Intretinerea Si Repararea Angrenajului Melc-Roata Melcata

Liceul Tehnologic “Nicolae Balcescu”Oltenita
PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE
PROFESIONALE
NIVELUL 4 DE CALIFICARE
Tema
ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA
ANGRENAJULUI
MELC-ROATĂ MELCATĂ
Indrumător,
Profesor
Elev:
Clasa a XII-a
iunie 2018
1
2.CUPRINSUL
1. Tema proiectului 1
2. Cuprinsul 2
3. Argumentul 3
4. Angrenaje 4
4.1.Angrenaje cu roti dintate 4
5. Tehnologii generale aplicate 9
6. Cuprinsul procesului de reparatii 12
6.1.Pregatirea masinilor si instalatiilor 13
6.2.Demontarea utilajelor si instalatiilor 13
6.3.Curatirea si spalarea pieselor 14
6.4.Sortarea pieselor 14
6.5.Constatarea defectelor 15
7. Montarea si demontarea reductoarelor de turatie 16
7.1. Consideratii teoretice 16
8. Repararea rotilor dintate 18

8.1.Repararea rotilor dintate 18
8.2.Repararea mecanismelor de transmisie cu roti dintate 19
8.3.Repararea angrenajelor melcate 20
9. Calitatea si verificarea calitatii 20
10. Norme de tehnica securitatii muncii 22
11. Bibliografie 23
2
3.ARGUMENTUL
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cunoştinţe,
deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul
de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesoinale flexibile catre meserii
inrudite.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi
unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de com-
petenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat mo-
tivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire
Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele compe-
tenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.
Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel încât să
dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru
asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul
vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au
fost încorporate în abilităţile cheie .
Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe
şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un
nivel superior.Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene
presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate
pe elev.
Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei
echipe.
Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nivelul 4
de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativitatea.
Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea
conştientă a cunoştinţelor dobândite.
Proiectul pentru obtinerea certificatului de competente profesionale , cu tema „ ÎN-

TREŢINEREA ŞI REPARAREA ANGRENAJULUI MELC-ROATA MELCATA” implica
elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale in domeniul
tehnic.
In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare neântrerupta a
suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din componenta acestora.Din aceasta
cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari, forma, dimensiunile, precum si starea su-
prafetelor. La o anumita valoare a acestor modificari apare o inrautatire brusca a insusirilor de
exploatare ale anumitor mecanisme sau ale intregii masini-unelte, fapt care determina necesi-
tatea reparatiei.
Repararea si intretinerea masinilor, uitlajelor si instalatiilor necesita cheltuieli im-
portante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros personal muncitor cu inalta
calificare. Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care provoaca iesirea prematura din uz a
organelor de masini au rezultate economice importante:
• micsoreaza opririle neproductive ;
• maresc perioada dintre reparatii ;
• reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp, pentru alte lu-
crari, un mare numar de muncitori calificati.
3
Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utilajelor si in-
stalatiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in unitatea de timp si ca-
racterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si chimice ale straturilor superficiale
ale metalului din care sunt confectionate piesele, de viteza relativa de deplasare a suprafetelor
acestora, de presiunea de contact dintre ele, precum si de unii factori externi, ca de pilda:
lubrifierea, acoperirea cu impuritati si calitatea prelucrarii suprafetelor respective.
Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce atit in pro-
cesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si din cauza asa-zisei obose-
li a straturilor superficiale ale metalului, din cauza coroziunii sau din alte cauze.
In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, suprafetele se distrug
de obicei ca urmare a strivirii.Acest fapt este caracteristic pentru imbinarile cu pana , cu ca-
neluri, cu filet, pentru stifturile cilindrice, reazeme etc.In cazul miscarii de rotatie , sau recti-
linii alternative , distrugerea suprafetelor are loc mai ales datorita uzarii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si instalatii: lagare
cu alunecare ,bucsele, discurile cuplajelor de frictiune si ale franelor, suruburile conducatoare,
batiurile, mesele, carucioarele,cutii de viteze etc.
Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz atit datorita
cauzelor aratate mai sus,cit si in urma unor defecte constructive sau a repararii defectuoase.
Asemenea defecte sunt:
✓ alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu corespund conditiilor de ex-
ploatare a pieselor;
✓ alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale pieselor;
✓ utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor;
✓ datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare;
✓ alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe suprafete de
frecare;
✓ rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea incorecta a
masinii,utilajului sau instalatiei.
Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii maresc consider-
abil durata de serviciu.
Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sistemelor de sig-
uranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu a pieselor masinilor, ui-
lajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea metodelor de reparare, marirea re-
zistentei la uzarea pieselor, controlul uzarii principalelor imbinari, modernizarea subansam-
blurilor, mecanismelor etc..
Obtinerea unei productii de buna calitate este conditia obligatorie pentru stabilirea marimii
uzarii limita a organelor componente, ale masinilor ,utilajelor si instalatiilor.
In cazul masinilor-unelte, precizia de functionare depinde de precizia pozitiei si directiei
deplasarii pieselor si a subansamblurilor in raport cu ghidajele batiurilor.Reducerea preciziei
geometrice a batiurilor, ca urmare a uzarii, inrautateste brusc caracteristicile de exploatare ale
masinilor-unelte.
Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :

1. Comunicare si iteratie.
2. Asigurarea calitatii.
3. Igiena si securitatea muncii.
4. Lucrul in echipa.
5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei
4
4.ANGRENAJE
4.1. ANGRENAJE CU ROŢI DINŢATE
4.2.1. Noţiuni de bază
Angrenajul este mecanismul format din două roţi sau sectoare dinţate, care transmite
– prin intermediul dinţilor aflaţi succesiv şi continuu în contact (angrenare) – mişcarea de
rotaţie şi momentul de torsiune între cei doi arbori.
Roata dinţată este un element (organ) de maşină care are o serie de dinţi dispuşi regu-
lat pe o suprafaţă de revoluţie, denumită suprafaţă de divizare. Suprafaţa de divizare este su-
prafaţa de rostogolire din timpul prelucrării danturii roţii dinţate.
În cazul unui angrenaj, roata dinţată cu număr mai mic de dinţi (𝑧1 ) se numeşte pin-
ion, iar roata dinţată cu număr mai mare de dinţi (𝑧2 ) se numeşte roată.
La un angrenaj, în funcţionare, există două suprafeţe care se rostogolesc fără alunecare
una pe cealaltă, denumite suprafeţe de rostogolire.
4.2.2. Clasificare. Domenii de folosire
Clasificarea angrenajelor se realizează după
cum urmează:
• după poziţia relativă a axelor de rotaţie: an-
grenaje cu axe paralele (fig.4.1, a, b,d, e); an-
grenaje cu axe concurente (fig.4.2); angrenaje
cu axe încrucişate (fig.4.3);
• după forma roţilor componente: angrenaje
cilindrice (fig.4.1, a, b, d, e); angrenaje conice
(fig.4.2); angrenaje hiperboloidale (elicoidale –
fig.4.3, a; melcate – fig.4.3, b; hipoide – fig.4.3,
c); în fig.4.1, c este prezentat angrenajul roată –
cremalieră;
• după tipul angrenării: angrenaje exterioare
(fig.4.1, a, d, e); angrenaje interiorare
(fig.4.1,b);
• după direcţia dinţilor: angrenaje cu dantură
dreaptă (fig.4.1, a, b şi 4.2, a); angrenaje cu
dantură înclinată (fig.4.1, d şi 4.2, b); angrenaje cu dantură curbă (fig.4.2, c şi 4.3, c);
angrenaje cu dantură în V (fig.4.1, e);
Fig. 4.1.
• după forma profilului dinţilor: profil
evolventic; profil cicloidal; profil în arc de cerc;
• după posibilităţile de mişcare a axelor roţilor: cu axe fixe; cu axe mobile (planetare).
Fig. 4.2. Fig. 4.3.
5
Domeniile de folosire ale angrenajelor sunt foarte diverse, acestea întâlnindu-se în re-
ductoare şi multiplicatoare de turaţie, cutii de viteze, diferenţiale etc.
4.3. Avantaje şi dezavantaje

