Sei sulla pagina 1di 19

TOPINAMBURUL , MISTERIOSUL CARTOF CARE REGLEAZA GLICEMIA

Tuberculii de topinambur sînt indicaţi persoanelor supraponderale, cu diabet, osteoporoză, afecţiuni digestive sau boli
cardiovasculare

Aţi auzit de topinambur? Este o plantă al cărei rizom seamănă cu un cartof, are gust de gulie şi virtuţi de medicament.
Foarte valoros în medicina naturistă, topinamburul are întrebuinţări diverse, de la ingredient culinar, pînă la leac pentru
diabet şi afecţiuni digestive. Este un aliment de post, foarte apreciat în gastronomie pentru diversitatea felurilor în care
poate fi gătit. Principala calitate a topinamburului este că ne ţine în frîu apetitul. În ţările vestice, această plantă-legumă
este o adevărată senzaţie, deoarece tot mai multe persoane care o folosesc în curele de slăbire au obţinut rezultate
evidente şi durabile.
Aşadar, puteţi ţine post slăbind sănătos cu preparate pe bază de topinambur.

Cel mai mare depozit de inulină din natură

Helianthus tuberosus sau topinambur este o plantă medicinală şi un aliment gustos. I se mai spune măr-de-pămînt,
morcov-porcesc, nap porcesc sau pară-iernatică. Are tuberculii asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca
ghimbirul. Ca plantă, arată ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată. Rizomii, partea preţioasă a plantei, sînt
adesea folosiţi în industrie sau ca furaj, dar şi ca medicament, substanţele active din topinambur avînd rol în reglarea
glicemiei, a colesterolului şi a microflorei digestive.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de pînă la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al
fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine,
aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A).
Inulina este un polizaharid natural unic, cu 95% fructoză. În afară de topinambur, inulina se găseşte în rădăcinile de
cicoare, păpădie şi ale altor plante, dar în cantităţi mai mici.
Inulina are acţiune benefică de la nivelul stomacului pînă la tractul gastro-intestinal, unde se absoarbe în sînge. Leagă o
mare cantitate de substanţe care nu sînt necesare organismului, ajutînd astfel la eliminarea metalelor grele, a
radionuclizilor, a colesterolului, a acizilor graşi, a diferiţilor compuşi chimici toxici. Inulina stimulează capacitatea de
contractare a pereţilor intestinali, ceea ce accelerează curăţarea organismului de toxine şi reziduuri.

Leguma ideală în diabet

La magazinele naturiste găsim tablete, capsule şi tinctură de topinambur, iar în hipermarket-uri, putem cumpăra
tuberculi. Tratamentele se administrează în doze destul de mici, dar efectele sînt surprinzător de puternice. Prima
afecţiune în care este indicat topinamburul este diabetul. Reglează secreţia de insulină şi previne accesele de
hipoglicemie, care preced boala.
Cercetările au arătat că administrarea de topinambur duce la o scădere a valorilor glicemiei, dar şi la o stabilizare a
acestora, atît la persoanele sănătoase, cît şi la cele care deja suferă de diabet de tip II. Curele cu comprimate se urmează
conform instrucţiunilor şi durează o lună de zile. O cură ceva mai lungă, de trei luni, este necesară în caz de diabet de tip
I, pentru reducerea progresivă a dozelor de insulină. Tratamentul are şi rolul de a preveni afecţiunile cardiovasculare
grave, care sînt principalul pericol în cazul bolii diabetice.
Topinamburul reduce şi stabilizează tensiunea arterială, fiind de folos hipertensivilor. Totodată, scade valorile
colesterolului rău. Astfel, sînt diminuaţi mult factorii de risc ai aterosclerozei. Această proprietate face ca topinamburul să
fie ideal în profilaxia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. Unul dintre efectele terapiei cu extracte de topinambur
este şi reducerea procentului de trigliceride din sînge.

Stimulează imunitatea

Răcelile şi alte infecţii pot fi tratate tot cu produse din topinambur. În paralel, se consumă iaurturi naturale.
Administrarea topinamburului favorizează dezvoltarea în intestin a aşa-numitelor bacterii prietenoase, care stimulează
sistemul imunitar. Astfel, organismul devine mai rezistent la infecţii respiratorii şi de alt tip. Infecţia cu Candida albicans
nu rezistă în faţa acestei plante medicinale. Un studiu american a arătat că principiile active din topinambur, administrate
intern, sînt un stimulator extraordinar al dezvoltării lacto-bacteriilor în tubul digestiv. Aceste bacterii inhibă dezvoltarea
Candida albicans şi a altor ciuperci parazite. Pe de altă parte, aceeaşi plantă facilitează schimbarea pH-ului, de la unul
acid, care favorizează dezvoltarea fungilor, spre unul alcalin, ostil acestor microorganisme. Pentru candidoza vaginală se
aplică acelaşi tratament, iar suplimentar, se fac spălături vaginale, de 3-5 ori pe săptămînă, cu infuzie călduţă de pelin.
Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora locală, în timp ce cura internă cu topinambur stabilizează
rezultatele şi previne recidivele.

Acţiune antitumorală şi hepatoprotectoare

Topinamburul are uşor efect laxativ, facilitează procesele digestive, permiţînd echilibrarea florei intestinale. Asigură
necesarul zilnic de fibre, fiind benefic în special persoanelor cu probleme digestive, vîrstnici, diabetici, persoane obeze,
cardiace. Planta luptă cu constipaţia, dacă se ţin cure de 2-3 săptămîni. Inulina din compoziţia topinamburului
normalizează flora intestinală, stimulează peristaltismul intestinal, fiind un remediu blînd şi totodată puternic. Are efecte
excepţionale în cancerul la colon, stopînd stazele, prevenind inflamaţiile intestinului şi chiar avînd o acţiune antitumorală
directă. Indigestia şi dispepsia se tratează tot prin administrarea de topinambur, care sporeşte uşor secreţia de bilă şi de
sucuri gastrice şi stimulează peristaltismul digestiv. Fiind bogat în calciu, rizomul acestei plante este recomandat
persoanelor cu osteoporoză. Favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente, cum ar fi lactatele, migdalele,
nucile, soia, broccoli, spanac, dacă este administrat înainte de fiecare masă. Topinamburul este recomandat şi în
perioadele de efort fizic. Prin conţinutul de vitamine A, B, C, iod şi cupru, topinamburul contribuie la stabilizarea
sistemului nervos. Măreşte debitul de urină. Atunci cînd e consumat crud, constituie un adjuvant excelent în tratarea
acneei şi a unor eczeme. Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.

