Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
XV
Mănăstire de călugări
Mănăstirea Căpriana este una din cele mai vechi mănăstiri fondate în Basarabia. Este situată în
zona centrală a Republicii Moldova, la aproximativ 40 km nord – vest de Chişinău, în ţinutul deluros
împădurit care purta numele de Codrii Lăpuşnii. Este considerată de mulţi istorici ultimul bastion al
arhitecturii voievodale din Moldova, aparţinînd spaţiului cultural românesc.
Prima menţiune documentară a Căprianei este cea din 1420, cînd intr-un hrisov al vremii
mănăstirea este menţionată într-un act de stabilire a hotarului unui boier. O altă menţiune
documentară datează din 1429 – un uric prin care Căpriana primeşte statutul de mănăstire
domnească din partea domnitorului Alexandru cel Bun. În acest act lăcaşul sfînt este numit
„mănăstirea de la Vîşnovăţ unde este egumen Chiprian”.Aici se aminteşte că mănăstirea este
ctitoria răzeşilor din satul Mereni. Căpriana avea in acea vreme în stăpînire o prisacă, o moară şi o
moşie formată din satele Tîrnauca, Cîrlani, Călinăuţi, Cunila, Săndreşti şi Pîrjolteni.
Avînd statutul de mănăstire domnească, aşezămîntul monastic s-a bucurat de grija mai multor
domnitori ai Moldovei. Mănăstirea a fost construită la început din lemn şi a suferit de pe urma
năvălirii repetate ale tătarilor şi turcilor. Ştefan cel mare este ctitorul bisericii din Piatră cu hramul
Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496). În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rareş a efectuat ample
lucrări de restaurare cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. Alexandru Lăpuşneanu,
născut în zona Lăpuşnei a efectuat noi lucrări de întărire şi dezvoltare şi a făcut importante donaţii
mănăstirii. La sf. sec al XVII – lea, mănăstirea Căpriana cunoaşte o perioadă de declin. În 1698,
mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe muntele Athos.
După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în
subordinea Casei Bisericii din Chişinău a nou formatei Arhiepiscopii a Basarabiei, în fruntea căreia
s-a aflat Mitropolitul Gavriil Banulescu – Bodoni (1746 – 1821). Acesta a întreprins importante lucrări
de restaurare a bisericii de piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1840 a fost ridicată a
doua biserică a mănăstirii cu hramul Sf. Gheorghe, iar în 1903 a treia biserică „de iarnă” cu hramul
Sf. Nicolae. La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Basarabia, cărţile
căreia ulterior au dispărut.Îăn anul 1962 este închisă şi devastată. În anul 1989 mănăstirea şi-a
redeschis porţile.
Aşezare: 16 km de Chişinău
Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Iacov Persul, aflată în centrul Basarabiei, este o ctitorie
monahicească contemporană ce se vrea a fi o fidelă continuatoare a tradiţiei creştine autentice.
Mănăstirea se găseşte în satul Sireţi, localitate cu vechi tradiţii ce-şi înfig rădăcinile în negura
vremurilor pînă la Sfîntul Voievod Ştefan cel Mare, ai cărui oşteni veniţi din munţii Vrancei s-au
aşezat pe valea Siretului pentru a fi mai aproape de hotarul ameninţat şi călcat de hoardele păgîne.
La 10 decembrie 1998 cei trei monahi slujitori ai Sfîntului Ierarh Nicolae din Sireţi, protosinghelul
Porfirie, Eromonahul Teodor şi Erodiaconul Natanael au sfinţit locul viitoarei mănăstiri, iar la data de
24 mai 1999 s-a pus temelia bisericii Sf. Mare mucenic Iacov Persul, biserica ce s-a sfinţit un an mai
tîrziu, la data de 29 octombrie 2000. La 22 martie 2005 au început lucrările de construcţie a marii
biserici ce s-au finalizat în luna septembrie 2006 în totalitate cu cheltuiala părintelui Mihail Cazacu.
Mănăstirea Sireţi deţine un bogat tezaur duhovnicesc nepreţuit şi anume părţi importante din
moaştele mai multor sfinţi: Nicolae al Mirelor Lichiei, Iacov Persul, Gheorghe Purtătorul de Biruinţe,
Mercurie ş.a. Aceste sfinte moaşte sînt expuse spre închinare în biserica Sfîntul Iacov Persul.
Aşezare: 40 km de Chişinău
Mănăstirea „ Adormirea Maicii Domnului” de la Ţigăneşti a reînviat de mai multe ori din cenuşă
după ce a fost distrusă de tătari, apoi de comunişti. În 1960 toţi călugării au fost încărcaţi în
camioane şi duşi în direcţii necunoscute. Se zice că unii au fost închişi în puşcării, alţii exilaţi sau
împuşcaţi. În 1992 mănăstirea a fost redeschisă. Acum această zonă a devenit un miniparc naţional,
în proiect fiind finisarea construcţiei bisericii şi deschiderea unui muzeu. O atracţie pentru turişti ar
putea fi şi biblioteca impresionantă unde sînt depozitate cărţi de peste 100 de ani.
