der Erzbergbau, die Salzgewinnung vol., Bratislava, 1971-1987. magyar történet kúföinek kézikönyve, Budapest, 1901.
und die Steinbröcke im römischen Dakien, Cluj-Napoca, 1996. Plano Carpini, Johannes de, „Ystoria Mongalorum”, în Sinica
Monumenta Poloniae Historica, vol. III, Warszawa, 1961.
Yavetz, Z., „Latin Authors on Jews and Dacians”, în Historia, Franciscana, vol. I, Itinera et relationes fratrum minorum
Nagy, I. et al., ed., Hazai Okmánytár. Codex diplomaticus
48 (1998), 1 Quartal, Heft 1, p. 77-107. saeculi XIII et XIV, ed. A.v.d. Wyngaert, Quaracchi-
patrius, 8 vol., Györ-Budapest, 1865-1891. Firenze, 1929.
Zaharia, E., Populaţia românească în Transilvania în secolele
Nagy, I. et al., ed., Hazai oklevéltár 1234-1536, Budapest, Rogerius, Carmen miserabile. Cântecul de jale, ed. G. Popa-
VII-VIII (Cimitirul nr. 2 de la Bratei), Bucureşti, 1977.
1879. Lisseanu (Izvoarele istoriei românilor, vol. V),
Zahariade, M. şi N. Gudea, The Fortifications of Lower
Nagy, I. şi Tasnádi Nagy Gy., ed., Anjoukori Okmánytár. Bucureşti, 1935.
Moesia (AD 86-275), Amsterdam, 1997.
Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis, 7 vol., Schwandter, J. G., ed., Scriptores rerum Hungaricarum veteres
Zugravu, N., Istoria romanităţii nord-dunărene (secolele II—VIII). Budapest, 1878-1920. ac genuini, 3 vol., Vindobonae, 1746-1748.
Contribuţii la etnogeneza românilor, Iaşi, 1994.
Pesty, F., ed., Oklevelek Temesvármegye es Temesvár város Szentpétery, I., ed., Scriptores rerum Hungaricarum tem
Zugravu, N., Geneza creştinismului popular al românilor, történetéhez Pozsony, 1896. pore ducum regumque stirpis Arpadianae gestarum, 2 vol.,
Bucureşti, 1997.
Potthast, A., ed., Regesta pontificium Romanorum, 2 vol., Budapest, 1937-1938.
Berlin, 1875.
Sedlák, V., ed., Regesta diplomatica nec non epistolaria Slovaciae,
VII. Societatea românească ■ Lucrări
2 vol., Bratislava, 1980-1987.
Achim, V., Banatul în Evul Mediu. Studii, Bucureşti, 2000.
la începuturile Evului Smiciklas, T. et al., ed., Codex diplomaticus regni Croatiae,
Dalmatiae ac Slavoniae. Diplomaticki zbornik kraljevine Hrvatske, Anghel, Gh., Cetăţi medievale din Transilvania, Bucureşti,
Mediu (secolele IX—XIV) Dalmacije i Slavonije, 18 vol., Zagreb, 1904 sqq. 1973.
Szabó, K., Szádeczky L. şi Barabás S., Székely Oklevéltár, Anghel, Gh., Fortificaţi medievale de piatră din secolele
8 vol., Kolozsvár-Budapest, 1872-1898, 1934. XIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986.
Armbruster, A., Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und
IZVOARE Szentpétery, I. (şi I. Borsa), ed., Regesta regum stirpis
westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine
Arpadianae critico diplomatica. Az Árpád-házi királyok
okleveleinek kritikai jegyzéke, vol. 1/1,2, 3, II/1, 2-3, 4, historiographische Imagologie, Köln-Wien, 1990.
■ Izvoare documentare Bartha, A., Hungarian Society in the 9th and 10th Centuries,
Budapest, 1923-1990.
Bak, J. M., Gy. Bónis şi J. R. Sweeney, Decreta Regni Budapest, 1975.
Teutsch, G. D. şi Fr. Firnhaber, ed., Urkundenbuch zur Geschichte
Mediaevalis Hungariae. Laws of the Medieval Kingdom of
Siebenbörgens, vol. I, Wien, 1857. Bănescu, N., L'ancien État bulgare et les Roumains, Bucarest,
Hungary, vol. I (1000-1301), Bakersfield, 1989.
1947.
Theiner, A., ed., Vetera monumenta historica Hungariam sacram
Barabás, S., ed., A római szent birodalmi széki Teleki család
illustrantia, 2 vol., Roma, 1859-1860. Bejan, A., Banatul în secolele IV-XII, Timisoara, 1995.
oklevéltár, vol. I, Budapest, 1895.
Theiner, A., ed., Vetera Monumenta Slavorum meridionalium Benkö, S., ed., Erdély a keresztény magyar királyságban,
Bártfai Szabó, L., ed., A Hunt-Paznan nemzetségbeli Forgách
Historiam Illustrantia, 2 vol., Roma-Zagreb, 1863-1875. Kolozsvár, 2001.
család történet, Budapest, 1910.
Varjú, E. şi Iványi B., ed., Oklevéltár a Tomaj nemzetség- Brătianu, Gh. I., Recherches sur Vicina et Cetatea Albă,
Bártfai Szabó, L., ed., Oklevéltár a gróf Csáky család történe-
beli Losonczi Bánffy család történetéhez 2 vol., Budapest, Bucarest, 1935.
téhez vol. I/1-2, Budapest, 1919 (A körösszegi és adojáni gr.
Csáky család története, vol. I, Oklevéltár). 1908-1928. Brătianu, Gh. I., „Les Assemblées d'État et les Roumains en
Wenzel, G., ed., Codex diplomaticus Arpadianus continuatus, 12 Transylvanie”, în Revue des études roumaines, 13-14 (1974),
Borsa, I., ed., A Balassa család levéltára, 1193-1526,
vol., Pest, 1860-1874. p. 9-63; 15 (1975), p. 113-143.
Budapest, 1990.
Wenzel, G., ed., Magyar diplomácziai emlékek azAnjou-korbó. Brătianu, Gh. I., Tradiţia istorică despre întemeierea statelor
Corpus Juris Hungarici. Magyar Törvénytár
Acta extera Andegavensia, 3 vol., Budapest, 1874-1876. româneşti, ed. V. Râpeanu, Bucureşti, 1980; Chişinău,
1000-1895, vol. I (1000-1526. évi törvényczikkek),
1991.
Budapest, 1899. Werböczy I., Hármaskönyve. Tripartitum opus iuris consuetu-
dinarii inclyti regni Hungariae, ed. Brătianu, Gh. I., Marea Neagră. De la origini pînă la cucerirea
Fejér, G., ed., Codex diplomatics Hungariae ecclesiastics ac civilis,
K. Csiky, Budapest, 1897. otomană, ed. V. Spinei, vol. II, Bucureşti, 1985; Iaşi, 1999.
11 tomuri, 43 vol., Buda, 1829-1844.
Brezeanu, St., Romanitatea orientală în Evul Mediu. De la
Géresi, K., ed., A nagy-károlyi gróf Károlyi család oklevéltára.
cetăţenii romani la naţiunea medievală, Bucureşti, 1999.
Codex diplomaticus comitum Károlyi de Nagy-Károly, 5 vol.,
■ Izvoare narative Busuioc-von Hasselbach, D. N., Ţara Făgăraşului în secolul
Budapest, 1882-1897.
Anonymi Geographi Descriptio Europae Orientalis. Descrierea al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârţa, 2 vol., Cluj-
Györffy, G., J. B. Borsa, F. L. Hervay, B. L. Kumorovitz
Europei Orientale, ed. G. Popa-Lisseanu (Izvoarele istoriei Napoca, 2000.
şi J. Moravcsik, ed., Diplomata Hungariae Antiquissima,
românilor, vol. II), Bucureşti, 1934. Cantacuzino, Gh. I., Cetăţi medievale din Ţara Românească în
accedunt epistolae et acta ad historiam Hungariae pertinentia
1000-1196, vol. I (1000-1131), Budapest, 1992. Anonymus Notarius, Gesta Hungarorum. Faptele ungurilor, ed. secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1981 (2001).
G. Popa-Lisseanu (Izvoarele istoriei românilor, vol. I), Ciocâltan, V., Mongolii şi Marea Neagră în secolele XIII-XIV.
Jakó, Zs., ed., A kolozşmonostori konvent jegyzö-könyvei
Bucureşti, 1934 (2001). Contribuţia cinghizhanizilor la transformarea bazinului pontic în
(1289-1556), 2 vol., Budapest, 1990.
Chronicon pictum Vindobonense. Cronica pictată de la Viena, ed. placă turnantă a comerţului euro-asiatic, Bucureşti, 1998.
Jakó, Zs., ed., Erdélyi Okmánytár. Oklevelek, levelek és
G. Popa-Lisseanu (Izvoarele istoriei românilor, vol. XI), Constantinescu, N., Şt. Pascu şi P. Diaconu, coord.,
más îrásos emlékek Erdély történetéhez Codex diplomaticus
Bucureşti, 1937. Relations between the Autochtonous Population and the
Transsylvaniae. Diplomata, epistolae et alia instrumenta
litteraria res Transsylvanas illustrantia, vol. 1 (1023-1300), Dercsényi, D., ed., The Hungarian Illuminated Chronicle. Migratory Populations on the Territory of Romania,
Budapest, 1997. Chronica de gestis Hungarorum, Budapest, 1969. Bucharest, 1975.
BIBLIOGRAFIE
Decei, A., „ Contribution a l'étude de la situation politique des Kristó, Gy., coord., Korai magyar történeti lexikon (9.-14. Popa, R., „Observaţii şi îndreptări la istoria României din jurul
Roumains de Transylvanie au XIII et au XIV siècle”, în Revue század), Budapest, 1994. anului O Mie”, în Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie,
de Transylvanie, 6, 2 (1940), p. 194-232. 42 (1991), 3-4, p. 153-188.
Lukács, A., Ţara Făgăraşului în evul mediu (secolele
Diaconescu, M., „The Political Relations between Wallachia and XIII-XVI), Bucureşti, 1999. Rady, M., „Voivode and Regnum: Transylvania's Place in the
the Hungarian Kingdom during the Reign of the Anjou Kings”, Medieval Kingdom of Hungary”, în Historians and the History
Lupaş, L, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII şi XIII,
in Mediaevalia Transilvanica, 2, 1 (1998), p. 5-42. of Transylvania, ed. P. László, Boulder-New York, 1992.
Bucureşti, 1936.
Diaconu, P., Les Pétchénègues au Bas-Danube, Bucarest, 1970. Rady, M., Nobility, Land and Service in Medieval Hungary,
Madgearu, Al., Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-
Diaconu, P., Les Coumans au Bas-Danube aux XIe et XIIe London, 2000.
Napoca, 2001.
siècles, Bucarest, 1978. Rusu, A. A., Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până la 1700,
Moga, I., Les Roumains de Transylvanie au Moyen Âge, Sibiu,
Djuvara, N., Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de Satu Mare, 1997.
1944.
origine cumană la începuturile Tării Româneşti, Bucureşti, Rusu, A. A., Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din
2006 (2007). Moga, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice,
Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV),
Sibiu, 1944.
Dragomir, S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul Cluj-Napoca, 2005.
mediu, Bucureşti, 1959. Nägler, Th., Aşezarea saşilor în Transilvania. Studii, Bucureşti,
Sălăgean, T., Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-
1981 (1992).
Drăganu, N., Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei lea. Afirmarea regimului congregaţional, Cluj-Napoca, 2003.
şi onomasticei, Bucureşti, 1933. Niedermaier, P., Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen,
Spinei, V., Moldova în secolele XI—XIV, Bucureşti, 1982
im Banat und im Kreischgebiet, vol. I, Heidelberg, 1996 (Chişinău, 1994).
Edroiu, N., Procesul de constituire a formaţiunilor statale pe
(2002).
teritoriul României (secolele VIII—XI), Cluj-Napoca, 1999. Spinei, V., The Great Migrations in the East and South East
Niedermaier, P., Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat
Engel, P., The Realm of St. Stephen. A History of Medieval of Europe from the Ninth to the Thirteenth Century, Cluj-
Hungary, 895-1526, London-New York, 2001. und Kreischgebiet (1247-1347), vol. II, Köln-Weimar- Napoca, 2003.
Wien, 2002.
Entz, G., Erdély épitészete a 11.-13. században, Kolozsvár, Stănescu, E., ed., Răscoala şi statul Asăneştilor. Culegere de
1994. Niedermaier, P. şi B. Ungar, Städtebau im Spätmittelalter. studii, Bucureşti, 1989.
Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1348-1541),
Eszlary, Ch. d’, Histoire des institutions publiques hongroises, Stoicescu, N., coord., Constituirea statelor feudale româneşti,
Köln-Weimar-Wien, 2004.
2 vol., Paris, 1959-1963. Bucureşti, 1980.
Obolensky, D., The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe
Fine, Jr., G. V. A., The Early Medieval Balkans. A Critical Szpcs, J., Az utolsó Árpádok, Budapest, 1993.
500—1453, London, 1974.
Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century, Ann
Ştefanescu, Şt., Ţara Românească de la Basarab I Întemeietorul
Arbor, 1991. Olteanu, Şt., Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele
pînă la Mihai Viteazul, Bucureşti, 1970.
VIII-XI), Bucureşti, 1983.
Fügedi, E., Castle and Society in Medieval Hungary, Budapest,
Teodor, D. Gh., Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n.
1986. Olteanu, Şt., Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele
Contribuţii arheologice şi istorice la problema formării poporului
VI-XI. Structuri demo-economice şi social-politice, Bucureşti,
Fügedi, E., Kings, Bishops, Nobles and Burghers in Medieval român, Iaşi, 1978.
1997.
Hungary, ed. J. M. Bak, London, 1986.
Teodor, D. Gh., Romanitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în
Pall, Fr., Rumanians of Transylvania in the Middle Ages.
Fügedi, E., The Elefánthy. The Hungarian Nobleman and His veacurile V-XI e.n., Iaşi, 1981.
Kindred, ed. D. Karbic, Budapest, 1998. Bulletin of the Center for Transylvanian Studies, 2, 2
(1993). Teodor, D. Gh., Creştinismul la est de Carpaţi de la origini
Gonţa, Al. I., Legăturile economice dintre Moldova şi până în secolul al XIV-lea, Iaşi, 1991.
Transilvania în secolele XIII-XVII, ed. I. Caproşu, Pálóczi-Horváth, A., Pechenegs, Cumans, Iasians. Steppe Peoples
in Medieval Hungary, Budapest, 1989. Teodor, D. Gh., Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos în
Bucureşti, 1989.
secolele IV—XI d. Hr., Iaşi, 1996.
Gorovei, Şt. S., Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Papacostea, Ş., Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată şi
Iaşi, 1997. Imperiul mongol, Bucureşti, 1993. Theodorescu, R., Bizanţ, Balcani, Occident. La începuturile cul
turii medievale româneşti (secolele X-XIV), Bucureşti, 1974.
Gündisch, K. G., Das Patriziat siebenbörgischer Städte im Papacostea, Ş., Geneza statului în evul mediu românesc. Studii
Mittelalter, Köln-Weimar-Wien, 1993. critice, ed. adăugită, Bucureşti, 1999. Theodorescu, R., Un mileniu de artă la Dunărea de Jos,
400-1400, Bucureşti, 1976 (2002).
Györffy, Gy., Az Arpád-kori Magyarország történeti földrajza, Pascu, Şt., Contribuţiuni documentare la istoria românilor în sec.
3 vol., Budapest, 1963-1987. XIII şi XIV, Sibiu, 1944. Turcuş, Ş., Sfântul Scaun şi românii în secolul al XIII-lea,
Bucureşti, 2001.
Holban, M., Din cronica relaţiilor româno-ungare în secolele Pataki, J., Anjou királyaink és a két román vajdaság,
XIII-XIV, Bucureşti, 1981. Kolozsvár, 1944. Ţiplic, I. M., Contribuţii la istoria spaţiului românesc în perioada
migraţii lor şi în evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Iaşi,
Horedt, K., Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele Poncea, Tr.-V., Geneza oraşului medieval extracarpatic (sec. 2005.
IV—XIII, Bucureşti, 1958. X-XIV), Bucureşti, 1999.
Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în ţările romîne, vol. I, Arta
Horedt, K., Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986. Pop, I.-A., The Ethno-Confessional Structure of Medieval în perioada de dezvoltare a feudalismului, Bucureşti, 1959 (ed.
Horedt, K., Das frühmittelalterliche Siebenbürgen. Ein Überblick, Transylvania and Hungary, 9th-14th Centuries. Bulletin of anastatică, coord. M. Porumb, Cluj-Napoca, 2001).
Thaur/Innsbruck, 1988. the Center for Transylvanian Studies, 3, 4 (1994).
Vekov, K., Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele
Iambor, P., Aspects de la société transylvaine au début du Moyen Pop, I.-A., Românii şi maghiarii în secolele IX—XIV. Geneza XIII-XVI), Cluj-Napoca, 2003.
Âge”, în Transylvanian Review, 5, 2 (1996), p. 66-78. statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996 (2003).
Zimmermann, H., Siebenbürgen und seine Hospites Theutonici.
Iorga, N., Studii asupra evului mediu românesc (pînă în sec. Pop, I.-A., Istoria Transilvaniei medievale de la etnogeneza Vorträge und Forschungen zur süd-ostdeutschen Geschichte,
XVI), ed. Ş. Papacostea, Bucureşti, 1984. românilor până la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, 1997. Köln-Weimar-Wien, 1996 (2000).
Kosztolnyik, Z. J., Hungary in the Thirteenth Century, Pop, I.-A., Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice Zimmermann, H., Der Deutsche Orden im Burzenland. Eine
New York, 1996. româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998. diplomatische Untersuchung Köln-Weimar-Wien, 2000.
Kristó, Gy., Ardealul timpuriu (895-1324), trad., Szeged, Popa, R., La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Zsoldos, A., Az Árpádok és alattvalóik (Magyarország története
2004. Bucureşti, 1988. 1301-ig), Budapest, 1997.
VIII. Românii în secolele Monumenta Hungariae Historica, II. Scriptores, vol. XXIX,
Budapest, 1877.
Bocşan, N., I. Lumperdean şi I.—A. Pop, Ethnie et confession en
Transylvanie (du XIII-e au XX-e siècles), Cluj-Napoca, 1996.
XIV-XVI: de la „republi Nagy, I. et al, ed., Hazai okleveltár 1234-1536, Budapest, Boldea, L., Nobilimea românească din Banat în secolele
ca creştină" la „restau 1879. XIV-XVI. Origine, statut, studiu genealogic, Reşiţa, 2002.
Boldur, Al. V., Adunările de stări sociale în istoria Moldovei şi a
rarea Daciei" Nagy, I. şi Tasnádi Nagy Gy., ed., Hazai Okmánytár. Codex
diplomaticus patrius, 8 vol., Györ-Budapest, 1865-1891. Ţării Româneşti. Sfatul Mare de Obşte, Bucureşti, 2001.
Nagy, I. şi Tasnádi Nagy Gy., ed., Anjoukori Okmánytár. Brătianu, Gh. I., Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în
Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis, 7 vol., Principatele Române, ed. a 2-a, Bucureşti, 1995.
Budapest, 1878-1920. Brătianu, Gh. I., Adunările de stări în Europa şi în Ţările
■ Izvoare Române în Evul Mediu, Bucureşti, 1996.
Schwandter, J. G, ed., Scriptores rerum Hungaricarum veteres
Bak, J. M., Gy. Bónis şi J. R. Sweeney, Decreta Regni
ac genuini, 3 vol., Vindobonae, 1746-1748. Cantacuzino, Gh. I., Cetăţi medievale din Ţara Românească în
Mediaevalis Hungariae. Laws of the Medieval Kingdom of
Szabó, K., Szádeczky L. şi Barabás S, Székely Oklevéltár, secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1981 (2001).
Hungary, vol. II (1301-1457), Salt Lake City, 1992.
8 vol., Kolozsvár-Budapest, 1892-1898,1934. Cazacu, M., L’Histoire du prince Dracula en Europe
Bak, J. M., Gy. Bónis, J. R. Sweeney, A. Csizmadia,
Teutsch, G. D. şi Fr. Firnhaber, ed, Urkundenbuch zur Centrale et Orientale (XVe siècle), Geneve, 1988.
P. Engel, P. B. Harvey Jr. şi L. S. Domonkos, Decreta
Regni Mediaevalis Hungariae. Laws of the Medieval Kingdom of Geschichte Siebenbörgens, vol. I, Wien, 1857. Căzan, I., Habsburgi şi Otomani la linia Dunării. Tratate şi
Hungary, vol. III (1458- 1490), Los Angeles, 1996. Theiner, A., ed., Vetera monumenta historica Hungariam sacram negocieri de pace 1526-1576, Bucureşti, 2000.
Bogdan, I., Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu

illustrantia, 2 vol., Roma, 1859-1860. Căzan, I. şi E. Denize, Marile puteri şi spaţiul românesc în
Werböczy I., Hármaskönyve. Tripartitum opus iuris consuetu- secolele XV-XVI, Bucureşti, 2001.
Braşovul şi cu Ţara Ungurească in sec. XIV—XVI, vol. I,
Bucureşti, 1905. dinarii inclyti regni Hungariae, ed. K. Csiky, Budapest, 1897. Chihaia, P., De la „Negru-Vodă” la Neagoe Basarab.
Interferenţe literar-artistice în cultura românească a evului de
Bonfinius, Antonius, Rerum Ungaricarum decades quatuor cum
mijloc, Bucureşti, 1976.
dimidia, ed. Ioannes Sambucus, Basilea, 1568.
■ Lucrări Chihaia, P., Tradiţii răsăritene şi influenţe occidentale în Ţara
Chivu, Gh., M. Georgescu, M. Ioniţă, Al. Mareş şi Al.
Achim, V., Banatul în Evul Mediu. Studii, Bucureşti, 2000. Românească, München, 1983 (Bucureşti, 1993).
Roman Moraru, Documente şi însemnări româneşti din secolul
al XVI-lea, Bucureşti, 1979. Ahrens, M., Habsburg und Siebenbörgen 1600-1605. Chihaia, P., Ţara Românească între Bizanţ şi Occident. Studii,
Gewaltsame Eingliederungsversuche eines ostmitteleuropäischen Iaşi, 1995.
Corfus, I., Documente privitoare la istoria României culese
Förstentums in einem fröhabsolutistischen Reichsverband, Köln- Chihaia, P., Artă medievală. Studiu istoric, 5 vol., Bucureşti,
din arhivele polone (Sec. XVI şi XVII), ed. V. Matei,
Weimar-Wien, 2001. 1998.
Bucureşti, 2001.
Andreescu, A., Arta cărţii. Cartea românească veche, Chirtoagă, I., Istoria românilor. Epoca medievală, Chişinău,
Corpus Juris Hungarici. Magyar Törvénytár 1000-1893, vol. I
1508-1700, Bucureşti, 2002. 1999.
(1000-1526. évi törvényczikkek), Budapest, 1899.
Andreescu, Şt., Vlad Ţepeş (Dracula). Între legendă şi adevăr Ciobanu, V., Ţările române şi Polonia. Secolele XIV—XVI,
Csánki, D., Magyarország törtenelmi földrajza a Hunyadak
istoric, Bucureşti, 1976 (1998). Bucureşti, 1985.
koráhan, vol. I—III, V, Budapest, 1890-1913.
Andreescu, Şt., Restitutio Daciae, [vol. I] Relaţiile politice Ciocâltan, V., Mongolii şi Marea Neagră în secolele XIII-XIV.
Demény, L. et al., ed., Székely Oklevéltár, serie nouă, 6 vol., dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania în răstimpul Contribuţia cinghizhanizilor la transformarea bazinului pontic în
Bukarest-Kolozsvár-Budapest, 1983-2000. 1526-1593; vol. III, Studii cu privire la Mihai Viteazul, placă turnantă a comerţului euro-asiatic, Bucureşti, 1998.
Döry, F., Bónis G. şi Bácskai V., Decreta Regni Hungariae. 1593-1601, Bucureşti, 1980-1997.
Constantinescu, N., Curtea de Argeş (1200-1400). Asupra
Gesetze und Verordnungen Ungarns 1301 -1457, Budapest, Andreescu, Şt., Vlad the Impaler (Dracula), Bucharest, 1999. începuturilor Ţării Româneşti, Bucureşti, 1984.
1976.
Andreescu, Şt., Perspective medievale, Bucureşti, 2002. Crăciun, M., Protestantism şi ortodoxie în Moldova secolului al
Döry, F., Bónis G., Érszegi G. şi Teke S., Decreta Regni
Andreescu, Şt., coord., Istoria românilor: cronicari, misionari, XVI-lea, Cluj-Napoca, 1996.
Hungariae. Gesetze und Verordnungen Ungarns 1458-1490,
ctitori (sec. XV-XVII), Bucureşti, 1997. Decei, A., Istoria Imperiului otoman pînă la 1656, Bucureşti,
Budapest, 1989.
Andreescu, Şt. et al., Stephen the Great, Prince of Moldavia 1978.
Fejér, G., ed., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac
(1457-1504). Historical Bibliography, Bucharest, 2004. Demény, L. şi P. Cernovodeanu, Relaţiile politice ale Angliei
civilis, 11 tomuri, 43 vol., Buda, 1829-1844.
Anghel, Gh., Cetăţi medievale din Transilvania, Bucureşti, cu Moldova, Ţara Românească şi Transilvania în secolele
Gombos, F. A., ed., Catalogus fontium historiae Hungariae XVI-XVIII, Bucureşti, 1974.
1973.
aevo ducum et regum ex stirpe Arpad descendentium ab anno
Anghel, Gh., Fortificaţii medievale de piatră din secolele Denize, E., Ţările Române în relaţiile internaţionale. Secolele
Christi DCCC usque ad annum MCCCI, 3 vol., Budapest,
XIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986. XV-XVI, Aalborg, 1999.
1937-1938.
Denize, E., Stephen the Great and His Reign, Bucharest, 2004.
Hudiţă, I., Recueil de documents concernant l’histoire des Pays Armbruster, A., Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und
Roumains tirés des archives de France, XVIe et XVIIe siècles, westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine Diaconescu, M, coord. Nobilimea românească din
Iaşi, 1929. historiographische Imagologie, Köln-Wien, 1990. Transilvania. Az erdélyi román nemesség, Satu Mare, 1997.
Jakó, Zs., ed., A kolozsmonostori konvent jegyzökönyvei Balázs, M., Early Transylvanian Antitrinitarianism (1566- Donat, I., Domeniul domnesc în Ţara Românească (sec.
(1289-1556), 2 vol., Budapest, 1990. 1571). From Servet to Palaelogus, Baden-Baden-Bouxwiller, XIV-XVI), ed. Gh. Lazăr, Bucureşti, 1996.
1996. Dragomir, S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul
Kovachich, M. G., Supplementum ad vestigia comitiorum,
Barbu, D., Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la mediu, Bucureşti, 1959.
vol.I, Buda, 1798.
production politique de la foi au Moyen Âge, Bucarest, 1998. Drăgan, I., Nobilimea românească din Transilvania între anii
Kristó, Gy. et al., ed., Documenta res Hungaricas tempore regum
Berciu-Drăghicescu, A., Impactul valorilor creştine asupra 1440-1514, Bucureşti, 2000.
Andegavensis illustrantia 1301-1387. Anjou-kori oklevéltár,
9 vol., Budapest-Szeged, 1990-1999. societăţii româneşti în secolele XIV-XVIII, Bucureşti, 2000. Drăguţ, V. şi P. Lupan, Mural Painting in Moldavia,
Berindei, M. şi G. Veinstein, L'Empire ottoman et les pays 15th-16th Centuries, Bucharest, 1982.
Lukinich, E, L. Gáldi, A. Fekete Nagy şi L. Makkai, ed.
Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, roumains 1544-1545. Étude et documents, Paris-Cambridge, Engel, P., Magyarország világi archontológiája 1301-1457,
usque ad annum 1400 p. Christum, Budapest, 1941. 1987. 2 vol., Budapest, 1996.
Mályusz, E, ed, Zsigmondkori Oklevéltár, vol. I Berza, M., Pentru o istorie a vechii culturi româneşti. Culegere de Engel, P., The Realm of St. Stephen. A Histoy of Medieval
(1387-1399), II/1 (1400-1406), II/2 (1406-1410), studii, ed. A. Pippidi, Bucureşti, 1985. Hungary, 895-1526, London-New York, 2001.
Budapest, 1951-1958; şi Borsa I., ed.: III (1411-1412), Bichigean, G, Adunări de stări în Ţările Române. Congre Engel, P., Kristó Gy. şi Kubinyi Á., Magyarország története,
IV (1413-1414), V (1415-1416), Budapest, 1993-1997. gaţiile generale în Transilvania voievodală, Sibiu, 1998. 1301-1526, Budapest, 1985.
BIBLIOGRAFIE
Entz, G., Erdély épitészete a 14.-16. században, Kolozsvár, Lupaş, I., Realităţi istorice în voievodatul Transilvaniei din sec. Păcurariu, M., Legăturile bisericii ortodoxe din Transilvania cu
1996. XII-XVI, Bucureşti, 1938. Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI-XVIII, Sibiu,
Eszlary, Ch. d', Histoire des institutions publiques bongroises, Mályusz, E., Az erdélyi magyar társadalom a középkorban, 1968.
2 vol., Paris, 1959-1963. Budapest, 1988. Pecican, O., Troia, Veneţia, Roma. Studii de istoria civilizaţiei
Felezeu, C., Statutul principatului Transilvaniei în raporturile cu europene, Cluj-Napoca, 1998.
Matei, M. D., Geneză şi evoluţie urbană în Moldova şi Ţara
Poarta Otomană (1541-1688), Cluj-Napoca, 1996. Românească. Până în secolul al XVII-lea, Iaşi, 1997. Pintescu, F., Românii din Transilvania la sfârşitul secolului XVI
Fögedi, E., Castle and Society in Medieval Hungary, Budapest, şi începutul secolului XVII, Suceava, 2004.
Maxim, M., Ţările române şi înalta Poartă. Cadrul juridic al
1986. Pippidi, A., Hommes et idées du Sud-Est européen a l’aube de
relaţiilor româno-otomane în evul mediu, Bucureşti, 1993.
Fögedi, E., Kings, Bishops, Nobles and Burghers in Medieval l’âge moderne, Bucarest-Paris, 1980.
Maxim, M., L'Empire ottoman au Nord du Danube et l'autonomie
Hungary, ed. J. M. Bak, London, 1986. Pippidi, A., Tradiţia politică bizantină în Ţările Române în
des Principautés Roumaines au XVIe siècle. Études et documents,
Fögedi, E., The Elefánthy. The Hungarian Nobleman and His Istanbul, 1999. secolele XVI-XVIII, Bucureşti, 1983 (2001).
Kindred, ed. D. Karbicr, Budapest, 1998. Pop, I.—A., Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi
Maxim, M., Romano-Ottomanica. Essays & Documents from the
Gemil, T., Românii şi otomanii în secolele XIV-XVI, Turkish Archives, Istanbul, 2001. nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI,
Bucureşti, 1991 (1999). Cluj-Napoca, 1991.
Mihăilă, G., Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române
Georgescu, V. Al., Types et formes d' Assemblies d’États en droit vechi, Bucureşti, 1972. Pop, I.-A., The Ethno-Confessional Structure of Medieval
féodal roumain, Londres, 1968. Transylvania and Hungary, 9th-14th Centuries. Bulletin of
Moga, I., Les Roumains de Transylvanie au Moyen Âge, Sibiu,
Georgescu, V. Al., Bizanţul şi instituţiile româneşti pînă la the Center for Transylvanian Studies, 3, 4 (1994).
1944.
mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1980. Pop, I.-A., Românii şi maghiarii în secolele IX—XIV. Geneza
Moga, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice,
Gheţie, I., coord., Istoria limbii române literare. Epoca veche statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996 (2003).
Sibiu, 1944.
(1532-1780), Bucureşti, 1997. Pop, I.-A., Istoria Transilvaniei medievale de la etnogeneza
Mureşanu, C., John Hunyadi. Defender of Christendom, Iaşi-
Gheţie, I. şi Al. Mareş, Originile scrisului în limba româna, românilor până la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, 1997.
Oxford-Portland, 2001.
Bucureşti, 1985. Pop, I.-A., Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice
Murgescu, B., Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al
Gheţie, I. şi Al. Mareş, De când se scrie româneşte, Bucureşti, româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998.
XVI-lea, Bucureşti, 1996.
2001. Popa, R., Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti,
Năsturel, P. Ş., Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur
Giurescu, D. C, Ţara Românească în secolele XIV şi XV, 1970 (ed. a 2-a, de A. Ioniţă, 1997).
leur relation du milieu du XIV-e siècle a 1654, Rome, 1986.
Bucureşti, 1973. Popa, R., La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului,
Neagoe, M. et al., Războieni. Cinci sute de ani de la campania
Gonţa, Al. I., Satul în Moldova medievală. Instituţiile, Bucureşti, 1988.
Bucureşti, 1986. din 1476. Monografie şi culegere de texte, Bucureşti, 1977.
Porumb, M., Pictura românească din Transilvania. Die rumänis-
Gonţa, Al. I., Legăturile economice dintre Moldova şi Niedermaier, P., Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat
che Malerei in Siebenbörgen, vol. I (Sec. XIV-XVII. 14.-17.
Transilvania în secolele XIII-XVII, ed. I. Caproşu, und Kreischgebiet (1247-1347), vol. II, Köln-Weimar- Jahrhundert), Cluj-Napoca, 1981.
Bucureşti, 1989. Wien, 2002.
Prodan, D., Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea,
Gorovei, Şt. S., Muşatinii, Bucureşti, 1976; Chişinău, 1991. Niedermaier, P. şi B. Ungar, Städtebau im Spätmit-telalter. 3 vol., Bucureşti, 1967-1968.
Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1348-1541), Köln-
Göllner, C, Siebenbörgische Stădte im Mittelalter, Puşcaşu, V., Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Ţara
Weimar-Wien, 2004.
Bukarest, 1971. Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
Obolensky, D., The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe Bucureşti, 2001.
Grigoraş, N., Robia în Moldova (De la întemeierea statului pînă
500-1453, London, 1974.
la mijlocul secolului al XVIII-lea), Rady, M., Nobility, Land and Service in Medieval Hungary,
2 vol., Iaşi, 1967-1968. Olteanu, Şt. şi C. Şerban, Meşteşugurile în Ţara Românească şi London, 2000.
Moldova în evul mediu, Bucureşti, 1969.
Grigoraş, N., Instituţiile feudale din Moldova, voi. I, Rădvan, L., Oraşele din Ţara Românească până la sfârşitul
Organizarea de stat pînă la mijlocul sec. al Onciul, D., Opere complete, vol. I, Originile Principatelor secolului al XVI-lea, Iaşi, 2004.
XVIII-lea, Bucureşti, 1971. Române, ed. A. Sacerdoţeanu, Bucureşti, 1946.
Rezachevici, C., Istoria popoarelor vecine şi neamul românesc în
Grigoraş, N., Moldova lui Ştefan cel Mare, Iaşi, 1981. Pall, Fr., Romanians of Transylvania in the Middle Ages. Bulletin Evul mediu, Bucureşti, 1998.
Gross, L., Confreriile medievale din Transilvania (secolele of the Center for Transylvanian Studies, Cluj-Napoca, 2, 2
Rezachevici, C, Rolul românilor în apărarea Europei de expan
XIV-XVI), Cluj-Napoca, 2004. (1993).
siunea otomană. Secolele XIV-XVI. Evoluţia unui concept în
Gündisch, K. G., Das Patriziat siebenbörgischer Städte im Panaite, V., Pace, război şi comerţ în Islam. Ţările Române şi contextul vremii, Bucureşti, 2001.
Mittelalter, Köln-Weimar-Wien, 1993. dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), Bucureşti,
Rusu, A. A., Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până la 1700,
1997.
Held, J., Hunyadi. Legend and Reality, New York, 1985. Satu Mare, 1997.
Panaitescu, P. P., Obştea ţărănească în Ţara Românească şi
Holban, M., Din cronica relaţiilor româno-ungare în secolele Rusu, A. A., Ioan de Hunedoara şi românii din vremea sa. Studii,
Moldova, Bucureşti, 1964.
XIII-XIV, Bucureşti, 1981. Cluj-Napoca, 1999.
Panaitescu, P. P., Mircea cel Bătrân, ed. Gh. Lazăr,
Iorga, N., Studii asupra evului mediu românesc (pînă în sec. XVI), Rusu, A. A., Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din
Bucureşti, 2000.
ed. Ş. Papacostea, Bucureşti, 1984. Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV),
Ivaniuc, FI., Instituţia hotărniciei în Ţara Românească. Secolele al Panaitescu, P. P., Mihai Viteazul, ed. Cr. Antim Bobicescu, Cluj-Napoca, 2005.
XIV-lea - al XVIII-lea, Bucureşti, 2003. Bucureşti, 2002.
Simon, Al., În jurul Carpaţilor. Formele şi realităţile genezei
Jakó, Zs., Az erdélyi rajda kancelláriájának szervezete a XVI-ik Papacostea, Ş., Ştefan cel Mare, domn al Moldovei statale româneşti, Cluj-Napoca, 2002.
század elején, Kolozsvár, 1947. (1457-1504), Bucureşti, 1990 (2001).
Sinigalia, T., Arhitectura civilă de zid din Ţara Românească în
Karácsonyi, J., A magyar nemzetségek a XIV. század közepéig, Papacostea, Ş., Geneza statului în evul mediu românesc. Studii secolele XIV-XVIII, Bucureşti, 2000.
Budapest, 1900. critice, ed. adăugită, Bucureşti, 1999.
Solcanu, I. I., Artă şi societate românească (sec. XIV-XVIII),
Kessler, W., ed., Gruppenautonomie in Siebenbürgen. 500 Jahre Papacostea, Ş., Evul mediu românesc. Realităţi politice şi curente Bucureşti, 2002.
siebenbörgisch-sächsische Nationsuniversität, Köln-Wien, 1990. spirituale, Bucureşti, 2001.
Spinei, V., Moldova în secolele XI—XIV, Bucureşti, 1982
Lukács, A., Ţara Făgăraşului în evul mediu (secolele Pascu, Şt., Contribuţiuni documentare la istoria românilor în sec. (Chişinău, 1994).
XIII-XVI), Bucureşti, 1999. XIII şi XIV, Sibiu, 1944.
Stoicescu, N., Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara
Lukinich, I., Erdély terüeti változásai a török hoditás korában, Pascu, Şt., Meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al Românească şi Moldova. Secolele XIV-XVII, Bucureşti,
1541-1711, Budapest, 1918. XVI-lea, Bucureşti, 1954. 1968.
Stoicescu, N., Unitatea românilor în evul mediu, Bucureşti, Cronica anonimă a Moldovei 1661-1729 (Pseudo-Amiras), ed. ■ Lucrări
1983. D. Simonescu, Bucureşti, 1975.
Ahrens, M., Habsburg und Siebenbörgen 1600-1605.
Szadeczky-Kardoss, L., A székely nemzet története és alkotmán- Cserei M., Historiája, 1662-1711, ed. Toldy F., Pest, 1852 Gewaltsame Eingliederungsversuche eines ostmitteleuropäischen
ya, Budapest, 1927. (reed. Bánkúti I., Budapest, 1983). Fürstentums in einem fröhabsolutistischen Reichsverband, Köln-
Szpcs, J., „The Peoples of Medieval Hungary”, în Ethnicity and Demény, L. et al., ed., Székely Oklevéltár, serie nouă, 6 vol., Weimar-Wien, 2001.
Society in Hungary, ed. F. Glatz, Budapest, 1990. Bukarest-Kolozsvár-Budapest, 1983-2000. Andea, A., Banatul cnezial până la înstăpânirea habsburgică
Şlapac, M., Cetăţi medievale din Moldova (mijlocul secolului al (1718), Reşiţa, 1996.
Filstich, J., Încercare de istorie românească (Tentamen Historiae
XlV-lea - mijlocul secolului al XVI-lea), Chişinău, 2004. Andea, S., Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Legături
Vallachicae), ed. A. Armbruster, Bucureşti, 1979.
Ştefănescu, Şt., Ţara Românească de la Basarah I Întemeietorul politice (1656-1688), Cluj-Napoca, 1996.
Gooss, R., Österreichische Staatsverträge. Försten-tum
pînă la Mihai Viteazul, Bucureşti, 1970. Andea, S., Din relaţiile Transilvaniei cu Moldova şi Ţara
Siebenbürgen 1526-1690, Wien, 1911.
Theodorescu, R., Bizanţ, Balcani, Occident. La începuturile cul Românească în sec. al XVII-lea, Cluj-Napoca, 1997.
turii medievale româneşti (secolele X-XIV), Bucureşti, 1974. Hudiţă, I., Répertoire des documents concernant les négotiations
Andreescu, A., Arta cărţii. Cartea românească veche,
diplomatiques entre la France et la Transsylvanie au XVIIe
Theodorescu, R., Un mileniu de arta la Dunărea de Jos, 1508-1700, Bucureşti, 2002.
siècle (1636-1683), Paris, 1926.
400-1400, Bucureşti, 1976 (2002). Andreescu, Şt., Restitutio Daciae, vol. II (Relaţiile politice
Hudiţă, I., Recueil de documents concernant l'histoire des Pays dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania în răstimpul
Theodorescu, R., Civilizaţia românilor între medieval şi modern.
Orizontul imaginii, 1550-1800, 2 vol., Bucureşti, 1987; ed. Roumains tirés des archives de France, XVIe et XVIIe siècles, 1601-1659), Bucureşti, 1989.
a 2-a, 1 vol., Iaşi, 2006. Iaşi, 1929.
Andreescu, Şt., coord., Istoria românilor: cronicari, misionari,
Toderaşcu, I., Unitatea românească medievală, vol. I, Istoria Ţării Romîneşti (1290-1690). Letopiseţul cantacuzinesc, ctitori (sec. XV-XVII), Bucureşti, 1997.
Bucureşti, 1988. ed. C. Grecescu şi D. Simonescu, Bucureşti, 1960. Baidaus, E., Politica şi diplomaţia Moldovei în timpul domniei lui
Toderaşcu, I., Permanenţe istorice medievale. Factori ai unităţii Istoria Ţării Romîneşti de la octombrie 1688 pînă la martie 1717, Vasile Lupu (1634-1653), Chişinău, 1998.
româneşti (II), Iaşi, 1994. ed. C. Grecescu, Bucureşti, 1959. Barbu, V., De bono coniugali. O istorie a familiei din Ţara
Ţeicu, D., Banatul montan în Evul Mediu, Timişoara, 1998. Ivireanu, A., Opere, ed. G. Ştrempel, Bucureşti, 1997. Românească în secolul al XVII-lea, Bucureşti, 2003.
Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în ţările romîne, vol. I, Arta Benda, K., „Les bases sociales du pouvoir des princes de la
Îndreptarea legii (1652), ed. A. Rădulescu, Bucureşti, 1962.
în perioada de dezvoltare a feudalismului, Bucureşti, 1959 (ed. Transylvanie”, în La Renaissance et la Réformation en Pologne et
Kemény, J., Önéletîrása, ed. Szalay L., Pest, 1856 (reed. en Hongrie (1450-1660), Budapest, 1963.
anastatică, coord. M. Porumb, Cluj-Napoca, 2001).
V. Windisch Éva, Budapest, 1959). Trad, rom.: Memorii.
Vekov, K., Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele Berciu-Drăghicescu, A., Impactul valorilor creştine asupra
Scrierea vieţii sale, Cluj-Napoca, 2002. societăţii româneşti în secolele XIV-XVIII, Bucureşti, 2000.
XIII-XVI), Cluj-Napoca, 2003.
Kolosvári, S. şi K. Övári, ed., Corpus Juris Hungarici. Magyar Bérenger, J., Istoria Austriei, trad., Bucureşti, 1999.
Wojciechowski, Z., L'État roumain au Moyen Âge. Histoire
törvénytár 1540-1848 évi erdélyi törvények, Budapest, 1900.
des institutions, Bucarest, 1999; Piteşti, s.a. Bérenger, J., Istoria Imperiului Habsburgic 1273—1918, trad.,
Kraus, G., Cronica Transilvaniei 1608-1665, ed. Bucureşti, 2000.
Zach, Kr., Orthodoxe Kirche und rumänisches Volksbewußtsein
G. Duzinchievici şi E. Reus-Mîrza, Bucureşti, 1965.
im 15. bis 18. Jahrhundert, Wiesbaden, 1977. Bernath, M, Habsburgii şi începuturile formării naţiunii române,
Marcu, L., ed., Constituţiile aprobate ale Transilvaniei (1653), trad., Cluj, 1994.
Cluj, 1997. Bezviconi, G., Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse (din
IX. Ţările Române în Neculce, I., Opere. Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cele mai vechi timpuri pînă la mijlocul secolului al XIX-lea),
Bucureşti, 1962.
cuvinte, ed. G. Ştrempel, Bucureşti, 1982.
secolul al XVII-lea Brătianu, Gh. I., Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în
Szabó, K., Szádeczky L. şi Barabás S., Székely Oklevéltár;
Principatele Române, ed. a 2-a, Bucureşti, 1995.
8 vol., Kolozsvár-Budapest, 1892-1898,1934.
Brătianu, Gh. I., Adunările de stări în Europa şi în Ţările
Szalárdi, J., Siralmas magyar kronikája 1601-1666, Pest,
Române în Evul Mediu, Bucureşti, 1996.
■ Izvoare 1853 (reed. Szakály F., Budapest, 1980).
Caproşu, I., O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit pînă la
Andea, S. şi A. Andea, Documente privind mişcarea lui Pintea, Székely Oklevéltár. Új sorozat 2 vol., Bukarest, 1983-1985; mijlocul secolului al XVIII-lea, Iaşi, 1989.
1693-1703, Cluj-Napoca, 2003. vol. III, Budapest-Bukarest, 1994; vol.
Cândea, V., Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanis
Bethlen, I., Historia rerum Transylvanicarum ab anno 1662 IV, Kolozsvár, 1998.
mului românesc, Cluj-Napoca, 1979.
usque ad annum 1673, Pars I-II, Wien, 1782-1783. Sziládyi, A. şi Szilágyi S., ed., Török-magyar-kori államo-
Cernovodeanu, P., England's Trade Policy in the Levant and
Bethlen, I., Rerum Transylvanicarum libri quatuor, ab anno kmánytár, 7 vol., Budapest, 1863-1872. Her Exchange of Goods with Romanian Countries under the
1629 usque ad annum 1663, Cluj, 1789. Şincai, Gheorghe, Opere, vol. II-III, Hronica românilor, ed. Latter Stuarts (1660-1714), Bucharest, 1972.
Bethlen, M., Önéletîrása, ed. Szalay L., vol. II—III, Fl. Fugariu, Bucureşti, 1969. Cernovodeanu, P., În vâltoarea primejdiilor. Politica externă şi
Pest, 1858-1860 (reeditare V. Windisch Éva, 2 vol., diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu (1688-1714),
Teleki Mihály levelezése, ed. Gergely S., 8 vol., Budapest,
Budapest, 1955). Trad, rom.: Descrierea vieţii sale de către el Bucureşti, 1997.
1905-1924.
însuşi, Cluj-Napoca, 2004.
Cernovodeanu, P. şi FI. Constantiniu, coord., Constantin
Tóth, I. Gy., ed., Relationes missionarium de Hungaria et
Biblia, 1688, ed. V. Arvinte, I. Caproşu, A. Gafton şi Brâncoveanu, Bucureşti, 1989.
Transsilvania (1627-1707), Roma-Budapest, 1994.
L. Manea, 2 vol., Iaşi, 2001-2003.
Cicanci, O., Companiile greceşti din Transilvania şi comerţul
Trausch, J., Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum sive
Cantemir, D., Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. european în anii 1636-1746, Bucureşti, 1981.
Descrierea Moldovei, trad. Gh. Guţu, Bucureşti, 1973. annales Hungarici et Transsilvanici, Pars II (1630-1699),
Ciobanu, Şt., Dimitrie Cantemir în Rusia, ed. a 2-a,
Braşov, 1848.
Carte românească de învăţătură (1646), ed. A. Rădulescu, Bucureşti, 2000.
Bucureşti, 1961. Urbariile Ţării Făgăraşului, vol. I, ed. D. Prodan, L.
Ciobanu, V., Politică şi diplomaţie în secolul al XVII-lea.
Ursuţiu şi M. Ursuţiu; vol. II, ed. D. Prodan, Bucureşti,
Corbea, T., Dictiones latinae cum valachica interpretatione, vol. I, Ţările Române în raporturile polono-otomano-habsburgice
ed. A.—M. Gherman, Cluj-Napoca, 2001. 1970-1976. (1601-1634), Bucureşti, 1994.
Corfus, I., Documente privitoare la istoria României culese din Ureche, Gr., Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. Ciobanu, V., Românii în politica est-central europeană
arhivele polone. Secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1983. P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958. 1648-1711, Iaşi, 1997.
Costin, M., Opere, ed. P. P. Panaitescu, 2 vol., Bucureşti, Wesselényi, I., Sanyarú világ, ed. Magyari A. şi Demény L., Codarcea, S., Societé et pouvoir en Valachie (1601-1654).
1958. 2 vol., Bukarest, 1983-1985. Entre coutume et loi, Bucarest, 2002.
BIBLIOGRAFIE
Costea, I., Solam virtutem et nomen bonum. Mobilitate, etnie, Lengyel, Zs. K. şi U. A. Wien, ed., Siebenbürgen in der Puşcaşu, V., Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Ţara
regionalism în Transilvania princiară (secolul XVII), Cluj- Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
Napoca, 2005. (1690-1867), Köln-Weimar-Wien, 1999. Bucureşti, 2001.
Decei, A., Istoria Imperiului otoman pînă la 1656, Bucureşti, Lukinich, I., Erdély teröleti változásai a török hoditás korában, Radosav, D., Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică
1978. 1541-1711, Budapest, 1918. (sec. XVII-XX), Cluj-Napoca, 1997.
Demény, L. şi P. Cernovodeanu, Relaţiile politice ale Angliei Lukinich, I., A szatmári béke története és okirattára, Budapest, Rezachevici, C., Istoria popoarelor vecine şi neamul românesc în
cu Moldova, Ţara Românească şi Transilvania în secolele 1925. Evul mediu, Bucureşti, 1998.
XVI-XVIII, Bucureşti, 1974.
Magyari, A., II. Rákóczi Ferenc erdélyi hadserege, Kolozsvár,
Românii şi asediul Vienei 1683. Culegere de studii, Bucureşti,
Dragomir, S., Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul 1994.
1983.
mediu, Bucureşti, 1959.
Maior, G., Politica agrară la români. Dezvoltarea chestiunii agrare
Ruffini, M., L’influsso italiano in Valacchia nell'epoca di
Duţu, Al., Sinteză şi originalitate în cultura română în toate ţările locuite de români, din secolele XVII, XVIII şi
(1650-1848), Bucureşti, 1972. Constantin vodă Brâncoveanu (1688-1714), Mönchen, 1974.
XIX, Bucureşti, 1986.
Duţu, Al., Humanisme, baroque, lumières. L'exemple roumain, Rusu, A. A., Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului până la 1700,
Matei, M. D., Geneză şi evoluţie urbană în Moldova şi Ţara
Bucarest, 1984. Satu Mare, 1997.
Românească. Până în secolul al XVII-lea, Iaşi, 1997.
Eremia, I., Relaţiile externe ale lui Vasile Lupu (1634-1653). Sălăgean, T. şi M. Mitu, coord., Principele Ştefan Bocskai şi
Maxim, M., Ţările române şi Înalta Poartă. Cadrul juridic al
Contribuţii la istoria diplomaţiei moldoveneşti în secolul al relaţiilor româno-otomane în evul mediu, Bucureşti, 1993. epoca sa, Cluj-Napoca, 2006.
XVII-lea, Chişinău, 1999. Sârbu, I., Relaţiile externe ale lui Matei vodă Basarab
Maxim, M., Romano-Ottomanica. Essays & Documents from the
Felezeu, C, Statutul principatului Transilvaniei în raporturile cu Turkish Archives, Istanbul, 2001. 1632-1654 (Cu privire la istoria Orientului european), ed.
Poarta Otomană (1541-1688), Cluj-Napoca, 1996. R. Gräf, Timişoara, 1992.
Mazilu, D. H., Barocul în literatura română din secolul al
Feneşan, Cr., Constituirea principatului autonom al Transilvaniei, XVII-lea, Bucureşti, 1976. Sinigalia, T., Arhitectura civilă de zid din Ţara Românească în
Bucureşti, 1997. secolele XIV—XVIII, Bucureşti, 2000.
Moga, I., Rivalitatea polono-austriacă şi orientarea politică a
Filip, V., Academia domnească din Bucureşti (1694-1821), Ţărilor Române la sfârşitul secolului XVII, Cluj, 1933. Solcanu, I. I., Artă şi societate românească (sec. XIV-XVIII),
Möller, G., Die Törkenherrschaft in Siebenbörgen verfassungs-
Gemil, T., Ţările Române în contextul politic internaţional rechtliches Verhältnis Siebenbürgens zur Pforte 1541-1688, Stoicescu, N., Sfatul domnesc şi marii dregători din Ţara
(1621-1672), Bucureşti, 1979. Hermannstadt, 1923. Românească şi Moldova. Secolele XIV—XVII, Bucureşti,
Georgescu, V. Al., Bilanţul şi instituţiile româneşti pînă la Năsturel, P. Ş., Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur 1968.
mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1980. leur relation du milieu du XlV-e Stoicescu, N., Matei Basarab, Bucureşti, 1988.
Georgescu, V. Al. şi E. Popescu-Mihuţ, L’Organisation siècle a 1654, Rome, 1986.
Stoicescu, N., Constantin Şerban, Bucureşti, 1990.
d’État de la Valachie, Bucarest, 1989. Nicoară, T., Sentimentul de insecuritate în societatea românească
Szekfp, Gy., Bethlen Gábor, Budapest, 1929.
Georgescu, V. Al., P. Strihan şi O. Sachelarie, Judecata la începuturile timpurilor modeme (1600-1830), 2 vol.,
domnească în Tara Românească şi Moldova (1611-1831), Cluj-Napoca, 2002-2005. Şerban, C, Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653),
P. I, vol. I şi II, P. II, Bucureşti, 1979-1982. Bucureşti, 1991.
Olteanu, Şt. şi C. Şerban, Meşteşugurile în Ţara Românească şi
Gheţie, I., coord., Istoria limbii române literare. Epoca veche Moldova în evul mediu, Bucureşti, 1969. Ştefanescu, Şt., Istoria românilor. De la Mihai Viteazul la
(1532-1780), Bucureşti, 1997. Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, 1996.
Panaite, V., Pace, război şi comerţ în Islam. Ţările Române şi
Ghitta, O., Naşterea unei biserici. Biserica greco-catolică dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), Theodorescu, R., Civilizaţia românilor între medieval şi modern.
din Sătmar în primul ei secol de existenţă (1667-1761), Bucureşti, 1997. Orizontul imaginii, 1550-1800, 2 vol., Bucureşti, 1987; ed.
Cluj-Napoca, 2001. a 2-a, 1 vol., Iaşi, 2006.
Panaitescu, P. P., Obştea ţărănească în Ţara Românească şi
Golimas, A. H., Un domnitor, o epocă. Vremea lui Miron Moldova, Bucureşti, 1964. Trócsányi, Z., Teleki Mihály. Erdély és a kuruc mozgalom
Bamovschi Moghilă, voievod al Moldovei, Bucureşti, 1980. 1690-ig, Budapest, 1972.
Papacostea, V., Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică.
Gonţa, Al. I., Satul în Moldova medievală. Instituţiile, Studii istorice, ed. C. Papacostea-Danielopolu, Trócsányi, Z., Az erdélyi fejedelemség korának országgüplései.
Adalek az erdélyi rendiség történetehez, Budapest, 1976.
Gonţa, Al. I., Legăturile economice dintre Moldova şi Pavlesco, E., Georges II Rákóczy, prime de Transylvanie
Trócsányi, Z., Erdély központi kormányzata 1540-1690,
Transilvania în secolele XIII-XVII, ed. I. Caproşu, (1648-1660). Essai sur la politique extérieure, Iaşi, 1924.
Budapest, 1980.
Bucureşti, 1989.
Păcurariu, M., Legăturile bisericii ortodoxe din Transilvania cu
Tüdös, S. Kinga, Székely fönemesi életmod a XVII. század
Grigoraş, N., Robia în Moldova (De la întemeierea statului pînă Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI-XVIII,
la mijlocul secolului al XVIII-lea), 2 vol., Iaşi, 1967-1968. alkonyán, Bukarest-Kolozsvár, 1998.
Sibiu, 1968.
Grigoraş, N., Instituţiile feudale din Moldova, vol. I, Várkonyi, A., Erdély változásai, 1660-1701, Budapest, 1984.
Periş, L., Le Missioni Gesuite in Transilvania e Moldavia nel
Organizarea de stat pînă la mijlocul sec. al XVIII-lea, Seicento, Cluj-Napoca, 1998. Werner, G., Das Türkenjahr 1664. Ein europäische Bewahrung,
Bucureşti, 1971. Eisenstadt, 1964.
Pippidi, A., Hommes et idées du Sud-Est européen a l’aube de
Hudiţă, I., Histoire des relations diplomatiques entre la France et l’âge modeme, Bucarest-Paris, 1980. Zaborovschi, V., Istoria politicei externe a celor trei principate
la Transylvanie au XVIIe siècle (1635-1683), Paris, 1927. Ţara Românească, Transilvania şi Moldova de la asediul Vienei
Pippidi, A., Tradiţia politică bizantină în Ţările Române în
Ionescu, Şt., Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice. secolele XVI-XVIII, Bucureşti, 1983 (2001). (1683) până la moartea lui Şerban Cantacuzino şi suirea pe tron
Finalitate culturală, Cluj-Napoca, 1981. a lui Constantin Brâncoveanu (1688), [Bucureşti, 1925].
Porumb, M., Pictura românească din Transilvania. Die rumänis-
Ivaniuc, FI., Instituţia hotărniciei în Ţara Românească. Secolele al che Malerei in Siebenbörgen, vol. I (Sec. XIV-XVII. 14.-17. Zach, C. R., Staat und Staatsträger in der Walachei und Moldau
XIV-lea - al XVIII-lea, Bucureşti, 2003. Jahrhundert), Cluj-Napoca, 1981. im 17. Jahrhundert, München, 1992.
Jakó, Zs., Társadalom, egyház mpvelödés, Budapest, 1997. Prodan, D., Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea, Zach, Kr., Orthodoxe Kirche und rumänisches Volksbewußtsein
Kutschera, R., Landtag und Gubernium in Siebenbürgen 2 vol., Bucureşti, 1986-1987. im 15. bis 18. Jahrhundert, Wiesbaden, 1977.
1688-1869, Köln-Wien, 1985.
Pungă, Gh., Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Zöllner, E., Istoria Austriei de la începuturi până în prezent,
Lazăr, M., Realităţi fiscale din Ţara Moldovei, Iaşi, 2000. Lăpuşneanu, Iaşi, 1994. trad., 2 vol., Bucureşti, 1997.
X. Ţările Române în seco Bérenger, J., Istoria Imperiului Habsburgic 1273—1918, trad.,
Bucureşti, 2000.
Feneşan, C, Administraţie şi fiscalitate în Banatul imperial
1716-1778, Timişoara, 1997.
lul al XVIII-lea Berindei, D., Românii şi Europa. Istorie, societate, cultură (sec. Filip, V., Academia domnească din Bucureşti (1694-1821),
XVIII-XIX), vol. I, Bucureşti, 1991. Bucureşti, 1994.
Bernath, M., Habsburgii şi începuturile formării naţiunii române, Georgescu, V. Al., Bizanţul şi instituţiile româneşti pînă la
trad., Cluj, 1994. mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1980.
■ Izvoare Blaga, L., Gîndirea românească în Transilvania în secolul al Georgescu, V. Al., P. Strihan şi O. Sachelarie, Judecata
Arneth, A. von, Maria Theresia und Joseph II. Ihre XVIII-lea, ed. G. Ivaşcu, Bucureşti, 1966 (1995). domnească în Ţara Românească şi Moldova (1611-1831), P. I,
Korrespondenz, 3 vol., Wien, 1867-1868. vol. I şi II, P. II, Bucureşti, 1979-1982.
Bocşan, N., Contribuţii la istoria iluminismului românesc,
Aron, P. P., Doctrina Christiana, Blaj, 1754. Timişoara, 1986. Georgescu, Vl., Ideile politice şi iluminismul în Principatele
Balázs, H. É., Jobbágylevelek, Budapest, 1954. Boicu, L, Principatele Române în raporturile politice internaţiona Române 1750-1831, Bucureşti, 1972.
Benkö, J., Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus, le (secolul al XVIII-lea), Iaşi, 1986. Gheţie, I., coord., Istoria limbii române literare. Epoca veche
2 vol., Wien, 1778. Bozac, I. şi T. Pavel, Călătoria împăratului Iosif al II-lea (1532-1780), Bucureşti, 1997.
Cipariu, T., Acte şi fragmente, 2 vol., Blaj, 1855. în Transilvania la 1773. Die Reise Kaiser Josephs II. Ghitta, O., Naşterea unei biserici. Biserica greco-catolică
Condica lui Constantin Mavrocordat, ed. C. Istrati, 3 vol., Iaşi, durch Siebenbürgen im Jahre 1773, vol. I, Cluj-Napoca/ din Sătmar în primul ei secol de existenţă (1667-1761),
Klausenburg, 2006. Cluj-Napoca, 2001.
1985-1987.
Caproşu, I., O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit pînă la Ghiţulescu, C, În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate,
Dobrescu, N., ed., Fragmente privitoare la istoria bisericii
române, Budapest, 1906. mijlocul secolului al XVIII-lea, Iaşi, 1989. căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea,
Câmpeanu, R., Intelectualitatea română din Transilvania în Bucureşti, 2004.
Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, 2 vol.,
veacul al XVIII-lea, Cluj-Napoca, 1999. Gorun, Gh., Reformismul austriac şi violenţele sociale din Europa
Câmpeanu, R., Elitele româneşti din Transilvania veacului al Centrală 1750-1800, Oradea, 1998.
Dosoftei, Opere, ed. N. A. Ursu, Bucureşti, 1978.
XVIII-lea, Cluj-Napoca, 2000. Göllner, C, Regimentele grăniceşti din Transilvania 1764-1851,
Dumitru-Snagov, I., Românii în arhivele Romei (Secolul
Chihaia, P., Tradiţii răsăritene şi influenţe occidentale în Ţara Bucureşti, 1973.
XVIII), Bucureşti, 1977 (Cluj-Napoca, 1999).
Românească, München, 1983. Grancea, M., Călători străini prin Principatele Dunărene,
Erhler, J. J., Banatul de la origini pînă acum (1774), ed.
Chindriş, I., Cultură şi societate în contextul Şcolii Ardelene, Transilvania şi Banat. Identitate şi alteritate (1683-1789),
C. Feneşan, Timişoara, 1982.
Cluj-Napoca, 2001. Sibiu, 2002.
Freyberger, A., Historica relatio unionis Walachicae cum
Cicanci, O., Companiile greceşti din Transilvania şi comerţul Grigoraş, N., Robia în Moldova (De la întemeierea statului pînă
Romana ecclesia. Relatare istorică despre unirea bisericii româneşti
european în anii 1636-1746, Bucureşti, 1981. la mijlocul secolului al XVIII-lea), 2 vol., Iaşi, 1967—1968.
cu biserica Romei, ed. I. Chindriş, Cluj-Napoca, 1996.
Ciobanu, V., Les Principautés Roumaines et la politique européen- Gyémánt, L., Mişcarea naţională a românilor din Transilvania
Georgescu, Vl., Memories et projets de reforme dans les
ne (1699-1815), Bucarest, 1984. 1790-1848, Bucureşti, 1986.
Principautés Roumaines 1769-1830. Répertoire et textes
inédits, Bucarest, 1970. Ciobanu, V., Statutul juridic al Principatelor Române în viziune Heitmann, K., Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german
europeană (sec. al XVIII-lea), Iaşi, 1999. 1775-1918. Un studiu imagologic, trad., Bucureşti, [1995].
Griselini, F., Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului
timişan, ed. C. Feneşan, Timişoara, 1984. Constantiniu, FI., Relaţiile agrare din Ţara Românească în Hitchins, K., The Idea of Nation. The Romanians of
secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1972. Transylvania, 1691-1849, Bucharest, 1985 (1988).
Kolosvári, S. şi K. Övári, ed., Corpus Juris Hungarici. Magyar
törvénytár 1540-1848 évi erdélyi törvények, Budapest, 1900. Demény, L. şi P. Cernovodeanu, Rotaţiile politice ale Angliei Hitchins, K., Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii
cu Moldova, Ţara Românească şi Transilvania în secolele din Transilvania, vol. I (1700-1868), ed. P. Teodor, Cluj-
Micu-Moldovan, I., Actele sinodale ale bisericii române de Alba
XVI-XVIII, Bucureşti, 1974. Napoca, 1987.
Iulia şi Făgăraş, 2 vol., Blaj, 1872.
Dragomir, S., Istoria desrobirei religioase a românilor din Ardeal Horga, I., L'Église gréco-catholique roumaine (uniate) de
Pall, Fr., Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745-1768,
în secolul XVIII, 2 vol., Sibiu, 1920-1930 (ed. S. Şipoş, Transylvanie a l’epoque des Lumières. L’évĸché d’Oradea
ed. L. Gyemant, 2 (+1) vol., Cluj-Napoca, 1997.
vol. I, [Oradea], 2007). (1780-1830), Lille, 1995.
Pâclişanu, Z., Corespondenţa din exil a episcopului Inochentie
Dragomir, S., Românii din Transilvania şi Unirea cu Biserica Imreh, I., Viaţa cotidiană la secui 1750-1850, trad.,
Micu, Bucureşti, 1924.
Romei. Documente apocrife privitoare la începuturile unirii cu Bucureşti, 1982.
Puşcariu, I., Documente pentru limbă şi istorie, 2 vol., Sibiu, catolicismul roman (1697-1701), Cluj-Napoca, 1990. Iorga, N., La Révolution Française et le sud-est de l'Europe,
1889-1897.
Duţu, Al., Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII Bucarest, 1934.
Stoica de Haţeg, N., Cronica Banatului, ed. a 2-a, de (1700-1821). Studii şi texte, Bucureşti, 1968. Iorga, N., Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea
D. Mioc, Timişoara, 1981.
Duţu, Al., Sinteză şi originalitate în cultura română (1688-1821), ed. a 3-a, de B. Theodorescu, 2 vol.,
(1650-1848), Bucureşti, 1972. Bucureşti, 1969.
■ Lucrări Duţu, Al., Cultura română în civilizaţia europeană modernă, Isar, N., Istoria modernă a românilor (1774-1878), 2 vol.,
Andea, A., Iluminism şi modernizare în societatea românească, Bucureşti, 1978. Bucureşti, 2001-2003.
Cluj-Napoca, 1996. Duţu, Al., Humanisme, baroque, lumières. L 'exemple roumain, Ivaniuc, FI., Instituţia hotărniciei în Ţara Românească. Secolele al
Andea, S. şi A. Andea, Structuri transilvane în epoca luminilor, Bucarest, 1984. XIV-lea - al XVIII-lea, Bucureşti, 2003.
Cluj-Napoca, 1996. Edroiu, N., Răsunetul european al răscoalei lui Horea, Cluj- Jewsbury, G. F., Anexarea Basarabiei la Rusia: 1774-1828.
Barbu, D., Paşi pe nisip. Timpul şi privirea în civilizaţia româ Napoca, 1976. Studiu asupra expansiunii imperiale, trad., Iaşi, 2003.
nească a secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1996. Edroiu, N., Pe urmele lui Horea, Bucureşti, 1988. Kosáry, D., Culture and Society in Eighteenth-Century Hungary,
Bariţiu, G., Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute Edroiu, N. şi P. Teodor, coord., Răscoala lui Horea (1784). Budapest, 1987.
de ani în urmă, 3 vol., Sibiu, 1889-1891 (ed. Şt. Pascu şi Studii şi interpretări istorice, Cluj-Napoca, 1984. Kutschera, R., Guvernatorii Transilvaniei, 1691-1774, trad.,
FI. Salvan, Braşov, 1993-1995). Eliade, P., Influenţa franceză asupra spiritului public în România. Sibiu, 1943.
Bârlea, O., Biserica Română Unită şi ecumenismul corifeilor Originile. Studiu asupra stării societăţii româneşti în vremea Kutschera, R., Landtag und Gubernium in Siebenbörgen
Renaşterii culturale, München, 1983. domniilor fanariote, trad., Bucureşti, 1982 (2000, 2006). 1688-1869, Köln-Wien, 1985.
Berciu-Drăghicescu, A., Impactul valorilor creştine asupra Feneşan, C, Cnezj şi obercnezi în Banatul imperial Lebel, G., La France et les principautés danubiennes,
societăţii româneşti în secolele XIV—XVIII, Bucureşti, 2000. (1716-1778), Bucureşti, 1996. Paris, 1955.
BIBLIOGRAFIE
Lemny, Şt., Sensibilitate şi istorie în secolul al XVIII-lea româ