Magiun, sirop şi suc

Frunzele de topinambur au un efect benefic asupra organismului, fiind foarte bogate în săruri minerale (calciu, fier,
cupru). Aceste elemente, împreună cu clorofila, contribuie la îmbunătăţirea compoziţiei sîngelui, la producţia de leucocite
şi hematii, fiind astfel de folos anemicilor. Prin fierberea rădăcinilor se obţine un magiun foarte util în tratarea afecţiunilor
căilor respiratorii. O sută de grame de tuberculi se fierb într-un litru de apă sau de lapte, timp de un sfert de oră. Se
strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se consumă patru ceşti pe zi. De asemenea, este recunoscută acţiunea expectorantă a
siropului de topinambur, recomandat în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor. Se scobesc cîţiva rizomi şi se umplu
cu zahăr. Siropul se colectează după cîteva ore. Siropul se păstrează cel mult trei-patru zile, într-un flacon închis ermetic.
Se iau patru linguriţe pe zi. Pentru „coacerea“ abceselor, furunculelor şi a panariţiilor: se coace în cuptor un topinambur
spălat, necurăţat de coajă. Se zdrobeşte pînă la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă, fixîndu-se cu
un bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi. Extractul de topinambur este recomandat mamelor cu sugari pentru
a mări lactaţia. Nu în ultimul rînd, sucul proaspăt are calităţi remineralizante, diuretice şi de drenor al căilor biliare. Sucul
crud, obţinut cu storcătorul de legume, normalizează aciditatea gastrică, grăbeşte cicatrizarea rănilor mici, calmează
durerile de cap, dă energie, combate anemia, îmbunătăţeşte activitatea cardiacă. Se beau cîte 200 ml de suc dimineaţa
pe stomacul golui.

„Cartoful“ care taie foamea

Faima topinamburului ţine de puterea acestuia de a scădea apetitul, fiind ideal în curele de slăbit. Pur şi simplu, un
comprimat din această plantă poate ţine loc de gustare. Senzaţia de foame va mai dura maximum 30 de minute de la
administrare, după care vom putea suporta mai uşor timpul pînă la masa principală. Topinamburul pare a fi un remediu
predestinat curelor de slăbit. În cadrul unor cercetări recente, specialiştii germani au constatat că pacienţii care iau
topinambur slăbesc cu 40% mai mult decît cei care încearcă alte regimuri. Explicaţia pe care au dat-o pacienţii care
luaseră această plantă medicinală a fost simplă: „Nu ne-a mai fost atît de foame!“.
Topinamburul ajută enorm în controlul apetitului, dar nu poate face minuni fără efort din partea celui care vrea să
slăbească. Mîncînd în neştire, nu se poate slăbi nici cu topinambur, nici cu alt remediu. Planta are rolul de a ajuta
persoanele supraponderale care urmează regimuri alimentare rezonabile, prin care vor slăbi puţin cîte puţin. Rezultatele
obţinute în timp sînt stabile şi fără riscuri pentru sănătate. Topinamburul reglează metabolismul lipidic, rămînînd unul
dintre cei mai eficienţi adjuvanţi în controlul greutăţii corporale. Nu s-au constatat efecte adverse. Dacă apar balonări sau
dureri abdominale, remediul se poate lua cu un vîrf de cuţit de pulbere de anason sau fenicul, plante care au efect
carminativ.

O legumă care a venit din Lumea Nouă

• Numele de topinambur provine de la tribul amerindian Topinambas, mare consumator al acestor tuberculi. Se spune că,
în anul 1610, după ce au supravieţuit cu această legumă unei perioade de foamete, francezii au trimis această legumă în
Europa. A fost foarte apreciată, astfel că, în 1615, pînă şi papa o consuma cu plăcere. Fiind atît de roditor, după 20 de ani,
topinamburul se vindea la preţuri destul de accesibile. În secolul XVIII, cartoful a redus considerabil folosirea
topinamburului. Iar în secolul XIX, a fost printre principalele plante de cultură folosite în alimentaţie şi pentru furajarea
animalelor. În prezent, ţările mari cultivatoare de topinambur sînt Franţa, Scoţia, Norvegia, Marea Britanie, Ungaria,
România.

Ceva dulce şi crocant

• Tuberculii de topinambur sînt căutaţi în arta culinară. Au un gust dulceag, datorită inulinei. Pot fi folosiţi în salate, fierţi
în apă sărată sau prăjiţi. Multă vreme, rădăcina bulboasă nu s-a bucurat de nicio atenţie din partea gospodinelor, care au
socotit-o o legumă a săracilor. Feluritele moduri în care poate fi preparat topinamburul au fost descoperite în timp.
Astăzi, se fac budinci, chiftele, colţunaşi, plăcinte, dulceaţă, piure din topinamburi. Se usucă la fel cum uscăm cartoful, se
murează asemenea verzei. Pentru supă sau pentru umplut, este bun topinamburul tînăr şi fraged, mai tîrziu devine
lemnos. Iată o reţetă de post: Topinambur cu pesmet. Se curăţă 1 kg de topinamburi, se taie în felii subţiri care se opăresc
cu apa clocotită. Într-o cratiţă, se încinge ulei, în care se pun feliile de topinambur. Se lasă la foc domol pînă cînd feliile
sînt bine pătrunse. Se scot pe platou şi se toarnă deasupra pesmetul călit în prealabil. Se sărează şi se servesc fierbinţi.

De două ori mai mult zahăr decît sfecla

• Industrial, din tuberculii de topinambur se obţine alcool. Din suc se produce un concentrat de fructoză (40%), care este
întrebuinţat pentru îndulcirea băuturilor, siropurilor, gemurilor, dulceţurilor, umpluturilor pentru bomboane, destinate
bolnavilor de diabet zaharat şi cu dereglări ale metabolismului. Se mai prepară siropuri alimentare şi curative. Ca
înlocuitor al zahărului, topinamburul este o materie primă promiţătoare. Un hectar de topinambur dă pînă la 12 tone de
zahăr, adică de două ori mai mult decît un hectar de sfeclă de zahăr. Topinamburul e una dintre cele mai bune plante
furajere. Contribuie la sporirea cantităţii de lapte la vaci şi la creşterea în greutate a animalelor tinere.