Angrenajele au o largă utilizare în transmisiile mecanice, datorită avantajelor pe care
le prezintă:
• raport de transmitere constant;
• siguranţă în exploatare;
• durabilitate ridicată;
• randament ridicat;
• domeniu foarte larg al puterilor transmise (de la, practic, 0 kW, până la 104…105 kW)
• gabarit redus;
• posibilitatea utilizării pentru un domeniu larg de puteri, viteze şi rapoarte de trans-
mitere.
Ca dezavantaje, se pot menţiona: necesitatea unor precizii mari la execuţie şi montaj;
tehnologie complicată; zgomot şi vibraţii în funcţionare; preţul de cost al angrenajelor este
relativ ridicat (datorită preţului de cost al materialelor, al prelucrării şi al aparaturii de con-
trol), întreţinerea în funcţionare este scumpă şi pretenţioasă.
4.3.1. Formele şi cauzele deteriorării angrenajelor
Ruperea dinţilor prin oboseală este forma principală
de deteriorare a angrenajelor din oţel, cu duritatea flancurilor
active > 45 HRC, precum şi a angrenajelor din fontă sau din
materiale plastice. Ruperea se produce datorită solicitării de
încovoiere a dintelui, solicitare variabilă în timp, care deter-
mină oboseala materialului şi apariţia, la baza dintelui, a unor
microfisuri, care se dezvoltă în timp, provocând, în final, ru-
perea dintelui. Fisura de oboseală (fig.2.4) apare în zona de
racordare a dintelui la corpul roţii, pe partea fibrelor întinse,
unde concentrarea tensiunilor de încovoiere este maximă.
Evitarea ruperii dinţilor prin oboseală se poate realiza Fig. 4.4.
prin limitarea tensiunilor de încovoiere de la baza dintelui la
valori admisibile, prin creşterea modulului, prin realizarea unor raze mari de racordare şi prin
deplasări pozitive de profil.
Ruperea statică a dinţilor este cauzată de suprasarcini
sau şocuri mari, care apar în timpul funcţionării angrenajului,
ca urmare a condiţiilor de funcţionare. La roţile cu dantură
dreaptă, ruperea se produce la baza dintelui, iar la roţile cu
dantură înclinată, dinţii înclinaţi intrând progresiv în angrenare,
se rup porţiuni de dinte (fig.2.5).
Evitarea ruperii statice a dinţilor se poate realiza prin
calculul angrenajului la solicitarea de încovoiere, la suprasarci-
ni, prin mărirea preciziei de execuţie şi a rigidităţii arborilor. Fig. 4.5.
Deteriorarea flancurilor active ale dinţilor – Pit-
tingul (apariţia de ciupituri pe flancurile active ale dinţilor) se datoreşte oboselii de con-
tact a stratului superficial al flancurilor active, constituind principala formă de deterioare a
angrenajelor cu durităţi superficiale < 45 HRC.
Ciupirea este un fenomen de oboseală a straturilor superficiale ale flancurilor active
ale dinţilor, determinat de tensiunile de contact variabile în timp.
Primele semne de oboseală apar, de regulă, în zona cilindrilor de rostogolire, sub for-
ma unor microfisuri. Iniţial, aceste microfisuri apar în sensul forţelor de frecare, care la roata
6
Fig. 4.6.
conducătoare sunt dinspre cercul de rostogolire spre cercurile de picior şi de cap, iar la roata
condusă invers, datorită faptului că viteza relativă dintre cele două flancuri îşi schimbă sensul
în polul angrenării.Uleiul, care aderă la suprafaţa dintelui, este presat – de flancul dintelui
conjugat – în microfisurile existenete. În
zona fisurii apare o presiune hidrostatică,
care favorizează dezvoltarea micro-
fisurilor şi despinderea de mici bucăţi de
material, rezultând pe suprafeţele active
ale dinţilor ciupituri (fig.2.6). Ciupiturile
se dezvoltă în timp, conducând la o
funcţionare necorespunzătoare a an-
grenajului.
Evitarea scoaterii din uz prin pitting se face prin: realizarea unui calcul la solicitarea
de contact a angrenajului; tratamente termice sau termochimice (călire superficială, cemen-
tare, nitrurare); deplasări pozitive de profil; micşorarea rugozităţii flancurilor dinţilor; utiliz-
area unor lubrifianţi aditivaţi.
Exfolierea stratului superficial al flancurilor dinţilor este o formă de deterioare prin
oboseală a materialului şi apare la angrenajele la care dantura a fost supusă unui tratament
termic sau termochimic de durificare superficială (călire superficială, cementare, nitrurare).
Exfolierea se manifestă prin desprinderea unor porţiuni ale stratului superficial al flancului
dintelui, ca urmare a unor microfisuri de oboseală apărute la graniţa dintre stratul durificat şi
cel de bază. Evitarea deteriorării prin exfoliere a angrenajului se face prin adoptarea unor
tehnologii de tratament adecvate.
Griparea este o formă a uzării de adeziune şi apare la
angrenajele puternic încărcate, care lucrează la viteze pe-
riferice mari. Datorită alunecărilor mari dintre dinţi, a con-
centrărilor mari de sarcini, a rugozităţilor mari ale flancurilor,
uleiul poate fi expulzat dintre suprafeţele aflate în contact.
Datorită contactului direct, a sarcinilor locale mari şi a tem-
peraturii ridicate din zona de contact, apar microsuduri care,
în timp, se rup şi se refac continuu, datorită mişcării relative a
flancurilor. Punctele de sudură produc pe flancul dintelui
conjugat zgârieturi şi benzi de gripare, orientate în direcţia
alunecării (fig.2.7). Fig. 4.7.
Evitarea deteriorării prin gripare a angrenajului se
face prin îmbunătăţirea condiţiilor de ungere şi răcire, prin utilizarea unor lubrifianţi aditivaţi,
prin mărirea preciziei de execuţie şi montaj, prin mărirea rigidităţii arborilor, prin creşterea
durităţii superficiale, prin micşorarea rugozităţii flancurilor dinţilor.
Uzarea abrazivă este forma de deterioarare a angrenajelor care lucrează la viteze mici
(când nu sunt create condiţiile unei ungeri fluide), a angrenajelor deschise şi a angrenajelor
din componenţa transmisiilor cu deficienţe la sistemul de ungere şi/sau etanşare.
Deterioarea flancurilor dinţilor se produce printr-un proces mecanic de îndepărtare a
unor particule fine de material de pe flancul dintelui, ca urmare a acţiunii unor particule
abrazive, existente între suprafeţele în contact. Particulele abrazive pot proveni din exterior
(când sistemul de etanşare este defectuos), din forfecarea punctelor de sudură (apărute în ur-
ma gripării) sau din desprinderea materialului (în urma apariţiei pittingului).
Uzarea abrazivă poate fi limitată prin asigurarea unei etanşări corespunzătoare şi a
unei ungeri adecvate.
Alte forme de deteriorare a angrenajelor pot fi uzarea corozivă, deformarea plastică
sau fisurarea.
7
4.4. Materiale şi tratamente utilizate în construcţia roţilor dinţate

