Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Unde Seismice
Unde Seismice
Cutremurul de Pamant este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale
naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la un
seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei bombe
atomice aruncate peste Hiroshima.
Originea cutremurelor:
1
Undele seismice
Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior
sub forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa
radiaza sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a pamantului, iar undele superficiale se
deplaseaza la suprafata acestuia. Undele superficiale – uneori denumite unde lungi sau mai simplu,
unde L – sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzeaza
cele mai intense vibratii. Undele superficiale se propaga din undele interioare care ajung la suprafata.
2
impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima perioada de ondulare asociata
cutremurelor. Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula
doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din interiorul pamantului.
Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului Pamantesc, si pot fi
detectate pe partea opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod constant se produc unde
seismice foarte slabe care se deplaseaza de-a lungul planetei.
Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute intr-o suprafata de apa – ele misca
suprafata pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai mari pagube deoarece
miscarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente dintre toate,
astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.
Intensitatea cutremurelor
Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai des utilizate sunt:
-scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita distanta epicentrala, este o
scala logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse intre 1-9 -scala Mercalli modificata,
care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale in epicentru.
Instrumentarea seismica
4
acestor inregistrari care se numesc seismograme, se determina parametrii cutremurelor: timpul
producerii, momentele de sosire a undelor, coordonatele geografice ale epicentrului, adancimea
focarului, magnitudinea etc.
Monitorizarea seismica globala este realizata de o retea de statii seismice, in care intra si retelele
nationale ale multor tari. Informatia despre producerea unui cutremur este transmisa la centrele
mondiale: Centrul Euromediteranean, Franta; Centrul International Seismic din Newbury, Anglia;
Centrul Informational al CSI din Obninsk, Rusia.
Pentru fiecare zona seismica sunt alcatuite cataloage ce cuprind informatii despre cutremurele
produse, inclusiv cele care au avut loc cu mult inainte de existenta instrumentelor de inregistrare. Cel
mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) si japonez (1600 ani). Cataloagele cutremurelor
pentru zona noastra au fost elaborate de seismologii romani C. Radu, L. Constantinescu si V. Marza
si contin date incepand cu anul 984.
Aceste cataloage sunt utilizate in studiul relatiilor dintre seismicitate si geologia planetei, la
alcatuirea hartilor seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor tari, la evaluarea
riscului seismic al constructiilor etc.
Magnitudinea si intensitatea
Puterea unui cutremur este caracterizata prin magnitudinea sau intensitatea acestuia
exprimata in grade. Deoarece puterea cutremurului variaza intr-un interval foarte larg, Charles
Richter a introdus, in 1931, scara logaritmica a magnitudinilor care-i poarta numele si care e bazata
pe masurarea amplitudinii maxime a undelor seismice inregistrate. Cresterea magnitudinii cu o
unitate corespunde cresterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de vedere matematic, scara
magnitudinilor nu are o limita superioara, insa practic limita ei superioara e determinata de rezistenta
rocilor. Cele mai puternice cutremure care s-au produs in epoca masurarilor instrumentale sint cele
de pe continentul american: cutremurul din Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) si din Alasca, 1964 (M =
9,2).
Majorarea magnitudinii cu o unitate corespunde cresterii de 31 ori a energiei seismice. Astfel,
energia cutremurului din Vrancea din 10 noiembrie 1940 (M = 7,4) a fost de aproape 1000 ori mai
mare decat energia seismului produs la 28 aprilie 1999 (M = 5,4), cel mai important din ultimii ani si
care s-a resimtit destul de bine si in Republica Moldova.
Energia seismica ce se degaja in focarul cutremurului difera de energia seismului de la
suprafata Pamantului. Spre deosebire de magnitudine, intensitatea seismului, exprimata si ea in
5
grade, are la baza gradul de actiune a oscilatiilor subterane asupra diferitelor constructii si obiecte,
asupra oamenilor. De fapt, pentru oameni pericolul il reprezinta nu insesi oscilatiile seismice, ci
urmarile acestora: avarierea cladirilor, gazoductelor si liniilor electrice, deformarea suprafetei
terestre, alunecarile de teren etc.
Seismicitatea in Romania
Romania este o tara seismica, anual producandu-se cca. 500 de cutremure, dintre care in
ultimele doua secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter. Teritoriul Romaniei
este afectat in proportie de peste 50% de seisme puternice sau moderate. In raport cu Japonia insa,
cantitatea de energie seismica eliberata anual este de 400 de ori mai mica. Studiul seismicitatii a dus
la conturarea mai multor regiuni epicentrale: vranceana, fagaraseana, banateana etc. Dintre acestea,
cutremurele vrancene sunt singurele de tip intermediar (cu adancimi situate sub 170 km). Ele
elibereaza periodic cea mai mare cantitate de energie, provoaca cele mai mari distrugeri si se resimt
pe areale ce se extind pana la Moscova si Marea Egee.