DEPRESIA NU TRECE DOAR CU UN SOMN BUN

Psihologii precizează că bolnavii nu pot fi ajutaţi de prieteni sau familie, ci doar de medici, aşa cum un bolnav de inimă
trebuie să urmeze un tratament
Depresia nu este „o toană“, o indispoziţie de moment şi nu are cum să treacă de la sine, după un somn bun, o comedie
reuşită sau o ieşire cu prietenii la bere, cum greşit îşi imaginează unele persoane, avertizează psihologii. În 2020 depresia
va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecţiuni cardiovasculare. Acum afectează peste 121
milioane de oameni pe glob. Din păcate, boala rămîne deseori nediagnosticată, pentru că simptomele sînt greu de
observat sau pentru că cei afectaţi nu vor să ceară ajutor, de teamă că vor fi consideraţi nebuni. În Statele Unite, de
exemplu, scrie descopera.ro, doar 50% dintre adulţii cu depresie primesc un tratament, iar dintre aceştia numai 19% au
parte de me-dicaţia minimă necesară, conform recomandărilor medicale. Asta presupune prescrierea unui antidepresiv şi
participarea la mai multe şedinţe de psihoterapie. În România, depresia este mai frecventă decît diabetul, a stabilit un
studiu de specialitate realizat de Liga Română de Sănătate Mintală. Depresia este de două ori mai frecventă în rîndul
femeilor decît în cel al bărbaţilor.
Sfatul „treci peste asta!“ este nesănătos

Psihologii precizează că bolnavii nu pot fi ajutaţi de prieteni sau familie, ci doar de medici, aşa cum un bolnav de inimă
trebuie să urmeze un tratament, nu să încerce să se vindece, de exemplu, cu ajutorul unor glume menite să-i asigure
buna dispoziţie. La fel, îndemnul pe care mulţi le lansează unor persoane depresive, tulburate - „treci peste asta!“ - sînt
inutile şi fac mai mult rău, pentru că stigmatizează persoana şi îi accentuează starea de culpabilitate şi de singurătate.
Nimeni nu se poate vindeca singur şi nici nu este vinovat că s-a îmbolnăvit.

Ce este depresia?

Depresia este de fapt o afecţiune psihică, caracterizată printr-o perturbare serioasă a echilibrului emoţional şi o
diminuare considerabilă a calităţii vieţii, pe o perioadă lungă de timp.
Boala poate să apară în viaţa oricui, indiferent de vîrstă. Depresia nu trebuie confundată cu o dispoziţie proastă de
moment, pentru că este ceva mai serios.
Persoanele care suferă de depresie nu pot să facă, de regulă, singure faţă situaţiei. Fără tratament adecvat, simptomele
pot să dureze săptămîni, luni sau chiar ani. Depresia se manifestă printr-o tristeţe pronunţată, care, în cazurile grave,
poate duce la o stare nepotrivită de resemnare sau chiar la dorinţa de sinucidere.

Primele simptome

Instititul Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite descrie această tulburare ca fiind o perioadă mai lungă de 2
săptămîni în care o persoană se simte tristă sau arată lipsă de interes pentru orice activitate, la care se adaugă tulburări
de somn, alimentaţie, de concentrare sau o percepere diferită a propriei imagini. De multe ori, primele simptome care
apar sînt doar fizice, fără o legătură aparentă cu o tulburare psihică. Cei care suferă de depresie se simt foarte obosiţi,
greoi, le pare imposibil să ducă la capăt chiar şi cele mai banale acţiuni, cum ar fi urcatul unor scări sau aranjarea patului.
Alţii vorbesc despre lipsa oricăror emoţii, de „goliciune“ interioară şi de muncă „pe pilot automat“, dar şi de senzaţia unei
„apăsări pe piept“.

Doar medicul vă poate ajuta

Datele statistice arată că două din trei persoane care suferă de depresie nu primesc tratament, deoarece oamenilor le
este ruşine să ceară ajutorul şi să recunoască faptul că au o problemă. Este foarte important însă ca pacientul să privească
depresia ca pe orice altă boală. Schimbările frecvente de dispoziţie, chiar în cursul aceleaşi zile, starea de slăbiciune,
somnolenţa sau oboseala apărută la eforturi mici ori chiar dureri inexplicabile ar trebui să fie primele semne clare de
depresie. Pentru ca tratamentul să aibă succes este extrem de important ca bolnavul să descrie cît mai amănunţit
medicului ce simptome are. Semnele de depresie nu trebui să vă îngrozească însă că suferiţi de afecţiuni psihice grave.
Cel puţin o dată în viaţă fiecare om trece printr-o depresie. Cele mai obişnuite apar după concediu sau după sărbători,
cînd omul revine la serviciu şi la rutina zilnică, ştiind că are în faţă un an lung pînă la următoarea vacanţă. În general,
starea de apatie dispare după cîteva zile cînd organismul se readaptează ritmului obişnuit. Dacă starea de tristeţe durează
însă mai mai mult de o săptămînă-două ar fi cazul să apelaţi la un specialist.

Depresia se tratează

În comparaţie cu alte afecţiuni psihice, depresia se vindecă în 80% dintre cazuri. Iar tratamentul medicamentos rămîne
principala metodă de terapie. Durata este de cel puţin 5-8 săptămîni, iar dacă rezultatele sînt bune se recomandă
menţinerea terapiei pînă la 6 luni, sau mai mult, pentru a preveni reapariţia bolii.
Pe lîngă tratamentul medicamentos, foarte importantă este şi consilierea psihologică care-l ajută pe pacient să-şi
recapete încrederea în sine. Activitatea fizică este şi ea benefică pentru îmbunătăţirea dispoziţiei. Cu alte cuvinte, munca
sau efortul fizic pot determina eliberarea de substanţe naturale - endorfine, al căror efect este similiar cu cel al
antidepresivelor.
Remedii naturiste pentru depresie

