BIOFIZICA IN CONTEXTUL

GENERAL AL
STIINTELOR BIOLOGICE
• Biofizica este stiinta care studiaza fenomenele
fizice , implicate in functionarea sistemelor
biologice, in lumina si cu ajutorul :
– teoriilor si metodelor fizico-chimice si a
– formalizmului matematic al acestora.
 Obiectul si metodele biofizicii
• Problemele abordate de biofizica pot fi
grupate in urmatoarele categorii:
– Cercetarea aspectelor fizice ale fenomenelor
biologice, pentru intelegerea, aprofundarea si
corelarea acestor fenomene..
– Relevarea efectelor biologice ale factorilor fizici.
– Utilizarea tehnicilor fizice in studierea unor
probleme de biologie.
• Biofizica poate fi sistematizata in capitole , care
tin
– fie de domeniul fizic pe care se bazeaza :
• biomecanica
• biotermodinamica
• bioenergetica
• bioelectricitate
• biofizica radiatiilor etc
– fie de nivelul de organizare al “ biologicului “ :
• biofizica moleculara
• biofizica celulara
• biofizica sistemelor complexa :
– respirator
– circulator
– nervos
– muscular
– vizual
– auditiv etc.
 Originea si evolutia biofizicii
• Incepand cu secolul al XVII – lea
– Descates : animalale nu sunt decat masini
– La Mettrie cartea : “ Omul – masina “
– Leonardo da Vinci : zborul pasarilor
– Galileo Galilei : mecanica organismelor vii
– Luigii Galvani : excitibilitatea muschilui de broasca ->
bioelectricitatea
– Thomas Young : ipoteza tricromatica a vederii -> optica
fiziologica
– Hermann Helmholtz : contractia musculara
• A masurat viteza de propagare a influxului nervos
• A dezvoltat teoria vederii tricromatice
• A inventat oftalmoscopul
• A elaborat explicatia biofizica a perceperii sunetelor muzicale
– Robert Mayer : diferenta de oxigenarea a sangelui in zone
climatice diferite
• legea transformarii si conservarii energiei
– Norbet Winer - cibernetica
 Realizari si perspective in biofizica
• Zone ( directii ) prioritate ale cercetarii in
biofizica:
– Studiul membranelor biologice si a transportului
prin membrane
– Studiul manifestarilor bioelectrice , care insotesc
activitatea celulelor si a tesuturilor excitabile
– Utilitatea radiatiilor nucleare , a izotopilor
radioactivi
 Apa in organismul viu
• Apa este lichidul cu cea mai larga raspandire pe
Pamant si totodata cel mai important pentru viata.
• Apa este importanta nu numai din punct de vedere
cantitativ fiind componenta majora a organismelor vii,
dar si pentru ca ia parte la organizarea structurala a
biosistemelor si la activitatea metabolica celulara.
• In organismele vii apa se gaseste in procente diferite, in
functie de specie, dar si de gradul de dezvoltare
ontogenetica (intre 50% in cazul bacteriilor sporulate
pana la 97% in cazul celenteratelor).
• Mamiferele si in particular fiinta umana, contin
procente de aproximativ 70%.
 Clasificarea apei din organismele vii
• Dupa locul unde se afla in raport cu celulele, apa poate fi:
– intracelulara (in procentul cel mai mare 70%)
– Extracelulara (aproximativ 30%)
• Interstitiala sau extravasculara (23%) si
• Circulanta sau vasculara(7%)
• Din punct de vedere al distributiei apei in tesuturi apa este:
– Tisulara si
– extratisulara sau cavitara (cazul umorilor apoase si sticloase, lichidul
cefalorahidian si al sangelui)
• Din punct de vedere al interactiei cu macromoleculele biologice apa
este de doua categorii:
– Apa libera si
– Apa legata sau structurata, care interactioneaza cu gruparile hidrofile
ale proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor si lipidelor.
• Dupa provenienta sa in organism apa este:
– Exogena (introdusa din exterior) si
– Endogena (rezulta in urma reactiilor biochimice, ex. Oxidarea aeroba)