Grile –Economie politică

1.Agenţii economici sunt:

a) persoane sau grupe organizate de persoane, care participă la viaţa economică a societăţii, îndeplinind
anumite roluri şi având comportamente economice similare;
b) persoane sau grupe organizate de persoane care desfășoară exclusiv activități comerciale cu scopul de a
obține profit;
c) persoane care participă la viaţa economică a societăţii realizând diverse activități economice.

2. Agenții economici pot fi:

a) persoane fizice;
b) persoane fizice sau juridice;
c) persoane juridice.

3.Agenţii economici se diferenţiază între ei în funcţie de:

a) forma de proprietate;
b) forma de proprietate, sfera şi domeniile de activitate în care acţionează, formele de organizare a activităţii
lor;
c) forma de proprietate și formele de organizare a activităţii lor.

4. Agenţii economici sunt “actorii” vieţii economice, realizând, în esenţă, următoarele tipuri de operaţiuni
economice:
a) operaţiuni comerciale și financiare;
b) operaţiuni de repartiţie și operaţiuni financiare;
c) operaţiuni asupra bunurilor şi serviciilor, operaţiuni de repartiţie, operaţiuni financiare.

5. Criteriul instituţional de clasificare a agenților economici permite:

a) o clasificare logică şi clară a agenţilor economici şi, în acelaşi timp, evidenţierea fluxurilor reale şi
monetare care caracterizează circuitul;
b) o clasificare succintă a rolului fiecărui agent economic în economie;
c) o clasificare generală a participanților la viața economică a unui stat;

6. Gruparea agenţilor economici pe sectoare instituţionale se realizează pe baza:

a) funcţiei lor principale în industrie;
b) funcţiei lor principale în agricultură;
c) funcţiei lor principale în economie.

7. Principalele categorii de agenţi economici sunt:

a) întreprinderile și gospodăriile familiale sau menajele;
b) intreprinderile; gospodăriile familiale sau menajele; instituţiile de credit şi asigurări; administraţiile
publice şi private; sectorul exterior;
c) instituţiile de credit şi asigurări; administraţiile publice şi private; sectorul exterior (sau străinătatea).

8. Intreprinderile sunt unităţi economice care, indiferent de felul în care sunt organizate şi de forma de
proprietate, au ca funcţie principală:
a) doar producerea de bunuri economice, în vederea vânzării acestora, cu scopul de a obţine profit;
b) producerea de bunuri economice şi prestarea de servicii, în vederea vânzării acestora, cu scopul de a
obţine profit;
c) doar prestarea de servicii (nonfinanciare), în vederea vânzării acestora, cu scopul de a nu obţine profit.
9. Gospodăriile (menajele), reprezintă acel tip de agent economic care îndeplineşte în principal funcţia de:
a) producător de bunuri şi aprovizionare;
b) distribuitor de bunuri și servicii;
c) consumator de bunuri şi servicii.

10. Administraţiile publice includ acele instituţii care în principiu exercită funcţii de:
a) redistribuire a veniturilor (a avuţiei), pe baza prestării unor servicii marfare;
b) redistribuire a veniturilor (a avuţiei), pe baza prestării unor servicii nonmarfare;
c) intermediere a unor servicii financiare dintre agenții economici.

11. Administraţiile private sunt:

a) organizaţii particulare cu scop lucrativ, care, prestează servicii nonmarfare;
b) organizaţii particulare fară scop lucrativ, care prestează servicii nonmarfare, voluntare;
c) organizaţii particulare fară scop lucrativ, care, de asemenea, prestează servicii marfare.

12. Instituţiile de credit şi societăţile de asigurări sunt:

a) unităţi instituţionale, care pot fi publice, private şi mixte, şi care îndeplinesc funcţia de intermediar
financiar între ceilalţi agenţi economici;
b) agenți economici care prestează doar servicii financiare;
c) unităţi instituţionale doar private care îndeplinesc funcţia de intermediar financiar între ceilalţi agenţi
economici.