Există şi plante care ajută la vindecare, dar şi eficiente doar în cazul depresiilor uşoare.
Sunătoarea:
Conţine hipericina, care este un antidepresiv natural. Evitaţi expune-rile la soare deoarece unul dintre principiile sale
active este foto-sensibilizator.
Ovăzul:
Este o cereală cu efecte tonice şi de refacere şi conţine o substanţă antidepresivă naturală. Este recomandat în perioadele
de scădere ale tonusului şi în cazul stărilor de oboseală depresivă.
Roiniţa:
Se bea sub formă de infuzie ameliorînd stările de melancolie şi iritabilitate. Contribuie la un somn profund, fără vise, fiind
recomandată celor care au coşmaruri
Ginseng-ul:
Conţine vitaminele B şi C şi acizi aminaţi cu efect de tonifiere intelectuală şi fizică. Se recomandă a se lua de preferinţă
dimineaţa deoarece poate provoca stări de insomnie. Nu se administrează concomitent cu unele excitante precum
cafeaua şi ceaiul. Consum limitat în timpul sarcinii.
Elentherococus:
Stimulează sistemul nervos, măreşte rezistenţa la stres şi creşte imunitatea organismului, fiind recomandat după eforturi
fi-zice intense. Nu se administrează copiilor.
Măceşul:
Reglează ritmul cardiac şi reduce palpitaţiile. Recomandat în special în cazul bolnavilor care simt nevoia să plîngă fără
motiv, dar şi în cazul stărilor de tensiune nervoasă.

CUM SE CONSUMA CORECT TURMERICUL

Acest condiment se bucură de proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii dar şi anti-îmbătrînire, iar pentru a te bucura din
plin de aceste calităţi este suficient să îl consumi în apă caldă. Potrivit specialiştilor consumul de apă caldă cu turmeric,
mai ales în prima parte a zilei are beneficii asupra unor afecţiuni cum ar fi artrita, scrie clicksanatate.ro.

Proprietăţi antiinflamatorii

Tocmai datorită proprietăţilor antinflamtorii de care se bucură, turmericul este un bun tratament naturist dacă te
confrunţi cu artrită.
La baza acestei afirmaţii stă un studiu realizat în anul 2012 care a firmă că acest condiment este mai eficient decât
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi diclofenacul. Şi este atît de simplu de folosit şi de procurat încît
ar fi ăi păcat să nu încerci. În cazul în care te confrunîţi cu inflamaţie cronică poţi să apelezi cu toată încredera la el. Însă
beneficiile sale nu se opresc aici, deoarece turmericul îmbunătăţeşte digestia prin faptul că produce eliberarea bilei. Deci
iată câte beneficii într-un singur condiment.

Turmericul îţi protejează ficatul

Acţiunea sa asupra organismului se resimte şi asupra ficatului, mai ales că participă într-un mod activ la regenerarea
celulelor hepatice deteriorate şi totodată previne lezarea toxică. Anul 2009 a venit la pachet cu un studiu făcut de către
Universitatea de Biochimie şi Comunicaţii de Cercetare Biofizică care a studiu care a demonstrat capacitatea
suplimentelor de curcuma pentru a inversa simptomele diabetului. Deci este un aliat al sănătăţii generale. Pentru că
alcalinizează organismul va ţine în felul acesta tumorile la distanţă, fiind un excelent remediu anti-cancer.
7 beneficii ale vitaminei K2 pe care trebuie neapărat
să le știi
Cu siguranță știi multe de vitaminele A, B, C, D și E, dar cunoști destul de puține informații
despre următoarele vitamine ce corespund unor litere ale alfabetului. Vitamina K este
următoarea în ordine. Vitamina K, o vitamină solubilă în grăsime, a fost descoperită în anul
1929, ca nutrient esențial pentru coagularea sângelui. Descoperirea inițială a fost raportată
într-un jurnal științific german, unde a fost numită „Koagulationsvitamin“. De fapt, aceasta
este cea mai comună legătură pe care oamenii o fac cu această vitamină. Cu toate acestea,
este important de știut că vitamina K are o varietate de contribuții unice pentru sănătatea
organismului nostru.

Cele 3 tipuri de vitamina K


Cercetările arată că există trei tipuri de vitamina K, și anume K1, K2 și K3. Vitamina K1
(filochinona) se găsește în special în legumele cu frunze verzi (varza Kale, spanac, broccoli
etc.) întrucât este necesară în procesul de fotosinteză, fiind implicată și în producerea
factorilor de coagulare critici pentru oprirea unei hemoragii. Vitamina K2 (menachinona) este
fabricată din K1 și K3, cu ajutorul bacteriilor și al altor microorganisme. Această formă se
găsește în mod natural în multe alimente de origine animală, precum carne roșie, carne de
pui, brânzeturi și ouă. Vitamina K3 (menadiona) se găsește preformată în produsele
alimentare, dar în cantități foarte mici și nu există încă cercetări relevante cu privire la
sursele și rolul acestei vitamine.

Care este cea mai bună formă de vitamina K?


Funcția principală a vitaminei K este de a modifica proteinele pentru a facilita legarea
calciului. În acest fel, „activează“ proprietățile de legare a calciului pentru proteine. Cu toate
acestea, rolul vitaminelor K1 și K2 sunt destul de diferite, iar specialiștii susțin că ar trebui
clasificate drept substanțe nutritive total separate. Vitamina K1 este utilizată în principal de
către ficat pentru a activa proteinele de legare a calciului implicate în coagularea sângelui, în
timp ce vitamina K2 este folosită pentru a activa proteinele implicate în cazurile în care
calciul se epuizează în corp.

Iată în continuare câteva dintre cele mai importante beneficii ale vitaminei K2 în organism.

1. Vitamina K2 ajută la prevenirea bolilor de inimă


Acumularea de calciu pe arterele din jurul inimii este un factor de risc imens pentru bolile
cardiovasculare. Din acest motiv, orice poate reduce această depunere de calciu poate ajuta
la prevenirea bolilor de inimă. În cadrul studiului Rotterdam, participanții care au avut un
aport ridicat de vitamina K2 au fost cu 52% mai puțin susceptibili să dezvolte calcifierea
arterelor și au avut un risc cu 57% mai mic de a muri din cauza bolilor de inimă, într-o
perioadă de 7-10 ani. Un alt studiu care a implicat 16.057 de femei a constatat că
participanții cu cel mai mare aport de vitamina K2 au avut un risc mult mai mic de boli de
inimă. Pentru fiecare 10 micrograme de vitamina K2 consumate pe zi, riscul bolilor de inimă
a fost redus cu 9%. Vitamina K1 nu a avut nicio influență în aceste studii.