nesc, Bucureşti, 1990.
Popovici, D., Studii literare, ed. I. Em. Petrescu, vol. I,
Literatura română în epoca „Luminilor”, Cluj, 1972.
XI. Românii în perioada
Lengyel, Zs. K. şi U. A. Wien, ed., Siebenbürgen in der Porumb, M., Un veac de pictură românească din Transilvania.
reformelor şi a revo
Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich Secolul XVIII, Bucureşti, 2003. luţiilor democratice
(1690-1867), Köln-Weimar-Wien, 1999.
Prodan, D., Teoria imigraţiei românilor din Principatele (1820-1859)
Livadă-Cadeschi, L., De la milă la filantropie. Instituţii de Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea. Studiu
asistare a săracilor din Ţara Românească şi Moldova în secolul al critic, Sibiu, 1944.
XVIII-lea, Bucureşti, 2001.
Prodan, D., Răscoala lui Dorea, ed. nouă, revăzută, 2 vol.,
Lumperdean, I., Literatura economică românească din Transilvania Bucureşti, 1984. ■ Izvoare
la începutul epocii modeme, Bucureşti, 1999. Aricescu, C. D., Acte justificative la istoria revoluţiunii române de
Prodan, D., Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării
la 1821, Craiova, 1874.
Lungu, I., Şcoala Ardeleană, mişcare ideologică naţională ilumi naţiunii române, ed. a 3-a, Bucureşti, 1984 (1998).
nistă, Bucureşti, 1978 (1995). Bădărău, G. şi D. Vircu, ed., Regulamentul Organic al
Prodan, D., Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848, Moldovei, Iaşi, 2004.
Maior, G., Politica agrară la români. Dezvoltarea chestiunii agrare Bucureşti, 1989.
Bocşan, N. şi V. Leu, Revoluţia de la 1848 din Transilvania în
în toate ţările locuite de români, din secolele XVII, XVIII şi Puşcaşu, V., Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Ţara memorialistică, Cluj-Napoca, 2000.
Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Chindriş, I. şi G. Neamţu, ed., Procese politice antiromâ-
Mârza, I., Şcoală şi naţiune. Şcolile de la Blaj în epoca renaşterii Bucureşti, 2001. neşti care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848,
naţionale, Cluj-Napoca, 1987. Radosav, D., Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică Bucureşti, 1995.
Mihordea, V., Relaţiile agrare din secolul al XVIII-lea în (sec. XVII-XX), Cluj-Napoca, 1997. Cojocaru, I., Documente privitoare la economia Ţării Româneşti,
Moldova, Bucureşti, 1968. 1800-1850, 2 vol., Bucureşti, 1958.
Roger, A., Les fondements du nationalisme roumain
(1791-1921), Genéve, 2003. Filitti, I. C, Corespondenţa domnilor şi boierilor români cu
Mihordea, V., Maîtres du sol etpaysans dans Ies Principautés
Metternich şi cu Gentz între 1812-1828, Bucureşti, 1916.
Roumaines au XVIIIe siècle, Bucarest, 1971. Sabău, N., Metamorfoze ale barocului transilvan, vol. I, Sculptura,
Filitti, I. C, Documente din vremea Regulamentului Organic,
Miron, G. M., „... porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueş- vol. II, Pictura, Cluj-Napoca, 2002-2005.
Bucureşti, 1935.
te... ” Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi Schaser, A., Reformele iozefine în Transilvania şi urmările lor în Fotino, I., Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti în revoluţi-
(1697-1782), Cluj-Napoca, 2004. viaţa socială. Importanţa edictului de concivilitate pentru oraşul unea din anul 1821, supranumită Zavera, Bucureşti, 1874.
Mitu, M., Oameni şi fapte din secolul al XVIII-lea românesc. Schiţe de Sibiu, trad., Sibiu, 2000.
Georgescu, Vl., Memoires et projets de réforme dans les
istorie literară, Bucureşti, 1999. Sigmirean, C., Istoria formării intelectualităţii româneşti din Principautés Roumaines 1769-1830. Repertoire et textes
Mitu, S., Geneza identităţii naţionale la românii ardeleni, Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj-Napoca, 2000. inédits, Bucarest, 1970.
Bucureşti, 1997. Sinigalia, T., Arhitectura civilă de zid din Ţara Românească în Georgescu, Vl., Mémoires et projets de réforme dans les
secolele XIV-XVIII, Bucureşti, 2000. Principautés Roumaines 1831-1848. Répertoire et textes. Avec
Munteanu, R., coord., La culture roumaine a l’époque des
un supplément pour les années 1769-1830, Bucarest, 1972.
Lumières, 2 vol., Bucarest, 1982-1985. Solcanu, I. I., Artă şi societate românească (sec. XIV-XVIII),
Iorga, N., Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor
Mureşan, FI. V., Satul românesc din nord-estul Transilvaniei la Bucureşti, 2002.
Vladimirescu, Bucureşti, 1921.
mijlocul secolului al XVIII-lea, Cluj-Napoca, 2005. Stan, A., Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române Kolosvári, S. şi K. Óvári, ed., Corpus Juris Hungarici. Magyar
Nicoară, T., Transilvania la începuturile timpurilor modeme (1774-1856), Bucureşti, 1999. törvénytár 1540-1848 évi erdélyi törvények, Budapest, 1900.
(1680-1800). Societate rurală şi mentalităţi colective, Ştefănescu, B., Le monde rural de l’ouest de la Transylvanie. Du Maior, L, Avram Iancu. Scrisori, Cluj, 1972.
Cluj-Napoca, 1997. Moyen Âge a la Modernite, trad., Cluj-Napoca, 2007. Neamţu, G. şi I. Bolovan, coord., Revoluţia de la 1848
Nicoară, T., Sentimentul de insecuritate în societatea româ Ştefănescu, Şt., Istoria românilor în secolul al XVIII-lea. Între în Transilvania. Ancheta Kozma din Munţii Apuseni,
nească la începuturile timpurilor moderne (1600-1830), tradiţie şi modernitate, Bucureşti, 1999. Cluj-Napoca, 1998.
2 vol., Cluj-Napoca, 2002-2005. Pascu, Şt., coord., George Bariţ şi contemporanii săi, 10 vol.,
Teodor, P., Interferenţe iluministe europene, Cluj-Napoca, 1984.
Oţetea, A., Contribution a la question d’Orient, Bucarest, 1930. Bucureşti, 1973-2003 (vol. X, coord. S. Retegan).
Teodor, P., Sub semnul luminilor. Samuil Micu,
Petrescu, I., Documente privind revoluţia din 1848 în Oltenia,
Panaitescu, P. P., Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1958. Cluj-Napoca, 2000. Craiova, 1969.
Papacostea, Ş., „Contribuţii la problema relaţiilor agrare în Ţara Teodor, P., ed., Enlightenment and Romanian Society, Popescu, M., Contribuţii documentare la istoria revoluţiei din
Românească în prima jumătate a veacului al XVIII-lea”, în Cluj-Napoca, 1980. 1821, Bucureşti, 1927.
Studii şi materiale de istorie medie, 3 (1959), p. 230-321.
Theodorescu, R., Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Popescu, M., Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei
Papacostea, Ş., Oltenia sub stăpânirea austriacă 1718-1739, Orizontul imaginii, 1550-1800, 2 vol., Bucureşti, 1987; ed. a între 1848-1859, Bucureşti, 1929.
Bucureşti, 1971 (1998). 2-a, 1 vol., Iaşi, 2006. Retegan, S., coord., Mişcarea naţională a românilor din
Papadima, O., Ipostaze ale iluminismului românesc, Tóth, Z. I., Primul secol al naţionalismului românesc ardelean
Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. I (8 august
Bucureşti, 1975. 1849-31 decembrie 1851), Cluj-Napoca, 1996; vol. II
1697-1792, trad., Bucureşti, 2001.
(31 decembrie 1851-15 iulie 1859), Bucureşti, 2004.
Păcurariu, M., Legăturile bisericii ortodoxe din Transilvania Vintilă-Ghiţulescu, C., Focul Amorului. Despre dragoste
Siruni, H. D., Documente turceşti referitoare la evenimentele din
cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI-XVIII, şi sexualitate în societatea românească (1750-1830), 1821-1822, Bucureşti, 1940.
Sibiu, 1968. Bucureşti, 2006.
Varta, I., Revoluţia de la 1848 în Ţările Române. Documente
Pippidi, A., Hommes et idées du Sud-Est européen a l’aube de Zach, Kr., Orthodoxe Kirche und rumänisches Volksbewußtsein inedite din arhivele ruseşti, Chişinău, 1998.
l’âge modeme, Bucarest-Paris, 1980. im 15. bis 18. Jahrhundert, Wiesbaden, 1977. Varta, I. şi T. Varta, Moldova şi Ţara Românească în timpul dom
Pippidi, A., Tradiţia politică bizantină în Ţările Române în Zöllner, E., Istoria Austriei de la începuturi până în prezent, niilor regulamentare. Documente inedite din arhivele din Federaţia
secolele XVI-XVIII, Bucureşti, 1983 (2001). trad., 2 vol., Bucureşti, 1997. Rusă, Ucraina şi Republica Moldova, Chişinău, 2003.
Platon, Al.-FI., Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua Vărzaru, S., ed., Prin Ţările Române. Călători străini în secolul
Zub, Al., ed., La Revolution française et les Roumains:
al XIX-lea, Bucureşti, 1984.
jumătate a secolului al XVIII-lea - prima jumătate a secolului al impact, images, interpretations. Études a l'occasion du
XIX-lea). Preliminariile unei istorii, Iaşi, 1997. bicentenaire, Iaşi, 1989. Vîrtosu, E., 1821. Date şi fapte noi, Bucureşti, 1932.
Cornea, P., Originile romantismului românesc. Spiritul Iordache, A., Principatele Române în epoca modernă, vol. 1,
■ Lucrări
public, mişcarea ideilor şi literatura între 1780-1840, Domniile pământene şi ocupaţia rusească (1821-1831); vol. 2,
Anghelescu, M., Preromantismul românesc (pînă la 1840), Bucureşti, 1972. Administraţia regulamentară şi tranziţia la statul de drept
Bucureşti, 1971. (1831-1859), Bucureşti, 1996-1998.
Crăciun, G., Moldova în vremea domniei lui Grigore Alexandru
Aricescu, C. D., Istoria revoluţiunii române de la 1821, Ghica, 1849-1856, Iaşi, 1996. Iordache, A. şi A. Stan, Apărarea autonomiei Principatelor
Craiova, 1874 (1996). Române 1821-1859, Bucureşti, 1987.
Diculescu, Vl., Bresle, negustori şi meseriaşi în Ţara Românească,
Bariţiu, G., Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de Bucureşti, 1973. Iorga, N., Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea de la
ani în urmă, 3 vol., Sibiu, 1889-1891 (ed. Şt. Pascu şi Fl. Djuvara, N., Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul 1821 înainte. În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului,
Salvan, Braşov, 1993-1995). epocii modeme (1800-1848), trad., Bucureşti, 1995. 3 vol., Bucureşti-Vălenii de Munte, 1907-1909 (1983).
Bălan, T., Refugiaţii moldoveni în Bucovina. 1821 şi 1848, Dragomir, S., Avram Iancu, ed. a 3-a, Bucureşti, 1968. Isar, N., Istoria modernă a românilor (1774-1878), 2 vol.,
Bucureşti, 1929. Bucureşti, 2001-2003.
Dragomir, S., Studii privind istoria revoluţiei române de la 1848,
Bălan, T., Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina la 1848, ed. P. Teodor, Cluj-Napoca, 1989. Iscru, G. D., Revoluţia din 1821 condusă de Tudor
Sibiu, 1944. Vladimirescu, ed. a 2-a, Bucureşti, 1996.
Drăganu, T., Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în
Bérenger, Istoria Imperiului Habsburgic 1273—1918, trad., România pînă în anul 1916, Cluj, 1991. Jelavich, B., Russia and the Romanian National Cause
Bucureşti, 2000. 1858-1859, Bloomington, 1959.
Duţu, Al., Sinteză şi originalitate în cultura română
Berindei, D., L’Union des Principautés Roumaines, (1650-1848), Bucureşti, 1972. Jelavich, B., Russia and the Formation of the Romanian National
Bucarest, 1967. Edroiu, N., Revoluţia lui Tudor Vladimirescu (1821) şi presa State, 1821-1878, Cambridge-London-New York, 1984.
Berindei, D., L’anne revolutionnaire 1821 dans les Pays belgiană, Cluj-Napoca, 1997. Jewsbury, G. F., Anexarea Basarabiei la Rusia: 1774-1828.
roumains, Bucarest, 1973. Eliade, P., Histoire de l'esprit public en Roumanie au dix- Studiu asupra expansiunii imperiale, trad., Iaşi, 2003.
Berindei, D., Revoluţia română din 1821, Bucureşti, 1991. neuvième siècle. 1. L’occupation turque et les premiers princes Kovács, I., Desfiinţarea relaţiilor feudale în Transilvania,
indigènes (1821-1828); 2. Les trois présidents plénipotentiaires Cluj, 1973.
Berindei, D., Românii şi Europa. Istorie, societate, cultură (sec.
(1828-1834), Paris, 1905-1914.
XVIII-XIX), vol. I, Bucureşti, 1991. Kutschera, R., Landtag und Gubernium in Siebenbörgen
Filip, V., Academia domnească din Bucureşti (1694-1821),
Berindei, D., Revoluţia Română din 1848-1849. Consideraţii şi 1688-1869, Köln-Wien, 1985.
Bucureşti, 1994.
reflexii, Cluj-Napoca, 1997. Lengyel, Zs. K. şi U. A. Wien, ed., Siebenbürgen in der
Filitti, I. C., Domniile române sub Regulamentul Organic
Bochmann, K., Der politisch-soziale Wortschatz des Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich
1834-1848, Bucureşti, 1915.
Rumänischen (1821-1850), Berlin, 1979. (1690-1867), Köln-Weimar-Wien, 1999.
Filitti, I. C., Principatele Române de la 1828 la 1834. Ocupaţia
Bocşan, N., Contribuţii la istoria iluminismului românesc, Lumperdean, I., Literatura economică românească din Transilvania
rusească şi Regulamentul Organic, Bucureşti, 1934.
Timişoara, 1986. la începutul epocii moderne, Bucureşti, 1999.
Filitti, I. C., Tudor Vladimirescu (Rostul răscoalei lui),
Bocşan, N., Ideea de naţiune la românii din Transilvania şi Maior, G., Politica agrară la români. Dezvoltarea chestiunii agrare
Bucureşti, 1938.
Banat. Secolul al XIX-lea, Reşiţa - Cluj-Napoca, 1997. în toate ţările locuite de români, din secolele XVII, XVIII şi
Filitti, I. C., „Frămîntările politice şi sociale în Principatele
Bodea, C, The Romanians' Struggle for Unification 1834-1849, Române de la 1821 la 1828”, în Opere alese, ed.
Bucharest, 1970. G. Penelea, Bucureşti, 1985, p. 61-196. Maior, L., 1848-1849. Români şi unguri în revoluţie,
Bucureşti, 1998.
Bodea, C, Faţa secretă a mişcării prepaşoptiste române. Unitatea Florescu, Radu R., The Struggle against Russia in the
naţională, Bucureşti, 2004. Roumanian Principalities, 1821-1854. A Problem in Anglo- Marica, G. Em., Studii de istoria şi sociologia culturii
Turkish Diplomacy, ed. a 2-a, Iaşi, 1997. române ardelene din secolul al XIX-lea, 3 vol., Bucureşti,
Bodin, D., Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1937.
1977-1980.
Frunzetti, I., Arta românească în secolul XIX, Bucureşti, 1991.
Bodin, D., Glose şi ştiri noi privitoare la comisul Ionică Tăutul,
Marica, G. Em., I. Hajós, C. Mare şi C. Rusu, Ideologia generaţi
Bucureşti, 1945. Georgescu, Vl., Ideile politice şi iluminismul în Principatele
Române 1750-1831, Bucureşti, 1972. ei române de la 1848 din Transilvania, Bucureşti, 1968.
Boicu, L., Austria şi Principatele Române în vremea războiului
Giurescu, C. C., Contribuţiuni la studiul originilor şi dezvoltării Mârza, I., Şcoală şi naţiune. Şcolile de la Blaj în epoca renaşterii
Crimeii (1853-1856), Bucureşti, 1972. naţionale, Cluj-Napoca, 1987.
burgheziei române pînă la 1848, Bucureşti, 1972.
Boicu, L, Geneza „chestiunii române” ca problemă internaţională,
Göllner, C., Regimentele grănicereşti din Transilvania Metzeltin, M., P. Lindenbauer şi H. Wochele, Die
Bucureşti, 1975. Entwicklung des Zivilisationswortschatzes im südosteu-
1764-1851, Bucureşti, 1973.
Carp, R., I. Stanomir şi L. Vlad, De la „pravilă" la ropäischen Raum im 19. Jahrhundert. Der rumänische
Göllner, C., ed., Die Siebenbürger Sachsen in den Jahren
„constituţie”. O istorie a începuturilor constituţionale româneşti, Verfassungwortschatz Dezvoltarea lexicului de civilizaţie în
1848-1918, Köln-Weimar-Wien, 1988.
Bucureşti, 2002. spaţiul sud-est european în secolul XIX. Lexicul constituţional
Gyémánt, L., Mişcarea naţională a românilor din Transilvania român, Wien, 2005.
Cazacu, P., Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918,
1790-1848, Bucureşti, 1986.
Chişinău, 1992. Mitu, S., Geneza identităţii naţionale la românii ardeleni,
Heitmann, K., Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german Bucureşti, 1997.
Cernovodeanu, P., Basarabia. Drama unei provincii istorice
1775-1918. Un studiu imagologic, trad., Bucureşti, [1995].
româneşti în context politic internaţional (1806-1920), Murgescu, M. L., Între „bunul creştin” şi bravul român. Rolul
Hitchins, K., The Rumanian National Movement in
Bucureşti, 1993. şcolii primare în construirea identităţii naţionale româneşti
Transylvania, 1780-1849, Cambridge, 1969.
Cheresteşiu, V., Adunarea naţională de la Blaj, 3-5 (15-17) (1831-1878), Bucureşti, 1999.
Hitchins, K., The Idea of Nation. The Romanians of
mai 1848. începuturile şi alcătuirea programului revoluţiei de la Neamţu, G., Revoluţia românilor din Transilvania 1848-1849,
Transylvania, 1691-1849, Bucharest, 1985 (1988).
1848 din Transilvania, Bucureşti, 1966. Cluj-Napoca, 1996.
Hitchins, K., Conştiinţă naţională şi acţiune politică la
Ciachir, N., Basarabia sub stăpânire ţaristă (1812-1917), Negruţi, E., Satul moldovenesc în prima jumătate a secolului al
românii din Transilvania, vol. I (1700—1868), ed.
Bucureşti, 1992. XIX-lea. Contribuţii demografice, Iaşi, 1984.
P. Teodor, Cluj-Napoca, 1987.
Ciachir, N., Din istoria Bucovinei (1775-1944), Bucureşti, Nicoară, S., Mitologiile revoluţiei paşoptiste româneşti. Istorie şi
Iacobescu, Mihai, Din istoria Bucovinei, 1. (1774-1862).
1993. imaginar, Cluj-Napoca, 1999.
De la administraţia militară la autonomia provincială,
Ciupală, A., Femeia în societatea românească a secolului al XIX- Bucureşti, 1993. Nistor, I.I., Tudor Vladimirescu şi Sfânta Alianţă,
lea. Între public şi privat, Bucureşti, 2003. Bucureşti, 1940.
Imreh, I., Viaţa cotidiană la secui 1750-1850, trad.,
Cliveti, Gh., România şi puterile garante, 1856-1878, Iaşi, Bucureşti, 1982. Oldson, W. O., A Providential Anti-Semitism. Nationalism and
1988. Iordache, A., Originile conservatorismului politic din România şi
Polity in Nineteenth-Century Romania, Philadelphia, 1991.
Corfus, I., Agricultura în ţările române 1848-1864. Istorie rezistenţa sa contra procesului de democratizare (1821-1882), Oprescu, G., Pictura românească în secolul al XIX-lea,
agrară comparată, Bucureşti, 1982. Bucureşti, 1987. Bucureşti, 1984.
BIBLIOGRAFIE
Oţetea, A., Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în ţările Taylor, A. J. P., Monarhia Habsburgică 1809-1918. O istorie a
■ Memorialistică şi scrieri
româneşti, 1821-1822, Bucureşti, 1945. Imperiului Austriac şi a Austro-Ungariei, trad., Bucureşti, 2000.
contemporane
Oţetea, A., Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Turczynski, E., Konfession und Nation. Zur Frühgeschichte der
Bucureşti, 1971. serbischen und rumänischen Nationsbildung, Düsseldorf, 1976. Argetoianu, C., Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de
ieri, ed. St. Neagoe, 10 vol., Bucureşti, 1991-1997.
Oţetea, A., Pătrunderea comerţului românesc în circuitul comercial Turczynski, E., Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur
internaţional (în perioada de trecere de la feudalism la capitalism), Sozial- und Kulturgeschichte einer Mitteleuropäisch geprägten Averescu, Al., Notiţe zilnice din război (1916-1918), 2 vol.,
Bucureşti, 1977. Landschaft, Wiesbaden, 1993. Bucureşti, [1937].
Panaitescu, P. P., Emigraţia polonă şi revoluţia română de la Turczynski, E., De la iluminism la liberalismul timpuriu. Vocile poli Bibicescu, I. G., Mişcarea poporaţiunii în România de la 1870
1848, Bucureşti, 1929. tice şi revendicările lor în spaţiul românesc, trad., Bucureşti, 2000. până la 1878, Bucureşti, 1880.
Papacostea-Danielopolu, C., Intelectualii români din Principate şi Ungureanu, M. R., Marea arhondologie a boierilor Moldovei Boerescu, C., Discursuri politice, 1866-1891, Bucureşti, 1903.
cultura greacă 1821-1859, Bucureşti, 1979 (1999). (1835-1856), Iaşi, 1997.
Brătianu, I. C., Acte şi cuvântări, 9 vol., Bucureşti, 1930-1943.
Păcurariu, M., Revoluţia românească din Transilvania şi Banat Vaida, A., Revoluţia de la 1848-1849 în nordul Transilvaniei,
Brătianu, V. I. C., Scrieri şi cuvântări, 3 vol., Bucureşti,
Bucureşti, 1998.
din anii 1848-1849. Contribuţia bisericii, Sibiu, 1995. 1938-1940.
Vitcu, D., Diplomaţii Unirii, Bucureşti, 1979.
Pippidi, A., Hommes et idées du Sud-Est européen a l’aube de Carol I, Cuvântări şi scrisori, Bucureşti, 1909.
l’âge moderne, Bucarest-Paris, 1980. Vitcu, D., D. Ivănescu şi C. Turliuc, Modernizare şi construcţie
naţională în România. Rolul factorului alogen (1832-1918), Carol I, rege al României, Memorii de un martor ocular, ed.
Platon, Al.-Fl., Geneza burgheziei în Principatele Române (a St. Neagoe, 3 vol., Bucureşti, 1992-1993.
Iaşi, 2002.
doua jumătate a secolului al XVIII-lea- prima jumătate a
Xenopol, A. D., Primul proiect de Constituţie a Moldovei Carol I al României, Jurnal, vol. I (1881-1887), ed.
secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii, Iaşi, 1997.
din 1822. Originile partidului conservator şi ale celui liberal, V. Docea, Iaşi, 2007.
Platon, Gh., Geneza revoluţiei române de la 1848. Introducere în Bucureşti, 1898. Carp, P. P., Discursuri, vol. I (1868-1888), Bucureşti, 1907.
istoria modernă a românilor; Iaşi, 1980 (1999).
Zeletin, Şt., Burghezia română. Origina şi rolul ei istoric, Carp, P. P., Discursuri parlamentare, ed. M. Duţă, Bucureşti,
Platon, Gh., Moldova şi începuturile revoluţiei de la 1848, Bucureşti, 1925 (1991,1997). 2000.
Chişinău, 1993.
Colescu, L., Progresele economice ale României îndeplinite sub
Platon, Gh. şi Al.—FI. Platon, Boierimea din Moldova în secolul
Domnia M.S. Regelui Carol I (1866-1906). Tablouri figurati
al XIX-lea. Context european, evoluţie socială şi politică (Date
statistice şi observaţii istorice), Bucureşti, 1995. XII. Românii în perioada ve şi notiţe explicative, Bucureşti, 1907.
Platon, Gh., V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian şi edificării statelor Cuvântările regelui Carol I. 1866-1914, ed. C. C. Giurescu,
2 vol., Bucureşti, 1939.
I. Agrigoroaiei, Cum s-a înfăptuit România modernă,
Iaşi, 1993.
naţionale (1859-1918) Discursurile lui I. I. C. Brătianu, ed. G. Fotino, 4 vol.,
Platon, M., „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viaţa unei Bucureşti, 1933-1940.
epoci literare, Iaşi, 1974. Duca, I. G., Amintiri politice, 3 vol., Mönchen, 1981-1982.
Ploeşteanu, Gr., Confederalismul paşoptist: între utopie şi ■ Izvoare Maiorescu, T., Discursuri parlamentare cu privire asupra
realitate, Bucureşti, 2001. dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, 5 vol.,
Amintiri despre Jubileul de 40 de ani de domnie a M.S.
Popovici, D., La littérature roumaine en Transylvanie au dix- Regelui Carol I, 1866-1906, Bucureşti, 1909. Bucureşti, 1897-1915 (2001-2003).
neuvième siècle, Bucarest, 1938. Ancheta industrială din 1901-1902, vol. I, Industria mare, Maiorescu, T., Însemnări zilnice, 3 vol., Bucureşti, 1937-1943.
Popovici, D., Studii literare, ed. I. Em. Petrescu, vol. II, Bucureşti, 1904. Maiorescu, T., Jurnal şi epistolar, ed. G. Rădulescu-Dulgheru
Romantismul românesc, Cluj, 1974. Avarvarei, O., N. Cordoş, I. Dordea, L. Dragomir şi şi D. Filimon, 9 vol., Bucureşti, 1975-1989.
Prodan, D., Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848, I. Drăgan, ed., Documente privind mişcarea naţională a Marghiloman, Al., Note politice, 1879-1924, 5 vol., Bucureşti,
Bucureşti, 1989. românilor din Transilvania, vol. I, 1881-1891-, vol. II, 1927 (ed. St. Neagoe, 3 vol., 1993-1995).
1892-1894, Bucureşti, 1997-1998.
Purici, Şt., Mişcarea naţională românească în Bucovina între anii
1775-1861, Suceava, 1998. Daşcovici, N., Interesele şi drepturile României în texte de drept
internaţional public, Iaşi, 1936. ■ Lucrări
Radosav, D., Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică
Documente oficiale. Din corespondenţa diplomatică de la Adăniloaie, N., Independenţa naţională a României, Bucureşti,
(sec. XVII-XX), Cluj-Napoca, 1997.
5/17 septembrie 1877până la 15/27 iulie 1878, prezen 1986.
Roger, A., Les fondements du nationalisme roumain
tată Corpurilor Legiuitoare în sesiunea anului 1880/1881, Adăniloaie, N., Istoria învăţământului primar (1859-1918),
(1791-1921), Genève, 2003. Bucureşti, 1880.
Bucureşti, 1998.
Rotman, L. şi C. Iancu, ed., The History of the Jews in Romania, Iliescu, D., Documente privitoare la războiul pentru întregirea
vol. II, The Nineteenth Century, Tel Aviv, 2001. Alexandrescu, V., Romania in the World War I, Bucharest, 1985.
României, Bucureşti, 1924.
Sigmirean, C., Istoria formării intelectualităţii româneşti din Angelescu, C. C., Izvoarele Constituţiei de la 1866, Bucureşti, 1926.
Iorga, N., Correspondance diplomatique roumaine sous le roi
Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj-Napoca, 2000. Charles Ier (1866~1880), ed. a 2-a, Bucureşti, 1938. Arcadian, N. P., Industrializarea României. Studiu evolutiv-
Stan, A., Revoluţia română de la 1848, Bucureşti, 1992. istoric, economic şi juridic, ed. a 2-a, Bucureşti, 1936.
Lungu, C. M., ed., De la Pronunciament la Memorandum,
Stan, A., Agricultura română în faza finală a clăcăşiei, 1868-1892. Mişcarea memorandistă, expresie a luptei naţionale Aslan, Th. C., Finanţele României de la Regulamentul Organic
1831-1864, Bucureşti, 1994. a românilor, Bucureşti, 1993. până astăzi, 1831-1905, Bucureşti, 1905.
Stan, A., Protectoratul Rusiei asupra Principatelor Române Lungu, C. M., Diplomaţia europeană şi mişcarea memorandistă Aslan, Th. C., Studiu asupra monopolurilor în România,
(1774-1856), Bucureşti, 1999. (1892-1896), Bucureşti, 1995. Bucureşti, 1906.
Polverejan, Ş. şi N. Cordoş, Mişcarea memorandistă în docu Atanasiu, V., A. Iordache, M. Iosa, I. M. Oprea
Stanomir, I., Naşterea Constituţiei. Limbaj şi drept în Principate
mente (1885-1897), Cluj, 1973. şi P. Oprescu, România în primul război mondial,
până la 1866, Bucureşti, 2004.
Popea, N., Memorialul arhiepiscopului şi metropolitului Andreiu Bucureşti, 1979.
Suciu, I. D., Revoluţia de la 1848-1849 în Banat,
baron de Şaguna sau luptele naţionale politice ale românilor, Axenciuc, V., Evoluţia economică a României. Cercetări statisti-
Bucureşti, 1968.
1846-1873, Sibiu, 1889. co-istorice 1859-1947, vol. 1, Industria-, vol. 2, Agricultura;
Ştefănescu, B., Le monde rural de l’ouest de la Transylvanie. Du
Popescu, M., Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei vol. 3, Monedă - Credit - Comerţ - Finanţe publice,
Moyen Âge a la Modernite, trad., Cluj-Napoca, 2007.
între 1848-1859, Bucureşti, 1929. Bucureşti, 1992-2000.
Tacciu, E., Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, 3
Sturdza, D. A., Domnia Regelui Carol I. Fapte. Cuvântări. Axenciuc, V., Avuţia naţională a României. Cercetări istorice
Documente, vol. I (1866-1876), Bucureşti, 1906. comparate, 1860-1939, Bucureşti, 2000.
Băicoianu, C. I., Istoria politicei noastre vamale şi comerciale de la Ciobanu, Şt., Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire Hitchins, K., The Nationality Problem in Austria-Hungary. The
Regulamentul Organic şi până in prezent, Bucureşti, 1904 (2002). la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Reports of Alexander Vaida to Archduke Franz Ferdinand’s
Chişinău, 1993. Chancellery, Leiden, 1974.
Băicoianu, C. I., Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii
Naţionale, 3 vol., Bucureşti, 1932-1939. Clark, C. U., United Roumania, New York, 1932 (Bucharest, Hitchins, K., Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii din
2002). Transilvania, trad., vol. II (1868-1918), Cluj-Napoca, 1992.
Băicoianu, C. I., Câteva cuvinte despre monetăria noastră naţio
nală, Bucureşti, 1939. Cliveti, Gh., România şi puterile garante 1856-1878, Iaşi, Hitchins, K., Ortodoxie şi naţionalitate. Andrei Şaguna şi româ
1988. nii din Transilvania, 1846-1873, trad., Bucureşti, 1995.
Băldescu, R., Răsboiul ruso-româno-turc 1877—1878, Sibiu, 1926.
Cliveti, Gh., România şi crizele internaţionale, 1853-1913, Hitchins, K., Afirmarea naţiunii. Mişcarea naţională românească
Bérenger, J., Istoria Imperiului Habsburgic 1273-1918, trad.,
Iaşi, 1997.
din Transilvania 1860-1914, trad., Bucureşti, 2000.
Bucureşti, 2000.
Hobsbawm, E. J., The Age of Capital 1848-1875, London, 1975.
Berindei, D., Epoca Unirii, Bucureşti, 1979 (2000). Cojocariu, M., Partida Naţională şi constituirea statului român
(1856-1859), Iaşi, 1995. Iacob, Gh., Economia României (1859—1939). Fapte, legi, idei,
Berindei, D., Societatea românească în vremea lui Carol I
Iaşi, 1999.
(1866-1876), Bucureşti, 1992 (2002). Colescu, L., Recensământul general al populaţiei româneşti,
Bucureşd, 1905. Iacob, Gh. şi L. Iacob, Modemizare-europenism. România de la
Biró, S., The Nationalities Problem in Transylvania 1867-1940. Cuza Vodă la Carol al II-lea, 2 vol., Iaşi, 1995.
A Social History of the Romanian Minority Under Hungarian Constantinesco, N., Romania on the European Stage,
1875-1880. The Quest for National Sovereignty and Iacobescu, M., Din istoria Bucovinei, 1. (1774-1862). De la
Rule, 1867-1918 and of the Hungarian Minority Under
Independence, New York, 1998. administraţia militară la autonomia provincială, Bucureşti, 1993.
Romanian Rule, 1918-1940, Boulder-Highland Lakes-
NewYork, 1992. Constantinescu, O. şi N. N. Constantinescu, Cu privire la Iancu, C., Evreii din România (1866-1919). De la excludere la
problema revoluţiei industriale în România, Bucureşti, 1997. emancipare, trad., Bucureşti, 1996 (2006).
Bobango, G. J., The Emergence of the Romanian National State,
Boulder-New York, 1979. Iancu, C., Emanciparea evreilor din România (1913-1919),
Corivan, N., Lupta diplomatică pentru cucerirea independenţei
trad., Bucureşti, 1998.
Boicu, L., Diplomaţia europeană şi cauza română 1856-1859, României, Bucureşti, 1977.
Iaşi, 1978. Ilincioiu, I., Ţăranii, pământul şi moşierii din România,
Corivan, N., Relaţiile diplomatice ale României de la 1859 la
1864-1888, Bucureşti, 1982.
Boicu, L., Din istoria diplomaţiei europene. Anul 1859 la 1877, Bucureşti, 1984.
români, Iaşi, 1996. Ilincioiu, I., ed., The Great Romanian Peasant Revolt of 1907,
Creangă, G. D., Proprietatea rurală în România, Bucureşti, 1907.
Bucharest, 1991.
Bolovan, I., Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea Curticăpeanu, V., Mişcarea culturală românească pentru Unirea
Iordache, A., Viaţa politică în România 1910-1914,
din 1918. Contribuţii demografice, Cluj-Napoca, 2000. din 1918, Bucureşti, 1968.
Bucureşti, 1972.
Bossy, R. V., Politica externă a României între anii 1873—1880 Damian, Gh., Istoria războiului ruso-româno-turc din
Iordache, A., Originile conservatorismului politic din România şi
privită de la Agenţia diplomatică din Roma, Bucureşti, 1928. 1877-1878, Bucureşti, 1898. rezistenţa sa contra procesului de democratizare (1821-1882),
Bossy, R. V., Agenţia diplomatică a României la Paris şi legătu Dobrescu, V., Elita românească în lumea satului transilvan Bucureşti, 1987.
rile politice franco-române sub Cuza-Vodă, Bucureşti, 1931. (1867-1918), Târgu-Mureş, 1996. Iordache, A., Originile şi constituirea Partidului Conservator din
Bossy, R. V., Agenţia diplomatică a României la Belgrad şi legă Dobrescu, V., Sistemul de credit românesc din Transilvania România, Bucureşti, 2000.
turile politice româno-sârbe sub Cuza-Vodă, Bucureşti, 1934. (1872-1918), Târgu-Mureş, 1999. Iorga, N., Istoricul războiului balcanic, Bucureşti, 1915.
Brătianu, Gh. I., Le problème de frontières russo-roumaines Dobrogea. Cincizeci de ani de viaţă românească, Bucureşti, 1928 Iorga, N., Războiul nostru în note zilnice, 1914-1918, 3 vol.,
pendant la guerre de 1877-1878 et au Congrès de Berlin, (Constanţa, 2003). Craiova [1921-1923].
Bucarest, 1928.
Dobrovici, Gh. M., Istoricul dezvoltării economice şi financiare a Iorga, N., Politica externă a Regelui Carol I, Bucureşti, 1923 (1991).
Brătianu, Gh. I., La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, României şi împrumuturile contractate, 1823-1933, Bucureşti, 1934.
Bucarest, 1943. Iorga, N., Histoire des États Balcaniques jusqu’a 1924,
Doctrinele partidelor politice. 19 prelegeri publice organizate de Bucarest, 1925.
Bridge, F. R. şi R. Bullen, The Great Powers and The
Institutul Social Român, Bucureşti, 1924. Iorga, N., Războiul pentru independenţa României. Acţiuni
European State System, 1815-1914, London, 1979.
Drăganu, T., Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în diplomatice şi stări de spirit, Bucureşti, 1927.
Bulei, I., Lumea românească la 1900, Bucureşti, 1984.
România pînă în anul 1916, Cluj, 1991. Iorga, N., România contemporană de la 1904 la 1930. Supt trei
Bulei, I., Sistemul politic al României moderne. Partidul regi, Bucureşti, 1932.
Droz, J., Histoire diplomatique de 1648 a 1919, Paris, 1973.
Conservator, Bucureşti, 1987.
Dumitriu-Snagov, I., Le Saint-Siège et la Roumanie modeme, Iosa, M. şi T. Lungu, Viaţa politică în România 1899-1910,
Bulei, I., Conservatori şi conservatorism în România, Bucureşti, 2000. Bucureşti, 1977.
2 vol., Rome-Paris, 1982-1989.
Bulei, I., Viaţa cotidiană în timpul lui Carol I, Bucureşti, 2006. Jelavich, B., The Great Powers, the Ottoman Empire and the
Duroselle, J.-P., L'Europe de 1815 a nos jours: vie politique et
Cazacu, P., Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918, relations internationales, Paris, 1993. Straits Question, 1870-1887, Bloomington, 1973.
Chişinău, 1992. Jelavich, B., Russia and the Formation of the Romanian National
Economu, R., Unirea Bucovinei, 1918, Bucureşti, 1994.
Căpreanu, I., Bucovina, istorie şi cultură românească State, 1821-1878, Cambridge-London-New York, 1984.
Eidelberg, P. G., The Great Rumanian Peasant Revolt of 1907.
(1775-1918), Iaşi, 1995. Jelavich, Ch. şi B., The Establishment of The Balkan National
Origins of a Modem Jacquerie, Leiden, 1974.
Căzan, Gh. N. şi Ş. Rădulescu-Zoner, România şi Tripla States (1804-1920), Seattle, 1977.
Fati, S., Transilvania, o provincie în căutarea unui centru, Cluj, 2007.
Alianţă, 1878-1914, Bucureşti, 1979. Jinga, V., Principii şi orientări ale comerţului exterior al României
Filitti, 1. C, Izvoarele Constituţiei de la 1866 (Originile democra (1859-1916), Cluj, 1975.
Cernovodeanu, P., Basarabia. Drama unei provincii istorice
ţiei române), Bucureşti, 1934.
româneşti în context politic internaţional (1806-1920), Jowitt, K., ed., Social Change in Romania, 1860-1940. A
Bucureşti, 1993. Frunzetti, I., Arta românească în secolul XIX, Bucureşti, 1991. Debate on Development in a European Nation, Berkeley, 1978.
Chirot, D., Schimbarea socială într-o societate periferică. Formarea Gane, N., P. P. Carp şi rolul său în istoria politică a ţării, 2 Kellogg, F., The Road of the Romanian Independence, West
unei colonii balcanice, Bucureşti, 2002. vol., Bucureşti, 1936. Lafayette, 1995.
Ciachir, N., Războiul pentru independenţa României în contextul Göllner, C., ed., Die Siebenbürger Sachsen in den Jahren Kennedy, P., The Rise and Fall of the Great Powers, London,
european (1875-1878), Bucureşti, 1977. 1848-1918, Köln-Weimar-Wien, 1988. 1989.
Ciachir, N., Marile Puteri şi România 1856-1947, Bucureşti, Hausleitner, M., Die nationale Frage in der rumänischen Kiriţescu, C., Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919,
1991 (1996). Arbeiterbewegung vor 1924, Berlin, 1988. ed. a 2-a, 3 vol., Bucureşti, [1925-1927] (2 vol., 1989).
Ciachir, N., Basarabia sub stăpânire ţaristă (1812-1917), Heitmann, K., Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german Kutschera, R., Landtag und Gubernium in Siebenbörgen
Bucureşti, 1992. 1775-1918. Un studiu imagologic, trad., Bucureşti, [1995]. 1688-1869, Köln-Wien, 1985.
BIBLIOGRAFIE
Lengyel, Zs. K. şi U. A. Wien, ed., Siebenbürgen in der Pascu, Şt., red., Românii din Transilvania împotriva dualismului Taylor, A. J. P., Monarhia Habsburgică 1809-1918. O istorie a
Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich austro-ungar (1865-1900), Cluj-Napoca, 1978. Imperiului Austriac şi a Austro-Ungariei, trad., Bucureşti 2000.
(1690—1867), Köln-Weimar-Wien, 1999. Pavel, T., Mişcarea românilor pentru unitate naţională şi Tătărescu, Gh., Regimul electoral şi parlamentar în România,
Lesourd, J. A. şi C. Gérard, Histoire économique. XIXe et diplomaţia Puterilor Centrale [vol. I] (1878-1895); vol. II ed. N. Ş. Tanaşoca, Bucureşti, 2004.
XXe siècles, Paris, 1963. (1894-1914), Timişoara, 1979-1982.
Torrey, G. E., The Revolutionary Russian Army and Romania,
Lungu, C. M., Relaţiile româno-austro-ungare (1875-1900), Pavel, T., Partidul Naţional Român şi acţiunea memorandistă. 1917, Pittsburgh, 1995.
Bucureşti, 2002. Corespondenţă politică (1887-1901), Cluj-Napoca, 1994.
Torrey, G. E., Romania and World War I. A Collection of
Lupaş, I., Problema transilvană în timpul lui Cuza şi Carol I, Păianu, N., Industria mare, 1866-1906, Bucureşti, 1906. Studies, Iaşi-Oxford-Portland, 1998.
Bucureşti, 1946. Platon, Gh., Unirea Principatelor Române, Bucureşti, 1984. Treptow, K. W., ed., România în epoca primului război mon
Macarovici, G. P., Monetele României contemporane, Platon, Gh., Românii în veacul construcţiei naţionale, Bucureşti, dial. Romania During the World War I Era, Iaşi-Oxford-
1867-1941, Bucureşti, 1941. 2005. Portland, 1999.
Maier, L., Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung Platon, Gh. şi Al.-Fl. Platon, Boierimea din Moldova în secolul Turczynski, E., Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur
1866-1877. Schein und Wirklichkeit liberaler Verfassung und al XIX-lea. Context european, evoluţie socială şi politică (Date Sozial- und Kulturgeschichte einer Mitteleuropäisch geprägten
staatlicher Souveränität, München, 1989. statistice şi observaţii istorice), Bucureşti, 1995. Landschaft, Wiesbaden, 1993.
Maior, G., Politica agrară la români. Dezvoltarea chestiunii agrare Platon, Gh., V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian şi Turliuc, C., Organizarea României modeme. Statutul naţionalită
în toate ţările locuite de români, din secolele XVII, XVIII şi I. Agrigoroaiei, Cum s-a înjăptuit România modernă, Iaşi, 1993. ţilor, 2 vol., Iaşi, 2004.
Pollard, S., Peaceful Conquest. The Industrialisation of Europe, Ţurcanu, I., Unirea Basarabiei cu România. Preludii, premise,
Maior, L., Le mouvement du Mémorandum, Bucarest, 1981. 1760-1970, Oxford, 1981. realizări, 1918, Chişinău, 1998.
Maior, L., Mişcarea naţională românească din Transilvania, Popa, M. N., Primul război mondial, 1914-1918, Bucureşti, Vitcu, D., Diplomaţii Unirii, Bucureşti, 1979.
1900-1914, Cluj-Napoca, 1986. 1979. Vitcu, D., D. Ivănescu şi C. Turliuc, Modernizare şi construcţie
Maior, L., Memorandul. Filosofia politico-istorică a petiţionalismu- Purici, Şt., Mişcarea naţională românească în Bucovina între naţională în România. Rolul factorului alogen (1832-1918),
lui românesc, Cluj-Napoca, 1992. 1775-1861, Suceava, 1998. Iaşi, 2002.
Maiorescu, T., Istoria politică a României sub domnia lui Radu, S., Modernizarea sistemului electoral din România Xenopol, A. D., Istoria partidelor politice din România,
Carol I, ed. St. Neagoe, Bucureşti, 1994. 1866-1937, Iaşi, 2005. vol.I/1, Bucureşti, 1910.
Mamina, I., Consilii de Coroană, Bucureşti, 1997. Rădulescu, M. S., Elita liberală românească (1866-1900), Zbuchea, Gh., România şi războaiele balcanice (1912—1913),
Mamina, I. şi I. Scurtu, Guverne şi guvernanţi, vol. I, Bucureşti, 1998. Bucureşti, 1999.
1866-1916, Bucureşti, 1994. Rădulescu-Zoner, Ş., România şi Tripla Alianţă la începutul Zeletin, Şt., Burghezia română. Origina şi rolul ei istoric,
Manoilescu, M., Rostul şi destinul burgheziei româneşti, secolului al XX-lea, 1900-1914, Bucureşti, 1977. Bucureşti, 1925 (1991,1997).
Bucureşti, 1942 (1997, 2002). Retegan, S., Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864), Zeletin, Şt., Neoliberalismul. Studiu asupra istoriei şi politicii
Manuilă, S. şi D. C. Georgescu, Populaţia României, Cluj-Napoca, 1979. burgheziei române, Bucureşti, 1927 (1992, 1997).
Bucureşti, 1937. Retegan, S., Reconstrucţia politică a Transilvaniei în anii
Mândruţ, St., Mişcarea naţională şi activitatea parlamentară 1861-1863, Cluj-Napoca, 2004.
a deputaţilor PNR din Transilvania între anii 1905-1910,
Oradea, 1995.
Riker, T. W., Cum s-a înfăptuit România. Studiul unei probleme XIII. România între
internaţionale, 1856-1866, trad., Bucureşti, 1944.
Michelson, P. E., Conflict and Crisis. Romanian Political Roger, A., Les fondements du nationalisme roumain
1919 şi 1947
Development, 1861-1871, New York, 1987. (1791-1921), Geneve, 2003.
Michelson, P. E., Romanian Politics, 1859-1872. From Prince Rosetti, R., Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Bucureşti, 1907 (1987).
Cuza to Prince Carol, Iaşi-Oxford-Portland, 1998.
Mitrany, D., The Land and the Peasant in Rumania. The War and
Rotman, L. şi C. Iancu, ed., The History of the Jews in ■ Ediţii de documente
Romania, vol. II, The Nineteenth Century, Tel Aviv, 2001.
Agrarian Reform (1917-1921), London-New Haven, 1930. Ancel, J., ed., Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry
Sava, E., Economia industriei transporturilor şi evoluţia agriculturii, During the Holocaust, 12 vol., Jerusalem-New York, 1986.
Moga, V. şi S. Arhire, coord., Anul 1918 în Transilvania şi industriei şi comerţului în România, 1859-1902, vol. I, Istoria
Europa Central-Estică. Contribuţii bibliografice şi istoriografice, Arimia, V., ed., Istoria Partidului Naţional-Ţărănesc. Documente
căilor ferate şi dezvoltarea progresivă a economiei generale a României
Cluj-Napoca, 2007. (1926-1947), Bucureşti, 1994.
sub influenţa industriei transporturilor, Bucureşti, 1904.
Munteanu, I., Mişcarea naţională din Banat 1881-1918, Benjamin, L., ed., Evreii din România între anii 1940-1944,
Schmidt, J., Populismus oder Marxismus. Zur Ideengeschichte der
Timişoara, 1994. vol. II-IV, Problema evreiască în stenogramele Consiliului de
Radikalen Intelligenz Rumäniens 1875-1915, Tübingen, 1992.
Murgescu, M. L., Între „bunul creştin” şi bravul român. Rolul Miniştri. Perioada unei mari restrişti, Bucureşti, 1996-1998.
Scurtu, I., coord., Marea Unire din 1918 în context internaţio
şcolii primare în construirea identităţii naţionale româneşti nal, Bucureşti, 2003. Chiriţoiu, M., ed., Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947(Documente).
(1831-1878), Bucureşti, 1999. Preliminarii militare, consecinţe politice, Bucureşti, 1997.
Sigmirean, C., Istoria formării intelectualităţii româneşti din
Netea, V., Lupta românilor din Transilvania pentru libertate Ciucă, M. D., ed., Procesul Mareşalului Antonescu. Documente,
Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj-Napoca, 2000.
naţională 1848-1881, Bucureşti, 1974. 3 vol., Bucureşti, 1996-1998.
Stan, A., Ion C. Brătianu. Un promotor al liberalismului în
Niculae, V., O istorie a social-democraţiei române, vol. I, România, Bucureşti, 1993. Ciucă, M.-D. et al., Stenogramele şedinţelor Consiliului de
Social-democraţia din România în secolul al XIX-lea. Geneza Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, 8 vol., Bucureşti,
- doctrina - acţiunea politică, Bucureşti, 1993. Stan, A., Putere politică şi democraţie în România 1859-1918,
1997-2004.
Bucureşti, 1995.
Nistor, I., Istoria unirii Bucovinei cu România, 28 noiembrie Constituţia din 1923 în dezbaterea contemporanilor; Bucureşti, 1990.
1918. Studii şi documente, Bucureşti, 1928. Stan, A. şi M. Iosa, Liberalismul politic în România. De la
origini până la 1918, Bucureşti, 1996. Dobrinescu, V. FI., I. Pătroiu şi Gh. Nicolescu, coord.,
Oldson, W. O., A Providential Anti-Semitism. Nationalism and Relaţiile militare româno-germane 1939-1944. Documente,
Polity in Nineteenth-Century Romania, Philadelphia, 1991. Stone, N., Europe Transformed, 1879-1918, London, 1983.
Bucureşti, 2000.
Oprea, I. M., România şi Imperiul Rus, vol. I (1900-1924), Stroia, M., Românii, marile puteri şi sud-estul Europei,
Lascarov Moldoveanu, A. şi S. V. Ionescu, Constituţiunea
României din 1923 adnotată cu dezbateri parlamentare şi
Oprescu, G., Pictura românească în secolul al XIX-lea, Suciu, D., Antecedentele dualismului austro-ungar şi lupta naţională jurisprudenţe, Bucureşti, 1925.
Bucureşti, 1984. a românilor din Transilvania 1848-1867, Bucureşti, 2000.
Manuilă, S., coord., Recensământul general al populaţiei
Oţetea, A. şi I. Popescu-Puţuri, red., Marea răscoală a Taylor, A. J. P., The Struggle for Mastery in Europe, României din 29 Decemvrie 1930, 10 vol., Bucureşti,
ţăranilor din 1907, Bucureşti, 1967. 1848-1918, Oxford, 1954. 1938-1941 (1994).
Mocanu, M. R., România in anticamera Conferinţei de Pace de la Bancoş, D., Social şi naţional în politica guvernului Ion Dima, N., From Moldavia to Moldova. The Soviet Romanian
Paris. Documente, Bucureşti, 1996. Antonescu, Bucureşti, 2000. Territorial Dispute, New York, 1991.
Preda, D., ed., Relaţiile româno-sovietice. Documente, vol. I, Barbul, G., Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei, ed. Dobrinescu, V. Fl., România şi organizarea postbelică a lumii
1917-1934; vol. II, 1935-1941, Bucureşti, 1999-2003. V. Fl. Dobrinescu, Bucureşti, 2001. (1945-1947), Bucureşti, 1988.
Stănescu, Fl. şi Dr. Zamfirescu, Ocupaţia sovietică în Bănică, M., Biserica Ortodoxă Română, stat şi societate în anii Dobrinescu, V. FI, România şi Ungaria de la Trianon la
România. Documente 1944-1946, Bucureşti, 1998. ’30, Iaşi, 2007. Paris (1920-1947). Bătălia diplomatică pentru Transilvania,
Bărbulescu, P., România la Societatea Naţiunilor (1929-1939). Bucureşti, 1996.
Traşcă, O. şi A.-M. Stan, Rebeliunea legionară în arhive străine
(germane, maghiare, franceze), Bucureşti, 2002. Momente şi semnificaţii, Bucureşti, 1975. Dobrinescu, V. Fl. şi D. Tompea, România la cele două
Benjamin, L., Evreii din România între anii 1940-1944.
conferinţe de pace de la Paris (1919-1920, 1946-1947). Un
Ţârău, V. şi I. M. Bucur, ed., Strategii şi politici electorale în ale studiu comparativ, Focşani, 1996.
gerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, Cluj-Napoca, 1998. Legislaţia antievreiască, Bucureşti, 1993.
Doctrinele partidelor politice. 19 prelegeri publice organizate de
Biró, S., The Nationalities Problem in Transylvania 1867-1940.
Institutul Social Român, Bucureşti, 1924.
A Social History of the Romanian Minority Under Hungarian
■ Memorialistică Rule, 1867-1918 and of the Hungarian Minority Under Enescu, I., Politica externă a României în perioada 1944-1947,
Romanian Rule, 1918-1940, Boulder-Highland Lakes- Bucureşti, 1979.
Bossy, R., Amintiri din viaţa diplomatică (1918—1940), ed. St.
New York, 1992. Frunză, V., Istoria stalinismului în România, ed. a 2-a,
Neagoe, 2 vol., Bucureşti, 1993.
Bogdan, C. şi A. Platon, Capitalul străin în societăţile anonime Bucureşti, 1990.
Carmilly-Weinberger, M., Drumul vieţii. Operaţiunea de salvare
din România în perioada interbelică, Bucureşti, 1981. Giurescu, D. C., Guvernarea Nicolae Rădescu, Bucureşti, 1996.
a evreilor refugiaţi pe graniţa ungaro-română în Transilvania
1936-1944, trad., Cluj-Napoca, 1996. Bold, E., De la Versailles la Lausanne, 1919-1932, Iaşi, 1976. Giurescu, D. C., România în al doilea război mondial
Carol al II-lea, Regele României, însemnări zilnice (1937—1951), Bold, E. şi I. Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente şi 1939-1945, Bucureşti, 1999.
ed. V. Moisuc şi N. Raus, 3 vol., Bucureşti, 1995-1998. consecinţe, Iaşi, 1998. Giurescu, D. C., Uzurpatorii. 6 martie 1945-7 ianuarie 1946,
Botoran, C., I. Calafeteanu, E. Campus şi V. Moisuc, Bucureşti, 2004.
Călinescu, A., Însemnări politice 1916-1939, ed. Al. Gh.
Savu, Bucureşti, 1990.
România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1918-1920). Grad, C. şi V. Ciubotă, 1918. Sfârşit şi început de epocă.
Triumful principiului naţionalităţilor, Cluj-Napoca, 1983. Korszakvég-korszakkezdet. The End and the Beginning of an
Crainic, N., Zile albe, zile negre. Memorii, ed. N. Lemnaru,
Braham, R. L., ed. The Tragedy of Romanian Jewry, New Era, Zalău-Satu Mare, 1998.
vol. I, Bucureşti, 1991.
York, 1994. Hausleitner, M., Die Rumänisierung der Bukowina. Die
Duca, I. G., Amintiri politice, 3 vol., München, 1981-1982.
Bucur, M., Eugenie şi modernizare în România interbelică, trad. Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumäniens
Gafencu, Gr., Însemnări politice 1929-1939, ed. St. Neagoe, Iaşi, 2005. 1918-1944, München, 2001.
Bucureşti, 1991. Haynes, R., Politica României faţă de Germania între 1936 şi
Burger, U., Zwischen Konfrontation und Kooperation.
Iorga, N., Memorii, 7 vol., Bucureşti, 1931-1939. Die ’historischen’ Parteien Romäniens in der politischen 1940, trad. Iaşi, 2003.
Manoilescu, M., Dictatul de la Viena. Memorii. Iulie-august Auseinandersetzung mit der Sowjetunion in den Jahren 1944 Heinen, A., Legiunea „Arhanghelul Mihail” - mişcare socială
1940, ed. V. Dinu, Bucureşti, 1991. und 1945, Sankt Augustin, 2003. şi organizaţie politică. O contribuţie la problema fascismului inter
Buzatu, Gh., C. Ciucanu şi Cr. Sandache, Radiografia dreptei naţional, trad. Bucureşti, 1999.
Manoilescu, M., Memorii, ed. V. Dinu, 2 vol., Bucureşti,
1993. româneşti (1927-1941), Bucureşti, 1996. Hillgruber, A., Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu.
Buzatu, Gh., V. Fl. Dobrinescu şi H. Dumitrescu, coord. Relaţii germano-romăne (1938-1944), trad. Bucureşti, 1994.
Marghiloman, Al., Note zilnice, 5 vol., Bucureşti, 1927.
România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), Iacob, Gh., Economia României (1859-1939). Fapte, legi, idei,
Pop, V., Bătălia pentru Ardeal, ed. S. Pop şi Focşani, 1999. Iaşi, 1999.
N. C. Nicolaescu, Bucureşti, 1992.
Campus, E., Politica externă a României în perioada interbelică Iacobescu, I., România şi Societatea Naţiunilor, 1919-1929,
Sănătescu, C., Jurnal, Bucureşti, 1993. (1919-1939), Bucureşti, 1975. Bucureşti, 1988.
Sebastian, M., Jurnal, 1935-1944, ed. G. Omăt şi Campus, E., Din politica externă a României 1913-1947, Iancu, C., Evreii din România. De la emancipare la marginalizare
L. Volovici, Bucureşti, 1996. Bucureşti, 1980. 1919-1938, trad. Bucureşti, 2000.
Campus, E., Mica înţelegere (1921-1938), Bucureşti, 1997. Iancu, Gh., The Ruling Council. The Integration of Transylvania
into Romania 1918-1920, Cluj-Napoca, 1995.
■ Lucrări Ciachir, N., Marile Puteri şi România 1856-1947, Bucureşti,
1996. Ioanid, R., The Sword of the Archangel. Fascist Ideology in
Achim, V. şi C. Iordachi, România şi Transnistria: problema
Ciobanu, V., Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvă Romania, New York, 1990.
Holocaustului, Bucureşti, 2005.
neni, 1918-1944, Sibiu, 2001. Ioanid, R., Evreii sub regimul Antonescu, Bucureşti, 1997.
Agrigoroaiei, I., România interbelică, vol. I, Iaşi, 2001.
Ciorănescu, G., Bessarabia. Disputed Land between East and Ioanid, R., The Holocaust in Romania. The Destruction of
Agrigoroaiei, I. şi G. Palade, Basarabia în cadrul României West, München, 1985; Bucharest, 1993. Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944,
întregite, 1918-1940, Chişinău, 1993. Chicago, 2000.
Ciupercă, I., Opoziţie şi putere în România anilor 1922-1928,
Ancel, J., Contribuţii la istoria României. Problema evreiască Iaşi, 1994. Ioanid, R., The History of the Jews in Romania, vol. IV, The
1933-1944, trad, 3 vol. Bucureşti, 2001-2003. Holocaust, Tel Aviv, 2002.
Cojocaru, G. E., Integrarea Basarabiei în cadrul României
Ancel, J., Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iaşi. 29 iunie (1918-1923), Bucureşti, 1997. Ionescu, Gh., Comunismul în România, 1944-1964, trad.,
1941, trad, Ierusalim-Iaşi, 2005. Bucureşti, 1994.
Constantin, I., România, Marile Puteri şi problema Basarabiei,
Axenciuc, V., Evoluţia economică a României. Cercetări statisti- Bucureşti, 1995. Ionescu, M. E. şi L. Rotman, ed., The Holocaust and Romania.
co-istorice 1859-1947, vol. 1, Industria; vol. 2, Agricultura:, History; and Contemporany Signifiance, Bucharest, 2003.
Constantiniu, Fl., Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul
vol. 3, Monedă - Credit - Comerţ - Finanţe publice,
Ribbentrop-Molotov, Bucureşti, 1991. Iordache, A., Ion I. C. Brătianu, Bucureşti, 1994.
Constantiniu, Fl., Al. Duţu şi M. Retegan, România în Iordachi, C., Charisma, Politics and Violence. The Legion of the
Axenciuc, V., Avuţia naţională a României. Cercetări istorice război 1941-1945. Un destin în istorie, Bucureşti, 1995. „Archangel Michael” in Interwar Romania, Trondheim, 2004.
comparate, 1860-1939, Bucureşti, 2000.
Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două Jowitt, K., ed., Social Change in Romania, 1860-1940. A
Axworthy, M., C. Scafeş şi C. Crăciunoiu, Third Axis, războaie mondiale, 3 vol. Bucureşti, 1972-1975. Debate on Development in a European Nation, Berkeley, 1978.
Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War,
David, E., Futurismo, dadaismo e avanguardia romena: contami- Kiriţescu, C. I., România în al doilea război mondial, 2 vol.,
1941-1945, London, 1995.
nazioni fra culture europee (1909-1930), Torino, 2006. Bucureşti, 1995.
Baciu, N., Agonia României 1944-1948. Dosarele secrete acuză,
Dima, N., Bessarabia and Bukovina. The Soviet-Rumanian Kuller, H., Evreii din România anilor 1944-1949,
Cluj-Napoca, 1990; Bucureşti, 1997.
Territorial Dispute, New York, 1982. Bucureşti, 2002.
BIBLIOGRAFIE
Lăcustă, I., Zece alegeri interbelice 1918-1937. Cine a câştigat?,

