UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE SCIALE SI PSIHOLOGIE

SPECIALIZARE: ASISTENTA SOCIALA

GRUPURI VULNERABILE
- - IDENTIFICARE SOLUTII -

STUDENT:

DOGARU N. ILEANA

ANUL I

PITESTI 2018
 Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea in documente oficiale, documente legislative
sau in rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup
de risc, toate aceste concepte fiind puse in relatie cu fenomenul mai larg al saraciei. Cea mai
frecventa acceptiune a vulnerabilitatii este cea de “slabiciune”, “lipsa de aparare”, “lipsa de
mijloace”.

Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se afla adesea in stare cronica de
saracie, fiind in incapacitate de a profita de oportunitati sau de ase apara in fata problemelor care pot
aparea. Acestea reprezinta o categorie care cumuleaza riscuri pe toate dimensiunile vietii,
incapabile de a face fata dificultatilor.

In demersul de adaptare la viata sociala si desfasurare a unei vieti normale, individual va

trebui sa gaseasca metodele si strategiile necesare pentru a realize cu success 4 tipuri de integrare:

 Integrarea civica ( in sistemul democratic si legal)

 Integrarea economica ( pe piata muncii);
 Integrarea sociala ( in sistemul statului bunastarii);
 Integrarea interpersonal ( in sistemul familiei si comunitatii).

In situatia in care persoana esueaza in integrarea in una sau mai multe din aceste sisteme, se poate
afirma despre persoana respective ca aceasta este exclusa social.

Cele mai intalnite forme de manifestare a excluziunii sociale sunt: economica, de la educatie,
de la serviciile de sanatate, de la serviciile de asistenta sociala, de la servicii ocupationale, de la
participarea la viata politica, datorita delicventei, dependentei de alcool si droguri, datorita
abandonului/ lipsei familiei ( copii, batrani, personae cu handicap), in functie de gen si de orientare
sexual, de apartenenta etnica/ rasiala, etc.

Excluderea de pe piata muncii se refera la barierele in calea integrarii pe piata muncii pentru
cei cu putine abilitati. Se refera la imposibilitatea de a intra, sau a reintra pe piata muncii, ceea ce
induce sentimental de marginalizare.

Excluderea economica re refera la saracia indusa sau sustinuta de excluderea de pe piata fortei
de munca. Aceasta excludere duce la dependeta individului fata de stat si pierderea capacitatii de a se
sprijini financiar pe sine sau familia.

Excluderea institutionala: saracii si somerii nu au acces la institutiile private ( ex. Asigurari),

astfel ca somerii trebuie sa apeleze la institutii de stat care servesc persoanele marginalizate. Acest
lucru poate induce sentimental de dependent care duce la rusine si pasivitate.
 Izolarea sociala: imprejurarile descries mai sus duc la pierderea sau la retragerea de la retelele
sociale si reduc contactele sociale, conduc la izolarea geografica si de segregare a persoanelor cu
posibilitati financiare limitate. De multe ori ei traiesc in zone cu infrastructura limitata.

Dificultatile pot fi generate de factori diferiti – fie ca este vorba despre nivelul scazut de
educatie sau scolarizare incompleta, ori despre influenta familiei asupra asteptarilor privind nivelul de
integrare sociala a persoanei, completata cu un nivel scazut al stimei de sine si al increderii in fortele
proprii ( cazul persoanelor cu dizabiliati), sau chiar de incapacitatea persoanei de a face fata cu bine
provocarilor presupuse de contextual sau familial, in momentele in care trebuie sa satisfaca simultan
roluri sociale diferite si solicitante – angajat si parinte ( singur) – in cazul familiilor monoparentale
sau cu mai mult de doi copii.

Studio privind dubla vulnerabilitate sociala

Practic, situatia comuna care i-a reunite pe e beneficiarii care vorbesc in acest referat, a fost
dubla vulnerabilitate sociala – o data vulnerabilitatea generate de faptul ca apartin unei categorii
dezavantajate din punct de vedere al integrarii sociale ( expusa la riscul de discriminare – populatia
roma si personae cu dizabilitati sau de saracie – familiile monoparentale si familiile cu mai mult de
doi copii) si apoi vulnerabilitatea generate de dificultatile cu care s-au confruntat in demersurile lor in
cautarea unui loc de munca.

In acest context, o prima intrebare este ,, La care din aceste vulnerabilitati sa ii raspundem in
primul rand?”. Pentru a ajunge la integrarea sociala a persoanei, in primul rand trebuie sa gasim
solutii la prima categorie de probleme.