2. Vitamina K2 îmbunătățește sănătatea osoasă


Osteoporoza este o problemă frecventă în țările occidentale, fiind mai des întâlnită în rândul
femeilor în vârstă și sporind riscul de fracturi. Vitamina K2 stimulează activitatea de legare a
calciului cu două proteine numite Matrix gla și osteocalcină, care ajută la construirea și
menținerea structurii sănătoase a oaselor. Pe scurt, vitamina K2 este necesară pentru a ajuta
calciul și alte minerale să se lege în matricea osoasă pentru a întări oasele. Un studiu de 3
ani, care a inclus 244 de femei aflate la menopauză, a descoperit că cele care au consumat
suplimente de vitamina K2 au avut scăderi mult mai lente ale densității minerale osoase
legate de procesul de îmbătrânire. Studiile de lungă durată asupra femeilor japoneze au
arătat beneficii similare, chiar dacă au făcut-o folosind doze foarte mari. Din 13 studii, doar
unul nu a reușit să demonstreze o îmbunătățire semnificativă. Șapte dintre aceste studii au
constatat că vitamina K2 a redus fracturile vertebrale cu 60%, fracturile de șold cu 70% și
restul fracturilor nonvertebrale cu 81%. În conformitate cu aceste descoperiri, japonezii
recomandă oficial suplimentarea cu vitamina K2 pentru prevenirea și tratamentul
osteoporozei.

3. Vitamina K2 sprijină sănătatea orală


Chiar dacă nu există studii umane care să testeze aceste lucruri în mod direct, studiile
efectuate pe animale arată că vitamina K2 poate avea efecte asupra sănătății dentare. Una
dintre principalele proteine implicate în sănătatea dentară este osteocalcina, aceeași proteină
care e critică pentru metabolismul osos și este activată de vitamina K2. Osteocalcina
declanșează un mecanism care stimulează creșterea de noi dentine, țesutul calcifiat de sub
smalțul dinților. Vitaminele A și D joacă un rol important în acest proces, în sinergie cu
vitamina K2. Dr. Weston A. Price susține, de asemenea, că vitamina K este vitală pentru
remineralizarea dinților și prevenirea cariilor.

4. Vitamina K2 reduce riscul de cancer


Două studii clinice au sugerat că vitamina K2 reduce recurența cancerului de ficat și crește
timpul de supraviețuire. Un studiu observațional care a inclus 11.000 de bărbați a constatat
că un aport ridicat de vitamina K2 a fost legat de reducerea cu 63% a riscului de cancer de
prostată, în timp ce vitamina K1 nu a avut niciun efect. Un studiu din 2003 a demonstrat
beneficiile vitaminei K2 în încetinirea dezvoltării cancerului pulmonar și a celulelor leucemice.
De asemenea, vitamina K2 afectează capacitatea celulelor canceroase de a stimula
dezvoltarea tumorilor.

5. Vitamina K2 susține sănătatea creierului


Unele cercetări au arătat că același proces fascinant prin care vitamina K ajută la prevenirea
calcifierii arterelor și a țesutului muscular ar putea fi de ajutor și în protejarea creierului
împotriva bolilor precum Alzheimer. Pe scurt, vitamina K ajută la prevenirea excesului de
calciu din organism (inclusiv la nivelul creierului), acest exces de calciu fiind considerat o
cauză importantă pentru daunele cauzate de Alzheimer. Un alt studiu a analizat aportul
alimentar de vitamina K la pacienții cu Alzheimer precoce și a constatat că pacienții
diagnosticați cu Alzheimer au avut niveluri mai scăzute de vitamina K decât cei din grupul de
control.

6. Vitamina K2 are efecte antiaging


Vitamina K2 este, de asemenea, un sprijin de nădejde pentru sănătatea pielii, având și
importante efecte antiaging. La fel cum ajută la prevenirea calcifierii arterelor, venelor și
țesuturilor moi, aceasta ajută la stoparea excesului de calciu în elastina din piele. Din acest
motiv, vitamina K2 ajută la menținerea elasticității pielii și prevenirea ridurilor. Cercetările
arată că femeile cu riduri adânci au mai multe șanse de a avea o densitate scăzută a oaselor.
Alte studii au arătat că femeile japoneze sunt mult mai puțin predispuse să aibă riduri decât
alte culturi, remarcând că natto (soia fermentată cu un conținut ridicat de vitamina K2) din
dieta lor ar avea un rol esențial.

7. Vitamina K2 te ajută să ai o viață mai lungă


După cum am văzut, vitamina K influențează gla-proteinele din organism. Acesta este unul
dintre motivele pentru care studiile au constatat în mod constant o relație inversă între
nivelurile de vitamina K și mortalitatea din toate cauzele. De fapt, un studiu recent a arătat
că cei care au avut cel mai ridicat aport de vitamina K au fost cu 36% mai puțin predispuși la
deces indiferent de cauze, decât cei cu nivelurile cele mai scăzute. Desigur, impactul asupra
mortalității se realizează prin reducerea riscului de deces din cauze precum ateroscleroză,
osteoporoză, diabet și cancer, dar se pare că există și o corelație dependentă cu coagularea
sângelui. Nu în ultimul rând, vitamina K2 acționează sinergic cu vitamina D3, calciul și
magneziul, pentru a menține echilibrul necesar în organism.
Vitamina K este o vitamină esențială, necesară pentru modificare proteinelor și coagularea
sângelui. Specialiștii consideră că acest nutrient uitat și de o importanță vitală ar putea fi
legat de creșterea rapidă a unor probleme de sănătate ale societății moderne. Studiile
recente sugerează că vitamina K poate juca un rol important în tratarea osteoporozei și a
bolii Alzheimer, ajutând și la protecția împotriva cancerului și a bolilor de inimă. Dacă nu
consumi medicamente pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, nu există niciun risc
cunoscut pentru consumul de vitamina K, o doză zilnică recomandată fiind de 80 de
micrograme. Întrucât este destul de greu să obții o cantitate corespunzătoare de vitamina K
doar din alimentație, se recomandă folosirea suplimentelor alimentare naturale. Tu ai folosit
vreodată suplimente de vitamina K2? Iat

Natural Vitamin K2 de la Zenyth


Pentru siguranța calității, a dozelor terapeutice și a biodisponibilității ridicate alege produsul
Natural Vitamin K2 de la Zenyth Pharmaceuticals! Acest supliment alimentar 100% natural
conține o formă de vitamina K2 biodisponibilă și activă – menaquinona 7 (MK7), formă care
se păstrează cel mai mult în organism. Acest supliment natural este recomandat pentru
menținerea stării generale de sănătate, menținerea sănătății sistemului osos și coagularea
normală a sângelui. Produsul premium de la Zenyth conține Vitamina K2-MK7 naturală,
obținută din soia fermentată (natto), o capsulă având 100 micrograme vitamina K2. Modul de
administrare pentru persoanele adulte este de o capsulă de 1-2 ori pe zi, de preferat în
timpul mesei, sau conform recomandării specialistului. Produsul Natural Vitamin K2 este
recomandat în special femeilor aflate la menopauză și vârstnicilor, dar și tuturor celor care
vor să se bucure de beneficiile multiple ale acestei vitamine uimitoare.