Bucureşti, 1998.
Ronnett, A. E., Romanian Nationalism. The Legionary
Movement, Chicago, 1974 (1995).
XIV. Regimul comunist din
Leuştean, L., România, Ungaria şi Tratatul de la Trianon Rusenescu, M. şi I. Saizu, Viaţa politică în România
România (1948-1989)
(1918-1920), Iaşi, 2002. 1922-1928, Bucureşti, 1979.
Livezeanu, I., Cultură şi naţionalism în România Mare Saiu, L., The Great Powers and Romania, 1944-1946. A Study
1918-1930, trad., Bucureşti, 1998. of the Early Cold War Era, New York, 1992. ■ Ediţii de documente
Machedon, L. şi E. Scoffham, ed., Romanian Modernism. The Saizu, I., Modernizarea României contemporane (Perioada interbe Cătănuş, I., Cazul Ştefan Foriş. Lupta pentru putere în P.C.R. De
Architecture of Bucharest, 1920-1940, Cambridge, 1999. lică) - Pas şi impas, Bucureşti, 1991; Iaşi, 2003. la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu, Bucureşti, 1999.
Madgearu, V., Agrarianism, capitalism, imperialism. Sălăgean, M., Administraţia sovietică în Nordul Transilvaniei Ciucă, M.-D., ed., Procesul lui Iuliu Maniu (Ancheta. Procesul
Contribuţiuni la studiul evoluţiei sociale româneşti, Bucureşti, (noiembrie 1944-martie 1945), Cluj-Napoca, 2002. public. Sentinţa), 4 vol., Bucureşti, 2001.
1936 (Cluj-Napoca, 1999; Iaşi, 1999).
Scafeş, C. I., H. Vl. Şerbănescu, I. I. Scafeş, C. Andronic, Colfescu, S., N. Henegariu, A. Dumitriu şi Cr. Cantacuzi-
Madgearu, V., Evoluţia economiei româneşti după războiul no, ed., Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducării
I. Dănilă şi R. Avram, Armata română 1941-1945,
mondial (1940), ed. D. Poenaru, Bucureşti, 1995. din închisorile Piteşti, Gherla, Bucureşti, 1995.
Bucureşti, 1996.
Maner, H.-Chr., Parlamentarismul în România (1930-1940), Giugariu, M., ed., Principiul bumerangului. Documente ale
Scurtu, L., Viaţa politică din România 1918-1944,
Bucureşti, 2004. procesului Lucreţiu Pătrăşcanu, Bucureşti, 1996.
Bucureşti, 1982.
Maner, H.-Chr., Multikonfessionalität und neue Staatlichkeit. Mocanu, M. R., Cenzura comunistă. Documente, Bucureşti,
Scurtu, I., Istoria Partidului Naţional-Ţărănesc, ed. a 2-a,
Orthodoxe, griechisch-katholische und römisch-katholische Kirche 2001.
revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1994.
in Siebenbürgen und Altrumänien zwischen den Weltkriegen Oprea, M., Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documen
(1918-1940), Stuttgart, 2007. Scurtu, I., Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regi te 1949-1989, Iaşi, 2002.
Manoilescu, M., Rostul şi destinul burgheziei româneşti, mului politic de la democraţie la dictatură, Bucureşti, 1996.
Oprea, M., Securiştii partidului. Serviciul de cadre al P.C.R ca
Bucureşti, 1942 (1997, 2002). Scurtu, I., Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, poliţie politică. Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de
Manuilă, S. şi D. C. Georgescu, Populaţia României, Bucureşti, 2001. Partid Braşov, Iaşi, 2002.
Bucureşti, 1937. Scurtu, I., ed., Political Structures in Central and Southeastern Retegan, M., Război politic în blocul comunist. Documente,
Europe (1918-2001), vol. I, Romania, Bucharest, 2003. Bucureşti, 2002.
Manuilă, S. şi W. Filderman, The Jewish Population in
Romania during World War II, ed. K. W. Treptow, Iaşi, Seişanu, R., Principiul naţionalităţilor: originile, evoluţia şi Scurtu, I., România. Retragerea trupelor sovietice. 1958,
1994. Bucureşti, 1996.
elementele constitutive ale naţionalităţilor. Tratatele de pace de la
Marinescu, A. S., 1944-1958. Armata Roşie în România, Versailles, Saint-Germain, Trianon, Neuilly, Sèvres, Lausanne,
2 vol., Bucureşti, 2001. ed. C. Schifirneţ, Bucureşti, 1996. ■ Memorialistică
Mitrany, D., The Land and the Peasant in Rumania. The War and Simion, A., Dictatul de la Viena, ed. a 2-a, Bucureşti, 1996. Betea, L., Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea
Agrarian Reform (1917-1921), London-New Haven, 1930. României, Arad, 1995; Cluj-Napoca, 2001.
Spector, Sh. D., România la Conferinţa de Pace de la Paris.
Moisuc, V., Premisele izolării politice a României (1919-1940), Diplomaţia lui Ion I. C. Brătianu, trad., Iaşi, 1995. Brucan, S., Generaţia irosită. Memorii, Bucureşti, 1992.
Bucureşti, 1991. Ioanid, I., Închisoarea noastră cea de toate zilele, 5 vol.,
Şandru, D., Populaţia rurală a României între cele două războaie
Nagy-Talavera, N., O istorie a fascismului în Ungaria şi mondiale, Iaşi, 1980. Bucureşti, 1991-1997 (3 vol., 1999-2002).
România, trad., Bucureşti, 1996. Niculescu-Mizil, P., De la Comintern la comunism naţional.
Tănăsescu, Fl., Parlamentul şi viaţa parlamentară din România
Niculae, V., O istorie a social-democraţiei române, vol. II Despre Consfătuirea partidelor comuniste şi muncitoreşti,
(1930-1940), Bucureşti, 2000.
(1900-1948), Bucureşti, 1997. Moscova, 1969, Bucureşti, 2001.
Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-1928,
Oprea, I. M., România şi Imperiul Rus, vol. II (1924-1947), Sfetcu, P., 13 ani în anticamera lui Dej, Bucureşti, 2000.
3 vol., Bucureşti, 1929.
Bucureşti, 2003. Ţugui, P., Istoria şi limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej.
Treptow, K. W., ed., Romania and World War II, Iaşi, 1996. Memoriile unui fost şef de secţie a CC al PMR, Bucureşti, 1999.
Ornea, Z., Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea,
Bucureşti, 1980. Ţîrău, L. C., Între Washington şi Moscova. Politicile de securitate
naţională ale SUA şi URSS şi impactul lor asupra României
Ornea, Z., Anii treizeci. Extrema dreaptă românească,
(1945-1965), Cluj-Napoca, 2005.
■ Lucrări
Bucureşti, 1995. Almond, M., The Rise and Fall of Nicolae and Elena Ceausescu,
Vago, R. şi L. Rotman, ed., History of the Jews in Romania,
Petculescu, C., Mişcarea legionară. Mit şi realitate, Bucureşti, London, 1992.
vol. III, Between the Two World Wars, Jerusalem, 1996.
1997. Barbu, B., Vin americanii! Prezenţa simbolică a Statelor Unite în
Veiga, Fr., Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultrana- România Războiului Rece, Bucureşti, 2006.
Puşcaş, V., Speranţă şi disperare. Negocieri româno-aliate,
ţionalismului, trad., Bucureşti, 1993.
1943-1944, Bucureşti, 1995. Bălan, I., Regimul concentraţionar din România 1945-1964,
Vesa, V. şi V. Puşcaş, coord., Dezvoltare şi modernizare Bucureşti, 2000.
Quinlan, P. D., Ciocnire deasupra României. Politica anglo-ame-
ricană faţă de România 1938—1947, trad., Iaşi, 1995. în România interbelică, 1919-1939. Culegere de studii, Bâtfoi, D.-L., Petru Groza, ultimul burghez. O biografie,
Quinlan, P. D., Regele playboy - Carol al II-lea de România,
trad., Bucureşti, 2001. Volovici, L., Ideologia naţionalistă şi „problema evreiască”. Eseu Behr, E., „Sărută mîna pe care n-o poţi muşca”. Românii
despre formele antisemitismului intelectual în România anilor ’30, şi Ceauşeştii. Investigaţia unui blestem al istoriei, trad.,
Quinlan, P. D., ed., The United States and Romania. Bucureşti, 1999.
trad., Bucureşti, 1995.
American-Romanian Relations During the Twentieth Century,
Watts, L. L., O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta Betea, L., Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist.
Woodland Hills, 1988.
pentru reformă, 1918-1941, trad., Bucureşti, 1994. Studiu de caz, Bucureşti, 2001.
Radu, S., Electoratul din România în anii democraţiei parlamenta
Boia, L., coord., Miturile comunismului românesc, Bucureşti,
re 1918-1937, Iaşi, 2004. Weber, E., Dreapta românească, trad., Cluj-Napoca, 1995.
1998.
Radu, S., Modernizarea sistemului electoral din România Zaharia, G., Romania’s Contribution to the Defeat of Nazi
Boldur-Lăţescu, Gh., Genocidul comunist în România, 4 vol.,
1866-1937, Iaşi, 2005. Germany, Bucharest, 1975. Bucureşti, 1992-2003.
Roberts, H. L., Rumania. Politics of an Agrarian State, New Zeletin, Şt., Neoliberalismul. Studiu asupra istoriei şi politicii Caşu, I., Politica naţională în Moldova sovietică (1944-1989),
Haven, 1951. burgheziei române, Bucureşti, 1927 (1992, 1997). Chişinău, 2000.
Jela, D., Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste,

Câmpeanu, P., Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, 2002.
Bucureşti, 2001.
XV. România între 1990
Cârneci, M., Artele plastice în România 1945-1989,
Bucureşti, 2000. Jowitt, K., Revolutionay Breakthrough and National şi 2007 sau tranziţia cu
Development. The Case of Romania 1944-1965, Berkeley-
Cernat, P., I. Manolescu, A. Mitchievici şi I. Stanomir,
Los Angeles, 1971.
specific naţional
Explorări in comunismul românesc, 2 vol., Iaşi, 2004-2005.
Cesereanu, R., Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii, King, R. R., A History of the Romanian Communist Party,
Iaşi, 2004. Stanford, 1980.
Cesereanu, R., ed., Comunism şi represiune în România. Istoria Kligman, G., Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în
România lui Ceauşescu, trad., Bucureşti, 2000. Abraham, Fl., România de la comunism la capitalism. O istorie
tematică a unui fratricid naţional, Iaşi, 2006.
Kunze, T., Nicolae Ceauşescu - o biografie, trad., Bucureşti, 2002. care nu tace, nu doarme, nu iartă şi nu minte! Bucureşti, 2006.
Cioroianu, A., Ce Ceauşescu qui hante les Roumains. Le mythe,
les representations et le culte du Dirigeant dans la Roumanie Levy, R., Gloria şi decăderea Anei Pauker, trad., Iaşi, 2002. Barbu, D., Republica absentă. Politică şi societate în România
communiste, Bucarest, 2004 (2005). Marinescu, A. S., 1944-1958. Armata Roşie în România, posteomunistă, Bucureşti, 1999.
Cioroianu, A., Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria 2 vol., Bucureşti, 2001.
Gabanyi, A. U., Revoluţia neterminată, trad., Bucureşti, 1999.
comunismului românesc, Bucureşti, 2005. Micu, M., Dosar Ana Pauker, Bucureşti, 1991.
Ciuceanu, R., Regimul penitenciar din România (1940-1962), Gallagher, T., Democraţie şi naţionalism în România,
Mihalache, A., Istorie şi practici discursive în România „democrat-
Bucureşti, 2001. populară”, Bucureşti, 2003. 1989-1998, trad., Bucureşti, 1999.
Deletant, D., Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej Munteanu, M., ed., Romania and the Warsaw Pact, Gallagher, T., Furtul unei naţiuni. România de la comunism
şi statul poliţienesc, 1948-1965, trad., Bucureşti, 1990; 1955-1989, 2 vol., Bucharest, 2002. încoace, trad., Bucureşti, 2004.
Iaşi, 2001.
Murgescu, B., coord., Revoluţia română din decembrie 1989.
Deletant, D., România sub regimul comunist, trad., Bucureşti, Geran Pilon, J., The Bloody Flag. Post-Communist
Istorie şi memorie, Iaşi, 2007.
1997. Nationalism in Eastern Europe - Spotlight on Romania,
Möller, Fl., Politică şi istoriografie în România, 1948-1964,
Deletant, D., Ceauşescu şi Securitatea. Constrângeri şi disidenţă în New Brunswick-London, 1992.
Cluj-Napoca, 2003.
România anilor 1965—1989, trad., Bucureşti, 1998.
Mureşan, M., Evoluţii economice 1945-1990, Bucureşti, 1995. Granqvist, R., Revolution’s Urban Landscape. Bucharest Culture
Deletant, D. şi M. Ionescu, Romania and the Warsaw Pact
Negrici, E., Literature and Propaganda in Communist Romania, and Postcommunist Change, Frankfurt am Main-New York,
1955-1989, Bucharest, 2004.
Bucharest, 1999. 1999.
Deletant, D. şi M. Pearton, Romania Observed. Studies in
Olteanu, Cr.-L., E.-S. Gheonea şi V. Gheonea, Femeile în
Contemporary Romanian History, Bucharest, 1998. King, Ch., Post-Soviet Moldova. A Borderland in Transition,
România comunistă. Studii de istorie socială, Bucureşti, 2003.
Dobre, F., Securitatea. Structuri-cadre, obiective şi metode, vol. I London, 1994.
Onişoru, Gh., ed., Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din
(1948-1967), vol. II (1967-1989), Bucureşti, 2006.
România, 1944-1962, Bucureşti, 2003. Nastasă, L. şi L. Salat, Modelul românesc de relaţii inte-
Dumitrescu, V. C., O istorie a exilului românesc (1944-1989), retnice. Interethnic Relations in Post-Communist Romania,
Quinlan, D. P., ed., The United States and Romania.
ed. V. Frunză, Bucureşti, 1997.
American-Romanian Relations During the Twentieth Century, Cluj-Napoca, 2000.
Fischer, M. E., Nicolae Ceauşescu. A Study in Political Woodland Hills, 1988.
Leadership, Boulder, 1989. Nelson, D., Romania after Tyranny, Boulder, 1992.
Păiuşan, Cr., D. N. Ion şi M. Retegan, Regimul comunist din
Frunză, V., Istoria stalinismului în România, ed. a 2-a, România, o cronologie politică (1945-1989), Bucureşti, 2002. Paşti, Vl., The Challenges of Transition. Romania in Transition,
Bucureşti, 1990. Boulder-New York, 1997.
Rădulescu-Zoner, Ş., D. Buşe şi B. Marinescu, Instaurarea
Frunză, V., Istoria comunismului în România, Bucureşti, 1999. totalitarismului comunist în România, Bucureşti, 1995 (2002).
Pavel, D. şi I. Huiu, „Nu putem reuşi decât împreună”. O istorie
Gabanyi, A. U., Literatura şi politica în România după 1945, Roşca, N., Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Baia Mare, analitică a Convenţiei Democratice, 1989-2000, Iaşi, 2003.
trad., Bucureşti, 2001. 1998.
Gabanyi, A. U., Cultul lui Ceauşescu, trad., Iaşi, 2003. Scurtu, I., ed., Political Structures in Central and Southeastern Rus, A., Mineriadele între manipulare politică şi solidaritate
Georgescu, Vl., Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români Europe (1918-2001), vol. I, Romania, Bucharest, 2003. muncitorească, Bucureşti, 2007.
1944-1977, ed. R. Popa, Bucureşti, 1991. Siani-Davies, P., The Romanian Revolution of December 1989, Rühl, C. şi D. Dăianu, Romania 2000. 10 Years of Transition.
Gilberg, T., Modernisation in Romania Since World War II, Ithaca-London, 2005.
Past, Present and Future, Bucharest, 2000.
New York, 1975. Şomâcu, S. S., Radiografia puterii. Elitele politice din România
Gilberg, T., Nationalism and Communism in Romania. The în anii 1945-1989, Craiova, 2003. Sandu, D., Spaţiul social al tranziţiei, Iaşi, 1999.
Rise and Fall of Ceausescu's Personal Dictatorship, Boulder- Tănase, St., Elite şi Societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, Scurtu, I., ed., Political Structures in Central and
Oxford, 1990. 1948-1965, Bucureşti, 1998. Southeastern Europe (1918-2001), vol. I, Romania,
Gillet, O., Religie şi naţionalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române Tismăneanu, Vl., Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a Bucharest, 2003.
sub regimul comunist, Bucureşti, 2001. comunismului românesc, Iaşi, 2005.
Harrington, J. F. şi B. J. Courtney, Relaţiile româno-americane Stan, L., ed., Romania in Transition, Aldershot-Brookfield-
Troncotă, C., Istoria Securităţii regimului comunist din România,
1940-1990, trad., Iaşi, 2002. Dartmouth, 1997.
vol. I, 1948-1964, Bucureşti, 2003.
Hazard, E. W., Cold War Crucible. United States Foreign Policy Ţîrău, L. C., Între Washington şi Moscova. Politicile de securitate Stoica, St., România 1989-2005. O istorie cronologică,
and the Conflict in Romania, 1943-1953, New York, 1996. naţională ale SUA şi URSS şi impactul lor asupra României Bucureşti, 2005.
Hlihor, C. şi I. Scurtu, The Red Army in Romania, Iaşi- (1945-1965), Cluj-Napoca, 2005.
Oxford-Portland, 2000. Stoiciu, A., Enigmes de la séduction politique: les élites roumaines
Vasile, Cr., Între Vatican şi Kremlin. Biserica Greco-Catolică în
timpul regimului comunist, Bucureşti, 2003. entre 1989 et 1999, Bucarest-Montréal, 2000.
Ionescu, Gh., Comunismul în România, 1944-1964, trad.,
Bucureşti, 1994. Vălenaş, L., Memorialul stalinismului. România între anii Tismăneanu, Vl., Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor,
Ionescu-Gură, N., Nomenclatura Comitetului Central al 1949-1965, Bucureşti, 2003. Iaşi, 1999.
Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 2006. Verdery, K., Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub
Tudor, M. şi A. Gavrilescu, Democraţia la pachet - Elita
Ioniţoiu, C., Rezistenţa anticomunistă din munţii României, Ceauşescu, trad., Bucureşti, 1994.
1946-1958, Bucureşti, 1993. politică în România postcomunistă, Bucureşti, 2002.
Verona, S., Military Occupation and Diplomacy. Soviet Troops in
Ioniţoiu, C., Cartea de Aur a rezistenţei româneşti împotriva Romania, 1944-1958, Durham-London, 1992. Verdery, K., The Vanishing Hectare. Property and Value in
comunismului, 2 vol., Bucureşti, 1995-1996. Vianu, L., Censorship in Romania, Budapest, 1998. Postsocialist Transylvania, Ithaca, 2003.
Indice
Indice alcătuit de Maria Ghitta,