La alegerea materialului trebuie să se ţină seama de o serie de factori: sarcina care în-
carcă angrenajul; durata de funcţionare impusă; caracteristicile mecanice ale materialelor;
modul de obţinere a semifabricatului; tehnologia de execuţie; eficienţa economică; condiţiile
de funcţionare.
Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la vibraţii şi calităţi antifricţiune. Se
folosesc la construcţia roţilor melcate şi a roţilor dinţate de dimensiuni mari, încărcate cu
sarcini mici şi care funcţionează la viteze reduse. Se pot folosi fontele cenuşii cu grafit lame-
lar (Fc 200, Fc 400), fontele cu grafit nodular (Fgn 600-2, Fgn 700-2), fontele maleabile (Fmp
700-2) şi fontele aliate.
Bronzurile (aliaje ale cuprului cu staniu) se folosesc în construcţia roţilor melcate, da-
torită calităţilor antifricţiune foarte bune. Fiind deficitare şi foarte scumpe, bronzurile se folo-
sesc numai pentru confecţionarea coroanei roţii melcate, corpul acesteia fiind executat din
fontă sau oţel.
Materialele plastice au elasticitate mărită, dar caracteristici mecanice reduse, uti-
lizându-se în construcţia roţilor dinţate puţin solicitate. Se folosesc la realizarea angrenajelor
mai puţin precise, dar care necesită o funcţionare silenţioasă – datorită elasticităţii mari, se
asigură compensarea erorilor de execuţie şi montaj – la roţile care lucrează în medii corosive
şi la roţile la care ungerea cu uleiuri minerale nu este posibilă (industria alimentară, textilă,
aparate de birou şi de uz casnic).
Oţelurile sunt materialele cele mai utilizate în construcţia roţilor dinţate. Oţelurile, în
funcţie de proprietăţile lor mecanice şi de prelucrabilitate, se împart în oţeluri moi (cu duritate
superficială < 350 HB) şi oţeluri dure (cu duritate superficială > 350 HB).
Oţelurile de uz general pentru construcţii şi oţelurile turnate în piese nu se tratează
termic, fiind utilizate la angrenajele încărcate cu sarcini mici şi/sau la care nu se impun re-
stricţii de gabarit, vitezele de funcţionare fiind mici (OL 50, OL 60 şi, respectiv, OT 50, OT
60 etc.).
Oţelurile de îmbunătăţire au conţinutul de carbon > 0,25℅, fiind folosite în construcţia
roţilor dinţate încărcate cu sarcini mici sau medii. Îmbunătăţirea este tratamentul termic care
constă într-o călire urmată de revenire înaltă. Prin acest tratament se obţine o duritate medie a
suprafeţelor active şi se asigură o bună structură a materialului, caracteristicile mecanice
obţinute fiind dependente de dimensiunile roţii. Îmbunătăţirea se realizează înainte de dantu-
rare, obţinându-se, după tratament, durităţi mai mici de 350 HB. Cele mai utilizate oţeluri de
îmbunătăţire sunt: OLC 45, OLC 55, 40 Cr10, 33 MoCr 11 etc.).
Oţelurile de cementare au conţinutul de carbon < 0,25%. Cementarea este un tratament
termochimic, care constă în îmbogăţirea în carbon a stratului superficial al flancului dinţilor,
fiind urmată de călire şi revenire joasă. În urma călirii, se obţine o duritate mare a stratului
superficial (52…62 HRC) şi un miez care îşi păstrează tenacitatea. Prin cementare se obţine o
creştere semnificativă a rezistenţei la contact a flancului dinţilor şi o creştere, într-o măsură
mai mică, a rezistenţei la încovoiere. Danturarea se execută înaintea tratamentului, după
tratament dantura trebuind rectificată, pentru eliminarea deformaţiilor mari care apar în urma
tratamentului. Cele mai utilizate oţeluri de cementare sunt: OLC 15, OLC 20, 15 Cr 08, 18
MoCr 10 etc.). Oţelurile de cemenetare se recomandă la angrenajele puternic solicitate şi când
se impun restricţii de gabarit.
8
5.TEHNOLOGII GENERALE APLICATE

Utilajele, oricat de bine ar fi executate, intretinute si exploatate, in timpul functionarii
sufera un proces continuu de uzura.
Exploatarea rationala si deservirea corecta (curatirea si ungerea minutioasa) a utila-
jului nu opresc procesul de uzura, ci doar il incetinesc.
Pe masura cresterii uzurii, scade precizia si calitatea suprafetelor prelucrate, iar con-
sumul de energie creste. De aceea, o deosebita impotanta o prezinta cunoasterea limitelor de
serviciu a pieselor (a limitelor de uzura). Prin limita de uzura se intelege limita abaterii di-
mensionale a unei piese de masina sau limita maxima a fost redusa intr-o masura inadmisibila.
Daca in prima perioada de functionare defectiunile sunt mici, iar remedierea lor consta
obisnuit din simple reglari, continuindu-se insa exploatarea, uzurile pieselor cresc, iar defecti-
unile lor se extend si asupra ansamblurilor, astfel incat remedierea acestora necesita un volum
mare de munca.
Repararea utilajelor poate fi organizata dupa mai multe sisteme, si anume:
1. reparatii executate in functie de necesitati;
2. reparatii planificate;
3. reparatii executate dupa constatare (revizie);
4. reparatii prevenite planificate;
Repararea utilajului dupa necesitati se face neplanificat, si anume la aparitia defecti-
unilor.
Sistemul de reparatii planificate prevede intrarea obligatorie a masinilor in reparatie la
intervale de timp bine precizate, indiferent de starea masinii.
Reparatiile dupa revizie se fac atunci cand se constata aceste defectiuni, in urma reviz-
iei planificate. Sistemul de reparatii preventive planificate este cel mai des folosit, datorita
urmatoarelor avantaje:
• preintampina defectiunile, pastrand permanent utilajul in stare normala de functionare;

• mareste durata de functionare intre reparatii.
In functie de complexitatea si importanta lor reparatiile pot fi:
1. curente
2. mijlocii
3. capitale
Reparatiile curente sunt relative de mica importanta si se efectueaza atunci cand s-a
produs defectarea uneia sau a mai multor piese ale masinii, fara scoaterea din serviciu a aces-
teia.
Reparatiile curente urmaresc inlaturarea defectelor sau inlocuirea pieselor a caror uz-
ura nu mai asigura gradul de precizie cerut. In cadrul reparatiilor curente se executa
urmatoarele operatii:
✓ curatarea, stergerea si ungerea masinii;
9
✓ spalarea pieselor provenite de la mecanismele demontate si inlaturarea defectelor de