K1 vs. K2: care dintre ele este mai bună?


Vitamina K1 se găsește în special în legumele cu frunze verzi și doar o cantitate mică este absorbită de
corpul uman. Se pare că doar 10%. Vitamina K2 se regăsește în alimentele fermentate și în produsele de origine
animală. Deși (în comparație cu concentrația de vitamina K1 din legume) vitamina K2 în aceste produse este
prezentă într-o cantitate mai mică este mult mai ușor absorbită de corpul uman. [4]

Interesant este, că în timp ce anumite studii au adus informații despre efectul pozitiv al vitaminei K2 asupra
sănătății cardiovasculare, vitamina K1 are un efect mult mai mic asupra sistemului vaselor de sânge. Există, de
asemenea informații că, organismul uman își transformă în regim propriu vitaminele din K1 în K2, dar în
realitate doar anumite animale pot transfera aceste vitamine. Prin urmare, necesarul de vitamina K2 trebuie să
fie completat din surse alimentare sau din suplimente alimentare. [4]

Beneficiile și efectele vitaminei K2


1. Ajută la prevenirea osteoporozei, fracturilor și îmbunătățește sănătatea oaselor

 Lipsa vitaminei K2 poate duce la tulburări arteriale și osteoporoză [5]


 Nivelul scăzut de vitamina K este asociată cu inflamații frecvente, fracturi osoase și dureri [6]
 Consumul de vitamina K2 sub formă de suplimente alimentare a redus riscul producerii fracturilor la
pacienții cu osteoporoză cu până la 80% [7]
 Vitamina K2 îmbunătățește densitatea minerală osoasă la femeile aflate la menopauză mărind astfel
rezistența oaselor [8]
 Ajută osteocalcinul (funcționează ca un marker pentru formarea osoasă) să se lege de
calciu [9]
2. Ajută la prevenirea bolilor cardiace

 Vitamina K2 previne depunerea de calciu în vasele de sânge, aceasta fiind cauza principală a bolilor de
inimă [10]
 Persoanele care au consumat vitamina K2 în cantități mai mari au o probabilitatea mai mică de a li se
calcifia vasele de sânge cu 52% [4]
 Riscul de deces din cauza bolilor cardiace la oameni cu un aport mai mare de vitamina K2 este mai mic
cu 57% [4]
 Doza zilnică de 10 μg reduce riscul de boli cardiovasculare cu 9% [11]

3. Sprijină sănătatea orală

 Vitamina K2 conține osteocalcina care stimulează creșterea de noi dentine care formează o mare parte a
dintelui. [12] [13]

4. Reduce riscul inflamațiilor

 Consumul ridicat de vitamina K și D este asociat cu o incidență mai mică de producerea


inflamațiilor [14]
 Vitamina K2 reușește să scadă nivelul de proteina C-reactivă (CRP), nivelul crescut al acestei proteine
poate provoca apariția inflamației [15][16]

5. Ajută în cazul bolilor autoimune

 La persoanele care suferă de artrită reumatoidă o doză de vitamina K2 de 42 mg poate preveni agravarea
acestei boli [17]
 Studiile au arătat ca vitamina K2 ajută în tratamentul bolilor autoimune cum ar fi scleroza
multiplă [18]

6. Îmbunătățește funcția mitocondriilor

 Îmbunătățește mișcarea electronilor în mitocondrii și reprezintă un medicament promițător pentru


pacienții care suferă de boala Parkinson [19]

7. Poate preveni riscul anumitor tipuri de cancer

 Un consum mai ridicat de vitamina K2 reduce cu 63% riscul carcinomului de prostată (cancer de
prostată) [20]
 Vitamina K2 poate fi utilizată în tratamentul cancerului pulmonar, leucemiei și a sindromului
mielodisplazic [21]
 40 mg de vitamina K2 reduce riscul de recidivă a cancerului hepatic și prelungește durata de
viață [22] [23] [24]
 Gas 6 ajută la suprimarea celulelor canceroase iar fără vitamina K2 această proteină Gas6 nu poate
funcțioana [25] [26] [27]
 Încetinește înmulțirea celulelor canceroase și formarea de noi țesuturi tumorale [28]

8. Vitamina K2 susține sănătatea creierului

 Vitamina K2, reprezintă mai mult de 98% din cantitatea totală de vitamina K care se regăsește în
creier Beneficiile și efectele vitaminei K2 asupra sănătății Beneficiile și efectele vitaminei K2 asupra
sănătății [29]

9. Reduce rezistența la insulină

 La bărbații tineri sănătoși, administrarea de vitamina K2 de 30 de mg timp de 4 săptămâni a produs o


sensibilitate crescută la insulină ceea ce se poate aplica la reglarea nivelului de glucoză în sânge [30]
10. Înlătură efectele secundare ale unor medicamente

 Vitamina K2 înlătură efectele secundare ale statinelor, warfarinei și a uleiurilor vegetale [31]

Care sunt sursele alimentare sau de unde ne putem procura vitamina K2?
Alimentele bogate în vitamina K2 sunt:
Gălbenuș de ou(pasăre) (29,1 pănă la 33,5 μg/100 g) [32]

 Carne de pasăre (5,8 pănă la 11,3 μg/100 g) [32]


 Carne de porc (0,2 pănă la 9,9 μg/100 g) [32]
 Carne de vită (1,1 pănă la 9,3 μg/100 g) [32]
 Brânză (4,7 pănă la 10,2 μg/100g) [33]
 Lapte (0,8 pănă la 1,0 μg/100 g) [34]
 Natto - boabe de soia fermentate (939 pănă la 998 μg/100g) [34]

În general este valabil, că cea mai mare cantitate de vitamina K2 conțin alimentele fermentate [33],
carne de pasăre [32] și produsele lactate (brânzeturi, iaurt, brânză dulce, lapte), produse provenite de la animale
care sunt hrănite cu iarbă verde [32].
Din aceste valori rezultă că obținerea unui aport mai mare de vitamina K2 din sursele alimentare este relativ
dificilă. O modalitate mult mai eficientă de a obține vitamina K2 în organismul uman ar fi prin consumul
suplimentelor nutritive sub forma de capsule. Astfel, o capsulă poate conține 100 micrograme de vitamina K2
echivalent cu 300 g de gălbenuș de ou sau cu o cantitate de 100 g boabe de soia fermentate. Capsulele de
vitamina K2 in general conțin și o vitamină suplimentară, de exemplu vitamina D3.