Daniela Mârza, Marcela Sălăgean,
Virgil Leon şi Tudor Sălăgean
Alba Julae. Vezi Alba-lulia Angelescu, I. N., 435 Arbureştii, familie boierească, 204 Auschwitz, 474 Balica, 150
Albania, 496, 519, 543, 125, 255, Angevinii. Vezi Anjou Arcadiopolis, 114 Australia, 454 Balint, Simion, 377, 378
Aachen, 102,122 414-416, 454 Anghel, Atanasie, 255, 264 Archiud, 82 Austria, 131, 140, 254, 255, 262, Balş, familie boierească, 338
Aaron, Petru Pavel, 340 Albericus Trius-Fontium, 130 Anglia, 158, 205, 290, 300, 336, Arcidava, 62,84 267, 301, 307, 328, 349, 351, Balta Liman, Convenţia de la, 351,
Aaron de Roşia, Alexandru, 333 Albert de Habsburg, 139 349, 352, 383, 387, 393, 396, 352, 356, 357, 377, 382, 387, 380, 382
Arcy, oscilaţia, 11
Aba, Amadé, 138 Albini, Septimiu, 447 398, 405, 415, 420, 448, 469. 408, 409, 413, 415, 416, 420,
Ardagast, 93 Baltis, divinitate, 74
Vezi şi Marea Britanie 430, 431, 443, 444, 449, 475,
Aba, Ladislau, 130 Alburnus Maior, 61, 64-66, 72. Banabic/Vâlcele, tip arheologic, 19
Ardeal. Vezi Transilvania 498, 526
Aba, Laurenţiu, 131,143 Vezi şi Roşia Montană Anjou, dinastie, 156, 163, 189
Ardeleanu, Ion, 513 Banat, cultură arheologică
Ankara, 157, 187 Austria Superioară, 317
Aba, neam nobiliar, 134 Alcedar, 105 neolitică, 15
Argeş, judeţ, 46, 142, 170, 177 Austro-Ungaria, 79, 80, 391-393,
Aba, Petru, 143 Alecsandri, Vasile, 368, 370, 371 Anna Comnena, 108, 125 Banat, ducat, 107, 111-113
Argeş, mitropolie, 153, 174, 395-403, 405, 406, 409, 411,
Abaúj, 242 Alexandria (Egipt), 178, 245, 255 Anonymus, 106, 107, 110, 113, Banat, provincie istorică, 11, 15,
185, 200 414, 429, 435, 466
114, 120, 121. Vezi şi Notarul 29, 40, 43, 52-54, 56, 57, 62, 66,
Abaza-Paşa, 243 Alexandru, domn al Moldovei, 185 Argeş, oraş, 144, 161, 175, 177 Averescu, Alexandru, 404,
Anonim 69, 79, 80, 87-89, 93, 102, 105,
Abrud, 217, 261, 284, 332, 335 Alexandru I Aldea, 188, 189 Argeş, râu, 10, 105, 170, 402 405, 459
Anselm de Braz, 122 113, 134, 139, 143, 151, 159,
Acichorios, 35 Alexandru I Pavlovici, ţar al Argeş, ţinut, 471 Axiopolis, 84, 115
Antim, mitropolit, 177 163, 166, 171-174, 176, 177,
Acidava, 62 Rusiei, 369 Azarie, călugăr, cronicar, 215
Antim Ivireanul, 286-288, 308 Argeş, voievodat, 143-145, 170 . 182, 186, 187, 189-191, 205,
Acornion din Dionysopolis, 33, 40 Alexandru al ll-lea Nikolaievici, ţar Azizos. Vezi Deus Azizos Bonus 208, 225, 265, 280, 283, 300,
Antiohia, 245, 250, 255 Argeşului, mănăstirea, 293
al Rusiei, 392 Puer 301, 303, 306, 310, 311, 313,
Adamklissi. Vezi Tropaeum Traiani Argetoianu, Constantin, 458
Alexandru cel Bun, 165, 170, Antipa, Grigore, 439 314, 333, 340, 341, 348, 366,
Adrastia, divinitate, 74 Azov, cetate, 196
175-177, 181, 185, 187-189, Antonescu, Ion, 472-476, 485 Arian, 33 368, 377, 378, 392, 401, 406,
Adrian, cetate, 137 Azov, mare, 130, 259
195, 212, 319 Antonescu, Mihai, 474, 476 Arieş, râu, 92, 107, 135 411-414, 416, 425, 443, 444,
Adrianopol, localitate, Tratatul de Arieş, scaun secuiesc, 172, 280 446, 449, 461, 465, 490
Alexandru cel Mare, 32, 35, 51 Antonie-Vodă din Popeşti,
la, 102, 127, 157, 321, 350-352, Banatska Palanka, 51
Alexandru cel Rău, 202, 224 252,254 Ariuşd, 16
363, 364, 424, 425, 432
Alexandru Coconul, 235 Antoninus Pius, 65, 85 Armenia, 51 Band, 90
Aegyptus. Vezi Egipt Babadag, cultură hallstattiană, 29
Anvers, 547 Arnota, mănăstire, 293 Band-Noşlac, orizont cultural, 91
Alexandru lliaş („Grecul"), 235, 237,
Aegyssus (azi Tulcea), 84, 115 Babadag, localitate, 225, 369
239, 257 Apa, 23, 76 Arnulf, rege german, 103, 110 Bánffy, Dionisie, 261
Aelianus, T. Plautius Silvanus, Baba Novac, 229
Alexandru Lăpuşneanu, 204, 205, Apáczai Csere, János, 290 Aron, comitopol, 115 Banská Bystrica, 241
43, 50, 83
215, 217 Babeş, Victor, 439 Bar, 286
Aelius, antroponimic, 61, 64 Apafi, Mihail (Mihály), 250, Aroneanu, mănăstire, 292
Alexandru Mircea, 201, 205, 215 252-254, 256-258, 261-263, Bacalbaşa, Constantin, 423 Baranga, cetăţuie, 108
Aelius, P., antroponimic, 61 Aron-Vodă Tiranul, 205, 224, 225,
Alexandru (Sandrin), tatăl lui 267, 290, 291, 315 228, 288 Bacău, judeţ, 305 Baranyai Decsi, János, 216
Aesculap, 70
Ştefan Lăcustă, 203 Apafi al ll-lea, Mihail, 262, 263, Árpád, 106, 107, 110, 111, 113, Bacău, localitate, 161, 171, 361 Baraolt (Boralt), 122
Afganistan, 520 311
Alexăndrel, domn al Moldovei, 114, 119, 120 Bacău, ţinut, 171, 282, 301, 302 Bărboşi, 62. Vezi şi Piroboridava
Africa, 58, 70 188 Apahida, 36, 90, 91 Arpadienii, dinastie, 137, 143, Bach, Alexander von, 443 Barbu, Eugen, 513, 534n
Afumaţi, 305 Alexios I Comnenul, 108, 115, Apalaustus, sclav, 65 156, 189 Baden-Coţofeni, bloc cultural Barca, 25
Agapia, 292 117, 125 Apatiu, 190 Arrubium, 84, 115 al bronzului, 19 Barcău, 89
Agighiol, 34 Alexios al III-lea Anghelos, 127 Apis, 74 Arsenescu, Gheorghe, 490 Baduario, Sebastiano, 205 Barclay, George, 401
Agrij, râu, 107 Allexandro Moldaowicz, 147 Apold, 122 Asachi, Gheorghe, 328, 265 Bagdad, 394 Barcsai, Acaţiu, 249, 250, 278,
Ahmed I, 239 Almaş, râu, 107 Apoldu, 331 Asan, 126, 127 Bahlui, 105, 118 290, 301
Ahtum, 112, 113, 136, 151 Almăj, district, 173 Apollo, 74 Bariţ, George, 368, 445-447
Asăneştii, dinastie, 118, 125, Baia (Civitas Moldaviae), 147, 160,
Aiton, 66 Álmos, 110 Apollo Augustus, 53 127, 156 175, 196, 218, 282, 364 Barnier, Michel, 531
Aiud, 30, 92, 289-291, 341 Alpi, 10 Apollodor din Damasc, 26, 57, 74 Asia, 32, 186, 293, 521 Baia de Aramă, 22, 160, 243, 282, Barnovschi, mănăstire, 286, 338
Akkerman, localitate, Convenţia Alpii Răsăriteni, 91 Apollo Granus, 74 Asia Centrală, 88, 130 305, 362 Barnovschi, Miron, 237, 239,
de la, 233, 349, 350, 352, 354. Altinum, 84 Baia de Criş, 22, 261, 284 272, 292
Apollonia, 30, 40, 83 Asia Mică, 28, 29, 35, 56, 58, 77,
Vezi şi Cetatea Albă
Alutus, 52,60. Vezi şi Olt Apor, Petru, 291 88, 220, 394 Baia de Fier, 243, 282, 305 Barton, Edward, 224
Ákos, Erney, 132, 133
America, 448 Apor, Ştefan, 261 Atargatis, 74 Baia Mare, 242, 261,263, 266, 284, Basarab I, 144, 145, 181, 183
Akus, 119 289, 306
Amlaş, 168, 183, 186, 187, 193 Apostol, Gheorghe, 497-499, 506, Atelkuzu (Etelkuzu), 109, 116 Basarabi, cultură hallstattiană,
Alanus fluvius. Vezi Prut Baia-Sprie, 242 29, 30
Ammon, 74 511, 521 Atena, 468
Alatheus, 89 Baiazid I, 185-187, 209 Basarabia, 94, 105, 178, 301, 352,
Ampelum, 64-66, 69. Vezi şi Appian, 42 Athanaric, 88, 89
Alavivus, 89 Baiazid al ll-lea, 209 369, 392, 394, 401, 406-408,
Zlatna Apulum, 55-59, 61, 63-67, 69, 72, Atheas, 32
Alba, comitat, 132,168, 171, 265, 410, 413, 451, 454, 455, 458,
Amyntas, 56 78,79,107. Vezi şi Alba-lulia Athos, 178, 200, 215, 235, 243, Baksa, Gheorghe (Georgius), 143
280, 332, 335 459, 461, 465, 468, 469, 471,
Anatolia, 16 Apuseni. Vezi Carpaţii Occidentali 245 Balaton, 39 473-475, 477, 479, 491,
Alba, judeţ, 16, 23, 114, 218 (Apuseni)
Anca, rudă a lui lancu de Atlantic, 505, 510 Balc, 149 504, 506
Albac, 335 Aquileia, 67, 79
Hunedoara, 191 Attalos, 86 Balcani, munţi, 31, 34, 37, 40, 83, Basarabii, dinastie, 167, 186, 198,
Alba Giule. Vezi Alba-lulia Aquincum, 56, 66, 75
Anca, soţia lui Stănislav Hraboru, Attila, 89, 120 114, 115, 118, 125, 126, 225 200, 202
Alba-Hudeşti, 108 218 Arabia Saudită, 210 Augsburg, 78, 111 Balcani, peninsulă, 14, 15, 17, 26, Basarabi-Murfatlar, 104, 108, 151
Alba-lulia, localitate, 91,103,105, Ancona, 35 Arad, comitat, 139, 170, 280, 28, 29, 31, 33, 35, 37, 89, 90, 92,
Augusta Treverorum, 67 Basarab Laiotă, 194, 197
107, 114, 120, 122, 130, 131, 301, 335 93, 96, 99, 102, 115, 116, 118,
Andersen, Hans Christian, 369 Basarab Ţepeluş, 197, 200
136, 137, 139, 151-153, 161, Augustus (August), 40, 42, 43, 50, 125-127, 135, 142, 144, 156,
Andrei al ll-lea, 118, 120, 122, 124, Arad, judeţ, 92 53, 62, 74 Basel, 290
174,175,192, 207,212-214, 160, 186, 208, 214, 225, 245,
216, 217, 225, 227, 228, 241, 128, 129, 152, 163, 322 Arad, localitate, 35, 105, 233, 279, Aurelian, Petre S., 422, 423, Bassus, C. lulius Quadratus, 56
254, 284, 285, 338, 346, 347,
264, 277, 289-291, 312, 332, Andrei al Ill-lea, 136-139, 143 368, 379, 411, 448 435, 438 392-394, 398, 405, 471, 485n, Basta, Gheorghe, 228, 229, 237
335, 336, 341,378,405, Andrei de Cracovia, episcop, 184 Arafat, Yasser, 520 Aurelianus (Aurelian), 79, 81, 87, 532, 533 Bastiza, antroponimic dacic, 60
411-413, 443, 455, 461, 462 Angelescu, Constantin, 406, 416, Arbore, mănăstire, 203, 219 88, 107 Balduin de Flandra, 127 Bathoreştii (Báthory), familie
Alba-lulia, ţinut, 471 458, 464 Arbure (Arbore), Luca, 202 Aurelius, antroponimic, 64 Balea, cnez, 140 princiară, 228, 248, 276
Bendis, zeiţă, 40 498, 500-502, 508, 511, Braşov, localitate, 105, 160, 161, 487, 489, 491, 492, 494, Candia, 257
Báthory, Andrei, 227, 228
512, 514, 166, 171, 174, 181, 186, 187, 498-502, 504-506, 509-513, Cantacuzinii (Cantacuzino),
Báthory, Cristofor, 207 Benedict, episcop de Oradea, 137
Bodrogkeresztúr/Gorneşti, cultură 190, 212, 213, 217, 218, 222, 515, 516, 519-523, 526-533, familie, 224, 252-256, 289, 293,
Báthory, Gabriel, 234-236, Benedict, locţiitor de vicevoievod,
arheologică eneolitică, 16-18 223, 228, 234, 237, 238, 261, 535, 538, 540, 542 295, 329, 338
238, 240 137
263, 273, 280, 283, 289-291, Buczacz, 257 Cantacuzino, Andronic, 224
Benedict al XlV-lea, 322 Boemia, 121, 132, 133, 140, 146,
Báthory, Sigismund, 207, 297, 306, 307, 330, 340, 341,
156, 161, 316, 317 Buda, 131, 133, 137, 157, 188, Cantacuzino, Casandra, 259
224-229, 237 Benefal, divinitate, 74 371, 373, 402, 403, 443, 518
Bogdan I, 149, 163, 184, 217 194, 199, 206, 209, 222, 262,
Báthory, Ştefan, 158, 207, 214 Cantacuzino, Constantin,
Beneš, Edvard, 468 Bratei, 90, 91, 94 276, 326, 342
Bogdan al ll-lea, 188, 195 postelnic, 252
Batoţi, 87 Bennett, J., 55 Bratei-lpoteşti-Costişa, cultură Budai-Deleanu, Ion, 325, 342
Bogdan al lll-lea cel Orb, 199, 202 Cantacuzino, Dimitrie, 372
Battarios, 76 Bereg, 90,163, 177, 238, 242, 266 arheologică, 151 Budapesta, 343, 397, 411,
Bogdan, Corneliu, 509 Cantacuzino, Dumitraşcu, 258
Batu, 130, 131 Beria, Lavrenti, 496-498, 523 Bratei-Ţaga-Biharea, grupă 445-449, 472, 499-501, 522
Bogdan de Cuhea, 147-149, 153, culturală, 94 Cantacuzino, Gheorghe, 254, 300
Bavaria, 111 Berlin, 338, 339, 393, 394, 396, Budapest-Budakallász, 90
159, 173 Cantacuzino, Ion, 327
Bavaria Superioară, 147 397, 402, 418, 472, 475, 526 Bratislava, 132, 133, 228, 241, 242, Buday, Petru, 290
Bogdan Lăpuşneanu, 202 336, 375 Cantacuzino, Ion, Dr., 413,
Baydar, 130 Beroaldus, Philippus, 205 Bug, 22
Bohotin, mănăstire, 178 Braussner, Bartholomäus, 291 439, 465
Bazarab. Vezi Basarab I Beroe (Stara Zagora), 126 Bugeac, 203, 204
Boian, cultură arheologică Brădet, mănăstire, 177 Cantacuzino, Mihai, 285, 287, 294,
Bazinul Carpatic, 29, 35, 91, 92, Berthelot, Henri, 404, 405 Bughici, Simion, 495
neolitică, 16, 17 327, 337
94, 110, 136 Berthier, secretar, 201 Brăila,161, 183, 184, 193, 194, 197,
Boier de Recea, Petru, 290 Buicescu, Diicu, 246 Cantacuzino, Mihail, 224
203, 205, 208, 225, 226, 233,
Bazinul Ciucului, 10 Berza, Mihai, 308
Boier de Recea, Ştefan, 290 251, 259, 282, 305, 350, 364, Buitul, George, 289 Cantacuzino, Smaranda, 253
Bazinul Dunărean, 106 Berzobis, 51,59
Boineşti, 11, 76 402, 435 Bükk, 25 Cantacuzino, Şerban, 253-255,
Băiceni, 36 Beszterce. Vezi Bistriţa, localitate
Bois-le-Comte, André-Ernest- Brăiloiu, Cornea, 294 Bulcsu, 111 258,259, 262, 267, 269, 272,
Băiţa, 30 Bethlen, familie nobiliară, 307 Brătianu, Constantin I. C. (Dinu), 282, 185, 287, 294, 295, 328
Olivier, 380 Bulgaria, 29, 33, 34, 37, 95,
Bălan, jude, 171 Bethlen, Gabriel, 235, 236, Boiu-Sauerbrónn, tipul, 23 458, 459, 464 102-104, 106, 108, 110, 114, Cantacuzino, Ştefan, 256, 308
Bălan, localitate, 284 238-242, 246, 247 Brătianu, Dumitru, 380, 381, 418 115, 118, 125, 133, 140, 142,
Böjthi Veress, Caspus, 291 Cantacuzino, Toma, 256, 260
Bălăceanu, 255 Bethlen, loan (János), 252, 187, 192, 214, 243, 398, 401,
„Boldâgă", toponim, 151. Vezi Brătianu, familie, 458 Cantacuzino-Paşcanu, C., 399
261, 291 414-416, 428, 430, 431, 434,
Bălcescu, Nicolae, 358, 359, 365, Dăbâca Brătianu, Gheorghe I., 458, 464,
442, 454, 468, 471, 472, 485n, Cantacuzino (Stolnicul),
370, 372, 379, 381 Bethlen, Nicolae (Miklys), 263,
Bolgios, 35 465, 493 Constantin, 254, 256, 270, 286,
291, 297, 307 487, 494, 503, 504, 533, 535
Băleanu, Ivaşco, 253 Bolgrad, 352, 392, 451 Brătianu, Ion C., 374, 381, 387, 287, 289, 308, 339
Bethlen, Paul, 332 Bülow, Bernhard von, 422
Băleanu, N., 364 Bolintin, mănăstire, 177 391-393, 397, 418, 421, 422 Cantemir, Antioh, 255, 259,
Bethlen, Ştefan, 242, 247 Bundyn, 107. Vezi şi Vidin
Bălenii, familie boierească, 252, Bolliac, Cezar, 379 Brătianu, Ion I. C. (Ionel), 398-403, 272, 285
Beucus, Dasius, 65 Burebista, 38-45, 47, 50
253, 289 405, 410, 413, 421, 422, 425, Cantemir, Constantin, 255, 259,
Bólling, oscilaţia, 12 Burgundia, 187
Bălgrad, localitate, voievodat, Bezid, 94 434, 458, 459, 464 262, 272, 327
Bologa, 57,187 Buridava (Ocniţa), 50, 52, 53
107, 111, 113, 264, 290, 548, Bibescu, Gheorghe, 356, 372, Brătianu, Vintilă I. C., 413, 429, Cantemir, Dimitrie, 166, 171,
553. Vezi şi Alba-lulia 373, 386 Boncuţa, pas, 108 435, 458 Buridava (Stolniceni), 62 255, 259, 260, 308, 323, 327,
Băloşescu, Isaia, 368 Biharea, cetate, „oraş" (castrum Bonfini, Antonio (Bonfinius, Brâncoveanu, Constantin, Büri, 130 328, 339
Byhor, Bichor civitas), 105, Antonius), 176, 205, 222, 223 254-256, 259, 260, 263,
Bănulescu-Bodoni, Gavriil, 369 Burlăneşti, 182 Cantemir, Dumitraşcu, 327
106, 120 Bonn, 509, 526 268-274, 281, 283, 285, 286,
Bărăgan, 118,414 Burtică, Cornel, 511, 513 Cantemir (Cantemireştii), familie
Bihor, comitat, 120, 263, 266, 280, Bonţida, 140, 297 290, 294-296, 308, 319,
Bărbat, fratele lui Litovoi al Bush, George W., 535 domnitoare, 259, 260, 269,
301, 303, 335 Bordu Mare, 10 327, 328
ll-lea, 143 Buteanu, loan, 378 293, 329
Bihor, ducat, 106, 107, 111, 120 Borilă, Petre, 495, 499, 511 Brâncoveanu, Grigore, 346
Bărnuţiu, Simion, 367, 375-377 Buteridava, 84 Capestrano, loan de, 193
Bihor, judeţ, 20, 24, 89, 90, Boris al ll-lea, ţar bulgar, 114 Brâncoveni, localitate, 235, 294
Băsescu, Traian, 536-543, Buzău, judeţ, 20, 94, 170 Capidava, 84, 105, 115, 116,
152, 296 Boris-Mihail, ţar bulgar, 103 Brâncuşi, Constantin, 465
Bătrâneanu, Alexandru, 378 150, 151
Bihor, regiune, 265, 284, 379 Buzău, localitate, episcopie,
Bornemissza, familie nobiliară, Breaza, 105
Bârlad, localitate, 161, 270, 175, 178, 274, 285-287, 305, Cappadocia, 60
Bismarck, Otto von, 389, 391, 397 307 Brebu, 293, 294
305, 439 338, 361 Captivus Septemcastrensis, autor
Bisterfeld, Johann, 290 Bornemisza, Anna, 189 Brejnev, Leonid Ilici, 505, 511, 520 sas, 214
Bârlad, râu, 105, 146 Buzău, râu, 95, 105, 160, 228
Bistreţ, 87 Boroseşti, 36 Brennos, 35 Caracal, 118, 373
Bârlădeanu, Alexandru, 504, 505, Buzău, regiune, 160
511, 521 Bistricia. Vezi Bistriţa, localitate Borsod, 242 Breslau, 161, 184
Buzdugan, Gheorghe, 410 Caracalla, 76
Bârnova, mănăstire, 293 Bistritz. Vezi Bistriţa, localitate Borsos, Sebestyén, 216 Brest-Litovsk, 405, 409
Buzdugan, Ion, 473 Caraffa, general, 263
Bârzava, district, 173 Bistriţa, district, 172, 265, 280 Borsos, Tamás, 291 Breţcu, 53
Buzescu, Preda, soţia lui Radu Caragea, familie domnitoare, 209
Bâtca Doamnei, 45, 62 Bistriţa, localitate, 122, 130, 134, Borşa, neam, 134, 135 Briand-Kellogg, Pactul, 468 Buzescu, 229 Caragea, loan Gheorghe, 320, 321
135, 147, 161, 166, 181, 203, Borşa, Roland, 134, 136-138 Brigetio, 59
Bâzdâna, 34 Buzescu, Radu, 229 Caraiman, 118
213, 218, 258, 263, 278, 280, 297
Bebellahamon, divinitate, 74 Borzeşti, 217 Britannia, 56, 60, 61, 70, 71, 73, 82 Buzeşti, familie boierească, 214,
Bistriţa, mănăstire în Moldova, Caransebeş, banat, 250, 276,
Becher, Johann Joachim, 307 Bosfor, 128, 192, 253 Broos. Vezi Orăştie 228, 229, 234 278, 280
177
Beck, Chr. A., 316 Bosnia, 193, 208, 398 Brote, Eugen, 447 Buzura, Augustin, 513 Caransebeş, cetate, localitate,
Bistriţa, mănăstire în Vâlcea, 177
Bedr-ed-Din, 187 Botoşana, 36 Brucan, Silviu, 521 Byzantion, 33 53, 213, 214, 250, 279, 280,
Bistriţa, râu, 11, 305
Bega, 105 Botoşani, judeţ, 104 Brukenthal, Samuel, 341 289, 341
Bistriţa-Năsăud, judeţ, 22, 90, 124
Beidtel, Ignaz, 316 Botoşani, localitate, 161, 171, 275, Bruxelles, 531, 532, 540 Caransebeş, district, 173
Bistriţa Olteniei, 219
Beijing, 504, 505 305, 360, 439 Bua, 114, 119 Carasu, vale, 105, 108
Bizanţ, 102, 103, 108, 111,
Beiuş, 172, 228, 279 Botoşani, ţinut, 171, 301 Buciumi, 57 Caraş, comitat, 170, 301
114-117, 121, 128, 144, 145, Cacavelas, leremia, 285
Bejan, Petru, 487 150, 151, 175, 183, 185, 191, Bou, localitate, 125 Bucna, 114, 119 Caraşova, district, 173
Cadrilater, 472
Békés, comitat, 111 200, 210, 213. Vezi şi Imperiul Bourqueney, François-Adolphe Bucov, 228 Carducci, Giosuè, 448
Caelestis (Tanit), divinitate, 74
Bizantin de, 352
Békés, Gáspár, 207 Bucova, 66 Caesar, C. lulius, 39-42, 62 Carei, 31, 90, 341
Blaga, Lucian, 315, 457 Braclaw, 257
Béla, duce al Transilvaniei, 129 Bucovăţ, grup arheologic Caffa, 184, 196 Carloveţ. Vezi Karlowitz
Blaj, 30, 262, 322-324, 332, Brad (jud. Bacău), 40, 46 neolitic, 15
Béla, principe, al doilea fiu al lui Cahul, 352, 392, 451 Carol I, împărat austro-ungar, 409
340-343, 367, 371, 372, Brad (jud. Hunedoara), 331,
Béla al IV-lea, 133 Bucovina, 75, 301, 368, 369, 372, Carol I de România (Carol-Ludovic
375-379, 395, 445, 446 332, 335 Caioni, loan (Kájoni, János),
Béla al ll-lea, 106, 120, 160 378, 392, 393, 401, 402, 406, de Hohenzollern-Sigmaringen),
290, 291
Blandiana, localitate, 38 Brad-Muncelul, 72 408-411, 413, 414, 416, 431,
Béla al lll-lea, 126, 127 391-393, 395-399, 409,
Blandiana A, orizont cultural, 449-451, 454, 455, 458, 459, Calafat, 161, 282, 392
Bran, 164, 173, 182, 187, 251, 411, 417, 420-422, 429, 436,
Béla al IV-lea, 123, 129-133, 141 461, 471, 474, 475, 477, 479, Calbor, 64, 72
91, 95 Brankovic, Gheorghe, despot 438-440, 447
Beldi, Paul, 261 Blumenthal, Michael, 519, 520 506, 522 Calfa, 105
sârb, 192 Carol al ll-lea, 416, 417, 459,
Beldiman, Alexandru, 327 Bucureşti, 105, 161, 177, 201, Caliacra, 150
Boarta, 61 Brankovic (Brancovici), Gheorghe, 462-464, 469-473
Bele (Bâlea), cnez, 128, 152, 175 diac, 290 205, 212, 213, 224-226, 235, Calixt al lll-lea, 192
Bob, loan, 324 Carol al Vl-lea, 311, 315, 317, 318
Belgia, 391, 394, 405, 416, 420, 252, 253, 255, 268, 273, 274,
Bobâlna, 190, 332 Brankovic, Maxim, mitropolit, 202 Callatis (azi Mangalia), 38, 83-86 Carol al Xll-lea, 260,
428, 430, 448, 515, 516, 285-287, 293-295, 305, 308,
Bobu, Emil, 513, 517, 529 Brankovic, Sava, 253, 257, 290 309, 319, 327, 328, 337-339, Callimachi, familie domnitoare, Carol Anton de Hohenzollern-
Belgorod Dnestrovski. Vezi 309
Bocignoli, Michael, 220 Brandenburg, marcgraf, 146, 148 346-350, 352, 355, 357, Sigmaringen, 391
Akkerman
Bocskai, Ştefan, 234, 236-238 Brandt, Willy, 509 358, 361, 363, 365, 372-374, Callimachi, Gavril, 327 Carol cel Mare, 97, 102
Belgrad, 102, 157, 192-194,
Branicevo, 113 376, 380, 382, 383, 386-389, Callimachi, Scarlat, 321
205, 208, 209, 254, 300, 468, Bócek, 130, 141 Carol de Valois, 138, 139
391-393, 395-399, 401-403, Callistos, patriarh, 145
485n, 494 Bod, Péter, 341 Brasium. Vezi Orăştie Carol Robert de Anjou, 138-140,
405, 406, 410, 412, 416-418,
Belus, divinitate, 74 Bodiu, Leonida, 490 Braşov, comitat, 166 Cameniţa, 199, 232, 257 144, 145, 148, 156, 161,
424, 427, 429, 431, 437-439,
Bodnarenko, Pantelimon, 491 Braşov, district, 172, 280 446-450, 454, 455, 465, 468, Campestres, divinităţi, 74 189, 223
Bem, losif, 378
Bodnăraş, Emil, 485, 486, 492, Braşov, judeţ, 10 469, 471-473, 475,477-479, Canada,454 Caroldu, 114
Bender, 203, 233. Vezi şi Tighina
INDICE
Carp, Petre P., 396, 399-402, Câmpia Munteniei, 53, 57, 75, Chanad, cetate, 113. Vezi şi Cenad Clisura, 12 lui, localitate, 19, 24 Crécy, 182
421, 422 87, 93 Chanad, neam nobiliar, 113, 136 Cluj, comitat, 168, 171, 265, Coposu, Corneliu, 528, 529, 532 Cremenea-Sita Buzăului, 13
Carpatorusia, 409 Câmpia Pannonică, 102, 106, 110, Chanadinus, 113 280, 335 Copulei, 119 Creţulescu, biserică, 294
Carpaţi, 16, 17, 29, 30, 33, 34, 111, 113 Cluj, district, 314
Charles, prinţ de Wales, 516 Corbea, David, 254 Creţulescu, Matei, 287
36, 51, 53, 57, 63, 88, 93-95, Câmpia Română, 159. Vezi şi Cluj, judeţ, 10, 14, 19, 22, 66, 89
Charon, 72 Corbea, Teodor, 254, 289, 291 Cricău, 120, 122, 152
97, 99, 103-106, 108, 110, Câmpia Munteniei
Cheile Aiudului, 19 Cluj, localitate, 21, 22, 25, 68, Coreea, 496 Crimea, Atanasie, 292, 295
112, 117-19, 128, 129, 134, Câmpia Tisei, 31, 35, 56, 66, 89, 114, 130, 131, 151, 153, 160,
140-143, 147, 148, 153, 156, 121,130. Vezi şi Câmpia Vestică Cheile Turului, 19 Coreea de Nord, 512 Crimeea, hanat, 196, 238
161, 166, 171, 174, 207, 213,
159, 160, 162, 163, 165-167, Cheile Turzii, 19 Coreea de Sud, 496 Crimeea, peninsulă, 234, 238, 351,
Câmpia Transilvaniei, 166, 214, 217-220, 229, 238-240,
173, 174, 177, 178, 180, 182- Chesarie, episcop, 338 Coresi, diacon, 213, 216, 217 381, 392, 420, 424, 475
265, 376 250, 261, 262, 277, 278, 284,
184, 188, 196-198, 201, 213, Crisia, 60
Câmpia Turzii, 92 Chesarie, secretar domnesc, 338 289-291, 306, 312, 326, 341, Corint, 52, 55
226, 228, 259, 308, 329, 330,
Câmpia Vestică, 92, 94, 105. Vezi şi Chiajna, fiica lui Petru Rareş, 201 343, 367, 377, 379, 440, 444, Cornăţel, 293 Cristea, Miron, 412, 462, 463, 470
333, 348, 361, 362, 366, 370,
Câmpia Tisei 448, 465, 489, 499, 518, 519 Cristescu, Constantin, 404
372, 375, 397, 402, 427, 449 Chiaro, Anton Maria del, 289 Cornea, Doina, 519
Câmpineanu, I., lider liberal, 418 Cluj, orizont cultural, 91 Cristescu, Gheorghe, 460
Carpaţii de Curbură, 30, 148, 161 Chilia, 161, 182, 187, 192-197, Coroianu, luliu, 447
Câmpineanu, loan, 355, 358 208, 220, 282 Cluj, regiune, 490 Cristeşti, 66
Carpaţii Meridionali, 54, 91, 108, Corona. Vezi Braşov, localitate
142, 145 Câmpulung, „republică ţărăneas China, 289, 483, 498, 505, 512 Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă- Cristian, localitate, 263
Coryllus, 44. Vezi şi Scorilo
că" din Moldova, 166, 171 Iclod, complex arheologic Cristiş, villa Cruciferorum, 136. Vezi
Carpaţii Nordici, 28, 40, 89, 94, Chioar, cetate, 182, 202, 241, 279 Cosimo de Toscana, 228
neolitic, 15, 16 şi Oprişani
102, 110 Câmpulung Moldovenesc, 270, Chioar, comitat, 266, 301 Coslogeni, cultură arheologică, 28
282, 301 Cluj-Mănăştur, 107, 134, 152, 153, Criş, localitate, 297
Carpaţii Occidentali (Apuseni), 10, Chioar, district, 265, 280, 340 Cosma, Aurel, 449
190, 324, 325
11, 16, 21, 22, 25, 58, 66, 134, Câmpulung-Muscel, 140, 144, Crişan, conducător de răscoală,
Chioar, domeniu, 240 Cosma, loan, 325
136, 160, 166, 284, 301, 332, 145, 161, 166, 171, 217, 228, Cluj-Napoca. Vezi Cluj, localitate 335
Chioar, regiune, 262, 322 Cosma, Miron, 529
334, 336, 378 286, 305 Clus. Vezi Cluj, localitate Crişan, Gheorghe, 410
Chipereşti, 305 Cosma, Partenie, 447
Carpaţii Orientali (Răsăriteni), 75, Câmpulung pe Ceremuş, 301 Coandâ, Henri, 439, 465 Crişana, 31, 35, 40, 76, 121,
94, 110, 121, 402 Chiprian, mitropolit de Kiev, 185 Coson, 42, 43. Vezi şi Cotiso
Cândea, familie cnezială, 218 Cobâla, 108 163, 166, 175-177, 182, 186,
Carsium, 84, 115 Chiraleş, 117, 119 Costache, Veniamin, 327 366, 377, 406, 411, 443, 449,
Cârlibaba, 305 Cocoşu, 369
Carter, Jimmy, 519, 520 Chişinău, 289, 369, 407, 408, 413, Costanda-Lădăuţi, 13 461, 471
Cârna, 21 Codlea, 133, 140, 182
451, 461, 465 Costea (Constantin), voievod, Crişcior, 218
Cartojan, Nicolae, 289 Cârţa (Kerch), 139, 152, 153 Codrii Cosminului (Dumbrava
Chişinevschi, losif, 495, 499, 149, 184 Criş (Crişuri), râu(ri), 90, 112,
Carus, L. Aemilius, 53 Cârţişoara, 262 Roşie), 108, 198
502, 503 366, 471
Cassius Dio, 26, 36, 42, 51-55, „Codrii Herţii", 108 Costeşti, localitate (jud. Chişinău),
Ceahlău, 11
Chlorus, Constantius, 78 147 Crişul Alb, 105
63, 76 Cojocna, 66, 107, 123, 284
Ceauşescu, Elena, 511, 513, 515,
Chrysostomos, Dion, 40, 41 Costeşti-Blidaru, 45 Crişul Repede, 67, 105
Castelu, 95 517, 520, 521 Colacin, 410
Ciano, Galeazzo, 472 Costeşti-Cetăţuie, 45 Critasiros, 105
Castoria, 125 Ceauşescu, llie, 513 Colentina, râu, 105
Cibinium. Vezi Sibiu Costin, Miron, 258-260, 270, 286, Criton, 41
Castranova, 65 Ceauşescu, Nicolae, 80, 484, 495, Colomeea, 198, 410
Cicău, 92 288, 289, 339, Croaţia, 182, 444
Caşin, mănăstire, 293 498-500, 505-523, 527-528, Colonia, 70
534n, 539, 540 Ciceu, 140, 168, 182, 203, 204 Costin, Nicolae, 260, 287, 288 Cro-Magnon, 10, 13
Caşolţ, 64, 72 Colquhoun, Robert, 355
Ceauşescu, Nicu, 520 Ciceu-Mihăieşti, 22 Costin, Velicico, 259 Cruceni-Belegis, grup arheologic
Caşovia, 228, 238, 291. Vezi şi Colţ, biserica din Râu de Mori-
Cichorius, Conrad, 55 Costinescu, E., 435 al bronzului, 20
Košice Cehăluţ, grup arheologic al Suseni, 218
bronzului, 20, 23 Cicio-Pop, Ştefan, 411, 412, Costineştii, familie boierească, Csák, Matei, 133, 134, 138
Catargi, familie domnitoare, 338 Colţea, 285, 294, 337, 338
Cehăluţ, localitate, 76 449, 454 259 Csák, Petru, 133
Catargiu, Lascăr, 418, 421 Comana, localitate (jud. Braşov),
Cehia, 191 Cilicia, 56 Costişa, cultură arheologică a Csák, Pousa, 130
Catavolinos, 193 284,290
Cimbrianae, 84 bronzului, 20 Csáki, familie nobiliară, 134,
Cato, C. Porcius, 38 Cehoslovacia, 414, 415, 454, Comana, mănăstire (jud. Ilfov),
468, 469, 475, 476, 482-485, Cimistenus, divinitate, 74 Costişa-Botoşana-Hanska, cultură 168, 189
Catus, Sextus Aelius, 43, 44, 50 177, 182
487, 495, 497, 504, 510, 511, arheologică, 94 Csáki, Nicolae, 190
Cinciş, 72 Comăneşti, 364
Caucaz, 18 520, 526 Costişa-Mănoaia, 95
Cincu, capitlu, 122 Csáky, nobil, 253
„Cavalerii danubieni", divinităţi, 74 Comenius, Jan Amos, 289, 290
Celeia, 60 Coşna, 146 Csáky, Ştefan, 228, 242
Cincu, scaun săsesc, 172, 280 Comiat, district, 173
Cavalerul trac, divinitate, 74 Cenad, comitat, 170 Coşova, 11
Cioara, 331 Csanaki, Máté, 291
Cavnic, 284 Commodus, 65, 70
Cenad, localitate, episcopie, 106, Cotiso, 42, 43. Vezi şi Coson Cserei, Mihály, 291
Ciocăneşti, 201 Comnen, loan, 285
Cavour, Camillo Benso di, 386, 111, 113, 151, 152, 175, 233 Cotmeana, 177
Cioclovina, 10, 11, 25 Csongrád, 111
389 Comosicus,41, 42
Ceptura, 228 Cotnari, 34, 153, 202, 204, Cuba, 503
Cazacliu, Grigore, 410 Cioran, Emil, 465 Compiègne, 405
Ceremuş, 410 213, 282 Cuciulat, 10
Cazimir al lll-lea cel Mare, 148, Ciorbea, Victor, 532, 533, 537 Conachi, familie boierească, 338
Cernat, localitate, 61 Cotroceni, 253, 282, 294, 297, 320, Cucorăni, 36
156, 183 Ciorsac, cnez, 171 Conachi-Vogoride, Nicolae, 382 395, 402, 423, 534, 542
Cernavodă, 16, 105, 424, 514 Cucuteni, cultură arheologică
Cazimir al IV-lea Jagiello, 198 Cipru, 178, 337 Conceşti, 89 Coţofeni, cultură arheologică
Cernavodă III—Bolleraz, tip eneolitică, 18
Căliman al ll-lea, 127 arheologic, 19 Cireşanu, 95 Constantia, fortăreaţă, 115 a bronzului, 19
Cucuteni-Ariuşd, cultură arheolo
Călimăneşti, 243 Cireşanu-lpoteşti-Cândeşti, Constantin al Vll-lea Porfirogenetul, Coţofenii din Dos, 34
Cernăuţi, localitate, 161, 184, 198, gică eneolitică, 16
Călmăţui, 105, 118 282, 368, 372, 410, 413, 450, orizont cultural, 94 98,111 Covasna, judeţ, 16, 20, 24 Cucuteni-Ariuşd-Tripolje, com
Călugăra, 305 461, 465 Cisnădie, 160, 176, 217 Constantin cel Mare, 77, 83, 86- plex arheologic, 17
Covurlui, 118
Călugăreni (jud. Harghita), 67 Cernăuţi, ţinut, 171, 301 Cisnădioara, 152 88, 97, 179, 191, 200
Cozăneşti, 146 Cucuteni-Băiceni, 34
Călugăreni (jud. Ilfov), 226, 227 Cerneţi, 347 Ciuc, depresiune, 121 Constantinescu, Emil, 532, 533,
Cozia, 177, 178, 212, 217 Cuhea, 153
Ciuc, regiune, 284 534n, 537n,
Călui, 118 Cernunos, divinitate, 74 Cozia-Brad, grup cultural hall- Cuina Turcului, 12
Ciuc, scaun secuiesc, 172, 280 Constantinescu, Miron, 495, 498-
Căpâlniţa, 278, 280 „Cetate", 59. Vezi şi Apulum stattian, 29 Culus. Vezi Cluj, localitate
500, 502, 503
Căpriana, mănăstire, 178 ,215 Cetatea Albă, cetate, localitate, Ciucaru Mare, 12 Cracovia, 130, 156, 158, 161, 184, Cumania, 118, 128, 129, 142, 152
Constantinescu-laşi, Petre, 457
Căpuşu Mic, 10 episcopie, 153, 161, 162, 171, Ciugureanu, Daniel, 408 187, 198, 207, 249 Cumidava, 62. Vezi şi Râşnov
175, 182, 184, 185, 188, 194, Constantiniana Dafne, 87
Căraci, 22 Ciula Haţegului, 216 Crainic, Nichifor, 476 Cupăreştii, familie boierească,
196, 197, 205, 208, 214, 220, Constantinopol, 97, 106, 111,
Cărpiniş, 333 Ciumăfaia, 70 Craiova, 105, 169, 179, 199, 269, 251, 253, 256, 259. Vezi şi
282 Vezi şi Akkerman 114, 115, 117, 126-128, 145,
Căscioarele, 17 Ciumbrud, localitate, 30, 104 270, 294, 305, 365, 373, 389, Ruseteştii
Cetatea Albă, ţinut, 171 149-151, 157, 158, 160, 175,
402, 472 Curio, C. Scribonius, 38
Căşei, 57, 59 Ciumbrud, orizont cultural, 91 177, 185, 192, 193, 196, 204,
Cetatea de Baltă, 130, 131, 168, Craiovescu, Neagoe. Vezi Neagoe
Ciumeşti, 13, 35, 36 211, 227, 229, 243, 245, 253, Curlai, munte, 125
Cătălui, 118 182, 203, 296, 297
255, 256, 258-260, 269, 282, Basarab
Cătlăbuga, 197 Ciumeşti-Păşune, 13 Curtea de Argeş, 153, 184, 185,
Cetatea (săsească), 217. Vezi şi Craiovescu, Pârvu, 200
286, 292, 294, 309, 338, 339, 200, 217, 219, 228, 285, 294
Cătun, 125 Braşov Ciupag, 118
374, 382, 386-389, 427 Craioveştii, familie boierească, Cuţui, Ghiţă, 357
Câineni, 282 Cetăţeni, 45 Ciurul Mare, 10
Constantin Şerban, 244, 249-251, 177, 199-201, 215, 220 Cuvin, 106
Câlnic, 123 Cetăţenii de Vale, 182 Cladova, 227 272 Crasna, comitat, regiune, 265, Cuza, A. C, 459, 460
Câlnişte, 226 Cetăţuia, mănăstire, 257, 286, 293 Claudius, 69 Constantiniu, Florin, 539 280, 301
Cuza, Alexandru loan, 382,
Câmpeni, 333-335 Cetinje, 217 Claudius al ll-lea, 77, 79, 88 Constantinus, 87 Crasna, localitate, 76 386-391, 395, 417, 418, 426,
Câmpia Aradului, 111 Chaganatul Avar, 90-94, 102 Clejani, 201 Constantius, 87 Crasna, râu, 94 427, 437, 451
Câmpia de Vest. Vezi Câmpia Tisei Chaganatul Bulgar, 102 Clemenceau, Georges, 498 Constanţa, judeţ, 108 Crasnaleuca, 11 Cybele, 74
şi Câmpia Vestică Chaganatul Chazar, 102, 109, 121 Clemens, Sextus Cornelius, 76 Constanţa, localitate, 84, 105, 214, Crassus, M. Licinius, 31, 42, 83 Cyrene, 55
Câmpia Dunării, 116, 118, 143 Chagatai, 130 Clement al Vlll-lea, 224, 225 398, 402, 429, 434 Crăciuna, 182 Czartoryski, Adam, 358
Câmpia Erului, 92 Chalcocondil, Laonic, 193 Clementianensis, vicus, 84 Conţeşti, 46 Creangă, G. D., 433 Czaykowski, Mihail, 369
Câmpia Libertăţii, 373 Chalis. Vezi Tatrys Climente II, 12 Copăceni, grup cultural al bronzu Creangă, Ion, 339 Czerny Ostrow, 249
Decibalus, T. Vibatius, antropo Dobrogeanu-Gherea, Constantin, Dunod, Antide, 262 Făgăraş, localitate, 121, 228, 255, Frederic I Barbarossa, 126
D nimic, 60 425 Durac, Apostol, 257 289, 296, 324, 402, 443 Frederic cel Mare, 316
Dabija-Vodă. Vezi Eustratie Dabija Decius, 69, 88 Dobrotici, 150, 186 Duras, 42, 44 Făgăraş, regiune, ţinut, 165, 166, Frere, Sheppard S., 55
Dablosa, antroponimic dacic, 60 Deés. Vezi Dej Doja, Gheorghe (Dyzsa, György), 183, 186, 187, 193, 322, 326. Fritigernus, 89
Durmitor, munte, 125
206 Vezi şi Ţara Făgăraşului
Daca, Ziais, antroponimic, 60 Dej, 161, 190, 234, 261, 262, 284 Durostorum, 83, 186. Vezi şi Fronius, Marcus, 292
Dolj, 30, 65 Făget, 279
Dachia. Vezi Dacia Dejanovic, Constantin, 186 Silistra Fronius, Matthias, 180, 216
Doljiu (Jiul de Jos), judeţ, voie Fălciu, ţinut, 171
Dacia, 26, 27, 38-47, 51, 53-82, Deldo, 36 Fronto, M. Claudius, 57
84-89, 96-98, 102, 107, 151, vodat, 170 Fântânele, 19,36
Deleu, Victor, 406, 410 Frumuşica, 18
174, 193, 216 ,220, 222, 225, Delphi, 35 Dominae, divinităţi, 74 Feldioara, 152, 182, 203
Fuad-Paşa, 374
229, 288, 292, 343, 365 Domiţian, 26, 42-44, 46, 50, 51 Feleac, 177, 213, 218
Delta Dunării, 392, 393 Ecaterina de Brandenburg, 242 Fundenii Doamnei, 294
Dacia, lulia, antroponimic, 60 Domneşti, 66 Felnac, 92
Demetrius, principe tătar, 149 Ecedea, 90 Fundu Herţii, 104, 105, 108
Dacia, Nonia, antroponimic, 60 Domus Divina, 74 Fénelon, François de Salignac de
Densuş, 140, 153, 176, 218 Ecsed, 241, 242 Fundus Regius, 166, 172, 182,
Dacia, Vibia, antroponimic, 60 Don, 109 la Mothe, 328
Dentalium, mărgele de, 25 Eder, Karl, 326 206, 218, 280, 301, 322, 366
Dacia Apulensis, 57, 59, 63, 70 Dorohoi, 218, 219, 270 Ferdinand I, rege al României,
Depresiunea Haţegului, 52, 68 Edikule, 202, 256 Fuscus, Cornelius, 51
Daciae tres (cele trei Dacii), 53, 56, Dorolţu, 94 399-402, 404, 406, 410, 412,
Depresiunea Maramureşului, Eftimie, cronicar, 215
57, 59, 67, 75 414, 455, 459, 462, 463
34, 35 Dorostolon, 114. Vezi şi Silistra
Dacia Inferior, 57, 59, 62, 63, 73 Eftimie, episcop ortodox, 207 Ferdinand I de Habsburg (împă
Depresiunea Şimleului, 90, 93 Dosoftei, 286, 287, 308
Dacia Malvensis, 57, 59, 75 Eftimie, mitropolit, 178 rat, 1556-1564), 201, 203, 206,
Derecske, 90 Dotouzi, antroponimic dacic, 60 Gaan, greav, 122
Dacia Mediterranea, 79, 87, 96 Egeea, 29 221, 242, 247
Dersca, 105, 108 Dracula, 194, 195, 221 Galata, mănăstire, 292
Dacianus, P. Aelius, decurion, 61 Eger, consilier, 326 Ferdinand I de Habsburg (împă
Derşida, 20-22, 24, 25 Drágfi, Bartolomeu, 182, 198, 214 rat, 1835-1848), 377 Galatia, 56
Dacia Porolissensis, 57-59, 63, Egipt, 41, 58, 60
Dervent, 116 Dragul, antroponimic, 195, 221 Ferigile-Bârseşti, grup cultural Galaţi, 274, 305, 359, 361, 364,
72, 75-78 Eisenstadt. Vezi Hunedoara,
Dés. Vezi Dej Dragul, facţiune, 193 localitate hallstattian, 30 382, 386
Dacia Ripensis, 87, 96
Desa, 87 Dragulus, voievod, 221. Vezi şi Elada, themă, 115 Ferrara, 158, 224 Galbraith, John Kenneth, 425
Dacia Superior, 53, 57, 58
Desch. Vezi Dej Vlad al lll-lea Drăgulea (Ţepeş) Festus, Rufius, 80 Galda de Jos, 335
Dacoromânia, 359 Elba, 22, 36, 122
Desnăţui, 118 Dragomir, diac, 216 Filakovo, 133 Galiţia, 317, 361, 368, 369, 403,
Dacus, L. Avilius, antroponimic, 60 Eliade, Mircea, 465
Despot-Vodă, 178, 204, 212, Dragomireşti, localitate, 364 409, 450
Dacus, P. Aquilius, antroponi Elina, fiica lui Radu Şerban, soţia Filaret, episcop, 338
213, 216 Dragomirna, mănăstire, 292 postelnicului Constantin Gallia, 39, 60-62, 67, 71, 73
mic, 60 Filaret, localitate, 373
Desprez, Hippolyte, 382 Dragoş, loan, 379 Cantacuzino, 286 Gallia Narbonensis, 58
Dacus, Q. Decimius, antropo Filiaşi, 94
nimic, 60 Deus Aeternus, 74 Dragoş din Giuleşti, 148, 149, Elina, soţia lui Matei Basarab, Gallienus, 59, 78, 79 ,81
Filip, lulius, 519
Dadazi, antroponimic dacic, 60 Deus Azizos Bonus Puer, 65, 74 173, 288 246, 297 Gallus, episcop, 131
Filip al ll-lea al Macedoniei, 32,
Dalmatia, 64, 66, 97 Deva (Chesters), 70 Drajna de Sus, 53 Elisabeta a ll-a, 479 Gaulle, Charles de, 504, 505, 510
51, 365
Damaschin al Râmnicului, Deva, district, 173 Drăgăşani, 281, 348 Elveţia, 10, 33, 415, 430, 431, 504, Gáva-Holihrady, cultură hallstatti
Filip al ll-lea al Spaniei, 224
337, 338 Deva, localitate, 114, 133, Drăghici, Alexandru, 495, 498, 515, 516 ană, 29
Filip al IV-lea cel Frumos, 139
Damian, diac, 216 139-141, 161, 182, 228, 297, 500, 505-508, 511 Eminescu, Mihai, 193, 437, Gavriil Protul, 215
Filip al V-lea al Macedoniei, 36
332, 335 Drăghici, Manolache, 328 439, 450 Găneşti, familie boierească, 204
Dan I, 183
Filip cel îndrăzneţ, conte de
Déva. Vezi Deva Drăgoşeşti, familie nobiliară, 148, Emiratul Otoman, 150 Gâmbaş, localitate şi orizont
Dan al ll-lea, 189, 190 Nevers, 187
Dezibalos, antroponimic dacic, 60 177, 214 Enescu, George, 465 cultural, 91, 92
Danemarca, 415, 430 Filip de Fermo, 146
Dezna, 279 Drăgulea, antroponimic, 195, 221 Engelbert de Agmont, 136 Gârbova, 123. Vezi şi Orby
Daneţi, 63 Filip de Flandra, conte, 391
Diana, 71 Dridu, cultura balcano-danubiană Englitera. Vezi Anglia Gârla Mare, cultură arheologică a
Danubius. Vezi Dunăre Filipescu, Dimitrie (Mitică), 358
Dibiscos, 113 (balcano-carpatică), 91, 95, 103, Enisei, 121 bronzului, 20
Dapyx, 40, 42 Filipescu, Eugen, 459
107, 151 Gârla Mare-Cârna, cultură arhe
Darabant, Ignatie, 324, 325 Dicescu, Pavel V., 451 Enyedi, Sámuel, 281
Dristra, 108, 151. Vezi şi Silistra Filipescu, Nicolae, 400, 420, ologică, 20
Didymoi, 60 Epir, 178
Dardania, 35, 79 440, 460 Gdansk, 161
Drobeta, 51, 57, 60, 65-67, 69,
Diengi, antroponimic dacic, 60 Epona, divinitate, 74
Dardanica, divinitate, 74 74, 87 Filipescu, Radu, 519 Gebeleizis, 40
Dardanos, antroponimic dacic, 60 Dieri, antroponimic dacic, 60 Epureanu, Emanuil (Manolache)
Dromichaites, 33 Filipeştii de Pădure, 287, 294 Gelou, 107, 110, 113, 163
Dierna, 66, 67, 69, 87 Costache, 418
Dardiolai, antroponimic dacic, 60 Drusus, M. Livius, 38 Filipeştii de Târg, 294 Genius Imperatoris, divinitate, 74
Dii Mauri, divinitate, 74 Erasmus din Rotterdam, 216
Darius 1, 30, 32 Dubcek, Alexander, 510, 511 Filstich, Johann, 292 Genova, 160, 187
Dimitrie, jupan, 108 Erdelw, 110
Dauritas, 93 Dubnik, cronica de la, 214 Finta, 244, 246, 248 Geoagiu, 200
Dimrich. Vezi Deva Erdewel, regnum, 114, 119
David, comitopol, 115, 125 Dubova, 12 Fitzmaurice, lord, 448 Geoagiu de Jos, 153, 200
Dincă, Ion, 529 Erhan, Pantelimon V., 407
Dávid, Francisc, 206 Dubrovnik, 220. Vezi şi Raguza Georgescu, Teohari, 483, 486, 487,
Flaviana, 84
Dindar, Theodor Ladislau, Eriu, 92
Dăbâca, cetate, 105, 107, 119, Duca, Constantin, 255, 259 491-493, 496, 498
254, 255 Fleva, Nicolae, 418, 419
130, 131, 151, 152 Ermanaric, 88
Duca, Gheorghe, 233, 252, Flondor, lancu, 410 Georgescu, Vlad, 329
Dăbâca, comitat, 132, 168, Dindeşti, 90 Eruzenos, divinitate, 74
253, 257-259, 267, 269, 272, Florenţa, Conciliul de la, 177, Georgevici, Vasile, 368
171, 280 Dinescu, Mircea, 519 Esop, 289
286, 293 191, 264 Gerard, Sf., episcop, 112, 113, 151
Dămieneşti, 76 Dinogetia (-Garvăn), 84, 105, 115, Estaing, Valéry Giscard d', 520
Duca, Ion G., 422, 458, 460, Gerardus de Sagredo. Vezi Gerard
116, 151-153 Florescu, loan (Jean) Th., 458
Dâmboviţa, judeţ, 24, 170, 177 463, 464 Estonia, 416, 535
Dintr-un Lemn, mănăstire, 293 Florescu, Ion Emanuel, 418, 422 Geregye, neam nobiliar, 134
Dâmboviţa, râu, 105, 170, 515 Duca, Nastasia, soţia lui Gheorghe Esztergom, 134, 139. Vezi şi
Dio Cassius. Vezi Cassius Dio Florus, 38, 42, 43 Geregye, Nicolae, 134
Dâmboviţa, voievodat, 171 Duca, 258 Strigoniu
Diocletianus, 83 Focşani, 282, 327, 329, 383, Geregye, Paul 131
Dârstor, 186, 187. Vezi şi Silistra Duca-Vodă. Vezi Duca, Gheorghe Etisi, lenache, 292
Diodor din Sicilia, 33 402, 405 Germania, 26, 36, 58, 111, 122,
Dealu, mănăstire, 177, 213, 217, Dudeşti, cultură arheologică Eugeniu de Savoia, 300
Folteşti, tip arheologic, 19 139, 188, 192, 212, 213, 220,
222, 227, 229, 286, 294, 460 Dioklea, 98 neolitică, 16 Euphorus, P. Aelius, 65 224, 261, 307, 370, 393,
Dealul Furcilor, 336 Dionysopolis, 33, 40 Duma Negru, boier, 182 Foriş, Ştefan, 485, 492, 511, 521
Eustratie Dabija, 256, 257, 262, 396-398, 400, 403, 405, 408,
Dealul Spirii, 375 Dionysos, 40, 41 Dumbrăveni, 262 268, 271, 293 Fortuna, 65 414-416, 420, 430, 431,
Dealul Târgoviştei, 281 Dissescu, Constantin C., 399, 420 Dumitriu, Anton, industriaş, 491 Eustratie Logofătul, 288 Fóvényes, 111 435, 436, 447, 460, 467, 469,
Diuppaneus qui Euprepes Sterissae Francisc, sfânt, 222 471-476, 486, 493, 494
Debreţin, comitat, 301 Dunăre, 11, 13, 16, 20, 26, 29, Eutropius, 63, 71, 80
Debrecen (Debreţin), localitate, f. Dacus, antroponimic, 60 31-40, 43, 44, 50-57, 59, 66, Francisc Ferdinand, arhiduce, 449 Germania, provincie romană,
Evdochia de Kiev, soţie a lui
90, 140, 228 Divici, 40, 43, 45 67, 71, 74, 75, 77-83, 85-91, 58, 77
Ştefan cel Mare, 197 Francisc Iosif I, 378, 379, 444, 447
Decansky, Ştefan, 139, 144 Dlugosz, Jan, 181, 183 93-99, 102, 103, 105-112, Germania de Est, 482, 497, 502,
Franckenstein, Valentin Franck
114-119, 121, 125-129, 504, 509, 520, 526
Decea Mureşului, cultură, orizont Dnepropetrovsk, 505 von, 291, 292
131-133, 135, 141-143, 150, Germania Occidentală, 497, 504,
arheologic eneolitic, localitate, Dobra, district, 173 Frankfurt, 374
151, 153, 157, 159-161, 166, 509, 526, 540
17, 18 Dobre, Constantin, 518 174, 177, 183-188, 191-193, Fanar, 308, 309, 339 Franţa, 122, 139, 146, 157, 158,
Decebal, 26, 41 -43, 45, 51-56, 61, Germania Superior, provincie
Dobre Românul, cnez, 218 196, 197, 199, 200, 208-210, 169, 199, 201, 202, 262, 266,
Farcaş, cnez, 141, 142 romană, 78, 82
62, 75, 86, 223 300, 326, 336, 352, 359, 362,
Dobrogea, 12, 13, 16, 28, 29, 33, 214, 220-222, 225-227, 251,
Decebalus Luci(i) (filio), antropo Farmache, loan, 346 Germaniile, provincii romane, 59
40, 42, 83-86, 91, 95, 103, 105, 262, 301, 302, 304, 305, 310, 370, 382, 387, 389-391, 393,
nimic, 60 Farnobius, 89 396-399, 401, 403-405, Germisara (azi Geoagiu-Băi),
108, 115, 116, 150, 151, 174, 319, 346-348, 350, 352, 366,
Decebalus, S. Rufius, antropo Fasciotti, Carlo, 401 413-416, 420, 430, 434, 435, 60, 71
186, 187, 208, 213, 233, 350, 369, 374, 381, 388, 392, 393,
nimic, 60 369, 371, 392-394, 398, 402, 395, 397, 398, 401-403, 412, Făgăraş, district, 172, 173, 437, 442, 443, 448, 468, 471, Gesahenae, divinităţi, 74
Decebalus, Silvinius, antropo 403, 461 429, 471, 491 280, 314, 340. Vezi şi Ţara 485n, 493, 504, 510, 515, Getzi, loan, 325
nimic, 60 Dobrogeanu-Gherea, Alexandru, Dunăre-Marea Neagră, canal, Făgăraşului 516, 520 Geula (Gyula) „cel Bătrân", 113,
Deceneu, 40-42, 45, 46 457 491, 515 Făgăraş, domeniu, 240 Frăţeşti, 251 114, 119
INDICE
Geula (Gyula) „cel Mic" (Minor Govora, 219, 264, 271, 286-288 Halici, Mihail (tatăl), 290 Honterus, Johannes, 180, 206, laşi, localitate, 147, 161, 171, 178, Indonezia, 291
Geula), 114, 119 Gran, Vezi Esztergom, Strigoniu 213, 216, 217, 222 212, 213, 216, 218, 225, 228,
Halippa, Pantelimon, 408, Ineu, localitate, 233, 237-239,
Geza, duce, 111, 114 Gratianus, 89 410, 451 „Hop", 72. Vezi şi Alburnus Maior 245, 246, 257, 260, 268, 271, 247, 250, 265, 279
Geza I, rege, 120 Graţiani, Gaspar, 236, 237, 239 Halle, 290 Horaţiu, 26, 42, 43 274, 285-288, 292-294, 305,
Ineu, sangeac, 280
Geza al ll-lea, rege, 121, 122 308, 309, 319, 337, 338, 348,
Grădinari, 82 Haller, familie nobiliară, 307 Horca, 113 Ingenuus, 78
350, 352, 355, 360, 362-365,
Ghelar, 261, 284 Grădişte, deal, 54 Haller, loan, 262 Horea, 319, 324, 333-336, 370, 371, 380, 382, 383, Inocenţiu al lll-lea, 127, 128
Ghelasie, arhiepiscop, 177, 218 Grădiştea Muncelului, 54. Vezi şi Hallstatt, 23, 28, 35 340, 376 386-388, 402, 403, 405-410, Inocenţiu al IV-lea, 131
Ghenci, 90 Sarmizegetusa Regia Hallstein, doctrina, 509 Horedt, Kurt, 89, 91 427, 429, 437-439, 465, 474, Insula Banului, grup cultural
Gheorghe, jupan, 108 Grădişteanu, C., 418 Halmaghi, loan, 324 Horia, villa, 86 499, 500, 518 hallstattian, 29
Gheorghe, sculptor, 219 Grădişteanu, Ion C., 399 Halmyris, 84 Horodiştea, cetăţuie, 108 laşi, ţinut, 171 Insula Iepurilor, 133
Gheorghe de Sângeorz, episcop, Greceanu, Radu, 287, 289 Hamangia, cultură arheologică Horodiştea, tip arheologic, 19 Ibăneşti, 108 Insula Şerpilor, 392, 393
177 Greceanu, Şerban, 287 Ibrăileanu, G., 456
neolitică, 16 Horodnic, mănăstire, 178 Intercissa, 67
Gheorghe Ştefan, 244, 246, 248- Grecia, 15, 29, 32, 55, 77, 88, Iclod, grup arheologic neolitic,
Hamza, beg, 193 Horom (Palanca? Pescari?), 106 loachim, comite de Sibiu, 118
252, 293, 296 125, 255, 285, 346, 387, 398, localitate, 15, 18
Hangerli, familie domnitoare, 309 Hossu, luliu, 412 loan, arhiepiscop de Sultanieh,
Gheorghi I Terter, 143 414-416, 420, 428, 442, lernut, 296
Hann, Sebastian, 297 Hotin, cetate, 171, 182, 228, 220
Gheorghiu-Dej, Gheorghe, 468, 471
Haret, Spiru, 422, 423, 437, 439 235-237, 246, 252, 258, Ierusalim, 73, 178, 245, 250, 255, loan, cnez, 141, 142
478, 479, 483, 485-487, 489, Grienner, Petru, 254
274, 282 260, 332
492-508, 511-514, 539 Harghita, judeţ, 10, 19, 61 loan, episcop, 227
Grigore al IX-lea, 129 Iezerul Cahulului, 205
Harpocrates, divinitate, 74 Hotin, ţinut, 171, 301 loan I Albert, 198
Gherghiţa, 161, 294 Grigore al Xl-lea, 176, 184
Hoyos, diplomat, 393 Igfon, pădure, 106, 107
Gherla, 240, 265, 443 Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 435 loan al XXII-lea, 144,
Grigorescu, Eremia, 404 Ighiel, 23
Hraboru, Stănislav, 218 loan Asan al ll-lea, 125, 127, 129
Ghervasie, ieromonah, 216 Hatzfeld, conte, 326
Grigorescu, Nicolae, 434, 439 Ighiu, 72, 120, 122
Haţeg, comitat, 143 Hradcany, 229 loan cel Nou, sfânt, 175,
Ghica, Alexandru, 355, 356 Gritti, Aloisio, 203
Hribogon, Gheorghe, 337 Igriş (Egres), 152
Ghica, familie domnitoare, Haţeg, district, 172, 173, 223. Vezi loancu (Ivanco), 186
Griviţa, 392
309, 338 şi Ţara Haţegului Hrizea, vistiernic, 252 Igriţa, grup arheologic al bronzu
loan de Caffa, 177
Grosswardein. Vezi Oradea lui, 20, 23
Ghica, Gheorghe, 250-252, 256 Haţeg, localitate, 35, 143, 182, Hronot (Hroit, Hronoda), 197 loan de Dridif, 290
Grotius, Hugo, 316, 328 Ilfov, judeţ, 170, 177, 287, 305,
Ghica, Grigore, 252, 256, 257, 262, 205, 213, 289, 290, 341, 443 Hruşciov, Nikita Sergheevici, loan de Mândra, 290
Groza, Petru, 477, 479, 486, 495 364
269, 321, Haţeg, regiune, 166, 205, 214, 483, 496-499, 501-505, 507,
loan de Târnava, arhidiacon,
Grozav, vornic, 203 218, 219 508, 515 lliaş, domn al Moldovei, fiu al lui
Ghica, Grigore al ll-lea, 337 139, 149
Grozăveşti, 282 Alexandru cel Bun, 188
Ghica, Grigore al lll-lea, 301, Haugwitz, Friedrich Wilhelm Huedin, 187
loan din Sadu („popa Tunsu"), 331
Grumazi, 201 von, 317 lliaş Rareş, 204, 217
304, 327 Humor, mănăstire, 178, 202, 212, loan din Sălişte, 330-332
Grünwald, 187, 188 Havel, Václav, 526, 527, 532 218, 219, 281 llidia, district, 173
Ghica, Grigore al IV-lea (Dimitrie), loannopolis, 115. Vezi şi Preslav
346, 349, 353 Gubavi, 201 Hălmagiu, 330 Hunedoara, comitat, 168, 171, llidia, localitate, 153
loan Paul al ll-lea, 531
Ghica, Grigore Alexandru, Gumelniţa, cultură arheologică Hâncu, Mihalcea, 257 173, 176, 280, 303, 324, 331, lliescu, Ion, 511, 521, 523, 526,
eneolitică, 16-18 332, 335 528-532, 534, 539 loan Românul (lohannes Olah).
351, 382
Hârlău, 161, 198, 218, 282 Vezi lancu de Hunedoara
Ghica, Ion, 359, 372, 380, 381, Günz, glaciaţiune, 10 Hunedoara, district, 173, Ilieşiu, Sorin, 539
Hârşova, 225, 369 loan Tzimiskes, 103, 114-116
383, 391, 418, 419, 435 Gura Baciului, aşezare, 14, 18 Hunedoara, domeniu, 191 lliria (Illyria), 39. Vezi şi lllyricum
Hebros, 31. Vezi şi Mariţa loan-Vodă cel Cumplit
Ghica, Matei, 327, 338 Gura Baciului-Cârcea/Precriş, Hunedoara, judeţ, 10, 11, 16, 22, llişua, 57, 59
Heder, neam nobiliar, 134, 135 (Armeanul), 178, 201, 202,
Ghiculeştii, familie domnitoare, orizont arheologic neolitic, 45, 114, 134, 517 lllyricum, 58, 67, 79
Hedwiga, regină a Poloniei, 156 204, 205
251 14, 15 Hunedoara, localitate, 88, 131, llosvai Selymes, Péter, 216 lolanda de Courtenay, 152
Ghiile Boţii, 25. Vezi şi Oarţa Gura Cheii, 10, 11 Heissler, Donathus, 255, 263 160, 161, 182, 218, 428 Imereti, 210 lonaş Viteazul, 149
de Sus Gura Motrului, 294 Heliade Rădulescu, Ion, 221, 365, Hunedoara, regiune, 166, 176,
Imperiul Austro-Ungar. Vezi lonescu, Eugen, 465
Ghindăoani, 186 372-374, 380, 381, 438 214, 219, 284, 306, 322, 326
Gurasada, 134, 153, 176 Austro-Ungaria
Ghitioara, 305 Helsinki, Acordul de la, 519 lonescu, Nae, 457
Gurghiu, depresiune, 121 Hunedoreştii, familie nobiliară, Imperiul Bizantin, 83, 91, 92, 95,
Giani, Dimitrie, 418 Heltai, Gáspár (Helt, Caspar), 206, 216 lonescu, Take, 394, 399, 400, 404,
Gurghiu, domeniu, 240 96, 98, 103, 105, 112, 116, 118,
216, 217 Hungaria. Vezi Ungaria 406, 420-423, 458
Gigurtu, Gheorghe, 472 Guruslău, 229 125, 127, 147, 157, 167, 174,
Henric l Păsărarul, 111 Hunt, pridianum, 53, 62 187, 208. Vezi şi Bizanţ lonescu de la Brad, Ion, 369
Gilău, 57, 59, 107, 261, 280 Guşti, Dimitrie, 465
Henric de Flandra, 127 Hurezi, 270, 294 Imperiul Bulgar, 114. Vezi şi loniţă cel Frumos (Caloian),
Giurescu, Constantin C., 174 Guşteriţa, 28
Henric de Valois, 207 Ţaratul Bulgar 127, 220
Giurgiu, 161, 181, 182, 193, 208, Gutenberg, Johannes, 216, 217 Hurezu, 338
Heraclea Lyncestis, 40 Imperiul Carolingian, 102, 103 lordache Olimpiotul, 346
225, 226, 233, 251, 282, 305, Hurmuzaki, Doxachi, 368
Gutkeled, loachim, 143
350, 361, 363, 374, 428 Herakles, 34 Imperiul Cuman. Vezi Cumania lordanes, 39, 41, 42, 47, 80, 81
Gutkeled, Nicolae, 133, 143 Hurmuzaki, familie, 450
Glad, 106, 107, 111, 112, 114 Hercules Magusanus, 74 „Imperiul Galic", 59, 78 lorga, Nicolae, 117, 200, 229, 386,
Góyók, 131 Hurmuzaki, fraţii, 368
394, 400, 403, 422, 439, 455,
Glavacioc, mănăstire, 177 Hereşti, 287, 294 Imperiul Habsburgic, 79, 157, 158,
Gylas (Gyula), conducător Hurmuzaki, George, 450 459, 463, 465, 473
Glina, cultură arheologică a Hermannstadt. Vezi Sibiu 232, 236, 254, 255, 259, 261,
tribal maghiar creştinat, 111, Hurmuzescu, Dragomir, 406, 439 losif, mitropolit al Moldovei, 175,
bronzului, 19 276, 301, 304, 306, 307, 315,
112, 151 Herodot, 26, 30, 31, 40, 47 Huru, vornic, 203 177, 185
Goga, Octavian, 400, 406, 459, 317-319, 337, 348, 366, 368,
Gyula (Giula), localitate, 111 Herţegovina, 255, 398 Husak, Gustav, 527 losif I de Habsburg, 315
470 370, 375, 378, 406, 443, 444
Gyula, sangeac, 280 Hestia, 40 Huszt, 202, 265 losif al ll-lea de Habsburg, 303,
Goldiş, Vasile, 411, 412, 448, 457 Imperiul Latin de Răsărit, 127-129
Gyulafehérvár. Vezi Alba-lulia Hezelo din Merkstein, 122 Huşi, 175, 218, 285 306, 312-314, 316-319, 323,
Golescu, Alexandru G., 372, Imperiul Mongol, 131, 133, 150
Gyulaffy, Lestár, 216 Hierotheos, 111, 151 326, 333
373, 418 Hybrida, C. Antonius, 40, 83 Imperiul Otoman, 157, 158,
Hildesheim, 122 Ipătescu, Ana, 374
Golescu, Dinicu, 327, 365 Hygia, 70 161, 168, 182, 186, 190, 192,
„Hindău". Vezi Ghindăoani 194, 196, 197, 199, 201-204, Ipoteşti-Cândeşti-Botoşana-
Golescu, Nicolae, 374, 375, 381
206-211, 224, 225, 229, Hanska-Filiaş, cultură arheo
Golescu, Ştefan, 373 Hinova, 24, 31, 87
232-239, 241, 242, 244, logică, 151
Goleşti, localitate, 294 Habsburg, dinastie, 156, 158, 199, Hispania, 58
247-253, 255, 256, 258-262, lpoteşti-Ciurelu-Cândeşti[-Botoşa
203, 204, 207, 211, 224, 232, Histria, 30, 33, 40, 80, 83-86
Golful Ionic, 33, 35 lachint (lakintos), mitropolit, 265, 267, 268, 272, 276, 279, na], cultură arheologică, 94, 95
234, 236-239, 241, 242, 256,
Golf[ul Persic], 529 Histrum. Vezi Dunăre 145, 174 282, 284, 300-302, 304,
258, 261-263, 265, 266, 276, Ipsilanti, Alexandru, conducător al
Golia, mănăstire, 245, 292, 294 Hitler, Adolf, 469, 472-475 lacob Heradides Despot. Vezi 307,308, 312, 315, 319-321, Eteriei, 347, 348
300, 301, 306, 310-312, 314,
Goma, Paul, 511, 519, 520 315, 318, 325, 327, 330, 333, Hlincea I, cultură arheologică, 95 Despot-Vodă 326, 328, 339, 346, 347, 349,
Ipsilanti, Alexandru, domnitor,
336, 447 lacov din lanina, 271 350, 352-354, 369, 373, 387, 321, 327
Gomolava, 39 Hmelniţki, Bogdan, 246, 248
391, 398, 406, 418, 431. Vezi
Gomulka, Wladislaw, 485, 493, Hacilar, 16 Hmelniţki, Timuş, 244, 246, 248 Ialomiţa, judeţ, 80, 197 Ipsilanti, Constantin, 321
şi Turcia
494, 497, 499, 501 Hadrian (Hadrianus), 56-60, Hoarda de Aur, 130, 142, 143, Ialomiţa, râu, 105, 244 Ipsilanti, familie domnitoare,
Imperiul Roman, 26, 42, 44, 50,
Goncearuk, Piotr, 491 62-65, 69, 75, 84 146-149, 156, 183 lalta, 478 309, 338
51, 56, 61, 64, 71, 75, 78, 81, 82,
Gorbaciov, Mihail Sergheevici, Haemus, 32, 34, 115, 125. Vezi şi Hoetzendorf, Franz Conrad lancu, Avram, 378, 379 87-89, 97, 165, 174 Irak, 540, 543
509, 520, 521, 526, 527, 529, Balcani, munţi von, 394 Iran, 232, 514, 522
lancu (loan) de Hunedoara, 157, Imperiul Roman de Apus, 96
Gorceakov, A. M., 392 Haiducu, ofiţer de Securitate, 520 Hoghiz, 53,57,61 182, 191-193, 195, 197, 205, Irlanda, 430
Imperiul Romano-German, 157,
Gorj, 177 Haimo de Auxerre, 98 Homonnai, Gheorghe, 241 216, 325 199, 200, 232, 242, 292, 325 Isaac al ll-lea Anghelos, 126, 127
Gorjiu (Jiul de Sus), judeţ, voie Hajdúbószórmény, 90 Homonnai Drugeth de, Valentin, lane Epirotul, 224 Imperiul Rus, 260, 301, 319, 329, Isabela, soţia lui loan Zápolya, 207
vodat, 170 Halici, cnezat, 130, 140, 147-149 238 lantra, 127 330, 369, 406, 451, 505 Isaszeg, 133
Gornea, 87 Halici, localitate, dieceză, 143, Homorod, 66 larhibolus, divinitate, 74 Imperiul Ţarist. Vezi Imperiul Rus Isărescu, Mugur, 533
Gostar, N., 54 149, 184, 185 Honecker, Erich, 526, 527 laşco, ctitor, 178 Inculeţ, Ion, 407, 408, 459 Isis, 74
Gottwald, Klement, 495 Halici, Mihail (fiul), 291 Honorius al lll-lea, 129 laşi, judeţ, 153, 295, 305 India, 166 Iskăr, 31
Levant, 158, 160, 300 Lutsch, Johann, 292 Marea Pontică. Vezi Marea Neagră
Islaz, 372-374
Levedias, 109 Luxemburg, dinastie, 156 Margareta (Muşata) de Siret,
Ismail, judeţ, 352, 392, 451
Lackfi, familie nobiliară, 168, 189 Lewa (Léva, Levice), 252 Luxemburg, stat, 394 mama lui Petru I, 184
Ismail, localitate, 451 Kadan, 130
Laczko. Vezi Laţcu Liber Pater, 70 Lvov, 147, 149, 161, 185, 187, 202, Marghiloman, Alexandru, 399-401,
Israel, 509, 520 Kádár, János, 501
245, 286. Vezi şi Lemberg 405, 408, 420
Kaganovid, Lazar Moiseevici, 502 Ladislau, vicevoievod, 137 Licinius, 86
Istanbul, 168, 193, 194, 196, 199, Margina, 191
Ladislau I cel Sfânt, 106, 119 Licostom (Licostomo). Vezi Chilia Lyon, 292
201, 204, 209, 211, 224, 232, Kaheti, 210
Lysimach, 33,35 Maria, regină a României, 400,
252, 256, 309, 329 Ladislau al IV-lea Cumanul, Ligaridis, Pantelimon, 285
Kalka, 129 401, 462, 466
Istrati, Constantin I., 406 134-136, 139, 140, 143, 156 Linz, 244, 247, 317 Lytua, terra, 141,142
Kálnoky, Gusztáv Zsigmond, 397 Maria de Mangop, soţie a lui
Ladislau al V-lea, 173 Lipiţa, cultură costobocă, 75 Lytuoy. Vezi Litovoi
Istru. Vezi Dunăre Ştefan cel Mare, 197
Kalocsa, 128, 175
Ladislau de Oppeln, 184 Lipova, cetate, localitate, 182,
Iştvanovici, Mihail, 290 Maria-Oltea, mama lui Ştefan cel
Kamasis, 86 Ladislau Losonci, 168
Italia, 25, 44, 50-53, 55, 58-60, 237-239, 274, 279 Mare, 197
Kán, Ladislau, 133, 138-140, Lahntal, 77
78, 79, 90, 96, 98, 191, 212, Lipova, sangeac, 233, 280 Maria Terezia de Habsburg, 306,
147, 189
221, 286, 288, 290, 370, 397, Lahovari, Alexandru, 418 Litovoi, 134, 141-143 Macarie, călugăr, 200, 217 313, 315-318, 326, 334
398, 400, 401, 403, 405, 411, Karaz, 118 Lahovari, Ion, 399, 418 Litovoi al ll-lea, 143 Macarie, episcop, 215, 216 Maria-Voichiţa, soţie a lui Ştefan
413-416, 430, 444, 448, 460, Karlowitz, 232, 255, 263 ,266, 276, Lahovari, N., 396, 418 cel Mare, 197, 202
Litteratus, Matei, 290 Macedonia, regat, provincie
468, 469, 471, 472, 485n, 315, 330-332, 368, 444
Laibach (Ljubljana), 347 Lituania, 149, 156, 184, 245, 415, romană, 32, 33, 35, 36, 38-40, Marica, soţia lui Constantin
504, 542 Károlyi, familie nobiliară, 307 Lalescu, Traian, 406, 465 416, 535 42, 51, 83, 115, 116, 127 Brâncoveanu, 154
Itaxa Stamillae f(ilius) Dacus, Kastrioti Skanderbeg, Gheorghe Lambaesis, 70 Litvinov, Maxim, 469 Macer, Q. Baebius, 56 Marienburg, 187
antroponimic, 60 (Gyergj), 157, 192, 196
Lamprecht, Karl, 438 Liubavici, Dimitrie, 217 Machiavelli, Niccolò, 290 Marina, Justinian, 489
Iţcani, mănăstire, 178
Kaunitz, Wenzel Anton, 317 Lannoy, Ghillebert de, 220 Liubcova, 16, 40, 43 Mackensen, August von, 403, 404 Marinescu, Gheorghe, 439
luga, domn al Moldovei, 184, 185
Kekaumenos, 125 Larga, 25 Livezi, 125 Macovei, Monica, 540 Mariopol, 17
Iugoslavia, 414-416, 454, 468,
Kemény, familie nobiliară, 307 Larissa, 125 Lloyd George, David, 404 Macrinus, 76 Maris. Vezi Mureş
472, 478, 485n, 487, 491, 496,
Kemény, loan (János), 246, 250, Lascăr, V., 422 Locurile Sfinte, 255 Madgearu, Alexandru, 111 Mariţa, 31, 37, 127
499, 510, 532
252, 279, 291 La Tène, 33, 35, 36, 37 Locusteanu, maior, 374 Madgearu, Virgil, 457, 473 Mars, divinitate, 40
lulianus, Tettius, 51, 52
Kemerovo, 502 Latina, villa, 122 Locusteni, 63, 65, 72 Magheru, Gheorghe, 372-374, Mars Camulus, divinitate, 74
luno, 65
Kemyn, tatăl lui Laurenţiu, 142 Laţcu, 149, 153, 184 Lodomerius, arhiepiscop, 134, 379 Marshall, planul, 485
lupiter, 65
Keresztes, 227 Laugerie-Basse, tip arheologic, 11 135, 139 Magister P. Vezi Anonymus Marsinai, Elisabeta, 191