suprafata;
✓ schimbarea pieselor uzate;
✓ spalarea, verificarea si repararea dispozitivelor de ungere si de racire;
✓ schimbarea uleiului si a lichidului de racire;
✓ verificarea si repararea utilajului electric;
✓ vopsirea partiala a masinii.
Reparatiile mijlocii asigura pastrarea capacitatii normale de lucru a masinii pana cand
subansamblurile principale si batiul masinii ajung la limitele de uzura admise, cand masina
urmeaza a fi pusa reparatiilor capitale. Reparatiile mijlocii cuprinde, in esenta, aceleasi oper-
atii ca si la operatiile curente, insa extinse asupra unui numar mai mare de piese si subansam-
bluri de masini .
In mod obisnuit, reparatiile curente si mijlocii se repeta de mai multe ori in intervalul
dintre doua reparatii capitale, putand sa vizeze pentru reconditionare, de fiecare data, unul sau
ma multe subansambluri. In aceasta perioada (ciclu de reparatii), unele subansambluri pot
suporta una sau mai multe reparatii, iar altele nici una, acesta depinzand de gradul de uzura la
care au ajuns si care este conditionat de solicitarile la care acestea sunt supuse in exploatare.
In cadrul reparatiilor mijlocii, in afara operatiilor aplicate la reparatiile curente, se ex-
ecuta si operatii de mai mare complexitate, cum ar fi:
✓ repararea si inlocuirea rulmentilor si lagarelor uzate;
✓ repararea si inlocuirea aparatului de pornire si a pompei de racire;
✓ reglarea sau repararea sistemelor de comanda hidraulica si electrica;
✓ razuirea penelor mesei, a suportilor, a carucioarelor etc.;
✓ reglarea completa a masinii si inlaturarea jocurilor;
✓ reconditionarea sau inlocuirea tuturor pieselor uzate, pentru a asigura precizia prescri-
sa la masina;
✓ verificarea si repararea pieselor uzate la motorului electric.
Reparatiile mici si mijlocii pentru instalatiile fixe se efectueaza pe loc, dupa care
masina se verifica la functionarea in sarcina si se preda cu proces-verbal sefului de atelier.
Reparatiile capitale se efectueaza asupra masinilor, care , in timpul functionarii, au
suferit un proces continuu si avansat de uzura. Reparatia se face prin scoaterea din serviciu a
utilajului pentru o perioada mai mare de timp.
In cursul reparatie capitale se executa toate lucrarile prevazute la reparatiile curente si
mijlocii si, in plus, urmatoarele operatii:
✓ demontarea completa a masinii si repararea batiului;
✓ refacerea suprefetelor ghidajelor prin razuire;
✓ reconditionarea sau inlocuirea tuturor pieselor uzate;
✓ verificarea preciziei de functionare a masinii la regim normal;
✓ refacerea si inlocuirea partilor deteriorate ale aparatelor electrice si ale mecanismelor
de actionare electrica si hidraulica .
Reparatiile capitale se executa in atelierul mesanicului-sef sau in ateliere productive,
de catre specialistii din atelierul mecanicului-sef.
10
In cursul reparatiilor capitale se pot inlocui peste 50% din piesele componente ale unei
masini, care au suferit un proces continuu de uzura
Indiferent de felul si gradul reparatiei inainte de inceperea lucrului se impune studierea
carti tehnice a masinii sau a instalatiei si determinarea ordinii de demontare, nedemontandu-se
nimic in plus in afara pieselor sau ansamblelor necesare.
Pe baza studierii experientei existente in intreprinderile din diverse tari, s-au putut sta-
bili anumite reguli universal valabile pentru reparatii, a caror prezentare sintetica este
urmatoarea:
✓ sa nu se intrebuinteze niciodata forta de munca in exces pentru demontarea pieselor;
✓ rulmentii cu bile, cu role sau cu ace trebuie manipulati cu grija, netrebuind fortati la
demontare, iar la inelele rulmentilor trebuie verificate daca nu sunt deteriorate sau
uzate suprafetele active;
✓ nu se vor rupe la demotare jentile sau bordurile garniturilor de etansare;
✓ nu trebuie fortate piesele masinilor care au fost stranse inegal in suruburi sau buloane;
✓ rulmentii nu se vor incalzi excesiv in vederea montarii;
✓ toate piesele demontate trebuie manipulate cu grija, pentru a nu le produce lovituri sau
fisuri;
✓ sa se asigure o curatire foarte buna, ca o operatie esentiala in procesul de reparatii;
✓ sa nu se lase niciodata o masina demontata fara sa fie acoperita cu o cuvertura de pro-
tectie din prelata panzata sau material plastic;
✓ sa nu se intrebuinteze aerul comprimat pentru curatirea pieselor asamblate,deoarece
prin aceasta se fixeaza impuritatile si se uzeaza piesele;
✓ in cazuri deosebite, cand este necesar sa se loveasca piesele cu ciocanul pentru demon-
tare, se vor folosi numai ciocane din material plastic, cunoscand ca ciocanele din ala-
ma sau plumb lasa urme pe piese;
✓ pentru ungerea pieselor sa se intrebuinteze numai ulei curat;
✓ sa nu se foloseasca deseuri de bumbac pentru stergerea pieselor sau a mainilor, de-
oarece acestea lasa scame care pot deveni depozite de material abraziv care sa uzeze
piesele, folosindu-se hartia sau tifonul care nu permit destramarea fibrelor;
✓ dupa indoirea la cald, conductele trebuie curatate in interior de zgura care ar putea per-
turba instalatia hidraulica in functionare;
✓ inainte de a se desena o piesa, aceasta trebuie stearsa si curatata de rugina, ulei si mur-
darie, deoarece acestea pot denatura cotele de reparatii;
✓ piesele demontate trebuie asezate in ordinea montajului si daca este posibil, sa se faca
schema de montaj;
✓ reparatia trebuie sa fie de calitate inalta;
✓ dupa reparatie trebuie sa se asigure echilibrarea masinilor;
✓ sa se respecte tolerantele si ajustajele prevazute, o suma de erori mici
✓ putand duce la rebuturi sau la functionarea defectuoasa a masinilor;
✓ ghidajele masinilor-unelte trebuie protejate impotriva prafului abraziv;
✓ suprafetele de ghidare trebuie polozate la cotele optime pentru asigurarea ungerii si,
deci, a functionarii cu uzuri minime pe durata normala de serviciu a masinilor;
✓ materialele pentru confectionarea pieselor trebuie intrebuintate dupa analiza de labora-
tor care confirma calitatea lor;
✓ sa se repare, modernizeze si, eventual, completeze dispozitivele de curatire si de pro-
tectie ale masinilor;
✓ sa se profite de momentul reparatiei pentru intelegerea conceptiei masinii , desenarea
pieselor cu anduranta mica si aflarea cauzelor defectarii utilajelor;
11
✓ dupa examinarea tuturor pieselor componente ale masinii sau instalatiei trebuie facute
propuneri pentru modernizarea acelor piese care se uzeaza rapid;
✓ pe parcusul repararii unei masini sau instalatii trebuie discutat cu reparatorii pentru a
afla parerea lor despre exploatarea masinii despre starea si anduranta unor piese si,
eventual, despre operatiile care vor fi necesare pentru reparatiile ulterioare.
Inainte de a considera reparatia terminata trebuie sa se verifice daca masina este bine
reparata si daca functioneaza normal, sa se controleze precizia masinii, inclusiv piesa de pro-
ba, urmarindu-se daca realizarea piesei dintr-un lot este corespunzatoare calitativ si se inca-
dreaza ca timp de prelucrare in randamentul stabilit.
Reparatia trebuie intotdeauna incheiata cu inregistrarea lucrarii sau reparatiei in cartea
de evidenta tehnica a masinii, in care se vor specifica atat piesele care au fost inlocuite cat si
cauzele care au condus la defectarea lor.
6.CUPRINSUL PROCESULUI DE REPARATII

Executarea reparatiilor de calitate superioara, cu productivitate mare si cost redus, se
obtine prin aplicarea pe scara cat mai larga a proceselor tehnologice moderne in lucrarile de
reparatie.
In acesta directie, tipizarea lucrarilor de reparatie are un rol deosebit. Se experi-
menteaza mai multe procese tehnologice la repararea pieselor si a subansamblurilor, dupa care
se alege ca proces tehnologic tip acela care a dat cele mai bune rezultate. Acest proces tehno-
logic se aplica ulterior la repararea tuturor pieselor asemanatoare. Tipizarea lucrarilor de
reparatii are si avantajul ca se pot folosi disozitive de control, de reparatie, auxiliare si di-
verse, ceea ce contribuie la reducerea duratei reparatiilor.
Procesul tehnologic este diferit pentru fiecare fel de reparatie (curenta, capitala) si se
intocmeste un raport cu volumul lucrarilor de executat,procesul aplicat si conditiile de execut-
ie.
Procesul tehnologic aplicat la utilaje si instalatii poate fi de doua feluri:
1. proces tehnologic de reparatie individual;
2. proces tehnologic de reparatie pe subansambluri.
In functie de numarul masinilor, utilajelor sau instalatiilor se alege procesul tehnologic
cel mai potrivit.
In intreprinderile unde numarul masinilor, utilajelor si instalatiilor de acelasi fel este
restrins, se prefera procesul tehnologic de reparatie individual. Pentru reparatiile capitale, cind
exista un numar suficient de mare de utilaje de acelasi fel, devinde eficienta reparatia pe su-
bansambluri.
Procesul tehnologic de reparatie a unui utilaj sau instalatie cuprinde urmatoarele oper-
atii:
1. primirea utilajului sau instalatiei in reparatie si spalarea sa la exterior;
2. demontarea in piese componente;
3. spalarea pieselor;
4. constatarea defectelor si sortarea pieselor;
5. intocmirea documentatiei de reparatie;
12
6. repararea pieselor si a echipamentului electric;

7. montarea pieselor in subansambluri sau ansambluri si incercarea lor;
8. asamblarea utilajului sau instalatiei;
9. rodajul, controlul si receptia utilajului sau instalatiei;
10. vopsirea;
11. predarea utilajului sau instalatiei la beneficiar.
6.1.PREGATIREA MASINILOR SI INSTALATIILOR PENTRU

INTRAREA IN REPARATIE
Primirea utilajelor si instalatiilor in reparatie se face de catre controlul tehnic al atel-
ierului de reparatii si de catre un reprezentant al sectiei mecano-energetice. In prealabil,
trebuie sa se execute curatirea si spalarea exterioara a masinii. Controlul tehnic al atelierului
de reparatii supune masina unei revizii tehnice. Cu aceasta ocazie se urmareste daca masina
este completa si care sunt defectiunile la functionarea in gol si in sarcina. Aceste constatari
servesc ulterior la intregirea activitatii de constatare a defectelor.
6.2.DEMONTAREA UTILAJELOR SI INSTALATIILOR