13. Întreprinderea este:

a) unitatea de bază a economiei naţionale, acea componentă a societăţii în care se plămădeşte cea mai mare
parte a bunurilor şi serviciilor necesare existenţei şi dezvoltării continue a acesteia;
b) unitatea suport a activităților economice naționale.
c) locul de combinare a factorilor de producție, după anumite reguli, obținându-se bunuri și servicii
necesare existenței societății umane.

14. După obiectul lor de activitate, întreprinderile - ca unităţi economice sunt:

a) întreprinderi personale;
b) întreprinderi de producţie și întreprinderi de prestare de servicii;
c) întreprinderi proprietate de stat.

15. Îndeplinirea rolului pe care îl are întreprinderea, depinde de următorii factori:

a) exclusiv de calitatea salariaţilor, gradul de independenţă de care dispune și de uşurinţa integrării în
sistemul pieţei;
b) doar de nivelul înzestrării tehnice și a competenţei conducerii proprii;
c) nivelul înzestrării tehnice, calitatea salariaţilor, modul de organizare a elementelor componente,
gradul de independenţă de care dispune și uşurinţa integrării în sistemul pieţei, competenţa şi
flexibilitatea conducerii proprii.

16. Funcţionarea corectă a întreprinderii impune existenţa, în cadrul economiei naţionale, a unor
condiţii:
a) sociale adecvate;
b) economice, juridice și sociale adecvate;
c) juridice adecvate.

17. Corespunzător criteriului de proprietate se întâlnesc următoarele tipuri de întreprinderi:

a) întreprinderi proprietate de stat, întreprinderi proprietate privată;
b) întreprinderi proprietate de stat, întreprinderi proprietate privată, întreprinderi mixte;
c) întreprinderi proprietate de stat și întreprinderi mixte .
18. După forma de constituire şi organizare a afacerilor, în marea majoritate a ţărilor dezvoltate,
întâlnim următoarele tipuri de întreprinderi:
a) întreprinderi personale, întreprinderi asociate (asociaţii de forme diferite), corporaţiile;
b) întreprinderi personale șiîntreprinderi asociate;
c) corporaţii, holding-uri și trust-uri.

19. Întreprinderile personale prezintă următoarele particularități:

a) prezintă o structură complexă de organizare și se adaptează greu la cerinţele pieţei;
b) se organizează rapid, necesită investiţii relativ mici, intră rapid în activitate, se pot adapta repede la
cerinţele pieţei;
c) presupun investiții semnificative pentru a intră rapid în activitate și a se adapta repede la cerinţele pieţei.

20. Corporaţiile sau societăţile pe acţiuni constituie:

a) forme inferioare de asociere a capitalurilor;
b) o formă de unire a proprietăţilor individuale asupra unor resurse economice unice;
c) forme superioare de asociere a capitalurilor.

21. Întreprinderile la nivelul economiei mondiale se pot clasifica în funcţie de criteriul

apartenenţei naţionale în:
a) întreprinderi naţionale și întreprinderi multinaţionale;
b) întreprinderi locale și regionale;
c) întreprinderi locale, regionale și întreprinderi multinaţionale.

22.Societăţile comerciale, care reprezintă marea majoritate a întreprinderilor din economia

românească, au fost şi sunt organizate sub următoarele forme:
a) societăţi în nume colectiv și societăți individuale;
b) societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi în comandită pe acţiuni,
societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată;
c) societăţi în comandită dublă și societăţi în comandită pe acţiuni.

23. Rezultatele activității intreprinderii prezintă:

a) exprimare fizică și bănească;
b) doar exprimare monetară;
c) doar exprimare fizică.

24. Principalii indicatori în expresie monetară ai activității întreprinderii sunt:

a) cifra de afaceri;
b) profitul net și brut;
c) valoarea adaugată.

25. Fluxurile activității economice sunt reprezentate de:

a) fluxuri reale (bunuri, servicii, factori de producție) și fluxuri monetare (venituri și cheltuieli);
b) doar de fluxuri monetare caracterizate de cheltuiala cu achiziționarea factorilor de producție
și de înregistrarea veniturilor ca urmare a vânzării producției;
c) doar fluxuri reale reprezentate de volumul producției de bunuri și servicii.