În prezent pe teritoriul mănăstirii funcţionează trei biserici, cea de-a treia fiind deschisă în 2009.
La mănăstire sînt 30 de persoane, slujbele oficiate se ţin în fiecare zi.
După al doilea Război Mondial, autorităţile sovietice au făcut cîteva tentative de a închide
mănăstirea. Prima tentativă a avut loc în 1945, pe cînd stareţ era Ioachim Burlea. La acea dată însă
mănăstire a rezistat. Prin anii '50, mănăstirea încă mai avea în proprietate 108 hectare de pămînt,
două mori de apă şi una de vînt şi acolo trăiau 180 de călugări şi fraţi. În 1960, toţi cei 165 de
călugări au fost încărcaţi în camioane şi duşi în direcţii necunoscute. Icoanele şi cărţile bisericeşti,
sub pretextul că sînt duse la Hîrbovăţ, au fost arse. Singura icoană care a fost salvată a fost cea a
Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon, dăruită mănăstirii în 1909 de către episcopul Serafim. Cimitirul
mănăstirii a fost nivelat. A dispărut şi Cărarea Maicilor, drumul ce unea sfîntul locaş cu mănăstirea
de maici din Tabăra.
În incinta mănăstirii a fost deschis un spital de psihiatrie. Bolnavii erau ţinuţi în chiliile călugărilor şi în
biserica de iarnă, iar în biserica de vară se afla depozitul.
Biserica de vară cu hramul „Adormirea Maicii Donmului” a fost construită în stil rusesc, avînd planul
dreptunghiular, de dimensiuni mici. Are doua turle în stil gotic, una deasupra pridvorului și alta
deasupra naosului. Absidele laterale sînt puțin evidențiate.
În 2009 a fost sfințită cea de-a treia biserică, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvor Tămăduitor”,
deoarece e situată deasupra unui izvor. De curînd zona unde se află mănăstirea Țigănești a devenit
Parc Național. O atracţie pentru turişti este şi biblioteca impresionantă unde sînt depozitate cărţi
vechi de peste o sută de ani.
Monument istoric, Biserica din Lemn este obiect de importanţă naţională, înregistrat la Ministerul
Culturii, aflat pe traseul Roua Codrilor Moldovei.
În lunile iulie-august 1821 A.S. Puşkin a fost invitat de familia boierului Z. Ralli să viziteze conacul
familiei din s. Dolna. Însoţit de Z. Ralli şi fiii lui, Puşkin a vizitat satele Iurceni şi Vărzăreşti, iar după
amintirile membrilor familiei Ralli a locuit un timp scurt în tabară de ţigani, unde s-a îndrăgostit de
fiica bulibaşului, Zamfira. Inspirat de această călătorie în Dolna, poetul a scris în anul 1824 celebrul
poem „Ţiganii”.
În componenţa filialei intră: conac, vie, livadă, scuar cu monumentul A.S. Puşkin şi un foişor.
Zona puşkiniană include deasemenea biserica Sf. Maria cu morminte ale membrilor familiei Ralli,
izvorul Zamfirei şi poiana Zamfirei.
Capacitatea: 50 locuri
Telefon: 060584483
e-mail: lacul_verde@mail.ru
7. Mobila masiv S.R.L.
Restaurant terasă
8. Loripaz S.R.L.
Restaurant terasă
Amplasarea: 30 km de la Chişinău
13. Muzeul ,,Ion Ştefan Ambroci”, satul Lozova. Fondul de bază îl constituie circa 350
piese, inclusiv monede, mobilă veche, unelte de muncă.
14. Muzeul ,,Etnografie”, oraşul Străşeni, cu sediul în Casa raională de cultură, deschis
oficial la 27 octombrie 2008.
Mulţi dintre copacii giganţi, cu vîrstă de peste 250 de ani, sunt ocrotiţi de stat ca monumente ale
naturii, legendar fiind stejarul lui Ştefan cel Mare.
Holiday homes Castania se află în localitatea Străşeni şi oferă o grădină şi o terasă. Oraşul Chişinău
este situat la 21 km. Proprietatea asigură acces gratuit la internet WiFi şi parcare privată gratuită.
Unităţile includ o zonă de luat masa şi o zonă de relaxare cu TV. Există şi o bucătărie utilată cu un
frigider. În plus, unităţile au aragaz şi ceainic. Prosoapele şi lenjeria de pat sunt incluse.