Demontarea masinilor si instalatiilor este una dintre cele mai importante din cadrul
procesului tehnologic de reparatie. Aceasta operatie trebuie sa fie precedata de:
a. studierea amanuntita a constructiei si functionarii masinii respective;
b. stabilirea succesiunii operatiilor la demontare in functie de modul de fixare al pieselor.
Demontarea pieselor trebuie sa se faca numai cu scule si dispozitive adecvate, ceea ce
permite evitarea deteriorarii lor. Daca la demontare se constata o rezistenta mai mare piesele
nu vor fi fortate, ci se va studia si stabili care este cauza. Pentru stifturi, bucse, arbori etc. se
stabileste mai intii directia de demontare.
Arborii lungi trebuie sa se sprijine pe mai multe puncte spre a evita deformarea lor la
depozitare. Batiurile mari si grele ramin, in vederea reparatiei, la locurile de functionare. Ele
se transfera la atelierul de reparatii numai in cazuri speciale de reparatii, si atunci daca sunt
conditii.
Celelalte piese se transfera la atelierul de reparatii unde piesele grele sunt asezate pe
stelaje, iar piesele mici se asaza in lazi sau rafturi in asa fel incit suprafetele finisate sa nu se
deterioreze.
Pentru a se usura montarea pieselor si a se evita unele erori, piesele se inscriptioneaza
cu vopsea sau se leaga de ele o marca de forma circulara sau patrata,avind imprimat un numar
care arata ordinea demontarii.
Asamblarea masinii se va face in ordinea inversa numerotarii. Demontarea fiecarui or-
gan de masina are unele particularitati care se prezinta in continuare.
Pentru demontarea bolturilor se folosesc dornuri construite din metale moi (cupru, al-
uminiu, bronz etc.).
Cuiele spintecate se deterioareaza cu ajutorul dispozitivelor. Daca cuiele spintecate
sunt rupte, pentru extragerea lor se folosesc dornuri de otel avind diametrul cu 0,5 mm mai
mic decit diametrul gaurii cuiului.
13
Demontarea penelor din canalul lor se executa cu o bara de otel avind forma unei dalti.
Penele prevazute cu gauri de extragere se scot cu ajutorul suruburilor. Penele cu calcai se ex-
trag din locas cu ajutorul unui dispozitiv de tip surub-piulita.
Demontarea inelelor de siguranta se face cu ajutorul clestilor. Daca urechile inelelor
sunt rupte, demontarea se face cu ajutorul unor scule de forma surubelnitelor.
Demontarea lagarelor si bucselor se executa in functie de tipul acestora. Astfel, de-
montarea lagarelor din doua bucati se executa cu scule obisnuite. Lagarele si bucsele montate
prin presare se demonteaza cu ajutorul diferitelor tipuri de prese.
Rotitele dintate montate prin strangere, se demonteaza cu ajutorul dispozitivului si ex-
tractoarelor a caror constitutie este identica cu a acelora folosite la demontarea rulmentilor. In
cazul in care depresarea se face greu se procedeaza la incalzirea rotii pana la temperaturi de
100-200°C. Incalzirea trebuie sa se faca repede pentru a nu se incalzi si arborele.
6.3.CURATIREA SI SPALAREA PIESELOR
Curatirea si spalarea pieselor ce urmeaza a fi reparate se face cu petrol, detergenti sau

diferite solutii, ca de exemplu: soda calcinata 3-5% dizolvata in apa, avand temperatura de 60-
80°, in care se mai adauga 3-10 gr. sapun la litru de solutie, pentru dizolvarea grasimilor .
Procesul de spalare are patru faze:
1. indepartarea noroiului sau a altor impuritati cu ajutorul razuitoarelor si al maturilor;
2. spalarea pieselor in solutie incalzita;
3. spalarea in apa calda;
4. uscare cu aer cald.
Spalarea pieselor in solutii se face manual sau mecanizat. Spalarea mecanizata se face
cu ajutorul unei masini.
6.4.SORTAREA PIESELOR SI INTOCMIREA FOILOR DE CON-

STATARE
Sortarea pieselor este operatia prin care se urmareste sa se stabileasca natura de-
fectelor, numarul pieselor ce se repara sau se inlocuiesc, volumul manoperei si masurile
necesare pentru eliminarea cauzelor care au accelerat uzura pieselor in timpul exploatarii. In
timpul sortarii, piesele se verifica din punct de vedere dimensional, al formei si al aspectului,
cu ajutorul aparatelor de masura si control corespunzatoare. O atentie deosebita trebuie acor-
data verificarii pieselor a caror defectare poate conduce la accidente. Acestea se controleaza
la feroflux, ultrasunete, etc., in vederea descoperirii aventualelor fisuri.
Prin sortare, piesele se repartizeaza in trei grupe: bune, de reparat si de inlocuit.In cat-
egoria pieselor bune se trec numai piesele care se incadreaza in documentatia tehnica a utila-
jului sau a instalatiei. In categoria pieselor de reparat se trec piesele care, datorita faptului ca
nu au grad inaintat de uzura, este economic sa fie reparate. Ultima categorie cuprinde piesele
care, ajungind la limita maxima a uzurii, este imposibila sau neeconomica repararea lor si in
acest caz se inlocuiesc cu altele noi.
14
Pentru piesele care se repara sau se inlocuiesc, trebuie sa se intocmeasca o schita care
sa cuprinda toate cotele si datele necesare reconditionarii sau reproducerii lor. Stabilirea pre-
cisa a cotelor se face tinind seama si de piesele cu care se asambleaza cele care se repara sau
se inlocuiesc. In schitele intocmite pentru piesele ce se repara, locul ce trebuie reparat va fi
indicat prin linii groase.
Dupa schitele intocmite in timpul constatarii se executa ulterior desene, deoarece nu se
recomanda reconditionarea pieselor sau executarea lor din nou sa se faca numai dupa model.
Odata cu inlocuirea schitei se completeaza si foaia de constatare.
Foaia de constatare cuprinde denumirea piesei, natura defectului, modul de rezolvare,
numarul schitei sau desenului, volumul de manopera si, eventual, costul reparatiei.
6.5.CONSTATAREA DEFECTELOR
In cadrul operatiei de sortare se constata starea pieselor ,abaterile lor fata de desenele
de executie si conditiile tehnice inscrise in acestea,precum si care e cauza defectarii survenite.
Cauzele defectarii pieselor pot fi:
• de exploatare;
• de fabricatie;
• de constructie (proiectare).
Defectele de exploatare sunt cele mai frecvente.
Defectele de fabricatie provin din cauza greselilor comise in timpul procesului de
productie sau in cursul reparatiilor efectuate. Cele mai frecvente cauze sunt abaterile fata de
dimensiunile, tolerantele sau conditiile tehnice prevazute in desenele de executie, precum si
la executie sau montaj.
Defectele de constructie pot apare ca urmare a unor greseli de proiectare.Daca di-
mensiunile, calitatea materialului, tolerantele, tratamentul termic sunt stabilite gresit, piesele
se uzeaza prematur.
Piesele uzate vor fi sortate, la randul lor, dupa criteriile mentionate mai sus, urmand ca
fiecare grup sa fie studiat detaliat, spre a se lua masurile cele mai potrivite pentru recondition-
area lor si pentru a se inlatura, in viitor, repetarea defectarii din aceleasi cauze.
La operatia de constatare a defectelor se mai tine seama si de urmatoarele criterii.
Suruburile,prezoanele si piulitele trebuie sa aiba filetul curat, fara urme de strivire sau lovire.
Aceste defecte se admit numai daca dispar prin refiletare. Filetul nu trebuie sa fie rupt mai
mult de 1,5 spire sau strivit pe o jumatate de spira la 10 spire. Gaurile pentru sprinturi si
stifturi nu trebuie sa fie astupate sau deformate. Fusurile arborilor si ale axelor trebuie sa aiba
o forma cilindrica fara urme de lovire si fara rizuri. Canalele de pana trebuie sa fie curate, iar
fetele laterale paralele.La rotile dintate, dantura trebuie sa fie curata, fara urme de ciupire si
fara fisuri. Se admit numai defectele care, in timpul reparatiei, pot fi eliminate. Uzura dintilor
nu trebuie sa fie mai mare de 0,2 din modulul rotii.
Suprafetele imbinarilor conice si cilindrice trebuie sa fie curate ,iar generatoarele su-
prafetelor rectilinii. Suprafetele conice se considera bune daca la controlul cu vopsea aceasta
acopera ¾ din suprafata conului.
15
7. MONTAREA SI DEMONTAREA REDUC-