Exemplu:

Avem situatia unei tinere cu dizabilitati care doreste sa isi identifice un loc de munca, si ni se
adreseaza pentru furnizarea de suport in acest sens. Ca specialist trebuie sa facem o evaluare sociala
in care sa descoperim daca persoana detine un nivel de educatie formala si experienta anterioara in
munca, ci si pastrarea acesteia, precum si daca are sustinerea familiei, daca influenta familiei o
descurajeaza in ceea ce priveste integrarea sa profesionala.

In cazul de fata, familia este cea care o vede pe tanara ca o persoana vulnerabila si ii transmite
in permanenta idea ca participarea profesionala o expune la situatii de risc in ceea ce priveste
integrarea si acceptarea ai de catre colegi si angajati. Familia prefera sa ramana acasa si sa se rezume
la primirea indemnizatiei de handicap, considerand ca , oricum, parintii se descurca bine financiar si ii
pot oferi resursele necesare unui trai decent. Datorita acestei influente, tanara ajunsese sa priveasca
integrarea profesionala nu ca pe un factor de incluziune sociala si adaptare, ci ca pe un risc de a fi
umilita, privita cu mila sau marginalizata si isi dorea sa lucreze exclusive de acasa.

In acest caz specific trebuie sa derulam o interventie integrate, lucrand in egala masura cu
tanara, dar si cu familia acesteia, pentru a le schimba mentalitatea cu privire la rolul integrarii
profesionale, precum si perceptia cu privire la beneficira. In discutiile cu beneficiara trebuie explicat
asumarea statutului de angajat/ subordonat si cresterea rezistentei la esecul intampinat in anumite
activitati profesionale de zi cu zi. Tanara obisnuita cu asumarea statutului de ,, persoana vulnerabila’’,
avea tendita sa perceapa orice experienta negative din mediul professional in asociere cu acest statut.

Aceasta este doar unul din nenumaratele exemple care demonstreaza necesitatea unei
interventii integrate si individualizate cu beneficiarii din categorii vulnerabile, pentru conferirea de
durabilitatea si sustenabilitatea integrarii lor profesionale. In lucrul cu aceste category de personae, nu
este suficienta limitarea la furnizarea serviciilor traditionale de sprijinire a integrari profesionale (
informare, orientare, consiliere si mediere). Acestea trebuie insotite de servicii complementare, insa
care, pe parcursul lucrului cu beneficiarul, se vor dovedi de fapt structura de rezistenta a edificiului
interventiei, destinate furnizarii de raspunsuri la nevoile sociale ale beneficiarului.

Pentru asigurarea unei astfel de interventii, primul demers care trebuie realizat este intelegerea
situatiei problematice cu care se confrunta beneficiarul, intelegerea situatiei din perspective
beneficiarului, pentru a carei satisfacere, avem nevoie atat de empatie, experienta, cat si de
capacitatea si disponibilitatea de a gasi o solutie concreta, practica. Cel care face interventia se poate
centra:

 Cresterea capacitatii indivizilor privind adaptarea si rezolvarea pe cont propriu a

problemelor aparute de zi cu zi;
 Conectarea persoanelor la sistemele care le furnizeaza resurse, servicii si oportunitati;
 Promovarea unei orientari umaniste in operarea si administrarea sistemelor sociale si
administrative;
 Dezvoltarea si imbunatatirea politicilor sociale.

Schimbarea dorita trebuie sa vizeze:

 Individual, in raport cu mediul sau de viata;

 Mediul social, in raport cu efectul sau asupra individului;
 Interactiunea dintre individ si mediul sau social de viata.

Indiferent de sistemul vizat de catre profesionist, interventia corecta cu pesoanele provenite

din categorii vulnerabile porneste intodeauna dupa evaluarea situatiei si intelegerea problemei.
Mai putin cunoscut este faptul ca in lucrul cu aceasta categorie de beneficiari este generate de cele
mai multe ori de lipsa de incredere a beneficiarului, fie ca este increderea de sine, increderea in
sistemul social. Aceasta carenta poate avea, la randul ei, cause diferite: multiple situatii de esec cu
care beneficiarul s-a confruntat, expunerea la modele disfunctionale, pierderea sperantei ca
lucrurile pot sa functioneze mai bine, interactiuni nefericite cu organizatii sau institutii.

Prin intermediul relatiei de ajutorare, profesionistul faciliteaza interactiunea dintre persoana si

mediul de viata al acesteia, constientizand in permanenta efectul reciproc pe care il pot avea unul
asupra celuilalt.
 BIBLIOGRAFIE:

1.Loreni, Baciu (2014) Integrarea profesionala a categoriilor vulnerabile. Provocari, oportunitati, modele de
interventie, Bucuresti, Pro Universitaria (ICED)

2. Sandu, Dumitru (2005), Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Iaşi, Editura Polirom;

3.Strategia națională privind incluziunea social și reducerea sărăciei (2014-2020): www.mmuncii.ro;