De ce este vitamina K2 administrată împreună cu vitamina D?


Vitamina K2 este adesea suplimentată cu vitamina D (sau invers), deoarece vitamina D ajută la absorbția
calciului și la fel ca și vitamina K are un efect pozitiv asupra sănătății oaselor. Dozarea în comun îmbunătățește
efectul fiecăruia dintre vitamine. În același timp, acestea funcționează sinergic deoarece cantități excesive de
vitamina D pot provoca calcificarea arterială, în schimb vitamina K reduce riscul de calcificare arterială. Prin
urmare, vitamina K2 îndeplinește rolul “polițistului de circulație” care dirijează absorbția vitaminei D și
supraveghează asupra actelor sale negative. [35] [36] Într-o sinergie similară cu vitamina K2 funcționează și
vitamina A. [37]

Supradozare și alergie
În cazul utilizării vitaminei K reacțiile alergice pot fi acceptate, însă nici un supradozaj de vitamina K1 sau
K2 nu au fost semnalate până acum. O excepție o face vitamina K3 (mendionă) care poate provoca la sugari o
toxicitate hepatică, icter sau anemie hemolitică [38]. Limita superioară a dozei maxime de vitamina K2 nu a fost
stabilită până acum de nici o organizație de sănătate. [39]

Ce beneficii are vitamina K2 asupra sportivilor?


Principalul beneficiu al vitaminei K2 pentru sportivi poate fi capacitatea relativ ridicată de a îmbunătăți
rezistența oaselor. “Doza zilnică de 180 de miligrame MK2 reduce semnificativ pierderea masei osoase în
raport cu vârsta înaintată, reducând astfel consecințele osteoporozei.” susține Dr. Cees Verrmeer, șeful unui
studiu important din anul 2013. Rezultatele au confirmat ipoteza că un aport de vitamina K2 pe termen lung
influențează sănătatea sistemului osos mult mai mult decât un aport pe termen scurt [8].

Vitamina K2 în combinație cu vitamina D3 este un supliment alimentar de excepție pentru sportivi deoarece
îmbunătățește echilibrul calciului care este principalul mineral în metabolismul osos. Cercetările suplimentare
efectuate pe sportivi au demonstrat efectul pozitiv al vitaminei K2 asupra sănătății osoase. Pentru cei care suferă
de osteoporoză, vitamina K2 reduce riscul de entorse la glezne, degradarea articulației la șold, femur dar și
alte fracturi. [40].
Inflamația musculară este o altă boală des întâlnită, care în mare măsură afectează atleți Cauza acestei afecțiuni
este supraîncărcarea excesivă și alternarea mușchilor, iar originea acesteia poate fi scleroza multiplex sau
lupus. Și pentru aceste afecțiuni vitaminele K sunt medicamentele benefice, deoarece mai multe studii au arătat
un efect pozitiv al vitaminei K2 pentru diferite boli autoimune. De exemplu, deja pomenită scleroza
multiplex.

Ați auzit de vitamina K? Ați consumat vitamina K sau aveți experiențe cu consumul de vitamina K? Vă rugăm sa
ne transmiteți comentariile dumneavoastră iar în cazul în care v-a plăcut articolul nostru vă rugam să-l
distribuiți.

Ce sunt vitaminele K?
Vitaminele K sunt vitamine liposolubile, dintre care, mai cunoscută pentru rolul său în procesul de coagulare a

sângelui este vitamina K1 (fitomenadiona).

Vitamina K2 este o altă vitamină K (menaquinona) ale cărei proprietăţi sunt de activare a mecanismelor de legare a

calciului la nivelul matricei osoase, de reducere a calcifierilor de pe pereţii arteriali, precum și de buna funcționare

a altor 15 proteine, mecanisme ce se află în curs de studiere de către cel mai mare grup de cercetători ai

vitaminelor K, în Olanda, la Institutul Maastricht.

Vitamina K2 naturală, esențială pentru sănătatea oaselor


Un aport alimentar insuficient de vitamina K2 va duce în primul rând la oase fragile.

Mult timp oamenii de ştiinţă au crezut că deficienţa vitaminei K în organism se întâlneşte rar, presupunând că aportul ei

este uşor de realizat din surse alimentare (brânză, iaurt, legume cu frunze verzi) şi prin biosinteza bacteriilor de la nivel

intestinal. Cu toate acestea, date recente arată că vitamina K nu mai este atât de abundentă în alimentaţie ca altădată. De

asemenea, terapiile cu antibiotice pe termen lung, diareea cronică sau afecţiuni ale vezicii biliare, pot creşte riscul

deficienţei de vitamina K, prin alterarea florei intestinale.

Vitamina K2 și vitamina D3 – o asociere necesară pentru oase sănătoase


Osteocalcinul este proteina care asigură o bună absorbție a calciului în oase. Acesta se găsește în organism în două

forme: forma activă care poate duce la îndeplinire fixarea calciului în oase și forma inactivă, care așteaptă să fie activată.

Activarea osteocalcinului este condiționată de prezența vitamineiK2. Un alt factor important este sintetizarea

osteocalcinului, proces influențat de vitamina D3.

De aceea, asocierea celor două vitamine este benefică.

S-a constatat că, la ora actuală, populaţia suferă de o deficienţă de vitamina K2.
Măsurători privind gradul de activare al proteinei dependente de fixarea calciului în oase (osteocalcinul), au indicat acest

lucru. Iar activarea osteocalcinului se realizează de către vitamina K2.

Cui se recomandă administrarea Mena Q7® Vitamina K2 naturală?


1. Persoanelor predispuse la demineralizări osoase (în special femeilor la premenopauză şi menopauză), copiilor la

pubertate, în perioada de creştere.