TOARELOR DE TURATII
7.1.CONSIDERATII TEORETICE
Reductoarele fac parte din marea categorie a transmisiilor mecanice.
Servesc la reducerea numărului de turaţii la arborele de ieşire şi creşterea corespunzătoare a
momentului de torsiune. Sunt transmisii prin angrenare cu raport de transmitere constant,
montate de regulă în carcase închise.
După tipul angrenajelor componente reductoarele pot fi: cu roţi cilindrice, conice, pse-
udoconice, elicoidale, melcate şi combinate.
Elementele principale ale unui reductor, indiferent de tip, sunt următoarele: angrenaje-
le, arborii, lagărele, carcasa, elementele de etanşare, elementele de asamblare (fig.1).
Angrenajele constituie partea funcţională principală a unui reductor.
Cele mai frecvent utilizate angrenaje în construcţia de reductoare de uz general sunt: cilindri-
ce (cu dinţi drepţi, înclinaţi şi în V), conice (cu dinţi drepţi, înclinaţi şi curbi) şi melc–roată
melcată. În funcţie de cerinţele locului de utilizare se va alege angrenajul sau combinaţia de
angrenaje care să întrunească cele mai multe avantaje.
La reductoarele cu mai multe trepte se impune împărţirea raţională a raportului de
transmitere pe fiecare treaptă pentru obţinerea unor construcţii cu gabarite care să răspundă
cât mai bine scopului, ungerea corespunzătoare a tuturor treptelor etc.
Arborii pe care sunt montate roţile dinţate sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cât mai
scurţi pentru a avea o rigiditate cât mai mare (importantă în funcţionare) şi pentru a asigura o
construcţie compactă reductorului.
Orice reductor are un arbore de intrare şi un arbore de ieşire prevăzuţi cu capete de cu-
plare. La reductoarele cu mai multe trepte există şi arbori intermediari. Există construcţii de
reductoare cu două capete de cuplare la ieşire sau cu ieşiri pe arborii intermediari. Arborii pot
16
fi amplasaţi în plan orizontal sau vertical în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a angrenaje-
lor, soluţia constructivă aleasă, locul de utilizare a reductorului etc.
Lagărele sunt în marea majoritate a cazurilor lagăre de rostogolire.
Tipul şi mărimea rulmenţilor vor fi funcţie de valoarea şi de sensul forţelor ce solicită
arborii, tipul construcţiei alese etc. Se menţionează faptul că la construcţii speciale de reduc-
toare de mare turaţie, care lucrează cu sarcini importante, lagărele cu rulmenţi sunt înlocuite
total sau parţial prin lagăre cu alunecare.
Carcasa reductoarelor de uz general este formată în general din corp şi capac. Se exe-
cută în general din fontă, prin turnare. Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a
arborilor (prin intermediul lagărelor) şi roţilor dinţate, servind şi ca baie de ulei. Este prevăzu-
tă cu nervuri care au rolul de a mări rigiditatea ansamblului, de a reduce zgomotul şi vibraţiile
şi de a mări suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.
La nivelul planului de separaţie corpul şi capacul reductorului se prelucrează fin pen-
tru a sigura etanşeitatea la montare şi în funcţionare. Pentru etanşare se folosesc lacuri sau
vopsele de etanşare cu care se acoperă planul de separaţie înainte de asamblarea carcasei.
Există soluţii constructive în care la nivelul planului de separaţie sunt prevăzute canale de
ungere care au rolul de a ghida un debit suplimentar de ulei spre lagăre.
Carcasa reductorului se asamblează prin şuruburi, iar cele două părţi componente se
centrează cu ştifturi de centrare.
Corpul reductorului (semicarterul inferior) este prevăzut cu un dop de golire a uleiului uzat,
după rodaj sau după timpul normat de utilizare. Pe corp se montează vizorul de nivel de ulei
sau joja, pentru indicarea nivelului de ulei din baia reductorului. La unele construcţii corpul
reductorului este prevăzut cu umeri de ridicare.
Capacul reductorului (semicarterul superior) este prevăzut cu un orificiu de vizitare
acoperit cu un capac metalic sau transparent prin care se poate urmări periodic starea angrena-
jelor şi se introduce lubrifiantul în reductor. În partea superioară a capacului este montat un
aerisitor. Capacul reductorului are montate, în general, două inele de ridicare care să permită
manevrarea mecanizată a reductorului.
În dreptul lagărelor carcasa reductorului are prevăzute capace care se montează cu
şuruburi pe carcasă, sau în locaşuri prevăzute anume în pereţii carcasei.
Trebuie menţionate şi elementele de etanşare de la capacele arborilor de intrare şi ieşire, res-
pectiv de la capacele arborilor intermediari. De asemenea, elementele de fixare şi poziţionare
a rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbori şi în carcasă: piuliţe şi şaibe de siguranţă pentru rul-
menţi, plăcuţe de reglare, bucşe şi inele distanţiere, pene etc.
Ungerea reductoarelor de uz general se face cu ulei. Metodele de ungere se aleg
funcţie de viteza periferică a roţilor dinţate. Pentru viteze periferice până la 10 ... 15 m/s unge-
rea se realizează prin barbotare.
La angrenajele cilindrice roata mare se scufundă în ulei pe cel puţin două înălţimi de
dinte, dar nu mai puţin de 10 mm. Roţile de turaţie mică de pe treptele a doua sau a treia se
pot scufunda până la 1/3 din diametrul lor exterior.
La angrenajele conice roata mare se scufundă în ulei cel puţin pe toată înălţimea dinte-
lui, iar ca limită maximă până la 1/3 din diametrul ei exterior.
Melcul angrenajului melcat se scufundă în ulei pe o înălţime de (2,5...4)·mx. Dacă roa-
ta melcată este în ulei iar melcul se află deasupra ei, se vor aplica recomandările de la angre-
najele cilindrice sau se va opta pentru soluţia ungerii prin presiune de ulei.
Rulmenţii se ung în general cu uleiul barbotat de către roţile dinţate. La viteze sub 4 ... 5 m/s
rulmenţii se pot unge cu unsori consistente, prevăzându-se în astfel de cazuri elemente de pro-
tecţie care să împiedice pătrunderea produselor de uzură în rulmenţi sau amestecarea unsorii
cu uleiul din baie.
Demontarea reductorului se va face pe subansamble şi repere în următoarea ordine:
17
− se deşurubează dopul de golire pentru scurgerea lubrifiantului din baia de ulei;

− se demontează şuruburile capacelor laterale şi se scot aceste capace împreună cu garniturile
de etanşare sau plăcuţele de reglare;
− se demontează şuruburile de asamblare a carcasei şi se separă capacul reductorului;
− se scot subansamblele arbori–roţi dinţate–rulmenţi, fără a demonta roţile dinţate şi rulmenţii
de pe arbori;
− se demontează capacul de vizitare, aerisitorul, inelele de ridicare, joja sau vizorul de nivel
de ulei;
− se vor analiza rolul funcţional şi particularităţile constructive pentru fiecare reper compo-
nent al reductorului.
La reductorul astfel demontat se vor stabili următoarele:
− tipul angrenajelor componente şi numărul de trepte;
− numerele de dinţi ale roţilor;
− rapoartele parţiale de transmitere şi raportul total;
− distanţele axiale;
− modulele roţilor dinţate;
− principalele elemente geometrice.
Măsurătorile se fac cu reductorul demontat conform aliniatului trei de mai sus, cu capacul
înlăturat.
Montarea reductorului se face în ordine inversă demontării, având grijă să nu fie omise anu-
mite repere.
8. REPARAREA ROTILOR DINTATE