lupiter Balmarcodes, 74
Kereszturi, Paul, 290 Laurencius de Longo Campo, Logne (Belgia), 122 Magno, Carlo, 228 Mars Ultor, divinitate, 86
lupiter Bussumarus, 74
comes, 144 Lombardia, 317 Mahomed, fiu al lui Baiazid I, 187 Marte, divinitate, 47
lupiter Dolichenus, 65,74 Keretrios, 35
Laurenţiu, fiul lui Kemyn, 142 Londra, 381, 394, 398, 436, Mahomed, profet, 210 Martialis, C. Caecilius, 52, 55
lupiter Heliopolitanus, 74 Keszthely, cultură, 91
Laurenţiu, palatin, 133 472, 479 Maier, Lothar, 424,425 Martin, comite de Sălaj, 144
lupiter Sol Bussurigius, 74 Keuee, Kewe, 106. Vezi şi Cuvin
Laurian, August Treboniu, 365 Longinus, Cn. Pinarius Aemilius Mailat, Ştefan, 203 Martin, sculptor, 219
lupiter Tavianus, 74 Kéza, Simon de, 121, 136 Cicatricula Pompeius, 54-56
Lazar, căpetenie română (?), 118 Maior, Petru, 324, 325, 342, 343 Martonne, Emmanuel de, 438
lustinian, 179 Kézd, 123 Longo Campo. Vezi Câmpulung-
Lazăr, Gheorghe, 365 Maiorescu, Titu, 398, 418, Maruşca (Marica), soţie a lui
lustinus, 35 Kézdi, 121, 123, 172 Muscel
Lazuri, 76, 77, 95 420-422, 439 Ştefan cel Mare, 197
lutlanda, 36 Kienarski, Stanislau, 257 Lopadea Nouă, 114
Lazuri-Pişcolt, orizont cultural, 94 Malagbel, divinitate, 74 Marx, Karl, 457, 505
Ivan Alexandru, ţar bulgar, 145 Kiev, 115, 130, 178, 185, 214, 245, Lorántffi, Susana, 289
Lăncrănjan, Ion, 513 Malenkov, Gheorghi, 496, 497, Matei, diac, 257
Ivan Sraţimir, ţar bulgar, 145, 186 285, 286, 407 Los Angeles, 520 501, 502
Lăpuş, grup arheologic al bronzu Matei Basarab (Basarabă), 233,
Ivan Ştefan, ţar bulgar, 144 Kim Ir Sen, 512 Lotru, 305 Malva, 69. Vezi şi Romula 243-246, 248-252, 268, 269,
lui, localitate, 20, 23, 261
Király, Albert, 225 Lovinescu, E., 425,426,456 Manasses, Constantin, 215 271-273, 285, 286, 288, 293,
Ivanco, 150, Lăpuşna, ţinut, 171
Lovitzon (Lovec), 126 294, 296, 297
Ivaşcu (loan), fratele lui lancu de Kiselev, Pavel Dmitrievici, 350, Lăzarea, 296 Manavat, divinitate, 74
Hunedoara, 191 Lozna, 36 Matei din Brâncoveni, 235, 243.
354, 355 Lebedev, Pavel, 451 Manciuria, 394
Lublau, 188 Vezi şi Matei Basarab
Ivul, Gabriel, 291 Kis-Zombor, 111 Lebelius, Johannes, 216 Maniu, luliu, 454, 459, 463, 470,
Lublin, 158 Matia, arhiduce, 228
Izdenczy, Jyzsef, 326 Klausenburg. Vezi Cluj, localitate Lebunion, 117, 119 490, 493
Luca, Vasile (Luka, Lászly), 478, Matia Corvinul, 157, 172, 181, 182,
Izvoarele. Vezi Sucidava Kogaionon, 45, 47 Lecca, agă, 227 Manoilescu, Mihail, 456, 465
483, 486, 487, 492, 494-496, 191, 193-196, 205, 222, 325
Izvoru, 95 Kogălniceanu, Mihail, 348, Lechfeld, 111 Manolescu, Nicolae, 339, 342
503 Matra, 121
Izvoru Frumos, 87 364, 365, 368, 372, 387, 390, Lechinţa de Mureş, 20 Mantova, 158, 224
Lucaciu, Vasile, 400,406,447,449 Matronae, divinităţi, 74
Izvorul Maicilor, 86 392, 393, 418, 421, 422, 435, Leconte de Nouy, E. A., 438 Manutius, Aldus, 205, 216
Lucaris, Chirii, 241 Maurer, Ion Gheorghe, 504-506,
438, 450 Lederata, 66 Mao Zedong, 483, 498, 503,
Lucia lulia, 65 509, 511, 512, 514
Kóleséri, Samuel, 291, 341 504, 512
Ledru-Rollin, Alexandre, 381 Maurocastro (Maurocastron). Vezi
Luck, 260
Kólked-Feketekapu, 90 Máramarossziget. Vezi Sighet şi Cetatea Albă
Leipzig, 338
Lucullus, M. Terentius Varro, 83 (Sighetu Marmaţiei)
Jagiello, dinastie, 158, 200 Kolozsvár. Vezi Cluj, localitate Lel, 111 Mavrocordat, Alexandru
Ludescu, Stoica, 289 Maramureş, comitat, regiune,
Komakiza, antroponimic dacic, 60 Leliceni, 19 (Exaporitul), 259
Jajce, 205 Ludovic I cel Mare de Anjou, 140, voievodat, 40, 45, 107, 124,
Kornis, Sigismund, 311 Lemberg, 147, 301. Vezi şi Lvov Mavrocordat, Constantin, 289,
Jaleş, judeţ, voievodat, 170 145, 148, 149, 156, 163, 164, 140, 147-149, 153, 159, 163,
310, 319-321, 337
Japonia, 413, 428, 442, 451 Kórnye, 90 Lemeni, loan, 366 176, 183, 184, 187, 189, 191, 166, 170, 172, 173, 176, 177,
218, 222, 223 182, 186, 214, 238, 262, 264, Mavrocordat, Edgar, 402
Jaroszewicz, Piotr, 504 Košice, 228, 241 Le Mercier de La Rivière, Pierre-
Paul, 316 Ludovic al ll-lea Germanicul, 109 265, 280, 289, 301, 306, 335, Mavrocordat, familie domnitoare,
Jarucha, 236,239 Kossovopolje, 157, 192 309, 338
Lenin, Vladimir llici, 508, 512, 523 366, 377, 406, 411, 414, 443,
Ludovic al ll-lea Jagiello, 200
Jaruzelski, Wojciech, 526 Kossuth, Ludovic (Lajos), 379 449, 461, 518 Mavrocordat, Nicolae, 256, 259,
Lentulus, Cn. Cornelius, 43 Ludovic al XlV-lea, 262
Jdanov, Andrei, 485n, 488, 513 Kostov, Traicio, 494 Maramureş, judeţ, 11, 21, 23-25 267, 308, 309, 319, 320, 337
Lenţeşti, 198 Lugio, 67
Jebeleanu, Eugen, 513 Köszegi, Henric, 138 Marcellinus, Ammianus, 52 Mavrogheni, familie domnitoare,
Leo, cardinal, 127 Lugoj, banat, 249, 276, 278, 280
Jeltuhin, Piotr, 350, 354 Marcu Cercel, 241 309
Kotys I, 32
Leon, protovestiar, 114 Lugoj, cetate, localitate, 213, 247,
Jena, 290, 338 Mavrogheni, Petru, 418
Krajna, 317 250, 279, 280, 289, 368, 395 Marcus Antonius, 42
Leon al Vl-lea cel Înţelept, 110
Jigodin, grup cultural arheologic Maximianon, 60
Kraljevic, Marko, 186 Lugoj, district, 173 Marcus Aurelius, 57-60, 65, 69,
Leon Tomşa, 235,272
al bronzului, 19 70, 76, 84 Maximilian, arhiduce, 227
Kraus, Georg, 292 Leopold I de Habsburg, 254, 263, Luna, 377
Jijia, 105 Marea Adriatică, 115 MaximinusThrax, 77
Kray, Paul von, 336 264, 266, 315, 317, 326 Lunca Ciurei, 36
Jilava, 473 Marea Baltică, 25, 158, 161, 184 Maxim Peloponesianul, 287
Kremlin, 496,505 Leopold al ll-lea, rege al Belgiei, Lupeni, 435, 518
Jilişte, 205 Marea Britanie, 397, 401, 404, 405, Maximus, M. Laberius, 52, 84
391 Lupescu, Elena, 462, 463
Krems-Dufour, grupa, 11
Jirecek, C. J., 96 413, 414, 430, 442, 479, 485, Maximus, T. Claudius, 55
Leopold al ll-lea de Habsburg, Lupşa, 22
Krenz, Egon, 526, 527 515, 520. Vezi şi Anglia
Jiu, râu, 134, 143, 305, 402 322, 324, 326 May II, Georg, 297
Kreussenbrünn, 132 Lupu, loan, fiul lui Vasile Lupu, Marea Egee, 28, 32, 34
Jivkov, Todor, 494 Lepanto, 158 Mazowiecki, Tadeusz, 526, 527
244
Krokodilo, 60 Marea Mamă, divinitate, 14 Mazuru, Vladimir, 491
Johannes Latinus, colonist Lepenski Vir, 14 Lupu, Maria, fiica lui Vasile
valon, 122 Kronstadt. Vezi Braşov, localitate Lepper, Frank, 55 Marea Mediterană, 160 Mazzarino, Santo, 52
Lupu, 245
Johnson, Lyndon, 509 Krum, 102 Lesbos, 196 Marea Neagră, 28-31, 33, 40, 56, Mazzini, Giuseppe, 380, 381
Lupu, Nicolae, 455, 459, 487
83, 86, 88, 103, 108, 109, 115,
Jooris, J., 386 Kuru-Cesmé, 253 Leşnic, 218 Lupu, Ruxandra, fiica lui Vasile Măcelariu, llie, 446, 449
127, 147, 148, 150, 161, 183,
Josika, Ştefan, 325 Kutesk, 119 Letonia, 416, 535 Lupu, 246, 248 Măgoaja, 265
184, 186, 196, 197, 199, 220,
Jucu, 153 Kuthen, 129, 130 Leurdeanu, Stroe, 252, 294 Lupu, Ştefăniţă, 246, 256 222, 259, 282, 301, 369, 397, Mălinescu, Vasile, 381
Jung, Julius, 438 Kypsela (Ipsela), 126 Leurdenii, familie boierească, 253 Lutsch, Gallus P., 291 408, 471, 491 Mălnăşan, Aurel, 501
INDICE
Mănescu, Corneliu, 504, 509, 521 Milu, Matei, 339 Morava, 29, 31, 32, 83 Myller, Alexandru, 438, 439 Nigrinus, C. Avidius, 56 Odessa, 346, 475
Mănescu, Manea, 511, 529 Minciaky, consul, 354 Moravia, 317 Mysia, 79 Nikephoros I, 102 Odobescu, Ion, 374
Mărăşeşti, 404 Mincu, Iulian, 517 Moravia Mare, 102, 103, 105, Nikiphoritzes, 108 Odobeşti, 281
Mărăşti, 404 Mindel, glaciaţiune, 10 106, 110
Nikolski, Alexandru (Grumberg, Odorhei, localitate, 402
Mărgineni, 287 Mirăslău, 228 More, Filip, 216 Boris), 491 Odorhei, scaun secuiesc, 121, 172,
Mândrescu, Simion, 400, 406, 411 Mircea cel Bătrân, 157, 158, 177, Moreea, 196 Nadjiran, 210 Nikonov, Serghei, 491 280, 290
Mânjina, 359 181, 182, 185-189, 212 Moreşti, 36, 90, 105, 152 Nipru, 103, 114, 116, 258 Oescus, 83, 87
Nagy, Imre, 499, 501
Mediaş, orizont cultural, 91 Mircea Ciobanul, 201, 217 Morisena, urbs. 106, 112, 113, Nireş, 88 Ógódai, 130
Nagyvárad. Vezi Oradea
Mediaş, scaun săsesc, 123, Mircea-Vodă, localitate, 104, 151. Vezi şi Cenad
Nandru, 10 Niš, 192 Ohaba-Ponor, 10,11
172, 278 105, 108 Morut, 106
Naneş, preot, 140 Nistor, Ion, 410, 413, 459 Ohrida, 104, 113, 115, 211
Mediaş (Medgyes, Mediasch), Mirşid, 77 Moruzi, familie domnitoare,
Nantosuelta, divinitate, 74 Nistru, râu, 36, 75, 88, 102, 105, Ohtum. Vezi Ahtum
localitate, 35, 36, 123, 161, 238, Misail Călugărul, 149 309, 338
Napoca, 58, 60, 61, 64-67, 68-71 108, 109, 116, 117, 146, 147, Oituz, 228, 402, 404
280, 290, 312 Miselav, 141 Moscova, 158, 203, 232, 258, 260, 159, 184, 195, 208, 245, 301,
Medieşu Aurit, 76, 77, 296 270, 280, 285n, 286, 405, 407, Napoleon al lll-lea, 382, 383, 389, Okamura, Lawrence, 81
Mislui, 118 369, 407, 408, 410, 451, 468, 475
391, 396 Olaha, duce, 146
Mediolanum, 79 468, 469, 471, 475-479, 482,
Misztotfalusi Kis, Miklys, 290 Nistru, ţinut, 471
485, 486, 492-495, 497-499, Narcissiani, 84 Olahus, Nicolaus, 216, 325
Mediterana Orientală, 15 Mişca, 89 Niwmegen, 262
501-505, 508, 510, 512, 520, Natalis, L. Minucius, 52 Olanda, 290, 291, 415, 430,
Mehadia, district, 173 Mithras, 65, 73, 74 529, 535 Nixon, Richard, 509, 512
Năeni, 228 431, 516
Mehadia, localitate, 78, 143, 144 Mithridates al Vl-lea Eupator, Moscovici, llie, 457 Nocrich, capitlu, 122
Năsăud, localitate, 324, 340, 341, Olbia, 30, 40
Mehedinţeanu, Simion, 357 39, 51 Moşna, 34 377, 443 Nocrich, scaun săsesc, 172, 280
Oleg, antroponimic, 146
Mehedinţi, judeţ, ţinut, 12, Mitoc, 11 Năsăud, ţinut, 172 Nogai, 134, 135, 143
Motru, judeţ, râu, voievodat, 170 Olt, râu, 10, 52, 54, 57, 94, 105,
24, 224 Mitterand, François, 520 Motru, mănăstire, 347 Năstase, Adrian, 534-536, Noricum, 58, 60, 61, 64, 72, 73 117, 118, 123, 141, 142, 144,
Meheşi, losif, 324, 325 Mocioni, Alexandru, 446 538, 540
Movilă, Alexandru, 236 Noricum Mediterraneum, 96 152, 169, 270, 305
Mehmed I, 209 Modrow, Hans, 526 Năsturel, Cazan, 294
Movilă, Constantin, 234, 236 Noricum Ripense, 96 Olt, ţinut, 471
Mehmed (Mahomed) al ll-lea, 157, Moesia, 42-44, 50, 55, 58, 79, 81, Năsturel, Udrişte, 286-288 Norvegia, 415, 430, 442
Movilă, Gavril, 235, 239 Oltard, Johann, 291
192-194, 196, 209 83, 115, 125, 126
Movilă, leremia, 226-229, 236 Neagoe Basarab, 181, 194, Noşlac, 90, 91 Oltenia, 16, 17, 19, 20, 34, 37, 38,
Mehmed al IV-lea, 257 Moesia I, 96 199-202, 215, 217, 243
Movilă, loan, 244 Notara, Hrisant, 260, 337 40, 44, 47, 53, 54, 56, 57, 88, 94,
Mehmed-Bei, 208 Moesia II, 96 Neajlov, 226,402 105, 118, 129, 134, 142-144,
Movilă, Petru, 245, 286, 287 Notarul Anonim (al regelui Béla),
Men, divinitate, 74 Moesia Inferior, 50, 52-54, 56, Neamţ, cetate, 172, 182, 186, 197, 169, 174, 179, 200, 224, 269,
110, 112, 113, 160. Vezi şi
Movilă, Simion, 227-229, 234, 236 282, 294, 300, 301, 346-348,
Menumorout (Menu Morout), 57, 59, 62, 67, 75, 83-86. Vezi şi 199, 245, 274 Anonymus
103, 106, 107, 110, 136 Dobrogea Movileştii, familie domnitoare, 357, 402, 461, 465
Neamţ, judeţ, 186 Noua, cultură arheologică a
228, 236, 237, 267 Olth. Vezi Olt
Mera (Mirăuţi), 293 Moesia Secunda, 83 Neamţ, localitate, 171, 305 bronzului, 21, 23-25, 28
Moxa, Mihail, 288, 289 O'Malley, Owen, 472
Mercurius, princeps Ultrasylvanus, Moesia Superior, 50, 52, 54, 59, Neamţ, mănăstire, 177, 178, 213, Noua-Sabatinovka-Coslogeni,
120 67, 83 Mucianus, 43 Omurtag, 102
216, 218, 219 complex cultural al bronzului,
Mereşti (Sangidava?), 62 Moesiile, 67, 79 Mühlbach. Vezi Sebeş 20 Onciul, Aurel, 409
Neamţ, ţinut, 171, 186, 301
Merseburg, 111 Moga, Vasile, 366 Multany. Vezi Muntenia Novae, 50, 83 Onciul, D., 395
Neculce, Ion, 289, 308, 339
Meseş 92, 94 Moghioroş, Alexandru, 494, Muncelul de Sus, 76 Novakovic, Dionisie, 333 Oneganov, 102
Negri, Costache, 359, 371, 381,
„Mesopotamia occidentală", 495, 511 München, Acordul de la, 469 382, 387 Nové Zámky, 241 Onod, 266
themă (Dobrogea) 115 Mogoş, rudă a lui lancu de Munkács, 247, 264 Nemeş, János, 291 Noviodunum (azi Isaccea), 56, Opitz, Martin, 290
Mesteacăn, 335 Hunedoara, 191 Muntele Alb, 241 Nemesis, 65 84, 86, 115 Oppeln, 242
Meteora, 178, 245 Mogoşoaia, 255, 295 Muntenegru, 200, 217, 393, 398 Nenadovic, Pavel, 330-332 Nósen. Vezi Bistriţa, localitate Oppoldishusen (Oppelshausen),
Metternich-Winneburg, Clemens Mohács, 157, 197, 201, 203, 206, Muntenia, 10, 13, 15, 16, 19, 20, Nenişori, 244 Nucet, 177, 348 122
Wenzel Lothar Nepomuk, conte 208, 209, 262, 276 28, 29, 33, 34, 38, 40, 45, 47, 53, Nufăru, 115
Neofit, mitropolit, 373 Oprişani (azi cartier în Turda), 136
de, 366, 368 Mohammad Reza Pahlavi 54, 57, 75-77, 88, 89, 93-95,
Neofit I Cretanul, 337 Nürnberg, 215, 292 Oradea, 35, 90, 120, 121, 130,
Mezerzius, loan (János), 216 Aryamehr, 514 105, 118, 141, 142, 144, 184,
Nero, 42, 44, 50, 51, 83 Nuşfalău, 93 137, 152, 161, 170, 175, 182,
Mohi, 130 302, 310, 403, 461
Micăsasa, 66, 70 207, 213, 216, 217, 227, 228,
Nestor, Cronica lui, 106 Nuşfalău-Someşeni, orizont
Moigrad, 16, 18, 105 Munţii Apuseni. Vezi Carpaţii 233, 238, 247, 250, 261, 264,
Michelet, Jules, 382 cultural, 91
Occidentali (Apuseni) Nestor, Ion, 94
Micia (Veţel), 64-67, 71 Moise, comitopol, 115 265, 276, 277, 279, 280, 291,
Niceea, imperiu, 127 Nyiregyháza, 92
Munţii Banatului, 66 324, 340, 341, 411, 412, 443,
Micu, Samuil, 322, 325, 341-343, Moldavia. Vezi Moldova Nyitra, 241
Munţii Giurgeului, 22 Nicephor al lll-lea Botaniates, 108 465, 500
Micu-Klein, loan Inochentie, Moldova, 11-13, 15, 20, 28,
Munţii Maramureşului, 22 Nicephor Phokas, 114 Oradea-Salca, 89
322-325, 330, 342 29, 33, 36-38, 40, 44, 45, 47,
52-54, 57, 62, 63, 72, 75, 76, Munţii Meseşului, 93 Niceta, M. Procilius, 65 Oraşul de Floci, 161
Miercurea, scaun săsesc, 172
89, 91, 95, 103-105, 108, 118, Munţii Orăştiei, 40 Nicetas Choniates, 118, 126 Orăştie, localitate, 39, 104,
Miercurea-Ciuc, 402
124, 146-149, 153, 156-163, Munţii Pindului, 99, 125 Nicodim, monah, 177 Oană, vornic, 178, 120, 122, 153, 161, 190, 217,
Miercurea Sibiului, 446 165-171, 173-175, 177-179, 289, 449
Munţii Rodnei, 490 Nicodim, patriarh, 489 Oarţa de Sus, 21, 24, 25
Mihai I, 463, 473, 476-479, 181-188, 190, 192, 193, Orăştie, scaun săsesc, 172, 280
Munţii Sebeşului, 52 Nicolae, mare-duce al Rusiei, 392 Obârşia, 95
533, 534 195-218, 220-228, 232-239,
Nicolae, principe al României, 463 Oberth, Hermann, 465 Orby (Orbai), localitate, scaun
Mihail I,160, 188 241, 243-246, 248-253, Murad I, 209
secuiesc, 121, 123, 172
256-262, 264, 266-277, Murad al ll-lea, 190 Nicolae I, 369 Obertyn, 203, 204
Mihail al Vll-lea Ducas, 108 Orhei, 161, 182, 271
281-290, 292-294, 300-310, Mureş, cultură arheologică Nicolae al ll-lea, 398, 400 Obila, divinitate, 74
Mihail Şişman, 144 Orheiul Vechi, 105, 147, 151
319-321, 323, 326-329, 334, a bronzului, 20, 21. Vezi şi Nicolae al lll-lea, 146 Obileşti, 243
Mihai Viteazul, 158, 170, 178, 202, 337-340, 346-365, 368-373, Oriens, 83
Periam-Pecica/Mureş Nicolae al IV-lea, 146 Obozt, 118
211, 215, 224, 226-229, 234, 376, 377, 380-383, 386, 392,
Mureş, judeţ, 20, 30, 90 Orientul Apropiat, 387
236, 283, 285, 380 Nicolae Alexandru, 145, 183 Obradovici, Grigore, 342
402-404, 451, 461, 475, 485
Mureş, orizont cultural avar, 92. Orlat, 340, 341, 377
Mihajlović, Constantin, 194 Nicolae Pătraşcu, 228 Obreja, 63, 65, 73, 82
Moldova, râu, 147, 148
Vezi şi Gâmbaş Orléans, dinastie, 391
Mihalache, Ion, 457, 459, 493 Nicolai, Elias, 297 Oceakov, 243
Moldova Nouă, 105, 280
Mureş, râu, 16, 20, 29, 30, 38, Orofteana, 105, 108
Mihalţ, 377 Nicolaus, tatăl sculptorilor clujeni Oceanul Atlantic, 199
Moldova Veche, 82, 233 39, 43, 46, 54, 55, 60, 67, 69, Martin şi Gheorghe, 219 Orosfaia, 36
Mihăileni, 336 Moldoveneşti, 119 Ocna de Fier, 105
90-93, 102-107, 111-114, 118, Orşova, 105, 106, 226, 254
Mihnea al lll-lea Radu, 250, Nicomedia, 56 Ocna-Dej, 66, 134, 160
Moldoviţa, localitate, mănăstire, 120, 134, 136, 151, 166, 228,
251, 268 Nicopole, 157, 187, 193, 201, 208, Osborne, 382
178, 189, 203, 219, 282, 292, 284, 412 Ocna Mare, 305
Mihnea cel Rău, 200 209, 227, 392 Ostermayer, Hieronymus, 216
295 Mureş, scaun secuiesc, 121, Ocna Mică, 305
172, 280 Nicopolis ad Istrum (azi Nikup, în Ostrov, 176, 218
Mihnea Turcitul, 178, 201, 226 Molnár, Albert, 291 Ocna-Mureş, 28, 30, 66, 160
Bulgaria), 52 Ostrovu Mare, 87
Mihoels, Salamon, 496 Molotov, Viaceslav, 471, 472, 497, Mureşanu, lacob, 450 Ocna Sibiului, 14, 61, 122, 152,
Nicula, Ursu. Vezi Horea Osvadă, Vasile, 410
Miklosich, Franz von, 438 502, 522 Murgu, Eftimie, 368, 377 160, 284, 255
Niculescu, Alexandru, 97, 99 Otomani, cultură arheologică a
Mikulov, 241,242 Moltke, Helmuth von, 394 Musa, fiu al lui Baiazid I, 187 Ocna-Şugatag, 160, 284
Niculescu-Mizil, Paul, 511 bronzului, localitate, 20-22,
Milcovia, episcopie, 146, 148, Moncastro. Vezi Cetatea Albă Muscel, judeţ, 142 Ocnele Mari, 66, 160, 282
Niculiţă, 115 24, 25
152, 176 Monoszly, Petru, 138, 139 Musokios, 93 Ocnele Turzii, 134
Niculiţă Delphinas, protospătar, Otomani-Cetăţuie, 21
Milea, Vasile, 522 Mons Claudianus, 60 Mustafa, fiu al lui Baiazid I, 187 Ocniţa, 44, 46
fruntaş thesaliot, 125 Otto I cel Mare, 111
Miles, Matthias, 291, 292 Monteoru, cultură arheologică a Muşat, Mircea, 513 Ocorses, 103
Niculiţel, 86 Otto de Wittelsbach, 139, 140,
Milescu, Nicolae, 287, 289, 308 bronzului, 220, 21 Muşatinii, dinastie, 165, 167, Octavianus. Vezi Augustus
Nifon, patriarh ecumenic şi 147
Miliţa, soţia lui Neagoe Basarab, Morariu, familie, 450 199, 202 Oder, 22, 36, 146
mitropolit al Ţării Româneşti, Ottokaral ll-lea Premysl, 132,
200, 202 Morariu-Andreievici, Silvestru, 450 Mutu, Pârvu, zugrav, 295 175, 178, 200, 215 Oder-Rin, canal, 491 133, 146
Pădurea Craiului, 10 şi Barboşi Porolissum, 56, 57, 60, 66, 67, 69, Răutu, Leonte (Oigenstein, Lev),
Ottokar de Styria, 140,147
73, 75, 77 492, 495
Oxenstiern, A., 328 Pământul Crăiesc (Regesc). Vezi Pişcolt, grup arheologic neolitic,
Fundus Regius localitate, 15, 35, 36 Porolissum-„Pomăt", 59, 82 Quadriviae, divinităţi, 74 Războieni (Valea Albă), 196,
Oxford, 286
Quinet, Edgar, 382, 438 197, 217
Pământul Săsesc. Vezi Fundus Piteşti, 161, 281, 293, 294 Portugalia, 415, 416, 442
Ozthro. Vezi Ostrov
Regius Quintionis, vicus, 84, 85 Râm. Vezi Roma
Piuariu Molnar, loan, 325, 341, Porţile de Fier, 11 -13, 32, 35, 37,
Părţile Vestice. Vezi Partium 342 40, 43, 116, 143 Quirini, Bernardino, 221 Râmeţi, 177, 218
Plaiuri, 177 Porţile (Poarta) Meseşului, 105, Râmnic, localitate, episcopie, 178,
Păsărel, munte, 125
287, 337, 338. Vezi şi Râmnicu-
Pătraşcu cel Bun, 201, 210, 224 Plano Carpini, Giovanni de, 146 107, 119
Pacepa, Ion, 519 Vâlcea
Pătrăşcanu, Lucreţiu, 457, 478, Pleşoianu, Grigore, 328 Porumbac, 284, 297
Padea-Panaghiurski Kolonii, grup Râmniceanu, Naum, 327
493, 497, 507, 508, 511 Pleşoianu, Nicolae, 372, 373 Possevino, Antonio, 214 Rabutin, general, 265
arheologic La Tène, 37, 38 Râmnicu Sărat, 294
Păunescu, Adrian, 513 Plevna, 392 Postelnicu, Tudor, 529 Racoşu de Jos, 206
Padeş, 347 Râmnicu-Vâlcea, 161, 175, 285,
Pârlitor, munte, 125 Plinius cel Bătrân, 36, 39 Postumus, 78 Racoviţă, Constantin, 327, 339
Padova, 222, 235, 286, 289 286, 305, 338
Pârvan, Vasile, 465 Pliska, 95, 115 Potaissa, 57, 59, 60, 63-66, 68, 69, Racoviţă, Emil, 439
Pahlen, Feodor Petrovici, 350 Râşnov, 10, 11, 62, 182
Pârvulescu, Constantin, 492, Ploieşti, 227, 294 78, 79. Vezi şi Turda Racoviţă, Mihail, 259, 309,
Palamedes, 215 Râu de Mori-Suseni, 153, 218
494, 521 Plumbuita, 243, 293 Poteca, Eufrosin, 353 321, 337
Palanca, 106 Râu Mare, 335
Pecica, 21, 35 Plzen, 497 Potlogi, 255, 268, 295 Racoviţă (Racoviţeştii), familie
Palatca, 22, 24, 25 Rebricea, 182
Pelişor, 153 Poarta de Fier a Transilvaniei, tre Potsdam, 500 domnitoare, 256, 309, 338
Palestina, 474 Regalianus, 78
Pelivan, Ion, 410, 413, 451 cătoare, 53, 190. Vezi şi Tapae Poudilas (Bădilă), 125 Radu, Leonte, 358
Pallavicini, conte, 395 Regatul Angevin. Vezi Ungaria
Peninsula Balcanică. Vezi Balcani, Poarta (otomană). Vezi Imperiul Praga, 184, 219, 229, 375, 495, Radu I, 177, 183
Palmyra, 67, 81 Regatul Arpadian. Vezi Ungaria
peninsulă Otoman 510, 512, 526, 535 Radu al ll-lea Prasnaglava, 189
Panaitescu, P. P., 99 Regatul Dac (Dacic), 26, 38-42,
Peninsula Iberică, 156 Pobrata, 218 Praga-Korceak, cultură arheolo Radu cel Frumos, 194, 196, 44, 45, 47, 50, 51, 53-56, 61, 62,
Panic, 77 Peninsula Italică, 12, 35 Pociovalişte, 305 gică, 94, 95 197, 202
65, 67, 68, 75. Vezi şi Dacia
Pannonia, 44, 50, 54, 58-61, 64, Penkovka, cultură, 95 Pocuţia, 185, 198, 202, 203, Prahova, judeţ, 95, 170, 177, 372 Radu cel Mare, 175, 177, 178,
Regatul de la Tylis, 35, 37
69, 71, 73, 77, 79, 89, 102, 103, Peonia, 35 301, 410 Prahova, râu, 95, 170 199-202, 217
Regatul Franc, 103
109-111, 118 Radu de la Afumaţi, 199, 201, 223
Peregu Mare, 92 Podişul Central Moldovenesc, 105 Prahova, regiune, 108 Regatul Gepid, 90
Pannonia I, 96 Radu lliaş, 235, 243
Peretu, 34 Podişul Secaşelor, 123 Precriş, cultură arheologică Regatul Hitit, 28
Pannonia II, 96 Podişul Transilvaniei, 20, 35 neolitică, 13. Vezi şi Gura Radul, rudă a lui lancu de
Pergamon, 45 Regatul Hunic, 90
Pannonia Inferior, 56, 57, 59, Baciului-Cârcea Hunedoara, 191
Periam-Pecica/Mureş, cultură a Podolia, 232, 257, 258
66, 77, 78, Regatul Macedonean. Vezi
bronzului, 20 Prejmer, 228 Radu Leon, 252
Poenari, 182 Macedonia
Pannonia Savia, 96 Radu Mihnea, 226, 234-239, 251,
Perii Maramureşului, 177, 213 Poenaru, Petrache, 365 Preoteasa, Grigore, 501 Regatul Maghiar. Vezi Ungaria
Pannonia Superior, 59, 78 286, 293
Persia, 158 Poetovio, 59, 60, 78 pre-Schneckenberg, civilizaţie a Regatul Odris, 32, 34, 83
Pannonia Valeria, 96 bronzului, 19 Radu Negru, 143, 144
Perşinari, 24 Pogor, Vasile, 418 Regatul Polon. Vezi Polonia
Pannoniile, 67, 78 Presesklo, cultură arheologică Radu Paisie, 201, 217
Pescari, 40, 43, 105, 106 Poian, 94 Regatul României. Vezi România
Pantelimon, localitate, 363 neolitică, 15 Radu Şerban, 234-238, 251,
Pesta, 130, 137, 375 Poiana, 29, 46, 62. Vezi şi Regatul Ungar. Vezi Ungaria
Panu, Gheorghe, 421 Preslav, 95, 110, 114, 115 273, 286
Peşteana, 140, 218 Piroboridava Regatul Ungariei. Vezi Ungaria
Radu-Vodă, mănăstire, 226, 295
Pápai Páriz, Ferencz, 290, 291 Peştera Spurcată, 10 Poiana, localitate balcanică, 125 Prespa, 115, 125
Radziwill, Janusz, 245 Regnault, E., 382
Papiu Ilarian, Alexandru, 377 Petersburg, 327, 387, 394, 400. Poiana Ruscă, 66 Pressburg, 132. Vezi şi Bratislava
Raetia, 59, 78 Reich, 447, 471, 474. Vezi şi
Papp, Lászly, 522 Vezi şi Sankt Petersburg Poieneşti-Lukašovka, cultură Pribeşti, 293 Germania
Raguza, 210, 220
Para, loan, 324 Petipor, antroponimic dacic, 60 arheologică bastarnică, 36 Principate. Vezi Principatele Reicherstorffer, Georg, 221, 222
Române Rahova, 193
Paradunavon, 116, 117. Vezi şi Petreşti, cultură eneolitică, 15-17, Poincaré, Jules Henri, 438 Remetea, 11
Paristrion Principatele Dunărene. Vezi Rajk, Lászly, 494
Petriceicu, Ştefan, 257, 258, 262 Pojejena, 51, 87 Renania, 391
Paraspondylos, Zotikos, 191 Principatele Române Rakamaz, 248
Petrovaradin, 259 Pojorâta, 305 Republica Autonomă
Parhon, Constantin I., 465, 488 Principatele Române, 208-211, Rákoczi I, Gheorghe, 235,
Petru, conducător vlah, 126, 127 Poklevski-Koziell, Stanislav, 401 Moldovenească, 468, 469. Vezi
229, 300-302, 304, 305, 242-249, 289, 290
Paris, 106, 286, 338, 352, 356, 358, Petru, ţar bulgar, 115 Polonia, 36, 130, 146, 148, 149, şi Transnistria
359, 372, 374, 379, 381-383, 308-310, 319-321, 326-330, Rákoczi al ll-lea, Francisc, 255,
Petru, voievod moldovean, 152, 156-158, 160, 161, 167, Republica Democrată Germană
386-388, 392, 411, 413, 414, 333, 346, 348-365, 368, 265, 266, 311, 312
148, 183 183-189, 192, 195-200, (RDG). Vezi Germania de Est
416, 418, 451, 465, 468, 469, 378-380, 382, 383, 386, 387, Rákoczi al ll-lea, Gheorghe, 244,
202-204, 207, 209, 212, 224, Republica Democratică
Petru I cel Mare, 255, 260, 390, 393, 394, 420, 425, 505. 245, 247-251, 256, 296
479, 520 226-228, 232, 234, 236, 237,
308, 339 Moldovenească (Autonomă),
Vezi şi Ţările Române Rákoczi (Rákoczeştii), familie
Paristrion, 115, 116 239, 242, 244-246, 248-251, 407, 408, 455. Vezi şi Basarabia
Petru I Muşatinul, 149, 175, 177, 254, 257-262, 267, 270, 282, Principatele Unite (ale Moldovei şi princiară, 243, 246, 249, 290
Parthenopolis, 84 Republica Federală Germania
184-186, 198 284, 288, 300, 301, 306, 339, Ţării Româneşti), 383, 391 Rákoczi, Sigismund, 234, 238, 248 (RFG). Vezi Germania
Parthia, 51
Petru al ll-lea, 188, 197 414-416, 430, 468, 482, 483, Priscus, M. Statius, 53 Rákos, 135 Occidentală
Partiscum (azi Szeged), 67 490, 493, 494, 499, 500, 504,
Petru Aron, 170, 189, 195, 198 Priskos, 93 Rákosi, Mátyás, 499 Republica Moldovenească, 407.
Partium, 102, 159, 171-173, 176, 520, 526, 532
Petru cel Tânăr, 201 Prislop, 213, 218 Ralea, Mihai, 456 Vezi şi Basarabia
182, 189, 205, 206, 262, 263, Pomerania, 22
Petru Cercel, 201, 202, 212, 241 Probota, mănăstire, 177 Republica Populară Chineză, 498,
265, 266, 276, 278, 280, 283, Ralet, Dimitrie, 382, 383
Petru Muşat. Vezi Petru I Pompeiu, Dimitrie, 439
301, 303, 366, 368, 377, 379, Procopius, 93 Rally, Dionisie, 228 503. Vezi şi China
443, 444, 446 Muşatinul Pompeius, Cn., 40, 42
Prodan, David, 335 Ramidava, 62 Republica Populară Română
„Partoş", 59, 69. Vezi şi Apulum Petru Rareş, 199, 201-204, 215 Pomponius Mela, 47 (RPR), 479, 487-489, 495, 507.
Protosesklo, cultură neolitică, 14 Ramus, Petrus (Pierre de la
Petru Şchiopul, 205, 207, 211, Poni, Petru, 437, 439 Vezi şi România
Parţa, grup arheologic neolitic, Protul, Gavriil, 200, 215 Ramée), 214
localitate, 15 213, 215 Ponor, Vasile, 328 Republica Socialistă România
Prusia, 266, 316, 336, 352, 391, Rangheţ, losif, 492, 494
Petrus, arhidiacon de Ostrov, 218 Pont, 26. Vezi şi Marea Neagră (RSR), 484, 507-509, 514. Vezi
Pasko, Cristofor, 253 406, 444 Ranisstorum, 55
Pharsalus, 40 şi România
Passarowitz, 300 Pont, regat, 51
Prut, râu, 11, 36, 75, 89, 104, 105, Ranovac, 56 Republica Sovietică Socialistă
Passia, sclavă, 65 Pherekyde, Mihail, 399 Pop, Aron, 324, 325 146, 147, 159, 171, 203, 256, Rashid od-Din, 129, 130, 141 Ucraineană,
Pasul Bârgăului, 134 Philippi, 55 Pop, Dumitru Alexandru, 519 260, 301, 369, 370, 401, 407, Rasparaganus, P. Aelius, 56 469, 496. Vezi şi Ucraina
Pasul Buzăului, 228 Philippopolis, 127 Pop, Ladislau, 324 408, 451, 475
Ratiaria, 87 Reşiţa, 307, 428, 429
Paşcani, 293, 295 Philippos, 86 Popa, Dumitru, 513 Prut, ţinut, 471
Ratibor, 242 Rhédei, Francisc, 249
Patachich, bibliotecă, 341 Philippus Arabs, 67, 77, 85 Popăuţi, 218 Przemysl, dinastie, 156
Raţiu, loan, 446-449 Rhemaxos, 33
Piasti, dinastie, 156 Pop de Băseşti, George, 447, 448 Przeworsk, cultură, 76, 89
Pater János, 261 Răcătău, 40, 46 Rhodos, 157
Patilineţ, Vasile, 507, 511, 513 Piatra Craivii, 44, 55 Popea, Nicolae, 447 Ptolemaios, fiul lui Lagos, 33
Răceanu, Grigore, 521 Rholes, 40, 42, 50, 83
Piatra-Neamţ, 218, 361 Popescu, Petru, 513 Ptolemeu, 61, 62, 84
Patriciu, Dinu, 540, 541 Rădăceanu, Lothar, 457 Ribbentrop, Joachim von,
Piatra Roşie, 45 Popescu, Radu, 289, 319 Pufendorf, Samuel, 316, 328 472, 474
Patzinakia, 116 Rădăuţi, 169, 178, 184, 217, 285,
Piccolomini, Aeneas Sylvius, 193 Popescu Tăriceanu, Călin, Pumnul, Aron, 368, 375-377 305, 338 Ribbentrop-Molotov, Pactul, 471,
Pauker Marcel, 486
Picot, Emile, 438 537-540 Puşcariu, Sextil, 409, 410 Rădescu, Nicolae, 477-479 472, 522
Pauker (Rabinovici), Ana, 478,
479, 483, 485-487, 492-498, Piemont, 443 Popeşti, 29 Putineiu, 225 Răducăneni, cultură arheologică, Ribiţa, 218
502, 503 Pieporus, 53, 76 Pop Marţian, Dionisie, 435 Putna, localitate, mănăstire, 178, 151 Rietnordhausen, 122
Paulescu, Nicolae, 465 Pintea, Grigore, 265, 566 Popovici, Aurel C., 448, 449 195, 212, 214, 218, 219, 293, Rădulescu, Ion Heliade, 221, 365, Rimetea (Trascăului), 123, 134,
Pauschner, Sebastian, 217 Piragast, 93 Popovici, loniţă, 359 394, 450 372-374, 381, 438 160, 284
Pavel Chinezul, 157 Pirinei, 156 Popovici, Stan. Vezi Sofronie Putna, ţinut, 171 Rădulescu-Motru, Constantin, 457 Rimgailla, 170
Piroboridava, 53, 62. Vezi şi Poiana Porfiropol, Marcu, 337 Puţinei, 87 Răut, 105 Rin, 78
Păcuiul lui Soare, 105, 115, 151
INDICE
Ripiceni, 11 Ruseteştii, familie boierească, 251, Sălaj, comitat, 144 Sever, Axente, 378 Slavonia, 132,222 Stolojan, Theodor, 536-538, 542
Riss, glaciaţiune, 10 253, 259, 293. Vezi şi Cupăreştii Sălaj, judeţ, 10, 18, 20, 77, 82 Severin, banat, 129, 132, 134, Slânic-Moldova, 160 Strabon, 26, 36, 37, 39-41, 45
Riss-Würm, interglaciar, 10 Rusia, 146, 147, 232, 250, 251, Sălaj, regiune, 335 142-144, 169, 177, 180, 187, Slănic-Prahova, 95, 160, 305 Stranovius, leremia, 297
Riuetel, villa, 122 254-260, 266, 267, 286, 300, 191, 205
Sălăjan, Leontin, 500 Slăveni, 63 Strasbourg, 97
301, 308, 309, 319, 330, 336, Severin, cetate, localitate, 129,
Robertson, George, 535 Sălcuţa, cultură arheologică Slimnic, 61 Strat, I., 435
339, 346, 348-355, 357, 358,
eneolitică, 16, 17 141, 143-145, 174, 182, 187,
Rode, mănăstire, 122 361, 362, 369-371, 373, 374, Slon, 95, 105, 108, 117
189, 220, 282 Stratilat, Teodor, sfânt, 115
Rodin, Auguste, 16 380, 383, 392, 393, 396-401, Sălcuţa-Krivodol-Bubanj, complex
Severin, comitat, 186 Slovacia, 11, 20, 25, 75, 76, Stratonis, 84
Rodna, 130, 147, 160, 203, 404-409, 413, 420, 430, 431, cultural arheologic, 17
120, 121, 133, 160, 216, 297, Strâmtori, 197
284, 306 434, 435, 442, 451, 490 Sălişte, scaun, 280 Severin, episcopie, mitropolie,
444, 535
152, 177 Strehaia, 294, 347
Roemetalces al Ill-lea, 83 Rusia Sovietică. Vezi URSS Sănătescu, Constantin, 476-478 Slovenia, 535
Severin, regiune, 183 Strei, district, 173
Roesler, Robert, 80 Rusidava, 62 Săpânţa, 23 Snagov, 200, 210, 286-288
Rusk, Dean, 504 Severus, A. Caecina, 83 Strei, localitate, 82, 176, 218
Rogerius, 129 Sărata-Monteoru, 20-22, 94 Sobieski, loan al lll-lea, 232, 252,
Russo, Alecu, 368, 371 Severus, Alexander, 74 Streisângeorgiu, 140, 152,
Rolouzis, antroponimic dacic, 60 Săratu, 305 254, 257-259, 262
Severus, Septimius, 69 176, 218
Roma, 26, 42, 44, 50, 52, 56-58, Ruşchiţa, 66 Sărăţeanu, Constantin, 463 Soci, 197
Sf. Benedict, mănăstire (Slovacia), Stremţ, 114
60, 74, 76, 87, 166, 175, 177, Ruşi, 61 Sătmar, 163, 172, 177, 335. Vezi şi Socol, 40
183, 186, 191, 207, 222, 265, 120 Streza-Cârţişoara, 121
Ruxandra, fiica lui Neagoe Satu Mare Sofia, 192, 209, 498
286, 288, 322, 323, 329, 330, Basarab, 201 Sfântu Gheorghe, depresiune, Strigoniu, 176, 216, 264. Vezi şi
Săvulescu, Traian, 488 Sofronie, 330-333
340, 343, 469, 121 Esztergom
Sâmbăta, mănăstire, 296 Solinus, 47
Roman, Alexandru, 445 Sfântu Gheorghe, localitate, 290 Stroescu, Vasile, 451
Sâmbăta de Jos, 289 Sol Invictus, 65, 74
Roman, cetate, localitate, episco Sfântul Scaun, 127-129, 158, 176, Stroussberg, afacerea, 393, 429
pie, 161, 171, 182, 215, 218, Sâmbăta de Sus, 255 184, 191, 200, 224 Solnoc, comitat, 131, 132, 168 Strugalea, 177
234, 275, 285, 301 Šabac, 205 Sândominic, 10 Sibiu, capitlu, 122 Solnocul de Mijloc, 280, 301 Sturdza, Dimitrie A., 419, 421, 422
Roman, Constantin, 377 Sabatinovka, bloc cultural, 28 Sâniob, 279 Sibiu, comitat, 122, 139, 168, 172 Solnocul Interior, 168, 171, Sturdza, familie domnitoare, 338
Roman, erou eponim, 214 Sabazius (Sabazios), divinitate, Sânmiclăuş, 297 265, 280
Sibiu, district, 314 Sturdza, Grigore, 386
28, 40, 74
Roman, Petre, 529, 530, 537 Sânnicolaul de Beiuş, 152 Sibiu, judeţ, 10, 14, 61, 90, 94, Solomon, comite de Braşov, 140
Sabinianus, 75,76 Sturdza, Ion Sandu, 349, 353
Roman, ţinut, 171 Sânpaul, 66 122, 520 Solomon, loan, colonel, 374
Sabinus, lulius, 56 Sturdza, Mihail, 327, 355-357,
Roman, Valter (Neulander, Ernst), Sânpetru German, 92 Sibiu, localitate, 28, 122, 130, 135, Solumkeu (Şinteu), 279 370-372, 380, 386
492, 501 Sacidava, 84
Sântana de Mureş-Cerneahov, 160, 161, 166, 174, 181, 213, Solva, 60 Styria, 132, 317
Roman, Visarion, 446 Sadeler, Aegidius, 229 217, 218, 228, 237, 240, 255,
cultură arheologică, 88, 89, 95 Someşeni, 90, 91, 93 SUA. Vezi Statele Unite ale
Roman I (Muşat), 149, 160, 184 Sadoveanu, Mihail, 339 259, 261-263, 277, 280, 284,
Sântămărie-Orlea, 176, 218 Someş (Someşuri), 19, 67, 77, 89, Americii
Safrax, 89 290-292, 297, 306, 307, 310,
Roman al ll-lea, 188 Sbiera, familie, 450 94, 104-107, 119, 136, 166, 284 Suatu, 21
Saharovski, Aleksandr, 495 312, 324, 336-338, 340, 341,
Romanaţi, 171, 372 Scaunul apostolic. Vezi Sfântul 343, 377-379, 402, 443-447, Someşul Mic, 90, 93, 107, 123 Subcarpaţii Munteniei, 51
„Romania", 98 Saint-Aulaire, Charles, conte Scaun 449, 450 Somlio, 238. Vezi şi Şimleul „Sub Cunune", toponim, 53
de, 401
„Romania antiqua", 97 Scaurianus, DecimusTerentius, Sibiu, prepozitură, 122, 176 Silvaniei
Saint Germain-en-Laye, Tratatul Suceag, 82,89
„Romania continua", 98 56, 69 Sommer, Johannes, 213, 216
de la, 413 Sibiu, provincie, 134, 143 Suceava, cetate, 181, 182, 198,
„Romania nova", 97 Scerbacev, Dimitri, 405 Soporul de Câmpie, 63, 65, 73
Salamon, rege al Ungariei, 117, Sibiu, scaun săsesc, 172, 280 202, 236, 245, 274
Românaşi, 57 Schässburg. Vezi Sighişoara Sorescu, Marin, 513
119, 120 Sic, 66, 107, 123, 160, 284 Suceava, judeţ, 146, 178, 228
Româneşti-Dumbrăviţa, 11 Schela Cladovei, cultură mezo- Soroca, cetate, localitate, 170,
Saligny, Anghel, 401, 424 Siegler, Michael, 216 Suceava, localitate, mitropolie,
litică, 13 171, 182, 239, 274
România, 10, 11, 13-16, 25, 26, Salinae, 66. Vezi şi Ocna-Mureş Sighet (Sighetu Marmaţiei), 147, 153, 161, 168, 169, 174,
35, 37, 62, 63, 66, 76, 77, 80, Schengen, 535 Soroca, ţinut, 171 175, 178, 185, 196, 212-214,
Salla, 60 161, 289
89-95, 105, 118, 196, 229, Schesaeus, Christian, 216 Spania, 158, 224, 266, 336, 414, 218, 228, 245, 268, 269, 274,
Salonic, 99, 401, 403 Sighişoara, localitate, 64, 72, 122,
365, 383, 386-451, 453-479, Schiltberger, Johann, 187 416, 430, 494 275, 305, 450
Salonta, 244, 247, 248 161, 213, 250, 278, 280, 290,
481-523, 525-543 Suceava, ţinut, 171, 301, 471
Schleswig, 317 291, 402 Speidel, Michael P., 55
Romos, 122 Salsovia, 84
Schneckenberg, civilizaţie a Sighişoara, scaun săsesc, 123, Speyer, 276 Sucellus, divinitate, 74
Romula, 63, 66, 69, 72, 87 Salvaresso, Ecaterina, 201
bronzului, 19 172, 280 Spondylus, scoică, 15 Suceviţa, 218, 236, 293
Rosetti, Constantin A., 373, 381, Samuel, comitopol, ţar bulgar,
Schuller, Georg, 291 Sigismund I, 198 St. Gothard, 232 Sucidava (azi Izvoarele), 62, 67,
382, 418 115
Scolari, Filippo (Spano, Pippo), Sigismund de Luxemburg, 157, 84, 87
Samus. Vezi Someş Stalin, Iosif Vissarionovici, 477,
Rosetti, Radu, 433 189 160, 182, 186-189, 191, 223 Suciu, loan, 449, 454
482, 483, 485, 486, 492-494,
Rosetti, Theodor, 399, 418 Sanislău-Nir, grup cultural
Scorilo, 42 Silezia, 307 496, 497, 499, 503, 507, Suciu de Sus, cultură arheologică
hallstattian, 31
Rosetti-Rosnoveanu, lordache, Scurtu, loan, 539 Silistra, 115, 186, 204, 225, 233, 511, 523 a bronzului, 20, 23
327 Sankt Petersburg, 319, 354. Vezi şi
Scythia Minor, 83, 96 243, 256. Vezi şi Dârstor Stan, Valerian, 537n Suedia, 260, 266, 336, 415, 430
Petersburg
Rosetti-Rosnoveanu, Nicolae, 327 Silvestru al ll-lea, 113
San Stefano, pacea de la, 392, Sebessi, Francisc, 291 Stancu, Zaharia, 513 Suetonius, 42
Rostislav, cneaz morav, 103
396, 398 Sebeş, localitate, 132, 152, 161, Sima, Horia, 460 Starcevo-Criş, cultură arheologică Suez, 502
Roşcani, 205 neolitică, 14, 15, 16
Sarai, Visarion, 330, 331 214, 218, 228, 280, 366 Simeon, ţar bulgar, 107, 110, 111, Süleiman I Kannunî (Magnificul),
Roşia Montană, 22, 66. Vezi şi 113-116 Statele Unite ale Americii, 194, 157, 199, 201, 203, 209
Sarasău, 24 Sebeş, scaun săsesc, 172, 280
Alburnus Maior
Secu, 292 Simioneşti, 61 383, 405, 406, 430, 442, 454, Süleiman-Paşa, beilerbei, 196,209
Sardendenos, divinitate, 74
Roth, Stephan Ludwig, 367 485, 502-505, 509, 512, 519,
Sardinia, 352, 387 Secuime, 190, 195, 251, 280, 283 Simocatta, Theophylactus, 96 Süleiman-Paşa, comisar otoman,
Rovine, 186 521, 531, 535, 539 374
Sarmizegetusa (Sarmizegetusa Secundini, vicus, 84 Simon, episcop al Transilvaniei,
RSS Bielorusă, 496 120 Stavelot (Malmédy), 122
Regia), 40-42, 44-46, 52-55, Segeste, 42 Suleviae, divinităţi, 74
RSS Gruzină, 496 60, 64, 67-73 Sinai, 178, 255 Stavrinos, 215
Segesvár. Vezi Sighişoara Sulima, Dumitru, 369
RSS Lituaniană, 496. Vezi şi Saroltu, 114 Sinaia, 253, 294, 398-400, 421 Stănculescu, Victor, 522 Sultana, 95
Lituania Seleuşu Mare, 250
Saromandus, divinitate, 74 Sinan-Paşa, 208, 209, 225, 226 Stăneşti, 225 Sultanieh, 220
Rubruck, Wilhelm de, 146 Sena, 370
Sas, voievod al Moldovei, 149, 217 Singidunum (azi Belgrad), 59, 102 Stănileşti, 256, 260, 308, 339 Suplacul de Barcău, 89
Rucăr, 53, 282 Seneslau, 141-142
Saschiz (Szászkézd), 123 Sinnie Vodî, 149 Stănoiu, Rodica, 536n Suslov, Mihail Andreevici, 495,
Róckman, Piotr, 355 Sepsi, scaun secuiesc, 121, 172
Satu Mare, cetate, localitate, 31, Sinoe, 85 Stătescu, E., 418 501
Ruda-Brad, 72 Serapis, divinitate, 74
35, 77, 182, 229, 238, 251, 265, Sion, George, 371 Stânceşti, 34 Suţu, Alexandru, 346
Rudeanu, Teodosie, 215 266, 275 Serbia, 37, 56, 125, 139, 140, 144,
Siret, localitate, episcopie, Steinville, Stephan von, 300 Suţu, familie domnitoare, 309
145, 177, 186, 187, 192, 193,
Rudolf I de Habsburg, 146, 156 Satu Mare, comitat, 242, 247, 263, 147-149, 153, 156, 161, 170,
210, 214, 255, 358, 393, 394, Stephanus. Vezi Ştefan cel Mare Suţu, Nicolae, 360, 361, 435
Rudolf al ll-lea de Habsburg, 224, 265, 266, 280, 301 175, 184, 217, 275
398, 413, 414, 428, 430, 434, Sterca-Şuluţiu, Alexandru, Svatopluk, 110
226-229, 234, 237, 238 Satu Mare, judeţ, 11, 13, 23, 35 Siret, râu,36, 40, 44, 46, 47, 104,
442, 471 443, 444 Sveštari, 34
Rufus, M. Minucius, 38 Satu Nou, 95 105, 116, 160, 171, 197, 402
Serdica (azi Sofia), 79, 81, 87, 88, Stere, Constantin, 401, 408, 457 Sviatoslav, cneaz kievean, 105,
Rumelia (Romania), 196, 209 Saturnus, 74 102, 127 Sirmium, 87 Stettin, 251 114-116
Rupea, cetate, 182 Satzas, 108 Serena, Agostino, 296 Sirona, divinitate, 74 Stockholm, 251 Syria, provincie romană, 44, 56,
Rupea, scaun săsesc, 172 Saul, comite de Bihor, 120 Sesklo, cultură neolitică, 15 Sitalkes, 32 Stoica, Chivu, 495, 498, 506, 58, 60
Rupţi, 125 Sava, râu, 35, 125 Sesthlav, 108 Sivori, Franco, 201 507, 511 Syria (Atargatis), divinitate, 74
Rusciuc, 225, 369 Savaria, 60 Skleros, Niketas, 110 Stoica, Vasile, 406, 411
Seton-Watson, Robert William, Syrmos, 32, 33
Ruset, Antonie, 258 Saxonia, 111 445 Slansky, Rudolf, 495 Stoieneşti, 226 Szabolcs, comitat, 242, 247
Ruset, familie domnitoare, 309 Săcuieni, 247, 279 Seuthes al lll-lea, 33 Slatina, 14, 161, 348, 361 Stoker, Bram, 194 Szabolcs-Szatmár, judeţ, 90
Ruset, lordache, 260 Sălacea, 21, 24 Seuthopolis, 34 Slavici, loan, 447, 450 Stolniceni, 62 Szalárdi, János, 291
Româneşti, 200, 201, 208 Todea, Dumitru, 334 Turda, localitate, 59, 66, 91, 120, Ţepeş. Vezi Vlad al lll-lea Drăgulea
Szamoskózi, István, 216
Todoruţ, Todoraş, „crăiuţul". Vezi 123, 131, 132, 134, 160, 161, Ţeţina, 182
Szászsebes. Vezi Sebeş Teodosie cel Mare, 200
Tudor Vladimirescu 170-172, 189, 228, 229, 277, Ţoiu, Constantin, 513
T abla Buţii, 95, 228 Teofil, împărat bizantin, 102
Szászváros. Vezi Orăştie 284, 435
Tacitus, 36, 44 Teofil, mitropolit, 264 Tokaj,11, 228, 238 Ţopa, Chirii, 324
Szeben. Vezi Sibiu Turdaş, cultură arheologică,
Tafrali, Orest, 406 Teofil, zugrav, 140 Tökés, Lászlo, 522,543 Ţufalău, 20, 24
Szécsényi, Toma, 140, 189 localitate, 15, 16, 35
Tannenberg, 187 Teres I, 32 Tomis, episcopie, 174
Szeged,139 Turmasgades, divinitate, 74
Tapae, 52, 53 „terra Harszoc". Vezi Ţara Tomis, localitate, 83-86, 115. Vezi
Székely, familie, 283 Turnu (azi Turnu-Măgurele), 161,
Haţegului şi Constanţa
Tarbos, 76 182, 193, 208, 233, 251, 250
Székely, János, 216 Topa, 140
Tatar-Bunar, 460 „terra Ultrasilvana", 106, 107, 110, Turnu Roşu, 296 Ubicini, Jean Henri Abdolonyme,
Székely, Mihai, 228 113, 114, 119, 120 Topalu, 369
Tatrys (Tatous), 108 Turnu-Severin, 153, 392. Vezi şi 438
Székely, Moise, 228, 234, 237 Tertius, Q. Aurelius, 65 Tóppelt, Lorenz, 292
„Taurinus" (Stieröxsel), Stephanus, Drobeta Ucraina, 11, 17, 29, 108, 233, 258,
Székely alfóld (Pământul 220 Teslui, 118 Torda. Vezi Turda Turris Muca, 84 259, 306, 394, 408-410, 475
Secuiesc), 301 Tet, ofensiva, 510 Tordaşi, Mihail, 177 Udrea din Băleni, 228
Taurul, divinitate, 14 Turtucaia, 369, 402, 403
Szeneslaus. Vezi Seneslau Teutsch, Andreas, 291 Tordaşi, Pavel, 177
Tazlău, localitate, mănăstire Turturea, paharnic, 229 Ugocsa, 163, 177, 238, 242, 266
Szentes-Vekerzug, cultură arheo 218, 269 Theimes, P. Aelius, 65 Torontal, 301 Uhlfeld, Anton Corfiz, 331
Tuscus, Thomas, 146
logică, 31, 35 Tazlău, râu, 282 Theodoric, episcop, 129 Torun, 161 Tutova, 171 Uioara, 28. Vezi şi Ocna-Mureş
Szerémi, Gyórgy, 216 Tălmaciu, localitate, 10, 228 Theodoropolis, 115. Vezi şi Toscana, 158, 224, 226 Tylis, 33 Uioara de Sus, 23
Tălmaciu, scaun, 280 Dorostolon, Silistra Tourkia, 111, 151. Vezi şi Ungaria
Újvár, 238, 252
Tănase, Virgil, 520 Theophanes Confessor, 96 Tours, Conciliul de la, 97
Ulbricht, Walter, 509
Tărian, 36 Theos Hypsistos, 74 Tracia, 32-35, 38-40, 51, 116
Ulfila, 88
Şaguna, Andrei, 376, 377, 444, Tărtăria, 16, 38 Thessalonik, 127. Vezi şi Salonic Traian, împărat roman, 26, 39,
Ţamblac, Grigore, 214 Ulmetum, 84
446 Theudote, sclavă, 65 41-44, 46, 50-61, 63, 67-75,
Tăşnad, 241 Ţara Amlaşului. Vezi Amlaş
77, 81, 83, 84, 86, 87, 222, Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Şapcă, Radu, 373 Tătărescu, Gheorghe, 458, 459, Thiais, antroponimic dacic, 60
325, 359 Ţara Bârsei, 123, 128-130, 145, (Colonia Ulpia Traiana Augusta
Şcheia, 197 463, 464, 469, 470, 479 Thiaper, antroponimic dacic, 60 182, 190, 193 Dacica Sarmizegetusa), 58, 61,
Trandafilov, Al., 364
Şcheii Braşovului, 176, 201, 213, „Tăul Cornii", 72. Vezi şi Alburnus Thiodus Rolae f(ilius) Dacus, „Ţara Cavarnei", 150 65-67, 70, 74
Maior antroponimic, 60 Transdiana, 87
217, 218, 289, 291, 341 Ţara Crişurilor. Vezi Crişana Ulpius, antroponimic, 61, 64
Tăuteni, 90 Thocomerius, 144 Transilvania, 10, 11, 13-20,
Şeica, scaun săsesc, 123, 172 Ţara de Jos, 149, 175, 188, 252, Ulpius, M., antroponimic, 61
22, 23, 25, 28-31, 35, 36,
Şelimbăr, 122, 228 Tăutu, Ionică, 327, 353, 354 Thököli, Emeric, 255, 262, 263 269, 270, 275. Vezi şi Moldova
38-40, 44, 47, 50-57, 61-64, Ung, 163
Şerbu, rudă a lui lancu de Tânganu, mănăstire, 177 Thomasius, 316 66, 68, 69, 72, 73, 79-82, Ţara de Sus, 188, 256, 269, 270, Ungaria, 11, 20, 25, 75, 79, 80, 90,
Hunedoara, 191 Târgovişte, 161, 181, 182, 200, Thorenburg. Vezi Turda 88-95, 97, 102-105, 107, 275. Vezi şi Moldova 91,106,111,113,116-119,
201, 212, 216, 217, 222, 226, Thracia, 40, 58, 83 108, 110-114, 117, 119-124, Ţara Făgăraşului, 61, 107, 117, 121, 122, 126-146, 148, 149,
Şerpăteşti, 225
227, 234, 238, 255, 268, 271, Thuringia, 122 128-143, 145, 147, 150-153, 140, 142, 143, 152, 168, 173, 152, 156-158, 160-164,
Şeuşa, 36
282, 285, 286, 288, 294, 295, 158-173, 175-178, 180, 246, 278, 283, 290. Vezi şi 166-168, 170, 176-178,
Tiatitis, antroponimic dacic, 60
Şimand, 92 297, 305, 523 182, 186, 187, 189-191, 193, Făgăraş
Tiberius, 43, 50 180-189, 191-203, 205,
Şimleul Silvaniei, 67, 90 Târgşor, castru roman, 53 196-201, 203-207, 209-214,
Ţara Haţegului, 58, 107, 134, 140, 206, 208, 210, 212, 216, 220,
Tibiscos. Vezi Dibiscos 216-229, 232-259, 261-268,
Şincai, Gheorghe, 325, 340-343 Târgşor, mănăstire, 177, 182 142, 143, 153, 176, 190, 191, 222, 223, 227, 234, 238, 241,
Tibiscum, 66, 69 270, 273-276, 278-284, 287,
Şiria, 279, 379 Târgu-Jiu, 507 218, 290, 334. Vezi şi Haţeg 242, 247, 251, 254, 256, 258,
Tibiscus, 60. Vezi şi Timiş, râu 289-291, 294, 296, 300, 301,
Şirioara, 105, 119 Târgu-Lăpuşna, 161 Ţara Maramureşului. Vezi 261-263, 266, 276, 280, 283,
303, 304, 306, 307, 310-319,
Tibriţa, 83 Maramureş 284, 301, 303, 306, 307, 313,
Şişmanizii, 143, 144 Târgul de Floci, 197, 225, 282 321-326, 328-337, 340-343,
Tibur, 43 Ţara Moldovei. Vezi Moldova 314, 317, 323, 325, 334, 366,
Târgu-Mureş, 90, 213, 261, 348, 361, 362, 364-373,
Şoimuş, localitate, 182, 279 368, 375, 377-379, 411-416,
266, 278, 280, 289, 312, 341, Tigheciu, 166, 171 375-379, 392-395, 397, Ţara Oaşului, 11
Şoimuş, grup arheologic al 430, 431, 434, 443-449,
361, 475 Tighina, 161, 182, 203, 205, 208. 400-403, 405, 406, 408-412, Ţara Oltului. Vezi Ţara Făgăraşului
bronzului, 19 414, 416, 431, 443-449, 454, 454, 466, 468, 469, 471, 472,
Târgu-Neamţ, 161 Vezi şi Bender Ţara Românească, 124, 140,
Şoplea, 244, 251 455, 458, 459, 461, 462, 465, 474-476, 482, 483, 485, 494,
Târgu Secuiesc, 290 Tiglatpileser I, 28 143-145, 149, 150, 153, 156,
466, 469, 472, 474-477, 499-502, 504, 526, 527, 532
Şpălnaca, 23 157, 159-163, 165-171,
Târgu-Trotuş, 282 Tilişca, 44, 67
489, 504 173-175, 177-179, 181-184, Ungaria Mare (pe Volga), 129
Ştefan, domn al Moldovei, fiu al Timiş, comitat, 170, 301
Târnava, comitat, regiune, 120, Transmarisca, 87 186-190, 192, 193, 195-206, Ungnad, David, 228
lui Alexandru cel Bun, 188
123, 168, 171, 265, 280 Timiş, judeţ, 15, 152
Ştefan, mitropolit, 288 Transnistria, 469, 474, 475 208-211, 213-217, 219, 220, Ungrovlahia, 145, 255. Vezi şi Ţara
Târnava Mare, râu, 190, Timiş, râu, 105 222-229, 232-239, 241,
Trapezunt, 337 Românească
Ştefan, Rareş, 204
Târnava (Târnave), râu(ri), 92, 105, Timiş, ţinut, 265, 471 243-262, 264, 266-270,
Trascău, 160 Unguraş, 182, 203
Ştefan, Sfântul. Vezi Ştefan I al 120, 123 Timişoara, 161, 233, 279, 280, 284, 272-277, 281-290, 292,
Ungariei Trei Scaune, scaun secuiesc, 280 Uniev, 287
Târnovo, 125, 127, 133, 144, 145, 340, 341, 368, 441, 446, 449, 293, 295, 297, 300, 302-310,
Ştefan, voievod moldovean, 183 500, 522, 527, 532 Trianon, Tratatul de la, 80, 413, 319-321, 326-329, 331-333, Unirea-Vereşmort, 90
186, 214
466, 469 337, 338, 340, 346-365, Uniunea Europeană, 531,
Ştefan I, domn al Moldovei, 184 Tecuci, 305 Timoc, 83
Triballia, 83 368-377, 379-383, 388, 462. 534-536, 538, 540, 542, 543
Ştefan I, rege al Ungariei, Tei, cultură arheologică a bron Timur Lenk, 157, 187
Tridacna, scoică, 15 Vezi şi Valahia
112-114, 119, 124, 186, 301, zului, 20, 24 Uniunea Sovietică. Vezi URSS
Tinăud, 296
Trier, 59, 78 Ţara Severinului, 129, 130, 141,
325, 375 Teişani, 305 Tincova, 11 Urali, 505, 510
142. Vezi şi Oltenia
Ştefan al ll-lea, rege al Ungariei, Trnava, 216, 241, 340 Urban al V-lea, 184
Teiu, 16 Tinodi, Sebestyén, 216 Ţara Sfântă, 128
118, 121 Troesmis, 57, 59, 84, 86, 115 Ureche, Grigore, 149, 198,
Teiuş, 30, 92 Tiridates, 51 „Ţara ultrasilvană" (a lui Gelou).
Ştefan al V-lea, 132-134, 142, 143 Troester, Johann, 292 286, 298
Tel Aviv, 509 Tisa, cultură arheologică Vezi „terra Ultrasilvana"
Ştefan cel Mare, 157, 159, 165, neolitică, 17 Trofin, Virgil, 512, 513 URSS, 414-416, 454, 468, 469,
Teleac, 29, 38 Ţara Ungurească. Vezi Ungaria
169, 177, 178, 181, 189, 193, Tisa, râu, 29, 35, 39, 45, 50, Trogus Pompeius, 35 471, 472, 474, 475, 477, 479,
Teleaga, 305 Ţara Zarandului. Vezi Zarand
195-199, 202, 212, 214, 215, 75, 76, 89, 90, 94, 102, 103, Troia, 28, 29 482, 483, 485n, 486, 488, 490,
Teleajen, 251 Ţaratul Bulgar de Târnovo (al
217, 395, 450 106,111-113,118,120,131, Tropaeum Traiani, 52, 84, 86 492, 494-498, 500-506, 508,
Teleki, bibliotecă, 341 doilea ţarat, româno-bulgar), 509, 512, 513, 515, 519, 520,
Ştefan Dušan, 145, 180 134-136, 144, 147, 151, 366,
Trotuş, râu, 228 125-127, 133, 145, 150, 157,
Teleki, familie nobiliară, 283, 307 401, 412 522, 523, 527, 529, 531, 539
Ştefan Lazarevic, 186 Truman, doctrina, 485 186, 187, 208, 210
Teleki, Mihail, 255, 258, 261 -263, Tismana, 176, 178, 293, 347 Ursu, Gheorghe, 521
Ştefan Lăcustă, 203, 204 279, 312 Tucidide, 32 Ţaratul Bulgar de Vidin, 133, 143,
Tismăneanu (Tismineţki), Leonte, 144, 157, 187, 208, 210 Ursu, Ion, 406
Ştefan Milutin, 139 Teleki, Sámuel, 326 Tudor, Corneliu Vadim, 534, 539
539 Uzun Hassan, 196
Ştefan Răzvan, 225, 226 Tudora, cetăţuie, 105, 108 Ţaratul Bulgar (primul), 91,
Teleorman, judeţ, 171 Tismăneanu, Vladimir, 539 95, 103, 107, 108, 111-114,
Ştefan Surdul, 202 Teleorman, râu, 105 Tudora, mama lui Mihai Viteazul,
Tisza, Kálmán, 446 116, 150
224
Ştefan Tomşa al ll-lea, 235-238 Teleorman, toponim, 118 Tiszaföred, 90 Ţaratul Rusesc. Vezi Imperiul Rus
Tuhutum, 110, 113
Ştefănescu, Melchisedec, 451 Teliţa, 86 Tiszapolgár / Româneşti, cultură Ţările de Jos austriece, 317
Tula Buga, 134, 135 Vác, 241
Ştefănescu-Delavrancea, Barbu, Teliuc, 261, 284 arheologică eneolitică, 16, 17 Ţările Române, 133, 150,
Tului, 130 Vad, episcopie, localitate, 177,
400 Tell, Christian, 359, 372-374, 381 Tito, losip Broz, 493, 494, 508, 510 157-161, 166, 168, 169, 178, 218
Turbo, Q. Marcius, 56, 57 180, 185, 186, 192, 195, 197,
Ştefăniţă, 199, 202, 204 Temeschwar. Vezi Timişoara Titulescu, Nicolae, 413, 465, 469 Vaida-Voevod, Alexandru,
Turcia, 270, 349-353, 355, 373, 199, 200, 208-214, 217, 221,
Ştefeni, 201 Temesvár. Vezi Timişoara Titus, împărat roman, 73 411-413, 449, 454, 455,
374, 380, 382, 392, 398, 401, 232, 234, 235, 239, 241, 242,
Ştirbei, Barbu, domnitor, 327, 351 Teoctist, mitropolit, 195 Titus Didius, 38 420, 429, 468. Vezi şi Imperiul 459, 463
247, 252, 261, 262, 271, 286,
Ştirbei, Barbu, prinţ, 379 Teoctist, patriarh, 515 Titus Livius, 36 Otoman 290, 297, 302, 308, 327, 328, Vaillant, Jean-Antoine, 358
Şumuleu-Ciuc, 290, 291, 341 Teodor, mare-logofăt, 215 Tocilescu, Grigore, 460 Turda, comitat, 168, 171, 180, 265, 330, 338, 349, 352, 367, 370. Vajdahunyad. Vezi Hunedoara,
Teodosie, domn al Ţării Tocsăbeni, 118 280, 303, 335 Vezi şi Principatele Române localitate
Şura Mică, 61
INDICE
Valachia Minor („Ţara Vatra Moldoviţei, 146, 218 189, 227, 392 Vladislav I Vlaicu, 145, 173, 174, Waras. Vezi Orăştie Zalmodegikos, 33
Românească cea Mică"). Vezi Văcărel, munte, 125 Vidra, 18 177, 183 Washington, D. C., 411, 509, Zalmoxis, 40
Valahia Mică Vladislav al ll-lea, domn al Ţării 512, 535
Văcărescu, Barbu, 346 Viena, 22, 110, 157, 192, Zamárdi, 90
Valahia, 184, 187, 193, 194, 220, Văcărescu, lancu, 365 207-209, 228, 232, 238, 241, Româneşti, 216 Watson, Alaric, 81 Zamca, 292
221, 228, 302, 352, 356, 365. 242, 250-255, 258, 261, 262, Vladislav al ll-lea Jagiello, 202
Văcărescu, lenăchiţă, 327 Wavrin, Walerand de, 181 Zamoyski, loan, 227, 236
Vezi şi Ţara Românească 264-266, 270, 284, 286,
Văcăreşti, mănăstire, biserică, 394, Vladislav al IV-lea, 244, 246 Weissenburg. Vezi Alba-lulia
Valahia Mare, 220-223. Vezi şi 287, 291, 300, 303, 304, 306, Zápolya, loan, 201, 203, 204, 206,
338, 339 Vladislav Łokietek (cel Scurt), 146, Werböczy, István, 180, 216, 263, 207, 223
Valahia 310-319, 322-324, 326, 327,
Vădastra, cultură arheologică 148, 156 278, 315
Valahia Mică, 183, 184, 220-223. 329-332, 334-336, 338, 340, Zápolya, loan Sigismund, 204,
neolitică, 16 Vlahata, erou eponim, 214 Wesselényi, Ştefan (István), 206, 276
Vezi şi Moldova 342, 343, 352, 366, 369, 370,
Vădeni, 294 375-377, 379, 382, 387, 393, Vlahia Mare, 125 291,311
Valahia Transalpină. Vezi Ţara Zarand, comitat, district, „ţară",
Vărădia de Mureş, 279 394, 396, 397, 402, 409, 411, Vlahoclisura, 125 Westfalia, 247 170, 172, 218, 263, 265, 280,
Românească
Vărzăreşti, mănăstire, 178 443-445, 447, 449, 450, 468, Vlassa, Nicolae, 16 Wetterau/Hessa, 122 301, 332, 335
Valea Jiului, 518, 529
472, 474, 476, 477, 479 Wetteraulimes, 77
Vâlcan, pas, 88 Vlastares, Matei, 179, 216 Zărneşti, 255, 263
Valea Largă, 90
Vietkong, 509 Wietenberg, cultură arheologică a
Vâlcea, judeţ, 171, 177, 372 Vlaşca, 171 Zbelthiurdus, divinitate, 74
Valea lui Mihai, 90
Vietnam, 509 bronzului, 20, 21, 22, 24, 25
Vârful lui Hulpe, cetate, 45 Vlăhiţa, 278, 280 Zelea-Codreanu, Corneliu,
Valea Oltului, 14, 53, 62, 87, 228
Vietnamul de Nord, 512 Wilhelm I, 391 460, 461
Vârşeţ, 59, 106, 510 Vodiţa, 153,177
Valea Rodnei, district, 280
Villara, Alexandru, 328 Wilson, Woodrow, 406 Zeletin, Ştefan, 425, 456
Vâşinski, Andrei lanuarevici, 478 Voicu, tatăl lui lancu de
Valea Strâmbă, 89
Viminacium, 67 Hunedoara, 191 Wisowacius, Andrei, 339 Zemplén, comitat, 238, 242
Vechiul Regat, 394, 400, 414, 416,
Valens, 89
433, 454, 455, 458, 459, 465 Vinca, cultură arheologică Voiculescu, Dan, 538, 541 Wittelsbach, casa de, 139 Zemplin, localitate, 76
Valerianus, 78,79 Vezi şi România neolitică, 15, 16 Wittenberg, 290
Voinov, Dimitrie, 406 Zenta, 259
Valko, comitat, 131 Vedea, râu, 105 Vinicius, M., general, 43 Wlachia, 149, 184. Vezi şi Valahia
Voivodina, 29, 443, 444 Zeurino. Vezi Severin
Valle, Francesco della, 222 Velbujd, 144 Vintilă-Vodă, 205 Wolf, Andrei, 254
Volga, 109, 129 Zeus Narinos, 74
Valois, Henric de, 207 Venceslas al ll-lea Premysl, 139 Vinţ. Vezi Vinţu de Jos Wolff, Christian, 316, 328, 341
Volhinia, 148 Zeus Sittacomicos, 74
Van Helmont, Jan Baptist, 339 Veneţia (jud. Braşov), 290 Vinţu de Jos, 290, 297, 331 Wolosky, 184. Vezi şi Moldova
Voltaire, 328 Ziais, nobilă dacă, 53
Vardar, 29,127 Veneţia (Italia), 160, 163, 187, 196, Virtus Romana, divinitate, 74 Wroclaw. Vezi Breslau
Voltelini, Hans, 316 Zlatna, 218, 261, 284, 332. Vezi şi
Varlaam, 286, 287, 289, 290 200, 232, 235, 245, 254, 284, Visarion. Vezi Sarai, Visarion Würm, glaciaţiune, 10, 11
Vopiscus, Flavius, 80 Ampelum
Varna, 150, 192, 209 286, 289, 338
Visegrád, 194
Voroneţ, 178, 217-219, 221 Zoba, loan, 290
Varşovia, oraş, 249, 485n, 510 Verancsics (Verantius), Anton, 223
Visitor, munte, 125
Voronzov, „Regulamentul" Zola, Emile, 448
Varşovia, Tratatul de la, 500-502, Verbicioara, cultură arheologică a
Vişina, mănăstire, 177 lui, 369
bronzului, 20 Zoltan, conducător peceneg, 119
510, 511, 519, 520, 532 Vitéz, János, 216 Vranas, Alexios, 126 Xenopol, A. D., 355, 357, 435, Zoltán, stăpânitor transilvănean,
Vasile, Radu, 533 Verdeţ, llie, 511, 518, 519
Vlad, Aurel, 449, 454 Vrancea, 166,171 439, 450 114
Vasile al ll-lea Macedoneanul Verecke, pas, 110, 134
Vlad al lll-lea Drăgulea (Ţepeş), Vršac. Vezi Vârşeţ Xenopol, N., 420, 442 Zoltes, 33
(Bulgaroctonul), 113-116 Vergiliu, 43
157, 179, 181, 187, 193-195, Xenopol, Radu, 491
Vernescu, George, 418 Vrscia (Orşova? Vârşeţ?), castrum, Zolyomi, David, 247
Vasile de Târnovo, arhiepiscop, 197, 215
106 Zolyomi, Elisabeta, 235
127 Versailles, sistemul de la, 414, 416 Vlad Călugărul, 194, 197, 199
Vuia, Traian, 411, 439 Zomus, fluvium, 107
Vasile Lupu, 237, 243-246, 248, Vesentino, Batista de, 213 Vlad cel Tânăr (Vlăduţ), 200
250, 256, 258, 271, 273, 285, Vulcan, 282 Zórawna, 258
Vespasianus, 50, 83 Vlad Dragul (Dracul), 159, 181,
286, 288, 292, 293 Vulcoi, deal, 22 Yaprak Tak, 141 Zotikos, 86
Veterani, Friedrich, 254 189, 190, 192, 194, 195
Vasilie, protopop, 291 Vurpăr, 152 Zotmar, castrum, 106. Vezi şi
Veţel. Vezi Micia Vlad Uzurpatorul, 186, 187
Vaslui, 118, 161, 196, 218, 270, 305 Satu Mare
Vicina, 108, 145, 152, 153, 174 Vlad Vintilă, 205
Vaslui (Podul înalt), 196 Victor Emanuel al lll-lea, 438 Zotta, lancu, 450
Vladimir, cnezat, 130
Vass de Ţaga, György, 291 Zadic, lacob, 410 Zoutoula, antroponimic dacic, 60
Victoria, divinitate, 52, 54, 74, 87 Vladimir, ţar bulgar, 103
Vassilo, Andrei, 156 Victoria I, regină a Angliei, Walachenland, 140, 147. Vezi şi Zagreb, 291 Zsitvatorok, 232, 234, 238
Vladimirescu, Tudor, 346-349,
Vasvár, 232, 257, 261, 262, 276 382, 400 Maramureş Zalău, localitate, 77, 229 Zubor, 114
357, 361
Vaşcău, 261, 284 Victoria Augusta, divinitate, 53 Walewski, conte, 352, 382 Zalău, râu, 94 Zulta, 110
Vladimirescu (Glogovăţ)-Arad,
Vatican, 489 Victorinus, 59, 78 107, 152 Walther, Balthasar, 215, 225 Zalău-Ortelec, 105 Zyloc, castrum, 106. Vezi şi
Vatina, cultură arheologică a Vidin, 107, 112, 115, 118, 127, 133, Vladislav I Jagiello, 156, 184, 185, Waltherius, magister, 151 Zalău-Valea Mâţii, 77 Zalău-Ortelec
bronzului, 20, 21 143-145, 151, 183, 186, 187, 186, 188, 192 Walzenbeile, tipul, 15 Zallony, Marc-Philippe, 308 Zyraxes, 40, 42
Mulţumiri
Autorii şi editura aduc mulţumiri tuturor celor
care ne-au pus la dispoziţie materialul fotografic şi, în special:
Revista Magazin istoric (redactor-şef Dorin Matei) pentru permisiunea de a