În perioada pubertăţii şi a adolescenţei ţesuturile osoase cresc şi se dezvoltă mult mai intens. După ce se obţine masa

osoasă maximă, la finalul primilor 20 de ani ai vieţii, o vreme aceasta se menţine în platou, apoi începe să apară treptat, cu

vârsta, pierderea osoasă. Probabilitatea de apariţie a osteoporozei în cursul vieţii este strâns legată de cantitatea de ţesut
osos format înainte de vârsta de 30 ani. De aici şi ideea că masa osoasă de bună calitate achiziţionată în prima parte a

vieţii determină reducerea riscului de osteoporoză în a doua parte a vieţii.

2. Aociat tratamentului iniţiat persoanelor cu osteomalacie, osteoporoză, traumatisme osoase, pentru o utilizare

eficientă a calciului în organism.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) arată că osteoporoza afectează peste 200 de milioane de oameni pe glob. În

întreaga lume, unul din trei bărbaţi ar putea suferi o fractură osteoporotică în viitor, în timp ce riscul la femei este de

aproape unu la doi, după menopauză, pierderile anuale de masă osoasă fiind accentuate cu fiecare an care trece.

Aveți încredere în Mena Q7® Vitamina K2 naturală, un preparat în care se găsesc asociate vitamina K2 și vitamina D3.

Acest preparat este rezultatul a peste 30 de ani de studii realizate de către cercetători de la Institutul Maastricht.

De ce teste am nevoie ?

HORMONII SEXUALI

O probă de sânge venos recoltată dintr-o venă a brațului.

Pentru Bărbați se recoltează în orice zi, la fel si pentru femeile la Menopauza, dar pentru
celeleate Femei :

 Recoltare analiza ziua 3 CM : FSH, LH

 Recoltare analiza ziua 15 CM : ESTROGENII (Estradiol, Estrone,Estriol) Prolactina si


Progesteron
 Recoltare analiza ziua 19-23 CM: TESTOSTERON, DHEA-S
((dehidroepiandrosteron și androstendion),
 In orice zi : AMH si SHBG

HORMONII TIROIDIENI - Baza Tiroidei

 In orice zi: TSH, FT3, FT4, REVERS T3 (Nu toți Specialiști recomanda ) Vitamina D (25-OH-
vitamina D), Ecografia tiroidiana
 Pentru boala Hashimoto : ANTI TPO, ANTI -TIROGLOBULINA
 Pentru boala Graves : TSI ( Imunoglobine stimulatoare ale tiroidei), TRAb (Anticorpi ai
receptorilor hormonului stimulator al tiroidei), ATPO
 Analize Problema Păr: FT3, Fier, Feritina, Analizele hormonilor sexuali și Suprarenali
(Progesteron, Estrogen,Testosteron, DHEA, Cortizolul Salivar) TIBC / CTLF ( capacitatea
totala de legare a fierului)
 Analize Probleme Greutate: FT3, REVERS T3, Feritinina, Coeficientul de saturaţie a
transferinei, Vitamina D (25-OH-vitamina D), Hormonii Sexuali si Cortizolul Salivar

HORMONII SUPRARENALELOR

 Aldosteronul
 Cortizol salivar - 24 de ore test din saliva
pentru nivelul cortizolului sau urina de dimineața ora 8:00 - 9:00) -
Testul de cortizol, realizat din sânge/ urină și saliva, se efectuează și pentru diagnosticarea
sindromului Cushing şi a bolii Addison.
DEFICIENTE MINERALE

 Vitaminele : B1, B2, B6, B12, D, C, A, Magneziu, Zinc, Seleniu, Iod si analizele la Fe

CAUZELE/ DECLANȘATORII BOLILOR AUTOIMUNE

 Cauze externe : Candida, SIBO, H. PYLORI, EBV (Eipstein Barr), Yersinia enterocolitica, P
araziții (Blastocystis Hominis), Borrelia Burgdorferi (boala Lyme), infectii stomatologice,
ORL,))Toxomplasmoza
 Metale grele: Mercur, Aluminiu, Arsenic, Cadmium, Plumb
 Cauze Genetice -
Analize pentru Sindromul antifosfolipidic (SAFL) + Trombofilie: APCR (rezistenta la proteina C
activata), INR, APTT(activated partial thromboplastin time), Homocisteina, anticoagulant
lupic (LUPUS ANTICOAGULANT), anticorpi anticardiolipinici IgG, anticorpi anti-beta 2
glicoproteina 1 IgG, IgM, antitrombina III, proteina C, proteina S
- Biologie moleculara (analizele urmatoare nu sunt influențate de tratamentul pe care-l urmați și
nici de faptul ca ați mâncat/băut înainte
de recoltare): Mutația Factorului V Leiden (aceasta iese pozitiva în 90% cazuri cu
APCR), Mutația protrombinica (Factorului II), Mutațiile genei MTHFR (mutatii C677T;
A1298C) (daca iese pozitiva se va face si analiza homocisteinei pt a vedea cat de grav este
afectat organismuL

** Dacă Fierul, Feritina, Vit D, Vit B12 sunt prea mici, este posibil să aveți probleme
cu substituția de hormoni tiroidieni.
Nivelul scăzut sau ridicat de cortizol (hormon suprarenal) poate la fel de bine sa prezinte o
problemă. Hormoni de reproducere trebuie, de asemenea, să fie în echilibru. Tiroida, Glandele
Suprarenale și Hormonii de Reproducere toate merg mână în mână (la unison) . Când unul este în
afara acestui echilibru, pot apărea afecțiuni cronice și boli autoimune asociate cu Hipotiroidismul
si/sau Hipertiroidismul , cum ar fi boala Graves, Boala Adisson, sindromul Cushing sau tiroida
autoimuna Hashimoto. **
De ce sunt necesare aceste teste?
Pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea bolilor tiroidiene autoimune și pentru a distinge
aceste afecțiuni de alte forme ale bolii tiroidiene; pentru a ajuta la ghidarea deciziilor de
tratament.
HORMON NATURAL TIROIDIAN VS.
HORMON SINTETIC
"Vom incerca sa educam pacienții, personalul medical, precum si publicul larg cu privire la
dezechilibrul hormonal tiroidian, nevoia de diagnosticare extinsa și opțiuni noi de tratament.
Comunitatea noastra are ca scop de a influența domeniile de cercetare si de a stabili abordari
inovatoare pentru diagnosticarea corecta și tratamentul cat mai natural al glandei tiroide." -
from ThyroidChange