8.1.REPARAREA ROTILOR DINTATE
Se face la aparitia urmatoarelor defecte: uzura, ruperea sau sfaramarea dintilor. Daca
uzura dintilor este mare, repararea lor nu mai este posibila, deci rotile trebuie sa fie inlocuite.
Daca uzura in grosime a dintilor nu depaseste limitele admise (pentru roti de mica im-
portanta cel mult 0,2 mm pentru module 1-3mm),adica, daca profilul dintelui se pastreaza,
atunci roata dintata respectiva poate asigura o exploatare normala a strungului si deci poate fi
lasata in functiune.
Se admite o uzura a varfurilor dintilor rotilor dintate in limitele de 12-15% din
lungimea dintelui.
Ruperea si sfaramarea dintilor sunt provocate de corpurile straine intrate intamplator
intre dinti sau de schimbarea neatenta a angrenarii.
O roata dintata care are un dinte rupt sau partial sfaramat nu poate fi lasata in functi-
une.
Daca este necesara schimbarea unei roti dintate din cauza uzurii sau a ruperii unui din-
te, atunci este mai rational sa se schimbe ambele roti dintate in agrenarea (pereche de roti),
din urmatoarele motive:
• inlocuirea perechii de roti dintate asigura o mai buna angrenare, deoarece, de

obicei, rotile dintate ale aceleiasi transmisii se confectioneaza cu aceleasi scule
si pe aceeasi masina-unealta;
18
• este foarte greu sa se execute o singura roata dintata de schimb, tinand seama
de gradul de uzura al rotii dintate cu care angreneaza.
Rotile dintate noi, montate in timpul reparatiei, se vor executa cu respectarea tuturor
conditiilor tehnice impuse la proiectarea masinii-unelte.
Rotile dintate solidare cu simicuplele cu gheare se inlocuiesc la fiecare reparatie capi-
tala din cauza uzarii suprafetelor de contact ale ghearelor. Daca semicupla este piesa separata
presata de roata, se preseaza ghearele semicuplelor se reconditioneaza prin incarcare cu
sudura si prelucrare mecanica ulterioara.
8.2.REPARAREA MECANISMELOR DE TRANSMISIE CU ROTI

DINTATE
De obicei, dinţii roţilor dinţate se rup în dreptul racordării, iar la roţile cu dinţi în-
clinaţi, la vîrfuri.
Adevărata cauză de scoatere a unei roţi din funcţiune este distrugerea flancurilor dinţilor dato-
rită uzării, gripării, strivirii, exfolierii etc.
La apariţia unuia din fenomenele arătate roata în cauză trebuie înlocuită. Odată cu
aceasta se înlocuieşte şi roata cu care angrenează.
Este greşită practicarea inversării roţilor dinţate în aşa fel ca ele să alunece pe flancu-
rile opuse. Prin această inversare jocul dintre dinţi nu poate fi eliminat.
Repararea propriu-zisă poate fi făcută numai la roţile dinţate, de mică importanţă, care
lucrează la viteze periferice mici (sub 0,3m/s), cu modulul de peste 3 mm al căror număr de
dinţi uzaţi sau rupţi nu depăşeşte 10% din numărul total de dinţi, iar dinţii sînt aşezaţi în şir.
Repararea poate fi făcută prin înlocuirea dinţilor uzaţi sau rupţi cu un sector dinţat,
scos dirutr-o coroană dinţată. Sectorul dinţat are, la partea opusă dinţilor, formă de coadă de
rîndunică.Se îndepărtează prin rabotare sau frezare dinţii respectivi şi odată cu aceştia se
îndepărtează şi o parte din coroana roţii sub formă de coadă de randunica.
Se scoate dintr-o coroană dinţată, special executată, avînd aceleaşi dimensiuni ca şi
roata de reparat, un sector dinţat egal cu canalul executat în roată.
Sectorul dinţat se montează prin fretare, cu ajutorul şuruburilor sau prin sudură .
Repararea mai poate fi făcută prin îndepărtarea prin strunjire a coroanei uzate şi mon-
tarea prin fretare a unei coroane dinţate noi. In redarea montării prin fretare se procedează
astfel:
• se încălzeşte coroana într-un cuptor electric sau cu flacără pînă la temperatura de
500—600°C;
• se scoate afară şi se curăţă interiorul de zgură;
• se introduce pe roată cu lovituri uşoare de ciocan;
• se răceşte complet într-un loc lipsit de curenţii de aer; după răcire se asigură fixarea
prin şuruburi sau sudură aplicată lateral.
Roata, astfel obţinută, se strunjeşte fin la exterior şi frontal, se danturează, se şeveruieşte

şi se rectifică. In acelaşi fel se pot repara şi roţile dinţate conice etc. Atît la unele cît şi la cele-
lalte asigurarea contra rotirii pe arbore se face prin două pene paralele, dispuse la 180° una
faţă de alta.
Sectoarele dinţate se repară în acelaşi fel ca şi roţile dinţate.
19
8.3.REPARAREA ANGRENAJELOR MELCATE

In afară de angrenajele melcate simple, în domeniul construcţiei de maşini sînt folosite
şi angrenajele melcate cilindrice cu posibilitatea de reglare a jocului între flancuri. Menţinerea
unui joc minim între flancuri este necesară în primul rînd la angrenejele melcate ale me-
canismelor de divizare pentru maşini-unelte (maşini de prelucrat roţi dinţate, mese rotative,
capete divizoare etc.) şi uneori la angrenajele melcate de transmitere a puterii, unde trebuie
reduse oscilaţiile de răsucire ale sistemului de antrenare care pot fi provocate, de exemplu,
prin forţe de aşchiere pulsatorii. Creşterea jocului între flancuri, faţă de valoarea iniţială, la
angrenajele melcate este cauzată de uzarea inevitabilă dintre flancuri, prin frecarea de
alunecare relativ mare între suprafeţele de contact.
Cînd dispozitivul de reglare nu mai poate înlătura jocul dintre melc şi roata melcată
din cauza uzării prea mari a dinţilor roţii melcate şi a spirelor melcului, se recomandă ca
piesele în cauză să fie înlocuite cu altele noi. De obicei, în acest caz se înlocuieşte doar roata
melcată pentru că ea, fiind din bronz, se uzează mai repede.
Roţile melcate avînd în general diametre mari şi fiind din bronz nu se înlocuiesc în to-
talitate (roata complet nouă fiind scumpă), ci se îndepărtează coroana dinţată uzată, urmînd a
se monta prin presare o coroană nouă pe butuc. Solidarizarea coroanei dinţate cu butucul se
face cu ajutorul unor ştifturi filetate fixate jumătate în batiu şi jumătate în coroană.
După executarea şurubului melcat, roata melcată se prelucrează pînă aproape de cota
finală şi se montează împreună cu şurubul melcat pe un aparat de controlat angrenaje. In
poziţia angrenată fără joc I se compară distanţa dintre axe, cu distanţa teoretică micşorată cu
valoarea abaterii (toleranţei) admise la distanţa între axe. In baza valorii obţinute se pre-
lucrează în continuare roata melcată pînă se verifică condiţia menţionată.
9.CALITATEA SI VERIFICAREA CALITATII.

CONDITII DE CALITATE
Durabilitatea organelor de masini este influentata de rigurozitate suprafetelor de contact
, care , in timpul functionarii, au o deplasare relativa una fata de cealalta .
Comportarea in functionare a organelor de masini depinde de rezistenta acestora , care
poate fi :
• rezistenta la uzura a suprafetelor in contact ;