reproduce numeroase imagini tipărite în cartea Mileniul românesc;
Muzeul Naţional de Istorie al României pentru permisiunea de a reproduce

imaginile de la pag. 14 (sus), 15 (sus), 16 (jos), 17 (sus), 18 (sus, ambele centru),
22 (sus), 23, 24 (jos), 25 (dreapta), 31 (sus, jos, stânga), 32 (jos, stânga), 33 (sus),
34 (sus), 35 (jos, stânga), 38 (sus, dreapta), 39 (sus, centru, dreapta-două foto),
43 (sus, dreapta, jos), 44 (ambele sus), 53 (jos), 54 (jos), 60 (sus), 61 (toate), 66 (sus,
stânga), 67 (toate), 91 (ambele), 153 (2 şi 3 sus, ambele centru), 167 (centru),
187 (sus), 197 (jos), 202 (jos, stânga), 204 (centru), 210 (ambele sus, dreapta),
211 (sus, dreapta), 214 (sus), 240 (jos), 243 (stânga), 244 (jos), 248, 256 (sus),
260 (stânga), 262 (jos), 271 (centru, jos), 308 (jos), 309 (jos), 346 (ambele), 348 (jos),
386 (jos), 389 (sus), 390 (sus, jos), 391 (jos, stânga), 400 (jos), 401 (jos), 466 (sus);
Muzeul Naţional de Artă al României pentru permisiunea de a reproduce imaginile