26. Funcțiile firmei reprezintă:

a) activități de bază care susțin producția de bunuri și servicii;
b) grupări ale tuturor activităților care se desfășoară în cadrul sistemului firmei într-un anumit
domeniu;
c) subdiviziuni ale activității firmei ce corespund plasării în piață a producției realizate.
27. Principalele funcții ale intreprinderii sunt:
a) funcția de cercetare-dezvoltare, funcția de producție, funcția comercială, funcția financiar-
contabilă, funcția de personal;
b) funcția de producție, funcția comercială, funcția financiar-contabilă;
c) funcția de cercetare-dezvoltare, funcția de producție, funcția comercială.

28. În cadrul funcției de cercetare-dezvoltare se desfășoară următoarele activități:

a) elaborarea strategiilor de dezvoltare a produselor, a tehnologiilor și dezvoltarea în ansamblu a
activității întreprinderii;
b) programarea și lansarea producției;
c) controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor pe întregul
flux de fabricație.

29. În cadrul funcției de producție se desfășoară următoarele activități:

a) fabricația și exploatarea, care constă în transformarea obiectelor muncii în produse, servicii,
lucrări care fac obiectul de bază al activității întreprinderii;
b) programarea și lansarea producției;
c) întreținerea și repararea utilajelor în vederea menținerii acestora în stare de funcționare.

30. Funcția comercială cuprinde:

a) ansamblul activităților pentru procurarea resurselor materiale și energetice precum și pentru
desfacerea produselor, lucrărilor și serviciilor rezultate din activitatea economică a agentului
economic.
b) activitatea de bază a întreprinderii prin care se realizează transformarea obiectelor muncii în
produse, servicii finite destinate vânzării către client;
c) activități prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor în cadrul
întreprinderii.

31. Activităţile corespunzătoare funcţiei comerciale se împart în trei categori:

a) aprovizionare, transport, marketing;
b) aprovizionare, marketing, desfacere;
c) aprovizionare, depozitare şi conservare.

32. Funcţia financiar-contabilă e reprezentată de următoarele activităţi:

a) planificare financiară a mijloacelor financiare necesare susținerii activităţii;
b) execuţia financiară a resurselor financiare şi utilizarea lor eficientă;
c) contabilitatea;
d) calcularea costurilor şi a preţurilor;
e) analiza economico-financiară.

33. Cele mai importante activităţi specifice funcţiei de personal (resurse umane) sunt:
a) identificarea nevoilor şi surselor de finanţare a firmei;
b) recrutarea, selecţionarea şi încadrarea personalului;
c) cercetarea pieţei şi publicitatea în vederea distribuirii produselor şi servicilor finite.

34. Care din următoarele enunţuri nu definesc concurenţa monopolistică?

a) omogenitatea produselor;
b) numărul producătorilor este suficient de mare;
c) formele exercită un control puternic asupra preţurilor;
d) inexistenţa unor restricţii la intrarea în ramură a altor întreprinderi.
35. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când:
a) există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngradită.

36. Care din caracteristicile de mai jos sunt specifice pieţei de monopol?
a) oferta este concentrată în mâna mai multor producători;
b) producătorul determină nivelul preţului prin negociere cu Guvernul;
c) elimină libera concurenţă;
d) preţul de vânzare este cel mai scăzut preţ;
e) asigură maximum de satisfacţie consumatorului.

37. Vânzarea de mărfuri diferenţiate sortimental de către un număr mare de producători

caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) cu concurenţă imperfectă;
c) cu concurenţă de oligopol;
d) cu concurenţă monopolistică.

38. Piaţa care se caracterizează prin atomicitatea cererii şi ofertei, lipsa de omogenitate a
produselor şi posibilitatea unei bune satisfaceri a cererii se numeşte:
a) piaţa cuconcurenţă perfectă;
b) piaţa cu concurenţă imperfectă;
c) piaţa cu concurenţă de monopol;
d) piaţa cu concurenţă monopolistică.

39. Monopolul poate rezista o perioadă lungă de timp în cadrul unei economii dacă:
a) se bazează pe controlul materialelor strict necesare producţiei;
b) are posibilitatea de a elimina potenţialii concurenţi prin practicarea unor preţuri antidumping;
c) deţine licenţa de fabricaţie a unui produs;
d) este creat de guvern, blocându-se astfel intrarea pe piaţă a altor agenţi economici.

40. Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existența unei situaţii de oligopol într-o
industrie:
a) slabe bariere la intrarea pe piaţă;
b) cerere elastică;
c) produse standardizate;
d) economii de scară.

41. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:

a) preţul de piaţă este mai mic decât costul marginal;
b) venitul marginal este mai mic decât costul marginal;
c) preţul este mai mare decât costul marginal;
d) venitul marginal este mai mare decât costul marginal.

42. Pe piaţa de oligopol, cartelurile sunt instabile. Aceasta se datoarează faptului că:
a) fiecare firmă are intenţia de a mări preţul;
b) fiecare firmă are intenţia de a mări nivelul producţiei;
c) fiecare firmă are intenţia de a reduce preţul;
d) fiecare firmă are intenţia de a reduce nivelul producţiei.
43. Un cartel este:
a) o înţelegere între toate firmele de pe o piaţă pentru a reduce nivelul output-ului;
b) înţelegerea tuturor firmelor de pe o piaţă de a colabora;
c) înţelegerea tuturor firmelor de pe o piaţă de a influenţa preţul;
d) înţelegerea tuturor firmelor de pe o piaţă de a mări nivelul output-ului.

44. Activitatea economic în economiile moderne este reglată prin:

a) consensul cumpărătorilor cu vântătorii;
b) programare economică;
c) existenţa unui sistem concurenţial;
d) intervenţia statului.

45. Identificaţi afirmaţiile care definesc avantaje ale economiei cu piaţă concurenţială:
a) încurajarea inițiativei individuale;
b) utilizarea alternativă a resurselor;
c) accesul discriminatoriu la instituţiile de învăţământ superior;
d) deschiderea către inovaţie şi utilizarea de tehnologii performante;
e) la baza obţinerii profitului stă satisfacerea nevoilor consumatorilor;

46. Care din următoarele afirmaţii poate fi considerată o definiţie a pieţei:

a) un ansamblu de mijloace de comunicaţii prin care vânzătorii şi cumpărătorii se informează
reciproc asupra preţului şi obiectului tranzacţiilor;
b) piaţa este locul de manifestare a revendicărilor populaţiei;
c) spaţiul în care se întâlnesc cumpărătorii cu vânzătorii;
d) piaţa este o instituţie specifică doar economiilor dezvoltate.

47. Într-o economie concurenţială, piaţa are funcţia de a:

a) verifica gradul de concordanţă a intenţiilor de vânzare, respectiv, cumpărare;
b) stabili interdependenţe între agenţii economici;
c) asigura satisfacerea trebuinţelor;
d) reglează viaţa economică de ansamblu;
e) fixa criterii şi algoritmi de alocare a bunurilor şi serviciilor.

48. Prin concurenţă înţelegem:

a) confruntare între agenţii economici;
b) formă de manifestare a propriului interes;
c) modalitate de obstrucţionare a celorlalţi producători;
d) formă de manifestare a proprietăţii asociative.

49. Mijloacele concurenţei reprezintă:

a) modalitate de manifestare a concurenţei;
b) instrumente economice şi extraeconomice pentru deducerea concurenţei;
c) legătura dintre piaţă şi concurenţă;
d) numai acele acţiuni premise de legislaţia în vigoare.

50. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă agenţii ofertei au capacitatea de a determina în mod
autonom:
a) cantităţile produse şi oferite;
b) preţurile unitare ale bunurilor marfare produse;
c) atât preţurile, cât şi cantităţile;
d) nici preţurile, nici cantităţile;
51. Între oligopol şi concurenţa monopolistică există diferenţe privind:
a) intrarea de noi firme în ramură;
b) natura produsului;
c) numărul firmelor;
d) efectul acţiunilor unei firme asupra concurenţilor;
e) calitatea produsului.

52. Selectaţi din următoarea listă trăsăturile concurenţei monopolistice:

a) diferenţierea produselor;
b) numărul redus de firme;
c) acces relative greu la intrarea în ramură;
d) preţuri relative mari.