• rezistenta suprafetelor la coroziune ;
• rezistenta la oboseala a pieselor in miscare ;
• anduranta ajustajului realizat la fabricatie intre piesele in miscare .
Prin masuratorile facute asupra unor bucse si axe sectionate dupa ce au fost imbinate , s-
a observat ca la acestea contactul nu este pe toata suprafata ci numai pe varful asperitatilor.
Deci, suprafata efectiva de contact este mai mica decat suprafata nominala , fapt de care
trebuie tinut cont la calculul presiunilor specifice si a rezistentelor la uzura a suprafetelor .
In cazul cand posesorii de utilaje nu au in dotare mijloace pentru realizarea superfinisarii
pieselor , care vor lucra prin contat in miscare , este necesar sa-si organizeze rodajul su-
bansamblelor montate dupa reparare in vederea ruducerii asperitatilor din prelucrari si, deci ,
marirea rezistentei organelor de masini la uzura.
20
In timpul rodarii , se efectueaza reglarea lagarelor , a mecanismelor de comutare, a me-

canismelor pentru opririle automate , a sistemului de ungere.
Se verifica , de asemenea functionarea transmisiilor cu roti dintate , a cutiilor de viteze
si avansuri in ceea ce priveste temperatura pe care o dezvolta in lagare si zgomotul pe care il
dezvolta in timpul rodajului.
Rodajul subansamblurilor este practicat in majoritatea intreprinderilor detinatoare si re-
paratoare de masini-ulete. Metoda rodarii subansamblurilor este eficienta fata de metoda ro-
darii masinii in ansamblul general, deoarece :
• in cazul cand in timpul rodajului se observa defectiuni se demonteaza si se repara nu-

mai in zona defectului; celelalte subansambluri ale masinii fiind pe bancuri diferite,
pot continua rodajul;
• productivitatea muncii la rodaj este mai mare;
• calitatea rodajului este superioara.
Dezavantajul metodei subansamblurilor este acela ca echipa de rodaj trebuie sa fie mai
numeroasa.
Rodajul cutiei de viteze se face cu ajutorul unui sistem de franare actionat hidraulic.
Momentul de franare este asigurat prin presarea placilor de textolit pe ax de catre pis-
toane.
Pistoanele primesc fluidul de forta prin ventilul cu trei cai, iar presiunea se controleaza
prin manometru.
Este recomandat ca in timpul rodajului efortul sa creasca in trepte de la zero la o
valoare maxima.
Vibratiile axului principal si ale intregii cutii de viteze se masoara ci stretoscopul;
temperatura din lagare se constata cu termocuplul traductor.
Se cupleaza treptele de turatii care se obtin prin angrenaje reparate sau inlocuite. Dupa
o functiune a cutiei de viteze in regim de rodaj, timp de 6-8 ore, in cazul ca vibratiile si tem-
peraturile masurate sunt in limitele admisibile, rodajul se declara terminat.
21
10.NORME DE TEHNICA A SECURITATII

MUNCII
In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate complexa datorita carui

fapt si normele de tehnica a securitatii munci sunt diverse in functie de locurile de munca .
Se vor respecta normele de tehnica a securitatii muncii si normele de prevenire si
stingere a incendiilor specifice lucrarilor de: lacatuserie, prelucrare a metalelor la rece cu aju-
torul masinilor-unelte, sudare si taiere cu gaze si arc electric precum si urmatoarele norme
specifice reparatiilor:
• la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub conducerea unui

maistru sau sef de echipa;
• uneltele si dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante etc.)utilizate de
echipa de reparatii trebuie sa fie in buna stare;
• inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii la un utilaj, maistrul sau seful
de echipa se va asigura ca masina respectiva sa nu poata fi pusa accidental in miscare,
iar pentru orice eventualitate pe intrerupatorul electric principal se va pune o tabla in-
dicatoare cu inscriptia: ”NU CUPLATI SE LUCREAZA”;
• la masinile prevazute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje verticale
trebuie luate masuri de sprijinire a acestora;
• dupa terminarea reparatiilor, masina nu va fi pusa in stare de functiune
• inainte de montarea tuturor dispozitivelor de protectie;
• inainte de punerea in functiune se va controla daca sculele folosite la
• reparatie au fost inlaturate de pe masina;
• darea masinii in functiune nu se va face decat dupa executarea receptiei;
• in incaperile in care se spala si degreseaza piesele cu lichide inflamabile este interzis
fumatul sau accesul cu foc deschis;
• la degresarea pieselor cu solventi organici, care sunt toxici si inflamabili, se vor folosi
bai cu capace de inchidere si se vor lua masuri de prevenire si stingere a incendiilor;
• soda caustica se va introduce in baile de degresare cu cosuri de sita;
• piesele se vor introduce si scoate in baile de degresare electronica numai dupa intre-
ruperea curentului electric care alimenteaza baia;
• la acoperiri galvanice muncitorii isi vor unge mainile si narile cu o alifie protectoare
pentru a prevenii actiunea vatamatoare a vaporilor diferitilor compusi chimici si vor
purta tot echipamentul prevazut de normele de protectia muncii;
• nu este permis lucrul in pozitie aplecata deasupra baii;
• cand nu se lucreaza , baile vor fi acoperite cu un capac , pentru a impiedica evaporarea
electrolitului;
• in incinta atelierelor de galvanizare se interzice introdurea si cunsumarea alimentelor
precum si fumatului;
• in fiecare atelier de galvanizare trebuie sa existe o trusa de prim ajutor care sa contina
antidoturile specifice otravurilor si arsurilor .
22
BIBLIOGRAFIE
1.I.Gheorghe; M.Voicu; Paraschiv
Tehnologia asamblarii si montajului
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-1977
2.N.Huzum; G.Rantz
Masini utilaje si instalatii din industria constructiilor de masini
manual pentru licee industriale clasa a XII-a scoli profesionale
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA-1979
3.V.Drobota; N.Atanasiu; N.Stere; N.Manolescu; M.Popovici;
Organe de masini si mecanisme
manual pentru licee industriale si agricole, clasele a X-a, a XI-a, a XII-a si scoli profesionale
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, R.A – 1993
4.A.Ciocarlia; M.Vasilescu
Asamblarea, intretinerea si reparatia masinilor industriale
manual pentru clasa a XII-a , liceea industriale
BUCURESTI, EDITURA DIDACTICA ALL – 2000
5.Angrenaje cu roti dintate
http://www.scribd.com
6.Intretinerea tehnica a utilajelor
7.Masini-unelte si prelucrari prin aschiere
http://www.regielive.ro
8.Imagini
http://www.google.com
9.Prelucrari mecanice prin aschiere

23

Intretinerea Si Repararea Angrenajului Melc-Roata Melcata

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Intretinerea Si Repararea Angrenajului Melc-Roata Melcata

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Liceul Tehnologic “Nicolae Balcescu”Oltenita

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

7.1. Consideratii teoretice 16

8. Repararea rotilor dintate 18

Proiectul pentru obtinerea certificatului de competente profesionale , cu tema „ ÎN-

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :

Fig. 4.2. Fig. 4.3.

4.3. Avantaje şi dezavantaje

4.4. Materiale şi tratamente utilizate în construcţia roţilor dinţate

5.TEHNOLOGII GENERALE APLICATE

• preintampina defectiunile, pastrand permanent utilajul in stare normala de functionare;

✓ spalarea pieselor provenite de la mecanismele demontate si inlaturarea defectelor de

6.CUPRINSUL PROCESULUI DE REPARATII

6. repararea pieselor si a echipamentului electric;

6.1.PREGATIREA MASINILOR SI INSTALATIILOR PENTRU

6.2.DEMONTAREA UTILAJELOR SI INSTALATIILOR

6.3.CURATIREA SI SPALAREA PIESELOR

Curatirea si spalarea pieselor ce urmeaza a fi reparate se face cu petrol, detergenti sau

6.4.SORTAREA PIESELOR SI INTOCMIREA FOILOR DE CON-

7. MONTAREA SI DEMONTAREA REDUC-

− se deşurubează dopul de golire pentru scurgerea lubrifiantului din baia de ulei;

8. REPARAREA ROTILOR DINTATE

• inlocuirea perechii de roti dintate asigura o mai buna angrenare, deoarece, de

8.2.REPARAREA MECANISMELOR DE TRANSMISIE CU ROTI

Roata, astfel obţinută, se strunjeşte fin la exterior şi frontal, se danturează, se şeveruieşte

8.3.REPARAREA ANGRENAJELOR MELCATE

9.CALITATEA SI VERIFICAREA CALITATII.

• rezistenta la uzura a suprafetelor in contact ;

In timpul rodarii , se efectueaza reglarea lagarelor , a mecanismelor de comutare, a me-

• in cazul cand in timpul rodajului se observa defectiuni se demonteaza si se repara nu-

10.NORME DE TEHNICA A SECURITATII

In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate complexa datorita carui

• la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub conducerea unui

6.Intretinerea tehnica a utilajelor

7.Masini-unelte si prelucrari prin aschiere

9.Prelucrari mecanice prin aschiere

Potrebbero piacerti anche