Componentele activității didactice

1. Proiectare
2. Aplicare
3. Evaluare
 EVALUARE =
apreciere,
judecare

 EVALUARE =
măsurare

 EVALUARE =
testare,
examinare
De ce este necesară evaluarea?
Tipuri de evaluare (Potolea, Manolescu, 2005)
 EVALUAREA COMPARATIVĂ – cu scop de ierarhizare a
elevilor

 EVALUAREA CRITERIALĂ SAU PRIN OBIECTIVE – oferă

informații privind atingerea obiectivelor.

 EVALUAREA CORECTIVĂ – are scop de a facilita învățarea

prin oferirea de informații cu privire la dificultățile
întâmpinate.

 EVALUAREA CONȘTIENTIZATĂ SAU FORMATOARE -

are rolul de a dezvolta la elevi capacitatea de autoevaluare.
 Întrebări-cheie legate de evaluarea școlară
 Care sunt funcțiile evaluării? De constatare a unor
achiziții, de corectare, ameliorativ-formativă, predictivă?

 În raport cu ce se face evaluarea?

 Ce ne propunem să evaluăm? Cunoștințe,

conduite/comportamente, procese, evoluții, rezultate?

 În ce momente realizăm evaluarea? La începutul unei

activități/perioade, pe parcurs, la sfârșit?

 Cine realizează evaluarea?

 Ce proceduri și instrumente folosim pentru evaluare?

Aprecierea prin simboluri în
cadrul evaluării se realizează prin:
notarea numerică – aprecierea prin cifre ordonate
pe o scală cu mai multe trepte
20 trepte (valori) –Franţa, Grecia
13 trepte - Danemarca
10 valori – România, Finlanda etc.
7 trepte – Norvegia, Suedia
6 trepte –Germania, Elveţia, Bulgaria
5 trepte – Rusia, Polonia, Ungaria
notarea literală este utilizată mai ales în sistemele de
educaţie de tip anglo-saxon.

A – foarte bine
B – bine
C – mijlociu
D – slab
E – nesatisfăcător
F – foarte slab
notarea prin culori

este mai puţin utilizată şi de regulă este întâlnită la

învăţământul preşcolar, semnificaţia atribuită prin
culori fiind uşor percepută de aceştia
Aprecierea prin calificative.

excepţional
foarte bine
bine
satisfăcător
nesatisfăcător
foarte slab
OBIECTIV SI
SUBIECTIV IN
ACTUL
EVALUARII
“Obiectivitatea semnifică apropierea de
adevăr, subiectivitatea, dimpotrivă.”
Jules Renard
 Corectitudinea sau obiectivitatea evaluării
 Pentru a prezice nota unui candidat la un examen, este
mai util să-l cunoști pe examinator decât pe candidat (H.
Pieron).

 „O evaluare pur obiectivă, impersonală și absolut neutră,

adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă,
dar și mai slab semnificativă, mai puțin relevantă și, în cele
din urmă, mai puțin obiectivă decât o evaluare care
angajează explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile,
inclusiv sau mai ales viziunea personală ale celui care
evaluează sau / și ale celui care este evaluat” (Voiculescu,
2001, p. 45).
 OBIECTIVITATEA – DETAȘAREA CONȘTIENTĂ A
INDIVIDULUI, RENUNȚAREA LA ABORDĂRILE SAU
INTERPRETĂRILE PERSONALE, O RESTRICȚIE PE CARE
SUBIECTUL ȘI-O IMPUNE DE A NU DEPĂȘI CADRUL
PERMIS DE REALITATEA OBIECTIVĂ.