de la pag. 7 (centru, dreapta), 185 (sus), 194 (jos), 229 (jos), 282 (dreapta), 302 (sus),
327 (jos), 353 (jos), 358 (sus), 372 (toate), 375 (sus), 378 (sus, dreapta), 389 (jos), 393
(sus), 433 (sus), 434 (ambele);
Biblioteca Academiei - Cabinetul de Stampe pentru permisiunea de a reproduce

imaginile de la pag. 387 (jos), 390 (centru), 392 (ambele), 394 (sus, stânga, jos), 395,
Muzeul de Istorie din Craiova pentru permisiunea de a reproduce imaginile de la

pag. 388 (stânga), 389 (jos);
Pavel Bălan pag. 125 (sus), 167, 204, 214 (jos, dreapta), 215, 224 (sus), 246, 286 (sus,
jos-două foto), 287(sus, jos), 294 (jos);
Mihai Potârniche pag. 32 (jos-două foto), 37, 38 (jos, dreapta), 39 (centru), 58 (jos,
dreapta), 63 (jos-două foto), 88 (centru-două foto), 146, 151 (centru), 162 (sus), 170
(jos), 171 (centru), 172 (sus), 174 (sus), 177 (sus), 178 (centru), 195 (jos), 213 (sus),
214 (jos, stânga), 218 (centru, dreapta), 222, 257 (sus, stânga), 264 (sus), 285 (sus),
293 (jos, stânga), 295 (sus, dreapta), 296 (jos), 343 (jos-dreapta), 427 (jos),
437 (jos, stânga), 438 (jos), 439 (centru), 443 (sus), 555 (jos), 561 (jos);
lurie Foca pag. 7 (sus stânga), 169,173 (jos), 175 (sus), 178 (sus), 181 (jos), 188 (jos),
189 (sus), 196 (jos), 198 (sus), 212 (sus), 218 (sus, centru stânga, jos), 219 (sus, centru,
jos dreapta), 281,285, 545 (centru);
Paul Buciuta pag. 55,169 (sus),175 (sus), 178 (sus), 189 (sus), 197, 198 (sus), 281, 288;
Radu Oltean pag. 89 (jos);
S-au depus toate eforturile pentru a-i identifica pe deţinătorii drepturilor de autor asupra
imaginilor reproduse şi ne cerem scuze anticipat pentru orice omisiune neintenţionată a
autorilor unor fotografii. Ne-ar face plăcere să înserăm menţiunea de rigoare in ediţiile
ulterioare ale cărţii.

Istoria Ilustrata A Romaniei - Ioan Aurel Pop

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Istoria Ilustrata A Romaniei - Ioan Aurel Pop

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Istoria

I onuţ C ostea Copyright © 2009,

G heorghe I acob Proiect editorial: Anatol Vidraşcu

C oriolan H oraţiu O preanu

I oan -A urel P op Editor: Vidraşcu şi fiii

T udor S ălăgean 94(498)

5. Teritoriul României în anul 101 şi iarna 101-102 p.Chr............................................ 51

6. Teritoriul României în anul 102 p.Chr....................................................................... 52

statelor naţionale (1859-1918) 8. Europa şi Imperiul Bizantin în anul 1000 ................................................................... 98

11. Harta Transilvaniei din sec. XIII ............................................................................... 137

12. Despotatul lui Dobrotici pe la 1370......................................................................... 150

Marcela Sălăgean 13. Ţările Române la sfârşitul secolului al XVI-lea........................................................ 158

15. Expediţia lui Soliman Magnificul în Moldova 1538 .............................................. 209

16. Ţările Române în sec. al XVII-lea ............................................................................ 233

17. Harta politică şi etnică a Imperiului Habsburgic

20. Harta Imperiului Habsburgic cu portretele dinastice

24. Europa la mijlocul secolului al XIX-LEA (hartă de epocă).................................. 371

25. România în timpul Primului Război Mondial ........................................................... 399

26. Delimitarea zonelor de influenţa conform Tratatului de pace

28. România Mare (1918) ............................................................................................ 415

29. România după 1878 ................................................................................................ 444

30. Ţinutul Braşovului (hartă de epocă)....................................................................... 449

32. Harta etnică a României interbelice......................................................................... 467

33. Basarabia şi Republica Autonomă Moldovenească

34. România în al Doilea Război Mondial.................................................................... 473

35. Teritoriul României între anii 102 şi 106 p.Chr......................................................... 547

36. Dacia romană în timpul domniei lui Hadrian ......................................................... 548

37. Dacia romana In timpul domniei lui Caracalla..................................................... 548

38. Ţările Române în secolele XIV-XV........................................................................... 571

Cuvânt către cititor

Datorita unei multitudini de Prima etapă a acestei perioade

silicioase, cărora li se adaugă gropi dreptunghiulare săpa­

ra Protosesklo a unui grup care Plastica antropomorfă şi cea

înfăţişând un cuplu îmbrăţişat, Spondylus şi Tridacna atestă legă­

Sanctuarul de la Parţa corpul cruciform, fiind adeseori

viţă de vie. După aducerea în pe lângă corp; orientarea este ■ Eneoliticul

■ Perioadele mijlocie Ceramica este artefactul umană alături de una de bovină,

agricultori, dar şi de meşteşu­ sociale în cadrul unor procesi­

Ceea ce i-a atras în munţi pe coş), cât şi prin analogiile cu

cupru din Munţii Giurgeului şi descoperite pe valea Lupşei.

lucrare a aurului şi argintului. probabil, avuţia unor întregi Rezultatele investigaţiilor

culturii Otomani de la Barca

cu ceramică canelată. De altfel, Acest fapt a determinat legături

la Ocna-Mureş. La sfârşitul sec.

În afară de agatârşi, Herodot

Istoria şi civilizaţia geţilor

seră deja spre răsărit. Unele Savei cu Dunărea şi „le-a plăcut

constata astfel că noua cultură

Renaşterea aristocraţiei nord-balcanice

La sfârşitul sec. al II-lea a.Chr. şi la începutul sec. I

Ascensiunea Regatului Dac

la Pharsalus, Pompeius a fost regiunile din Banat, Crişana,

zeilor. Ba încă de la un timp poporul”. oare domniei lui Burebista, ceea

Dacia de la Burebista la Decebal.

După constituirea provinciei auxiliare şi se făcură stăpâni

Siretului în zona est-carpatică,

AŞEZĂRI FORTIFICATE Şl CETĂŢI

Civilizaţia dacică în secolele II a.Chr.-l p.Chr.

■ Sanctuare dumbravă sacră, a fost cerce­

celor de pe valea Siretului

„populare”, similare celor con­ re. Iordanes (Getica, 41), spre

Bellum Dacicum al împăratului Traian

rimele contacte între daco-geţii nord-dunăreni

silicioase, cărora li se adaugă gropi dreptunghiulare săpa

înfăţişând un cuplu îmbrăţişat, Spondylus şi Tridacna atestă legă

agricultori, dar şi de meşteşu sociale în cadrul unor procesi

■ Sanctuare dumbravă sacră, a fost cerce

„populare”, similare celor con re. Iordanes (Getica, 41), spre

■ Caracteristicile bare radicală a tipului de habi

■ Interacţiunea econo marca teritoriul provinciei.

■ Constituirea şi orga Dobrogea, teritoriul dintre

Banat, unde există şi numeroa La începutul secolului al IV-lea de grupurile tradiţionaliste

■ Limba română, moş tipuri de romanitate: „Romania continuitate mobilă, într-un

■ Aşezarea ungurilor cu precădere împotriva ţinu lalt, purtător al titlului de kündü

■ Invazia cumanilor. au rezultat apariţia şi consoli numele creştin Lazar, el fiind,

documentare care a fost asoci din villa Riuetel17 şi urmaşii săi,

■ Românii de la sudul le ocupau. Văratul turme

ilustrată de toponimia româ fruntaş thesaliot, s-a aflat în

o nouă tentativă de restabili a obţinut doar recunoaşterea pe „cruciaţi” şi l-a capturat pe

zentanţi ai stărilor privilegiate de asemenea, şi mărturii legate Remarcabila afirmare a români