 O EVALUARE OBIECTIVA ESTE O EVALUARE

INDEPENDENTA DE INFLUIENTELE SUBIECTILOR
IMPLICATI IN REALIZAREA EI .
 Activitate de grup. Reflectați la experiența dvs. de
elev și identificați posibile cauze care conduc la
creșterea subiectivității în evaluare și notare.
 În aprecierea şi notarea elevilor apar o serie de
distorsiuni datorate unor efecte perturbatoare sau
factorilor de personalitate care ţin atât de profesor
cât şi de elev.
 Cei mai mulţi factori perturbatori privesc
activitatea profesorului. Situaţiile cel mai frecvent
întâlnite sunt:
1. Efectul “Halo”
2. Efectul de contrast
3. Efectul de ordine
4. Ecuaţia a personală a evaluatorului
5. Efectul tendinţei centrale
6. Eroarea logică
7. Efectul de similaritate
Efectul a fost numit astfel de psihologul Edward Lee
Thorndike în 1920 și constă în faptul că aprecierile
generale asupra unei persoane au tendința să se
extindă asupra unor aspecte particulare legate de
acea persoană.
 Caracteristici
*Aprecierea se realizează prin extinderea unor
calități secvențiale la întreaga conduită didactică.
*Aprecierea unui elev, la o anumită materie, se face
prin prisma unei evaluari iniţiale si prin
generalizarea notarii la toate disciplinele.
*Elevii cei mai expuși acestui efect pot fi elevii de
frunte sau cei slabi.
1. Efectul blând
2. Eroarea de generozitate
3. Efectul de contaminare
Apare atunci când un elev primeste o nota mai buna
sau mai slaba datorita comparatiei cu rezultatul
anterior. Dupa o nota slaba un rezultat bun va parea
si mai bun, sau dupa un candidat foarte bun,
urmatorul care este mediocru va parea mult mai
slab.
Se manifestă prin comportamente
mai indulgente la începutul
procesului de evaluare si prin
exigenţe sporite ale profesorului spre
finalul procesului de evaluare.
În acest mod unii elevi sunt
favorizaţi, iar alţii sunt nedreptăţiţi.
 „ECUAŢIA PERSONALĂ A EVALUATORULUI” –
rezultă din gradul de exigenţă specifică fiecărui cadru
didactic în aprecierea rezultatelor şcolare.
 profesori echilibraţi care folosesc întreaga gamă a
notelor, sunt stabili şi fideli în apreciere, respectând
criteriile de evaluare;
 profesori extremişti (severi sau indulgenţi);
 profesori capricioşi care notează în funcţie de
dispoziţia pe care o au.

În funcție de tipul de profesor-evaluator, curbele ce

reprezintă distribuirea notelor sunt diferite: curba lui
Gauss, curbă în „j”.
Se manifesta prin faptul ca
profesorul cauta sa evite extremele
scalei de notare pentru a nu gresi sau
deprecia elevii, iar majoritatea
notelor se dau in jurul valorilor
medii
Se realizeaza atunci cand obiectivele
si parametrii importanti ai evaluarii
sunt substituiti cu alte activitati
scolare precum efortul depus de elev,
constiinciozitatea, disciplina sau
ordinea si acuratetea lucrarii.
Consta in tendinta profesorului de
a-si evalua elevii prin raportare la
propria persoana.
CARE SUNT FACTORII CARE DETERMINĂ
SUBIECTIVITATEA EVALUĂRII?

 Cauzele care genereaza “deformarea

notarii” tin de insasi natura aprecierii
ca act subiectiv, ce implica
personalitatile celui care apreciaza si a
celui care este apreciat, dependent si
de o serie de conditii si imprejurari
concrete care pot influenta intr-un sens
sau altul “unitatea de masura” folosita.
Evaluatorul

 De ce mai multe ori, erorile de evaluare aparțin

profesorului ca persoana socială, ca membru al
unui grup social, ca purtator sau reprezentant al
unor interese și inzestrat cu anumite
responsabilitati.
 Un alt grup de surse ale erorii in notare provin din
partea elevului. Elevii pot fi mai mult sau mai putin
emotivi, au o fluenta verbala mai mare sau mai mica,
o rapiditate diferita a scrierii, ritmuri de activitate
intelectuala diferite, particularitati ce influenteaza
nivelul performantelor din timpul examinarii si deci
nivelul notei cu care elevul este apreciat.

Evaluatul
 Al treilea grup de surse ale erorii în notare este
strans legat de continutul și obiectivele in
functie de care se face aprecierea.

 Criteriile de notare se stabilesc si se aplica mai usor

pentru performantele concrete, observabile, pentru cele
care presupun reproducerea unor notiuni, folosirea unor
deprinderi si algoritmi.

 Dificultatile apar atunci când criteriile de notare vizeaza

capacitati complexe, latente, care nu se manifesta direct
in comportament, care presupun interpretarea informației,
creația si analiza critică.
 In concluzie, constientizarea acestor
efecte si dorinta de crestere a
obiectivitatii notarii sunt in masura
sa diminueze efectele perturbatoare ,
sa creasca increderea elevului in
prestigiul evaluatorului, respectiv in
institutia scolara.
 Activitate de grup. Propuneți modalități de
contracarare/diminuare a erorilor de evaluare